Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUNGU - Batai in Usa (1990)
LUNGU - Batai in Usa (1990)
4702010201 ~ 200 .
B - · · 69"-90
r M 756: .( 10)-90
iSBN 5-368-00644-6
O LITERATURA-OSTATIC
3
nul itinerar al neuitatului «Pohod .na Sibyr», bote-
zat astfel înc4 de V. Alecsandri, zăpezile nordului ar
fi lăsat tăcerea lor glacială în urma încă · a două
vieţi. · ·
Aceste două piese n -au putut fi publicate nici î,h
perioada «primului dezgheţ», adică îri timpul lJi
Hruşciov şi a politicii sale cvasiliberale de slăbire a
şurubµlui ,i deologic. Acea momentană, şi, s-ar părea,
incidentală slăbire a presiunii dogmatice a făcut po-
sibilă ap. ariţia memorabil ei nuvele a lui. Alexandr
Soljeniţîn «O zi a lui Ivan Denisovici», nuvelă ce
va marca gîndirea artistică nu numai a respectivu-
lui deceniu de semitransparenţă. E adevărat sau IJ.U,
dar legenda spune . că nici chiar curajul şi autorita-
tea lui .A. Tvardoyski n-au fost suficiente pentru pu-
blicarea ei; abia după un discret semn din deget al
«luminatului» monarc proza a fost tipărită în pagi-
nile prestigioasei «Novîi mir», asigurîridu-i aproape
anonimului autor o celebritate fulger.ătoare, dar şi
făcîndu-1 să simtă suflarea rece a viitorului său mar-
tiriu. P 'u blicarea nuvelei era deci mai mult o excepţie
decît o legitate, un semn particular al unei provizo-
rii relaxări al celui din vîrful piramidei ierarhice. Să
nu ne mire deci faptul că în acelaşi timp «Recvie-
mul» Anr~ei Ahm atova circula ilicit do a r în form ă de
manusc ri se ...
. Cind la. «timonă» a răzbătut Leonid Brejnev (cred
că vă ad,uceţi aminte fotografiile oficiale în care li-
derul Nf. .I era surprins în faţa unui ceas-timonă, sim -
bol al un_ui curs politic ferm şi cu ţintă precisă ... ),
şurubul a f.o st strîns la loc, ghivent cu ghivenL Doar
aşa se . explică de ce valorosul poem «în numele me-
moriei» al multiplului laureat A. Tvardovski va ră
mînea mai mult de douăzeci de ani la discreţia pră
foasă a aceloraşi sertare, apărînd doar postum . De
ce povestirea, am putea zice autobiografică, a des-
tul de cunoscutului Vladimir Solouhin «Cum a fost
înmorrnît;It!:ltă Stepanida Iva nov9a» a aşteptat lumi-
na ţip;uuLµi . din ,1 967 . De ce «Bătăi în uşă» .de Iosif
Gherasi'mov a .. zăbovit un alt lung soroc de aproape .
trei deceniî. De ce tînărul Serghei Kaledin a debu-
tat hăt, tîrzfo , (j upă un lung vagabon1aj între uşile
mai mulţor p,ublicaţii. Mai mult: o a. I.tă nuvelă a non-
confoi-mîstulai,)(aledin ( «Batalionul de construcţii»),
care, . se ~ec:Ie; făcuse şi ea ·o lungă catănie fo ma·s 'a
4
de lucru a prozatorului , a fost scoasă din nu111ăr
(aceeaşi îndrăzneaţă şi mult pătimită «Novîi mir»
încercase s-o··publice ... cînd credeţi? în 1988 (!) ; deci
fo plină restru·cturare. Sindromul -«Veto»-uhii b iro-
,_cratic
·i'J .
va mai cutremura ..
mult timp imaginaţia .
,scrii-
\
: (ori lor noştri... · ·
H, Avem deci în această antologie o literatură rnar-
ginalizptă de silnici'â doctrinardă, o liter~ttlră exi-
lată , din timpul ei natal, o Ii tera tu, i: ă-o 'ş ta-
t ic a dezmăţului "fals-i"deol ogic. Parafrazînd spu-
sele cuiva, aş adăuga: o literatură prezentă · prin
scris, dar absentă editorial. Unii din scriitori · (A.
Ahmatova, A. Tvardovski) nici n -au mai ajuns să-şi
vadă aceste opere iluminate de tip a r. ·
Publicaţiile şi editurile unionale au în portofolii
încă zeci de manuscrise prohibite, acest val şi · azi
proaspăt va mai învîrti ·mult timp rotativele tipogra-
fice . Au i e şit din «ilegalitate» M. Bulgakov, A. Pla-
tonov, A. Rîbakov, V. Grossman, V. budinţev, .F . Is-
kander, revin exilaţii A. Soljenitîn , V. Nabokov; V .
Aksionov (enumăr maşinal fără nici o încercare de a
ierarhiza). Vechile s ert a re au devenit' filoane de aur
care abia aşteaptă să fie valorificat~. · · ·
Ce păcat că scriitorii de la noi nu au propus ni-
mic sau a proape nimi c din a c eas t ă tragi c ă ' literatu-
ră a serta relor. S ă fi apăsat la Chi şi nă u ;b lache -
u l dog m atic cu o ma i d r aco nic ă rîvn ă ori e la
mi j loc circumsp ecta şi proverbiala noastră c u m i nţe
nie? ... Oricum, chiar d a că av em la îndemînă am en -
damentele unei istorii prea vitreg e cu noi, nu ştiu
dacă trebui e să ne bu cure faptul că · «Bătăi în . uşă»
nu e scrisă de cineva de aici. Mai al es cîpd ne amin-
tim că pe atunci ne îngrijorau exag e rat'dţ 11rnlt des•
tinele. nemţoaicelor Prau Blaumer şi · Knappe.:'. · · ·
* * *
Deşi orice operă artistică e în mare parte produ-
sul ficţiunii, prezentă desigur , şi în textele antologa-
te în această carte, aş zice totuşi că ele cresc mai
. mult dintr -un fapt concret, dintr-o trăire personal ă ,
ceea ce le scoate parţial din cîmpul himeric al ficţiu
r,ii şi le plasează în terenul material şi palpabil al
.,memorialisticii. E un aspect fratern aproape tuturor
5
pieselor Incluse .În .volumul tespectiv, 1:1ce.aş:ta sporin-
du-le atît credibilitatea dt şi tragismuL . Alexandr
Tvardovski scrie nu desp·re . un persof\ajt închipuit, ci
despre tatăl său, «deschiaburit» şi trimis. pe.. luni~a
vînătă, Anna Ahmatova îşi deplînge fiul, sînge din
sîngele ei, arestat şi închis în infernul lagărelor sţ,~
liniste, Vladimir Solouhin îşi aminteşte de felul î:n
care a fost înmormîntată nu o megieşă oarecare, ci
marna sa dreaptă. Intr-un interviu din «Orizontul»
(Nr. 1, 88) Iosif Gherasimov se mărtLur iseşte aproape
flaubertian: «La început, atunci la Ungheni,. judecam
~i eu ca şi Bau.lin personajul central al nuvelei sa-
le - E.L.]. Dar în timpul acelei nopţi am văzut şi
altceva ... Asta m-a zguduit, dar încă nu puteam în-
ţelege totul pînă la capăt». Serghei Kaledin a scris
«Un mic. şi umil cimitir» nu din auzite; criticul Igor
Vinogradov, într -o cronică la riuvelă, spune aproape
răspicat că Mişka, ajutorul lui Vorobiov, adică unul
din personajele prozei, ar fi autorul însuşi. Avem deci
în faţă o literatura a memoriei ( cît de semnifica.tiv
este în acest sens. titlul poemului lui·Tvardovski: t<In
numele memoriei» ...), în care ficţiunea · particip.ă mi-
nimal, doar pentru a generali"za artistk; faptul brut
e oferit cu cinică generozitate de adevărurile unei
realităţi absurde, care lasă mult în urmă imagina-
ţ ia unu i Samuel .Bec kett s au E ugen e Ionesco,. Absu rdul
, ţ i ne în primul rînd de o adjectă etică şi morală jucli 7
ciară, care fac pos ibilă s mul gerea uno r oam en i abso-
lut nevinovaţi din viaţa lor firească şi condamnarea
lor la chinuri pe lîngă care cele nouă cercuri dan-
teşti sîot simple romantisme. Absurdul ţine, mai ales,
de faptul că socialismul venea cu idei şi predici în
' mimel'e Omului şi al binelui lui şi în acelaşi timp,
pr intr -o abilă şi machiavelică manipulare de pîrghii,
Omul, acel Om proclamat aproape că stăpînul Uni-
versului, · e făcut victima unui deşănţat ortodoxa·lism
al ideii. Conta deci nu Omul, ci ideea, şi în numele
unui fals şi criminal primat al ideii, susţinut subtil
şi de concepţia eternei luptE: . de clasă, valabilă pînă
maneri, acel Om' ajungea, .în c;el mai bun, caz, şu
tiibaş minuscul în uriaşu'! angrenaj social de marcă
stalinistă; în cel mai rău ... «lagherpaia pîli». Dacă
ne .amintim azi celebra şi atît de vehiculata în ace-
le' vremi max.imă a lui Gorki «Omul.... ce mîpdru sµ-
6
' ' ... 1,., •. · ,
hă acest cuvînt!», realizăm că între sensul ei proto-
. colar-oficial şi cel subsidiar era o mare schis~i1_ ă ~
subsidiarul presupunea numaidecît şi posibila rneta-
inorfozare a 'marelui (în ziare şi lozinci). ~ neglija-
11bilului şi ut11ilitului (de facto) Om în volatila şi , ano
, 1pima «lagherhaia pîli» . (în genere, lozincile noas-
11fre despre om, printr-un misterios concui-.s., de , î1i1prc-
jurări, nu s-au prea bucurat de longevitat~; 1;a,nsate
tu multă · 1an'nă, ieşeau apoi tupiH1ş în '. cufise; amin -
tiţi-vă doar de faimoasa .« Totul pentru 0111 .' tqt'ul p·cn-
fru binele lui»; am impresia că a început a
patina
şi mai proaspăta sintagmă . «factorul urnari>>). Dar
să revenim: absurdul absurdului era că linia de foc
a principiului_ de clasă trecea prin genele , ţ>i'o'lqgice,
prin sîngele care, după cuin ştiam de .secole. apă _nu
se face, montînd. fiul împotriva tatălui (si.ndromul
Pavlik Morozov ... ), fratele împotriva fratelui, act
eaşi lip.ie tăind satul în două, împărţind ţă i:an ii. Slt·
rea păhlîntului, .în «chiaburi» şi «ne-chiaburi» ţa
ra- în «duşmani ai poporului» şi ne-duşmani.
Mankurtismul ca fenomen social începe încă .atunci,
în . era stalinistă, şi iată cum ved.e a această disper-
sa.re a omului . de om şi a omului de rădăcini
A. Tvardovski: «Şi uită . neamurile tale,/ Un singur
lucru ::ti a şti: / Iubindu-l pe tătuca Stalin, /Nim ica
nu mai poţi iubi. //Astfel, · ştiindu-ţi ţelul. ba te · /
.Spre zarea nouă pasul greu, / Si vinde soră, vinde
. frate,/ .Şi vinde pe ortacul tău./ /A sentimentelor nă-
lucă / S-o spînzuri frumuşel în cui, / Şi minte-n nu-
mele Tătucăi./ Şi taie-n sfîntul nume-al lui». ..
Incepea o ruiriare a conştiinţei, cînd omul pierdea
încrederea în tot şi în toate. Sofia · Petrovna, atît de
pozitivă şi loială regimului, crede la început ct.ţ sin-
ceră naivitate că fiul ei este arestat dintr~o ero·are
stupidă, ceilalţi închişi fiind într-adevăr «duşma .ni
ai poporului». Cîţi ca Sofia Petrovna atunci ... Astfel
frica şi teroarea făceau din om .o simplă anexă la
idealul scuturînd de pe el orice probă de umanism.
Ca altă dată bătrînul .Tertulian ( «Crcdo, quia
absurdum»), Baulin se forţează să creadă, caut~
clauze restrictive pentru a se convinge de opor{uni-
ta.tea arestărilor, din noaptea de pomină a anul1,.1i
1949. Atît în faţa fostului partizan Ursu; cit şi în
7
faţa lui Verd [î].ş, fost comunist închis la Doftana, di-
rectorul se vede încolţit de îndoieli, ezită, simt~ că
maşina politico-ideologică are o p_ană de conştiinţă_,
dar scrie totuşi docil cele dictate de ofiţernl
N,K.V.D.-ist pentru a se întoarce la fiică-sa, soţie şJ
la amnezicii ce.rbi cu pete. Oscilînd între dogmă şi
absurd, Tertulian, apologetul creştin, se va hotărî
pînă la urmă pentru erezie, refuzînd atît dogma, cî_ t
şi âbsurdul ei. Bau lin pînă . una-alta se lasă în lo-
ialitatea dogmei. E mai comod, e mai fără primej-
die... (Totuşi cele mai bune comentarii la «Bătăi în
uşă» de Iosif Gherasimov le-au făcut nu criticii li-
terari, ci istoricii care au scos din arhivele hiperse:
crete date şi cifre îngrozitoare privind una din ne-
număratele nopţi ale Sfîntului Bartolomeu în re-
gie N. C. V., D .-i stă ... )
RECVIEM
1935-1940
în loc de prefaţă
INTRODUCERE
15
· Zi l·e trec - uşoare-o pene : -
In celula ta strivit, · ·
Fiule, cum te-au privit-.
Albe nopţi leningrădene?
Iai-: acum cum te privesc,
'Cu ochi rece ca şoimarul,
Şi îţi prevestesc Calvarul,
Şi de moarte îţi vorbesc?
1935. Primăvara
VERDICTUL
Şi-a căzut,
de piatră greu, cuvîntul
Peste pieptul meu ce mai pulsa.
Nu-i nimic. Ştiam deznodămîntul,
Am s-o scot la un liman cumva.
CĂTRE MOARTE
16
Eu nu mai vreau nimic. ln val, pe- Enisei
Polara stea lumina-şi curmă.
Şi ochii albăstrii, lucind în ochii mei,
Imi taie groaza de pe urmă .
19 aitgust 1939
Casa,de pe ·Fontana
1
Demenţa-n jocul ei îngust
Pe jumătate suflet umbră-i,
Şi vin de foc îmi dă să gust,
Să mă îmbie-n valea-i sumbră.
RASTIGNIREA
.. Nu mă boci, maniă;
Cum zac- in, ·săcriu" ..
EPILOG
1940. Martie.
. ..
Alexandr Tvardovski
I . INAINTE DE ZBOR
Ce simplu:
Nu atingă timpul
Cel crez din anii ce-au plecat!
Doar să noţăm acuma:
Simplu?
Dar ce înseamnă «complicat»?
Aşa ne-a fost trecutul, frate
Şi n-avem cale înapoi,
Cînd ne certăm pe săturate
it
Pe teme foade .v:ariate,
Dar ... susţinute de;ainîndoi.
O, Moscova-! Ea e departe,.
Ci tu, sărman cătun natal,
Tu să-i .aşte!}ţi pe cei cu carte.,
In neclintitu-ţi .somn rural
Cu aceleaşi coperişuri sparte
Ci -n capitală, în tăcere
Ne şi-aşteptau cu ochi .blajini
Sus, la etaje, două fete
Ce nici nu ne bănuiau, nicicum,
Că-n sat, doi viitori prieteni,
Abia se pregătesc de drum ...
Şi mai. părea
cel glas, sfrijitul,
în pîcla celei d~mincţi, ·.
C-ar prohodi amar sfîrşitul
fntî ii noastre tinereţi· .''. ·
24
Ieri--"- tată. Azi - duşman misei.
Dar mama? ·
Geniul cu musteţe
N-a spus de ea un cuvinţel...
Da , el ş tia să nu ezite
A trece-n contul altcuiva
Gr eş elile de el brodite.
Şi cum ştia a motiva:
2.Ş
Ba c:ă.-s duşmani-i cu .stam.boa ta :
De alteră'i-i; ba laţ; ba· cui; ·
Ba că-i de vină ameţeala
Născută de-un succes de-al lai: ·
26
S,Hi· gr~şit? Ba nu:.. Vezi bine, :
Că-n minte.a lui d.e vechi plugar,
Credea c 0 aşa se şi cuvi,ne.,
Că .doar aşa e gospoda, ...
27
Şi nu se îndoia: Ia cale
S-o pună totul iar, de cum
îi va citi tătucul Stalin
Răvaşul lui, de-aici, din drum ...
A senti;nentelor nă Ju c ă
S-o s pînzLtri frumu şe l în cui,
Şi minte,-n, nurne)e Tătucăi,
Şi taie-n sfîntul nume-al lui :
Si în nebibli ce cxoduri
De ginţi. legate cot la cot,
Să s trigi de Cel ce scrie coduri:
Ele un zeu,
El şlie tot!
EI c prof ctu I şi hagiu I
A tot ce moare sau c viu!
Ci legi le cu el odată
S-au prăbuşit subit în hău .
Ah, nu m ai poţi răspunde, tală-.
De fiica ta. de fiul tău. ·
30
· LîngăK~emlin, Îfl__piaţa mare
>L · Nu ştie el, sub· pietre reci', ; ..
De dte părinteşti amaruri
Stropit e somnul lui de ve~i.
Durerea ce ne da tîrcoa.le
Şi-atunci, în piept oprită ghem,
Şi -o ameţeam cl!' osana re
în cinstea Ta tălui suprem.
Cu osanale şi cu psalme-i
Slăveam gigantele statui,
Dar le turnam nu numai lui :
Noi mai băteam cui va din palme.
Părea c-alăturea de el
Ascultă strîmbele-i, oraţii,
Cel care nu purta de fel
Respect, pentru aşa ovaţii.
Şi un oftat de circumstanţă:
I Şi - ar zice numai:
- Măi, măi, măir
3S
Ca să păşim fără ocoluri
Pe drumul cel adevărat,
Trecut-am sute de controluri
Pe unde, cînd ne-au apucat.
36
Olga Ciucovskaia
SOFIA PETROVNA
37
merească şi cîte un manuscris- al vreunui scriitor con-
temporan.
- Va fi gata peste douăzeci şi cinci de minute,
spunea Sofia Petrovna, aruncînd.u-şi ochii la ceas.
Da, exact peste douăzeci şi cinci de minute, nu mai
devreme, şi închidea ferestruica fără a intra în dis-
cuţie. Ea dădea hîrtia anume acelei dactilografe pe
care o ţredea c11pabilă să facă un asemenea lucru,
iar dacă hîrtia era adusă de secretara directoru lui, o
dădea dactilografei celei mai cărturare,, mai punctu-
ale şi mai iute la lucru. Pe cînd era tînără , plictisin-
du-se, mai ales în zilele cînd Fiodor lvanovici pleca
de acas-ă în lungile sale viz-ite, ea visa la un atelier
de croitorie, al ei. Se vedea parcă aievea într-o odaie
mare şi luminoasă în care şed copile drăgă laşe api"e-
cate de-asupra mătăsuri l or unduioase, iar ea le de-
monstrează fel de fel de modele şi, în timpul cît face
proba, se întreţine în discuţii mondene cu elegantele
doamne. Biroul de maşini însă avea pentru ea o im-
portanţă mult mai mare. Căci de cele mai multe ori
Sofia , Petrovna era primul om care citea încă în ma-
nuscris vreo nouă operă din literntura sovietic ă - fie
un roman sau povestire - şi cu. toate că aceste ro-
mane şi povestiri îi păreau destul de plictisitoare,
deoarece în ele se vorbea foarte mult· de tractoare,
secţii de uzină, şi foarte puţin despre dragoste, to-
tuşi conţinutul lor uneori o captiva pe de -a-ntregul.
Işi ondula părul în cărunţit prea devreme şi, după
ce-l spăla, îl clătea în apă cu puţină sine ală, ca să-i
dea o nuanţă mai vie. îmbrăcat ă într-u n simplu hă.
lăţel cu guleraş din dantelă de pe timpuri, cu un
creion bine ascuţ it în buzunaru l de la piept, ea se
credea acum o femeie pricepută, serioasă şi în acelaşi
timp elegantă. Dactilografele se cam temeau de dîn-
sa şi pentru privirea ei severă o numeau «profesoara».
Dar totuşi îi dădeau ascultare. Cei drept, ea voia să
fie severă, însă cu dreptate. La ora de repaos îi fă
cea plăcere să intre în discuţie cu dactilo grafele care
scriau la maşină îngrijit şi corect. Vorbea u de scri-
sul extrem de neciteţ al directorului, că nu oricui îi
stă bine cu buzele rujate, iar pe dactilo grafele care,
băteau «repitiţie» şi «colictiv» le ţ inea, la distanţă şi
le privea cu un aer oarecum trufaş. Una dintre ac.e ste-·
cucon iţe, şi anume Ema Semionovna, îi călca pe nervi.
t:;'ăc ea greşeli aproape în fiecare cuvînt, fuma ca un
38
birjar şi trăncănea Ia nesfîrşit în timpul lucrului.
Erna Semionovna îi amintea vag Sofiei Petrpvna de
o cameristă obraznică care pe timpuri lucrase la ei
în cas.ă. O chema pe această cameristă Fani. Se purta
urît cu Sofia Petrovna şi cocheta cu Fiodor Ivanovici...
De ce ţin la lucru asemenea podoabe?
Dintre toate dactilografele una îi era pe plac So-
fiei Petrovna , îi zicea Nataşa Frolenko, o fată mo-
destă, cam urîţică, cu tenul feţei pămîntiu . Nu făcea
niciodată greşeli, respecta cîmpul şi alineatele. Cînd
luai lucrul ei în mină a veai impresia că pînă' şi hîr-
iia este alta, pînă şi maşina ei nu-i ca la celelaHe. De
fapt, şi hîrtia, şi maşina erau dintre cele . mai obiş
nuite. Secretul, ca să vezi, sta în acurateţea ei.
Biroul dactilografe era despărţit de restul institu-
ţiei printr-o ferestruică din placaj acoperit cu lac cafe-
niu . Uşa era permanent încuiată şi toate convorbi-
rile se duceau prin mica f e r estruică. O vreme Sofia
Petrovna nu ştia ·pe n im eni dintre l uc ră tor ii editurii,
tfecît doar pe da ctilografe şi pe curier , o femeie ca r e
dist ribu ia hîrti ile. T reptat a făcu t cunoştinţă cu toţi.
De vreo do u ă să pt ămîni la mic a f e r estruică se oprea
să mai trăncănească de un a de alta contabilul, un
bă r bat soliei, pleşuv, d eş i cu o înfăţişare iîhără. El
o cunoştea pe Sofia Petrovna. Cîndva, acum două
zeci de ani, Fiodor Ivanovici l-a tratat, si foarte r ei1--
şit. Contabilul era pasionat de canot a j ·şi ele dansu-
r il e europene. Sofia Petrovna a rămas măgulită cînd
el i-a propu s să se înscrie la cercu l de dansuri. Şi
secretara directorulu i de acum o saluta, o feme ie în
vîrstă şi ex trem de amab il ă, o saluta cu respect şeful
.sectici de cadre, ba chiar şi u n renumit scriitor. un
bărbat Trull7os. cu părul cărunt, cu căciula din blană
de cas lor şi cu o monogramă pc servietă . Venea la
e•cJilur ă în tot dea un a c11 m aş in a propri e. Odată chi ar
a întrebat-o clacă i-a pl ăcut ultimul capitol din ro·-
m an ul său. «No i, lite raţii, demult am co nstat at că
dactilografe le sî nt arbi tri i cei m a i nepărtinitori. Zău,
zise el, arătîndu-şi d a ntura f a l să . E le sincer ana li -
zează şi nu sînt obsedate de idei preconcepute, urc-
cum confraţii n oştri ele condei, criticii». A mai făcut
cU11oştinţă Sofia Petrovna şi cu secretarul organiza-
ţiei de p arti d Ti rnofcev - 1111 bărbat şchiop. veşnic
nebărbierit şi posac, i ar cînd vorbeş te, se uită în po -
dea, d in care cauză Sofia Petrovna se cam temea de
39
el.. Uneori o chema la mica ferestruică pe Ema Se-
mionovna - de fiecare dată însoţită de intendent.
Sofia Petrovna deschidea uşa şi intendentu l ducea
m aşina Ernei Semionovna din birou. Erna Semionov-
na mergea din urma lor arborînd u -şi pe chip un
ae r triumfător; mai apoi Sofia Petrovna a aflat că
Erna Semionovna este declarată «persoană secretă»
şi de aceea secretarul organizaţiei de partid o chema
în cabinetul acela special pentru a dactilografia di-
. ferite documente de partid cu sigiliul «Sec ret».
In scurt timp Sofia Petrovna îi ştia de acu m pe
toţi lucrătorii editurii, numele de familie , postul pe
care îl ocupau, ba chiar şi la faţă: contabili, redac -
tori tehnici, curi'eri. La sfîrşitul primei luni de lucru
ea izbuti să - l vadă prima dată pe director . In cabine-
tul lui, pe jos, era aşternut un covor moa le, în jurul
biroului se aflau fotolii capitonate, iar pe birou trei
telefoane. Directorul era un bărbat relativ tînăr, cam
de vreo treizeci şi cinci de ani. de statu ră mijlocie,
bă_ rbieril foarte îngrijit, îmb r ăcat într-un costum
gri din stofă bună; la piept purta trei insigne, din
mînă nu-i lipsea nicicînd stiloul. A discutat cu Sofia
Petrovna vreo cîteva minute, timp în care tel efonul
sună de trei ori şi el vorbea la un te lefon, ridicînd
între timp receptorul celuilalt. Directorul a invitat -o
fo arte ama bil să ia loc în fotoliu şi a întreb a t-o pe un
fon politicos dacă nu are nimic împotr i vă să rămînă
ş i seara pentr u a face lu cru suplimentar. Ea urma
s ă c.hf'nw o dactilografă , la alegerea ei, şi să-i dicte-
ze referatul. «Am auz it că dumneata descifrezi de
mimine scrisul meu îngrozitor», zise, zimbind ; So-
fia Petrovna ieşi clin cabinet mîndră şi flatată de
încrederea pe care i-o acorda directorul. Un bărbat
bine şi educat. s ·e spunea că e dintre muncitori , din-
tre cei promovati la posturi de răspundere. Şi într-
adevăr, mîinile lui par cam grosolane, dar în rest...
Prima adunare a colectivului editurii la care a
asistat Sofia Petrovna i s-a părut extrem de plicti-
coasa. Directorul a tinut un mic discurs despre veni-
rea la putere a fasciştilor, despre incendierea reich- .
stagului în Germania·. duoă care plecă în masin a sa
«Ford». Apoi luă cuvîntul secret.a rul de partid tova-
răşul Timofeev. Nu avea talent de orator. Făcea în-
tre două fraze o pauză atît de lungă, încît aveai
impresia că n-are să-şi mai continuie gîndul. «Sîn-
40
tem nevoiţi a con-sta-ta ... », vorbea el cu voce rto-
notonă şi iarăş i lua apă în gură. «Portofoliul lucră
ri lor ce se află în producţie ... »
După el luă cuvîntul preşedinta comitetului sin -
dical, o doamnă corpolentă, cu o camee la piept. Tot
ştergîndu-şi palmele şi frîngîndu-şi degetele sale
lungi, ea spuse că, luîndu- se în consideraţie eveni-
mentele din ultimu l timp, e necesar în primul rînd să
fie mărit randamentul zilei de muncă şi să luptăm
fără cruţare cu cei care întîrzie la serviciu. în cele
din urmă cu o voce isterică făcu o mică informaţie
despre Thălmann şi le propuse tuturor lucrătorilor
să se înscrie în rîndurile OIALR-ului, Sofia Petrovna
nu prea înţelegea despre ceai vorba, se plictisea şi ar
fi fost bună bucu·roasă să plece, dar se .temea că nu
are dreptul să procedeze astfel şi o ţintui cu o pri-
vire aspră pe dactilografa ce - şi croia drum spre ieşire.
Curînd însă adunările n-o mai plictiseau pe So-
fia Petrovna. ·
La una din aceste adunări directorul, făcînd un
raport referitor la împlinirea planului, a spus că in-
dicii înalţi de producţie depind nu numai de respon-
sabilitatea redactorilor şi a autorilor, ci şi de disci-
plina de muncă conştientă a fiecărui tnembru al co-
lectivului - fie dactilografă, curier sau dereticătoare.
- De fapt, zise el, trebuie să recunoaştem că
biroul dactilografe, condus de tovarăşa Lipatova în
momentul de faţă lucrează excepţional.
Sofia Petrovna roşi • pînă în vîrful urechilor şi
multă vreme nu îndrăzni să - şi ridice privirile. Cînd
în cele din urmă se încumetă să-şi arunce ochii în
jur, toţi oamenii i se părură nemaipomenit de buni,
frumoşi şi ascultă · mai departe şirul de cifre cu un
interes neaşteptat.
2
Tot timpul liber de care dispunea Sofia Petrovna
şi-l petrecea acum cu Nataşa Frolenko. Deşi timp
liber avea din ce în ce mai puţin, lucrul suplimentar,
mai ales şedinţele comitetului sindical la care par-
ticipa şi ea, îi răpea aproape toate serile. Kolea tot
mai des era nevoit să - şi încălzească singur prînzul
1
OIALR-Organizaţia internaţională de ajutorare a luptă~
tarilor revoluţionari.
41
şi el o numea în g·lumă pe Sofia Petrovna «mama-
activistă ». Comitetul sindical îi încredinţă str.îngerea
cotizaţiilor . Pe Sofia Pe trov na n-o prea interesa la
ce foloseşte sindicatul, da r îi 'făcea plăcere să linieze
filele de hîrtie şi să noteze în anumite coloniţe cine
îşi achitase pentru luna curentă cotizaţiile şi cine nu,
îi plăcea să încleie timbrele, să prezinte dă r i de se~-
mă ireproşabile comis iei de revizie . Ii plăcea să intre
la or ice oră a zilei în cabj,netul directorultti şi să-i ami-
ntească pe ,un ton glumeţ de datoria lui de tocmai pat-
ru luni, şi el, tot pe un ton glumeţ, să-şi ceară scuze
+n faţa tovarăşei de la sindicat, care-i atît de răbdătoa
re, ca apoi să-şi scoată portmoneul şi să-şi achite
datoria. Pînă şi secretarului de partid, cel -veşnic po -
sac, puteai să-i aminteşti fără nici un risc de datorii .
La sfîrşitul primu lui an de ltt cru în viaţa Sofiei
Petrovna a avut loc un eveniment solemn. A luat
cuvîntul la adunarea generală a colectivului dfo nu-
mele celor fără de partid. Toate s -au pe'trernt în
felu I următor.
La editură aşteptau sosi-rea unor tovarăşi sus puşi
de la Moscova. -Intendentul, un flăcăiandru destul
de îndrăzneţ. cu părul p i·ep-t ănat cu Cărare 'la mi}loc,
as em ănîndu-se astî-e-1 cu ordonanţa unui of iţ er , din
zor i şi pîn ă- n no a pte alerga ·rrin to a ră editura , că
·r înd în cir că fel de fe l de ra m e, ş i la ti mp u l ce l m ai
nepotrivit trimise î·n birou'! dactilogra fe parchetarii .
!ar odată în coridor pe So:fia Petrovna o re'finu se -
•cre'tarul de paTtid. omul acela veşnic posac.
- Organizaţia de partid şi comitetul sindical,
-Zise el, uitîndu-se pr·e cum îi era obiceiul , în podele,
te-a propu•s ... şi pe loc se cor-ectă: V-a propus -să lua-
•ţ i cuvîntul din partea activişt i lor fără de partid.
In ajunu I sosirii moscoviţilor aveau de lucru
pînă peste cap. De la biroul de partid soseau fel de
fel de dări de seamă şi p'Januri. Aproape în fiecare
sea-ră Sofia Petrovna cu Nataşa ră.mînea-u după ser-
·v iciu pentru a tace J ucru suplimentar. Zgornotwl ma•
şinilor de scris răsuna surd în încăperea pusNe .
Peste tot, pe .coiid-or, în cabiHete stăruia in tuneri-cul.
Aceste seri îi plăceau So:fie.i Petrnvna.. Du,pă ce în-
cfa eiau lu:cr:wl, înainte de a ,ieşi în bezna corhforu.lui
din cabinetul luminat, ea cu Nataşa disrntau înde-
lung lîn~,ă . maşinile d.e .s.cris. Nataşa wonbe.a ,puţin,
în schimb er a o ascultătoare minuna.tă.
42
Aţ-i- observat că, A:na Grigorievna (preşedfota
aomitetului sindical} are unghiL!e murda11e?· o- întrebă
Sofi,a Petrovna. Şi încă mai poartă camee };a, p;iep.t
şi-şi' ondulează părul. Mai bine şi'-ar spăla mHuiile.
Erna Semionovna mă scoate din sărite .. . e- a.tît d'e
impertinentă ... aţi mai observat că Ana Gri·gori:evn-a
vorbeşte cu multă ironie despre secretarul d.e partid?
Nu-l are la inimă se vede ...
După ce vorbiră. despre preşedinta comitetului
sindical şi despre secretarul de partid Sofia Petwvna
H povesti romanul său de dragoste cu Fiodor lvan.o-
vici, apoi îi povesti cum a nimerit Kolea sub albie
pe cînd. avea doar un• an şi jumătate „ Ii vorbi. cî,f era
el de draguţ, to-ată lumea se oprea în stradă să-l ad-
mire. II îmbrăcau din cap pînă-n. picoare numai în
alb, pe umeri purta o mică pelerină albă ş_i o. bone~
ţjcă tot albă pe cap. Nataşa însă nu prea avea ce
povesti - ea niciodată nu avusese un roman de dra-
goste. «De fapt, altfel nici nu putea fi, cu tenu.I ei.. .»,.
îi trecu prin cap Sofiei Petrovna. întreaga viaţ:ă a,
Nataşei n-a fost decît un şir neîntrerupt de neplăceri
Tatăl ei, în grad de colonel, în anul şaptesprezece a,
murit subit în urma unui atac de cord. Pe· atunci Na-
taşa abia, împlinise cinci anişori. Casa. lor fusese con-
fiscată şi ea cu maică-sa a-u fost nevoite să se mute
cu traiul la- o rudă, o mătuşă bolnavă, .ţintuită la
pat,. Mamă -s a era o femeie răsfăţată şi neputincio_asă.
din. care cauză trăgeau o foame teribilă, şi Nataş.:.1,
silită de împrejurări, s-a angajat la lucru ct·e cum a
împlinit cincisprezece ani. A:cum rămăsese sing.ură
cuc pe lume : w doi ani în urmă maică-sa murise de·
ţuberculoză, iar mătuşă-sa, de bătrîneţe. Nataşa si m-
patiza Putera Sovietică, însă atunci cînd a, depus
cerere să fie primită în comsomol a fost ref.uzată.
«Tată.I meu a fost colonel în a,rmată şi proprietar de
casă şi, precum vă- daţi- seama, ei nu cred- că s-î-nt o
simpatizantă si nceră a Puterii Sovietice, zise Nata-
ş_a. Judecînd de pe poziţii rnarxist -leniniste~ poa.t e, au·
dreptate ... »
De f.iecare dată cînd v.orbea despre acest refuz
pleoapele. i se' înroşeau şi Sofia Petrovna. imediat
îndrepta discu;ţia p.e alt făgaş-.
Iată că sosi şi solemna 2:î. Po!itret'ele lui Stalin
şi Lenin au fo~t puse în rame noi pe car,e Ie-a a.dus,
intend.e ntul„ pe biroul directorului au aşternut o- bu-
43.
cată de postav roşu. Oaspeţii moscoviţi - doi băr
baţi corpolenţi, îmbrăca·ţi în costume de import, cu
cravat~ tot de import şi cu nelipsitele stilouri tot de
import, în buzunarele de la piept - şedeau alături
de director, chiar sub portrete, scoţîQ.µ fel de fel de
hîrtii din. servietele lor ticsite, tot de im port. Alături
de ei secretarul de partid, îmbrăcat în kazakă şi
vesto11;, arăta destul de şters. Intendentul, flăcăiandrul
cel ît:idrăzneţ şi Maria Ivanovna, liftiera, cărau în-
truna tave cu ceai, tartine şi fructe, propunîndu-le
oaspeţilor şi directorului să servească, iar apoi îi în-
demnau pe toţi cei prezenţj acolo.
Sofia Petrovna, din cauza emoţiei ce pusese stă
pînjre pe ea, desluşea cu greu conţinutul cuvîntării.
Se uita ca fermecată, fără s_ă-şi abată privirea, la
apa din garafă ce se unduia uşor. Cînd p re şe din ta
rosti numele ei de familie, ea se apropie de masă, se
întoarse mai întîi cu faţa la director şi la oaspeţi,
apoi cu spatele la ei, se întoarse puţin şi-şi duse mîi -
nele la talie, aşa cum fusese învăţată încă din co-
pilărie, atunci cînd declama versuri franţuzeşti cu
bcazia vreunei festivităţi.
- Din numele celor fără de partid, zise ea cu
voce tremurătoare şi promîse că şi de acum înainte
îşi vor ridica cu toţii productivitatea muncii. Tot ce
scriseseră în ajun cu Nataşa învăţase pe de rost.
Cînd a venit acasă nu s-a culcat dintr-o dată,
tot aşteptîndu-1 pe I(olea ca să-i povestească ce-a
fost la adunare. I(olea dădea ultimele colocvii la şcoa
lă, şi de aceea toate serile şi le petrecea la amicul său
cel mai drag, Alik Finkelştein. Se pregăteau împre-
ună de. .colocvii, Sofia Petrovna mai aranjă pe ici-
colo. prin odaie şi se duse la bucătărie să aprin dă
primusul.
- îmi pare foa_rte rău că nu lucrezi şi ·dumneata,
îi spuse ea soţiei miliţianului, o femeie cu o faţă
blîndă care spăla vesela. Ai atîţea impresii şi-ţi aju-
tă foarte mult în viaţă. Mai ales dacă lucrul e legat
de literatură.
In sfîrşit şi-a făcut apariţia şi Kolea, flămînd şi
ud pînă la piele, căci nimerise sub prima ploaie de
primăvară. Sofia Petrovna i-a pus dinainte o farfurie
cu borş. Proptindu-şi coatele în masă, ea se uită la
K:olea cum mănîncă şi era gata să-i povestească că
luase cvvîntul la adu nare, dar •.. «Ştii, mamă, zise el,
4<1
de acum sînt comsornolist . Azi la birou a fost confir -
mată candidatura mea. Imediat după această noutate
el, fără să-şi dea răgaz, trecu la alta, umplînd u- ş i
g ura cu pîi ne: la şcoală s-a iscat un mare conflict.
Acest Saşa Iarţev e un prostănac din vechiul regim ... »
( «Kolea, nu -mi place cînd te exprimi urît», îl între-
rupse Sofi a Petrovna.) «Nu-i vorba de asta: Saşka
Iarţev l-a numit pe Alik Finkelştein jidan. Azi la
adunarea celulei noastre comsomoliste am hotărît să
organizăm o judecată tovărăşească, demonstrativă.
Şi ştii ci ne a fost ales acuzator public? Eu!»
După ci nă K.olea înd ată s-a culcat, Sofia Petrovna
se culcă şi ea, ocupîndu-şi locul său de după paravan,
şi, prin întuneric, J\olea îi declama poezii din -Ma-
iakovski. «Mamă , e genial! Nu -i aşa?>> După ce sfîrşi
de recitat Sofia Petrovna îi povesti cum a decurs adu-
nJ\rna la e ditură. «Eşti bravo, mamă!» zise K.olea şi
adorf\Ji în aceiaşi clipă .
3
Ko lea absolvise de acum şcoala, sosise şi vara cu
zilele pline de zăduf, dar Sofia Petrovna nu-şi luase
concediu încă . I-au permis să se ducă la odihnă tocmai
pe la sfîrşitul lui iulie. N-avea de gînd să plece ni-
că i eri şi visa · ca toată luna iulie, dimineţile, să se
sature de somn, să-şi p ună la _punct gospodă-ria, căci
de cînd se angajase la lucru stăteau toate baltă . Vi-
sa să se mai odihnească un pic, să nu mai audă zgo-
motul maşinii de scris, să-i caute lui K.olea pardesiu
şi să se ducă , la urma urmei, la cimitir, să cheme
zugravul ca să vopsea s că uşa. Dar iată în sfîrşit şi
concediul multrîvnit, însă se convinse că e plăcut să
te odihneşti numai prima zi. Sofia Petrovna, din obiş
nuinţă, se trezea mai devreme de opt; zugravului i-a
fost de ajuns o jumătate de oră ca să vopsească uşa;
mormîntul lui Fiodor Ivanovici era îngrijit şi curat,
pardesiul l-a cumpărat fără nici o greutate. Ş i au
început să se scurgă zile lungi, deşarte, cu ticăit
monoton de ceasornic, cu discuţii la bucătărie şi cu
aşteptarea_ lui K.Qlea la prînz. Acum K.olea de dimi-
neaţă şi pînă seara stă la bibliotecă; se pregătea
împreună .cu Alik să susţină examene.le la institutu)
. de construcţii a maşinilor şi Sofia Petrovna aproape
4S
c"ă nu -l vedea acasă. Din cînd în cînd venea s-o vizite-
ze Nataşa Frolenko, moartă de oboseală .( ea o înlocu-
ia pe Sofia Petrovna) şi Sofia Petrovna o iscodea cu
aviditate despre secretara directorului, despre cearta
preşedintei de sindicat cu secretarul de partid, despre
greşelile ortografice pe care le comitea Erna Semio-
novna . Şi despre d i scuţia ce avusese loc în cabinetul
directorului asupra manusc risului scriitorului ace-
fuia simpatic. Se adunase tot colegiul recadţio
nal. «Poate oare cuiva să nu-i placă? plesni din pal-
me Sofia Petrovna. Doar în această nuvelă e descri-
s·ă atît de frumos prima dragoste. Exact cum a fost
dragostea noastră, a mea şi a lui Fiodor lvanovici».
Acum Sofia Petrovna era întru totul de acord cu
Kolea, cînd el îi lămurea că pentru o femeie este ne-
cesar să fie ocupată cu lucrul obştesc util. Tot ce
spunea Kolea, tot ce seri.au ziarele, acum i se părea
atît de firesc, de parcă întotdeauna anume aşa se
vorbise şi se scrisese. îi părea foarte rău doar de
fosta locuinţă, mai ales, acum cînd Kolea devenise
matur. Spaţiul lor locativ fusese restrîns încă în
timpul foametei, chiar în pri.mele săptămîni. ale re-
vo luţie i. în fostul cabinet al lui Fiodor lvanovici s-a
aciuat familia miliţianului Degtiarenko, în s ufrage-
rie - familia contabilului, iar Sofia Petrovna cu Ko-
lea au rămas să trăiască în fosta odaie a copiilor.
Dar iată că băieţelul ei devenise flăcău în toată le-
gea şi el ·are nevoie de o cameră separată, deoarece
nu mai este copil.
- Bine, mamă, dar este oare omeneşte ca Degtia-
renko să trăiască în subsol cu ·copiii, iar noi să ne
lăfăim într-un apartament mare şi ,bun? Parcă-i cu
dreptate? Hai, spune, o întrebă Kolea pe un ton as-
pru şi în acelaşi timp explicîndu-i rostul .revoluţionar
al reducerii spaţiului locativ pe contul apartamente-
lor burgliezilor.
Sofia Petrovna se văzu nevoită să fie de acord
cu el: într-adevăr, nu-i pe dreptate! Păcat doar că
so'ţia lui Degtiarenko e atît de nespălată, pînă în
coridor răzbate mirosul înăcrit din odaia lor, dar în
nici un caz nu vrea să deschidă ferestruica, se teme
ca de foc. Gemenii lor merg pe al paisprezecelea an
şi tot mai scriu cu greşeliy Nou·1 post de care s-a în-
vrednicit (vecinii __ au ales-o ·un fel de responsabil
de bloc) i-a mai alinat întrucîtva durerea ca pier-
46
duse· înhiegul· apartament.. Ea devenise ea şi cum- stă
pînă~ uni fel: de şefă a propriei sale locuinţe . Sofia
P,etrov,naj îi făcea\ observaţie pe un ton calm, dar
insistent, soţiei· contabilului în privinţa a tot: felul
de cufere şi lăzi ce stăteau de-a valma pe cori-
dor.. Socotea: cît s,e cuvenea să plătească fiec.are pen-
tru energia electrică şi o făcea cu aceiaşi pt_mduali-
'tate şi precizie, după cum o făcea la lucru. adunînd
cotiza.ţiile sindicale. Mergea regulat la toate adună
rile de carti-er care aveau loc la ICLA 1 şi mai apoi le
pov-estea. cu lux de amănunte tot ce a vorbit adminis-
tratorul casei. De fapt, avea relaţii normale cu- lo-
eatarii. Atunci cînd soţia lui Degtiarenko fierbe·a dul-
ceaţă, întotdeauna o chema la bucătărie să· guste da-
că a. pus zahăr de ajuns ori nu. Deseori soţia lui De-
gtiarenko venea în vizită la ea să se sfătuiască cu
Kolea cum să facă ca gemenii. să nu rărnînă iarăşi,
repetenţi, doamne fereşte, şi să mai bîrfească pe sea-
ma· soţ iei contabilului care lucra soră medicală.
- Nu dea domnul să încapi pe mîinile acestei
surori medicale! Cît ai zice peşte te. trimite pe· lumea
cealaltă,! Vonbea soţia , Lui Degtia renko.
Contabilul era un om în vîrstă, cu fata bu hăită,
cu vinişoare vineţii pe mîini şi pe nas. Soţie-sa şi fii-
că-sa îl ţineau bine sub papuc,. din care cauză· bie-
tul om n11 avea de loc cuvînt în casă. în schimb fii.
că -s a , roşcata cea de Valea, o intimid a grozav pe
Sofia Petrovna cînd rostea fraze din astea: «Cînd
ti-oi arde una la bot...» «Mi-i în cot de toate», şi carac-
terul soţiei contabilului, mama Valentinei, era într-
adevăr de· nesuferit. Sta lîngă: primusul său, cu ch-i-
pul încremenit şi o cicălea metodic pe soţi a militianu -
lui pentru că lampa ei de gătit afumă, or.i îi tot bătea
la cap pe gemeni~ care erau de fapt · blînzi din fire,
pentru, că n-au îmmiat uşa. Se trăgea din nobilii şi stro-
pi prin tot coridorul apă de colonie, pe un lănţişor
purta fel de fel de bibelouri, vorbea cu voce· înceată.
abia întredeschizîndu-şi buzele, dar folosea·, cuvinte
dintre cele mai banale. In ziua s-alariului, Valea cer-
şea, de la maică -sa bani ca să·-s i. cumpere pantofi noi.
4'
50
făceau ni;'jitc ,Jc::,cnc tclwice. De ziua .Sofiei Petrov-
na Kolea îi rn111părasc _pc banii săi un mic scrvidu:
un vas pentru :lapte, un ciainic, zaharni_ţă şi .tr~i ceş
cuţe. Ce-i drept, uzorul de pc ceşcuţe nu-i era pe
plac - nişte pătrate roşii .pe un cîmp galben. Ea ar
fi preferat nişte floricele. Dar porţelanul era fin, de ·
ca.litate şi, la urma urmei, ce importanţă are dese-
nul?. Doare cadou de la fiu-său.
Iar fiu-său devenise .un tînăr frumos: avea ochi
cenuşii, sprîncene .negre, era înalt de statură, sigur
pe sine, calm şi vesel, cum nu fusese Fiodor Ivano-
vici nici în cei mai frumoşi ani de viaţă. Avea ,o Ji.nu-
tă de militar, întotdeauna îngrijit şi bine dispus. So-
fia Petrovna se uita la el cu o . gingăşi·e şi o neliniş
te permanentă, bucurîndu-se şi, totodată, temîndu-
se să se bucure. Fru mos Ia chip, sănătos tun, nu
bea, nu fumează, fiu respectuos şi cornsornolist cin-
stit. Şi Alik, desigur, c un tînăr amabil, muncitor,
dar nici pe departe nu seamănă cu Kolca . Ta.tă-său
lucrează legător de cărţi Ia o tipografie din Viniţa,
âre o familie numeroasă şi trăieşte în sărăcie. Altk
locuieşte de mic copil în Leningrael, Ia o mătuşă ca-
re, se vede, n u-i prea purta ele grijă: veşnic umblă
cu hainele cîrpite în coate şi cu cizme scîlciate. Unde
ma i pui că e de fe lul său şi micuţ ele statură . Ş - a poi
nici nu-i atît de deştept ca Niko lai.
Un si n g ur g înd nu- i dădea pace So fiei Petrovn a:
Kolea păşise de acum ·pe al douăzeci şi unulea an
şi n-are o odaie separată. Poate că prezenţa ei zi
de zi îl sinchisea, ·îl împiedica să-şi aranjeze viaţ.a
personală?
- Am impresia că la instihl't Kolea s-a î-nâră
gostit de cineva, îl interoga ea cu multă iscusinţă
pe Alik. De cine? Cum o chiamă? Cî ţi ani are? Cum
~ învaţă? Cine sînt părinţii?
Dar Alik îi răspundea în doi peri şi se vedea du -
pă expresia ochilor că nu~i capabil de tră· dare. So-
fia Petrovna vroia cu orice preţ să afle de la c i mă
car numele: Nata. Şi oricum ar chema-o, -d·acă e o
dr-agoste serioasă ori numai o pasiune - totuna un
băiat tînăr are nevoie de o odaie separată. Sofia Pe-
trovna îi dezvălui Nataşei rgîndurile sa-le atarman-
te. Nataşa o ascultă fără a r.osti un cuvînt, apoi ro-
şi pînă în vîrful urechilor şi zise că da ... desigur. ..
fără îndoială ... pentru Nikolai Fiodorovici ,ar fi mult
51
mai bine, dacă ar avea o odaie separată ... dar de
fapt... iată ea trăieşte de una singură ... fără maică
sa ... şi ce-i din asta? nimic bu n ... Nataşa s-a fîs-
ticit şi a tăcut, iar Sofia Petrovna pînă la urmă n-a
mai înţeles ce-a vrut ea să spună.
Sofia Petrovna se gîndea în fel şi chip cum ar
face să schimbe o odaie pe două şi chiar să pună bani
de o parte, ca să plătească diferenţa, dacă va fi ne-
voie. Dar chestiunea referitoare la odaia separată
pentru Kolea îşi pierdu din acuitate: eminenţii la în-
văţătură Nikolai Lipatov şi Alexandr Finkelştein
fuseseră repa rtizaţi în oraşul Sverdlovsk, la uzina
Uralmaş, în calitate de maiştri: Uzina ducea lipsă
de lucrători din serviciul tehnico-ingineresc. Insti t u-
tul le-a dat însă posibilitatea · să-şi term ine st udii!~
fără frecvenţă .
- Nu-ţi fă grijă, mamă, zise Kolea, punîndu-şi
mîna mare peste mînuţa mică a Sofiei Petrovna,
nu-ţi fă griji, eu şi Alik ne vom aranja de minune. Ai
·,să ne vizitezi, cu vreo ocazie ... şi ai să ne expediezi
colete poştale.
Incepînd . cu această zi, Sofia Petrovna, întor-
cîndu-se de la serviciu, im ediat se apucă să rîndu ia-
stă albiturile lui Kolea din comodă , să coase, să
ţese ciorapii, să calce. A dus la reparat vechia va•
· liză a lui Fiodor Ivii.novici.
Acea dimineaţă de primăvară cînd ea cu Fiodor
Ivanovici cumpăraseră această valiza de la Socie-
tatea de gardă i se părea acum grozav de îndepăr
tată, o dimineaţă plăsmuită dintr-o viaţă tot plăs
muită. Ea privi oarecum nedumerită la coala de
hîrtie cu inscripţia «Niva» lipită pe peretele deteri o-
rat al valizei: dama cu rochie decoltal ă, cu o trenă
lungă şi o peptănătură înaltă o impresionă nespus
de mult. Aşa era pe atunci moda.
Plecarea lt1i Kolea o îngrijora şi o amăra pe So-
fia Petrovna, dar totodată nu-şi putea lua ochii de
la el cînd îşi împacheta cu iscusinţă şi îndemnare
cărţile şi carnetele mari de notiţe, acoperite de sus
pînă jos cu scrisu-i citeţ. lşi cususe la brîu carne-
tul comsomolist. Trebuia să plece peste o săptămî
nă şi cînd colo pleacă chiar mîine.
Kolea! Eşti gata, I(o!ea? întrebă Alik Finkel-
ştein, făcîndu-şi apariţia dimineaţa în odaia lor;
52
mic de statură, cu capul mare, cu urechi clăpăuge.
Ce-ai spus?
Scurta lui se înfoiase la spate, colţurile guleru-
lui se îndoiaseră. Kolea se apropie cu paşi mari de
valiza sa şi o aburcă cu atîta uşurinţă, de parcă ar
fi fost deş1rtă. Tot drumul pînă la gară îţi făcea
impresia că ducea un pai nu o valiză, iar bietul
Alik tîra anevoie lădiţa, sa, gîfîind şi ştergîndu-şi
cu mîneca scurtei sudoarea ce-i şiroia pe frunte.
Scurt în picoare şi cu capul mare, Alik i se părea
Sofiei Petrovna un personaj comic dintr-un film cu
desene animate. Mătuşa lui Alik nu se ostenise să
vină la gară să-şi petreacă nepotul şi acum ei în
trei - Kolea, Sofia Petrovna şi Alik - se plimbau
ceremonios pe peronul gării, învăluit într-o pîclă ji-
lavă. Kolea şi Alik discutau aprins care maşină es-
te mai rezistentă şi mai uşoară - «Fiat»-ul sau
«Paccard»-ul. Şi doar cu cinci minute înainte de
plecarea trenului Sofia Petrovna şi-a dat seama că
nu le spusese băieţilor nimic nici despre hoţii de
drumul mare, nici despre spălătoreasă. Cînd vor da
albiturile la spălat neapărat să le numere şi să fa-
că o listă ... In nici un caz să nu mănînce la ospă
tărie salată; de multe ori salata rămîne .pe a doua
zi, nu-i proaspătă şi te poţi îmbolnăvi foarte uşor
de febră tifoidă. L-a tras într-o parte pe Alik şi l-a
apucat strîns de umăr.
- Alik, drăguţule, îi spuse ea, să ai grijă, drăgu
ţule, de Kolea ...
- Alik o privi prin lentilele ochelarilor cu nişt e
ochi mari şi blînzi.
- Ce mă costă? Fireşte, am să caut să-l ţin sub
observaţie pe Nikolai, căci nu mi- i greu.
Era timpul să intre în vagon. Peste un minut fe-
ţele lor au apărut la fereastră . Kolea - înalt ca un
brad, Alik - abia de-i ajungea la umăr. -Kolea îi
spunea ceva Sofiei Petrovna, dar prin sticla groa-
să nu puteai desluşi nimic. El izbucn i în rîs, îşi
scoase chipiul şi -ş i trecu privirea veselă şi excitată
prin cupeu. Alik îi arătă Sofiei Petrovna literele din
degete. «Nu» ... pricepu ea şi dădu din mînă, cum că
înţelesese: «nu-ţi fă grijă .. .» Doamne dumnezeule,
pleacă nişte copii doar!
Un minut · mai tîrziu mergea pe peron, de una
53
singura m marea .de oameni,. mergea. dim ce în- ce
mai · grăoită, fără să vadă drumul, ştergîn,du-şi ochii
<:u degetele.
1
ICT- Interna(ionala comunistă a tinerelulului.
58
Petrovna. Ca ajutor a luat--o pe Nataşa şi lucrul , a
fost pus pe roate. Telefoh-a:u acasă la lucrători ,. ca
să, afle. numele şi vîrst-a --e-opiilor ; băteau la maşină
invitaţii; s.e duceau pe la magazine şi cumpărau
bomboane, turte dulci, jucări i şi pocnitori; cădeau
de. pe picoare, alergînd în căutarea fulgilor de nea.
Cel mai important şi cel mai greu lucru era să ştii
cui şi ce cadou să-i faci, ca să nu depăşeşti limita
de consum şi totodată toţi să rămînă s-atisfăcuţi. Din
cauza cadoului pentru fiica directorului ele chiar
s-au certat. Sofia Petrovna vro ia să-i cumpere o pă
puşă mare, mai mare decît pentru celelalte fetiţe,
iar Nataşa vedea în asta lipsa de tact. S-au înţeles
să, cumpere un fluieraş, cu un ciucure pufos la capăt
şi astfel s -au împăcat. Le-a rămas doar s ă facă
rost de brad. Şi au cumpărat un br ad rămuros, în -
alt pînă în pod. Nataşa, Sofia Petrovna şi liftiera
Maria Ivanovna au împodobit bradul de dimineaţă
pînă la orele două în ajun de sărbătoare. Maria
Ivanovna le distra, povestindu -le fel de fel de luc-
ruri despre soţ.ia directorului, despre director vor•
bea cum se vorbea cîndva - «domnia sa». Liftiera
dădea Nataş e i şi Sofiei Petrovna jucării, pocnitori,
cutii poştale, corăbioare argintii, ia r Nataşa şi So-
fia Petrovna le prindeau de brac;!. Pe Sofia Petrov-
na au început s-o doară picoarele şi ea s-a aşezat
într-un fotoliu. S-a apucat să pună în cadourile cu
bomboane scrisorele: «Mu lţumim tovarăşului Sta -
lin pentru copilăria noastră. fericită» . Acum înfrumu-
seţa bradul Nataşa, de una s ingură. Avea mîini de
aur şi gusturi dintre cele mai fine: lui Moş Gerilă
i-a găsit un loc de unde producea mare efect. Apoi
Sofia Petrovna a încleiat în mijlocul unei stele mari
şi roşii, în cinci colţuri, portretul micuţului Lenin
cu căpşorul cîrlionţat, iar Nataşa a pus -o în vîrful
bradului - şi astfel totul era gata. Au scos de pe pe-
rete portretul lui Stalin, în toată staura, înlocuin-
du sl cu altu l, und·e Stalin şede ţinînd pe genunchi
o fetiţă. Acesta era portretul preferat al Sofiei Pe-
trovna.
S-a făcut _o ra trei. Era timpul să meargă acasă
să· se odihneasc~. puţ i n, să ia ma sa şi să - şi pună•
hainele de să rb ătoare .
A fost o seară minunată. Au venit toţi copm şi
aproape toţi cu părinţii. Soţia directorului n:-a ve-
59
nit, în schimb, directorul a adus-o pe mica lor fiică ,
o fetiţă minunată, cu păr blond şi cîrlionţat. Copiii
au rămas încîntaţi de cadouri, părinţii admirau zgo-
motos pomul de Anul Nou. Doar Ana Grigorievna,
preşedinta comitetului sindical, s-a supărat că fiu-
lui său i-a revenit o tobă, şi nu soldăţei de plumb,
din cei de care i-au dat fiului secretarului de partid;
soldăţeii aceştea costau mai scump. Ana Grigoriev-
na purta o rochie din mătase verde cu decolteu . Fe-
ciorul său, lung ca o prăjină, cu o înfăţişare neplă
cută, se puse pe fluierat şi lovi demonstrativ cu pum-
nul în tobă, făcîndu-i o gaură. In rest, toţi au ră
mas mulţumiţi de serată. Fetiţa directorului sufla
fără istov în gorniţa sa, sărea în sus între genunchii
tăticului, sprijinindu -se cu mînuţa-i bondocă de ge-
nunchiul lui şi aruncîndu - şi capul pe spate ca să
vadă mai bine bradul.
Sofia Petrovna se simţea adevărata stăpînă a
balului. Punea patefonul, radioul, îi făcea semne li-
ftîerei încotro să ducă tava cu dulciuri. I s-a făcµt
milă de Nataşa, văzînd - o cum sta stingherită , lipi-
tă de perete, cu faţa palidă-pămîntie, îmbrăcată în -
tr-o bluziţă · elegentă, brodată de ea . Directorul se
încovoiase de spate şi se învîrtea cu fiică-sa în ju ••
rul bradului speriind-o cu Moş Gerilă. Sofia Petrov•
-na se uita adînc înduioşată la această scenă; tare
ar fi vrut ca fiul său Kolea să-i semene întocmai di-
•redorului. Cine ştie, poate că peste vreo doi ani va
·avea parte şi ea de o nepoţică atît de drăguţă. Ori
poate de vreun nepoţel. Are să-l convingă pe Kolea
să-i pună nepoţelului numele Vladlen - un nume
extraordinar de frumos! Iar de va fi nepoţică - Ni-
nel - un nume duios, francez, şi totodată, dacă ci-
teşti înapoi, iese Lenin.
Sofia Petrnvna se lasă frîntă de oboseală într-un1
fotoliu. Ar fi fost bine să se ducă acasă, căci i s:e
încep durerile de cap. De ea se apropie contabilul
cu înfăţişarea-i impozantă şi, aplecîndu -se amabil
spre dînsa, îi destăinui o noutate foarte stranie: în
oraş au fost arestaţi o mulţime de medici. Contabi-
lul cunoştea personal toate somităţile în medicină
din oraş; nimeni nu-i pu tea trata eczema, doar Fio-
dor lvanovici, răposatul, l-a putut i zbăvi de ea.
( «Oda'fă doctor a fost. Ceilalţi te ung, te presoară,
60
dar fără nici un rost...») Printre cei arestaţi conta-
bilul îl numi pe doctorul Ki.p.a.ri-S0-'14-- c.ol.egul lui Fi-o--
dor lvanovict şrn-aşul de botez al lui K.olea.
- ·Cum aşa? Doctorul K.ip·arisov? Dar ce s-a în-
tîmplat? Iarăşi vreo ... nenorocire? întrebă Sofia Pe-
trovna. Nu se hotărîse să 1'ostească cuvîntul «omor».
Contabilul şi-a înălţat privirile în sus şi s-a în-
depărtat, călcînd, nu se ştie din care pricină, în vîr-
ful degetelor. Dot ani în urmă, dupâ asasinarea lui
K.irov (vai , ce zile straşnice au fost acelea, străzile
erau patrulate ... iar cînd aşteptau să vină tovarăşul
Stalin, piaţa gării era încercuită de armată ... străzile
şi uUcioarele - .b.arate ... n-aveai cum să treci nici pe
jos,. nici cu maşina) tot au urmat multe cazuri de
arest, numai că atunci a fost arestat mai întîi un
grup de opoziţionişti, iar apoi au fost luaţi «foştii»,
tot felul de «fonbaroni». Şi iată că a.curn-"srht' ares-
taţi doctorii. După asasinarea lui I(irov a fost depor-
tată m-me Nejenţova, o veche amică de-a Sofiei Pe•
trovna - au învă.ţat împreună la gimnaziu. Sofia Pe-
trovna a rămas uimită de-a binelea; ce legătură pu•
tea avea m-me Nejenţova cu asasinarea lui K.irov?
Ea preda limba franceză în şcoală şi trăia ca toţi oa-
menii. I(olea, însă, i-a explicat în scrisoare că oraşul
Lenirigrad se cade să fie curăţit de elementele care
nu inspiră încredere. Şi cine-i, mă rog, această m-me
Nejenţova? Doar îţi aminteşti, mamă, că ea nicide-
cum nu -l recunoştea de poet pe Maiakovski şi de
fiecare dată spunea că pe timpuri preţurile nu erau
aşa de ridicate. Ea nu este om sovietic... Ei fie , cu
Nejenţova mai înţelege, dar ce au aici doctorii, cu
ce s-au făcut ei vinovaţi? închipuie-ţi numai, Ivan
Ignatievici I(iparisov. Un doctor demn de toată sti-
ma.
Copiii făceau zgomot groaznic la gardero-
bă. Sofia Petrovna, în calitate de gazdă, ajuta pă
rinţilor să caute pantalonii tricota ţi şi şoşonii copii-
lor. Directorul ţinea fetiţa în braţe şi se apropie cte
- ea să-şi ia rămas bun. Mulţumi comitetului s ind ical
pentru această serată minunată.
- In «Pravda» am văzut portretul fiului dum-
neavoastră, zise el, zîmbind. Schimb bun ne vine din
urmă ...
Sofia Petrovna îl privea cuprinsă de admiraţie.
Ar fi vrut să-i spună că el ri-are nici un drept să
61
v0rbească 'd e schimb. Ce înseamnă ,treizeci şi .cinci
de ani? Prim.a tinereţe.. Dar .m,u se putu hotărî. A îm-
brăcat sing,u r fetiţa , apoi a înfăşurat-o pe ,de asttp:r-a
şubei cu o şalincă albă şi pufoasă. La toate se price:
pe. Mama îşi poate da fără tea r.nă co_pHul p.e .rntna
lui. Se Nede dintr-odată că-i un familist minunat.
66
Iar secretara directorului nu se ştie de ce nu ve-
nea să le ia. Sofia Petrovna se decise să-i ducă
chiar ea directorului darea de seamă.
Ungă uşa întredeschisă a cabinetului directoru-
lui ea se lovi nas în nas cu secretarul organizaţiei
de partid . · ·
- Nu se poate, îi spuse el , fără a i se înclina, şi,
şchiopătînd, intră în alt cabinet. .
. . Sofia Petrovna aruncă o privire prin uşa între-
des.chisă. Un bărbat necunos.cut sta în genunchi
:- lîngă , birou şi · scotea fel de fel de hîrtii de prin ser-
tare. Pe covor, jos, erau împrăştiate de-a valma tot
felul de hîrtii.
- La ce oră are să fie tovarăşul Zaharov? o în-
trebă_ pe secretara în vîrstă Sofia Petrovna.
- El a fost arestat, îi răspunse secretara, miş ·
cînd doar din buze, fără glas . Astă noapte.
Avea buzele vinete.
Sofia Petrovna se întoarse la birou cu tot cu da-
rea de seamă. Cînd ajunse în dreptul uşii, simţi
că-i trerriură genunchii. Zgomotul maşinilor a asur-
zit-o. Fetele şttu noutatea sau încă nu? Ele scriau
la maşină de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic deo-
sebit. Dacă ar fi fost anunţ-ată că a murit directo-
rul, ea ar fi rămas mai puţin uimită . Se aşeză la
locul său şi începu să scoată maşinal agrafele din
pagini. Intră Timofeev, deschizînd uşa cu cheia
proprie. Sofia Petrovna pentru prima dată observă
că, deşi şchiopătează, secretarul de partid este calm
şi mersul îi este cadenţat.
«Scuzaţi-mă!» zise Sofia Petrovna speriată, cînd
el, trecînd pe lîngă ea, îi atinse involuntar umărul
La ora patru şi jumătate a răsunat în sfîrşit
soneria. Soffa Petrovna a coborît tăcută scările, la fel
de tăcută s-a îmbrăcat şi a ieşit în stradă. Zăpada
începuse să se topească. Sofia Petrovna se opri
lîngă o băltoacă şi stătu aşa o vreme chibzuind cum
s-o ocolească . între timp se apropie Nat aşa. Ea
ştia totul: îi spusese Erna Scmionovna.
- Nataşa, rupse tăcerea Sofia Petrovna, cînd
ajunse la colţ unde de obicei îşi luau rămas- bun.
Nataşa, dumneata crezi că Zaharov poartă vreo oa:
recare vină? Desigur, nu, ce neghiobie. Nataşa, noi
doar ştim că el nu-i vinovat...
67
Ea nu ştia cum să aleagă anume a.eeie cuvi·nte
care ar fi putut întări siguranţa sa . Zaharov ~ -bol-
şevic, d1rectorul lor pe ca re îl vedeau în tcia tă ' ziua
e un răJfăcător . Imposibil, prostii; fleacuri, cum obiş~
n~ia să spună odinioară Fiodor Ivanovici. O greşală?
Bine, dar el e un comunist renumit, cunoscu'i: la Smol'-
nîi şi la Mos cov a, e imposibil · să-l aresteze dintr'-6
greşeală. El doar nu-i un oarecare Kiparisov.
Nataşa tăcea.
- Să intrăm la dumneavoastră şi am să _ vă ex-
plic totul, zise dintr-odată Nataşa, cu o solemni-
tate neobişnuită în glas.
Au in trat în casă. S-au dezbrăcat pe tăcute . Na-
iaşa a scos din servieta-i cam ponosită un ziar îm-
păturit grijuliu. II desfăcu în faţa Sofiei Petrovna
şi a ră tă la subsolul paginii intercalate.
Sofia Petrovna îşi puse ochelarii.
- Ştiţi, draga mea, probabil că el a fost prins
în mreje, zise în şoaptă Nataşa. La mijloc poate fi
vreo femeie ...
Sofia Petrovna se apucă să citească articolul în
care se povestea despre un oarecare cetă ţ ean sovie-
tic A., comu n ist cinstit care a fost trimis într-o de-
plasare de către Guvernul Sovietic în Germania, cu
scopul de a însuşi aplicarea în pra'ctică a unui pre-
parat chimic descoperit de curîn~. Aflîndu-se în
Ge rmania, el îşi făcea cinstit datoria, dar curînd s-a
înd răgostit de o oarecare C., o tînără şi elegantă
femeie care, chipurile, simpatiza Uniunea Sovieti-
că. C. îl vizita deseori acasă pe cetăţeanul A., iar
într -o zi cetăţeanul A. a descoperit că din sertarul
bir9u lui său dispăruseră importante documente po-
litice~ Stă pîna casei i-a comunicat că în lipsa lui a
:!'itrat în cabinet C. Cetăţeanul A. a avut destul cu-
raj să rupă imediat relaţiile cu C., dar să anunţe
tovarăşii despre dispariţia documente lor n-a avut
curnj . S-a întors în Uniunea Sovietică, sperînd că
prin munca- i cinstită de inginer sovietic va putea
repara fapta crimina lă, săvîrşită faţă de Patria sa.
Anul întreg a lucrat cinstit şi era gata · să dea uită
rii crima sa . Ins'ă agenţii camuflaţi ai ghestapoului
care se strecuraseră în ţa ra n oastr ă începus eră să-l
şan tajeze. Şi.- -A., însp ăimîntat de către ageriţi, le-a
dezvă l ui t ·. foate pla nurile secrete de la uzina . unde
68
l_u cra. Dar curajoşii noştri ceki:;;ti au demascat aP-en-
ţii camuflaţi ai fascismului, firul cercetărilor du-
O
cea la nenorocitul de A.
·. - Vă daţi ,seama? întrebă în şoaptă Nataşa. Fi-
rul cercetăîilor... Desigur, directorul este un om
11!inunat, un comunist cinstit Dar, vedeţi, că şi ce-
taţeanul A. la început era un comunist cinstit, aşa
scrie aici, în ziar. .. O femeie drăgălaşă poate să-l
ademenească în mrejele sale pe oricare comunist
cinstit.
Nataşa nu ' Ie suporta pe femeile drăgălaşe. Ea
recunoştea doar frumuseţea clasică, frumuseţe pe
care azi n-o găsea nicăieri.
- Se vorbeşte că directorul a fost nu o dată
peste hotare, îşi aminti Nataşa. Şi tot în deplasare.
Vă amintiţi, liftiera Maria Ivanovna povestea că el
i-a adus din Berlin soţiei sale un costum tricotat,
azuriu.
Articolul a uimit-o peste măsură pe Sofia Pe-
trovna şi totuşi ei nu-i venea a crede. Acela e un
oarecare. A., dar ăsta e Zaharov al lor. Un comu-
nist: principial. Doar mai zilele trecute el Ie rapor-
tase procesul care avusese Ioc de curînd . Şi editu-
ra, cu un asemenea director în frunte, întotdeauna
supraîmplinea planul.
- Nataşa, doar noi îl ştim, zise Sofia Petrovna
obosită.
- Ce ştim? începu ia.r Nataşa cu însufleţire.
Ştim că a fost directorul editurii noastre, dar mai
mult, Ia drept vorbind, nu ştim nimic. Parcă dum-
neavoastră ştiţi absolut totul despre viaţa lui? Pu·
teţi oare pune mîna în foc pentru el?
Intr-adevăr, Sofia Petrovna nu avea idee cu ce
se ocupa tovarăşul Zaharov atunci cînd nu prezida
adunările editurii şi cînd nu aducea fetiţa la po-
mul de Anul Nou. Tuturor bărbaţilor, pînă la unul,
li se scurg ochii după femeiuşte drăguţe . Pînă şi o
guvernantă obraznică, pînă şi aceea poate să pună
mina pe oricare bărbat, chiar şi pe unul cumsecade.
Si dacă Sofia Petrovna n-ar fi izgonit-o la timp pe
Fany, cine ştie cu ce s-ar fi terminat flirtul ei cu
Fiodor Ivanovici.
- Hai să bem ceai, zise Sofia Petrnvpa.
La ceai şi-au amintit că Zaharov se d~osebec1 prin
69
ţinuta-i militară. Spatele drept, umerii laţi. Oare
n-o fi fost el pe timpuri vreun ofiţer albgardist?
Judecînd după vîrstă ar fi putut fi.
Au băut ceai. Erau atnîndouă atît de istovite, încît
le-a fost lene să coboare la magazin dup ă chifle sau
· prăjituri. «Mîine o să fie o zi grea la editură, se gîn-
dea Sofia Petrovna. Parcă aş avea mort în casă.
Orice s-ar spune, dar mi-i milă de director». Ş·i-a
amintit de uşa întredeschisă şi de omul acela ce stă
tea în genunchi. Abia acum şi-a dat seama că el fă
cea percheziţie.
Nataşa se pregătea să plece. A împăturit cu grijă
ziarul şi l-a vîrît în servietă. Apoi şi-a turnat în
pahar uncrop şi înainte de plecare începu să-şi încăl
zească la el mîinile mari şi roşii. în copilărie îşi ,,. .
~
75
buri. «Nu, de ce?» îi răspunse Sofia Petrovna. De
ce anume leton? Soţul meu a murit demult, şi a
fost rus».
- Spuneţi-mi vă _rog, aveţi de acum foaie de re-
partizare? o întrebă pe Sofia Petrovna bătrînica
ceea gîrbovită, evreică, cu părul argintiu care în ·
trase în vorbă cu ea pe chei.
Sofia Petrovna nu-i răspunse. Ea nu înţelegea
nimic ce se întîrnplă aici. Femeia ce dormea pe sca-
ră, întrebările astea prosteşti - despre leton, des ·
pre foaia de repartizare Ce are a face aici foaia de
repartizare? Avea impresia că nu se află în Lenin-
grad, ci într -un oraş ctt desăvîrşire străin. Era oa-
recum straniu să te gîndcşti că după treizeci de mi-
nute de mers pe jos se află locul ei de serviciu, edi-
tura, Nataşa scriind la maşină. Oamenii, după ce-şi
găsiră fiecare rîndul stăteau liniştiţi. Sofia Petrov-
na cercetă încăperea; scăriţa ducea într -o cameră
ticsită şi ea cu oameni şi i s-a p.ărut că din ace a
cameră intrau în alta. Sofia Petrovna aruncă
o privire în jur. Iat -o pe femeia cea cu servieta, în-
călţată cu şosete de lînă peste ciorapi, iar în picioa-
re avea nişte pantofi scîlciaţi - era femeia pe care
o văzuse culcată pe scară . Şi aici oamenii se apro•
piau de dînsa, dar ea nu mai înscria de acum pe ni-
meni era prea tîrziu Şi cînd te gîndeşti că toate
aceste femei sînt mame, soţii, surori de diversio-
nişti şi spioni Iar bărbatul cela este soţul ori fra
tele cuiva La prima vedere par a fi oameni ca toti
oamenii ca cei din tramvaie şi maga zine Atît că ăş
tea de a ici au feţe obosite (,Imi închipui ce neno-
rocire pentru o marnă să afle că fiu-său este clin:r
sionist», se gîndea Sofia Petrovna
Din cînd în cînd pe scara îngustă ş1 scîrţîitoarc
făcîndu-şi cu greu drum prin mulţimea de oameni,
cobora tîte o femeie, «Au luat?» ') întreba u cei cc
stăteau jos. «Au luat», şi le arăta o hîrtiuţă rozfî.
Altă fem eie, se vede că era lăptăreasă, căc i ţinea în
mînă un bidon mare, le-a răspuns - a fost deror-
tat,- puse jos bidonul, se sprijini de uşorul uşii şi
izbucni în hohote sfîşietoare de plîns. Broboada î i
lunecă de pe ca p, scoţîndu-i la iveală ş uviţ ele ro:;; -
cate de păr şi cerceii' din urechi. «Mai încet, o ţi s
tuiră toţi din toaţe părţil e Lui nu -i place gălăgia,
ai·e' să închidă ferestruica şi basta. Mai încet»
76
Lăptăreasa 1ş1 . înd r eptă broboăda pe cap şi ieşi
cu lacrirnile-i şiroindu-i pe obraz. ·
D.in ,vorbei~ lor . Sofia Petrovna pricepu că majo-·
ritatea femeilor au venit aici să transmită bani băr
baţilor şi fecior il or arestaţi, altele au venit să afle
dacă bărbaţii sau fec iOrii lor se găsesc în oraş. So-
fia . Petrovna ameţea din cauza aerului închis şi a
ol;>oselii. Se te.mea grozav că acea ferestruică enig-
matică, la care toţi tindeau să ajungă, are să se
închidă înainte 0a _ să ajungă şi ea . «Dacă azi au
să primească pînă la două, noi nu mai reuşim», îi
spuse bărbatul din urma ei. «Pînă la două? Oare
chiar pînă la · două trebuie să stau aici? se gîndi cu
tristeţe Sofia Petrovna. Acum trebuie să fie abia
ora zece».
Ea închise ochii, căutînd să-şi învingă ameţeala.
în jurul ei se auzea zumze tul vorbelor zgîrcite,
molcome. «Pe-al dumneavoastră cînd 1-aq luat?»-
«E a treia lună». - «Pe al meu de două săp-
- tămîn i ».- «Spuneţi-mi, nu ştiţi unde aş putea să
mă informez?» - «La procuratură.· Dar nicăieri
n _u spun nimic concret».- «Pe strada Ceaikovski
aţi fost? Dar pe Herţen?» - «Pe strada Herţen e
procuratura militară» . - «Al dumneavoastră cînd a
fos t lu a t ?» - « Eu am fiică». - «S e ..s pu n e c ă pe Ar-
r:;e ri alinaia pr imesc lengerie».- «Sînteţi dintre le-
toni?» - «Nu, sîntem polonez i».- «A l d umneavoas-
tră cînd a fost luat?» - «O, de aci.1111 de o jumătate
de an».- «Ce numere au intrat de acum? Abia al
douăzecelea? Doamne durnnez e ule, numai de n-ar·
închide la două. Data trecută exact la două a trîn-
tit ferestruica».
Sofia Petrovna tot r e petă în gînd ce are să
într ebe; l-au adus pe Kole a la Leningrad? Cînd v a
ave a posibilitate a să se întîlnc a scă cu judecătorul,
ori poate cu anch e tatorul penal? Şi dacă nu s-a r pu-
tea face lucrul ăsta chiar azi.
Şi da c ă ar pu tea ch iar acum să a ibă o întrevede -
r e cu Ko lea.
P es te două ore Sofia Petrov na călcă pe treptele de
lemn din urma bătrînei gîrbovite. Peste tre i ore ajun-
se în prima cameră. Peste patru ore în a doua ca1n-e-
ră ş i abia peste cinci, rnişcîndu-se din ur.ma rîndului
şerpuitor, iarăşi în prima cameră. De după ~apctele
oamenilor văzu ferestruica pă trat ă din lernn, iar în
77
-cadr ul ei umerii laţi şi mîinile mari all- 111111i bărbat
gras. Era ora trei. Sofia Petrovna îşi fjlL-q :,;ocotea-
la '- înai'ntea ei sînt încă treizeci şi nouă cit· oameni.
Rostind numele de familie femeile înti11dcm1 prin
ferestruică banii. Băieţelul cela crăcănat plîngca rn su-
ghiţuri, lingînclu-şi lacrimile «Las'că ştiu 'li cum să
vorbesc cu el, se gîndea Sofia Petrovna. Chiar acum,
în această clipă, să fie bun şi să mă ducă la anche-
tator, la procuror ori anume la cine trebuie ... De ci-
tă lipsă de cultură ne izbim noi în viaţa de toate zi-
lele. Ce zăpuşeală, măcar un ventilator nu pot in-
stala. Am să scriu numaidecît la «Leningradskaia
pravda».
Şi iată, în sfîrşit, înaintea Sofiei Petrovna aură
mas doar trei oameni. Pentru orice eventualitate
pregăti şi ea banii: să nu - şi refuze nimic Kolea. Bă
trînica gîrbovită întinse cu mîna tremurîndă prin fe•
restruică treizeci de ruble, primind, în schimb o chi-
tanţă roză. Işi înfipse în ea privirea ochilor miopi.
Sofia Petrovna se grăbi să ia locul bătrînei. îl
zări pe bărbatul acela gras, cu faţa albă şi buhăită,
cu ochi mici şi somnoroşi.
- Aş vrea să aflu, începu Sofia Petrovna, ap-
lecîndu-şi capul, ca să poată vedea mai bine faţa
omului de la ferestruică, dacă aici se află feciorul
meu. Vorba e că el a fost arestat din greşală.
- Numele? o întrerupse omul.
- Lipatov A fost are~tat din greşală şi sînt de
acum vreo cîteva zile de cînd nu am nici o veste de
la ci
- încetaţi vorba, zise omul aplecîndu-se peste
lădiţa cu fişe. Lipatov ori Lepatov?
- Lipatov. Aş vrea chiar azi să mă întîlnesc cu
procurorul sau cu cine credeţi de cuviinţă că trebuie
să vorbesc.
- Literele?
Sofia Petrovna nu pricepu ce-o întreabă.
- Cum îl cheamă?
A, iniţialele? En, Ef.
- Ne ori Me?
- En, Nikolai.
- Lipatov Nikolai Fiodorovici, zise omul şi ex-
trase din lădiţă o fişă . E aici.
Aş .vrea să ştiu ...
78
- Noi nu dăm nici un fel de informaţii, lăs1')ţi
întrebările. Următorul.
Sofia Petrovna împinse în grabă prin ferestruică
treizeci de ruble.
- Lui nu i se cuvin bani, zise omul, dînd la o
. parte banii. Următorul. Eliberaţi încăperea, nu mă
încurcaţi să lucrez.
- Plecaţi de aici, auzea şoapte în urma sa So-
fia Petrovna. De altfel are să ne închidă ferestrui-
ca în nas
Sofia Petrovna a aj11ns acasă abia pe la orele
şase. Aici o aşteptau de acum Alik şi Nataşa. Ea se
prăbuşi pe scaun şi cîteva minute nu avu pu t ere
să-şi scoată măcar şoşonii şi paltonttl. Alik şi Na-
taşa se uitau întrebători la ea. Le-a spus că Nikolai
se află aici, la închisoarea de pe Şpalernaia, dar
nicidecum nu le putea explica de ce n-a aflat cauza
arestării lui şi cînd va fi posibilă o întrevedere cu
el
IO
80
duc la poarta de fier a închisorii. Se deprinse să se
orienteze prin· toate aceste intrări principale şi cele
de serviciu şi o· găsea cu uşurinţă pe femeia cu lis-
tele, oriunde · s-ar fi dosit ea. Ştia de acum că, ie-
şind din casă după o scurtă odihnă, peste tot, pe
ştradă, pe scară, în coridor, în sala mare, pe strada
Ceaikovski, pe chei, la procuratură, vor fi numai fe-
mei· bătrîne, tinere, cu broboade, cu pălării, cu
prunci şi cu copii - unii plîngînd din pricina obo-
"selii, alţii tăcuţi şi cu spaima îngheţată în priviri; fe-
mei zgîrcite la vorbă; şi ca odinioară, în copilărie,
cînd venea acasă din pădure, închidea ochii şi ve-
dea doar pomuşoare, pomuşoare, pomuşoare, pomu-
şoare, aşa şi acum, cînd închidea ochii, vedea doar
feţe, feţe, feţe ...
Şi numai un singur lucru nu putuse afla în ace-
ste două săptămîni: pentru ce fusese arestat l(olea?
Cine şi cînd are să-l judece? Ce i se incriminează
Cînd în sfîrşit, va fi scoasă la iveală această greşa
lă prostească şi el se va întoarce acasă? La biroul de
informaţii de pe strada Ceaikovski bătrînul cu fa .
ţa sfeclie şi cu mustăţile înfoiate ca la un motan îi
cercetă paşaportul şi o întrebă: «Cum îl chiamă pe
feciorul dumneavoastră? Sînteţi mama lui? De ce n-a
venit soţia? Nu-i însurat? Lipatov, Nikolai? Anche-
tarea continuă», îi aruncă prin ferestruică paşapor
tul ş i Sofia Petrovna nici nu reuşea să deschidă gu-
ra că uşiţa cădea cu sgomot în jos şi răsuna soneria,
ceea ce .înseamna: «Următorul». N~avea ce vorbi cu
uşiţa şi, mai zăbovind o clipă, pleca. La procuratu-
ră duduia cea cîrlionţată cu nasul ascuţit îşi sco•
tea capul prin ferestruică şi turuia ca o moară stri•
cată: «Lipatov? Nikolai Fiodorovici? Dosarul lui n-a
sosit încă la procuratură . Veniţi să vă informaţi pe•
ste două săptămîni».
Pe Şpalernaia bărbatul a.cela somnoros şi gras
.' •;··,. .
de fiecare dată împingea la~o- parte banii şi pronun-
ţa: «Lui nu i se cuvin bani.» Şi · atît, mai mult ea
nu ştia nimic despre Kolea; alţii au dreptul la bani,
el, nu se ştie de ce, n-are dreptul. De ce? Dar îşi
dădu seama de acum că n-are nici un rost să-i mai
pună întrebări omului de Ia ferestruică.
.. In schimb îl ispitea cu aviditate pe A\ik .de.sp~e
toate cum au fost, cum l-au luat pe Kolea. Şi Alik,
a cîta oară, îi povestea supus că ei dormeau deja
6 Comanda N• 437 81
şi de odată au auzit o bătaie în uşă şi a intrat . şe- ·
ful căminului, administratorul, iar după el un băr
bat în civil şi un militar. «Ce oră era?» îl întreba
Sofia Petrovna . «Pe la unu şi jumătate», răspundea
Alik şi continuă să povestească. Administratorul că
minului a aprins lumina, iar bărbatul în civil a în-
trebat: «Cine-i Lipatov Nikolai?» «Kolea s-a sperj-
at?» întrebă alarmată Sofia Petrovna. «Ba de loc,
îi răspunse Alik. Şi-a îmbrăcat costumul cel alb şi
m-a rugat să le sun mîine celor .de la uzină că pe el,
din greşală, l-au arestat şi că probabil cîteva . zile
va lipsi nemotivat de la lucru ... Şi cît va lipsi sără
rnînă în locul lui laşa Roitman, avem aşa un com-
somolist acolo ...- Şi chiar n-a luat nimic-nimic? ple-
sni clin palme Sofia Petrovna.
Alik îi explică. Nikolai pentru nimic în lume n-a
vrut să ia măcar un schimb de lenjerie, nici un şer
vet, deşi spălătoreasa ni le adusese chiar în ziua
aceea. «La ce-mi trebuie? Dacă nu azi , mîine mă în-
to]:c», «V-aş recomanda - să le luaţi», zise militarul.
Dai· Kolea şi lui i-a spus cii n-are nici un rost: mîi-
ne are să se întoarcă.
- Iată ce înseamnă dacă are conştiinţa curată,
zise înduioşată Sofia Petrovna. Ii vor da oare aco•
Io şe rvet?
Alik l-a aşteptat pe Kolea o zi, două, trei şi abia
a patra zi s -a decis să vină la Leningrad, să clari -
fice situaţia. L-a minţit p~ director, spunîndu-i că
maică-sa, chipurile e pe moarte şi directorul, om bun,
l-a crezut ş i i-a permis să plece.
Sofia Petrovna îl întrebă amănunţit pe Alik. da-
că nu cumva Kolea s-a purtat urît cu şefii, dacă· nu
s-a purtat grosolan cu cineva care mat apoi s-a do·
vedit a fi un diversionist ; dar poate că aici este im-
plicată vreo femeie oarecare?
- Despre ce femeie vorbiţi? îi răspunse Alik cu
o uşoar ă iritare în glas . Şi parcă Nikolai poate fi
ademenit de cineva? Parcă nu 1-ati şti pe Nicolai?
Directorul ne spunea deschis că din el va ieşi un
inginer excelent...
Da, desigur, Kolea nu-i capabil să sav1rşească
vreo faptă ·rea. Sofia Petrovna ştie ce inimă şi ce
minte are Kolea. cît de devotat este Puterii Sovie-
tice şi Partidului. Dar, probabil. există un motiv Ia
miJloc. Kolea încă-i tînăr de tot, viaţa lui adevărată
abia începe, Posibil că şi-a făcut vreun duşman pe
acolo . Trebuie să ştii cum să te po r ţi cu oamenii.
Şi Sofia Petrovna se uită cu duşmănie la Alik: n-a
fost cu ochii în patru. De-ar fi rămas Kolea aici, la
Leningrad, şi s-ar fi aflat lîngă mine, nu s-ar fi
întîmplat nimic. Trebuia să-i interzică să plece la
Sverctlovsk. Dar totuna nu i se poate întîmpl a nimic
rău , căuta să se convingă Sofia P etrovna . Ea îl aş
tepta în fiec are ·oră, în fiece, minută. De fiecare da-
tă cînd se ducea să ocupe rînd, ea lăsa cheia de la
odaie în coridor, pe o policioară, în locul convenit
de ei demult. Ba chiar îi lăsa în rolă supă fierbinte .
Iar cînd se întorcea acasă, ridica iute scările, fără
să-şi dea răgaz, aşa cum o făcea pe vremea cînd
ştia că o aşteaptă scrisoarea de la el. Iată acum ·a re
să intre în odaie şi cînd colo, Kolea e acasă. Şi nici-
decum nu poate pricepe pe unde s-o fi prăpăstuit
maică,sa?
Noaptea trecută o femeie îi spunea alteia, aco•
lo, în rînd (Sofia Petrovna a auzit): «Aşteaptă să
se întoarcă? Cine a nimerit acolo nu se mai întoar-
ce». Sofia Petrovna vru s-o întrerupă din vorbă, dar
se gîndi că ar fi mai bine să nu se lege cu aceste
femei. In ţara noastră pe cei nevinovaţi nu-i ţin la
închiso are. Mai ales aş a p atrio ţi precum este Ko -
lea. Totul se va clarifica şi - l vor elibera.
Intr-o seară Alik, convingînd-o pe Sofia Petrov-
na să stea culcată măcar o oră, îşi îmbrăcă scurta,
îşi înfăşură gîtul cu fularul şi-şi luă rămas bun:
era data de 19 şi el se ducea să ocupe rînd pe Şpa
lernaia. «Am să vin pe la orele două», îi spuse din
pat Sofia Petrovna cu voce slabă. «Sofia Petrovna,
veniţi măcar şi la cinci», îi răspunse el voios şi ieşi
din odaie. Dar se înturnă, nu se ştie din ce cauză .
Se apropie de Nataşa care stătea la fereastră cu îm-
pletitura în mînă.
- Cum credeţi, Natalia Sergheevna, o întrebă
el, privind-o ţi ntă cu ochii săi strălucitor i de după
lentilele ochelarilor. Acolo Ia închisoare, toţi sînt la
fel de vinovaţi , ca şi Kolea? Mi se pare că toate fe-
meile din rînd seamănă foarte mult cu Sofia Pe-
trovna.
- Nu ştiu, ră5punse Nataşa. De Ia o vreme de-
·prinsese un nou obicei de a răspunde. ·
· · Nataşa şi înainte vreme era tăcută ·dirt fire, dar
83
Qe cînd fuSese arestat I(olea, parcă-şi pier.d use cu
totul graiul. La toate întrebările ea răspundea «da>>,'
«nu» ori «nu ştiu». Se părea că de-ar fi întrebat -o
cineva cum o cheamă ea tot ar · fi răspuns «nu ştiu~;
Timpul liber şi-l petrecea la Sofia Petrovna - gă
tea prînzul, spăla vesela - îi dădea picături de ya- .
ler i ană ori sta în rînd. Le făcea, pe toate, f ăr~ a
scoate un cuvînt.
- Ce spui, Alik, zise încet Sofia Petrovna. Par-
că se poate să compari două lucruri atît de diferi-
te? Pe Kolea l-au arestat doar din greşeală, pe cînd
pe ceilalţi .. . Oare dumneata nu citeşti ziarele?
- Ei, ce să vorbim despre ziare, răspunse Alik
şi ieşi din odaie.
In ziare tocmai fuseseră publicate mărturisirile
acuza ţilor din sala de judecată. Ieri, stînd în rînd,
Sofia Petrovna citise o pagină întreagă, peste umă
rul unui cetăţean ce stătea înaintea ei. O durea ini-
ma şi picioarele, dar ziarul era atît de interesant,
incît ea, întinzîndu - şî gîtul, 1-:r. citit tot. Acuzaţii
povesteau cu lux de amănunte despre omoruri, ot-
răviri, şi explozii şi Sofia Petrovna era extrem de
revoltată , ca şi procurorul. «Cum poate fi numită
asemenea faptă?» îl întrebă pe acuzat procurorul cu
indignare ştăpînit ă, «Ticăloşie» răspundea dezolat
acu zatul.
Nu, nu în zadar se ferea Sofia P et rovna de ve-
cinele sale din rînd. Desigur, îi era milă de <linsele,
deoarece toţi sînt oameni, şi totuşi , un om cinstit nu
trebuie să uite că aceste femei sînt soţii şi mame de
diversionişti, spioni şi criminali .
11
S-au scurs dou ă săptă m în i. Alik plecase înapoi
1a Sverdlovsk la uz ină . Sofia Petrovna reveni la lu -
crul ei de la e d it ură , fără a afla măcar ceva-ceva
despre Kol ea .
Femeile din rînd i-au expli~at că dosarul lui, du-
pă toate probabilităţile, va fi înaintat în cele din
urmă procuro ru lui. Aşadar, cînd dosarul va ajunge
la procuratură, ea va putea să se ducă la procuror.
Cu procurorul nu vorbeşti prin ferestruică, el te pri-
meşte în cabinet şi lui poţi să-i povesteşti totul.
84
Dar pînă unH-alta, acum umbla la lucru, numa-
ra rîndu rile, zîmb.€a- eet0fa ca.re. le împă rţea lucrul
şi sub ţăcănitul şi zgomotul maşinilor de scris se
gînd ea în permanenţă la Ko lea. Kolea stă la închi-
soare. Kolea se află la închisoare. Printre bandiţi,
spioni şi ucig aşi. închipuindu-şi închisoarea, iar în
închisoare pe Kolea, în faţa ochilor îi apărea numai-
decît tabloul cu prinţesa Tarakanova: un perete negru,
o fală cu părul răsf ir a t pe umeri se lip eşte disperată
de perete, pe jos, pr in apă, mişună şobolanii. în în
chisorile sovietice desigur situaţia e cu totul alta
La despărţire Alik a sfătuit-o să nu sufle nimă
nui nici un cuvînt despre arestarea lui Kolea . «N-a re
de ce să-mi fie ruşine pentru Kolea», vru să spună
înfuriată Sofia Petrovna, dar pe urmă căzu de acord
cu Alik. Nu toţi î l cunosc pe Koiea şi pot să-şi în -
chipuie dumn ezeu ştie ce. Nici la lucru, nici acasă
ea n-a povestit nimănui nimic, doar soţiei lui Deg-
tiarenco care într-o bună zi a găsit-o p!îngînd în
camera de bai e. Soţia lui Degtiarenco oHă compăti
mitor «De ce să plîng e ţi, poate că are să se înloar-•
că, zise ea . Mă gîndeam eu de ce tot alergaţi zi şi
noapte? Sînteţi cu totul schimbată la faţă».
Au trecut cinci luni de la arestarea lui Kolea;
după iarnă a venit plirnăvara, iar după primăvară a
venit vara, cu zile de iunie, zăpuşitoare , iar Kolea
tot nu apărea Sofia Petrovna ajunsese la capătul
puterilor din cauza zădufului, aşteptării şi cozilor
pe care le făcea noaptea. S-au scurs cinc i luni, trei
săptămîni şi patru zile, cinci zile, şase zil e ... cinci
luni şi patru săptămîni Iar Kolea nu se mai întor-
cea, el, ca şi înainte, nu avea nevoie de bani. Şi la
lucru dintr-odată s-au început neplăcerile care se
ţineau lanţ.
Capul tuturor relelor era Erna Semiooovna. Cînd
după cele două săptă. rnîni de concediu, Sofia Pe-
trovna s-a întors la lucru, pe Erna Sem ionovn a au
lăsat-o ca ajutor - să fa că lectura pr ea labilă a ma--
nuscriselor. Sofia Petrovna era de părere că pea ju
torul ei nu putea conta: era o a gr·amată. Ea nu era
capabilă să corecteze greş e lil e a lto ra. Dar nu putea
să meargă împotriva dispoziţiilo1- lu i Tirnofeev . Şi
Erna Semionovna fă cea lectura, iar Sofia Pei rov na
era nevoită să iacă.
Dar iată di într-o zi tovarăşul Timofeev cu chi-
85 . \: ·,,. .}' ; . ;, ,.'. ~ .
pu-i posac, zîngănind legătura de chei, acum el pur-
ta toate cheile de la toate mesele şi cabinetele, o
opri în coridor pe Sofia Petrovna şi o rugă s-o tri.-
mită pe Frolenko la sfîrşitul zilei la el. Sofia Pet-
rovna a trimis-o pe Nataşa, rămînînd s-o aştepte la
garderobă, şi nu se putea dumeri de ce avusese ne-
voie tovarăşu 1 Timofeev de Nataşa.
Nataşa nu s-a reţinut mult. Faţa ei pămîntre era
calmă, atît doar că buzele îi tremurau un pic.
- M-au concediat, spuse ea cînd ieşiră în stra-
dă.
Sofia Petrovna rămase încremenită locului.
- Erna · Semionovna i-a arătat secretarului de
partid lucrul meu de ieri. Vă amintiţi că am fătut
un articol mare despre Armata Roşie. într-un loc
am bătut «Crîsnaia Armia», în loc de «Crasnaia Ar-- J
• •_,\ ~"!
mia». ,-
- Stai puţin, zise Sofia Petrovna, e o simplă ;,··
greşală mecanică . De unde ai luat dumneata că
are să te concedieze? Toţi ştiu că eşti cea mai l:11,1·-
1ă dactilografă în biioul nostru.
- El a spus aşa: o să te concediem, fiindcă j.ţi
lipseşte vigilenţa. Nataşa păşi înainte. Soarele- îi
bătea drept în ochi, dar ea nu şi-i l ăsa în jos
So'fia Petrovna o pofti la ea şi o servi cu ceai
Kolea nu apăruse . înainte vreme, pe cînd Kolea
trăia la Sverdlovsk Sofia Petrovna suferea că el
nu-i alături de ea. Ii ducea dorul. Iar acum fiecare
lucruşor din odaie parcă îi spunea drept în faţă: Ni-
kolai nu-i! Pe pervaz negrea singuratică roata lui
dinţată.
- Mîine am să vin la editură, dar pentru ulti
ma oară,spuse Nataşa, luîndu-şi rămas bun.
- Nu vorbi prostii! se răsti la ea Sofia Petrov-
na. Aşa ceva e imposibil!
Dar cum se vede totul e posibil.
A doua zi pe peretele din coridor a fost expus or-
dinul de concediere a Nataşei Frolenko şi a E len ei
Grigorievna - fosta secretară a directorului. Drept
moti v de concediere a Nataşei Frolenko servise lip- .
sa de vigilenţă partinică, iar a secretarei - legătu- ·
rile ei cu duşmanul poporului, fostul director Zaha-
rov, acum demascat.
Alătur·i de acest ordin atîrna un anunţ precum
că la orele cinci va avea loc adunarea generală · a
86
tuturor lu crătorilor ·editurii cu următoarea ordine de
zi: l) Referatul tovarăşului Timofeev cu privire la
· actele de sabot,a j din cadrul ed iturii; 2) Diverse.
Prezenţa ob ligatorie.
Nataşa, adunîndu -ş i toate lucrurile în poşetă,
după ce sună sfirşitul zilei de lucru plecă imediat,
zicîndu-lc tuturor «La revedere». «Cele, bune», răs
punseră toate dactilografele în cor, numai Erna Se-
mionovna nu-i răspunse: îşi îndreptă părul, privin-
du-şi chipul în geam. Sofia Petrovna parcă avea o
piatră pe suflet. O petrec u pe Nataşa pînă la garde-
robă .
- Vi.no deseară, îi spuse
la despărţire
Preşedintele sindicatuluiîi chema de acum pe
l0ţ1 în cabinetul directorului. Maria Ivanovna,. lif-
t1era, adUCLd scaunele Sofia Petrovna intră şi se
a:;,eză în prnnul rînd Era stăpînită de o senzaţie de
groază :;,1 s ingurătat e Au aprins lumina cea mare,
au tras draperiile Oameni, intrau ş1 ş1 ocupau Io
um Ic Pe chipurile lor se întrezărea un kl ele rnri
ot1tak lacomă ş, alar mantă
ÎO\ arăş1 aşkptaţ, să vă poftesc pc fiecare
1n parte;> c;e auzea c;tngînd în secţia de redactare
preşedinta s10d1catulu1
T1rnofeev stătC'a lîngă masă ş, r ăs foi a nişte hîr
l It
Prcşt.'d1nla sindicatu lu, deschise adunarea Oa
ll1l' n11. nd1cînd a lehamite mîinile, au ales-o unani111
preşedintă a adunăr11 T11nofeev îşi drese glasul
- Tovarăş,, nC'-alll adu nat az , aici pentru a dis
cuta o chest iun e foarte importantă, încep11 ci Ne -am
adunat ca să con-sta-tăm că în eclil.tircJ n oastră a
s lăbit vigilenţa ş i că trebuie să nl' gînd im toţi î111
prcună cu111 să l1ch1u ăm aces te urmări (Dl' dala
asta vorbea hotărît, rnrgător, aproape că nu se po
ticnea) In decursul a cinc i ani în colecl1\, chiar s11b
nasul nostru , ca să spunem aşa, a âcl iv al 1111 duş
m an al popornlui, azi demascat; un bandit învcle
rat tero ri s t ş1 răufăcător, fostul di rec tor Zaharov
în momentul de faţă Zaharov nu 111a1 arc 111 c1 o po
s1bditate c;ă dăuneze c11 ceva Patriei Cît l1111p a lu
c.rat aIC 1, e l a 1zbul 1t să ş 1 a du că oa111cn11 săi. ş 1-a
adus .. ca să s pun em aşa, o suită ca re a11 formal un
grup puternic. ia r ci o s uc;ţ1n ea întrutotul în activi
tă(ilc c1 tro(kiste 111urd cire ~pre 111 a rea noastră · ru-
87
şine suita lui Zaharov n-a fost lichidată definitiv.
Iată, am în faţă, el desfăcu hîrtii'Je, am aici date care
confirmă, prin documente, activitatea lor murdară
şi contrarevoluţionară.
Timofeev tăcu şi-şi turnă apă în pahar .
- Ce ne· demonstrează aceste documente? înce~•
pu el din· nou, ştergîndu-şi gura cu palma. Iată,
acest docurn-ent ne demonstrează neîndoielnic că în
anul .treizeci, şi doi, conform . dispozitiei personale· a
directorului , a fost luată la lucru o oarecare N. Fro-
lenko .
Sofia Petrovna se ghemui toată pe scaun, de
parcă ar fi fost vorba despre ea.
- Dar cine-i această Frolenko? E fiica unui co-
lonel care pînă la revoluţie avea în posesia sa o
moşie. Deci, se întreabă: ce căuta în editura no·as-
ţră sovietică cetăţeana Frolenko, fîica unui individ.
străin nouă, luată la lucru de către banditul Zaha-
rov? Asta Vine să . ne -o dovedească şi alt document.
Cetăţeana Frolenko, aflîndu -se sub aripa lui Zaha-
rov, s-a învăţat să ponegrească scumpa noastră Ar-
mată Roşie, Armata muncitorilor şi ţăranilor, pu -
nînd la cale uneltiri contrarevoluţionare; ea numeş
te Armata Roşie - Armata Şobolanilo r .
Sofiei Petrovna simţi că i se usucă cerul gurii.
Da r fos ta s~c r e t ar ă Gri gori eva? E a er a ajuto ar ea de
n ă de j de a dirE!ctorului care îi încredinţa pe de- a în -
t regul toate tainele activităţii sale ... Cum a putut să
se întîmple că diversionistul şi slugoii lui să pros- ·
tească societatea sovietică cinci ani de zile? Ltrcrul
acesta s-a putut întîmpla numai dintr-o singură ca-
uză : slăbirea vig i lenţei poiitice.
To v arăşul Timofeev s-a aşezat şi şi-a turnat apă
în p ahar. Sofia Petrovna se uita cu lăcom i e Ia apă :
avea o sete te r ibilă . P r eşedinta sindicatului s ună
st rident din siopoţel, d e şi toţi tăceau şi n im en i nu
f ă cea o mişcare.
- Cine vrea să vorbească? întrebă ea.
Tăcere.
- Tovarăşi, cine vrea să vorbească? repetă pre-
şedinta sindicatului.
Tăcere.
- Oare chiar nimeni nu vrea să spună vreo cî-
teva cuvinte refe ritor la o temă atît de arzătoare.?
îăcere. Dintr-o <lată a răsunat o voce puternică
88
...... • ; .:
dinspre uşă şi toţi · şi-au întors capetele într-acolo.
Strigase liftiera Maria Ivanovna. Pînă acum ea ni -
ciodată nu vorbise la adunări. Şi rar cine îi auzise
glasul la editură.
- Poftim, vă rugăm, vă rugăm, tovarăşă lva- /'
nova. · . Q ţ't7.·
Liftiern, păşind greoi, se apropie de prezidiu . "i'
- Apăi i3:ca 1 vreu şi eu să-mi spun cuvîntul meu
de proletar. I.aca ce se grăieşte aici de secretară
apu-i drept. Parcă o văd cum întră în lift şi lasă nu-
,mai urme cu gal,o şii, ·da'tu şezi şi şterge după ea
Iţi lasă urme, ·da' tu şterge. Du-o sus, apoi cată de o
sloboade ,jos. De-o sută de ori în sus şi tot de-a tîtea
ori în jos. Şi cum să n-o cobori, dacă numai tot pe
lîngă director îmbiă, i se vîră sub piele. Unde se du
ce el - încolo şi ea. EI se suie în lift, ea după el, el
urcă în maşină şi ea se proţăpeşte lîngă el. Ii drept că
făceau cîrdăşie. Numai că eu vreu să-i spun două
vorbe şi tovarăşului Timofeev, să-i spltn aşa cum
grăiesc muncitorii, ca proletarii . De cîte ori se întîm-
pla să-i raportez: ia mai potoleşte-o pe cucoana as
ta, da'pe el nici vînt rece nu-l ajunge . Nu-mi da
deloc ascultare, dădea din mînă a lehamite şi se
ducea în drumul său . îţi închipui , tovarăşe Timofe-
ev, că cine-o mai fi şi eu, o liftieră, un om mic, ce
poate să priceapă? Ba te înşeli amarnic . O trecut
vremea ceea . Amu sub Puterea Sovietică oameni
mititei nu-s, toţi îs mari.
- E adevărat, tovarăşe Ivanova, e adevărat,
se Ana Grigorievna, Tovarăşi, cine mai doreşte
vorbească?
Tăcere .
- Se poate? ceru cuvîn tul Sofia Pe trovna. Se
ridică, apoi iar se aşeză. Am vrut să spun cîteva cu-
vinte despre Frolenko ... Desigur, greşala comisă de
ea este îngrozitoare, îngrozitoare ... bine... dar nu-
mai cel ce nu lucrează nu greşeşte. Nu-i aşa? Ea a
dactilograf iat în loc de Crasnaia - Crîsnaia, şi a
făcut -o din cauza că în claviatură literele «a» şi
«î» - ast a o ştiu toate dactilografele! - se află ap-
roape una de alta. Tovarăşul Timofeev a spus că ea a
dactilografiat «crîsinnaia», dar eu ştiu că ea a dacti-
lografiat «crîsnaia» or asta nu-i una ş i aceiaşi...
Cuvîntul acesta nu are sensul acela rău. E pur şi
simplu o greşală. Frolenko este o lucrătoar~ c~lifi-
89
.cată şi foarte harnică. A făcut o grc~ •ală mecanică.
· Sofia Petrovna tăcu.
- O să daţi explicaţii? îl întrebă preşedin ta sin-
dicatului pe Timofeev,
- Documentele, dădu glas de la masă Timofeev
ş i lovi cu degetele peste hî rtii , cu documentele nu te
poţi _Luca, tovarăşă Lipato va. Crîsnaia ori Crîsin-
naia - asta n-a re nici o importanţă. Uneltirile duş
mănoase de clasă ale cetăţe n cei Frolenko sînt evi-
dente.
- Mai doreşte cineva să ia cuvîntul?... Declar,
deci, adunarea închisă.
Oamenii au început iute să se împrăştie , grăbin
du-se fiecare la casa lui. Ungă garderobă vorbeau
cum că tramvaiul numărul cinci · circulă foart e ra r
şi că la «Pasaj» în secţia pentru copii au fost puşi
în vînzarc pantaloni tricotaţi, extraordinar de fru-
moşi. Contabilul o invită pe Ema Semionovna să
facă o plimbare cu barca.
- Lăsaţi barca, îi zicea ea, uitîndu-se în oglindă
şi ţuguindu - şi buzele ca pentru sărut. Altceva dacă
m-aţi invita la un film ...
Despre adunare, despre actele de sabotaj nimeni
nu mai pomenea.
Sofia Petrovna mergea grăbită spre casă, fără
să vadă drumul. Avea impresia că odată ce va
păşi pragul casei şi va închide uşa durerea de
cap o va lăsa, toate se vor sfîrşi şi pe suflet are să
i se facă uşor şi bine . Tîmplelc îi zvîcneau. Oare de
cc o doare aşa de tare capul? La adunare se pare
că nimeni n-a fumat. Biata Nataşa. Nu-1 merge de
loc în viaţă. O dactilog r afă atît de bună şi poftim ...
în odaie pc masa lui Kolca ea găsi un bileţel:
« Stimată Sofia Petrovna. I ară şi am venit la Le-
ningrad. laşa Roitman a declarat la comitetul com-
somolist că cu am întreţinut legături cu Nikolai . Am
v::ut să fiu solidar cu Nikolai şi de aceea am fost
texclus din comsomol şi eliberat din lucru,
Mîi ne am s ă trec pe aici . Al dumnevoastră Alexandru
'Finke lştein».
Sofia Petrovna învîrti înt re degete ţidula. Doa-
nrnc, cîte neplăceri ,s- au abătut pe capul ei din ir-
odală. Mai întîi Kolea, apoi Nataşa, acum Alik. Da r
probabii Alik e vinovat: a vorbit verzi şi uscate la
90
ad,u n_are; în ultimul ti mp a devenit atît de aspru.
In ziua plecării, cînd l-a întrebat iarăşi foarte pre-
caut dacă nu s-a înhăitat Kolea cu nişte oameni
răi, el s-a făcut roşu ca focul, s-a ghemuit oarecum
la perete şi a strigat la ea : «Vă daţi seama ce mă
întrebaţi? Kolea nu-i vinovat deloc, pare chiar vă
îndoiţi de asta?» Desigur, Kolea nu poartă nici o
vină, dar se vede că le-a dat de bănuit ceva ... Şi
acum, la adunare, Alik probabil a fost necuviincios
cu şefii . Fără vorbă , el a trebuit să - i ia apărarea
lui Kolea, dar trebuia s -o facă atent. cu tact, reţi
nut...
Pe Sofia Petrovna o durea capul. Avea imp resia
că adunarea încă nu se sfîrşisc. în urechi îi mai ră
suna vocea lui Timofeev. Ceva nemaipomenit de
greu îi apăsa pieptul. Poate ar face mai bine să se
culce? Nu, n-are să-i ajute. Şi ea hotărî să-şi facă o
baie. Cuvintele lui Timofeev ascundeau ceva care
îi strecura groază în suflet, făcînd - o să înlemneas -'
că de spaimă. Credeş că dacă are să-şi facă baie,
-are să - i treacă state-a aceea . A adus lemnele din
cămară şi a aprins fo·cul în cazanul de baie . înain-
te vreme îi aducea lemne Kolea , apoi Alik, iar după
plecarea lui la Sverdlovsk îi aducea Nataşa. Eh,
Alik, Alik. Desig ur, e un bă i at bun, devotat lu i Ko•
!ea. Dar e foarte aprins din fire. Nu se poate să Ie
faci pe toate pe negîndite. Ori poate Kolea s t ă Ia
închisoare tot din cauza firii lui . ap rinse? Odată
cînd stătea în rînd pe Şpalernaia i-a spus lui Alik
c ă i arăş i n-au vrut să ia banii pentru Ko lea şi el
a răcnit în gura mare: « B i rocraţi afu ri siţi.» Putea
să - ş i iasă astfel din fire ş i acolo, la Sverdlovsk, la
u zin ă.
Sofia Petrovna a dat drum ul să c urgă apa, s-a
~d ezbră c a t ş i s- a vîrît în c a d ă - o c a d ă albă şi ma-
re, cumpă r a tă înc ă de Fiodor Ivanovici. N- avea de -
loc chef s ă se s pele . Şed e a întin s ă şi nem i şc a tă în
cadă, cu ochii î n chişi. Ce are s ă fac ă de azi în ain-
te la lucru fără de Na t aşa ? To ate au pornit de la
Ema Semionovna. Cum îi ţin e p ă mîntul pe a ş a oa-
meni invidioşi ş i răi? Dar n u-i nimic, N at aşa se va
angaja la lucru în altă parte, pe und eva pe aproape
şi ele se vor vedea destul de des . De s-ar întoarc.e
m ai repede Kolea . ·
Ea şedea c ulcată în c adă , p r iv in du-ş i mîinile de~
91
formate de apă. Să fie oare secretara directorului o
diversionistă? Mai bine să nu se gîndească la asta.
C_ît de grea fusese ziua de azi. Tot mai simţea în
piept greutatea aceea cu care rămăsese după adu-
nare. ~edea culcată cu ochii închişi, la cald şi în li-
nişte.
La bucătărie cineva stinsese primusul ş1 imediat
se auziră voci şi zgomot de veselă . Sora medicală
debita, după cum îi era obiceiul, fel de fel de voroe
caustice.
- încă IJU mi-am pierdut minţile cu totul şi nu-s
chioară , spunea ea tărăgănat. Cu trei zi le în urmă
am cumpărat trei litri de gaz. Şi acum a rămas nu-
mai oleacă pe fund. De Ia un timp nu-i chip să laşi
nimic la bucătărie .
- Cine ar îndrăzni să pună mîna pe lucru stră
in? răspunse cu voce groasă soţia lui Degtiarenco.
După felul cum vorbise îţi puteai da seama că sta
aplecată - ori spăla podeaua , ori aprindea focul la
plită . Fiecare are gazul său şi" n-are ce lua de la a[:
ţii. Poate crezi că l-am luat eu?
- Nu te bănuiesc pe dumneata. Aici mai trăiesc
şi alţi oameni. Şi dacă un membru al familiei stă
Ia închisoare, apoi de la ceilalţi te poţi aştepta la
orice. Pentru fapte bune nimeni nu nimereşte la în-
chisoare.
Sofia Petrovna încremeni.
- Ei şi ce dacă fecior.ul stă la închisoare? zise
soţia lui Degtiarenco. Va sta acolo o habă şi-i vor
da drumul. El doar nu-i un hoţ de buzunare, un
tîlhar.
E un tînăr instruit. Parcă puţini nimeresc acum la
închisoare? Soţul mi-a spus că acum arestează şi oa-
meni cumsecade. Despre băiat au scris şi ziarele. Era
un fruntaş vestit.
- Fruntaş, ce să mai vorbim . Se camufla, iat ă
ce, ră. sună vocea Vaiei.
-- Ca s ă vezi, se crede mieluşica domului , dădu
iarăşi glas sora medicală . Nu, să am iertare, degea-
ba nimeni nu stă la închisoare. Mie să nu-mi spui
aşa ceva. De ce nu m ă închid pe mine? De aceea că
eu sînt o femeie cinstită şi pe de-a-ntregul' devotată
Puterii Sovietice.
Sofiei Petrovna i se făcu frig '.în apă . Scuturată,
ca d2 febră se şterse, îşi îmbrăcă capotul şi trecuJ n:
92
vîdul deg·e telor în odaia · ei. Se vîrî sub plapumă,
iar d~asup ra pe picioare îşi ma i aruncă şi o pernă,
dar frisoanele n:o lăsau, nu-i treceau şi pace. Stătea
culcată, trernurînd ca varga, şi privea ţintă în în-
tunericul odăii.
, Pe la ora două, atunci cînd toţi dormeau, şi-a
arµncat peste cămaşa de noapte paltonul şi s-a fu-
rişat la bucătărie. A luat de acolo lampa de gătit
cu petrol, primusul, toate cratiţele şi le-a adus îr
odaie. ·
Somnul a doborît-o abia însore dimineată
12
99
- -. Incă n-aţi plecat? Ce mai vreti? întrebă brµ-
tal Ţvetkov, punînd receptorul în furcă. ·,
- Aş vrea să ştiu cu ce s-a făcut vinovat fiul
me u? întrebă So fia Petro vna, vrînd să se stăpînea
scă şi să nu i se simtă tremurul din voce. A fost în-
totdeau na un comsomolist ireproşabil, un cetăţean
cinstit...
- Fiul dumneavoastră şi - a recunoscut vina . în
anchetă stă semnătura lui. El este terorist şi a lu-
at parte la înfăptuirea unui act teror ist. Aţ i înţeles?
Ţvetkov ba trăgea, ba împingea sertarele birou-
lui. Le tr age, . apoi le închide cu zgomot. Sertarele
sînt goale.
Sofia Petrovna se căznea să-şi amintească ce-a
mai vrut să spună. Dar totul îi ieşise din cap. De
fa pt, în această cameră, în faţa acestui om cuvinte-
le ei sunau în deşert. Ea se ridică şi porni spre uşă,
tîrîndu-şi cu greu picioarele.
- Cum aş putea afla unde se găs eş te el în mo-
mentul de faţă? întrebă ea din prag.
- Asta nu mă priveşte.
în coridor o aştepta Alik, care -i era devotat ca
întotdeauna. Şi-au croit drum, tăcuţi, prin mulţimea
de oameni, străbătînd coridorul, apoi coborîră scara.
Tăcuţi, au ieşit afară. In stradă . zîngăneau tram·
vaiele, strălucea soarele, se îmbulzeau trecătorii.
Mai era încă mult pînă la sfîrşitul acestei zile ză
puşitoare de vară.
- Ei, Sofia Petrovna, ce v-a spus procurorul?
întrebă alarmat Alik.
E condamnat. In lagărele îndepărtate ... Zece
ani.
Dumneavoastră glumiţi! exclamă Alik. Pen•
tru ce?
- A participat la un act terorist.
-- Act teorist! Aiureli!
- Procurorul mi-a spus că el a mărturisit to-
tul. In anchetă stă semnătura lui.
Şiroaie de lacrimi se prelingeau pe obrajii So-
fiei Petrovna . Ea se opri lîngă perete şi se sprijini
cu mîna de burlan .
- Kol ea Lipatov - terorist! rostea Alik, înecîn-
du-se de furie. Canalii, ce canalii! E de rîsul curci-
lor. Stiţi, Sofia Petrovna, încep să cred următoarele:
asta 'e o diversiune de proporţii extraordinare. Şi
100
,:,d,iversioniştii · aw · pătruns în organele NCVD ului_ şi
0
14
Odată, ce Sofia Pe'tr6vna, nu dormea noaptea
clipete, minute le în cele douăzeci şi patru de ore i
se păreau absolut la fel. Lumina zilei o orbea, o du-
reau picioarele şi inima. Iar dacă se întîrnpla să
adoarmă noaptea, apoi clipa cea mai grea, fără
vorbă, era a deşteptării. Trezindu-se, vedea gea•
ţ03
mul, speteaza patului, rochia pusă pe scaun, şi Î!')
primul moment nu se gîndea la mm1c decît la -::
aceste lucruri. Ea le cunoştea: fereastra, scaunul, ro- r
chia. Dar chiar în clipa următoare undeva în regiu-
nea inimii creştea un sentiment de nelinişte, care se
asemuia cu o durere şi prin pînza acestei dureri ea
de odată îşi amintea de toate : Kolea este condam,
nat, Nataşa - alungată de la lucru, Alik -- ares-
tat, despre dînsa au scris că fa ce cîrdăşie cu diver-
sioniştii. Da, şi întîmplarea cu gazul. ..
Din ziua ace·ea ea nu vorbi ma i mult cu nimeni
de Ia s erviciu. Chiar şi hîrtiile pe care i le aduceau
pentru a fi dactilografiate le punea în faţa dactilo-
grafelor fără a le spune un cuvînt. Şezînd la locul
său de la masă, cercetă cu privirea feţele dactilo-
grafelor, încercînd să ghicească care dintre ele scri-
sese despre ea la gazeta de pereţe. După toate pro-
babilităţile era trebuşoara Ernei Semion<?vna. Dar
parcă ea poate scrie? Şi cînd a putut s-o vadă pe ea
şi pe Nataşa la: cinema? Ele doar n-au văzut-o nici-
odată pe acolo.
într-o zi, rătăcind, copleşită de tristeţe, ea dădu
nas în nas cu Nataşa. Nataşa merge-a pe coridor ca
o somnambulă, păşind atent ca prin întuneric.
- Nataşa, ai v~n it aici? o întrebă înspăimînta
tă Sofia
'
Petrovna .
.
105
La· · despărţire ea o îmbrăţişă năvalnic pe So.fia
Petrovna
- Ce s-a întîmplat azi cu dumneata?.
- Cu mine nu s -a întîmplat nimic ... Nu vă su, pă-
raţi, nu trebuie: Cît de tare semănaţi cu Ko lea, mai
bine-zis, Kolea cu dumneavoastră ... Să depimeţi chiar
mîine cererea, bine? N-o să vă răzgîndiţi? întrebă ea,
privind-o· drept în o'chi. Apoi nu uitaţi că pe data de
treizeci merge rînclul literei «F» şi trebuie numaide-
cît să -i transmitem lui Alik bani, el doar n-are nimic
ia s'uflet, iar mătuşii sale îi este frică, probabil, · să-i
trimită. Şi vă mai rog, scumpa mea, din s.1-1flet vă
rog, să vă adresaţi doctorului. Vă rog Arătaţ i foarte
rău.
- La ce-mi trebuie doctor? ... Ko·lea, zise Sofia
Petiwma, şi-şi lăsă în jos ochii încărcaţi de lacrimi.
A doua· zi, dis-de-dimineaţă ea a intrat în cabi-
netul directorului şi, fără a scoate un cuvîni, a pus
cererea pe sticla de pe birou. Timofeev a citit-o, toi
în tăcere dădu din cap . Toate formele de eliberare
din lucru au fost făcute în cea mai mare grabă. Pes-
te două zile ordinul atîrna deja pe perete. Iar pes-
te trei zile amabilul contabil i-a achitat tot ce i se
cuvenea. «Ne părăsiţi, carevasăzică? Vai, nu-i bine
ce fa ceţi. Vedeţi, totuşi, nu- ne uitaţi, treceţ i pe la ve-
chii prieteni ».
Pentru ultima oară merge pe acest coridor . «La
revedere», zi se ea dactilografelor după ce se auzi
sunetul în timp ce ele, puneau cu zgomot capa-
cul la maşinile de scris. «Toate cele burre», i-au răs
puns ele în cor, cum i-au, răspuns şi Nataşei odinioa-
ră, în cor, iar una dintre ele îi strînse cu putere mîna.
Sofia Petrovna a rămas mişcată de gestul ei: ce fa-
tă cura ioasă şi mărinimoasă . «Cu bine», îi strigă
veselă Erna Semionovna şi Sofia Petrovna nu se
mai îndoi că anume ea este autoarea articolului şi
nimeni altul.
A ieşit a fară - în zgomotul şi vuietul zilei de va-
ră. Iată că a luat sfîrşit serviciul ei - a luat sfîr-
şit pentru totdeauna. O_ porni spre casă, însă se în -
toarse din drum ca să treacă pe la Nataşa. La fie-
care colţ de stradă · stăteau băieţei ţinîn.d strîns în-
tre degeţelele asudate bucheţele de clopoţei şi roma-
niţe. Viaţa îşi urmează cursul ei, chiar şi flori se
vînd. Dar din cauza că Nikolai stă la închisoare sau
106
po 'ăte că acu111 e p1· d, 1111J , î11 so(il de huruitul roţilor
de tren, lume ţi di11 j 11r d1·v<•11i sc pentr u ea neînţe l ea- :i_
să şi lipsită dC' q r Î1'1' )W l1. ·. \;;·
· O, ctoam1w, di11 'l. i î11 i i ii vine tot mai greu să ri- '
dice treptele. /\j1111 :ii la clajul cinci, sună la uşă. li
deschise o fc11H i1·, vcdt1a Nataşei .
0
..
- Azi di111itH' :1pi pc Natalia Sergeevna au dus-o
la spital, îi ~p11sc în şoaptă feme ia . S-a otrăvit. Cu
veronal. A11 du s-o la spitalul Mecinikov. . '
Sofia Pclrovna se dădu îndărăt. Femeia trînti
uşa
15
109
Kiparisova o luă de braţ şi o trase mai la o par-
te. ·,
- Ei nici n-au nevoie să întrebe, rosti în şoap-
tă . Ei ştiu totul.
Ochii ei mari erau obosiţi de nesomn.
Sofia Petrovna s-a întors acasă.
A doua zi nu s-a mai ridicat din pat. Nu mai
avea la ce să se scoale. Nu avea nici o dorintă să
se îmbrace, s ă-şi tragă ciorapii, să-şi lase în jos pi-
cioarele din pat. Pe ea n-o mai ir-ita pr·aful şi hao-
sul din odaie. N-o maLinteresa nimic. Nu· mai sim-
ţea foamea. Şegea culcată în pat şi nu se gînde~ la
nimic, nu citea nimic. Romanele qemult n-o mai
preocupau: nu putea să se smulgă măcar pe o -clipă
de la viaţa prezentului şi să se concentreze asttpra'
altor lucruri. Ziarele îi insuflau o spaimă vagă: tot
ce se scria în ele semăna cu ceea ce s-a scris în
acel număr de gazetă de perete. «Calea noastră» ..
Din vreme în vreme ea da la o, parte plapuma şi
cearşaful şi se uita la picoarele sale - masive, um-
flate, cu pielea întinsă, gata să plesnească.
Cînd lumina zilei din odaie luă locul amurgului
Sofia Petrovna îşi aminti de scrisoarea Nataşei. Ea
se află ca întotdeauna sub pernă . Sofia Petrovna
voi s -o mai recitească şi, sprijininsfu-se într-un cot,
scoase scr-isoarea din plic.
«Scumpa mea Sofia Petrovna! astfel începea
scrisoarea. Nu plîngeţi. De mine fotuna nimeni nu
are nevoie. Aşa e mai bine. Poate că totul se va
aranja şi Kolea va veni acasă, dar eu nu am ·pu-
. teri să aştept pînă se vor aranja toate. Eu nu pot
înţelege Puterea Sovietic_ă la momentul actual. Dra-
ga mea, să aveţi parte -de zile, căci va veni timpul
cînd se va permite să-i transmiteţi colete şi el va
avea nevoie de dumneavoastră . Să-i trimiteţi crabi
conservaţi, lui îi plăceau. Vă sărut şi vă mulţumesc
pentru toate, pentru că mi-aţi luat apărarea Ia adu-
narea ceea . Imi pare foarte rău că aţi avut de su-
ferit de pe urma mea Faţa ceea de masă lasă să
rămînă la dumneavoastră şi să vă amintească de
mine. Ţineţi minte cum mergeam împreună la cine-
ma. Cînd se va întoarce Kolea, să i-o aşterneţi pe
măsuţa lui şi numaidecît să puneţi pe ea o vază cu
flori dintre cele mai vii. Şi să-i spuneţi că eu nici-
odată n-am gîndit rău despre el~.
1.10
V, '.Sofia Petrovna vm iar scrisoarea st!b pernă.
Dar poate că mai bine ar fi s-o distrugă? în ea doar
scrie despre momentul actual al Puterii Sovietice.
Şi ce poate să se întîmple, dacă această scrisoare
nimereşte în mîinile lor? Atunci la dosarul lui I(olea
va fi alăturat şi dosarul Nataşei. .. Dar poate s-o pă
streze, totuşi? Nataşa doar nu mai este în viaţ ă .
16
111
cărcată cu cărţi, cu ochelarii pc nas, cu părul că ~
runt, tuns scurt, ce-i cădea peste ochelari, şedea ce-
le patru ore cuvenite, apoi se ridica, aranja fişele,
îşi lua cîrja cu vîrful de gumă ce se afla întotdeau-
na lîngă scaunul ei, închidea fişele în dulap şi ie-
şea agale fără a se uit a la cineva . Acasă, pe perva-
zul ferestrei din odaie se înălţa de acum un adevă
rat turn de conser,ve de .crabi, pe jos scîr ţîiau sub
picioare tot felul de păsat, dar ea totuna zi de zi in-
tra prin magazine să mai cumpere de ale gurii.
Cumpără conserve, unt topit, fructe uscate, untură
de porc - produse din astea în magnzine erau de
aJuns ş1 de rămas Totuşi, se temea că atunci cînd
va prnm scr isoare de la Kolea, te pomeneşti că dis- .
pare ba una , ba alta Iar cîte odată, dis-de -diminea -
ţă, înainte de a începe ziua de lucru, Sofia Petrov-
na se du_c_ea pînă la Obvodnîi la pia ţă . Se tîrguia,
ce-i drept, foarte mult, dar cumpără to tuşi o cuşmă
şi o pereche de ciorapi de lînă. Seară de seară şe
dea în odaia-i neîncălzită şi cosea din cîrpe saci şi
săculeţe . Are să-i prindă bine cînd va putea să-i tri-
mită co lete poştale lui K.olea. De sub pat jeşeau la
iveală cutii din placaj de diferite mărimi.
Ea aproape că nu mînca - bea ceai cu pîine.
Nu -i era nici foame, şi nici bani nu avea . Alimente-
le pe care le cumpăra pentru viitoarele colete poş
tale costau scump . Ca să facă economii, încălzea
soba o dată pe săptămînă . Din ca re cauză acasă um-
bla îmbrăcată într-un pardesiu subţire şi mănuşi de
antebraţ. Iar atunci cîrid frigul o pătrundea pînă la
oase, ea se vîra în aşternut. în odaia friguroasă
n-avea nici UR rost să facă curăţenie - totuna e
frig şi neconfortabil,- şi Sofia Petrovna încetase să
mai măture podeaua, ia-tc-i)I'aful îl ştergea doar de
pe cărţile lui K:olea de pe radiou şi roata dinţată.
Stînd culcată în pat, ea cumpănea cum să scrie
următoarea scrisoare tovar.ăşului Stalin. De cînd
fusese Ko le a deportat scrisese trei scrisori tovară
şu lui Stalin. I n prima scrisoare îl ruga să revadă
cazul lui Ko le a şi să fie eliberat, fiindcă el este ab··
solut nevinovat. în a do ua scrfsoa re îl ruga să-i spu-
nă unde-i, ca ea, înainte de moarte, să se dud1 să-t
mai vadă o dată. în cea de a treia scrisoare îl ruga
un singur lucru: să-i spună dacă- i viu sau mod.
Răspunsul însă nu venea. Primei scrisori îi dăduse
112
p·ur şi simplu drumul în cutia poştală, a doua a fost
recoma nda t ă, iar a treia - cu aviz de primire. Chi-
tanţa se în torsese peste cîteva zile. La rubrica «des -
tinatar,> se desl u şea u n cuvînt cu minu sculă: « ... ere-
an».
Cine să fie acest Erean? I-a trans mis el oare
scrisoarea tovarăş u lui Stalin? Doar pe plic era
s cris: «Persona l».
O dată la trei luni ,Sofia Petrovna se prezenta
la u na d in consultaţiile juridice din oraş . Cu avoca -
ţii e plăc u t să stai de vorbă, sînt amabi li, nici pe
departe nu pot fi comparaţi cu procurorii. Şi la ei
e rînd , dar asta -i un fleac, ia acolo v reo oră. Sofia
Petrovna aşt ep tă ră bdătoare, şezînd pe un scaun
din coridor şi s prij l nindu-se cu ambele mîini şi cu
bărbia în drjă . Dar zadarnice îi er au aşteptă rile ,
căci la ori care di nt re avoca-ţi intra, fiecare îi expli-
ca foarte am abil că din păcate nu-l poate ajuta pe
fiu-său cu nimic. Alta a r fi situaţia, dacă dos aru l
lui ar fi fo~t prezentat judecăţii.
într-o. zi, asta a fost exact la un an o lună şi
unsprezece zile de la arestarea lui Kolea -- i'n odaie
intră Kiparisova. A intra t fără să bată la uş ă şi, ră
suflînd din greu, s-a a şeza t pe scaun . Sofia Petrov -
na pri vi ia ea mirată. Kiparisova se temea ca nu
cu mva cazul lui Ivan Ignatievici să fie legat de ca-
z u l lui Kolea. Ş,i nu ven ea pe la ea. Dar i ată că
acum venise, se aşeză şi tncepu a vo rbi :
- Le dau drumul, zise răguşit Kiparisova , oa-
menilor le ,dau drumul. Stăte am în rind şi am vă
zut cu ochii mei: unul clirytre cei eliberaţi a venit
sâ',.şi ia documente le. Nu-i slab, atît că are faţa foar-
te albă. Noi am năv ălit din toate părţile ş i hai să - l
întrebăm: ei, cum e acolo -~ Normal. spune. ·
Kip ar isova se uita la 'S ofia Petrovna, iar Sofia
Petrovn<1 , se uita la Kiparis ova. ·'
· ·.:.._ Ei bine mă duc, __K,iparisova s e ridi că de pe
s caun . Am ocupat rînd la procuratură. Vă rog, nu
rriă conduceţi, poate să ne vadă cineva pe coridor .
Ii e li be re ază . Pe unii oameni îi eliberează. Ei
iese pe portile de fie r a le îrichisorii în stradă şi se
întorc acasă . Probabil, acum şi Kolea va fi eli berat.
V a răsuna soneria şi în casă va intra I(olea. Ori h'u ,
nu va suna, mai întîi va intra poştaşul: tel egra mă
de la I(o1ea. El doar nu-i aici , departe. El îi va trimite
8 Coma nd a. No 437
telegr a mă din drum . 1-'.;-:e,
Sofia Petrovna ieşi pe palier şi deschise cutia
poştală. Nimic. E goa lă . Se uită cam la vreun mi-
nut la pereţii galbeni a i cutiei, cu speranţa că pri-
virea ei va scoate din aceşti pereţi o scrisoare.
Nici nu reuşi bine să se întoarcă ş i să vîre ata
în urechile aculu i '( cosea următorul săcu l eţ), că uşa
se deschise iarăşi fără bă taie ş i în prag îşi făcu apa~
riţia soţia contabilu lui şi administratorul de imobil„
Sofia Petrovna s-a ridicat, ascunzînd de ochii lor
alimentele.
Nici sora medica lă , nici adm inis tratorul n-au sa-
lutat-o.
- Iată, priviţi, începu ea îndată vorba , arătînd
la lampa de gătţt cu pietroi şi la primus. Luaţi
aminte: a · făcut din toată casa bucătărie. Funingine,
mizerie, tot podul l-a înnegrit. Duce de rîpă toată
gospodăria casei. Ca să vedeţi, ea nu doreşte s ă gă
tească la bucătărie, alături de celelalte femei - ne
disp reţuieşte de cînd am prins-o că fură sistematic
g az. Feciorul ei se aftă în lagăr, duşman demascat,
ea nu are o ocupaţie sigură şi, în genere, este o per•
soană suspectă.
- Sînteţi cetăţeana Lipatova? întrebă adminis- .
tratorul de imobil, întorcîndu-se spre Sofia Petrov„
na. Vă rog să duceţi îndată toate acestea la bucău
tărie. Altfel, voi fi nevoit să anunţ organele de mi•
liţie .. .
Ei au ieşit. Sofia Petrovna duse primusul, lam-
pa de gătit cu petrol, castroanele la bucătărie, le
puse la locul vechi, apoi se culcă şi izbucni într-un
plîns cu hohote. «Nu mai pot răbda, rostea ea · cu
voce tare, nu mai pot răbda». Şi iar, nep utînd să se
reţină, cu voce stridentă, repeta pe silabe; «Nu mai
pot răbda». Rostea aceste cuvinte atît de convingă•
tor şi atît de insistent, de parcă în faţa ei ar fi stat
cineva care, dimpotrivă, s usţinea că. mai are vuteri
ca s ă reziste «Nu, nu mai pot, e imposibil să : mai
rezist».
Intră soţia miliţianului.
- Nu vă mai necăjiţi aşa, îi vorbi încet, . înve-
lind-o pe Sofia Petrovna cu plapuma, aseultaţi-mă
ce vă voi s pune. Ei încalcă legile, Sotul mi-a spus
că odată ce nu v-au deportat, n-au nici un drept să
vă persecute. Şi nu mai plîngeţi atîta. Soţul mi-a
114
spus că acum multora le dau drumul. A da domnu I
şi · s-a întoarce repede- şi Nikolai Fiodorovic1 Fiica
lor se mărită şi maică-sa a pus ochiul pe odaia dum
neavoastră. Dar dumneavoastră să nu vă duceţi de
aici şi gata, iar administratorul de imobil ar fi vrut
să aibă un cuibuşor pentru ibovnica sa. Să vedeţi
cum se vor părui ... Dumneavoastră nu mai plîngeţi
Eu vă spun adevărul.
17
116
.,,· - Vai, dar eu nici n-alll c1uzit cînd a veni t poş
, ţaşul. Primusu l ăsta te asurzeşte c11 totul. .
Sofia Petrovna i ntră în odaie şi se aşeză pe di-
van Simţea necesitatea să şadă în lini şte, să se
odihnească de cuv intele pe ca re le-a rostit , să le în
ţeleagă sensul Pc Ko lea l-au eliberat. L-au elibe rat
pe Kolea Din oglindă o p1·ivea o b ătrînică smolită ,
cu părul cărunt, de o culoare verzuie - cen u şie. A.re
s-o recunoască oare Kolea cînd se va l"ntoarece? Ea
îşi aţinti privirea în fundul oglinzii pină cînd totul
în faţa ochilo r începu să-i plutească , nu mai înţele
gea acum care-i divanul adevărat şi ca re- i imagin ea
lui. ,
- Ştiţi că pe fiul nieu l-au eliberat din închisoa
re? spuse ea unei colege de lucru de la bibliotecă care
şedea şi seri.a f işe la aceeaşi masă cu ea. Pînă acum
femeia .de alăt uri n-o auzise pe Sofia Petrovria vor
bind, ia r Sofia Petrovna nici nu-i ştia măcar numele
Dar ea trebuie cu or ice preţ să repete aceste cuvinte
magice.
- Ca s21 vezi, răspunse vecina. Era o femeie cu o
înfăţ i şa r e neîngrijită, grasă , cu hainele pline de fir e
de pă r şi scrum de ţ i gară. Se vede că fiu l dumneavoa-
stră n-a fost vinovat, de aceea i-au şi dat drumul.
în ţară la noi, dacă omul nu-i vinovat, nu -l ţine ni-
meni închis ... Şi cît a stat fiu l dumneavoastră la i'n-
chisoare?
- Un an şi două luni.
- Vedeţi, s-au dumerit cum stau lucrurile şi
l-au eliberat, zise femeia cea grasă, puse ele o parte
ţigara şi se a pu că de scris.
Seara •miliţianul Degtiarenco., înti'lnindu-se nas
în nas cu Sofia Petrovna pe coridor, o felicită .
. - Sîntep de aldămaş, spuse el., îi sţrînse mîna
şi-i zîmbi larg. Şi cînd are să poposească Nik o lai
·Fiodorovici la măicuţa sa?
, , -~ Are să nrni lucreze o lună--două la uzină, apoi
se va duce să se odihnească i'n Crimea, căci are mare
n~voi e de odihnă. Apoi va veni aca:;ă . Ori poate eu
vo i pleca !a el, răspunse Sofia Petrovna şi se m.inu-
nă de uşurinţa cu ca.re vorrbise.
Era c u prinsă de o stare de excitare euforică, pînă
şi picioarele o purtau parcă r<l!a i repede. Ardea de
dorinţă ca peste fiecare mi.mrL să sptmă cuiva: «Pe
I(olea l-au eliberat. Aţi auziP L-au eliberat pe Koîea.~,
117
Dar n -avea cui spune. Spre seară se duse la maga-
zin după pîine şi chiar în aceeaşi clipă îl întîlni pe
contabilul cela -a mabil de la editură . Mai eri, văzîn
du-1, tr avers-ase strad a, pentru c ă tot ce-i amintea de
lucrul de la editură, îi pr icinuia durere. Acum însă
îi zîmbi prietenos.
El i s e înclină gal ant şi imediat o într e bă:
- Ştiţi ce noutăţi a vem la editur ă? Pe Timofeev
l-au a restat. ·
- Cum aşa? se fîstîci Sofia Petrovna. Doar el
era acela care ... Care demasca .. . pe diversionişti
Contabilul strînse din umeri.
- Acum altcinev a l-a demascat pe el...
- Dar., eu, ştiţi, am o mare bucurie, zise în grabă
Sofia Petrovna. Pe fiul meu l-au eliberat.
- Nu mai spuneţi. Felicitările mele. Nici n-am
ştiut că fiul dumneavoastră a fost arestat.
- A fost arestat, acum însă l-au eliberat, zise
bucuroasă Sofia Petrovna şi se despărţi de contabil.
Cînd s -a întors acasă şi-a aruncat maşinal ochii
la cutia poştală. Era goală. N-are scrisoare. Inima
i se strînse, aşa cum i se strîngea de fiecare dată
cînd vedea cutia goală.
S-a scurs un a n de zile şi el n -a scris mei un
rînd. Oare chiar n-a putut s-ă trimită prin cineva mă
·car un cuvînt? De un an şi două luni n -are n ici o
veste de la el. E mort ori e viu?
Se culcă, dar presimţea că n-are să poată adormi.
Atunci a băut o doză dublă de liuminal. Şi a ador-
mit.
- Azi am primit a doua scrisoare de la fiul meu,
povesti a doua zi dimineaţa Sofia Pet rovna la bucă
tă rie . Şi închipui ţ i- vă, directoru l uzinei l-a numit pe
fiu l meu locţ i itorul s ă u . Mîn a s a drea ptă. Comitetul
sin dical i-a făc u t rost de o foaie de odihnă în Cri-
meea. Acolo e o na tu ră s plendidă, am fos t pe locurile
celea cîndv a, în tinereţe. Iar cînd se va întoarce, se
va însura. Cu o fată, comsomolistă . O cheamă Lud-
mila - un nume frumos, nu-i aşa? Eu am sa-1 zic
Milocika. Ea 1-a aşteptat un an întreg, deşi i-au ce-
rut · şi alţi i mîna. Ea niciodată n-a crezut nimic rău
despre Kolea. Sofia Petrovna aruncă o privire trium-
fătoare s pre soţia contabilul ui care sta lingă pr imu-
sul să u. Şi el a re s ă se însoare cu ea îndată ce se va
întoa rce din Crimeea,
118
.. - înseamnă că dftgrabă o să dădăciţi nepoţii;
2;ise soţia lui Degtiarenco.
Sora medicală nu-i da nici o atenţie. Dar peste un
minut, cînd So.fia Petrovna, ducîndu-sc în odaie după
sare, se întoarse iarăşi la bucătărie, sora medicală îi
spuse: . «Bună ziua», de parcă azi o văzuse pentru
prima dată . Prima dată, după un an întreg, i-a spus
«bună ziua».
Sofia Petrovna avea zi de odihnă şi hotărî să-şi
pună la punct locuinţa . Chiar dacă K:olea încă nu -i
eHberat, apoi din clipă în clipă, va fi eliberat. Şi el
vine acasă, iar în odaie e un dezastru nemaipomenit.
Privindu-se din mers în oglindă, Sofia Petrovna găsi
de cuviinţă că trebuie să-şi facă iarăşi permanent.
Că uite ce plete cărunte i-au crescut. O feni.eie trebuie
să aibă grijă de exteriorul său pîni:î în ultima clipă
a vieţii. A scos de sub pat lăzile şi a aprins focul în
sobă. Placajul ardea de p1in~1ne, cu un trosnet jucăuş .
Sofia Petrovna se frărnîntă pe unde să vîre conser-
yele ca să nu stea de-a valma pc pervazul ferestrei.
La ce-i trebuie atîtea cutii, doar le poţi cumpăra ori-
cînd în magazin.
Se hotărî să spele ferestrele şi podeaua. O dureau
picioarele, ca de obicei, o dureau şi şalele, dar n-avea
încotro, trebuia să aibă răbdare. Din s acii pe care-i
cususe făcu cîrpe de podele.
Pînă se încă l zeşt e apa, numai bine s cu tu ră covo-
raşul. Sofia Petrovna ieşi cu covoraşul pe palier.
Prin crăpăt\tra cutiei poştale zări ceva întunecat.
Sofia Potrovna , călcînd apăsat, se duse să ia cheia.
în cutie se afla o scrisoare. Plicul era roz şi as-
pru. «Pentru Sofia Petrovna Lipatova», citi ea. r>şu
mele ei era scris de o mînă n e cunoscută. Si nu avea
nici adresă, nici ştampilă poştală - nimic.
Sofia Petrovna intră iute în odaie, uitî.nd covora-
şul pc palier. Se aşeză la geam şi deschise plicul.
Oare de la cine să fie?
«Scumpă m a mă, era scris de mîna lui K:olea şi
Sofia Petrova l ă să imediat foai a pe ge!1unchl, cutre,
murată de acest scris. Scump ă mama, eu sînt în
viaţă şi s -a gă s i t un om bun la in i m ă c are s-a încumec
tat să-ţi aduc ă sc risoarea. Cum trăieşti. unde-i Alik,
unde-i Natali a Scrgeevna? Nu-i clipă să nu mă gîn-
desc la voi, dragii mei. Mă îrw ro zesc la gîndut că tu
ai pute a a cum t răi nu acasă. c ·.- u totul în altă parte.
119
Mămico, toată speranra e la tine. Sentinţa ce mVB ''
fost dată a fost bazată pe depozitiite lui Saşka Iarţev , .. .
- îţi aminteşti, am avut aşa un coleg de claşă . Saşa
I arţev a mărturi~it că m-a atras într-o organizaţte
t e roristă. Eu trebuia să mărturisesc acelaşi lucru .
Toate astea-s mincurti , n-am f ă cut parte nici dintr-un
fel de o rganizaţie . Mămi că , anchetatorul Ei-şov m-a
bătut, m- a călca t cu picioa rel e şi acum aud rău de-o
ureche. Am scris de aici o sum eden ie de cereri, dar
toate au rămas fără nici un răspuns. Scrie tu , în nu-
me le unei mam e b ă trîne ş i în scrisoare expune to ate
faptele. Tu doar ştii că eu nu l-a m văzut pe Saş a
I arţev de cînd am t erminat şcoala , unde m a i pui că
el a învăţ a t în alt ins titut. Ş-apoi chia r atu nci cîn d
1n v ăţam la şcoal ă, n-am fost niciod a tă prieten cu el.
Se vede c ă pe el tot l-au bătut. Te sărut cu drag,
transmite salutări lui Alik şi Nataliei Sergeevna.
Mămico , scrie cît mai curînd, altfel aici nu . voi
duce-o mult. Te sărut. Fiul tău Kolea» .
Aruncîndu-şi paltonul pe umeri, trăgîndu-şi că ~
l'iula pe cap, cu cîrpa murdară în mînă , Sofia Pet-
rovna alergă într-un suflet la Kiparisova. Se temea
că uitase numărul apartamentului ei şi n-are S·.O
găsească. în buzuna r degetele strîngeau convulsiv
scri soarea. îşi uitase cîrja şi acum alerga, ţinîndu-se
de p er e.ţ i. Da r picioa re le nu- i dăde a u ascu ltare: oricît
-de tare s-ar fi grăbit, pînă la Kipar.isova mai avea
încă mult de mers . · .. · , ·· · · ·
în şfîrşit, păşi · pragul u·şii de la . intrare "şi_ ur~~•
<lin ultimile puteri, la etajul trei. S~ pare ea 1 , a1c1,0
BA.TĂI ÎN UŞĂ
11.13
v~rî o •hii în hîrtia pe „c:21rc i-o p11 se· în fa ţ ă ajttlorn l
sau . .l\. ş t e a-s bolnavi ş-i pkc a ţ i în depl asă ri? Fi ' . Să
încep em.
In încăpere se lăsă o linişte de mormînt, nici o
clintire. ·
., •; - Tovarăşi, începu cu voce put e rnică Gololobov,
'timpul ne presează. O să fiu scurt la vorbă.
Trase în faţă o mapă roşie şi cu ochii pironiţi pe
ea continuă: · _ ,
- Pe umerii noştri a căzut o sarcină foarte grea
şi foarte importantă . A fost adoptat ucazul cu pri-
vire la strămutarea în regiunile. îndepărtate a per-
soanelor care au colaborat cu ocupanţii germano-
fascişti, a speculanţilor, şi a elementelor ostile şi
suspecte . Listele persoanelor sup·use deportării sînt
aprobate de Ministerul Securităţii de Stat. Dumnea-
voa_stră cu toţii· sînteţi reprezentanţii comitetului
raional de partid la locul de trai şi sînteţi chemaţi
ca împreună cu noi să aduceţi la îndeplinire ucazul.
Trebuie să porniţi îndată ce se termină această şe
dinţă. Rog pe toţi comuniştii să ia o atitudine foar-
te şi foarte serioasă faţă de sarcina ce li se pune în
faţă, întrucît noi vom aprecia gradul de pregătire a
cutărui şi cutărui tova r ăş, conform conştiinciozită
ţ ii de care va da dovadă în tim pul acestei o p e raţ i i.
De aici trageţi conclu ziile' de rigoare. Ofer cu_vîntul
to varăşu l ui Tkaci pentru un scurt instructaj.
Cu o mişcare uşoară Go lolobov împinse mapa
spre mijlocul mesei şi se aşeză în poza-i obişnui
tă, răsturnîndu - se pe speteaza scaunului.
Căp i tanul se ridică fără grabă. Trecu ochii săi
veseli peste chipurile celor din sală şi cu o lovitură
surdă din pa lme scoase din muştiuc chiştocul, făcu
această treabă cu atîta: dibăcie, încît mucul de ţ i
ga r ă nimeri în scrumiera masivă de pe masă.
- Va să zică, e bi ne, vorbi el cu voce moale, ca-
tifel a tă . Nu mă îndoiesc că au înţeles cu toţii în ce
l:0nstă esenţa operaţiei. Acum fiecare va primi 9e
la mine un plic în care se află instrucţiunea şi im
formular vi zate de procuror. în fiecare formular
sînt indicate numele de familie ai celor ce urmează
a fi st rămutaţi şi a membrilor familiei .sale. E
clar?... Acţionaţi în felul următor. La ora .două fix
ţlesch ideţi plicurile. Verificaţi ceasornicele după _or- .
nicul comitetului raional de partid, iată-l acolo pe
9 Comanda N• 437 129 '
' ·•.
per ete>. Chiar in tnomerotul ac.est a în • toate . satele
preşcd,nţii de soviet mohilizează activul ca · să a:s:~
c~lte în inod obligatoriu o lecţie. Duµ ă cum vă d·ati
b1~e seama, în orice moment şi în primul rînd pu-
teţi conta pe sprijinul activiştilor . Cei care aj'ung u n
-;at · mai devreme de orele două, se întreţin cu actr:' ·
\·i~tii. citind lecţia. Textul o să-l primiţi de la mine·.:'.
După ce aţi desfăcut plicul şi după ce aţt citit atent,
negreşit veţi afla la cine trebuie să mergeti·. Inain-
taţ.i în ordrnea stabilită: în frunte merg activiştii,
dup-ă ei vm soldaţii şi numai după aceea dumnea-
voasfră în compania unui ofiţer. Cred că aţi - price-
put că veţi fi însoţiţi de un gnip de soldaţi, condus
?e un ofiţer Nu. uitaţi, în uşă bat activiştii şi tot ei
rntră primii. în casă, apoi soldaţii, apoi dumneavoa-
stră , Ci.fiţi formularul cetă.ţeanului cu p-ricin.a. Tre-
buie să vă spun, li se dau mari înlesniri. Fiecare fa-
milie are dreptul să.-şi ia bagaj. Paşaportu l nu li ·
se retrage. Pînă la eşalon v:or fi duşi cu maşinile.
In genere Ic oferim tot confortul. Pentru a se pre-
g·ătt de drum fiecare famiHe are la dispoziţi•e o oră
şi jumătate Chestiunea însă e prea delicată , tova
răş1. ucazul e în vigoare exact douăzeci şi patru· de
o-re. în caz că ·n u executăm ordinul vor zbur a cap•e·-
te . Vă previn, vocea-i deodată căpăt ă ac ce nte d'u re,
pie rzîn d modulaţiile catifelate, ne putem aştepta la
excese, s e pot întîmpla şi a t acur i duşmănoa s e. Fiţi
w ochii în patru. To ate· acţiunile le coordonaţi cu
ofiteri-i. lqr ţăranilor le lămuriţi că noi ne-am apucat
să curăţim rcpubl.ica de duşmanii Patriei ş i · prin
ac ea stă acţiun e întărim forţa statului nostru. Asta-i! ·
Apropiaţi-vă şi luaţi. piicurile .
' Se . aşrză ,cum se ridicase, fără gra b ă· puse o al
t ăi ţigară în muşt i uc. Liniştea se prelu ng i cîtev a cli-
pe, apoi toţi, se ri d icară, mişcîrrd sc a un ele cu zgo -
1riot. Se ridică 'ş-i: Baulin. Ungă el s e fo ia m edicul-
şe'f al ' policlinicii , u n omulean slăbăno g, p l eşuv , ce
d ipea nedumerit cu pleoapele roşii, um fl ate de ne-
somn; şeful depoului cu · gesturi iuţi, incerte î ş i po-
t rivea tunica, cum se vede, se pregăt ea s ă s e apro-
pie de masă întîiul; directorul librăriei, tiin id , î ş i · as -
cundea mîinile la spate .
, Tafte acestea Ba ulin le surprinse într- o clip i tă ş-i
se g'îhdi cu teamă la Liza, siniţea nevoia s~o previ-
nâ, s,b consoleze, dar din altă parte auzi vocea p i'etl
130
verntoare a trimisult1·1·. N11 <'IVC'(•I vo·1e
, . sav . s._u na ţ·1 m·-
căieri!» .
Gololobov c·itc'a li sla cu . glas lare, -în ord.1~ea al -
fapetului . .Bauli11 fu chemat al treilea. Sc ·rctarnl
q?/fU ·cu ochii de ci şi-i .făcu semn ('. U cap 1Il. lJauli.n
trţp'.ări, îndată prinse a-şi croi drum cu g r eu pr intre .
oameni, ca re îi făceau loc să treacă. P rivirile lor -îl
stînjenea u şi din cauza asla ci se mişca şi mai .
stîngaci, cu umărul ascuţit înainte, tăind aeru l vîs -
cos . -Gololobov se uita Ia el cu severitate, aşa • c un1
se uita Ia partizan ii din detaşamentul său, în timp
-c.e Ae dădea însărc.inări Auzi o poruncă scurtă:
- Pîrliţa
Baulin îşi închipui .cam pe unde se află salu l
ac•esta, vre-o douăzeci ele kilometri de centrul rai
onal Ş , pentru că :ştia drumul care -d uce într -acolo--,-
fusese o dată _la Pîrliţa cu un învăţă-tor moldovean, .
Ia pănnţii aceluia Baulin răsuflă lIŞllfat ca şi cum
scăpase de o povară grea. Oricum, cu noştea locurile
d t de cît. Semnă o hîrtie, primi un plic lt1 c10s ş1
gros~.ilat cu cea ră roşie ş i textul lecţi e , l1prtr1•l
1a st1fograf.
- Vă urez succ;es! zişe căpitanuJ Tkat:1 $1 1 în ·
tinse rnîna cordial.
Gestul era de o sol emn itate grava, a parll' Bau
lin se uită încă o dată _la Gololobov ş, din nou pn
vfrea sa se încrncişă cu a secretarulw Ba u-Im 1 -uă .
poziţia de drepţi şi pocni o stăşeşte din călcîie
- Eşti liber, îi făcu Tkaci semn ,cu capul Aşt e p-
taţi maşinile.. . ·
Baulin ascunse pLi.cul în buzunarul de la piept, .
unde-şi ,ţinea carnetul de . part,i d şi ieşi afară .
Apa şiroia din streşină în murmur continuu De-a
lungul străzii centrale se mişca o coloană de m.aşm1
militare cu faruril-e stinse, uruind somrwroa,s e, a_p·
rnp.iindu-se tot ma,i mult ca nişte feline perfide în;
caroserii soldaţii se ghemuiseră sub pelerine din foi
de cort. La scară militarul care şezuse lîngă Golo-
lobov da dispoziţii în dreapta şi în stînga
- Pîrliţa, strigă -c u voce joasă
Bau lin se aprn,pie.
- fată maşinile . dumneavoastră, -îi arătă milita-
rul. .
. . Camionu,I nu se opri, îşi în,c etinise · doar mer.sul,,
p_9rt.iern
se deschise şi BauUn sări pe scară, urcă în
f31
cab1r.ă şi se aşeză pe banchetă . Uşa se în-ch1se cu
zgomot La lumina difu ză a aparatelor de pe panou
Baul1n remarcă lîngă şofer un ofiţer tinere l
132
te mecanica cuantică. Teoria asta însă îţi incită cu-
getul, te obligă ~ă gîn deşti. Pregătim tocilari, as-
ta~i.
In sinea sa Baulin era de acord cu spus,~le în-
văţătorului, dar de faţă nu aproba. In anii de stu-
denţie nu o dată se aventurase în discuţii aprinse
cu studenţii, abordînd acest aspect al problemei. De
data aceasta i-a promis învăţătorului că vor orga-
niza împreună la şcoală un cerc de fizică, unde îi
vor .iniţia pe elevi şi în teoria lui Einstein. Ideea era
îndrăzneaţă, îi plăcea lui Baulin, de aceea şe,dea la
masă liniştit şi savura din tihna naturii, mulţumit
de sine şi de seara minunată, gîndind că e bine să
mai discuţi şi lucruri de care în altă parte n-ar fi
cutezat nici să pomenească
Acum, retrăind acele momente, el se .gîndea că
la Pîrliţa, operaţia trebuie să se desfăşoare fără
ciocniri neaşteptate. Privi la ofiţer, avea .chef să-i
vorbească, ca să-l cunoască cît de cît, că doar vor fi
împreună o noapte întreagă, dar nu era convins că e
momentul potrivit să lege capăt de vorbă.
Pînă la urmă ofiţerul i se adresă. Scoase din bu-
zunar o cutie de «Belomor» mototolită şi vorbi cu
voce răguşită, plictisită:
- îmi permiteţi?
Baulin se bucură, surpri nzînd în ton resp ectul
cazon faţă de superior şi aprobă din cap
- Se poate, şi-şi scoase în grabă t abache ra El
avea ţigări «Cazbec» Fumase şi ci «Bclomor», dar
cînd a fost nuinit director de şcoală şi-a sc himb a t
ţigările, deşi cutiile pre a mari erau in comode şi ţi
gările prea lungi nu încăpeau în tabache'ră fiind
nevoit să le scurteze. Poat e serviţ i una de,a m ea-~
îi propuse Baulin.
Ofiţerul şovă i, aroi îşi ascunse cut ia şi cu de
getele subţiri scoase stîngaci o ţigară din portţiga
ret. Scăpără un chibrit ş1 flacăra îi lumină faţa
Baulin observă mustăcioarele roşcate, bărbia alun-
gită cu gropiţă, nişte ochi verzu i rarcă înşurubaţi
în tăieturile înguste ale ochilor, cc co ntrastau c11
faţa de o paloare nefiredscă.
- Ce vreme de cîine, z ise o fiţ eru l, aprinzîndu-şi
' ţigară. E ·1una iunie, dar toarn ă ca în noiembrie
' i:~~
133
~- .. ~
, L~i IJ attlin , Î SC ' pkiru , că aceste cuvink Uii11uieJ ~
1
Prut se da la nadă? ·I
Baulin nu era pescar, dar văzu o dată grănice
rii ducînd peşte cu opalca de la rîu.
·· Zice lumea că se prinde grozav, făcu el se-
flOS
Da cegă se prinde oare?
Ştiu eu .. . se fîstîci Baulin
Cum să nu. E un rîu minunat. Pe aici uzmE:
,1u-s ca să-şi verse deşeurile în el. Şi 01c1 pescari n 1 t
p(ea sînt. Fără permis nu treci ... Aţi făcut serviciul
mi Ii tar.?
- Am luptat.
- Sînteţi ofiţer?
Baulin a fost mobilizat ca ostaş de rînd ş1 in
conştiînţa lui ma·i era vie atitudînea respectuoasă
faţă de comandanţi. Acum însă el nu vroia să fie
subaltern Oricum, era împuternicitul comitetului
raional
- Ostaş de rînd, răspunse ş1 se grăbi să preci'-
zeze acum se face rea tes t a rea Com isa ru l milita r
m'i- a spus că o s ă mi se dea grade Locotenent su-
perior
Acum dau grade la toţi Nu fac serviciu rnili
ta.r dar li s e .d a u, zi s e ofiţerul cu di s preţ _ ş1 ·cu o
notă . de invidie .
;_ Lui Baulin nu-1 plăcu remarca «După cît se ve-
d'e. 1\ 1,c1 tu, bă t e,te, n at m1ros1t praf de puşcă», ŞI
nu mai lungi vorba
îăcere în · lumma fai"l1rilor apărură casele din
marginea s atului, merii cu frunzele · strălucitoare,
s,c ăldate dG ploai e Baulin îşi adus e aminte că
.atunci cînd s e afla în regiunea Ural şi trebuia să
vină î.n Moldov a i s-? s pu s · «Fii atent, pîri.ă mai adi-
ncaori ,Moldova era des e mnată <<raion eliberat de sub
,6cup. aţie» Şi cei ce erau îi1dreptaţi la lucru încolo
,s e bucurau 'de anumite înlesniri Acum aceste pri-
·vilegii au fo st s uspendate Iar situaţia în raic:m fiu
,s,-a . schJmbat Se gîndi îri.yiorat: «Ne ducem ca k
război în satele ast'ea s-au cuib 'ărit tot felul de le-
134
pădături Stau ş1 pîndesc să .1, 1 ::eapă vrep„ zav,eră
De - bună seamă trebuie ... să-i curn1ăm din rădăc ină'
Deportarea -i floare la ureche,' ar trebui... pulbere»
Fuma fără s.ă'. şi rupă ochii de la drum.· -
- Pc druriwl acesta a jungem la sovietul să
ţf sc? întrebă ofiţerul.
' Baulin nu - şi putea aniinii cum intrase . în sat da-
ta trecută.
--'- At unc i era ziuă, iar acu m în p lin ă noapte to-
tul pare altfel, răspunse czit înd. Pa rc ă pe aic i am
mers ... .
Pe dată fu cuprins _d,e nelinişte. Da r dacă vom
îătăci pe ulicioarele sat ului? ·
Intra-ră în sat. De data aceasta nu m ai . era sa-
tu l care îl primise în rn usaf iri e cu atîta bunăvoinţă,
ci _locul unde avea de îndeplin it o 111i siune importan-
tă , care-i solicita maximă ră s pund ere în zadar s'e
g înd ea că totul se va ter1111na rn bi ne, 1111zînd f)C fi -
rea blîndă a oame1iilor de a1c1 înluncr1c11I d in JU•
rul maşinii îi apasă rău, devenind de nes uf erit Fa-
ruril e smulge.a u din noapte lll1ie le le 11 oclurnase ş i
strîmbe ale ga rdur iio r, creng ile întinse dea s upra
drumul ui, acoperişurile, stî lpii st rîinbi ele te legraf
Răsări albind o fîntîn ă , apoi s 11h arc ul 1111111 acope
riş de tablă un crucifix cioplit 111 lemn La Lgo1110
tul maşinii chipul lui Isus parcă tresări, sălltncl11-ş1
capul lăsat pc urnăr, şi parcă lărgindu-ş, ocllll 11:ldl't
pic t a\i cu vopsea albastră. Baulin îşi stinse grdbit
ţigara, strivind-o între deg,e k Aşa e ma ·i bine. c111c-
va poate ,observa ,luminiţa.
Intrară într -o piaţă mid, hrn1ina lunecă pe ga-r-
d ul biserici i, ilu111in ă c lopotn iţa , apo i a lbi rier2ţ ii
unei cas c rn ramek ferestrelor _galbene, ,ce rd acul ,
de-a-supra căruia alîrna un drapel plt'oştit ·c1c ploaie
Maşina lH' Să ri, pufni , ş , i se op ri. Fa rur ile se c;t in
seră ş i întunericu I se cuibări în ca bin ă
V,ă rog, zise ofiţerul
Bau lin se s imţi în stră in at, nu c1,ca chef să ' pa
răsească lo csoru l ca ld din cab in ă. unrle se:- f ăcu se
atît de co mod în . timp u l mersului. Brusc se inv1oră ,
deschise portiera, săr i jos lun ecînd prin g lod ul · li-
pic ios. Pantofi i i se ump lur ă cu apă, î l irit au ş i -ş i
aminti cu ne caz că, grăb in d u- se:- , îşi 11itc1sc pe lerin a
Ş,.i galoşii Ia co 111 i tel11 I ra ion c1 I. . · ·
,- : în pra g 11I case i rn ferc st re lr lu1111n al,... de lălllpi
115
de gaz stătea un om .cu un felinar în 111în li . Baulin,
fără să ~ştepte să coboare şi ofiţerul , se îndreptă
spre lumină. înainta cu greu, picioarele îi lunecau.
în spate auzi un ordin scurt, şoapte, zîn gănit deme-
t a!.
Pantofii i se încărcaseră de glod şi îi scutu ră bi-
ne. Omul din prag apropie felinarul ca musafirul
să vadă mai bine.
- Bună seara, dădu bineţe omul, cînd Baulin
isprăvi să cureţ e încălţămintea . Bună seara, mai zi-
se o dată ruseşte, întinzîndu-i mîna: Aveţi onoa-
rea, preşedintele sovietului sătesc, Tofan . Activiştii
s-au adunat toţi ca unul Vă aşteptam cu nerăbda
re
Vocea p1ţ1gă1ată îl făcu pe Baulin să privească
mirat la omul mătăhălos cu burta mare cît o butie,
strînsă de bluza ostă şeasc ă fără centură Faţa lui
roşie, cu un nas puterni c , era zîmbitoare şi exprt
rna bună vo inţă
Preşedint~le î1 făcu semn cu felinarul arătîndu-1
pe unde să tr eacă Mirosea a vin şi ceapă
Intrară într-o cameră mare şi îngustă în mij
locul încăperii se afla o masă acoperită cu pînză ro-
ş ie, iar pe scaunele lungi de lemn şedeau oameni
zgribuliţi , parcă îi luase cu frtg cu toate că în odaie
aeru l era înăbuşitor, îmbibat cu m irosuri -de haine
ude, de sudoare şi de g-az lam pant Văzîndu-1 pe Ba u -
lin, întoarseră spre el chipu rile tîmpe, lin si te d e ori-
ce umbră de c uriozitat e Feţele lor arătau obosite,
chinuite de nesomn
Baulin, c u pa s mai apăsa t ca· de obicei. merse în
urma pre şedin telui, pomenindu-se în altă cameră
unde era o masă acoperită c u pînză roşie Pe p ere ţi
erau afişate pancarte ch emî nct oamenii să-şi păstre
ze banii la casele de eco nomii, să-şi asig-ure ave re::i
ş i să se în scrie toţ i ca unul l a împrumutul de stat pe
anul 1949. Pe masă se af la un aparat de telefon de
culoare ne agră , lucioasă.
- N-aţi vrea să vă răcoriti cu un pahar d~ vin,
devreme ce-aţi venit? întrebă Tofan.
Capul său ro tund. fără gît, păr ea înşurubat · în
tre umern largi de aceea cî nd se întorcea , se întor
cea c u tot trupul
136
· · To~an- s~ aplecă şi de încordai:-e 1 se congestionă
faţa ŞI mat tare, scoase din dulapul ·mesei un ul-
cior cu vin, un pahar şi, o farfurie cu mere. Bau lin
refuză să bea şi împinse hotărîf paharul din faţa sa,
apoi îşi consultă ceasornicul. Acele indicau unu fă-
..ră un sfert.
Intră şi ofiţerul. Privi cu scîrbă la cizme, clătină
din cap ca şi cum nu maL văzuse o asemenea gro-
zăvie, rupse de pe masă o bucată de ziar, şi, boţin
du-I , începu să-şi şteargă mîzga de pe ciubotele lus-
truite, dar în ciuda eforturilor le mînji şi mai t are şi
mînios aruncă hîrtia mototolită într un ungh e r Dă
du cu ochii ele ulciorul de pe masă, îl agită în aer
şi-şi turnă un pahar cu vin roşu, îl bău cu sete şi
muşcă dintr-un măr ce-1 trosni între dinţi
- înţelegi , preşedinte?! Pînă la orele două să
nu iasă nici un suflet dm casă, rosti el. încîntat de
propria sa persoană Ni ci pentru a-şi face nevotle,
dacă cineva vrea să se uşureze s -o facă în buzunar
Vorbea ronţăind mărul şi ochii verzui ca nişt e In-
secte curioase adulmecau faţa lui Tofan. Omul îşi
păstra pe chip aceeaşi expresie binevoitoare, de par-
că ofiţerul vorbise pergţilor. Umplu iarăşi p a harul.
îngădui cîteva clipe, poat e pînă Ia urmă va bea şi
Baulin dar, văzînd că acela se vrea r\tgat, luă paha-
rul, îşi duse palrna sub bărbie, ca să nu-şi păteze
bluza, dădu paharul peste cap şi-şi şterse gura cu
dosul palmei.
- Le c it iţi lecţia? într ebă ofiţerul, aşezîndu-se
mai.,comod pe scaun, şi întinzînd picioarel e sale
lungi . Sau poate nu face? ... Totuna n-au să înţeleagă
nici pe dracu Mai bine stăm 6 oră în lini şte Vinul
e destul de bun Ei. ce ziceţ i?
Avem ordin să ci tim , zise sec Ba ulin
- Dacă-1 aşa, f ă cum te duce ca pu l, oftă ofitc-
rul Daţi-i zor. Iar eu răm în aici ... «păzesc» telefo-
nul.
- Să mergem! îi spuse Baulin cu ton imperativ .
presedintelui. " . .
D e îndat ă cc intr ă în came r ă , remarca scn1mba-
rea ce se produ sese Oamenii se înghesuiră ş i mai
mult, pe f e ţe nu mai aveau nic} urmă de somnol"e nţă
Şuşoteau tot trăgînd cu ochii sp r e usa, unde stateau
rezemati doi soldaţi înarmaţi, cu feţe indi ferente
Văzîndu-l pe. Tofan, săriră în picioare şi prinseră a
137
vorbi din ce în C'e mai tare. Baulin n tt -i înţt·lcgca:
_vorbe?u . moldoveneşte, ochii lui vedeau fetele pali-
<;!~\ gurjle strîmbe, ochii rotunjiţi de spai1a.:i. ges -
turile răzleţe, şi buna dispoziţie i se topi. Cum să
le citească? Tot atunci îi trecu prin gînd: «Impor-
tant acum e să-i abat de la situaţie, să-i liniştesc ... »
, · Tofan se sprijini cu burta de marginea. mes.e i şi
p,e neaştep tat e le st r igă cu vocea lui piţigăiată . Gă
lăgia se potoli pe d a tă. Preşedintele ridică mîinHe în
sus, fluturîndu-le, în semn să se aşeze. Cînd se aşe
zară din nou pe scaune, vorbeau mai potolit. Du-
. pă fe lul cum Tofan arăta cu capul spre el , Ba'ulin
înţe l ese că era în discuţie persoana sa . Pesemne, pre-
şedintele Ic l ămurea că împut ernicitul comitetului
raional de partid a venit să le c itească o le c ţie i11:-
portantă.
Intre timp Baulin scoase din buzunar foile cu
textul. tipărit la s tilograf, trase lampa mai aproape
şi citi ti tlul scris cu litere mari şi grase: «Principii-
le de bază al e materialismului dialectic». Răn1ase
uimit. Se dumiri însă pe loc: lecţiile fuseseră împăr
fite la repe_zea lă şi printre e le nimeriseră, probabil,
şi de cel~ pregătite mai demu lt pen tru propagandiş
t ii de la sate. Totuşi i se păru ciudat faptul că-i că
zuse anume lui această lecţie
To fan \ua loc lîngă el, îşi întinse mîinile masive
pe f aţa de masă şi încrement aşa cu ochi i mici aţin
t i ţi în gol. Baulin aruncă o privire la oarnetJ.i i care
se potoliseră. «înseam nă că anume aşa trebuie să
proce dez, se gîndi ci. Cei d e la comitetul raional
ştiu ei ce fac ... Deci, aşa trebuie». Acest gînd sim-
plu ca o liniuţă îl calmă. Din obişnuinţă Baulin îşi
şterse buzele. Făcea aşa de fiecare dată cînd avea
nevoie să se concentreze, tuşi în pumn şi începu ros-
tind tare şi răspicat fiecare cuvînt:
Principiile de bază ale materia_lismului dialec
tic
Treptat se stăpîni, revenind la depri,nderea pro-
.fesională să vorb e ască cumpănit şi sigur.. începu să
citească aşa, de . parcă în faţă avea un auditoriu
foarte mare, format din oameni competenţi, care au
venit <1num e să -l asculte pe Baulin. Şi dintr-o dată
nu mai observă nimic în jur, era preocupat doar ca
. frazele să fie pronunţate clar . în unele momente îşi . I
ridica privirea de pe foaie . şi în lumina palidă a
'138
· lăm,pilor ',nu distingea: nici o· faţă, toate se··conto.pi·
seră într-una singură ca •o mască • difuză şf de ne-
pătruns. Bauliri nu pricepea dacă oamenii îl . ascul-
tă ·sau cuvintele lui zboară în gol. Această încerti~
hidine îl făcea să ridice tonul. Cunoştea confinutu,:I
încă din anii de studenţie, însuşise materia cu greu
1a mai multe lecţii-seminar şi cu · mari eforturi pă
trunsese această ştiinţă abstractă în dispută cu alţi
studenţi, de aceea îi era deosebit de scump acest
text. De data aceasta vroia ca toţi acei care stau
şi-l ascultă să înţeleagă: că ceea ce spune e un luc-
ru serios. Trăgea cu coada ochiului la Tofan, care
stătea nemişcat, imposibil, iar pe faţă nu i se putea
citi nimic.
I se uscă gura. Pe masă se afla o garafă cu apă,
dar nu vedea paharul. Baulin îşi ridică privirile cte
pe hîrtie şi bău direct din vas apa caldă, cu miros
neplăcut; Baulin se încreţi gata să rîgîie, .dar tot
atunci auzi tropăit pe loc şi voci revoltate.
tJn băieţandru în cămaşă d~ in şi jiletcă neagră
:se agita lîngă uşă, impungîndu -se cu degetul îri bur-
tă, îi exp_lica ceva sergentului care îi îngrădise ca-
lea cu arma. Bau lin îl privi cu atenţie ; în faţă i se
perindă fascicolul lanternei, fă ici!e puternice, sprîn-
cenele stufoase, îi auzi strigătul,
Flăcăuanul se rupea spre uşă, încercînd zadar-
nic să iasă afară. Sergentul îl apucă dibaci de gu-
ler şi-i făcu vînt spre scaun. Băietanul cazu jos şi
iz;bucni în plîns. Oamenii adunaţi se uitau la el pe
furiş, cu spaimă . ·
- Ce se întîmplă acolo? întrebă Bau lin . revol•
tat. , · ,
Sergentul nu-i răspunse şi se rezemă iar. de uşo-
rul uşii. ·. .· · . :
..- Zice că vrea· afară. Nu mai poate să r abde, zi -
se Tofan coşindu-se de pe scaun. Glasul lui piţig~
iat din nou răsună în încăpere. Plînsul se stinse. Ci-
tiţi mai departe, î.i făc u amabil sem n cu capul . To-
. fan. · . ' ·
Baulin i:iu:şi lua ochit de pe s ergent. P.e fat,a-i
tuciurie mai. flutura zîmbetul batjocoritor, 10ulţuini
,.rea de sine. · · ·, ,. ·
,,, , '-:- Lăsaţi 1 băiatul să iasă! strigă Baulin. ' · . ,
c - La loc comanda! se auzi vocea ofiţeruI'ui. :sta
în prag mijindu-şi ochii cruzi şi verzui. . Să ''nu · îndil-
139
c'ăm instrucţiunea, preciză pe un ton 1iiai scăzut.
Baulin a înţeles că nu are nici un rost să se cer-
te cu aceştia, privi atent la oamenii de pe scaune ş1
abia acum \'ăzu ce se petrece în Jur figuri mici
chircite ca de frig, ochi goliţi de orice expresie, fe-
restre oarbe, aburite Şi dintr-o dată părîndu-i-se toa-
te acestea ireale, îşi dădu seama că prezenţa lui aici
e de prisos. Primul imbold reflex a fost să-şi strîn ·
gă foile şi să se strecoare din odaie pe furiş.
Scoase în grabă o ţigară, o fumă şi se apucă iar
de citit Acum nu mai era atent la modulaţiile vo
c11 Nu-1 păsa ce citeşte şi pentru cine ci teşte, ros
tea pur ş1 simplu cuvmtele Avea o smgură dormţă
să termine cît mai repede cu putinţă par în mînă
ţinea încă pagini multe, iar frazele i se păreau din
cale afară de lung i - nu-i mai ajungea aer să le
pronunţe pină la capăt . I se părea că citeşte aceas-
tă l ecţie de cîteva ore în şir şi o va citi aşa cît o fi
şi va trăi, la nesfîrşit.
Iar cînd răsună vocea ofiţerului: «E timpul!»,
Baulin înfrigurat consultă ceasul. Era două fără
cin ci. îşi strînse în grabă foile de pe masă necitite
'pînă la capăt şi-l urmă pe ofiţer în camera de a-lă
turi S-a ridicat şi Tofan şi, intrînd în urma lor, în-
chis e u şa cu gr ijă .Tu st rei s -au oprit lîngă masă . Ofi-
ţerul mai consultă o dată în plus ceasornicul.
- D o u ă , fix , rosti ci seve r
Uitînd pe dată de lecţia ratată, Baulin simţi so-
lemnitatea clipei Scoase dtn buzunarul lateral pli
cui strălucitor, rupse atent s1gil1ul de ceară roşie şi
observă. că înăuntru se află încă un pachet cusut cu
aţă roşie, trase atent de un căpeţel, dar imediat îşi
dădu seama că astfel o să rupă hîrtia. Avea nevoio
de o foarfecă şi îl întrebă din ochi pe Tofan, însă
privirile nerăbdătoare ale preşedintelui şi ofiţer.ului
îi dădeau ghes, parcă mînîndu-1 din urmă. Atunci
Baulin înclină capul şi tăie aţa cu dinţii amărîndu
şi gura cu ceara roşie.
Deschise plicul şi scoase cu grijă instrucţiunea
şi formularele. Numără şase foi.
- Ne-a mers, făcu ofiţerul. Şase familii nu-i ci-
ne ştie ce mult... Ar fi bine să ne împărţim în trei
echipe . Trei le ridicaţi voi, iar celelalte trei Ic iau
pe conştiinţa mea. Cred că cinci soldaţi vă sînt de
140
aJuns şi de rămas Asta-i tot Ce mai stai, tovarăşe
preşedinte, ,:1lege ţ1 activiştii tăi şi spune-le să ne
conducă
Tofan păstra aceeaşi înfăţişare impenetrabilă şi
b1nevo1toare
Turnaţi vin' zise pe neaşteptate Baulin.
Tofan nd1că ulciorul cu o mişcare înceată a rnîi-
n1i :;,1 umplu paharul cu acelaşi calm Baulin, înse
tat, îl dădu pest e cap ş1-I bău dintr-o înghiţitură, fă
ră să-1 afk gustul
142
în ·riurrie· de rău;, direcfor...
...:.. Dar unde nu sînl proşti?
:....:. Drept spui ,' peste: tot sînt. El credea că' dacă-s
din aul, apoi · şi chiabur ' îs.; Da e1 umbla ch.e'rcheun.
Era război. · Strica fete I-e. Pe urmă s-a cărat din otă
şel, s-a făcut guangur. Da.că mă întorc acasă:,. îl scot
din pămînt şi-i dau la bot.
- Pentru ce? întrebă Baulin intimidat.
- Pentm că ·a fost ·u n învăţător prost: ş,i- rău şi
h.-a, făcut din mi.ne om cărturar.
Din faţă se auzi o bufnitură în mîigă, trosnet dP
crengi,. Cineva răcni ,, Fleşcă-itul pa·şi.lor se· stinse.
Bau lin cît pe ce er.a să se opi.nteascălî n snldatu}. ca:-
re mergea înain tea lui.
- Ce e?! strigă el.
Halimov se: tupilă şi sări înainte cu pas de fe~
lină·. Cercul de lumină săltă de pe· 0 spina;re pe' al-
ta şi se mistui. Aiurit, Bau lin se repezi din . urmi..
lui. şi dădu într-un gard de nuiele. Auzi înjură. turi
le înfundate ale lui Halimov, iar peste o <rli:pă lipă
ifol paşilor săi frămîntînd noroiul. Sub picioare îi
s-ăiri cercul de lumină al lanternei
- Hai, fă paşi, director!
Bau}in sări peste o băltoa.că .
- Ce s-a întîmp lat? .
Halimov î njură de mai multe ori î n drăcit.
- Ft,t git puradelu ... Cămaşa albastră , pricepi?,
şi scuipă îndrăcit. Şaitan!. Mă-sa pe gheaţă care l-a
puşcă - I, aşa trebuie. . ' .. .
Baulin îl şi vedea pe flăcăuan cum aleargă · de la.
casă la casă şi bate în fereşti ... Aşa se duce 'dracliltJi
toată operaţia! . ' ' '
- Vă daţi seama I.a ce ieşim? întrebă el, în şoap '
tă. Vă daţi seama ce aţi făcut? · . , . . .
- Ai, tîmpitul de mine! Am vrut să spt.in: de ce.
luăm verde gagiJ? Am ,vrut să zic .. _. . , •' '
- _Am vrut,· am vrut, ei şi dacă ai vrut, mormăi
nemulţumit Baulin şi brusc începu să zbiere: 'De ,ce·
v-au trimis încoace? Ăsta-i · sprijin, drăcia drac\1h1i!'
Fac porcării cu nemiluita, dar să execute nu s-au 'în-
văţat... Voi ce-aţi crezut, _ vă jucaţi cu ţara-n bunghi?
- La ce strigi, director, ce te-a apucat? se _dez-
metici Haliinov" · · • ' · ··
· Baufin îşi dădu repede seama că-l .luas·e ;_gura pe:·
dinainte·. Probabil, . nti - şi putu stăpîni nervi'i. 'tnchi-'
143
c;e gura ca să-ş1 vtna rn fire. dar tă c erea nu -i ajută.
Ce-1 de făcut acum) inlrebă disp<:!rat şi tot
atunc i î1 veni idea : Trimiteţi soldaţi . Puneţi-i de
strajă la celelalte două curţi. _
Hal irnov nu -i răspunse, se întoarse şi merse îna-
inte, luminîndu-şi drumul cu lanterna.
Vă ordoni _ strigă Baulin şi, cuprins de spai-
mă la gîndul că va rămîne singur, alergă prin băl
toace să-l ajungă din urmă. Tremura carnea pe dîn-
sul. Voi, voi o să daţi seamă, strecură el furios prin-
tre dinţi .
H:alimov tăcea încăpăţînat. Merseră aşa vreo
cmci m inute şi s -au oprit. Acum echipa se adună
grămadă.
Aici, zise lunganul de Cîndea.
Hal!mov ridică lanterna şi lumină portiţa, apoi
cercul de lumină lunecă peste pereţii văruiţi spre
acoperişul cerdacului, sări peste coroanele pomilor
uzi. Baulin se rezemă de un arbore şi simţi pe ob-
raz mîngîierea unei frunze calde şi umede . îşi aţin
ti ochii pe ferestrele oarbe ale casei. Ce o fi f ăcînd
oamenii acolo în întuneric? Se aplecă involuntar pu-
ţin şi-şi strînse pumnii pînă îi trosniră degetele.
Lua-i-ar naiba, nu i-au dat nici o armă.
Halimov îi împinse înainte pe Cîndea şi pe cei
doi activişti , deschis e port i ţa. Un cîine se re pezi la
picio ar ele lor, lătrînd înver ş unat. Fascicolul de
lumină căzu peste capul lăţos al javrei cu dinţ i i rîn-
jiţi. Baulin văzu bine cizma lui Halimov izbind ful-
gerător botul cîinelui. Lovitura fu destul de puter -
nică, cotarla se rostogoli schelălăind în întuneric.
Cei trei· se urcară pe cerdac . Se lăsă o linişte
scurtă, apăsătoare, care peste puţin fu spartă de
bătăi puternice în uşă. în casă se auzi moşcoteală.
Mai întîi sfîrîi un chibrit, tresări un sîmbure de
lumină, apoi se aprinse lampa.
Paşi tîrşiţi se apropiau lipăind de uşă, fiecare li-
păitură pe măsură ce se apropia devenea mai zgo-
motoasă, mai distinctă şi Baulin simţea cum i se
' întinde pielea pe frunte. încă o secundă ... şi...
- Pe cine-l poartă naiba la aşa ceas? întrebă o
voce gîngavă.
- Ai o hîrtie de la selsovet, se gr.ă'bi să-l infor~ •
meze Cîndea.
144
- N-aveţi cînd veni ziua? se interesă vocea dm
sp!!tele uşii... · .
- O hîrtie importantă. Trebuie s-o iscăleşti.
- Vai de ti ne, bre Cîndea, taman ţi- a i găs-it pro-
stul care să dea dn,imul la un beţiv şi un coate gcHfle
ca tine în puterea nopţii?
- Bage .Mihaile, sări cu gura„ înghiţindu•şi •c &a.:-
li va, un alt activist. Trebuie s-o iscăleşti' îndată;
apoi te culci şi te odihneşti.
- A, şi tu, Petre, eşti pe-aicL Stuchesc eu pe hîr-
~iile voastre. ·
- Hîrtia-i de la oraş, vorbi rugător Cîndea.
- La răs~ritul soarelui vom sta de vorbă, zise_
omul di n, spatele uşii. Dacă ai chef, poţi să hodine-şfr
ctî cîinele în cuşcă pînă s-a lumina de ziuă. Da eµ
am o socoteală cu Lenuţa me ... Omul rîse scurt. _C_ă
tare-i frumuşică. Nu-i aşa? Nu degeaba te guduri
cînd o vezi. Iar acum hai cară-te din bătătură, cî-
tu-i lucru cu cinste! Şi nu uita să te pupi cu cîinele
meu pe bot. ·
- Care va să zică nu deschizi?
- Du-te la Domnica ta lălîe şi zbîrcită. Te-aş•
teaptă cu b r aţele deschise $i drăgostoasă şi nu mai
dughi atîta vin pe noapte.
Astfel se pute_a lungi voro a la nesfîrşit. Timpul
zbura vertiginos. Trebui a s ă ia o decizie. Bau lin în -
tinse mîna spre Halimov şi s'iinţind cum iar îl apu-
că un tremur nervos, zise tă i os:
- Sparg eţi uşa! şi pe loc i se tăie răsuflarea.
Din două sărituri Haliniov ajuns,~ pe cerdac.
Trosniră scîndurile. Cla n ţa 'sări dintr-o dată. Prin-
spărt u ră se vedea o lumină slabă. Pe scă ri bocăni
ră paşii so l daţi lor. Fascicolele lanternelor se încru-
cişau nervoase. Baulin se năpusti în c a să. In fu gă
îl izbi pe cineva cu u mărul, se împiedică de pragul
uşii şi abia stăpîn i ndu-se pe picioare, se opri dezo-
rientat. Pe pat, strîngînd la piept un ţolişo r vă r
gat, încremeni o femeie goală. Părul negru încîlcit i
se revărsa pe umeri. O fetiţă de vreo şapte an i şori,
speriată, se lipise de ea cuprinzînd-o. Pe podeaua de ·
'lut şed ea un b ă rbat pirpiriu îmbrăcat numai în că
maşă de noapte şi izmene, obrazul, atins de o aş
chie, îi sîngera. Buzele învineţite îi tremurau lăsînd
să se vadă dinţii îngălbeniţi de tutun.
10 Comanda JI& 437 14S
, ...:.:.':Hai ; ri·d·ică-te, fră,ţ,ine·; iJi î:ndenină Hal·im·ov.
"fe'.am atins puţin, las-că trece, scoa·lă. · · -
' · · J:n, ·odaie aernl era · înăbuşitor. Stăruia uir.1 miros
stătut de boarfe nespălate, d'e ·sU'.doare, şf de porumb
prăjit pe vatra cuptorului . Pe: masa de scînduri de
brad, pe care ardea lampa, se aftau. cîţiva ştiuleţ1 (,
galbeni<.
Halimov îi ajută gospodarului· să se ri,diee. Bau•
lin, amintindu - şi de datorie, se aşeză la masă, scoa-
se 'formularul ş,i întrebă:
- Scurtu Mibam
Stă· pînuL casei Sfi întoa rse.."către Baulin, în ochi îi
licărea o scînteie de -speranţă. Pesemne, văzînd în-
tre militari unwm îmbrăcat în civil, care i se adre-
sase pc nume,,•aştep-ta de fa el lămuriri.
. Baulin desp.i jturi formularul vizat de procuror şi
începu. a citi cu g_Ias tare, enunţînd că Mihail Scur-
tu, ţăran din satul Pîrliţa, . născut în anul 1907, îm-
preună cu soţia sa Elena Scurtu şi fiica lor Cateri-
n'a pentru colaborare cu ocupanţii germano-fascişti
în timpul războiului sînt strămutaţi în afara fron-
tierelor Moldovei. La fel d~ stăruitor citi ce şi cît are
dreptul să ia cu ea familia Scurtu . Stăpînul casei as-
culta cu luare aminte, ca înfipt cu pici oa.re le de s fă
cute în podeau a de lut, poala cămaşei i se ridicase ,
lăsînd să se vadă pîntecele supt şi păros.
«Să-l fi lăsat să-şi tragă măcar nădragii» , se gîn -
di..nemulţumit Baulin .
..,..- Nţeles?- într ebă el, străduindu-se să păstre
ze torrnl cît mai oficios .
Scurtu ntt se clinti. în ochi îi mai lucea un ref~
Icx de vagă speranţă. Halimov îi puse mîna pe umăr
şi-i zise cu blîndeţe:
, ,-- p,regăteşţe c te de drum, om bun. _
" FGmeia care _ pîn ă î n clip a as.ta şezuse ca înghe~
tartă de .sp .aimă, ţ ipă . Probabil_, ea nu înţ ele sese ni-
mic din ceea ce a citit Ba1.t!i n, iâr cînd Ha limov i-a
pl)s . mîna pe umăr. ei i se pă ru că vor să-l ducă
Aâînc îndut' era tă, fără să-i pese de cei prezenţi, goa
lă cum . era„ se repezi cu b ra ţele deschise spre băr
bht'. · Umbra ei se proiecta pe perete ca al unui orr
d ,u \:ificat. Baul'in, văzînd femei a goală; se îNtoarsE·
c1.i spatele. Fetiţa izbucni• într-un · plîns cu răcnete : ; .
Pe moment se întîmpl ă ceva ciudat: lumina ver;:)
zui e 1a 't'andelei se clăt in ă 'şi '· hrnecă ' într-o parte
146
riş,1,pirniu-se apo-i ,într-o mulţime de scrnteieri ra,l bas-
tre şi roşii. Pe Bau lin l-a învăluit greaţa,~ , i se ri.d'i-: ·
case un nod în gît, simţea că se înăbuşă. Inc:ercînd
s~ se -liniştească Baulin .se ridică şi strigă: . . .. , , ·
~-; - Destul! Să se ... pregătească! şi ţinîndu-se de
P:e.reţi, ieşi pe cerdac'. '
' In spate auzi -0 voce răguşită.
- Cum o da Dumnezeu!.
. In prag Baulin respira lacom aerul proaspăt şi,
jilav. In casă fetiţa plîng.e a cu sughiţuri. . Lumina
palidă din fereastră cădea peste tijele înalte ale nal-
belor din grădină, pe. c-ar,e, ca nişte lacrimi, se scur-
geau şovăiel11ic picături ide apă. In depărtare se au-,
zea uruitul un.ei maşini. .,
Ca o rîie pe foa:tă .pielea i .se r:ăspîndi ,o sudoare
lipicioasă. Ii venea să-şi slîşie cămaşa de pe dînsul.
Ce s-a întîmplat cu el? I se făcuse râu diH cauza
aerului stătut, a zăpuşelţi, sau nu-i rezistaseră ner~
vii la presiunea unei pnrţi .atît de încordate? Va-~.
nemaipomenită mîrşăvie. Iţi vine să te spînzuri cînd
te. gîndeşti ce-au văzut soldaţii şi acest Halimov.
- Şefule, îl -trase cineva de mînecă;
Bau lin desluşi în faţă -mutra lui ·Cîndea.
- Vreţi apă? întrebă activistu·! întinzîndu-i 0
cană cu apă.
Baulin bău lacom cîteva înghiţituri, i se făcu mai
uşor, năduşelile însă nu-'l sl ăbeau . îşi aminfi de tu-
bul cu mentol, vîrî mina în buzunar, dar nu -l - găsi.
L-a pierdut, mama dracului. Se amărî, ·unde să rnai
,găseşti unul ca ăst.a pe aşa vremuri? Işi aprins·e o
ţigară şi se aşeză pe treapta pragului.
Cîndea se .aşeză alături.
- Ce fel de om e ăsta? înlrebă ·Baulin.
- Scurtu? ... Cum să-ţi spun, un om ca toţi oa-
tnenii, zise Cîndea nepăsător. A fost paznic la bi-
serică. Ai văzut - o şi tu, şefule, .cea .âe pe rn:iidan. ,
Acolo a păznicit el.
- Dar cînd er.au nemţii aici, el ce făcea? Le aju-
ta fasciştilor?
- Cine ştie, poate căsi şi ajuta_, .oftă Cîndea
şi căzu p·e gînduri. Tăcu un căspa.s şi oftă din nou_. ,
Românii nu l-au luat la cătănie. Pieptul -i--i scofîl-
cit.
, «Ciudaţi oameni, gîndi nemulţumit Baulin. Ciu,-
1~7
daţi . oameni. Cine să-i înţeleagă. Fere:lnici- şi lune-
coşi, spun ceva, dar mereu pe ocolite».
Avea impresia că miliţianul Cîndea îl apăra pe
omul despre care în hîrtii e scris negru pe alb, că a
colaborat cu nemţii. 1
,:;
- Tăinuieşti ceva?
Cîndea plescăi mişcîndu-şi bu 4 ele cărnoase: .
- La o adică, de ce-aş face-o, şefule? Mă doare-n
cot.
Baulin se încreţi de dezgust. «Minţii» zise cu ră
utate în gînd. «Minţi!» Toţi voi ăştea d~ pe-aici sîn-
teţi... Parcă nu se vede că tipul ăsta s-a înhăitat cu
fasciştii? Nu-i exclus să fi spînzurat şi oameni, tică
losul. I-am văzut muierea goală ţipînd şi m-am muiat
de tot. Ogheală de cîinel Trebuie să fiu mai dur,
cît mai aspru, fără cruţare!»
- Auzi, director?! îl strigă Halimov din casă
Baulin se ridică. «Cît mai aspru, fără cruţare!~
apăsă în minte fiecare cuvînt pentru încurajare şi
trecu pragu I.
Fetiţa încetase să mai plîngă . Şedea îmbrăcată
într-un ungher pe pat şi ţinea în mînă un ştiulete de
porumb. îmbrăcat într-o jachetă ponosită şi slinoasă,
Scurtu se vînzolea lîngă ladă, scoţînd şi aruncînd
jos nişte boarfe. Era întunecat la faţă şi docil. Soţia
îl ajuta la treabă. Lucrau concentraţi parcă îndepli -
neau un ritual, cercetînd atent fiecare boarfă, sco-
teau: rochii, cămăşi, cuşme vechi de cîrlan. Baulin
urmărea C\l ochii spinarea subţire a Elenei ce tresă
rea din cînd în cînd. Femeia se îndreptă brusc şt se
întoarse. în ochii ei uscaţi de plîns, scînteiau refle
xele reci ale candelei.
- Şefule, întrebă ea în şoaptă, trăgîndu-şi cu
greu răsuflarea. Pentru ce?
Baulin îşi vîrî involuntar mina în buzunar, pipăi
formularul, dar nu-l scoase.
- V-am citit doar decizia, spuse cît mat aspru
cu putinţ ă . ·
- Dar judecata? s trigă femeia pe . neaşteptate .
De ce nu ne fa ceţi judecată?
Scurtu o apucă de mină, încercînd s-o întoarcă
cu faţa spre el. Ea însă îşi smun ci braţul şi se apro-
pie de Baulin.
- Care judecată, femeie? întrebă el nedumeri,t .;
148
·- De cînd îi lumea şi pămîntul, dacă · omul s-a
făcut vinovat de ceva se fac judecăţii ... Acum de ce
nu se fac?
Scurtu o apucă din nou de mînă şi o întoarse cu
faţa spre el.
- Va veni judecata de apoi, cea dumnezeiască,
zise el cu glas domol.
Faţa femeii se schimonosi, devenind jalnică de
parcă cineva îi dase o lovitură de gîrbaci peste ob-
raz, căzu cu capul pe umărul bărbatului şi izbucni
într -un plîns disperat. Scurtu o mîngîia pe cap ogo-
ind-o cu vorbe domoale, încete.
Halimov sta la masă cu sprîncenele stufoase în-
cruntate, ştergînd cu o cîrpă patul armei, ca şi cum
nu-l privea cîtuşi de puţin ceea ce se petrecea în ca-
să. Probabil, îşi zdrelise lemnul patului cînd spărgea
uşa, şi acum regreta că nu izbise cu mai multă aten•
ţie .
- Ascultă, director, vorbi el cu capul în pămînt.
Aici totul e în ordine. Lăsăm un soldat de gardă şi
ei las-să-şi strîngă calabalîcul cît mai repede. Peste
o oră tragem maşina în ogradă . Să mergem mai de-
parte.
- Mergem, răspunse Baulin, parcă îi căzuse o
piatră de pe inimă.
\
trupul mamei sale. O lacrimă sta să-i cadă de pe vîr•
ful- rtasului.
Halimov•c iătină din cap.
- Aşa nu trebuie, director.
Luă o · drpă de jos, o, scutură gospodăreşte şi
ştefse grijuliu nasul băiatu lui. \
- Unde-i dus tăticu tău? întrebă el încet, doje-
nitor. Puştiu I făcu ochi mari. Eh, eşti prostuţ de tot.
Halimov îi• trecu mîna prin părul murdar şi încîlcit,
se întoarse spre Baulin. ·
- Cătat trebuie, director. .. Departe n-a fugit.
«De bună seam~. se gîndi Baulin, nu putea omul
să-ş i lese familia de izbelişte! Se ascunde pe udeva,
pe-aici, pe aproape . S-a speriat şi s-a ascuns». Aceste
gînduri îl liniştiră, făcu semn cu mîna:
- Căutaţi-l! şi se aşeză pe taburet.
Halimov dădu ordin soldaţilor să iasă şi peste
cîteva clipe deja străbăteau ogrâda făcînd zgomot
cu cizmele. Porcul grohăia neliniştit, deasupra
capului, în pod se auzeau paşi alergînd.
Cîndea tot sta pe vine şi molfăia ceva, găsise, pe
semne, vreun cîrmoj prin casă. Mesteca concentrat,
mişcînd vîrtos şi ritmic fălcile puternice şi, văzîndu-1,
lui Baulin i se umplu gura de salivă-: îi era foame
Inghiţi în sec şi se întoarse să nu-i audă clefăitul.
Nu putea s uporta, să-l omori, dnd cineva clefăia
zgomotos lîngă el.
Se ridică şi începu să facă ocolul camerei. P rivi-
rea i se opri pe un cadru de lemn cu vreo zece poze
prinse una lîngă alta. Din ramă priveau femei, copii,
iar în centru imprima t pe un ca rton presat şi îngăl
benit era un ofiţer român în uniformă, cu sabie Ia
şold . ,O mustăcioară subţire, faţă lătăreaţă cu ochii
uşor' ieşiţ i din orhite. Alâturi · poza unui ostaş sovie„
· tic cu bonetă militară pe cap, cu un ordin cu pang-
l ică , prins la bluză. Ave-a un chip foarte asemănător
cu al ofiţerului, dar lipsit de podoaba mustăcioarelor.
«Fraţ i ?» se în tr ebă Baulin. Unul de partea cealaltă
a baricadei, altul de partea asta ... » In spate Cîndea
molfăia zgomotos. Baulin se întoa rse spre el, împun-
gînd cu degetul în poza of iţ erului român.
- Cine-i acesta?
Cîndea se opri de mestecat.
Tatăt lui Ion ... A murit anul trecut.
- Da' acesta?
152
- Fr a tele stăpînului , pe ' înd era dit aniî.
Cîndea se întoarse cu spatele la 13 a 111in, scoase
ceva din mînecă şi din nou îşi puse f ă l c il e în mişo
re. Ce-o'"fi mîncînd el cu atîta poftă?
Afară se auzea mormăit ca şi cum cei doi activi-
şti tîrîiau ceva greu prin orgadă. Zgomotul paşilo"r de
-deasupra capului se stinse. Dacă -ar fi să cercetezi
cu atenţie pozele, s-ar putea afla multe despre viaţa
omului pe care ei îl caută. Tatăl' său a fost ofiţer
român, fratele, ostaş, sovietic ... Ei, dar mai departe? ..
Ce s-a întîmplat dincolo de mărturisirile pe care le
prezintă aceste două fotografii? în ce vîrtej al eve-
nimentelor au nimerit? Numaidecît a fost ceva, de
vreme ce acum trebuie să-l ridice pe acest bărbat..
Pe dracu, nu mai poţi desluşi realitatea dincolo de
aceste simple poze.
Baulin se aşeză pe taburet, simţi cum îl învăluie
oboseala. Important e acum să pună mîna pe stăpî
nul casei, încolo îi mai rămîne o familie, dacă n-a
luat-o valea şi aceea. Ca un făcut şi tîmpenia asta
cu băietanul: să-l scapi ca pe o pasăre ... Şi el, Bau-
lin, a obosit şi-i flămînd, sărmanul, şi i s-a făcut le-
hamite să tot umble ca un fur prin case străine, să
ridice oamenii. în cele din urmă, îl doare -o cot cine-s
a c eş t i oameni, ce vor şi ce g îndes c. De ce tocmai el
să se îngri joreze de soarta lor? Ce i mportă: e paz-
nic la biserică sau ca ăsta ... Totu-i după lege, nimic
întîmplător ... Şi această femeie cu privirea-i pustii-
tă. Ce se face oare în capul ei? Şi în genere, cine ştie
ce are fiecare în cap? Bunăoară, Cîndea ... Are ochi
inexpresivi şi pleoape roşii de beţivan. Un tip bun la
toate. Dă-l naibii şi pe ăsta, ce-mi pasă. Mie să mi-l
aducă pe stăpîn . Prea mult îl caută. Şi tîmpitul de
Halimov, e prost de dă-n gropi. Cît s-or vînzoli prin
gospodăria asta, spală putina şi al treilea . Apoi va
trebui să dea seama , el, Baulin, iar sergentul se va
da cu spatele la gard. Stop! Trebuie să - l pună la
punct cu o r ice preţ . Ce bleştea el despre învăţătorul
său ? ... Ş i of i ţeraşul ăsta-i bună poamă. Nu trebuia
să divizeze grupul în două echipe, trebuia să mear-
gă cu t oţi i împreună. fn do i întotd e auna e mai uşor
să iei o decizie. Ei, dacă sta i şi te gîndeşti bine, nu
e treaba lui să se ocup e de deportări. A fost trimis
la Ungheni să lucreze ca director de şcoală şi are
1S3
atîtea griji că nu-şi vede capul. .Jar pentru o as,emene a
o_pţraJie c;xislă armată, sînt organe... · .
. . ,I ntrase Halimov şi îi întrerupse firul - gîndurilo r..
Cap.ul şi bluza sţrgentului erau pline de paie, pe
qm; pri nse a le scutura cu grij ă de pe mîneci . ·
_ -__ - L- a ţi prins? întrebă Ba ulin şi pe dată îşi dădy
-~ea m_a . că întrebarea era inutilă . .,
Halimov îşi scoase chipiul' din cap , îl şterse cu
mîneca, îl puse fără grabă la loc pe . scăfîrlie, con-
trolă dac ă se ţin e bine pe ţe a stă .
_ - N~a fugit dep a rte , zise e l. Vine el ş i nechem<1 t.
Colin(iă m mai departe, directo r. ·
Baulin întoarse ochii spre femeie şi abia se stă
pîni să n u trîntească cu pumnul în masă , să zbiere,
poate că fem eia îş i revi ne ş i r osteşt e măcar un cu-
vînt, dar surprinse privirea apăsătoar e , înrăită a lui
Halimov ş i, turbat de mînie, izbi tabu retul cu picio-
'rul şi ieşi din camer ă .
Se îngîna ziua cu noaptea . Prin întunericul sub-
ţiat se desluşeau gardurile de nuiele, pereţii sinilii
411
a'i caselor, copacii ce încă ţineau, ca într-o cupă, în-
tunericul gros .. P e cer, ca î ntr-un dezgheţ, se puseră
în mişcar,e sloi.uri de nouri tulburi şi printre spaţiile
spă lăcH-e licăreau stele le ca nişte picături galbene .
N orii se l ă-sau jos la pă m î n t, iar în dep ă rtare pe dea•
'l uri cerul parcă se aşezase pes te ac o pe r iş u r i le case-
lo r tăc u te ş i ac olo a bia mi jea geana zorilor.
Se întrez-ărca că r area şe r pu i nd de-a lung u l gar -
duri lor, lunecoasă şi lucitoare . Au lăsat în urmă vreo
trei ·case ·ş·i s-a u oprit la răscruce. Aici o casă ieşind
din rînd; . foarte aproape de drum, cu acoperişul de
.,ţiglă, parcă aştepta pe cineva . în jurul ei nu era
nici o grădină s -o înveselească, nici alte acareturi
s -o întărc.ască. Ferestrele erau luminate , Halimov ie
o,pr.i şi rosti tărăgănat, uimit.
· - - f-Ioop, cooon-cccrt.
Baulin îşi încordă auzul. Din spateJe geamurilor
,închise bine şi umbrite de perdele albe abia se auzea
.n melodic de jaz. Muzica venea de fa un aparat de
radio s au de la un patefon. Halimov se apropie tip -
_til de fer e astră : răsucind capul în dreapta ş i în stînga
ca o ciocănitoare să găsească viermele acelei distr ac-
f.ii matinale şi, găsind crăpătura, îşi li-pi faţa de geam.
- Ai, ş aitanl
· Baulin îi auzi chicotitul, scurt, prostesc.
154
(.·:i·:·.:. .i.:.: te-i'ac~lo?· îhltebă. ·
·' : ' •'' ·. :,
, Halimov nu răspunse, îşi ajustă arma şi se r.epezi .
spre uşă, . împinse cu genunchiul: nu era încuiată.
-Trecînd prag.ul Baulin îndată dădu cu ochii de {tri .
, bă(b_at înalt şi uscăţiv, care şedea Ia masă. F.aţas·i
t'ngustă ca de pasăre îi era roşie, ţeasta îi sfrălticea
ca o bi_lă bine lustruită, doar pe la tîmple ave-a un
rest de tunsură cîrlionţată, căruntă- deja. Pe masă
tronau cîteva sticle de vin, un boţ de mămăligă rece,
nişte bucăţi de carne fiartă şi un ·p atefon . albastri..L
Placa se rotea şi din membrană se revărsa vocea
pătimaşă a lui Vertinski:
.prislal coroii, prislal coroii
uliublenno nejnîe narţisî
i lac{ ioli. i lacfioli ...
- Poftim, treceţi, zise omul, clfpind vesel d,i n
ochii cenuşii. De mul-t vă aşteptam. Simţ/ţi~vă ,ca
acasă.
Vorbea cu un accen t moscovit şi graseia.
- E o placă de-a lui Vertinski, arătă cu capul
spre . patefon plescăind din limbă de _plăcere . Iar pa-
tefonul l-am căpătat de la un şmecher. Mişto! . N1,1~i
aşa?
Halimov sta în picioare şi zîmbea unei închipuiri,
şi Baul.in nu putu descifra acest zîmbet viclean. In
cameră stăruia un miros de vin şi acid carbolic . .Prin
sticla unui dulap ce ocupa o mare parte din încăpere
se vede.a u flacoane, fiole, borcănaşe .
« .. . i ulîbnulaşi, koroleva, ulîbkoi slioz», îşi sfîrşi
cîntecul Vertinski. . . , ·
Omul ridică atent membrana, mişcă pţrghiuţa şi
opri gramofonul. , . . .. . . ·,
- De ce · nu luaţi loc, oameni . buni? în,trebă _eL
Ah. da, cît pe ce era să uit... . . · . , , ....
Omul crescu în sus aproape pînă în tavan, bătu
din călcîiele scîlciate ale bocancilor şi-şi aranjă la
repezeală jacheta în carouri mari din stofă groasă,.
- Daţi-m i voie să mă prezint, îmi spune Verdîş,
doctor veterinar. Şi dumneavoastr ă? Da că n u- m ă
înşel, eşti Baulin, noul director de şcoală? .. _. Poftţţî,
luaţi.Ioc la masă... . .· .
Baulin sesiză notele insinuante din _ton, deşi vg:
terinarul îşi da osteneală să fie cît se _poate..de bine~
voitor, să armonizeze vorbirea cu .o~hii . ~ăi ,cenuşii
cu adevărat blînzi.
155
- Cetăţene Verdîş, apăsa cuvintele Baulin, du-
mneavoastră trebuie ...
Verdîş se încruntă.
- Lasă asta, învăţătorule, îi zise cu reproş în
voce. Nici form u larul nu e nevoie să mi -l citeşti. H~i
mai bine să bem. Vreţi să-l ascultaţi pe Leşce n kq}
Nimeni nu se aşteptase Ia o aşa primire . Baulin
aruncă o privire iute spre Halimov. Pe faţa lui se
lăţea acelaşi,zîmbet misterios . Situaţia era de-a drep-
·.tul stupidă, şi Baulin găsi de . cuv i inţă să-l ia din
scurt pe veterinar.
· - Termină odată cu comicăria asta, zise Baulin
încruntîndu-se.
- Ah, iată cum vine socoteala! Verdîş dădu capul
pe spate şi-l privea cu luare aminte, parcă - l pipăia
cu ochii. Ştii, Baulin, cînd la Ieşi m-au laut faraonii,
în cafeneaua doamnei Timuş, chiar jandarmii s-au
arătat mai blînzi , m-au lăsat să-mi beau cafeaua li-
niştit. Noi însă sîntem de-ai noştri. Nu -i aşa? .. . Con-
form i n strucţiei voastre, mi se rezervă timp pentru
a-mi face bagajele ... Valiza, dacă vreţi să ştiţi, mi -i
gata de cu seară. Dar unde-i maşiqa voastră?
Halimov se apropie de fereastră, o deschise cu o
lovitură uşoară şi strigă:
- S idorci uk! Trage maşina!
- La ordine! se auzi răspunsul.
- Ce om energ ic! ar ăt ă cu ca pul sp re Hal irno v
şi pe neaşteptate veterinarul îl cuprinse de umeri pe
Baulin . Eşti încă verde, învăţătorule . Nu o fă pe sol -
dăţoiul p ospăit. Ia loc, şi-l împ inse uşor spre masă
Baul in s i mţi că o parte din sufletul său i se su -
punea a cestui om . I se părea o nerozie să stea în
faţa lui şi să-i ordone ceva. Se aşeză şi cu acelaşi
ton dur întrebă:
- De unde le ştiţi pe toate?
Verdîş parcă nu-l auzea, turnă vin în trei pahare
şi - i făcu semn lui Halimov să se apropie .
- Sergent, ia loc şi tu.
Halimov nu se lăsă mult rugat, se aşeză şi trase
paharul spre ele.
- Ia şi bea, Baulin, îl îndemnă Verdiş. De vinul
acesta încă nimeni nu s-a îmbătat.. . In cinstea întîl-
nirii noastre nu prea obişnuite, învăţă torule.
· Ridică paharu l şi- l dădu de duşcă , căută cu ochîi
ir:
156
pe masă să pună ceva în gură, ·dar .pînă la· urmă re-
nunţă.
- Am auzit cîte ceva despre dumneata de la
învăţătorul Lupu, zise el. Doamne fereşte, te vorbea
de · bine. Zicea, cum s-ar spune, · că aveţi vederi de-
h10cratice. Că vrei să faci transformări curioase în
rşcoală. .
Baulin deveni circumspect. Faptul că tocmai acum
amintise despre discuţia ce a avut-o cu învăţătorul
i se păru o provocare. «Ce vrea el?» se întrebă cu
ochii ţintă pe Verdîş. Veterinarul însă păstra aceeaşi
înfăţişare gravă, sinceră şi binevoitoare~ Nu, Hreşte,
departe de gîndul să-l lezeze cu ceva. Dimpotrivă,
prin expresia vorbirii lui tr?nspărea acea rară intP-
ligenţă rafinată, pe care Baulin o re.m arcase la în-
văţătorii de şcoală veche, care întotdeauna îi insu-
flaseră respect. Şi el se uita la Verdîş, cu vădită
consideraţie. ·
- Mă întrebaţi de unde am aflat? mtfebă amfi-
trionul. De mai bine de treizeci de ani castrez buhaii
şi ·berbecii de pe-aici. Iar cînd lipseşti de fudulii
atîtea animale, atunci ştii ce se face în fiecare gos-
podărie, · ce are să se mai întîrnple ... Ei, dar vorba
ceea .. .
îşi netezi cu palma capul rotund şi lustruit ca o
bilă şi căzu pe gînduri. Halimov îşi scoase arma
şi-o rezemă într-un unghe r şi, ascultînd conversaţia
cu o mutră respectuoas ă, lua cu mîna bucăţi de carne,
îşi umplea gura, mesteca cu poftă, sorbind vin după
fiecare îmbucătură. Lăcomia lui Halimov îi făcu pof-
tă şi lui Bau lin şi er întinse mîna după .pahar. Vinul
era uşor, aromat, răcor itor că - ţi da fiori prin tot
trupul. «Oricum trebuie să aşteptăm pînă vine ma-
şina», se decise şi acum fără să se ruşineze se puse
pe mîncat.
- Poate c-ai auzit ceva, învăţătorule, despre
Haia Lifşiţ? întrebă Verdîş. In ochi îi apăru licărul
slab de veselie de mai înainte.
- Nu, zise Baulin cu gura plină.
- Mă aşteptam să nu ştii. Dar despre Iurie
Corotcov? Tot nu. De fapt, e şi normaf să fie aşa.
Dealtfel, erau băieţi foarte de treabă . Dar n-o să-mi
spuneţi, cred, că nu ştiţi ce înseamnă Doftana? Nici
r1ăcar aşta nu v-au învăţat? Păcat. Doftana e o pîr,
riaie în România. Supusa slugă a dumneavoastră
157
a -avut bafta să . petreacă între. zi-duri le ei. patru ani
bătuţi pe muchie. Dumnealui ş i -a pierd'ut acolo bo-
gata-i ·coamă, în :schimb şi - a . făcut o mu lţime de prie-
tţn1. Dar în zada r .... Ştii , poate, cum a murit Haia
Ljfşiţ? Ea .a declarat greva foamei şi s-a ţinut patru· .
zeci şi opt de zile. Evenimentul a zguduit lumea,;
despre asta au scris toate ziarele din lume. Ascultă j;
învăţăce le, îi era foarte şi foarte foame, ar Ji ·mîncat
şi cu ochii, d_ a r ea ura· fa$cismul. -
- Şi pentru ce aţ i • nimerit la puşcăria ceea? ·
- Mie personal nu -mi plăceau r·e gele Mihai şi
Antonescu. Am cu ei nişte socoteli ca.r.e .ne privesc ,
direct. · ·
- N-aveţi de •gînd să-mi s p uneţi?. . . ..
- Chiar as ta vro iam să vă spun: într-adev.ăr, am ·
făcut parte din organiza ţ ia i l egală basarabeană. Aţi
au zit cumva de o asemenea organizaţie?
- Păi vezi ...
- Da, da, 'fireşte , ea de mult nu mai există. Nu-i
aşa? Şi acutn eu sînt «u n fost», parvin di n a lt pa'f-
tid ._Aţ i înţeles cum vine asta acum, Bau li n?
- De loc.
- Nici eu n-am prea înţeles . Ce-i dr ept, căpita •
nul Tkaci mi-a exp licat cît se poate de amabil: d.acă
-nu ·sînt membru de parti d, atunci eu numaidecît am
fost membrul unui alt partid. Dar orişicine a fost
membrul' unui alt partid este considerat .«fost», adică
de proven i enţă ·străi nă. Minunat cuvînt «fost» ! Cum
vă place? .. , De-fapt, să nu mai vorbim des pre asta.
Ştiţi măcar cum se jugăneşte un tăuraş? E un tucru
destul ·de simplu. Dar pentru ca să deprind o ase-
menea meserie, patru- ani de zile a trebuit să înghit
colbul în aulele insHtutului din laşi. Şi nu ,puţiqi go-
logani l -a costat pe bă-bacu afacerea asta ... Ce zic.eţi,
să-l mai ascu ltăm pe Vertinski? De fapt, dă-l naibii!
M-a plictisit grozav. mi-a tot dntat toată noaptea .
Mai bine hai să bem!
Verdîş nu era beat, Baulin tocmai acum a înţe
les că faţa lui e roşie nu drn cauza vinului, ci pentru
c:ă -i aşa pielea lui naturală: aspră, bMută de vînt,
Turna vinul din stie'!ă încet, atent să nu verse p·e ste
mar;ginea paharului. ·
- Aţ.i fos.t prin Siberia, î.nvăţătoruie?
De foc, ·s înt d-in părţile Ur.alulu,i.
158
Se vorbeşte . pe- drept c ă µe :ac9fo·. 'dat1.t nişte ;
gcr11ri de crapă pietrele?' ·
Oricum, trăfeşte I.urnea.
- Bine· zici. De fap-t, dacă pe a,colo sînt turme .'
de oi, e în ordine. Pentru· orice eventualitate, 1m1
iau şi' scttlele cu mine. Leşcenko a.I nostru ţ1re , prin-
tre altele; un cîntecel minu·nat! «A ia Sibiri h e sfra- '
şusea; Sibiri vedi toje rusca ia zemlea>> · L-am a uzi.t
cîntînd aşa, cînd a fost în turneu lâ_ Bucureşti . Se
b!ucura d:e- o imensă popularitate acest emig rant. Un
şmecher d'e. prima mină De ce nu beţi. ? E un vin.
fain. De cel prost nici nu cumpăr Nu-i aşa, sergent~ ·
Verdîş îşi lăsă pleoapele albicioase şi sorbi încet
cu plăcere cîteva înghiţituri de vin . Dintr-o dată îşi
a.ţinti ochii pe Bautin, îi miji de parcă· îl rua la că-
ta·re cu, o armă' i'nvizibilă: ·
- Vreţi să vă dau un sfat, Baulrn? .. . Deseori se
înţîmplă să fii implicat în afaceri murdare. Credeţi-mă,
cunosc perfect treaba asta. Dar cînd faci nemijlocit
a-c:est lucru murdar, oricum trebuie să chiteşti cu,
mintea cum să-l faci Aceste lucruri murdare nu sînt
puse ta cale de dumneata. Gîndiţi - vă ce faceţi, Bau;-
lin! Altfel, drăcia dracului, slută-i sbcoteal.a.... Ţio,
Nr obrazul' dumitale, fiţ_i sănătost ·
Bău restul de vin şi puse paharul pe masă cu- mr
gest repezit. .
. - P are-mi-se, e timpul. . .
Se a uzea uruitul maşinii, trăAcănind din obloa·
nele caroseriei. De la zgomotu I ei prinseră a tremu~
ra . blidele pe masă şi geamuril_e ferestrelor. . .·. ,:
Verdîş se ridică, făcu iute ochii ro,;1tă .pdn cameră: ,
îşi luă gospodăreşte pelerin a din . foaie de cort ,cu
g1ugă din ' cui; o trecu peste braţ şi s.e aplecă dup,ă !
valiz a galbenă. Halimov în să i-o, lµă îna.inte. _ Pe-.
s emne, era grea şi el o aburcă pc _umăr .
Maşina se opri lîngă cerdac. Se lumin.ase de-a-'
binelea, deşi s ~arele înc ă nu răsă1)s t; . Qrumul no-
rpios, cu hopuri şi băltoace, 'scotea . aburi, tuioare,
al bic ioase de negură pluteau . peste , ·grădini, pes'te .
c~se, scămoşindu-se prin crengile copaciloi:- şi eres--:
te·le caselor, învălui._nd hudiţel'e şi cerul o'iri gi,-ăd:i,rÎ-~ .
se răspîndea o aromă plăcută de tutun. ·.
Verdîş trase adîoc aer în piept, ricii_că cu i:isurintă
piciorul pe roata înaltă, plină de glod, · sări peste
159
bord ş i se aşeză pe banca din benă. ,Halimov îi dădu
valiza soldatului din carosei-'ie'. . . ·
- Să ne auzim de bine! zise Verdîş către Baulin,
faţa îi căpătă o expresie gravă şi înstrăinată. Se
întoarse şi privi la drum. Alături de el se aşeză.
gospodăreşte un soldat. Această operaţie era marcatt-
de du plicitate. Baulin era convins că trebuie să facă
anume ceea ce şi făcea, în acelaşi timp acest bărbat
cu capul pleşuv, îi era infin nit de simpatic, şi în
ciuda eforturilor riu putea să-şi reprime acest senti,
nient. Dar nu ştia cum să procedeze altfel, atît doar
că era pradă unei confuzii de neînvins. · ·
- Auzi, învăţă to r u le, i se adresă · pe neaşteptate
Verdîş. Fă-te pe o clipă încoace.
Baulin sări de pe cerdac şi se apropie de maşină.
Verdîş se aplecă peste bord şi-i spuse la ureche:
- Am o rugă minte, duceţi, vă rog, cărţjle mele
la bibliotecă. Vor prinde bine cuiva ... Şi încă ceva·,
continuă în şoaptă, chiar nu v-a trecut prin gînd că
imediat d·up ă sfîrşitul r ăzboiului ati fost intentate
procese celor care au colaborat cu nemţii? şi aple-
cîndu-se peste bord îl bătu pe Baulin pe umăr cama-
radereşte.
Maş in a se urni din loc, se zdruncină la un hop
şi se îndepărta împroşcînd în toate p ărţile glodul lipi -
cios . Verdîş îşi îndreptă spinarea. ln lumina dimi-
neţii' se profila limpede ca pul lucios , descoperit şi'
tîmplele cărunte. ·
- Ai, b ăftos oml Ai, băftos şi vesel! făcu Halimov
în urma maşinii şi în inflexiunile vocii Baulin sesiză
o mah n ă rea şi crîncenă, ascunsă. .
170
Gololobov tresări Sticlele ochelarilor sclipiră în
soare. Se ridică puţin de pe banchetă. ·
- Despre cine-i vorba?
- Vanea Medvedi, zise pripit Baulin . A 'luptat
în detaşamentul nostru, tovarăşe Gololobov. Tre-
buie, poate, că vă aduceţi aminte ... Era un flăcău
liniştit... Medvedi!
>cinci strident portiera «gazic»-ului. Căpitanul
se dădu jos din maşină .
- Stai cuminte, zise şi se întoarse repede către
Halimov. Doar v-am dat listele, tovarăşe secretar.
Ultimele cuvinte le accentuă într -un fel anume şi se
întoarse. cu un surîs victorios spre Halimov. Acela
ţinea .arma de curea şi privea tembel la drum. Acum
sergentu l arăta mult mai jos decît era, ba chiar
sfrijit. Probabil de curînd băuse apă, căci bluza avea
pete ude la piept.
- Sergent! Expediaţi maşina! ordonă căpitanul
Tkac1
- îngăduiţi puţin, zise Gololobov şi se chirci ca
de durere, ca atunci în pădure cînd era scuturat de
friguri.
- Nici un fel de «îngăduiţi>~, zise cu fermitate
căpitanul. Aici eu sînt cel care ordo nă . Mai iute, ser -
gent!
Gololobov mai aruncă o privire spre maş i nă ş i
se întoarse.
Femeia se clătină în caroserie. Bă trînelul alerga
cu pas mărunt lîngă ma ş ină, grăbind pasul din ce
în ce mai mult. Maşina îi suflă în faţă un clăbuc de
fum înecăcios, i se împleticeau picioarele, se împie-
dică, ridică, cî rj a în aer fluturînd-o, abia ţinîndu-se
pe picioare.
Aş eza b vă , îl îndemnă Tkaci pe Baulin, îm-
pingîndu I din spate.
«Gazic»-ul porni Căpitanul îşi aprinse o ţigară
şi cabina se umplu de un miros plăcut de tutun de
calitate.
- Aşa, care va să zică, aţi fost partizani, des-
chise el vorba. Dar uite ce s-a întîmplat în Oneşti:
un bezmetic a descărcat arma de vînătoare_,cu două
ţevi retezate în împuternicitul comitetului raional.
Cît pe ce să-i zboare creierii ... Iată cum îs partizanii
ăştia.
Aruncă o privire zîmbind ironic spre Gololobov
171
Sta pe bancheta d in faţă, ţinîndu - se strîns cu o mî-
1nă de minerul de fier, părea chinuit de gînduri.
- Neîntîrziat, în a inte de a apune soarele, zi-
se căpitanul, să prezentaţi darea de seamă cu o des-
criere minuţioasă a desfăşurării operaţiei. Nu uitaţi
să anexaţi instrucţiunea. Restituirea-i obligatorie
N-aţi pierdut-o cumva?
- Nu, rosti sec Baulin .
- Cît priveşte povestea cu partizanii, pufni că -
pitanul slobozind o şuviţă de fum dulceag, ia amin-
te, nu u ita, scumpule, va fi supusă unui control ri-
guros.
Baulin aştepta ca Gololobov să intervină şi să-l
pună la punct pe acest căpitan înfumurat, aşa cum
ştia s-o facă în detaşamentul de partizani, iute şi
necruţă tor. Gololobov îns ă nu reacţionă în nici un
mod, nu-şi întoarse măcar ca pul. «Ii tremură pan-
talonii!», se miră în gîndul lui Baulin, dar pe dată
îşi dădu seama de situ a ţie : Indivizii ăştea de la
NKVD ştiu mai bine ce fac. Ei pot şti ceea ce nici
prin cap nu-i trece lui Gololobov. Iată de ce secre-
tarul a luat apă în gură ... Dar, de fapt, ce ştiu eu
despre Ursu? Ce-a avut el? In detaşament ne-a ve nit
ca t ra nsfug. A fost e l un pa rtizan bun? ... Dar mai
ştii cu cine te pui... N-~vea pentru ce să se ameste-
ce! Ce-o fi scriind în hîrtii în legătură cu acest Ur-
su? Dacă nu greşesc, e învinuit de colaboraţionism
sau de altceva de felul ăsta. Ce încurcate-s toate ..
Trebuie să tac, să tac chitic, aşa cum îşi ţine limba
după dinţi Gololobov ... Trebuie să tac».
- Măcar v-au pus ceva pe masă la dejun? în-
trebă Tkaci. Aţi observat că acest Tofan e cam gros
de obraz.
- Mulţumim ... Am pus cite ceva drept inimă,
răspunse Baulin, jenat, amintindu - şi de masa lui
Verdîş.
Maşina străbătea străz i le liniştite ale satului
Drumul era uscat şi roţile ridicau în aer un nor de
colb galben . P e alocuri, doar în umbra copacilor,
străluceau băltoace. Căldura se înteţea. Deşi maşi
na se mişca cu viteză, ,se făcea simţită zăpuşeala,
vîntul din faţă era cald, cu miros amărui de pămînt
dospit.
Nu departe de maidan, unde se înălţa biserica şi
sovietul sătesc, l-au întîlnit pe Tofan. Mergea pe
172
Iîngă o căruţă încărcată cti · calabalîc: butoaie, ha-
muri, saci, covoare, şi peste aceste covoare strînse sul,
plapume vă rgate , cHeva perechi de cizme. Ajutorul
op ri maşina . Căpitanul Tkaci se dădu iute jos şi făcu
cîtev a genoflexiuni ca să-şi dezmorţească picioarele.
- Noroc, preşedinte.
- Bună dimineaţa! Tofan se închină cu tot
trupu l gros. Bună dimineaţa!
- . Ţi-ai găsit de treabă, arătă cu · capul spre că
ruţă căpitanul Tkaci.
Tofan desfăcu mîinile în părţi vrînd să spună par-
că ce . să-i faci, sînt nevoit să mă ocup şi cu asta
Gololobov nici nu se dădu jos din maşină II aş-
teptă pe Tofan să se apropie şi-i strînse mîna. ·
- .Bagă de seamă, preşedinte! Sechestrezi totul
Să nu se clintească o sc amă. Se pierde ceva, răs
punzi cu capul. Vei fi pedepsit ca detapidator al ave -
rii de stat. Ai priceput tot? ·
· Tofan stătea soldăţeşte cu mîinile încordate de-a
lungul trupului masiv, astfel arăta şi mai caraghi-
os şi mai greoi. îşi aţinti ochii mici asupra lui Go-
lolobov, faţa-i exprima docilitate infantilă.
- De ce n-aţi avut grijă să-l hrăniţi pe împu•
ternicit? îl luă prin_surprindere secretarul.
To'fan privi pieziş spre Baulin.
- Abia acum nevasta , a luat oalele de pe foc.
tovarăşe secretar. Mergem la mine. Muierea a pre-
gătit bucate gustoase. Vă poftesc pe toţi. ·
, - Mulţumim, am luat dejunul. ·
- Mă supăr, casa mea · nu -i de ocolit, oameni
sîntem, tovarăşe secretar.
·, __:_ Nu-fi fă inimă rea, las pe altă dată, dădu din
mînă Gololobov. .
Intre timp căpitanul Tkaci se apropie de căruţă,
cotili butoaiele, se uită înăuntrul lor, apoi desfăcu
un covor, altul. Iii netezi cu palma, îl pipăi cu dege·
tele.
- E de la mănăstire?- strigă către Tof an.
Tofan îl scrută cu un ochi atent, îşi făcu soco-
teală în cap.
· L-au ţesut <;ălugăriţele.
· - Tare-i frumos covorul. De unde )- ·aţi căpătat?
173
- De la Socolan, tovarăşe şef.
- Cel care a fost primar?
- Primarul a murit, tovarăşe şef. Socolan făcea
negoţ cu vin.
-- Ah, acela. Bu - u-nă poamă mi-era. Păi, n-o du-
cea rău de loc.
Căpitanului îi curgeau ochii după covor, îl mai
netezi, îl strînse cu grijă . Unde le duceţi?
- La sovietul sătesc, tovarăşe şef.
Tkaci răsuci între degete muştiucul de cihlimbar,
îşi ţuguie buzele şi fluieră «Frumoasa îndrăgostită».
Tot fluierînd, călcînd ţanţoş, cu cizmele de box, ca
şi cum ar fi defilat pe covoarele aşternute anume
pentru dînsul, s,e apropie de Tofan şi-l privi ca un
hoi-ta1: _mai întm dintr-o parte, apoi săltă şi-l privi
din a1ta, clătină din cap.
- Mare pehlivan mai eşti tu, Tofan, vai, cît de
viclean eşti! Te uiţi la tine şi poţi să juri că eşti
sfînta naivitate întruchipată. Uite la el şi bucură
te: o mutră ca fundul tigăii, măcar ia şi fă scrob.
Dar în spatele tigăii stă la pîndă un vulpoi. Cîte fa.
milii ai ridicat din satul tău?
- Şase, tovarăşe şef.
- Aţi auzit bine? clipi căpitanul către Gololobov
şi Baulin. Din alte safe am luat ca din oală cîte două
zeci şi mai multe. Cum naiba ai brodit-o ca să-ţi iasă
aşa de bine? Zău, nu mă taie capul... Ai fost starşi
na în armată?
- Starşina, tovarăşe şef .
_--:, ~i acolo, ere~ -~ai vst~t, c~. ~îin!le în toc.
Cap1tanul Tkac1 ,~şr'baga mumie m buzunare, se
ric;lică în vîrful- degetelor, parcă să se uite prin ur-
dîg,jşul ochilor mici ai lui Tofan, să vadă direct ce
,se face în suflet.
- Ei, haî cată-ţi de treabă, Tofan, ştiam că eşti
un gospodş.r bun, zise cu un zîmbet pe gură. Păs-
trează averea. ·
Tot se legăna. pe vîrfuri ca şi cum ar fi mirosit
trădare, apoi urlă din senin:
- Pentru cine-ţi dai osteneala?! Crezi că se mai
întorc ei?! Cîtu-i hău.I! Te văd ca prin sticlă. Le ne-
tezeşti, să scapi 6~:s.trta curată? Fără nici o pată?
Bun pentru toţi! ·tşL':S·mulse mîna nervoasă din bu-
174.
zuuar ş1-i flutură degetul sub nasul lui Tofan: ba
gă de seamă, că te-ai ars, băiete!
Tofan . stătea în aceeaşi poziţie în care încrcmc -
n,.ise; cu burta împinsă înainte ca un scut, cu mîinik
Jă,sate de-a lungul corpului.
Z&ierătul căpitanului răsuna în Baulin ca ecoul
urror lovituri înfundate, şi el se ghemui în maşină,
aşteptînd ca Tkaci din clipă în clipă să se întoarcă
spre dînsur s.ă - i fluture şi lui degetul pe jîngă nas
Şi, întorcîndu -_şi privirile spre Tofan, pe faţa căruia
era întipărită expresia binevoitoare şi zîmbăreaţă
se gîndi că ea ascunde ceva misterios ca de altfel
orice mască. Se prea poate că numai Tkaci întreză
reşte dincolo de ea chipul adevărat.
Căpitanul făcu stînga-mprejur, se aprop ie de ma -
şină, urcă la locul său. Portiera, închizîndu-se, tros
ni ca o împuşcătură scurtă.
- Cu sănătate, preşedin te , de data asta zise
mai domol Tkaci.
- Vezi să fie ordine, clătină din cap Gololobov
- Drum bun, le ură Tofan. Cărar e bătută.
Aiutorul: se aplecă asupra vo.lanului. «Gazic» ul
viră · brusc, înconjurînd căruţa cu boarfe, cît pe ce
să-l doboare pe preşedinte, şi se pierdu, hurducîn
d u- se, în no ru l de praf.
De-a lungul d ru m u l.u i s~ în şi rau s a lcî mi cu fr un-
za mărun t ă, dincolo se urzea d in v iţă de vie un co-
vor verde, compact, ridicat pe araci. Strugurii grei
străluceau în razele soarelui . Baulin şedea lîngă
Tkaci, sprijinindu-se stînjenit de bordul maşinii, te-
mîndu-se ca din întîmplare la vreun hop să-l atingă
pe căpitan cu umărul. Tkaci se încrunta şi pe Bau
lin îl luau fiori reci: îşi închipuia că Tkaci din rno
ment în moment poate să se întoarcă spre el şi să-l
atace aşa cum făcuse cu Tofan, cu un singur gest
neprevăzut să-i smulgă masca, dezvăluindu-i toate
tainiţele sufletului. Şi el vroi a tare ca Tkaci să uite
cu desăvîrşire de existenta lui.
- Tovarăşe Baulin, i se adresă Gololobov.
Baulin tocmai vroia să se sprijine de spetează
dar imediat se aplecă spre ceafa tunsă -a secreta
rului.
- Vă ascult.
- V-aţi obişnuit cu şcoala? Faceţi treabă cu re
paraţi a?
175
- Peste vreo zece zile terminăm la sigur, se gră
bi să-i răspucndă.
- Asta -i ~ine, Fostul cţ_iredor era un beţiv
Ştiţi? L-au ,scos în proţap, !·au dat afară din par-
tid. A făcut bîlci din colectiv. Minciuni şi zîzanii O să
vă vină_ cam greu să~i aduceţi la ordine. Dacă o să
aveţi dificultăţi, adresaţi-vă direct, nu vă ruşinaţi.
Sîntem bucuroşi să vă ajutăm oricînd. Şcoala e un
lucru impor,tant. Educăm doar oameni noi.
Bau lin asculta încordat, străduindu-se să nu scape
nici un cuvînt în uruitul motorului. Că nu în zadar
tocmai acum secretarul aduse vorba despre şcoală.
Gololobov tăcu, îşi roti capul ca să-şi dezmor-
ţească grumajii.
- A rodit bine poama anul ăsta, dacă o stropim
îndată după ploaie ca s.ă n-o vatăme mildiul, vom
avea o roadă bună. Ce zid„ -căpitane Tkaci?
- Se coace în lege. O să iasă un vinişor tare,
remarcă căpitanul.
- Mda, zaharitatea-i la nivel, semn bun că o să
depăşim planul.
Pe neaşteptate Tkaci chicoti, îşi netezi mustaţa
cu un deget.
- Astă noapte la Oneşti uu vier mi-a spus un
banc minunat cu fetiţe practicartte. Poate l-aţi au-
zit. 1n tot cazul ascultaţi-l. Deci, fetiţele alea au ve-
nit la fermă. Tocmai era în toi campania de montă.
Zootehnicianul le-a lăsat şi a plecat undeva. Se în-
toarce peste o zi. «Ei, cum merg treburile?» se inte-
resează. «Rău», răspund fetiţele. «Cum adică, nu
sare buhaiul?» «Ba da, numai că vacile nu se întind
cu burta în sus».
Căpitanul Tkaci săltă pe banchetă şi izbucni
într-un hohot de rîs. Ei, cum v-a plăcut bănculeţul?
Gololobov strînse din umeri.
- Cred că v-aţi dat seama încotro bat, zise ve-
sel căpitanul. Rău încă pregătim cadrele. Se cheamă
că ne trimit specialişti. Naiba ştie ce o fi învăţînd
prin şcolile celea. Cînd văd o vacă, se tem, parcă
văd lup ... Intre noi fie vorba, la Pîrliţa - au reparti-
zat o fetiţă veterinară fain. Am văzut-o la secţia ag-
ricolă. Tîmpiţii ceia vroiau s-o trimită de -unde ave-
nit. Le 0 am dat un sfat bun: trimiteţi-o la Pîrlifa •. In
curînd îi facem noi un locuşor. E dată dracului, puş-
176
toaica, te vîră în boale cu nurii ei. E bună din toa-
te punctele de vedere. O fetiţă mişto!
- încetaţi! Gololobov. întoarse spre el o faţă
plină de colb, galbenă ca lămîia ca după un acces
de febră. Dumneavoastră!. ..
- Te-te-te-tii, plescăi din limbă Tkaci şi îi făcu
din ochi lui Baulin. Am dat în bară . .Uitasem că nu
sînteţi amator. Eu însă am patima asta. Bancul cu
haz e ca şi o fetiţă frumoasă.
Podgoriile rămaseră în urmă. Se rînduiau dea-
luri lutoase cu iarba arsă de soare, întretăiate de că
rări bătătorite de turme. Deasupra lor cerul era
şters, prin pîcla rară abia se întrezărea azurul.. Că
pitanul Tkaci îşi întinse picioarele mai comod şi
aţipi. Prinse a picura de somn şi Baulin, ori de le-
, gănatul maşinii, ori de zăpuşeală. Ochii i se înceţo
şaseră.
Capul îi vuia, un sunet monoton şi înfundat pul-
sa ca şi cum cineva de alături ar fi buşit un lucru
moale. Ii era teamă să adoarmă, fiindcă prin somn
putea să se lase cu trupul peste căpitan.
. · După un răstimp «Gazic»-ul coti brusc şi Bau-
lin văzu eşalonul. · ·
Un mărfar lung se întindea pe vale, cu un sin-
gur vagon pentru pasageri, cel din faţă. Locomotiva
funcţiona, aruncînd în aer rotocoale de fum cenu-
şiu .- Dincolo de eşalon, pe lanul de porumb, se des-
. făşurase în semicerc un cordon de soldaţi. De par-
tea astlaltă, pe un maidan bătătorit; lumea se agi-
ta, făcea larmă: se descărcau maşini, erau cărate
spre vagoane boccele şi valize. Tot aici erau aran-
jate cap în cap trei birouri, Ia ·care se aşezaseră niş
te ofiţeri şi scriau ceva, iar în faţa lor stau într-un
rînd nu prea mare nişte oameni. Pe coastă, într-un
· mic ocol, se înghesuiau porci, oi, cîteva vaci. .Bau-
lin izbuti să remarce toate acestea în timp ce se ap-
ropiau de eşalon în plină viteză.
Maşina stopă lîngă o gheretă, în faţa căreia era
· un mic strat de . flori, îngrădit cu cărămizi văruite.
Macii şi nalbele daseră în floare. Cineva însă căl
: ,case peste strat, strivind florile, pe unele culcîndu-le
Ia pămînt . . ·
. .,.;.- Mă aşteptaţi, îi zice Gololobov ajutorului său,
dindu-se jos din maşină. Şi de îndată ce călcă: pe pă
. :mint, deveni mic de stat, robust.
12 Comanda N, 437 177
- Căpitan e Tkaci, strigase unul de la birou. Se
ridicase _ şi venea înspre ei un colo.nel cărunt şi us-
căţiv . Spre deosebire de ceilalţ i purta o tunică sură
cu reflexe plumburii, era proaspăt bărbierit, pînă şi
faţa părea să -i strălucească ca oţelul. Colonelul se
'¼Propie, răspîndînd în jurul său un miros puternic
de apă de colonie.
- Căpitane Tkaci, r epetă chemarea colonelul şi
continuă să vorbească rostogolind prin gură un «r»
dur, gutural: Naiba ştie ce se face la voi! Nu cu-
noaşteţi instrucţiunile?
Căp it anu l luă poziţia de drepţi, bătu din călcîie,
.îşi rotunji pieptul.
Le ştiu, tovarăşe colonel.
De ce-au luat cu ci dobitoacele? Te întreb ~e
ce?
Am dat indicaţii.
Ră u le-aţi dat! D.ar cei decoraţi cu ordine? . .
Doar v-am prevenit: în nici un caz să nu fie atinse
persoanele decorate, oricare ar fi trecutul lor.
- întocmai, i-am prevenit.
- Atun ci de ce mam a dracului ..
- Exclus, tovarăşe colonel.
- Aşa deci? Co lonelul zîmbi mister ios şi-şi fre- ,
că bărbia. Vă rr-rog să mă urmaţi.
Tkaci aruncă o privire spre Gololobov. în ochi
scînteiau reflexe de spaima.
- Doar v-am :-ugat să con trolaţi! şopti el prin-
tr.e dinţi. .
Gololobov ridică din umeri şi porni în urma co-
lonelului. Baulin îi văzu cum au trecut prin faţa me-
selor şi s-au mistuit în mulţime.
Dincolo de stratul de flori, lfngă o tufă de lili-
ac era înjghebată o bancă din scînduri de lăzi. Ur-
cînd pe ea, Baulin văzu cîteva vagoane cu uşile
larg deschise. Pe paturile de scîndură negeluită su-
prapuse- în două nivele oamenii aşternuseră plapu-
me înflorate, ţoale vîrstate, prin unghere aşezaseră
i.Jna peste alta boccele şi valize . Unii şedeau, alţii
îşi adormeau copiii, mîncau. Garnitura era ca şi mul-
te altele pe care Baulin le văzuse în timpul războiu
lui şi după. Nu o sing ur ă dată călătorise şi el în
asemenea vagoane. în anii studenţiei trenurile aces-
tea .erau numite ironic <<cinci-sute-vesel» şi circu-
lau conform unor orare imprevizibile Acum erau
178
tot aşa, nu se schimbase nimic m condiţia ior, ac.e-
eaşi harababură de odinioară : plînset de copii, scu- -
tece înşirate la uscat, gamele - o viaţă pe roate, în
vagon. De data asta însă nimeni nu-i petrecea pe
icei care plecau şi la fiecare uşă făcea de gardă cî· ,
te un soldat. ·
. Vocile se contopeau într-o rumoare monoton_ă,
care se răspîndea de-a lungul căii fierate, plana pe-
ste lanul de porumb, se ridica în cerul ·opac. Părea
că aerul tremură şi vagoanele se dedublează, alu-
necînd _ răzleţe într-un orizont ireal.
Calea spre r~mpă era barată de santinele, Bau-
lin continua să şeadă pe bancă, neştiind ce să f-acă
în continuare. Surmenajul şi indiferenţa îl copleşi
seră.
Pe rarrtpă însă lumea forfotea. Oamenii se agitau
în toate părţile, răsunau ordine, uşile vagoanelor de
marfă se _închideau cu zgomot. Locomotiva şuieră .
Un zgomot metalic dezlănţui,t invadă lanul de po-
rumb . Eşalonul ca şi cum ar fi luat poziţia de drepţi,
la ordin, încheindu -se la toţi nasturii, ascunzînd cu
grijă tot c.e avea înăuntru, şi acum arăta ca un ve-
ritabil tren militar cu santineie pe platforme. Gîfî-
ind tot ,mai des, îşi acceleră mersul şi dus a fost.
Agitaţ i a şi larma de pe rampă nu se potolise. Tot
veneau camioane, în aer pluteau pe mîinile oameni-
lor mese, se încărcau în caroserii şi soldaţii se îm-
barcau rapid în maşini. Mişunarea aceasta se pre-
lungi cîteva minute. Maşinile s-au încolonat şi au
pornit pe drumul de costişă, lăsînd în urmă doar
gunoaie: hîrtie boţită, cîrpe, borcane, şi un grup mic
de soldaţi. Abia acum BauJin îşi veni în fire: «Ah,
zăpăcitul de mine, trebuia să plec cu ei».
Se ridică amărît de pe bancă. Va trebui să facă
cale întoarsă pînă la Pîrliţa pe jos. Avea de gînd s-o
ia spre barieră, dar pe traversele căii fierate văzu
un om în Qluză militară. I se năzări că ceva i-i cu-
noscut în ţinuta omului. Avu un imbold să- l strige,
dar se gîndi că e mai bine să se apropie.
- Auzi, tovarăşe! i se adresă Baulin.
Omul nu se întoarse, stătea într-o poziţie ciuda-
tă, ca şi cum ar fi avut mîinile rupte. La picioarele
lui era un veston de stofă , şifonat. Baulin îl atinse
cu' mîna pe umăr , dar se dădu un pas îndărăt par-
că cuprins de spaimă ... Ion U rsu stătea ca înfipt în
.,
179
pămînt şi privea buimăcit de-a lungul liniei fierate
cu ochii pustiiţi.
- _ Medvedi, îl chemă pe nume Bauliil, simţind
cum i se sleieşte sîngele în vine. Privirea-i căzu pe
steaua albă a ordinului «Slava», prins cu o pangli-
că în dungi galbene şi cafenii, agăţat la bluza mi-
litară . ·
196
Cît de mult . aţi dori să cump'ă~aţf cifhiti'ee;" fta nJa -
firi, primulţ, . zambile, garoafe, stînjenei, lalele, n-o
să reuşiţi să faceţi acest lucru, pentru că şi aici vi
se·repartizează numai o anumită «raţie».
_ Face să mai examinăm şi celelalte sfere aflate
;între limba .de vacă şi orhidee? Fiecare om, dacă va
:. fi mai cu luare aminte şi va privi lucrurile în chip
realist, va fi de acord cu mine că «sistemul de ra-
ţii» ;i. cuprins întreaga noastră viaţă - de la o tablă
de tinichea pînă la o şubă de damă, de la pantofi
la bluze, de la cărţi, discu_ri de gramofon, filme, in-
formaţia de gazetă pînă la automobile, lămi de ras,
mobilă, locuinţă, culorile ţesăturilor şi soiurile de
ceai.
Aşadar, ştiam că noi toţi ţinem un fel de dietă,
dar nici prin cap nu mi-a trecut că «sistemul raţii
lor» se răsfrînge şi asupra unor asemenea lucruri
cum ar fi sicriile, coroanele de doliu şi monumen-
tele funerare. Nu ştiam nici aceea că a doua zi urma
să înfrunt o restricţie şi mai monstruoasă - cu ea
conştiinţa mea nu s-a împăcat nici pînă acum ...
In sfîrşit, sicriile au fost aduse. A venit şi rîn-
dul meu. Am văzut în faţa ochilor o construcţie din
scîndu ri jilave, geluite grosolan, nemaipomenit de
grele şi lungi.
- Iertaţi-mă ... Ştiţi ... Mama mea a fost o bătrî
nică slăbuţă, de statură mică. Iar sicriul ăsta-i pen-
tru un halterofil...
- .Un metru şi nouăzeci. Cetăţeni, toate sicriile
au acelaşi standard . Cele de azi au un metru nouă
zeci.
- Dar eu n-am nevoie ca sicriul să aibă un me-
tru şi nouăzeci!
- Dacă n-ai nevoie, dă-te la o parte, nu împie-
dica pe alţii
- Ce mai vorbă, desigur că-l ia.ul Eu vroiam
numa i să spun ..
- Acasă veţi discuta. Cu mămica răposată, hi-
hi. Dacă îl luaţi, plătiţi banii 1
N-am de gînd să vă înşir cît rn-a costat ş i cît de
· greu am zincuit acest sicriu extraordinar, trec sub
197
, tăcere .; şi · aceea:,un;de ':Şj :cµ·r,n ~,rn reµşit ., &~· -l- găşeşc :Pe
omul care şă,-1 şudete - în uHimul rri6n;ie,11t a ieşit la
iveală că Stepanida Jvanovna .nu _va_fi hi?ţă în avicni
·pînă ce tabla zincată a sicriului. nu va fi . sudată ... ;
La ora unsprezece seara, istovit de-a binelea, eµ,,
totu:şi, am ; aterizat la Mos co.va. Surorile · mele şi frar
,tele Nikolai mă aşteptau cu autobuzul de-a gata , .Di-
rect de la aeroport, în faptul · nopţii; au , plecat la
· Olep.ino (cinci--şase · ore de drum pentru un asetile•
nea autobuz), far eu m-am rugat să-mi dea voie să
dorm acasă, gîndindu-mă să plec dimineaţa cu li-
muzina mea ·ca pe la douăsprezece · să ajung în ~!-
Aş fi putut să apar şi mai tîrziu, deoarece, Ia
drept vorbind, ora înmormîntării depindea de mine,
însă trebuia să trec şi printr-un sat, unde ca prin
tr-o minune se păstrase o biserică ce nu fusese în-
chisă, şi să-l aduc de acolia pe părintele Serghii,-un
bătrînel uscăţiv cu o codiţă de păr foârte rar, că
runt,. bătîi:id în galben ...
în toate timpurile şi Ia .toate popoare.le s-a res-
pectat ultima voinţă a celui · aflat µe patul de moar-
te. E drept, dacă au venit ocupanţii,' cotropitorii,
bar.b arii şi aµ instaurat un regi1 de teroare, săvîr
şesc tîlhării, atunci, fireşte, ·e ·prea puţin"· probabil
să putem spera că se va îndeplini ultima dorinţă a
. muribundului. însă la toate popoarele civilizate şi
jn toate timpurile ultima dorinţă a -r ăposatului era
sfîntă. .
~: c:hiar dacă Stepanida Ivanovna nu şi-ar fi ex-
primat ultima ei dorinţă pămîntească, noi, copţiî 'ei,
totuna ştiam că ea trebuie să-şi doarmă somnul de
veci numai la Olepino şi că ea, o bătrînă prea cucer-
nică şi evlavioasă, urmează să fie înmormîntată du-
pă- ritualurile ortodoxe, adică omeneşte, din pune~
tul ei de vedere.
Fiecare îşi închipuie în felul său · ce înseamnă o .
înmormîntare vrednică de omul care a fost. Vechii
slavi îl puneau pe răposat într-o luntre şi îi dădeau
· foc să · ardă împ reună cu ea. Egiptenii din antichi-
tate mumificau cadavrele. Hinduşii '(în orice caz,
unele secte) . preferau să lase cadavrele să le ciugu-
lească păsările. Spune-i unuia dintre aceştea că, ia-
tă, corpul' lui neînsufleţit va fi îngropat în pămînt,
198
şi el, de- tri;teţe, .va ninri î11ai11tc de vreme. Diritre
,păsări şi vierrrij•·el ' d·ă pr ·f ·rinţă păsărilor; 'Şi a -l 'lip 0 .
şi de înmotmîntare:i pc care Şi"O '. doreşte ar însemna
cea mai mare cruzime, întocmai ca şi în cazul d~că
-mie sau · dumn ea voastră ni s-ar spune că după nioar-
·te vom fi • aruncaţi la groapa cu gunoi, lăsaţi pradă
dorilcir şi pisicilor vagabonde de acolo. · ··
Organizaţia noastră scriitoricească din Moscova
J:Şt are obiceiul său. Dacă încetează din viaţă vre1_111
scriitor, apoi ,din Sala cu dale .de stejar de la res-
taurant sînt scoase rep ede măsuţele, la care .noi în;
eă în ajun, seara, so,bisern .pe rupte ceaiuri şi alte
băuturi mai tari , se pun în rînd cîteva măsuţe, se
aşează pe ele sicriul. Vorba ceea: «Unde-a fost . o
masă cu bucate; . acolo un sicriu se aflf-acurn» ... Du 0
205
atîţ î'ihort ·S'tep·a no'vici se· încrunta şi s.e ' înroşc•a m~i
t ,ar~\ {,Jl'ti~a ·· parte-'-'- aşa-zis ; constructivă . - :,1 , ,di~ -
c,ursuh:ti meu abi'a am pronunţat-o _deoarece ît.l faţă
Ql;l mai , aveam un interlocutor, ci- doar un asculliilnr.
Ba,' nici nu un ascultător, ci un funcţionar, căptLH îi
adreţ·ezi .o rugăminte foarte neplăcută pentr.u •I.
.• · :~ Ce e făcut e bun făcut; Tihon Stepanovici. ·1:c
,rog: numai ' un singur lucru: să nu-l pedepsiţi pe pre-
ot, Eu hini)'ninţit, iar el mi-a dat crezare. Vina pp11 -
tru toa,te. o port eu unul. însă nu ·ştiam . că e atît de
serios: · · · . . .
· ......:.... J:e-ai făcut? a zis dezoi'at Tihon Step.anovici
' după ~e. m-a ascultat pînă la sfîrşit şi, devotat. sti-
lului_ său, a întins mîna spre aparat.. · ·• . ... ·
.. Erii. '·g ata·-gata să apese pe o clapă, dar s-a răz
a
gîi;ldiţ şi · ridicat receptorul unu·i telefon.. Ace•a~ta
put,eam să, mi-o explic numai .într 0 un fel: el nu do--
.rb să audă discuţia cu interlocutorul săt.ţ . ..
· ..:..:.... . Alex ah dr Jvanovici? Bună ziua .. : · . . •
înseamnă că a · făcut legătu·ră cu împuternicitul
în chestiunile bisericii ortodoxe · de pe lîngă comite-
.t uf execµtiv . «Pe lîngă» el «pe . lîngă», dar .totuşi,
ili,tpă cu1n se pare, şi !'a o · oarecare distanţă, altfel
în vocea lui Tihon Stepanovici ar precumpăni acum
intonaţiile afirmative de dir ecti vă, şi nu · prudente,
interogative. \
~ Cum merg treburi le pe frontul ortodocşilor?
în l>1.1nă reguliP Clar ... Aş vrea să vă rog ceva. Spu-
neţi:n1i, ce aţi face cu preotul· care s-a dus la în-
inonnîntare în alt sat? A fost invitat şi el s-a dus.
Se int ~rzice categoric? Aşa. 1 se ia parohia? Aşa.
Dar dacă pe de asupra a mai însoţit şi mortul de
acasă pînă la ciniitir? Ştiu că es te imposibil aşa
ceva. Şi dacă s-a întîmplat?·... Aşa... înseamnă că
orice s lujb ă r-eligioasă sub cerul lib er? ... Aşa . Pe te-
ritoriu.I ţării într egi? ... înţ e l eg, înţeleg.
Niciodată Ti hon Stepanovid nu discuta la tele-
fon într-un asemenea mod: să întrebe încă şi încă o
da tă, _ să repe te cuvintele interlocutorului, de parcă
ar fi cam fudul de-o ureche sau n-ar pricepe dintr -o
dată despre ce e vorba. De r egulă , ascultă în tăcere
şi dă indicaţii. Acum pentru mine repeta unele fra-
ze ale lui Alexandr Ivanovici, pentru ca să mă facă
să simt întreaga nerozie şi iresponsabilitate a corn -
' p6rtării inele, ca să-mi dau seama de toată vina
·206
, ·me:a-f _Şi ~u · mi--am: ·da't -:saarHa'., :dar ,, r;u , toat-e .. :ac:ţstea .,
gîndul că ce e . făcut e bun făcut şi că nici un Ale-
xandru Ivanovici, oricît ar tuna şi ac fulgera _ la tţ!
lefon, nimic nu mai poate schimba, îmi umplea ini'-
•ma de seninătate şi chiar de bucurie . M-am ' surprin,s
' că n-a fost pentru. prima - dată cînd m-am bucurat în
· âces.te zile pline d·e . durere ... M-am bucurat şi at_u nci
,dnd am reuşit să cumpăr sicriul, m-am bucurat cînd
;a·m găsit oameni pentru a-l zincui, apoi pentn~ a -l
·suda . M-am bucurat cînd au luat sicriul în avion,
m -am bucurat cîHd părintele Serghii şi-a dat consitn-
·ţămîntul să vină la înmormîntare, mă bucur şi acu111.
Atunci, de fapt, rnă bucuram că scap de · a l ergătură,
·acum, ultima oară, mă bucuram pentru Stepanida
Ivanovna, şi asta era o bucurie calmă şi curată. · ·
Intre timp Tihon Stepanovici continua să dis~ute.
- In casă? Probabil că şi în casă au răsunat
cîntări de preot. Lumea? Probabil că satul întreg.
Doar înmormîntarea n-a avut loc noaptea . Unde a
fost organizatorul de parţid al colh_o zului? Nu cre-
deţi? Special vă trag pe sfoară? Acµm ascultaţi-mă,
Alexandr Ivanovici. îh satul Sneghiriovo îl aveţi
preot (o privire întrebătoare -în direcţia mea) ... pe
!părintele Serghii, sau cum îi mai zice ... Deci, iată ...
Acest preot ieri s-a deplasat în satul Olepino şi a
oficiat acolo slujba prohodului. Mai întîi l-a proho-
dit în casă. Apoi a însoţit răposata pînă la cimitir şi
a făcut slujba de pecetluire a mormîntuluL Iarăşi
~<imposibil!» Anume aşa a fost. Ascultaţi ce vă spun.
Dumneavoastră ştiţi că în Olepino Ia noi . locuieşte
un scriitor? Ah, vă cunoaşteţi chiar? Cu atît mai bi -
ne. Ieri el şi - a înmormîntat mama, pe Stepanida Iva„
novna, şi l-a adus la înmormîntare pe ăsta ... lua-1-
ar naiba, pe părintele Serghii. Ei, pe Vladimir Alexe-
evici noi nu-l putem pedepsi. El îşi are Ia Moscova
şefii săi - Uniunea scriitorilor, care vor scoat</ o la
capăt fără noi. A.fară de asta, mama i-a lăsa ces-
tamentar: s-o înmormînteze cu preot. Ca fiu, el 'a. în-
deplinit ultima ei dorinţă. Nu-, ascultaţi-mă, ascut.-
taţi-mă. Din punctul nostru de vedere, desigur, e
un caz scandalos, dar ei, scriitorii, acolo ... Vladimir
Alexeevici i-a spus că el ar fi primit autorizaţie de
la noi. Ei, n-a reuşit . în general, fireşte, e un fapt
revoltător. Deci, iată . ce v-aş ruga eu persona:J: pe
·acest preot să nu-l pedepsiţi prea aspru şi , să nu-i
207
luaţi parohia; daţi-i o mustrare aspră, ori 1111111 :ii o
mustrare .. . Nu ştiu cum procedaţi dumneavoastrii cu
ei. Asta-i rugămintea mea personală. Vlad imir
Alexeevici e la mine şi vă transmite salutări, I ată , o
deci, acum să ne auzim de bine; gata, am terminat.
Tihon Stepanovici a pus receptorul.
- Am aplanat-o, pentru că-i o excepţie. Dar da~
ta viitoare ...
- Data viitoare n-o să fie, Tihon Stepanovicî.
Că am ·avut o singură mamă, pe Stepanida Ivanov••
.na. Am înn;iormîntat-o ieri. ..
- Da. M-a luat gura pe dinainte. Iartă-mă. Pe
Cosiţîri cînd l-ai văzut' ultima oară? Ce mai face?
1N-ar strica să mergem la pescuit, ce zici?
~08
Serghei Kaledin
I
- Iată, . aici parcă ... Da, aici. Sapi gura gropii,
apoi o adînceşti pe sub ulm. Ia şi toporul, o să dai
de multe rădăcini. Pînă la unsprezece o scot( la ca-
păt? Că n-au să prohodească mortul. Da, bagă d~
seamă. Sapă mai adînc, m-au rugat în mod special.
Şi nu fă mutre, că nu vei rămîne în pagubă ...
Petrovici îi arătă _ lui Vorobei o moviliţă teşită,
năpăditij de bălării şi fără gărducean. Din pămînt
se iţea o plăcuţă funerară ruginită pe care nu se pu,
tea d'e s luşi nici un nume. Se ştersese cu timpul.
«A măritat un mormînt părăsit. Frumoasă trea-
bă ... îşi zise Vorobei petrecîndu-1 cu privir'ca pe şef
şi înfipse hîrleţul în pămînt. O să asud aici în lege,
va trebui s ă fac un cotlon sub ulm».
- Vorobei! Nu uita că au să aducă un coşcogea
butuc, strigă de departe Petrovici, dar amintindu-şi
că groparul e fu du l de ureche, s e întoarse din drum.
Au să aducă un butuc scobit, aşa că fă groapa mai
lată. '
- In vaţ-o pe mă-ta, se f ă cu a se răsti la el
Lioşka.
- Ei, l asă , lasă, făcu şeful pe un ton împăciui
tor, dînd să plece. Cum faci treaba, mă găseşti în
cancel arie. Da'Mişka un's-a dus?
Vorobei nu-l mai auzea. Cerceta locul. Da, aici
nu prea ai un'te întoarce. In spate se găseau două
morminte, în faţă ,1 mai că din moviliţă, creştea un
ulm cu trunchiul gros . Va trebui să arunce ţărîna
pe de lătur i şi să mai tragă o fugă la paraclis, să
14 ·comanda N• 437 209
. :adu~'ă .. nişte scînduri. Iar' . pramatia:,, asta di i • Mrşka,
ja,J de .unde nu-i .
. •. Aseară, ce-i drept, se în,ţeleseseră- · ca bliinlul să
se ducă de d.imineaţă la Vagankovo, să ia acolo cri-
tlură de . marmură-: aveau de făcut borduri pcnt;rµ
flori . Vorobei ştia că. Mişka nu s:a descurca atît de
rer,ede; pînă face formele de, plată; pînă mai găseş
te!', şi un camion, de-ar .d a Dumnezeu săsi vadă în- .
tors p.înă· la - amiază. Şi . totuşi Vorobei simţea că-!
apucă pandaliile. încă înainte de a fi încăput la
~pita.I, îl apuca lesne pîrţagul, îasă acum se înfu-
ria di·n te miri ce: era de ajuns să nu-şi aprindă din-
tr-o dată chibritul, să prăpădească pe undeva cioca-
nul ori să se pomenească cu becul stins în şopron,
cum îi scăpătau pe dată lac_rimile şi tocmai tremura
.d e înverşunare. Ştia că mai pe urmă are să-i fieru-
şine, dar nu izbutea să-şi ţină nervii în frîti.
îşi .aprinse o no_uă ţigară, de la cea veche, fu-
mată p,înă aproape de . filtru şi, cu un gest obişnuit,
o mută cu limba în colţul gurii. Puse mîna pe coa-
da lustruită, lucioasă a hîrleţului. Aruncă o privire la
ceas: era opt şi treizeci. La unşpe groapa va fi gata.
Cum a spus Vorobei, aşa va fi.
însemnă cu hîrleţul graniţele viitorului mormînt:
·p atru laturi de tăiş la căpătîi , trei la picioare şi ap-
roximativ un metru în lungime, cel mult. Erau di-
mensiunile gurii, ca să aibă mai puţin de săpat.
1Pentru toată lungimea sicriului va face apoi un co-
tlon şi va scoate ţărîna dedesubt. Şi de vreme ce
sicriul e un butuc - mai 'nalt şi mai lat ca un coş- ·
ciug obişnuit, şi cotlonul va trebui să-l sape mai la
suprafaţă, adîncindu-1 apoi în lungime. Pereţii va
trebui să-i facă tot verticali: ferit-a sfîntul să-i sape
mai înguşti, că se înţepeneşte butucul între pereţi
şi nu-l mai tragi înapoi cît lumea. Vara, ce-i drept,
mai treacă-meargă: lărgeşti groapa pe de lături cu
hîrleţul şi bagi sicriul de-a mai mare dragul. Iar-
na însă, nu faci nimic: pămîntu-i îngheţat bocnă ,
nu-l mai iei cu hîrleţul. Nu-ţi rămîne alta decît să ·
sari cu picioarele pe capacul sicriului şi să dai cu
ranga, aşa că se duce naibii tot ritualul. Rudele se
supără, boscorodesc, se scumpesc la plată. Unde
mai pui că, după aceea, o poţi lua şl la moacă, de la
tovarăşii de lucru.
Vorobei îl dăscălea pe Mişka de la înc~putul în-
210
cep1Jturilor: cînd- ai -.de-sa -fa'<::e ·rn ,:u:n~,but1..Lt:,se6bttl1 fâ
groapa- mai :laJă; dă , ţi silinţa, nu ,),u~ra ,,.de mîntui<a-
_Jă ş.i nu .te ,uita la -ceilaW . că ,nlf. lucrează .c um se cu-
:v:ine-;· cu ei e o. socoteală şi cu tine . alta, căci eşti
1.pJtimit pr6viwriu . Cum va trece sezonul, · s:e~ vor ,·îri -
:Jl.i:iiera de le-or :trosni mădulare l e. · · 1'
-:-·'.• -De n-ar fi fost Vorobei, mult-I-ar -fi ţinut pe Miş-
ka prea înţeleapta - învăţătură a groparului.., , · '
: Vorobe i scuipă chiştocul din gură şi Îşi •îndreptă
basca pe cap. Ei .hai, dă-i zor, -invalidule. Drege-le 0
â1îndreţe de groapă de să -l ţină · m inte pe Vorobei
cîte zi le OF mai avea, Păcat că are de săpat pe azi
doar o singură groapă: cînd ai - un fleac de · lli·c ru 0
,
216
An' vară 1-atn îngropat pe unul. Tocmai ne-au
turnat vin în pahare cînd vine Nosenko, adjunctul
şefului de la trest. Noi nu ştiam ce să facem cu pa-
harele ... Raievski l-a dosit pe al său în pantaloni,
da' buzunarul avea o gaură .. . Paharul' a căzut la pă
mînt, da' el stă ca un bleg şi nu ştie ce să facă. Iar
paharul se duce de-a dura ...
«Ce ne -a spune Nosenko?», ne gîndim noi. Da' el
nu ne-a spus nici o vorbă. Iar la masă ne-a chemat
pe toţi în cancelarie. Cînd ni se propune, zice, să
pomenim mortul, asta se poate, numai să nu între-
cem mă-sura.
Vorobei îşi deschise geanta şi scoase o sticlă de
«Buratino». Aruncă o privire spre Mişka, care se şi
pregătise să urmărească trucul. Vorobei strînse în
pumn gîtul sticlei, agăţă cu unghia degetului mare
(o lăsase special şi n-o rodea niciodată) căpăcelul
şi îl săltă uşor. Sticla scoase un fîsî it. Vorobei zîm-
bi într-un dinte.
- Ca să vezi minune, beau «Buratino». De i-aş
spune cuiva, nu m-ar crede.
Adulmecă sticluţa, să se convingă că apa nu s-a
înăcrit. După cele păţite la spital, se ferea de grade
pînă şi-n apă · de ceea cu fîs. îi întinse sticl a lui
Mişka.
- Ia miroase. Nu simţi nimic?
Deşertă sticla şi o băgă în geantă .
- Şi mai zice: «Dacă Oi vedea pe vreunul că stă
la dos şi trage la măsea, o să-şi muşte buzele» .. . Aşa
a zis Nosenko acela ... Iar tu, dacă nu bei , soarbe un
gît, de formă, şi spune ca restul să ţi - l lase în stic-
lă ... Te-ai prins? Las' că Vorobei nu te învaţă de
rău.
Fără a vădi semne de grabă, Lioşka se primeni
punîndu-şi haine curate.
- Ei hai. .. Ţine, făcu el întinzîndu-i lui Mişka ~
mîna . Nu-mi place să strîng rnîinilc, dar cine ştie ce
se mai poate întîmpla ...
- Cum adică «cine ştie»? săr i Mişka dîndu-i mî-
na la o parte. Parcă nu la judecată te duci, la pro-
curor.
- Mai în scurt, dacă se întîmplă · ceva, ţi-a da
Valea un telefon în deseară, nu se l ăsă convins Vo-
robei. Eu am plecat.. . N-ai teamă, ies eu cumva basma
curată.
217
· Vbrobei · se apropie de' clădirea ' cartccla,r-iei· şi .se
Mită · pe geam. Petrovici · stătea la masa lui de ,scr:is·
şi privea' îr1 gol.
.i Gropar-Li! intră fără să bată ·în uşă, lui i se per-
mit~a să intre nepoftit. ••.I
•.•
· -~ Am isptăvit ...
•:._ Hai sa ieşin.1. ·
Petro viei se ridică de la masă. Ieşiră afară.
Ascultă, Lioşa ... , Tu mă auzi? ·
- Zi-i.
- Uite ce este: tu n-ai săpat nici un rriormînt
· p'ătăsit. Ai priceput? A fost un mormînt obişnuit, de-
al lmor rubedenii: E clar? . · ,. -
...C..:. Cui i-o spui, Petrovici! exclamă Vorobei în-
ci-untîndu-se:
_:_, Ei ga:ta. Cu asta am i s prăvit. Pefrovici scoa-
se din bu zu·nar un pachet de ţigări în culori vii. Fu-
me~? · ·
. - Mulţumesc ... Sînt de cele neg re? De ce soi or ,., .
fi? Nu-s de-ale noastre?
- Sînt americane. . încearcă.
.
- Da' sînt fără drăcovenii? Şlii bine că pentru
mine, acum, anaşaua e otravă curată
Sînt nor111ale, fumează. Cîncl trebuie să te
duci?
La trei .
- Atunci, succes . Am făcut ce a111 putut, «bri-
gadiere» Vorobiov. îi z ise Petrovici zîm bin d. Intîi
şi 0 ntîi să-ţi ţii gura - eşti surd şi basta ... Şi vezi ca
Valea să nu vină beată.
- D-apoi ca n-o să v ină ... îl lămuri Vorobei, cu
ochii în pămînt. Azi cli111incaţă i-am tras o s catoa l că.
Se · tot mil ogea pc lîng ii min e ele-un trei ruble, să
se dreagă ... Vorobei rînji şi se uită cu co ada ochi-
lL.ti la ·rctrovici, să v ~1dă c um o _să reacţioneze . Ace-
la în să pri -.·c;J într -o pa rt e, răsucind nerăbdător pe
deget ni ş t e chei cu un breloc cc închipuia o 1'nui cre
goală.
- Ei bine, VoroL>ci, .du-te atunci, sănăt a te şi. ..
succes . . .
- Ptiu, să nu 1nă deocheaţi! făcu Vorob e i şi dă
du să plece.
-; .O clipă. Mai n-am u it a t să-ţi plătesc p~n_tru
218
- ·1mmcă :., , II op.rr 'P-etrovici vfrind.µ-i , n,işte ::banf,în-·. bu- ,.
·z-unar. .
Vorobei reuşi ,să observe că ·- era o bancnolă verde.
· ·•~ N-o fi ,prea mult? făcu . el mirat; uit-îndu -se la
. şef. .
· - Ba-i tocmai cît ţi se cuvine. Ei hai, . şterge-o,
încheie Petrovici şi îi făcu un gest cu mîna, îndrep-
tîndu-se ca· pus -dornol spre cancelar-i e. _..
«Jumătate de sutar pentru o groapă ... Va intra
Petrovici la apă, zău, va intra. Păcat. Că ce mă fă
ceam fă.ră dînsul.. : Dădeam ortul popii».
_ ... Atunci, cu şase luni în urmă, . prin _octombrie,
intrase în cabinetul lui Petrovici, cu capul bandajat,
aproape surd, c;1vînd în vine mai mult apă chioară
decî.i sînge, cu certifrcat de invalid grupa a doua,
fiind lip.sit de dreptul de a munci şi prevenit că tre-
buie să stea la pat. în picioare purta nişte sandale-
te şi pe trup o hăinuţă slinoasă. · ·
- Ei, Lioşa, ,cum o duci? Te-am înscris briga-
1dier cu o dată anterioară. . . ,
- Vorbeşte mai tare, mormăi Vorobei.
- Zic că-n felul ăsta o să-ţi iasă o pensie mai
bună! strigă şeful.
- Tu, Petrovici, nu mă îmbăta cu apă rece. Am
,,venit să lucrez . Dacă mă iei, ţi-oi fi recunoscător.
Vorobei nu aruncă vorbe în vînt... Ha?
Petrovici s-a r idicat de la masă . A măsurat de
cîteva ori cabinetul. I-au sărit în ochi sandaletele
murdare, picioarele vinete de frig ale groparului. A
luat de pe dulap un reflector, l-a potrivit lîngă pi-
cioarele lui Vorobei şi l-a pus la priză.
- Ihî, a făcut Vorobei.
- Biştari - ioc? s-a interesat şef ul.
- M-a lefterit Valea ... începu Vorob~i pocnin-
du-se peste gîtlej„ Cît am zăcut la spital. ·
- Ei hai.. Vei face focul în cazangerie, că vezi
·.bine, vine frigul. După aia vedem noi ce facGm. De.-
spre invaliditate nu sufli o vorbă. Certificatul să-l
ascunzi . E clar? Şi mai pune ceva ţoale pe t_ ine ...
Că eşti vînăt tot.
- Celor de la spital Ie-a fost milă să-mi toarne
mai mult sînge. Au crezut că lepăd potcoavele .. .
încet-încet Vorobei s- a deprins cu noua~i muncă.
Adică ce înseamnă: s-a -deprins? Avus~se grijă de
cazan şi-n alte ierni, fără vreun ordin special'. Spre
219
sfîrşitul lui' oct6mbrie, cînd se făcu frig de-a bine-
lea, s-a mutat din şopron în cazangerie. Nici Petro-
vici, nici ·şefii mai vechi nu ştiuseră de grija caza c
nului. Toată treaba o făcea Vorobei. Clopotarul moş
Lioşa, care mai era la biserică şi un fel de econom,
îi dădea de la depozit cărbune cît îi cerea. Vorob;ei
umplea lada de cărbune cu vîrf, pregătea în cur-t-e
surc e le din copacii tăiaţi la rugămintea . clienţilor, le
stivuia, şi cît era iarna de lungă încălzea cazanul
de-a mai mare d ragul. Şi ori că era turtă, ori că se
dregea după beţie, la şapte dimineaţa, drăcuind şi
boscorodind cu voce răguşită, făcea focul în cazan.
La nouă, cînd veneau cei de la cance larie - Pe-
trovici, suprav eghetorul, Raiecika, în toate camerele
era o căldură plăcută.
De cîteva ori Vorobei a lipsit şi cei de la cance-
larie mai n-au îngheţat de frig Nimeni nu putea
să-i vină de hac cazanului, parcă procedau ca şi Vo-
robei, dar focul, ca un făcut , se stingea mereu . Şi
:hai curăţă focarul de cărbunii cu miros înecăcios şi
· încearcă să aprinzi focul încă o dată. «O fi avînd
Vorob ei un secret de-al său».
La biserică, Vorobei făcea rost nu numai de căr
bune la discreţie . Şi bani i se dădeau cu împruniut
o r i de cîtc ori cerea - îi împrumuta starosta Maria
Ivanovna , o bătrîn,ă ciolănoasă, aprigă la muncă ,
sau, în lipsa ci, Ana Nikiticina, locţiitoarea, o fe-
meie uscăţivă, totdeauna îmbrăcată în haine cerni-
te. După spital, Nikilicina îi dăduse un sutar pînă
la vară. De împrumutat îl împrumutau ele, dar bi-
neînţeles lucru , nu de ochi frumoşi o făceau .. .
Cîndva, mai demult, se călătorise dintre cei vii
bătrînul preot părintele Vasili. Bun om la inimă fu-
ses e· părintele . Mai pînă la moarte, şi trecuse de op-
tzeci, oficia toate slujbele, prohodea morţii şi nu
pregeta să se .ducă pînă la mormintele cele mai de -
părtate. Oamenilor le plăcea cum se poartă: şi cum
le dă bineţe ducînd mîna la borurile pălăriei, şi cum
vorbeşte blînd cu preoţii parohiei s ale, nu ca părin
.tele Petru, cel venit după el - acela urlă la toţi ca
un cîine de lanţ . Cum îi blagosl oveşte pe bătrînii şi
calicii de pe treptele bisericii. Şi cum hrăneşte po•
rumbeii, în toată dimineaţa, lingă intrarea în bise-
rică. Stătea înconjurat de po rumbei , le arunca fărî-
220
mituri, iar păsările se îmbulzeau şi mai nu i se bă
gau sub antereu.
Şi iată că părintele Vasile s-a pristăvit. Vorobei
s-a oferit de bună voie să-i sape mormîntul. Locul
pentru groapă a fost ales în preajma bisericii, chiar
, lîng ă zi dul ei, cum se şi cuvenea după datină pen-
tru o faţă bisericească. Iar pămîntul era acolo nu-
m a i pietre, cărămidă, fierăraie, · totul rămas de pe
timpuri, de la vechÎle clădiri. Maria lvanovna a vă
zut cu ochii ei cît s-a canon it Vorobei cu munca as-
ta, cum curgeau de pe el şapte rînduri de sudori:
p ămîntu l nu se dădea săpat nici cu hîrleţul nici cu
ranga. Şi oase erau cu nemiluita - atîţia preoţi fu-
seseră îngropaţi în acest pămînt. Vorobei, ca un drac
împieliţat, stătea gol pînă la brîu printre ciolane. Nu
putea nici barem să le scoată la suprafaţă lîngă bi -
serică era lume peste lume, şi nici în groapă nu prea
avea unde să le ascundă . Iată aşa s-a muncit pînă la
'chindii, d eşi începuse în zorii zilei.
- E greu pămîntul, Lioşenka? îl tot întrebă Ma-
ria Ivanovna, aplecîndu-se spre Vorobei care era lac
de sudoare ...
- Ba nu, Maria Ivanovna . N-ai grijă, că pen-
tru părinte fac eu o groapă pe cinste.
Şi în adevăr, s-a ţinut de cuvînt A săpat o groa-
pă de doi metri adîncime, cu pereţii netezi, iar la
fund a aşternut cetină de brad. Mai rar aşa groapă
II
Găsind o spărt'ură în frunzet, soarele scăpătă în
mormînt şi îl trezi pe Kutea. Omul se ridică tros-
nind din mădulare, îşi iţi capul din groapă, se apu-
că de o răd ă cină de ulm ce atîrna din pămînt şi,
gîfîind din greu, i eş i afară. Işi petrecu palmele scor-
ţoa se pest e obraj ii boţiţi, cu pielea fl eş căită , numai
cute, şi cu degetele ţepene îşi scobi urdoar-ea uscată
din colţul ·ochilor. Apoi se cercetă, scutură de colb
cracii pant a lonilor, dar o făcu mai mult de formă,
căci nădta g ii flenduro ş i erau tocmai buni pentru
4ada de gunoaie.
11 podidi o tuse seacă, se vede că îl cam răzbise
frigul peste n oap te . Du se mîna la piept, în dreptul
inimii, şi simţi o înţep ăt ur ă. Slavă Domnului, ordi-
nul era la loc. Nu-l pierduse. Kutea îşi strînse mî-
neca h ainei şi frecă ordinul «S la va» . Ordinul era
vechi. Emai lul de pe suprafaţa lui se scoroji se ni-
ţel. Şi cun1 să nu se scorojească ... Aruncă o privire
în mormîntul ce-i slujise d-e culcuş peste noapte. No-
roc că nu ş i- a spart capul. Şi cum naiba de -a ajuns
aici? Ca sti vezi drăcie!
Ieri, de Zîua Victoriei, pnm1se a1c1, la c im itir,
o as p eţ i. Veniseră foşti i săi camarazi de arme din in-
fanterie - cine a putut. De vreo cincisprezece ani se
întîlnesc a ici, la cimi ti r. Dintru început se adunau
la mormîntul lu i Senia Ma l îşev . După el s -a stră
mutat încoace Petia, cel de la u zina mecanică, iar
nu demult i-a veni t rîndul şi lui Osea Livşiţ . în fe -
lul ăsta, de vreo cincisprezece ani , cum vine z iu a de
9 mai, parcurg împ r e ună acelaşi itinerar: Piaţa Ro-
şie, de acolo la cimitir, iar apoi la masă - în casa
co lon elului, din strada A lab ian. Semion ş i Petia au
fost înmormî nt aţi a ici în mod legal, că şi p.ărinţii
lor îşi dorm în acest cimitir somnul de veci, iar lu i
Osea i-a făcut protecţie Kutea, a pus unde trebuie un
cuvînt pentru el. Osea nu are aci decît o mătuşă,
ceea ce nu-ţi dă încă dreptu l să fii îngropat aJ-ături
de ea, trebuie să ar rude directe. însă Petrovici , ini-
224
mă de aur, i-a dat voie. Şi chiar a completat pe nu -
mele lui Osea un formular , încît acum şi rudele lui
vor putea fi îngrop ate lingă el. Deocamdată în ur-
ne, pe urmă, peste vreo cin.cis prczece ani, şi în sic-
rie. De altmin teri, pînă una alta nimeni din neamu-
·rile h.if- Osea, slavă Domnului, nu trage să moară..
Soţia, copi ii sînt vii, sănătoş i, casa e plină de ne-
poţi.
!n felul acesta, foştii infanterişti umblau de la
unu~ la altul. Şi la fie_<;~re nu beau d~cît o ţîră, de
pomenirea celor morţi. Cum de.-a întrecut măsura'
el, Kutea, în ziua de ieri, săal tai că nu-şi dă seama.
Inainte vreme, se adunau la cimitir de Ziua mor-
ţilor:. Cit a trăit Osea. Iar după ce a murit şi el, au
hotărît să mut~. întîlnirţa lor pe Ziua Victoriei-. Cu
atît mai mult că ·şi Senia, şi Petia, şi Osea au fost
membri de partid.
De la cimitir- urmau să se ducă la colonel, d'ar
iată că groapa i-a jucat renghiul. Necăjit, Kutea se
uită în groapă. aăieţiit se vede că I-oi;,, fi, eău-tat _
p rin
. tot cimitirul,- dar âacă eşti criţă parcă mai auzi ce-
.va ...
Kutea îndepărtă cu unghia o bucăţică de pămînt:
uscat ce se lipise de ordin. Era lut. Lutul se des-
prinse cu emailul de sub eJ:. Veteranul îşi aminti su-
bit de năzdrăvăniile lui Senia, pe la .sfîrşitul răz
boiului. Parcă în Sudeţi a fost. Sau nu în Sudeţi? ...
Aha, cînd îi escortau pe prizonieri. Exact. Senia
adunase cîteva vaci rătăcite şi le legase de căruţă.
- Şi cum vedea un neamţ mai prăpădit, dezlega cîte
o văcuţă şi băga curmeiul în mîinile neamţului:
/«Gehe nach Mutter». Du, adicătelea, vaca la mama
acasă. Iată în felu l ăsta a dăruit cîtev a vaci...
Norocul vostru, liăieţi, că barem aţi murit după
,război. Aţi mai apucat cîţiva ani de viaţă ... Dormi
;În pace, Osenka. Şi tu, Senia. Şi, tu, Petia. ;Fie- vă
iamintirea veşnică şi ţărîna uşoară. Kutea îşi flutu-
ră mîna în dreptul pieptului, închipuind un fel de
cruce. Să nu fie nici prea-prea, nici foarte-foarte,
dar totuşi...
In dreptul unei moviliţe proaspete, lîngă o ban·
<;ă, stăte au doi bărbaţi; unul bătrî n şi altul mai tî-
năr, de vreo.._ Q__a truzeci de ani. S tă teau şi îl priveau
uimiţi.
- Nu-i cumva mormîntu~ pe care îl căutaţi? îi
15 Comand!! .U. 437 225
· intrebă Kutea ară:tînd cu · ca.pul .·spre groapa din ca-
re tocmaî ieşise. Dumneavoastră l-aţi comandat?
- Da, noi. Am venit mai devreme, să ne cpnvin-
gem dacă tehnicianul supraveghetor le-a spus oame-
nilor să sape -şi dacă n-a încurcat nimic.
- Tehnician se cheamă acasă, la serviciul pE,!n-
tru locuinţe, la noi îi zice supraveghetor de cimi-
tir. .. Da' ce vă faceţi griji ? De -vreme ce v-aţi înţe
Ieş, aţi comandat groapa, înseamnă că totu-i în re-
gulă. La noi nu se întîmplă să uităm vreo comandă.
Pentru asta primim leafă. Cînd e înmormîntarea?
- Azi la douăsprezece, după slujbă.
- Ei, chiar exact la douăsprezece! Incă bine da•
că l-or prohodi pe după amiază, . că se întîmplă s-o
întindă pînă la trei. Depinde cine a sluji prohodul.
Că sînt şi ei specialişti în specialitatea lor, fiecare
după cum se pricepe ... Cît e ora? Ceas aveţi?
- E ş apte. Bătrînul îşi suf1ecă~ mînP.ca : şi se uită
la ceas. Şapte şi un sfert.
- Ei, vezi, da' groapa-i gata. Duceţi - vă pe la ca-
sele voastre ... Mai st aţi pe lîngă morf, iar la două.,
sau, fie, la unu, venţţi. Şi n-ar strica să aduceţi pen•
tru pomenire ... oamenilor ...
- Nu s-ar putea chi ar acum? ... Am luat cu mi•
ne pentru orice eventualitate, sări cu vorba tîn ă rul.
deschizîn d geanta şi scoţînd din ea o sticlă de co-
niac, cu un lichid str ăvez iu în ea. I ată nişte spirt,
am adus şi mere ... Pahar, ce-i drept, n-am luat...
- Aşa ceva ,găsim noi, îl li n işti Kutea, scormo-
ni nd cu ochii prin ramurile din jur - după întrebu-
inţare paharele ,erau adesea agăţa te de cioturi. Nu
găsi însă nimic şi adăugă: Las' că ne descurcăm
noi, ein moment!
Se aplecă peste grilajul vecin, cît pe ce să răs•
toarne gărduceanul de lemn, cu stinghiile putrezite
lin gă stîlpii îngropaţi în pămînt, aj unse cu mina fa
un borcănaş . de o jumătate de litru, cu narcise ofi-
lite şi, gîfîind d~ efortul făcut, se îndreptă din spa-
te cu borcănaşul , în mînă. Scoase după aceea florile
di n borcan şi le azvîrli pe mormînt.
- Tocmai ce trebuie! O clipă răbdare, să iau ni-
ţică apă. Mă-ntorc chiar acum!
Ajunse dintr-o răsuflare la robinetuP. din colţul
sectorului şi dădu drumul la apă. Aşteptă să se scur•
gă mai întîi apa caldă, puse borcanul sub şuviţa ce-
226
cu.rgea abia-ab ia, î l dăti pcuirn igi1,:nă ~i îl umplu.
Atît cît era nevoie - aproximativ pc un sfert, pînă
, Ia linia verzuie lăsată de apa bîhlită în ca re stă tu
seră florile. Cu acelaşi pas alergător ven i înapoi.
Luă s ticla cu mîna tremurîndă, ne s igură , turnă din
ea pînă la jumătatea borcanului şi îl acoperi cu pal-
ma:
- Pentru rea cţie - iese mai bine ...
Spirtul se stratifica cu fulgi străvezii, moi, ames-
. tecîndu-se cu apa.
In sfîrşit , hotărînd că ajunge, Kutea răsuflă cu
zgomot, răsuci borcanul şi îl go li în pîlnia căscată
a gurii. îl scutură apoi, se cutremură, clipi de cîte• ·
va ori şi închizînd ochii de plăcere zise:
- S-a dus tocmai la ţanc. Băuturică mişto. Par-
că ai pomenit de nişte mere?
înfulecă un măr, alte două le băgă în buzunar,
Se aplecă din nou spre mormîntul de alături, înf ip-
s_e borcanul gol în moviliţă, adună de pe jos şi puse
în el n arcisele împrăşt iat e, le dădu bineţe celor doi
şi o apucă la deal, sp re paraclis.
- Groapa nu -i prea mică? Avem un sicriu lung,
de un metru şi nouăzeci! îi strigă din urmă bătrî
nul.
Kutea întoarse capul şi se înapoie din drum: «Spe-
cialiştii ... »
- Mică? repetă el rînjind . Aici poţi băga doi de
odată şi mai rămîne loc . N-aţi vă z ut că are un cot -
lon dedesubt? .. . Poţi să te uiţi, na, uită -t e, îl zădărî
el pe cel mai tînăr, care se apleca se să vadă cum e
făcut cotlonul. Totu -i cum scrie la carte. Locu -i larg,
deschis ... în altă parte ai vrea să s api, dar unde?
Din toate păr ţil e se înghesuie griiaje sau te mai iz -
beşti de vreun copac. Se întîmpl ă că asuzi degeaba
şi totul se năruie . Voi, să zicem, veniţi rar, iar cei
tt.i mor mintele de alături, s ă zicem, sînt oameni hul -
:pavi , fără obraz, care vor cu tot dinadin sul să în-
•haţe tnai mult pămînt pentru dînşii. Şi apucă din
pămîntul vostru cînd nici nu prindeţi de veste, mu-
tă grilajul, iar pe urmă mai înaltă şi un monument.
Şi cînd aveţi nevoie să vîrîţi în groapă, să înmor -
mîntaţi, adică, pe cineva dintr-ai voştri, ia loc d~
unde nu-i. încă noroc dacă au mutat numai grila-
jul, nu-i mare .,,._of aPă să-l scoţi, dar dacă au pus un
coşcogeamite monument? Numai fundamentul cît
227
face. .. Socoate că are turnat morta r de un
·metru, încearcă de- 1 sparge, să te văd!. .. Iar mor -
tul nu a şteaptă, trebuie să - l î ngropi cumva. Şi ce
crezi că se face? Se sapă o g u r ă de groapă, de-un
met ru pe-un metru n umai, şi se adînceşte cum ai
s ăp a o fîntînă. · Iar cînd ajungi la adînc, încep i să
sa pi pe ded esubt un cotlon. B in eînţeles , atît cît m er-
ge . Apoi se bagă sicriu l po ponete, cum ai b ăga un
par : se lea gă de că pii. tîi cu frî nghie, cîte doi oameni
!2 ţi n de o par te ş i de al ta t răgînd de capete le frî n-
ghi e i, iar partea de jos a sicri ului o v îr ă î nce ti şor
i n g roapă. f ată aş a , cu picioarele în jos, a pro ape ve r-
tica l, sicriul int r ă pînă la c apăt.
Bă rbatu l mai În vî r s tă se încruntă .
- Nu te s t rîm ba, c ă aşa -i mun ca asta a noastră ,
ai ci nu ţi - i biro u, s ă stai s ă ră sfo ie şti hîrţoage. Avem
chic h iţele noastre. D-apoi cum altfe l, că n- ai să duci
mo rtul la alt ci mitir. Să d e s p arţ i neam ur ile, un u l
ici, altul dincolo. La noi ?jungi ma i u şor, că -i mai
apro ape, po ţi zice că-i în centru .. . Iată cum stă tr ea-
ba. Da mat a vii cu pretenţii.
U ngă p araclis nu era ţi p enie . Cine naiba să-şi
bat ă picioa rele atît de devreme? Nu era nici ora opt.
if(u tea se aş ez ă pe un bloc de gr a nit, ajuns nu se
ştie cum l îngă pa.raclis. Oare cine o fi avut nevoie
de el ~ nelucrat, fără nici o formă ... Şi o.oar cineva
se opi ntise să-l care încoace, voise să -l fola~ească
unde v a . Kutea îşi băgă mîna în bu zunar, după ţi
gări , d ădu de un măr şi se gîndi c ă acum nu i- ar
$trie a de loc o halbă de bere.
Gemîn d· bă trîneşte, se ridică de pe bloc 11 rece şi
îşi în d r e ptă paşii spîe p o artă .
U ngă atelie rul pentru ins c ripţii funerare, se îq_-
că lze a u la so are toate jav rele scăpa te, pesemne, de
laţul hingherului. La vedere a lui Ku tea potă i le se
trez ir ă din înţ e pen i re. Intre ele şi I(utea exis ta un
contact aparte. înaintea sărbătorilor de Paşte , cînd
hing herii de la de:dnfecţie dăd u seră iama prin ci-
., ·tir p ri nzînd cu laţ u ri de sîrmă mai toţi cîinii, el
i- a rugat să - i lase trei j,nrre la care ţine a I u: i mult:
M.i-; a , Ploşniţ a şi Jut:hiw.
Le-a da t chiar h"rt~herilor o sticli de votcă ,(lua•
tă c u ma i e ce de la Moldo!<) şi cinci ruble, cît i se
228
plătise pentru o groapă. Era tot cîştigu l său de pes -
te zi.
N-a trecut de atunci nici lun a, dar potăile s-au
înnădit din nou să dea tîrcoale cimitirului. De un·
de, mama dracului, se iau atîtea?! Acum vizit ato-
rii scriu din nou plîngeri. Şi iarăşi or da buzna hin-
gherii. Paraziţii!. ..
Kutia intră în atelier, scotoci în jur cu ochii şi
adună într-o bucată de ziar nişte chilcă sărată şi un
călcîi uscat de pîine. Aruncă această mîncare dini-
lor. Javrele hămesite se năpustiră asupra ei. De bu-
nă seamă, Juchitu apucă partea leului. Bineînţeles,
era mai voinic şi mai iute ca ceilalţi. Pleşul de la
şold nu i se acoperise cu păr nici pînă acum.
Fusese isprava lui Vorobei. Se fălise el însuşi cu
şotia sa. într-o bună dimineaţă, văzuse cîinele dîr-
dîind de frig la uşa cazangeriei. Vorobei abia apu -
case să încălzească niţel cazanul şi a pus cîinele pe
grătar. Juchitu stătea ghemuit, parcă aici îi era cul-
cuşul. Vorobei a închis atunci uşiţa ţinînd-o cu pi-
ciorul şi a prins a scociorî în cenuşar. Flăcările s-au
înteţit, cîinele dădea semne de nelinişte , se foia. Vo-
robei a aţîţat focul şi mai tare ... Javra schelălăia şi
se izbea de uşiţă. Cîinele schelălăia, iar Vorobei se
prăpădea de rîs. In cele din urmă i-a dat drumul.
Bietul animal a zbughit-o din cazangerie şi ţuş
ti în zăpadă ... Blana îi fumega şi scotea un fel de
fîsîit pînă se stinse. Acum toată lumea îi spune cîi-
nelui Juchitu.
Kutea nu i-a zis atunci lui Vorobei nici un cuvin-
ţel, dar din basamacul lui a refuzat să cinstească.
Ce-i drept, a făcut-o doar o singură dată, căci tare
bun basamac mai dregea Vorobei: îl trecea prin căr
bune şi îi punea permanganat.
... Cîinii lingeau asfaltul gol. Kutea se uita la ei
şi ochii i se odihneau văzîndu-i.
- Ce-i, nesăţioşilor? Să vă fac, poate, o tunsoa-
re, ha? Vă fac un semibox ... Ca să fiţi mai arătoşi,
ce naiba ... O clipă ...
Vîrî mîna într-un suport uriaş rezemat de pere-
te, şi scoase de acolo un mal dăr de cununi uscak.
Cununile se vindeau în stradă, la intrarea 'în ci-
mitir. Prinzi de un inel de sîrmă flori de hîrtie şi le
bagi în stearină topită. Cum s-a uscat cununa, poţi
zice că-i gata.
229
Miliţienii- alungau femeile care :vindeau cununi,
dar nu le puteau face nimic. de fiecare dată ele ve-
neau înapoi. .
Vorobei şi Mişka, cum aveau prilejul, despuiau
.crucile de cununile vechi. Aveau grijă s-o facă fără mar-
tori - de i-ar fi văzut cineva din vizitatori, îndată
ar fi tras o fugă la direcţie ca să deşerte acolo fa.
solea ... Da' la Petrovici vorba-i scurtă: dacă se plîn-
ge careva pe tine - că-i serios sau nu prea, înseam-
nă că ai făcut-o de oaie, aşa că rabdă o lună fără
nici un picuş. Iar dacă, ferească sfîntul, te vede um-
blînd cu şoalda, lucrînd de mîntuială - îţi semnea•
ză cererea cît ai clipi. Acu'vreo şase luni, cînd cei
de la trest l-au făcut cu ou şi cu oţet pentru murdăria
din cimitir, i-a venit la cap o idee. Ce idee, mă rog?
l-a pus pe toţi să depună cereri de plecare din pro-
prie dorinţă, dar fără să indice o dată concretă . Acum,
zice, dacă cineva îşi dă în petec, pun eu data şi ia-ţi
valea de la cimitir. Du-te la uzină sau altundeva .
S-a lăudat chiar şi faţă de Nosenco: le-ar,n găsit eu
ac de cojoc, acum îi am pe toţi la mînă.
De aceea Vorobei şi Mişka scoteau cununile ·pe
ascuns, să nu-i vadă nimeni, le smulgeau de pe
cruci şi -- în sobă. Ceva mai bun pentru aprins fo.
eul nici că există.
Kutea desfăcu cununile din maldăr, luă cîteva
şi se apropie de cîini.
- Hai, Juchitule, dă căpăţîna încoace, să te di-
chisesc!
Cîinele scutură din cap.
- Stai cuminte, nu te mişcai
Juchitu rămase nemişcat. Kutea îi măsură cunu-
na. Era cam mare. O scoase, o puse pe o lespede şi
releză sîrma cu toporul. lmpreună capetele sîrmei
şi le răsuci. Cununa se făcu mai mică. O măsură din
nou. Acum era altă treabă!
ll _împodobi tot aşa pe Mişka. Apoi veni la rînd
Plo şniţa . Cîinii mît:îiau, scuturau din ca-p-, · citir · ptnă
la urm ă se liniştiră.
Tocmai atunci trecu pe lîngă ei Raika. Zări cîi-
nii dichisiţi şi pufni în rîs.
- Raisa Sergheievna! Ce zici de parada asta?
- O să-ţi facă Petrovici o paradă de ai să-l po•
meneşti!
- Da'ce, parcă-i duc la dumnealui în cabinet?
230
Mc~rg cu ci acu la Tuhleanka. O mai distrez pe So-
nia, poall' m-a cinsti cu o bere. Aşa-i că arată mişto,
ha? Nc111aiputînd <le plă cere, Kutca îşi admira ope-
ra. Da' ce te-ai pornit, .Raika, aşa devreme la lucru?
Nu te mai încălzeşte bărbăţelul?
· - N-am isprăvit cu comenzile. M-a certat ieri
Petrovici. Da'tu, cum văd, ai şi făcut safteaua?
- Da, zău, proastă mai eşti. Raisa Sergheiev-
na. Am vrut şi eu să arate cîinii mai mişto, da' mă
tăluţă, de colo, cică: «ai făcut safteaua». Nu pricepi
nici o boabă ... Hai, palerinelor, după mine, marş!
De partea opusă a bulevardului lîngă linia de ca-
le ferată, de mulţi ani îl întrema - spulberîndu-i
fumurile beţiei - salvatoarea Tuhleankă, o b e rărie
cu pereţii de sticlă şi cu măsuţe înalte, rotunde, rîn-
duite una lîngă alta . ,
Kutea nu se îndreptă spre trecerea subterană.
Trecerile sînt făcute pentru cţi ce au timp de pier -
dut, pe cînd el e om ocupat: numai să se dreagă du-
pă spirtul bă.ut dimineaţa şi trebuie să se aştearnă
pe treabă, Azi nu are multe înmormîntări - doar
cinci; în schimb, după sărbătoarea de ieri, pe secto~
rut său a rămas atîta murdărie, că nici nu ştie cînd
va putea căra toate gunoaiele.
La ultima adunare, Petrovici i-a prevenit în mo-
dul cel serios: «Să vă duceţi toţi la cărat gunoaie. De
picuşuri vă apucaţi numai după ce veţi fi măturat
iîntreg sectorul», I se tot năzare lui Petrovici o co-
misie trimisă de la trest, de atîta tună şi fulgeră.
Şi unde mai pui că le-a interzis să ardă gu-
noaiele. De obicei aşa făceau: le strîngeau grămadă
şi Ie dădeau foc. Nu demult însă, după o beţie, Ku-
tea a aprins o grămadă de vreascuri lingă un mo-
nument şi, mahmur cum era, nici n--a băgat de sea-
· mă că marmura albă s-a acoperit toată cu funingi-
ne, Acum nu se ia nici cu săpun nici cu şmirghel.
Da' să vezi rudele ce gură au mai făcut! De atunci
Petrovici nu mai dă voie să arzi gunoiul - cară to-
tul la gră madă. Da' cum naiba să ajungi la gunoiş
te, dacă roţile tărăboanţei se înfundă pînă la bu-
tuc.
Petrovici i-a dat un as(;!menea sector numai şi
numai de ciudă, fără a-i spune vreo vorbă urîlă
P ent ru că. a lipsit de Ja lucru. Să-i mulţumească fru-
mos că încă nu I a dat afară . E tînăr Petrovici, nici
231
treizeci n-are. da-i omenos. Kutea îl ţinea minte de
la Golovinka, era atunci Petrovici un băietandru.
dar săpa la gropi mai dihai ca o ciocănitoare. Şi
mînuia ranga cea grea tot aşa de bine ca Vorobei .
... Kutea traversă bulevardul cu mîinile în buzuna•
re, fără a lua seama la ma ş ini - l-a feri Domnul şi
nu l-or călca. La auz îi aj ungeau doar scrîşnete de
frîne şi înjurăturile şoferilor.
Cînd să pună piciorul pe trotuarnl de vizavi, se
tvă zu luat în primire de un locotenent de miliţie ,(pe
ib ulevard nu ţi - l pun pe orişicine), un bărbat solid,
încins cu centură albă.
- Ne plimbăm? se interesă miliţianul, ducînd
mîna la chipiu. Actele!
- Ce acte, drăguţă? Mă duc şi eu să iau o bere.
îl puse la curent Kutea, arătînd cu degetul în di rec-
ţi a îmbietoarei Tuhleanka. Da' mătăluţă - «acte-
le» .. .
- Bu-un .. . Amendă p lă tim? Sau preferi artico-
Jul 120 şi am terminat vorba?
- Cum vine sezonul, ţ i-o i plăti o s u t ă de amenzi,
.dar acum nici să mă d reg n- a m cu ce. I ată , mă gîn-
desc , poate dau de ci n eva din băi e ţ i , să -m i facă
cins te.
--:- Dar. ce-i cu masc arad a asta ? întrebă miliţia
nul, arătînd cu degetul spre cîinii care înmărmuri
seră cuminţi !îngă I(utea.
- Ia, n i şte javre ... Ele cu ce-~ de vină?
- Văd ş i eu c ă -s nişt e javre ... Dar cine Ic-a agă-
ţat ţarţamurile astea ? Tu?
- Cîte nu-i trec prin minte om ului după beţie?
Mi s-a părut că parcă aşa -i ma i ves el.
- «Mai vesel», repet ă m iliţia nul şi pufni în rîs.
Bine, du-te . Dacă te ma i prind o dată, să ştii că
stăm, de vo rbă la secţi e ... Ş i să le scoţi fundele.
- lhî. F ac tot ce treb uie. Ce- aţi holbat ochii?
Căpcăunilor. .. De curc ani v i s-a făc ut dor? se, rijs-
H la cîin.i Kutea şL la comanda lui, tot alaiul' se tlt-
ni din loc.
P~ Sonia :,i:~uşi~s-o îndu plece şi s e, d: pătui î.n ce~
Ie din urmă cu două ha!be,· pe care ,b,.âetEera L. le
turnă. în credit. Ba mai mu lt, înveselită , le anmcă
şi c:{nilor niş te coji de cîrnat.
Ku tea îşi şterse gur.a cu palma, coborî dl:! pe te-
rasam ent şi se oploşi sub o tufă, trăgîndu-şi şapca
232
peste ochi. Cîinii se mai vînzoliră niţel , apoi se cul-
cuşiră şiei în preajmă, la soare.
23).
- Scrie. lrka oftă . la rîndul e1. Mai are mult de
scris.
- Da, confirmă Kutea, n•are cum aştepta să fie
iertat. Va sta de. la început pînă la sfîrşit... Mai nu
i-a făcut felul lui Vorobei. Noroc că acela are o că
păţînă vîrtoasă. Să fi fost altcineva, demult îi cîn-
tam aleluia ...
•- După mine, n-avea decît să-l trimeată pe lu-
mea cealaltă, pe afurisitul cela de surd!
lrka rosti fraza dintr-o răsuflare şi se chinci spe-
riată, trăgînd cu coada ochiului la Kutea: n-are $-o
pir ască?
- Ce, ţi-ai pierdut graiul? Că mie puţin îmi pa-
să ... o linişti Kutea dind nepăsător din mină, şi
adăugă: Nu-mi torni olecuţică? ·
lrka, cu buzele strînse aţă, luă totuşi clondirul
şi îi turnă o jumătate de pahar.
- Irka, da' tu de ce ai ciudă pe el? Pe Vorobei?
- De atîta că Vasia a vrut să mă ia de nevastă!
Am şi dat cerere!
- Ihî... făcu înţelegător Kutea, asta-i altă po•
veste. Atunci într-adevăr ...
Se ridică, măsură odaia şi se apropie de pătu
cul în care şedea învelit în scutece boţite şi murdare
Vitea, feciorul lui Vorobei. Copilul sugea de zor pi-
ciorul de pluş al unui elefant. Kutea împreună trei
degete şi pocni din ele.
- Nu vrea ...
- Ce?
- Nu vrea să mă ia în seamă ... li pocnesc··,din
degete, da' el nici nu se uită.
Irka dădu din mînă a lehamite.
- Dacă nu-i chiar teafăr ta minte: nici de răc
nit nu răcneşte, şi ochii îi cată unul la făină şi al 7
tul la slănină ...
Şi ieşi în bucătărie.
- Oare holerca să fie de vină? se întrebă Kutea
cu . voce tare. Intorcînd capul spre uşă, duse cu un
gest ful'gerător clondirul la gură, trase un gît zdra•
văn şi se mută. pe diYan. Vasea îţi scrie? strigă el,
incercînd să rupă cu unghia o bătăturăr
- M-ai întrebat o dată. Mie îmi scrie ... i se răs•
punse de d u pă uşă.
- D-apoi cred şi eu că ţie şi nu tui Vorobeil
234
·Mai întîi s'ă-1 · altoiască cu to.porul, iar apoi să-i tri•
mită scrisori? ...
- Ştii, Kutea, zise .Irka ieşind din bucătărie şi
aşezîndu-se lîngă el. Iţi spun ceva, dar nu sufli ni·
mănui o vorbă, bine? ~i îl ameniţă cu degetul. Ni-
mănui, auzi? ... Lioşka i-a trimis trei colete: de Anul
Nou, de, ziua naşterii. şi înainte de I Mai.
- Ia te uită, măi! exclamă Kutea lăsîndu-şi bă
utura în pace. Erau să se ucidă în bă.taie, unul i-a
despicat celuilalt ţeasta! Halal frăţiorii... Insă, pe de
altă parte .... adăugă el şi săltă din umeri învăluind
cu privirea pereţii proaspăt tapetaţi, dulapul cu ve-
selă şi frigiderul înalt. Pe de altă parte, Vasia l-a
ajutat cu toporul să înceapă o viaţă nouă. Că ce
ştia Vorobei înainte de a fi încăput la spital? Numai
de beţie se ţinea. Şi pe asta, pe Valentina lui, a de-
prins,o cu băutul. Veneai pe atunci la ei în casă?
A-a ... Da' eu veneam des. Cum mă încontram cu mu-
ierea, veneam aici. Avea atunci un pat de fier, o
masă, şi două taburete. Nu mă crezi? Iar cum s-a
l.ăsat de votcă, s-a făcut om, mă car că -i surd. Aşa
că tot răul e spre bine: şi-a face mai puţin de cap.
Dar de ce nu mai vine odată?
III
Vorobei ieşi din clădirea procuraturii . Cu dege•
tele tremurînde vîrî o ţigară în gură şi trase adînc
fumul în piept... O dată şi încă o dată... Şi abia
atunci cînd pieptul i se umplu cu otrava amară, îne-
căcioasă a fumului, îşi dădu seama că a aprins ţi
gara din ca pă tu l opus, de"ta filtru. Işi gol'i plămînii
şi îşi şterse ochii. Nu·•i nimic, i-a trece! Şase secun-
de şi i-a trece!. .. Principalul e că a trecut acolo. Pro-
curorul a citit şi caracteristica, şi demersul din par-
tea trestului. Dosarul lui e trimis la judecătorie,
dar i s-a promis că va scăpa sau se va alege, în
cazul cel mai rău, cu o condamnare care prevede
suspendarea pedepsei. Să prezinte la judecată toate
documentele. Bine ar fi să nu-l bage la dubă. Cu o
căpăţină ca a lui nu rezişti mult - pînă la prima
încăierare.
Se uită uimit prin pirţi: locurile parcă erau ace•
leaşi şi totuşi altele. Cu ochii mijiţi se uită în jur,
23S
curios, ca un intrus. ln sfîrşit r;e urni din loc ... Acum
trebuie să se pună pe treabă, să se opintească din
răsputeri şi totul va fi în regulă. Peste un an îşi va
pune o placă, poate şi-a recăpăta şi auzul, iar de
nu - va trăi şi aşa ... Yorobei mergea unde îl du-
ceau ochii. Pe neprins de veste se pomeni într-o pră
vălie, lîngă secţia de spirtoase. Privirea absentă îi
zăbovi în neştire asupra tejghelelor cu sticle, nări
le îi adulmecară mirosul cmi.oscut şi Vorobei, cu un
mîrîit înfundat, se repezi pe. uşă afară. lncă o clipă
şi ar fi dat pe gît o sticlă. De durerea ce-l cuprinse
subit, îşi muşcă buza ·şi, tremurînd ca de friguri, scoa-
se un geamăt. Numai de nu l-ar apuca iarăşi, numai
de nu l-ar apuca ...
Stătea la staţia de troleibuze, cu fruntea lipită de
sticla peretelui. Aştepta să-i treacă. Se apropie un
troleibuz. Era gol. Vorobei se lăsă greoi pe banche-
ta liberă. lşi puse capul pe speteaza din faţă şi mer-
se tot aşa pînă la ultima staţie. Acum se simţea ceva
mai bine ... Ei gata, principalul e că nu l-or băga la
răcoare! Dar Vorobei nu avea chef să se ducă aca-
să ... Dimineaţa i-a făcut Valentinei nasul chiseliţă ...
Pidosnic om mai e dînsul, un sucit: îi ceruse muie-
rea trei ruble, să se dr1eagă, el nu i-a dat, ba a şi
mardit-o, iar după aceea i-a spus Irkăi - dormise la
el,- unde ţine ascuns basamacul, să- i toarne Va-
lentinei o ţîră . Da ... Sbi se ducă, poate, la Mişka?
Băiatul i-a spus că astăzi face de serviciu la mu-
zeu. O strade lă cu un nume poznit. Vşivîi Vrajek?
Sivîi Vrajek? ... 1
Stradela se gă·sea lîngă staţia de metro. Sivţev
Vrajek. Şi muzeul era alături. Clădirea, ce-i drept, nu
se prezenta cine ştie ce arătoasă. Vorobei îşi închiptil_-
se că trebuie să fie un adevărat palat. Ca muzeul
Armatei Roşii. Pe cînd acesta nu ayea decît două
etaje ... Portiţa de fontă stătea dată la o parte. Vo-
robei pătrunse în curte, şi după 1.:e zăbovi descumpă
nit lîngă uşă, apăsă pe buton.
- Salutare, gropar răpănos! răcni el drept răs
puns la privirea uimită a lui Mişka. Hai, mi-am zis,
.să-i fac omului o surpriză.
- Ei, ce se aude?
- Rahat cu perje ude, rînii Vorobei. Au spus că
IV
VI
Stanislav Verbenko, Stasik, trăia ca-n sinul lui
Dumnezeu.
Formal, Stastk era muncitor auxiliar ca şi Voro-
bei, ca şi Borea-iogul şi ca toată gaşca, avînd în
curtea cimitirului şopronul său şi împlinind ace-
leaşi obligaţ ii simple, auxiliare, respectînd în m ăs u
ra posibilităţilor disciplina instituită 1a cimitir. în
realitate însă, Stasik nu stătea Ia cimitir. îşi întoc-
mfse o geografie a sâ, proprie.
258
~.u g:ardul cimitirului se învecinau, în dreptul
curţ11, mşte şoproane dărăpănate, încropite care
'Cumva imediat după război. Şoproanele aparţineau
legal unor prop,rietari, care stăteau în casele-barăci
cu etaj, dintr-o stra.delă ce ducea spre poarta cimi-
tirului.
Stasik îşi alesese un şopron ceva mai trainic --
cu ferestre, electricitate - şi se adresase proprieta-
rului ca să-l cumpere. In cele din urmă s-a înţeles
în schimbul unei sume destul de modeste. Astfel a
obţinut un adăpost cald, uscat, de vreo şase meiri,
cu o mică tindă şi o streaşină laterală.
Şopronul se rezema, cum am spus, cu un perete
de gardul pe jumătate năruit al cimitirului, dar -în
rest nu avea cu cimitirul nimic comun.
Stasik făcuse de undva rost de un pat încăpător,
cu arcuri ce zdrăngăneau obosit.e şi îl aduS,C;se în
noua sa căs u ţă , înjghebase în fa ţ a patului un pri-
ci, îşi procurase o măsuţă , adusese de acasă bulen-
dre, veselă de •bucă tărie, un reşou electric, un apa-
rat de radio şi se instalase împărăteşte. Ceva · mai
ltîrziu se izolase de restul lumii cu un gard de scîn-
duri ş i meşterise în el o uşă cu lacăt.
Prin aparenta sa ospitalitate ş i atitudine cama-
raderească Stasik îşi cîştigase de mult bunăvoinţa
bă ieţilo r şi le spulberase invidia, iar cu timpul îşi
atinsese principalul său scop: fără urgentă nevoie
la el nu intra nimeni.
Cînd era treaz, mintea îi lucra fă r ă greş, căci
nu degeaba term inase facultatea de fi z ică ş i mate-
matică ş i predase (chit că nu prea mult timp) ma-
tematica la şcoa lă .
La cimitir se considera vetera n. Era năsos, par-
ţia l şti rb, cu o faţă pe care votca îşi imprimase am-
prenta. lri schimb era s ubţire l ca un băieţaş .
Reu ş i s e să-şi facă stagiul său la -puşcărie : nimeni
nu şti a precis pentru ce anume şi nici el nu se prea
grăbea să' pună lumea la curent.
Astăzi Stasik primea oaspeţi. Un loc mai potri-
vit ca magherniţa lui nici că se putea găsi altunde-
va. Şi apoi, nu în fiecare zi împlinea Vorobei trei-
zeci de ani.
Vorobei bătu la uşă.
- Eu sînt, Stasik!
Stasik deschise, uş a , zîmbi, dar văzînrlu-1 in c;pa-
259
teJe lui V_orobei pe .Mişka, îşi cţ.trmă zîmbetul .şî, ct.i
vocea-i tărăgănată, leneşă, întrebă: · 1
· 266
- Stas, nu vreau acasă, n-o să mă dai afară? îl
întrebă ea şi se întinse dulce.
Stasik sări la ea şi îi oferi cavalereşte braţu l
îndoit.
- Vă rog, duduiţă!
Şi o conduse în căsuţă. Cinci minute mai tîrziu
ieşi.
- Gata, băieţi! Basta, închid prăvălia! Luaţi cră
pelniţa cu voi şi duceţi -vă în paraclis ...
Ii vîrî lui Raievski care abia se ţinea pe picioare
sticlele nebăute şi adună de pe masă tot ce mai ră
. măsese. ·
- ţiai, flăcăi , avem oră de repaos!
Oaspeţii ghiftuiţi ieşiră în linişte.
Vorobei şi Mişka se eschivară de continuarea
chiolhanului. Pe Vorobei îl apucase durerea de cap
şi nu mai auzea nimic Obosise săracul
VII
Mişka- oooli pompa de benzină ş1 se strecură prm
spărtura din gard In timpul pauzei pentru masă
reuşise să se repeadă cu taxiul la institut şi să în
toarcă la bibliotecă . manualele împrumutate
Acum alerga spre poarta cimîtirului, mai mult
ca sigur că se făcuse coadă după bordurile pentru
flori. Ei, fie ce-o fi, în schimb a dat peste cap un an
de institut.
- O clipă, tinere!
Mişka se opri. De pe aleea învecinată cu monu-
mentele decembriştilor îi făcea semne un bărbat ro-
tofei.
- Poţi veni pentru un moment?
- Numai pentru un moment, zise Mişka apro-
piindu-se.
- Am văzut cum ai pătruns fără şovaire în ci-
mitir, îi spuse bărbatul zimbind şi arătînd spre spăr
tura din gard şi mi-am dat seama că trebuie să fii de
aici.
- In general, da ... Dar ce s-a întîmplat?
- La drept vorbind, nu înteleg nimic ... Adevă-
rată mistică-.:. De unde s-a luat acest mormînt? în•
trebă bărbatul şi înfipse degetul în moviliţa proas•
păt clădită şi înecată în flori.
267
Mişka se aplecă şi dădu florile la o parte. , Ei da.
iată şi placa funerară, chfai ·el a scris-o. Atunci cînd.
Votobei s-a dus Ia pi-6cu·ratură . Tustrei au şi îngro-
pat sicriul după masă: Mişka, St.a sik şi Raievski: · ···
·- Aici a fost un mormînt, continuă bărbatul.
Unde a dispărut? . . ·
• - Un mormînt? îi întoarse Mişka întrebarea şi,
uitîtidu-se prudent prin părţi, îl măsură cu privirea
pe bărbatul1 rotofei. Ce mormînt?
- Sînt 'de Ia Directia de cultură, noi trebuie ...
incepu bărbatul.
- Mihail! Te caută lumea peste tQtl se auzi o
voce d.in spate. Pe cărarea de alături mergeaµ Sta-
sik şi Raievski.
- Iertaţi-mă, îngăimă Mişka .adresîndu-se roto-
feiului. Nu sînt la curent.. .
VIII
- Ce naiba, nu-ţî zbîrnîe tinîcheaua?
1n prag; stătea Vorobei, cu o geantă pîntecoasâ
în mînă.
- Noroc, gropar răpănos!
- Lioşat Mişka se uită năucit la oaspete. Cum
naiba m-ai găsit?
268
f ~ ) Ai , uifat? ' Cnî~r tu tni-al; înscris adresa de
iiuc1 mea . cţe na.ştere. A . uitat _bă.ieţ~şul! Vornbei d~- ·
du ·din rhînă. Mă Iaşi să intru? · . .. . , .
îşi ·. şterse picioarele .de un mit preş şi ăruncă o
privire în jur. · · · .,
. - într-adevăr. Nu-i rău ; Cîţi staţi aici?
•··. - Eu şi bu_nica. Mai încet, că doarme ... A venit
de la vilă, să-şi primească pensia. . .
- Ihî. Las' să doar mă . Noi vom sta la bucătă
rie. Uite ce am adus, zise Vorobei şi îi întinse gean-
ta. Vezi să nu spargi. Că-i basamac. Da' ce-ai cre-
zut?.:: Valentina doarme; Hai, îmi zic, să trag o fu-
1gă : pînă la Mihail. Am luat o maşină ... Oală ai?
Vorobei turnă dintr-o pungă de celofană, ' drept
în .·oală, peşte gata curăţit: costrăşi, · pl1ătici, puse
frunză de dafin, cîteva boabe de piper negru. ·
Facem o ciorbă de-ţ i lingi degetele. Am luat şi
niţică sa re Cine ştie, poate că n-are omul sare .
.: · ..:..:.. •Sare am, danni s-au terminat cartofii •
... Vorobei şedea la măsuţa din buc·ătărie. · Ar·ăta
liniştit; •faţa i se bronzase, chiar şi cu · allzul ,o du-
cea mai bine: vorbeau .Pe şt>ptite şi el desluşea foa-
le cuvintele. Povestea cît de bine se odihneşte : soa-
re, pădure, peşte.. . Străbătea lacul înot încolo şi · îna
poi. Medicii? Mai ducă-se-n ...
.; Turnase s.i ngu r ciorba în farfurii. Lui Mişka îi
adă u gase în fa rfu rie cîteva picătu ri de basamac.
, .~ Tu să taci, replică el surprinzînd ·privirea ui-
mită a lui Mi şka. Să-mi spui după •ce ai să guşti.,
Iar cu ce a mai rămas în oală, trateaz-o pe bătrînă.
Spune-i că . Lioşa Vorobei. a gătit ciorba. Hai, cra-
pă pînă-i fierbinte, , că dacă se răceşte ·nu mai are-
gushţl ceJ.a ... .Şi adică, stai cu bunica într-o singu'ră
odaie? Da' părin ţii? • : ..
- Locuiesc la Tuşino. Au o cameră. A~olo stă
mama cu tata vitreg.
- A-a-a .. . Iată, va să zică, de ce ai şters-o la bu-
nica . Clar. Bunica-i tare bătrînă? ... Dacă moare, ma-
gh erniţa e a ta. . , ,
. , .-:, . Deocamdată nu are de gînd. Vrecţ s-o schimbe
pe două camere. Atunci, 'zice, pot şi să mor,' ca ht'
să rămîi cu două odăi. . .. . ·
. - Va să zkă, ţine .Ia tine ... trifr-o locuinţă cu
două odăi poţi să te însori. Vei avea .copii .•. Ia, pune•
ceainicul. · ··
269
- Bunicuţa mea e bună, zise Mişk a aprinzînd
gazul sub ceainic.
- Auzi, Miş', da' de ce te-ai băgat tu la cimi-
tir? Să faci un ban?
Mişka săltă din umeri.
- Drept ai făcut, conchise Vorobei. Principalul
e să nu întreci măsura. Garik n-a vrut să ţină sea-
ma şi a păţit-o ... Multă vreme ai tras la jug pentru
d?
- V-o trei luni.
- Şi cum îţi plătea? Nu te jăcmănea?
- Uneori nu-mi dădea nici un ban.
- De la el te poţi aştepta ... Fă ceaiul mai tare.
Da' ceai verde n-ai cumva?
- Am.
- O, se bucură Vorobei. Mai bun ceai nici că
există. ln Asia Mijlocie îl beam în toată ziua ... De-
spre Asia nt.ţ ţi-am povestit nimic? Las' că ţi -o i po-
vesti... Piale nu ai? Ei, dă-le naibii, adă ceşti. Ş i
împinge dulceaţa spre mine. ' .
Cînd taica a fost dat afară din Moscova, ·am ră
m'as în casă singuri: eu şi Vaska.
Am terminat şcoala de meserii şi m-am aranjat
cu lucrul ca inst alator la gos podăr ia com una lă , ser-
viciul' de imobile. Uite atunci făceam parale. De di-
mineaţă dăde a m o raită prin subsoluri, să controlez
magistrala. Trebuia controlată o dată pe săptămînă.
dar eu mă duceam în fiecare dimineaţă. Unde mai
string un şurub, unde mai răsucesc, şi nu era zi să
'lu mă aleg c-un bacşiş .
După aceea mi-a venit sorocul să fiu luat în ar-
mată. Dar eu am şters-o de la serviciu, mi-am înca-
sat banii de concediu şi i a - m ă de unde nu-s. Am
ajuns tocmai în Asia Mijlocie. în lo·c să fac armată ,
am tăiat acolo frunză la cîini vreo trei ani fără şa p
te zile. Doi ani am stat la Buhara . De ovreii din Bu-
hara ai auzit? Măi , da' pro·s t mai eşti! Eu oameni
mai cumsecade n-am întîlnit. La unul din ei am fă-
cut chirpici pentru cas ă . Am dus-o bine. ·
De bună seamă, era tare cald acolo. în să eram
numai piele şi oase, n-aveam pe mine osînză să se
topească. Cei graşi tare se mai chinuiau: nu puteau
să reziste. Şi uite la mine: ori că aşa mi-i feleşa
gul, ori că aşa -s făcut? Că am turnat la rachiu în
mine cît a încăput, dar cînd e vorba de muncă, nici
270
nu se simte Poţi întreba şi pe ai noştri cît am bâ\-
ut înainte de spital? Dar pe cine îl ruga Petrovici
de era mare nevoie? Pe Vorobei!
Da ... După aceea ain muncit la tăiat stuful. Mer-
ge o maşină, seamă nă cu combinele noastre, iar tu,
.stai în faţa ei. Stuful e mai înalt decît tine, îl apuci,
U răsuceşti şi îi bagi capetele în tobă . Muncă de oc-
naş! Mai mult de o săptămînă, fie zece zile, nu re-
zistă nimeni. Iar eu m-am spetit acolo .un sezon în-
treg. în schimb mai puţin de patru sutare nu sco-
team. Şi o ţineam tot ·într-o beţie ... Aşa-s eu făcut,
ţin la tăvăleală.
După aceea m-am înapoiat şi am tocat cu Vaska
tot ce agonisisem. Trebuia din nou să caut de luc-
ru. Cînd colo o vecină din casa noastră îmi spune:
«Vin la noi la bază, să vinzi îngheţată» Ei vezi, iar
îţi vine a rîde. Tu ascultă mai bine. M-am aranjat
Ia bază şi iar aveam aceleaşi trei sau patru sutare.
Cum? Uite aşa. Vin Ia bază după marfă, îi strecor
socotitoarei douăzeci şi cinci de ruble şi ea îmi um-
ple -căruciorul plin cu cornuri a cîte cinşpe copeici.
Cornurile cu îngheţată se vînd întotdeauna bine, dar
vara mai ales, toţi se înghesuie, stau Ia coadă ... Ba
eu încă mai fac gură, să nu se împingă... Stăteam
lîngă gara Savelovskaia . La început, cînd dădeam
de cunoscuţi, îmi era oarecum ...
A, uite că mi-am amintit!. .. Un caz interesant.
Mă duc eu într-o seară, să predau banii încasaţi
peste zi, copeicile îmi zornăie în buzunar ,Ia tot pa-
su 1. Şi mă opresc lîngă un chioşc să bea'u .o bere-.
Văd că m-au luat la ochi cîţiva din băieţii care se
oploşesc p~ la gară. Merg eu de-a dreptul pe linie,
da ei mă aţin în felinare. Erau vreo trei. Am vrut
s-o iau la treapăd , dar vezi că mă terriearH să nu
pierd mărunţişul din buzunare
Bine, îmi zic, las' că vă fac bucata chiar aici, pe
loc
Ma opresc Ei, şnapanii, se apropie; fiecare din-
tr-o parte Ce să ne sfă dim, băieţi, le zic, mai bine
să ne împărţim, dar vedeţi că n-am decît mărunţiş.
Şi bag mîna în buzunar - îi iau la pont că acuşi
scot pumnul plin. Da în buzunar nu ţineam decît
aramă, monede cîte cinci copeici. Scot pumnul cu
copeici· na, poftim, unde să vă torn adică. Ei, ţin
găii, se dau mai aproape Da' pe mine numai un gînd
271
mă roade: dacă risipesc pe :jos banii, cum t,i găsesc
după aceeil, pe întuneric? Cu atît mai mult .'cu ' cît o
duc prost ·cu vederea ... . Luaţi , ·1e zic, că mai ·scot· un
pumn~ Lor nici prin cap să le treacă · bănuiala _ că . o .
să le trag o mamă de bătaie. Ii dau unui'a la moacă,
apoi s-a vedea ce fac cu alţii... ·
· Pe unul I-am pocnit. .. Apoi, mă crezi, n -am pu-
tut închide ochii o jumătate de noapte, mi s-a făcut
milă ... Ştii cum l-am pocnit? M-a învăţat unul Ha-.
ris, la Samarkand, parcă ţi - am mai povestit despre
el, acela în general nu putea trăi o zi fără cafteală .
Şi i:ticiodată nu avea cuţit cu dînsul. Umbla cu o
lingură, din acelea cu care îţi pui ghetele, dar, ce-i
drept, era ascuţită ca briciul...
. · ·Eţ bine, şi adică , îF izbeşti cu pumnii încleştaţi
îr:i tîmplă şi unul la falcă - poc! Numai că trebuie
să le faci pe toate în acelaşi ,timp. Ţingăul a căzut
,lat. A!ll strîns de pe jos tot mărunţişul, -dar . el tot
mai zăcea pe o rină. Ceilalţi, bineînţeles, au şters-o.
M-am uitat la el şi-mi zic: ce stă întins fără -noi-
mă? I-am scos ceasul de pe mîriă. L-am pierdut
apoi, în h1c, cîrid mă scăldam. Era un ceas bun, «Po-
liot», cu mers automat...
· ~ Mişenkal se aut1 un glas din odaie
- Bunica ... Am trezit-o totuşi. .
Mişka intră în odaie. Se întoarse cu un borcan
de dulceaţă · îp mină. ·
- Bunica mi-a dat dulceaţă de mere. Vrei?
- Dulceaţa de mere ' îmi place. în . general îmi
plac · dulciurile. Nu· m-am săturat de ele cît ~m stat
la mama vitregă şi apoi în colonie, · le mănînc pen-
tru anii aceia. Pe cînd Valentina, dimpotrivă. Valen-
tina e din '42. Pe maică-sa a ucis .co o bombă, la Lob-
nea, apoi a stat cu mătuşa, pe urmă .într-un orfelţ-
nat. . N-a. · ştiut în co pilărie ce-i aceea dulce şi nici
acum nu prea mănîncă . Cînd cinăm în .doi, e adevă
rată comedie: eu îmi iau o bucată . de tort, iar dtn-
un
s·a sfert de rachiu ... ·
Şi adică, ce-ţi povesteam? A, da. · Stau eu odată
cu căruciorul şi se apropie de mine un tip într-un
«fiş», pune mina pe cutia cu mărunţiş de pe căru
cior şi nu se grăbeşte să-mi îi1to'arcă banii,: . Am . ră·-
mas trăsnit dar am tăcut ... Abia ·atunci _a . ridicat
cţipul şi-l ' văd că rînjeşte ... Marik! Am fost prieteni
înainte de colonie, să fi văzut ·ce . mai şotii născo•
272
ceam. ,:Iar mai"tîcz-iu, zieea ·'lumea, ş1rnp!ln mai dihai
ea el nici că s~a, pomenit prin Lianozovo , .
= M-a făcut ·-atunci Marik de trei parale: şi că
munca mea . e muncă · de muiere, şi că .· port halat, şi
aşa şi pe dincolo. Hai la . mine, îmi zice, Î'a cimiti
rul Dolgoprudnoe. Şi m-am dus ...
Cînd am săpat-prima groapă, s-a tăvălit de .rîs
toată golănimea din cimitir . . Mi.-au spus ca groapa
să fie ·de un metru nouăzeci. Da.. eu nu avem cu mi ·
1ne -nici metru de măsurat, nimic „ Noroc că înălţimea
mea este exact un metru nouăzeci M-am întins. pe
pămînt, am făcut semn dintr-o parte şi din alta şi
am săpat o groapă chiar mai lungă Dar adîrici~
mea? . M-am gîndit să fac cum e mai bine şi aIŢI
scos la pămînt cît sînt de lung şi încă pe Jumătate,
dar cî-nd dau să ies din groapă, ieşi dacă poţi! Am
încercat şi dintr-o p.arte şi din alta, degeaba, lune-
·cam mereu în ios Ba, ca într-adins, a mai dat, şi ' d
ploaie ... Am prins a răcni Tocma_i trecea pe alături
o băbătie. «Ce ţi-a venit, fecioraşule, m-a întrebat
de: te-ai băgat acolo?» «Mătuşică, i-am zis, ni,şte , ne
tnernici au vrut să mă îngroape .de viu, ajută-mă,
rogu-te, scoate-mă d·e aici» ... M-a crezut baba pe <;0-
vînt şi a trep·ădat la cancelarie Ei, zi, ai , mai ·a uzit
de aşa caragafa?
· · · "Mişca pufni în rîs . .
- Da, într-adevăr Tu iată ce să-mi spui, Lioşa
ce a fost între tine şi Vasia? Că nu degeaba te-a al
toit cu toporul? Parcă ţi-e. frate drept? .. · ,
--· · - · Fraţi alde el numai _cu şqricioaic.ă să ~ i . în _
dopi! D-apoi l-am scos· de pe Tomka. Şi ştii ce rni~a
_trîntit . după aceea tîrîtura? Cică, trţaba a f ăcut ~ o
Vii.sia, da optsprezece ani ai să p-lăteşti tu ... Frate
drept se cheamă .. : - . · ·
: : la'r cu Valentina ne:-am însoţit nu demult: de vre-
un an şi jumătate. Am făcut cunoştinţ~ de _sărbă_ ~
tarile din noiembr.ie ' · ·
A căzut grea de la bun început. Şi mi-am ~is
atunci, dacă vrea, n-are decît . să nască, curvişt'iria
Am de a.cu treizeci, pe atunci, adică ; aveam • mai:1)u-
ţin 1 d<J--r cam tot pe ·• acolo. De -a-ltminteri, e-·•fomeie
0
IX
«... .în . baza celor expuse: Vorobiov Alexei Ser-
gheievici, născ. 20 iunie 1948, or. Moscova, rus, f/p,
cetăţean al U. R. S. S., studii 7 clase, invalid gr. II,
brigadier la biroul de pompe funebre, dornicii. or
Moscova, şos . Altufievskoie, 18, ap. 161, nejudecat,
este a~uz1;1t; de a fi provocat cu bună şHinţă leziuni
corporale, ca re, fără a fi prezentat un pericol pen-
tru viaţă, au condus la o îndelungată tulbura re a
stării sănătăţii. · .
Tot inculpatul a_ comis un act inveterat de huli
gănie, adică acţiuni de încălcare a ordinii publice,
-dind . dovadă de o vădit~ lipsă de respect faţă de so-
cietate şi de o deosebită impertinenţă, care s-au ma-
nifestat prin împotrivirea sa în faţa cetă.ţenilor ve•
niţi să curme această acţiune huliganică.
Astfel, la 5 august 1975, ora unu de noapte, gă
·sindu -se în stare de ebrieta_te în · apartamentul 161,
btoc 18, şos. Altufievskoie, or.
Moscova, a iscat un ·
scandal cu concubina _lui , Ivanova V. I., proferînd
la adresa ei cuvinte obscene, a -trîntit,o pe divan, şi
a lov it-o cu pumnii în faţă , în cap ş i în alte părţi ale
corpului, maltratînd-o. La cererea vecinului său de
apartament, Lukianov Valerii Petrovici, de a pune
c apăt acţiunilor huliganice, Vorobiov A. S_ . ri -a reac- .
ţiona t, · a co ntinuat să înjure cu cele mai murdare
cuvinte şi l-a ameninţa t pe vecin, iar cînd acesta
s-a apropiat, cu scopul de a curma acţiuni le huli-ga-
nice, Vorobei a opus rez istenţă şi a sărit la bătaie,
provocîndu -i leziuni • corporale grave: fractura ma-
xilarului drept, care a necesitat ulterior un îndelun -
gat tratament medical (mai mult ·de 4 săptărnîni,
adică a comis o infra c ţiune prevăzută de art. 109,
p. 1 a C. P. al R. S. F . S .. H. >).
Vorobei stătea cu ochii în podele şi îşi muşca pî-
nă la carne unghia de. mult roasă. Auzise doar pri-
mele cuvinte, cînd judecătorul vorbise · într-aiurea-
ce se permite l'a judeca tă şi ce nu se permite; care
276
şi obligaţiile, mat m scurt, mm1c
sî-nt dreptu rile ,
~o_ncret. Apoi ·. îşi
simţi urechile astupate, ca şi ,cum
cineva i le-ar fi picurat cu cea r ă, iar deasupra
sprîncenei, acolo unde era spărtura, ceva începu să
zvîcnească şi să vîjîie. Şi în această vîjîială se pier-
dură toate zgomotele din jur.
Işi îndreptă ochii spre Val entina. E-a asculta li-
ni~ită. ·
In clipa de faţă nu se temea decît de un singur
lucru. Nu-i păsa de procurorul mut, care îşi agita
cu vehemenţă mîinile, şi nici de eventuala sentinţă:
Se temea să nu-l apuce accesul, ca atunci, la spital,
după ce băuse un pahar de vin roşu.
Atunci, la spital, se speriase de el însuşi, simţind
că moare sufocat, din lipsă de aer, p:-adă unor con•
vulsii ce nu şi le putea stă.pîni.
După a doua sau a treia înghiţitură, parcă o mî-
nă nevăzută îi înlănţuise gîtlejul strîngîndu -l. Nu
era însă o senzaţie neaşteptată , medicii îl preveni-
seră că poate avea spasme. Apoi, cînd tot corpul
prinsese a i se suci şi închirci, abia atunci s-a spe-
riat că i-a venit sfîrşitul.
Despre aşa ceva medicii nu-l preveniseră .
I s-a făcut anestezie pe loc, în pat, fără a-1 mai
t r ansporta în sala de operaţ ii, şi i s -a s trăpuns gît-
lejul, atingîndu-i-se nervul auditiv.
Mai tîrziu, g în di nd u-se la acest acces, îş i a min-
tea de infecţia putredă de care zăcuse .
287
o satyă w . cartuş:e oarbe. După intonarea marş ~l_l.\f:''1
f u,ttebru . · . . . . . .
-- Vorobei! s trigă. Molcj ok, după ,:ce t?ţi se îm-
prăştiară · . ·: · . . ..• · . , :· · . . '. · . . · ··
Mişka se opri. j·
Vorobei; .încruntîndu-se supărat, ca, întotd.e aim ,::i'
cînd nu .auzea, se r ăsti :
·.~ '.C e te-ai oprit?
-~ -- Eşti' chemait. .
- Ce s-a întîmplat? îi . stri g ă Vorobei .lui . Mor
ciok şi se întoarse spre Mişka Du-te de isprăveşte
vopsitu.{, îndată .v in şi eu. · . · ' · · ··
.Vorobei Hpsi ·multă vreme .. . .
•Mişka . te,rmină , vopsitul grilajului; trase o fµgă
în şopron să aduc ă bHele, ca să le fixeze _.J?e stîlp-i; ·'
cînd în. sfîrşit se arătă Vorobei. · ·
. Vorobei venea încet, ţinînd · un deget în · gut ă' ; î;şi
muş'Ca unghia ·· . . . · '. ·
· - Să te îrigrop de. pe acum?. hîtîi ·ei Ori a:şJep -
. tăm pînă mîine, cînd s-or aduria băieţii? · · ·
Mişka . se dădti · îndărăt şi răsturnă . căldârea · cu ·
vopsea. , . . :. . · . · ' . ... :- . . · · . ' ·
- Uită-te la picioare, jigodie! răcni Voro:beL Cu ·
cine -ai stat la taifas lîngă decembrţşti? · "
· -:- · Cu un bărbat ... · ·· •,· .~..,.
Mişka vru. să ~i . explice mai în amănunt,. dar simţi
cui:n, i se pune un nod 'în gît şi , în loc de cuvinte, 'riu
· scoase decî.t im sunet şuierător. Se bîţîi .fără· rost '{)e.
vopseaua vărs ată, cu Vorobei în faţă şi ·Cff grilajul
în spate . · · · . · . . .
;.·- Hn- - bărbat , care va s:ă zică.? :pr-edzij ,Y orobei
în timp ce privirile foi scotoceau pe jos. · · ,. '... ,:'... ,
· Mişk a văzu · 1je pămî nt . un- .ciocan, greu, ·cu .eJ fi-.·
xaseră sttlpii grilajuluL « Acuşi mă omoară», îi ful-
geră prfo minte · şi rnîinile i se încleşta1·ă pe grila ~ ·
jul cu vopseaua încă um:edă. : .. .
· Voi·obei făcu un pas în -lături,· se aplecă .... M.işka
zbură dintr-un salt peste grilaj şi· ridicînd anevoiE:
cizmele grele de pămîntul şi vopseaua ce se lipiser'
1
290
- Aşteaptă, Kutea, îl opri Vorobei ridicîndu-se
greoi de pe scăunel. Stai că mergem împreună,
Lucră torii şedeau în cancelarie care şi unde: pe
pervazuri, pe scaune. Finlandezul se chincise într-
'un colţ, de-a dreptul pe podea.
- închideţi uşa cu cheia. Să nu intre nimeni!
Nosenko, şeful-adjunct, cercetă cu privirea bri-
gada care tăcea mîlc.
- Cu dumnealui e clar, zise Nosenko, arătînd
cu capul în d i recţia lui Petrovici. Dar ce facem cu
; voi? Cine a săpat mormîntul acela?
- Ce mormînt? întrebă, naiv, Ohapîci, sperînd
să aducă vorba pe făgaşul obişnuit.
- Gura! Credeţi că eu o să încasez mustrare,
iar voi o să huzuriţi aici fără griji? Eu o să vă duc
în cîrcă, iar pe voi nici vîntul n-o să vă sufle? Aiu~
rea! Cine a scurmat pe mormîntul acela?.! la să aud!
Adă cererile încoace! răcni el către Petrovici, fără
a se întoarce spre fostul şef care şedea în spatele
său, cu capul în piept. Nu s-a înţeles? Ceterile de
toncediere. Hai!
Petrovici se strecură în cabinet.
- Vă dau un minut de gîndire. Dacă nu-mi spu-
neţi, o jumătate din voi zboară afară!
Se uită la ceas. La geam se zbătea o muscă Ia
rest domnea o tăcere mormîntală .
- Aşa, minutul a trecut. Nosenko îşi puse oche-
larii pe nas şi întinse mîna spre Petrovici fără a se
întoarce. Pune prima cerere aici.
Petrovici îi înmînă o hîrtie cu marginile· zim-
ţoase.
- Ohapov, citi Nosenko şi puse pe cerere data
de azi. Bu-un, concediat.
- De ce eu? se încrîncenă Ohapîci. MormîntuI
cela nu-i al meu ...
- Gura! Următorul. Novikov ...
- Dar eu ce vină am? săJtă de pe duşumea
Finlandezul. Ba m-au hărţuit din pricina foi GariR,
acum să răspund pentru groapa nu ştiu cui. Am să
mă plîng ...
- Cui să te plîngi? îl potoli Ohapîci cu o pri-
vire tristă_ şi dispreţuitoare . Stai liniştit şi înghite-
ţi mucii!
- Raievskil
Nosenko Iua,~e cererea următoare.
291
~ -· Uh, 'jigodie, ' las'' că dibuiesc eu cine a stricat
1norrtiîntul!: .. · · · · ·
Raievski descuie uşa şi ieşi trîntind-o din urma
sa.
Nosenko Juă în mînă cc;-er~a următoare. · Voro-
, bei îi urmă r-ea articulaţia buzelor. ·
- Ve-li-ka-nov, rosti şeful pe sifabe numele
lui Kutea. · ·
Kutea se smuci neputincios în colţul un de şedea,
deschise gura, dar nu spuse nimic.
Vorobei făcu un pas înainte. ~ ·. , i • ·:
ROMANUţ CU FETE
294
- O sută cincizeci.
Da cît costă var şove nii?
- Acelaşi preţ.
- Da de cînd îi ai? şi- i' şi vezi că se înghesuie,
te împresoară, scuipă subţire, iar încordarea şi pre-
simţirea 1e păleşte obrazul, îşi cutremură umerii,
iar boaşele li s-au împuţinat de atîta frică şi ar
trage fu ga la clozet, dar palmele asudate tot fr.ă
mîntă minerul şişu l ui.
In astfel de împrejurări Colega se arăta nemai-
pomenit de isteţ şi plin de fl er. Simţea că e de fa-
ţă şi păgubaşul, încît scotea deodată nişte urlete,
spumă la gură, îşi sfîş ia cămaşa la piept şi zbiera,
slobozea spumă la gură, îşi sfîşia cămaşa la piept şi
zbiera scremut, de-ai fi zis că-şi alungă din oase pro-
pria groază. · ·
- · Na -vă, javrelor, luaţi-o pîn-la unul! şi le îm.-
pingea, le băga cu de-a sila duşmanilor săi toro-
piţi furtişagul. Mai reuşea să strecoare, scîncind
strivit - adineaori doar că i-am luat cu cîte o sută
douăzeci de la Şurik din Maluşenca!
Kolea Colega arăta deocamdată firav, în schimb
vădea semne de isteţime, ba că şi de viclenie şi se-
meţie.
Şuric din Maluşenca nu era altcineva decît duş
manul porumbarului său şi megieşul ăstor prădaţ.i.
· - Mare artist! zicea încîntat Mucea de îndată
ce reuşeau s-o şteargă, vezi bine, ceata asta se lan-
sa în căutarea lui Şurik şi, prea poate, acela va s-6
încaseze zdravăn la moacă. Şmecher artist, repeta
Lionea gîngăvindu-se. Căzătură, unde te-ai. şcolit?
Mă dai gata, cît pe ce să -l împărnez pe roşcat, da,
,tu de ici... cînd te-ai pus pe zbierat... Colega. eşti
grozav!
Copilărise şi crescuse Kolea Colega în ·curte,
curtea îi fusese casă şi în aceeaşi curte se îndrăgos
tise, cînd Tamara făcuse cunoştinţă cu el, mai drept
zis, cînd Kolea i se prezentase Tamarei, care şti a
totul -toatele despre el, îl admirase adesea, ba că îl
şi visase, puternic şi curajos. Pe scama lui Kolea
circulau legende în tot cartierul, bunăoară, cum se
plimbă dumnealui pe cornişa casei, apoi cum a mar-
dit patru sa u chiar cinci beţivani, care luaseră nă
ravul să tragă aici la măsea, la intrare, apoi făcuţi.
bine-me rsi urcau la etajul doi, de unde se holbau
29S
vizavi, m geam!îcurile băii de femei. Locatarii îi
lăuseră cu zoi şi cu uncrop, derbedeii însă totuna
veneau, ca şi cum ar fi prestat o muncă . Mare pa-
coste! Şi cînd te gîndeşti că nu vedeau altcev:<1 decît
tinda băii, unde nu toţi sînt în pielea · goală, şi
chiar dacă-i .despuiată muierea, n-o vezi decît mai
jos de brîu, mă rog, ce haz are poponeaţa unei mu-
ieri , cînd nu i se vede faţa?
Kolea îi gonise, ba-i şi mardise. Numai de unul
singur. Ei, ş i se cuvine aici punct, deoa·r ece pe lim-
bă. veni caracterizarea lui Colega. Vorba însă nµ e
despre el. · ··
Cînd Tamara fu pe cale să-şi încheie şaisprezece
ani, iată că şi Kolea dă cu ochii de ea. Avea el două
zeci şi cinci bătuţi pe muchie, bătuţi, la buzunar, mai
cînta la chitară şi din gură. Duioase cîntece, din
cele hoţomane, jeloase, he1tnare, mai fumînd şi hal-
dan. Da fuma el haldanul aşa: lua ţigara, · îi muşca
cartonul, după aceea clintea puţintel foiţa de pe tub,
mutînd-o înainte, scutura tutunul în palmă, îl ame~
steca cu drăcia aceea şi îl frămînta între deşte, şi
H băga din nou în ţigară, trăgea la loc foiţa pe tub
şi ' inhala adînc fumul, inspirînd cu buzele nu chiar f
strînse pe ţigară, în schimb, tremurîndu-şi mîna, ca
fumul dimpreună cu aerul , să ajungă în străfundul
bojocilor, reţinîndu-1 acolo pe cît îl ţineau puterile,
pe urmă îl slobozea de acolo, răspîndind o miroznă
plăcută şi, în acelaşi timp, rîcîitoare.
· Dădea şi Tamarei cîte-un fum , o învăţa$e să
cinstească vinişor şi, tot aşa, simplu, ca din întîm~
piare, o sedusese; adică o tot -sărutase, o sărutase,
îi strecurase mîna sub bluziţă, 'descheiase 'dol nas~
turaşi, adică întîi unul, apoi altul, cînd deodată ea
ii spuse:
- Stai! Las-că eu ...
Şi, într-adevăr, după aceea se despuiase Tama-
ra cu mîna ei.
Ea doar că terminase clasa a noua, ba chiar rn-
cheiase şi vacanţa de vară. în timpul verii ea fu-
sese instructoare în tabăra din aceeaşi Tarusa un-
de se-·recrease întotdeauna, pionieră fiind: Localita-
tea e vestită, ştiută din vechime, e între păduri cu
·ape curgătoare , veri calde, amurguri albastre şi du -
ioase, cînd instructorii de pionieri, după ce-şi ogo-
iesc detaşamentele de neastîmpăraţi, în frunte cu
296-
clăpăugi din ăştea stătuţi, noap,ica dornici şi ci să,
hălăduiască prin corturile fetelor, ba unii chiar şi
hălăduiesc, dar naiba să-i ia, n-au decît, dacă-s mu- .
coşL în schimb, instructorii se vrăfuiesc, la rîndu-le,
pe la · şezători. Acestea sînt tainice şi molcume, nu
cumva şeful taberei şi educatorii să le dea de urmă
·şi să-i mustre, sau chiar mai anapodq., să-i trimită
pe la case, iar directorilor de şcoală să le fie ticluite
depeşe despre chipul moral al instructorului res-
pectiv . .
Mă rog, dumt\ealor, şefii, educatorii, ştiu, desi~
gur, de şezătorile acestea nocturne, ba că nici ei nu
,s-ar da în lături de. la aşa ceva, însă n-au încotro,
povara autorităţii îi apasă, n-au obraz.
în schimb, instructorii se pitesc undeva între tu-
fari, îngînă tot felul de cîntecele duioase cu neru~
, şinări şi tot ei le săvîrşesc - duioşiile şi neruşină
rile. Se resfiră perechiuşi prin cele colibe, unde e
raiul adevărat pentru îndrăgostiţi, deşi· nici pe de~
parte nu sînt ei - îndrăgostiţii, ci doar un picuşor
1e fierbe sîngele, vezi bine, noaptea e înstelată şi cal-.-
dă. De cu zi colibele acestea )e-au înălţat copiii.
Mulţam - pionierilor, măcar atîta folos ·din urma
for. Desigur, nu-şi prea permit cine ştie ce, deoare-
ce fata se sfieşte de fetia ei, iar băietanul se .teme_
nu cumva să se facă de ruşine şi de rîs. Unde mai
pui că unii haba r n-au ce să întreprindă după o îm-
brăţişare. Practic nu ştiu, în schimb, au studiul bo-
tanicii, zoologiei şi anatomiei, care se predă sub chi-.
cote şi glume indecente, în clasa a noua. Aceste
obiecte le-au furnizat teorii nuanţate instructorilor
şi ei mai ştiu şi de păcatul originar al lui Adam şi
Eva, şi dţ celelalte păcate următoare, ajunse pînă
în zilele noastre, căci, vezi bine, au locuit în bună
parte în aceeaşi cămăruţă cu părinţii, iar părinţii
crezînd în sinea lor că fetele şi feciorii au ador-
mit, desigur ... Dar nu adormiseră copiii şi au auzit
totul. Anticii au spus-o pe bună dreptate că totuşi
păcatul originar e o consecinţă a spaţiului locativ
Chiar dacă ar fi invocat delaolaltă teoriile şi pu-
ter~a duhului sufletesc în ajutor, nici un instruc
tor din aceştia n-ar fi depăşit cunoscuta treabă,
aşa că nici băiatul Tamarei nu s-a însumeţit şi a
păstrat - o . pentru Nikolai Colega, fost porumba'r; ·
apoi delincvent şi fantezist, de dorul căruia mult
297
timp tot lăcrimează puşcăria, şi pînă la urmă el 4tl-a
avut încotro, l-au îmbră ţi şat gratiile.
Se povestesc acestea, ca să se ştie că Tamara se
fotorsese din vacanţă bro nz ată, soarele-i decolora-
se pletele şi o slăbis e, iar ochii albaştri i-i încercă
naseră grijile de copii şi nopţile nedormite.
Ei, dar să fi fost po_sibil să n-o seducă? Desigur.
nu fusese chip nicicum, şi Kolea o sedusese, dar n-o
părăsis e, cum e-n obiceiul multora, ci nimerise sub
lege pentru că pur şi simplu nu-i reuşise un furt i•·
şag. Tamara nu-l boci, ba că şi el se purtă cava-
lereşte, între ei avînd loc următorul schimb de vor-
be:
- Să nu mă aştepţi. Doar nu mă duc pe frontt
- Nici gînd de aşa ceva!
- Bravo ţie. Eşti boboc încă, ai grijă de termiriă
şcoala.
- Tocmai la asta mă şi gîndesc.
- Asta îţi spun şi eu.
A urmat o pauză fără semnificaţii. Apoi gardfa-
. nul îl conduse pe Nikolai Sveatenko în sal11 judecă
toriei, unde urma să i se citească legea. El doar că
reuşise să mai strige:
- M-oi întoarce, ne-om lămuri atunci, gesticulă
din mîini Nikolai, apoi duse iarăşi mîinile la spate
. şi glumi cu escorta: Ai dori-o pe una ca ea şi să ne
schimbăm cu locurile?
Tamara nu intră în sala ju decătoriei. Ce să cau-
te acolo? li era şi ruşine. Se duse acasă. Dacă
te gîndeşti bine, astfel de băieţi ca Sveatenko au
:noroc de nişte amice fidele, încît nici nu-ţi vine a
crede. Alde Nikolai ispăşesc cîte şase-şapte sentin-
ţe şi se întorc după fiecare pedeapsă. Cînd cată -
amica îl aşteap tă, ba se şi porăie în juru-i, mun-
ceşte pentru el', îl hrăneşte, deoarece după cel de al
şaselea soroc amicul e de-a binelea invalid: are plă
mînii de zbătuţi,- scu ipă sînge, iar un braţ îi atîr-
nă ţe apă n . Ah, şi cînd te gîndeşti că în tine reţea lui
ciupea bancnote numai cu două deşte, iar după gra-
tii dădea legi pentru toată puşcăria, şi acum, pof-
tim, nu e nici de zeama oului, doar că are şi el un
trecut. în fond, ce fel de trecut, nu? Curaj şi nebu-
neală, cît încape în neghiob, reuşeşte doar cîte ceva
să şparlească şi să se înţolească, îi scurtezi mîne-·
cile la haină, ca să nu se vadă că-i străină, fur-lua-
298
,tă, şi iată - l din nou ia închisoare. i\rnica îl aşteap
tă iarăşi, apoi îl întîm pină, se porăie cu el şi mun-
ceşte, căci chiar dacă dumnealui ar dori să mun-
cească, nu mai e acum în stare - ca lic e de braţ
ori de picior şi hrentuit la măruntaie... In schimb să
fure ea n-o să-i mai permită, pentru că -s mărişori
copiii şi pricep ei cîte ceva. Chiar cînd e vorba de
tătucu -so. Aşa că . să fie bun şi să şadă cu copiii cit
timp. ea, soaţa , se chinuie vara cu apa gazoasă, şi
iarna la butoiul cu bere. Ce mai tura-vura, aici e
bucăţica lor ·de, pîine,, ba-i spuma de bere, ba puţin
tică apă-n acea bere, ba alte din astea şmecherii şi
saţul casei este. Da dumneallli să fie bun să creas-
că copiii. Căci e bolnav şi n-are decît să obţina pen-
sia de invaliditate, deoarece e suferind în urma mun-
cilor prestate în lagărele d~ corecţie pr:in muncă.
- In~otro ai luat-o? îl între-atiă soaţa.
- La cursele de cai. ·
- Oa de cînd, mă rog, akr.gi mătăluţă la curse-
le de cai?
- Clava, tacă-ţi fleanca, că nu· e chestia Je min-
tea ta. ,
- A-ha, vrasăzică, la atîta mă pricep --- sa te
spăli, să te chitesc şi să port grija corciturilor ta!e,
aşa-i? Vezi-i, li-s căscate pliscurile, cer crâparc. Va-
săzică, asta e treaba mea, s'ă mă chinui pe picioa-
rele mele umflate de la ora , şepte dimineaţa şi să-ţi
adăp beţivanii tăi cu bere, da? Atîta mă priveşte,
nu? Să te întreb nu se poate, ai? Cîine, încotro o
luaşi, răspunde!
- Iţi, spusei, la cursele. de -cai.
- Ce să cauţi acolo, drace?
- M-aşteaptă Liovka Moscva şi Şurik Antirei.
O lună de zile de cînd Şurik e la libertate, trebuie
să- l văd şi să-i spun un cuvînt.
- Nu cumva iarăşi ţi-ai pus coada pe spinare?
Jură -te, jură tot acu pe sănătatea copiilor tăi că nu
te mai încurci în afaceri! Jură - te tot acum.
I · - Ce-i cu tine, Clava, de parcă ai turbat? Ţi-am
spus doar„ într-o clipă mă întorc! Acuşica-ia-ia!
I
I · Şi clipita iarăşi se prefăcea în ani. Peste trei-
patru şi mai bine dacă se întorcea, numai datorită
faptului că era reformat pe motiv de boală. Şi din
!
I
nou consoarta se porăia cu el, se zbă te a, îl batjoco•
t rea, totuşi, îl avea a·t,turi de ea. Uite aşa sor de
l
299
amfce au băieţii alde Nikolai Sveatenko, poreclit
Colega.
Tamara însă nu era dintre acelea. Ea nu-l mai
aşteptă pe Colega, ba nici nu-şi prea aducea amin-
te de el. Iar cînd acela se întoarse, fetele îndrăgise
ră de acum cetăţenii străini. Nu pe un oareşcare
anume, ci în genere pe domnii cei din străinătaţe,
propriu zis, străinătate ca noţiune, simbol, simbolul
altei lumi ciudate.·
Mai întîi, cetăţenii aceştia locuiesc pe la hote-
luri, iar hotelurile au restaurante, apoi vin aparta-
mentele lor, mai ales că· acestea-s mobilate de sue-
dezi, finlandezi şi chiar de francezi. Te îmbie cu-
răţenia şi căldura şi adie dincţată asupra ta ceva ca
din paginile revistelor «Penthaus» şi «Plaboy» unde
ba vezi o miss, ba .un mister America pentru anul ·
197 ..., opere uimitoare:• ale dizainelor -case, toale-
te, săli de baie şi bazine de înot, terase şi dormitoa-
re, · pe unde se plimbă mirese în rochii albe, soaţe
elegante cu droaia de beby rotofei, lia fel de ele-
ganţi, şi desigur, pretutindenea bărbaţii sînt la . vo~
lan sau în cite o luntre cu motor «Johnson», sau
şed tolăniţi în paturi şi oriunde îi vezi, surîd, si- ·
guri fiind de ordinea lor · int~rioară, aproximativ ca
cel care adineaori te-a condus încoace, în aparta-
ment. Ce e drept, ăsta nu e chiar aşa de înfipt şi
sigur, o fi avînd ani de vreo două ori şi jumătate
mai mulţi ca ai tăi, dar, vezi bine, pe masa lui sînt
deschise revistele astea cu reclama ţigărilor «Marl-
boro», pe care Iie fumează nişte cowboy cu feţele
brăzdate, ochii albaştri, purtînd pălării cu borul larg,.
:pantaloni mulaţi pe corp, faini, mişto bărbaţi, pu-
ternici, de nădejde, cuceritori ai Westului Sălbatic.
fermieri şi milionari. In schimb, cel care te-a adus
în apartament, uite-l scoate misterios un pachet şi
pocneşte celofanul pe care scrie «Bon marchais», şi
,care nu-i altceva decît un prăpădit de magazin pa-
rizian, ori o pinţă , nicidecum acel Pierre Carden, de
.care tu, propriu-zis, nici nu ai auzit. Te apuc; şi
desfaci pacheţelul, tu, Tamara, tu, Galea, Liuda, Vera
şi scoţi de acolo roşind un sutien şi nişte ciora.pi-
pantaloni. Şi sutienul îţi vine turnat, e m,tm'Uul
doi. Azi voi, fetelor, Tamara, Galea, Uda, Vera sm-
teţi toate ca una, n-aveţi sînii bunicilor voastre, :iar
sutienul e la ţanc, anume numărul doi, şi bărbatul
lOO
ista pricepe la şic. Ş i-excl a mi ceva sau nu, dar 7"'·. fu.
guli ţ a în baie să-l măsori, ia r domnul din stră_ ină
tate surîde . de francheţea ta, şi destupă o sticlă de
«Ballentain», alta de tonic şi alte niscaiva sticloan-
ţe frumoa se, aş teptîri du-te. Nenicul arată a fi pater-
nal, fiindcă pe· ici-pe colo răzbat din chjca lui
şuviţe de Jlăr că runt, iar portmoneul se desface ca
o . armonică şi din toate secţiu nile lui se iţesc con-
soarta şi copiii, dar ce importă? Tu îi placi şi de ce
1nu i-ai plăcea, doar eşti tînără, frumoasă şi bron-
zată. Desigur, -nu mai eşti cea care ai fost cu şapte
ani în urmă pentru Kolea Sveatenko, totuşi, eşti fai-
' nă. Uite că ai ţîşnit din camera de baie să te arăţi
şi pe t ine, şi sutienul. Aţi plăcut în doi, deoarece du-
mnealui, gazda, ţi-a sărutat binevoitor braţul mai
sus de cot.
Ce-i drept,- voi alde Tamara, Vera, Liuda şi Ga-
lea aţi fi putut să vă duceţi, de-o vorbă, la «Mos-
torg» şi de acolo să cumpăraţi ba una, ba alta, ba
cealaltă, chiar ginşi şi ţigări «Marlboro», şi atunci
le~ar fi anevoie scumpilor noştri musafiri din străi
nătate fără cunoaşterea deloc a graiului să vă tî-
rască în patul dumnealor de la hotel.
Totuşi, nu .e vorba numai de cadouri. Ce-i drept,.
şi cadourile. .
Tihnită şi plăcută e p rezenţa domnilor i şti stră
iini. Sînt ·plini de atenţie, ştiu să curteze, să compli-
menteze, îţi întin_d imediat la ţigară bricheta aprin•
să şi-ţi sugerează . speranţe de căsnicie. Ce-i .drept,
doar uneori, căci domnul cel anterior din străinăta
te i-a P.Ovestit istuilalt, proaspătului . sosit, cine eşti
mătăluţă; cum că îţi pfac domnii sosiţi din altă lu-
'me,, ca un fel de ivi re vestitoare - şi te porţi cu ei,
precum cu si mbolurile acelea «bizare din alt tărîm»,
Poate că aţi au zit pătărania aceea, cum că o cîn-
tăreaţă ple _a în turneu cu tot felul de orchestre prin
foturii.e oraşe şi întotdeauna, desigur, după concert,
cîntaceaţa se vedea nu-ş-de ce invitată de contra-
;bas isti care o serveau cu bere şi apoi o cărau în
odăile lor. Se apucă odată cîntăreaţa şi îl întreabă .
pe unub «Scumpule, dragule, mi se pare cam stra-
niu: întotdeauna sînt inv itată numai de contraba-
sişti şi toţi ca unu1 îmi toarnă' bere, ca după aceea~••
Curh îţi explici chestia?» Muzicantul, în Ioc s ă-i . riiş• ·
plrridă!,- sco·a te partitura cu notele ce se transmiteau, .
301 .·
între orcheştre, iar acolo pe foaia, ccntrabasistului era
scris: «Cîntăreaţa iubeşte berea. iar după aceea e
de acord la orice».
Credibil, nu -i aşa? Probabil, ·şi domnii iştea din
străinătate îş i da u amănu'nţite exp licaţii în limba !
lor neaoşă despre voi, alde Tamara, Vera, Liuda,
Galea, şi fiecare proasp ăt sosit vă st recoară cite-o
speranţă de căsnicie, avînd doar un anume scop
i
~
mişelesc, da poate că şi fără sp eranţă, ci din bună I
creştere. i
In schimb voi, alde Galea, Vera, Tama ra, Liuda, I
credeţi că, dacă nu te loveşte în moalele capului cu
sticla, că dacă nu-i spurcat la gură şi bădăran în i
I
I
gesturi, păi musai că are intenţii ser ioase. Mai în
scurt, fete le se î ndrăgosteau de domnii din străină
tate, şi bucuroase luau cadouri, căci nu ştirbeau de-
loc bugetul familiei domnului din străinătate. Şi
într-atîta se deprinseseră fetele nnastre cu domnii
aceştea, într -atît îi iubeau, încît într-o bună dimi-
neaţă Tamara se apucă , şi, fără ştirea nemţeloiufui
.din Germania Fecierală, ji scoate din portmoneul-
armonică opt sute de mărci.
II chema pe neamţ Piter, i11r Tamarei îi tremu-
rau mîinile în portmoneu, o luase cu greţuri şi o
sugea la linguriţă, ori că din cauză că pilise ieri un
pic, ori că se afla Ia prima încercare, dar înşfăcă
toate mărcile şi le ascunse sub sutien, totuşi reuşind
să fure cu coada ochiului şi fotografia din portmo-
neu unde era Grethen a lui Piter cu «kinder»-ii ei .
.Cătase Ia fotografie şi imediat se Hniş.tise, apoi,
calmată,- se înfurie: a promis s-o ia în căsătorie,
derbedeul, deşi Piter nu-i promisese nicicum, şi apoi
chiar de i-ar fi promis ea, desigur, Tamara n-ar fi
priceput, deoarece cu şase ani în urmă nu fusese
primită Ia institutul de limbi străine şi de atunci nu
se prea adîncise în ştiinţele acestor limbi.
Ştia doar «hall0>>, «good bye», «bon jour»,
la fel mai ştia «Wiskysoda», «jintonic» şi «I
Iove you». Piter ieşise proa spăt bărbierit din
baie, vioi şi dindată - Ia portmoneu . Descoperi
banii J:ipsă ş i cătă întrebător Ia Tamara. în
schimb, ea s trînse din umeri, chipurile, habar n-am!
Ian auzi, mărci parşive de-ale tale n-am văzut eul
Grozav îmi. trebuiesc! Cum nu ţi-i ruşine Ia obraz
M-ţi treacă doar prin cap una ca asta , ca şi etm eu
302
ţi-aş fi o tîrfă oarecare! D a că îţi pa rc ră u, na -ţ i' su
tienul tău s linos! Na-ţi - I! Tamara. rosti acestea cu
foarte mare natura leţe , adică mînioasă, ia r furia îi
îmbujoră obraj ii şi se prefăcu că-şi zmulge de pe
~însa sutienuL Dar nu -l zmulse, fiindcă banii erau
acolo. Din. fericire, Piter porni s ă protesteze nu care
cumva să-i fie înapoiat sutienul: el flutură din mîini
J .şi-i dădu de înţeres că doamne fereşte să s.e fi gîn-
ţl it el la aşa ceva, şi-i arătă pri n gesturi, chipurile,
-scuză, e mahm ur, ieri seara a fost un pi cuşor «şa
fe». El îşi dădu. colea o tiflă peste berega tă , deoarece
ştia obiceiul no.stru, nu era pentru prima oară în
Rusia, aşa că gesturile beţivanilor le însuşise, dar,
cum era tulburat, tifla nimeri în nodul lui Adam,
de-I făcu să tuşeasc;ă aş,& ca prostul, şi atunci amîn-
doi, Tamara şi Piter, izbucniră în rîs. Eh! Dacă ar
fi ştiut Tamara că Grethen asta a lui Piţer e fosta
lui soaţă, că pomeniţii copii - «kinderi» ae lîpgă ea,
da, sînt ai ei, da divorţul e şi făcut - şi în faţa Ta-
marei şede acum un bărbat total liber, adică un ce-
tăţean văduv din Republica Federală Germania, şi
în ultimele cinci luni cetăţeanul ăsta vine cu trebu-
rile firmei a şasea oară . în Uniunea Sovietică, iar
ultimele două călătorii le face numai . de dragul Ta-
marei, şi dacă ea, prostuţa, ar mai fi zăbovit un pi-
culeţ cu furtişagul, la sigur că ar fi revenit puţinul
avut al lui Piter, agonisit de grijuliul şi modestul
stăpîn. Şi atunci Tamara din mahalaua Samotioc
s-ar fi aciuat între pernele de puf şi camerele cu
băi separate şi, te pomeneşti, peste vreo lună şi mai
bine, ea s-ar fi trezit în rochie albă de mireasă în
faţa reporterilor-fotografi, iar amicele ar fi dat ochii
peste cap - ah, fericita noastră Tamara! Da, o as-
tfel de fericire fusese atît de aproape ... Deci, Piter
nu se dădea deloc pe faţă că ar fi bănuit-o, sigur
era că furtul îl săvîrşise draga din visările intenţii
lor sale.
Acest Piter Onigmann era veritabil neamţ cu
sentimentele lui ce decurg în astfel de împrejurări,
ba mai avea şi oarecare experienţe ruseşti, mărtu
risiri şi lacrimi de beţivan, şi cît pe ce să izbuc-
nea scă şi el, Piter Onigmann, în plîns, vezi bine,
speranţele se vedeau spu lberate, deoarece fusese ga-
ta să se căsătorească cu Tamara, chiar dacă n-are
studii înalte, şi mai la urma urmei fie comsomolis-
303
tă, . fie secretara generalului s,etu.rifăţif ruseşti, fie
·;chiar cosmonaută; văduvă sau- rnamă 0 eroină, dar ia-
tă . că Piter nu mai era în stare de nimic, vezi bine,
ea luase,- chiar dacă nu luase,...:.. deschisese fără
voia lui Piter portmoneul. Plîngea acum tainic Pi·•
ter, în schimb, rîdea, făţiş, rîdea pînă la lacrimi
şi - şi conduse după asta amica, adică, pe fosta sa
amică jos, la restaurant, ca s-o servească cu ultimul
dejun, un dejun de adio,
Acolo, în holul restaurantului, se desfăşurară
nişte lucruri cu totul neaşteptate. Pentru · amîndoi
neaşteptate. Trei tineri cu chipul candid se apropia-
ră de străinul Onigmann şi însoţitoarea domniei sa -
le şi se scuzară oarecum plictisiţi, într-o limbă nu
· prea ariană, iar pe Tamara o poftiră să între pe o
uşiţă aflată sub scară, aproape neobservată. Acolo
o aş teptau alţii la un birou cu nişte clituri de hîr-
tie imaculată. Şi cei ce o invitaseră, ca şi cei ce o
aşteptau, iată că· se arătară nu prea respectuoşi.
- Legitimaţi - vă, vă rog, cum v.ă zice? Numele,
prenumele şi numele după tată.
- Poluektova Tamara Maximovna .
- Vîrsta?
- Scuzaţi, dar ce s -a întîmplat?
Cei de ta birou ridicară uimiţi din sprîncene.
- Răspunde , cînd eşti întrebată, ţaţo!
Tonul era grosolan şi ameninţător, şi Tamara
imediat se linişti.
Ea puse picior peste picior, aprinse o ţigară
. «Marlqoro» şi întrebă cît se poate de vulgar şi djs-
preţuitor:
- Da de ce, mă rog, mătăluţă mă tutuieşti, ne-
ne? Doar n-am băut în doi la bruderşaft.
- Duduie, da crezi că vreodată eu aş ... şi cel ce
o interoga înjură cinic. Să-mi răspunzi, altminter-
lea ai să-ţi muşti coatele! o ameninţă el.
... Tovarăşe şef, n-ai s-o sperii pe Tamara noas-
tră, căci au speriat-o alţii · mai deochiaţi ca dumn.ea-
ta. Insuşi Kolea Sveatenko, poreclit Colega, a spe-
tiat-o, şi de multe ori a speriat-o. A speriat-o prima
oară cu trei ani în urmă, cînd dumnealui se în-tor-
sese din puşcărie. Atunci cînd s-a întors de după
zăbrele şi, precum i-a promis, pornise şi dumne,a-
luf să descurce iţele. Dar... despre cele de , atunci,
mai încolo. Deocamdată ...
304
, ----: De · ce tnjuri, dom'şef, de ce te exprimi scîr-
ibos . şi încerci să mă sperii? · Ce te -a . lovit? C-arn
fost i:n apartamentul unui cet~ţean din străinătate?
· Păi, că am fost. Da 'mneata, dom'şef, să pînde.ş.ti
-mai bine personalul hotelului, căci dumnealor pri-
mesc două lefuri, una de la voi, în rublişoare, ·· şi
"alta de la clienţi, valută forte. Ori poate că dum-
• nealor fac parte dreaptă cu voi? Uită-te la mine,
şefuleţule, văd că fumezi «Winston». De unde ai,
nenicule, «Winston»? Ţigările astea se vînd doar
la barurile de la «Internaţional» şi în magazinele
«Beriozca». Da cravata asta de unde o ai? Ori poa-
te că slujba vă asigură şi cu cravate?
- Poluektova, gura! rămaseră toropiţi cei, din
jur de atîta obrăznicie şi păliră la chip. Poluektova,
ai s-o paţ ...
Tamara Poluektova însă , pasămite, să. ta că. Işi
luase vînt. Da de afară dragul ei Piter se împingea
în uşă s-o salveze, oricum, dragostea încă nu se
mistuise de-a binelea.
- Mai „rău o să-mi fie?! Dar unde poate să - mi
fie mai spurcat ca la voi şi între voi, aici? N - aveţi
dreptul să mă reţineţi! Piter... Păi, eu îl iubesc pe
Piter şi mă ia în căsnicie,- şi cu aceste mincinoase
cuvinte Tamara se lipise de uşiţă, cît ai clipi o des-
chise şi de partea cealaltă apăru ratatul ei mire,
anume Piter Onigmann , comivoiajoru l sa u ce o mai
fi fost el acolo, şi ea îl înşfăcă ele reverele hainei
· şi. îl trase în odaie şi, drept dovad ă a dragostei lor
şi a consimţămîntului de consoartă, se agăţă de gî-
tul lui Piter şi îl sărută cu foc. Şi atunci îl întreba -
ră făţiş pe Piter lucrătorii hotelului într~o limbă cam
stîlcită: ·
- E adevărat ·te vorbeşte duduiţa, domnul nos -
tru, că, cerem scuze, n-am făcut prezentările de · ri-
goare, dare adevărat că o iei dumn ea ta în căsătorie?
Răspunde tot acum! Altminter lea pentru ob ră zn icia
şi sminteala ei o băgăm într-un plic de o să-i pia-
ră pe veci urma! O să călătorească pe aşa nişte
meleaguri, unde-ţi dă broasca ţiţă ... - şi altele alde
astea.
Piter se înspăimîntă de-a binelea pentru Tama -
ra, , ba se înspăimîntă şi pentru persoana domniei
·sale, deoarece taică-său fuses~ în prizonieratul · fu -
sese din Siberia şi de acolo cărase în Germania
20 Comanda N, 437 ' 305
mai multe amintiri calde, tot u-şi :tVl\a şi amintiri
'înfrig ur ătoare, b u năoară, iarna silwri nnă, iar Piter,
deoarece nu prea' pricepea ameninţiiri lc colabora-
torilor de hotel, se gîndi că şi pe dumnealui ar
putea să- l bage în pli,c, să-l care în locuri cu.
broaş t e lăptoase. Şi aducîndu-şi aminte de cu-
trem urele tătucului «br-r-r, că ger mare era în
S iberia», şi de iernile de acolo, Piter răspunse
ferm : «lavo!!» - ceea ce voia să însemne c ă
Tamara a grăit adevărul, d u pă care o luă la braţ.
Iar ea, ex p r im î n d u -şi preap linul sentimentelor,
porni s ă lbatic să-l s ă rute pe Piter, în ist r ăsti m p
că utînd la · funcţionari i, ruşinaţ i şi amuţi ţi, ai «In-
t uristului»,- ea tot săru tîn du - 1 şi plîngînd, şi rîzînd,
şi ţupăind, şi miorlăind de plăcere . Şi anume că
nu trebuia să ţupăie, neroada, să-i cadă bucuria în
scîrbă, pentru că deodată i se descheie blestematul
de sutien şi de acolo zburară cele proclete opt su•
te de mărci. Şi atunci totul se cufundă în tăcere,
iar funcţionari.i hotelieri porniră răzbunător să fo-
săie, duseră mîna la stilouri, apropiară cliturile de
hîrtie albă, iar cetăţeanul Republicii Federale Ger-
mania rămase în picioare curcă plouată, cătînd la
teancul de bani, ca şi cum vedea pentru prima oară
bancnotele ţări ş oarei sale şi în aceeaşi clipă i se
s pulb erară ultimele îndoieli, dar, .vezi dumneata,
rostise mai adineaori «Iavol!», iar în Germania cu-
vintele nu se aruncă în vînt .
. Tamara Poluektova din fundătura Samotecinaia
·aşa şi rămas e cu un picior în aer, cu gura deschisă
şi cu sutienul descheiat, aştep tînd ea însăşî, fără
.să ştie ce.
306
sorii-mea. Irina e mai mare ca mine cu trei ani, so-
ţu-so e inginer, munceşte la o uzină secretă. Irca
n-o să aibă copii, a avut un raclaj nereuşit. Cu vreo
şapte ani în urmă, pe cînd eu terminam şcoala, mai
p~ scurt, pe cînd _l-au băgat la pîrnae pe Nikolai,
Irma se avea de btne cu un pictor . Pictorul o tot de-
sen_a, iar noaptea n-o lăsa să vină acasă, da nişte
amice telefonau şi minţeau cum că sînt la o vilă,
drum u-i lung şi se simte bine, la adăpost. Mamă
mea t~t întreba ce fel de băieţi sînt acolo, iar ami-
cele raspundeau, nici un fel de băieţi, noi, fetele,
,facem şezătoarea noastră - şi se hlizeau, şi îi zi-
ceau mamei «Mihalovna», ca şi cum ar fi fost ami-
ce la cataramă, mai întrebîndu-o ce face acu Tama
ra. Şi închipuiţi-vă, îi transmiteau salutări lui tai-
că-meu , care-i mai vîrstnic decît mamă-mea cu vreo
douăzeci şi trei de ani. De altfel, în tinereţ~a lui a
sluj it. în organele de miliţie, acum însă e la pensie.
Are o. decoraţie şi ulcer stomacal. De vreo doi ani
trage să moară, dar trăieşte şi ştie · c-o să moară
din care pricină e cîinos şi cade-n patima beţiei ş{
nu ne iubeşte pe nici una. .
Pe vremea slujbei tot primea diplome de merit
şi acolo îl iubea toată lumea, în schinib, acasă se
purta ca un sadic adevărat, încît îmi e groa4ă să -m i
şi amintesc. Pe cînd eram mică de tot, da Irca ole-
cuţă mai mărişoară , locuiam într-o căsuţă din sub-
t.trbia Moscovei şi aveam acolo o grădiniţă mică
. mică. Luasem obiceiul împreună cu mama şi Irca
să stropim verdeaţa ei, să grijim copăceii, şi îndră
gisem joaca asta de-a grădina. Vecinii nu ne vizitau,
deoarece aveau teamă de tata, el niciodată aproape
că nu schimba o vorbă cu nimenea, fuma doar şi
tuşea. Se întîmpla ca cineva să-l cheme: «Ma~im
Grigorievici!», dar el rămînea surd. Lumea zicea că
a fost contuzionat,- nu-i adevărat, n-a fost, în ge-
nere, el n-a fost niciodată pe front, pentru că fuse-
se scutit ca miliţian . Nu ştiu de ce nu ne avea la
jni mă pe toţi, pe mama, pe mine, pe soră-mea, în
schimb, trăia cu noi - şi mama adesea îl ruga:
«Pleacă , omule!», da el n-auzea, par că. Odată, venind
de la slujbă, s-a apucat şi ne-a nimicit grădiniţa,
tufişurile le-a zmuls cu tot cu rădăcini, iar copacii
i-a tăiat. Lumea zicea că a făcut-o beat fiind, dar
nu-i adevărat, nu că era beat, ci îşi dădea seama că
307
î ir" · fel ii 1· ă st a mai straşnic o :;ii 11c jignea,scă,
e 12a şi cum pe noi ne nimiceşte. All:i dal ă s-a ilP\l·
c.tl şi a înşfăcat -căţeluşul meu şi al Ir iuei şi l-a g(-.
tuit. Căţeluşul zăcea, . pe semne, de,o b oa lă, po~ţe
de-atîta se tînguia, da tată-meu deodată îl zmulge
din mîinile mele şi începe să-l. sugrume, s~i-1 gîtuie
încetişor , încetişor, tot cătînd la noi, iar căţelul de
colo se tot zbătea în mîinile lui şi după aceea a ră- .
mas lat. Amîndouă nu c-am plîns, ci smintite zl;>ie- ·
ram, să zici că ne 'sugrumase pe noi. Atunci el ne.-a
întins căţelul, s-a dus în cealaltă odaie şi s-a îm- .·
·băt,at criţă. Apoi a venit la noi aşa beat, ne-a înş
făcat în braţe, aşa buhăite cum eram, şi ne-a arun-
cat afară în cămăşuicile de noapte, da era iarnă.
Mama muncea la cantina uzinei în schimbul de
noapte, iar noi cu Irina ne ghemuisem pe o băncu
ţă şi plîngeam, şi îngheţam. Da tata a ţras zăvorul
la uşă · şi s-a culcat. Cînd a venit mam~ noi de-
acum nici să stăm pe picioare nu eram în star\::. Ma-
ma ne-a cărat în casă, ne~a ·încălzit , frecîndu -he cu
spirt, dar totuna am zăcut ,după aceeac. mult timp.
Apoi tustrele ne-am mutat la bunica la Moscova,
pe Samotioca, adică mama, eu şi cu Irina, fără dîn-
sul, iar dnd a murit bunica, s-a. mutat şi tata la noi
şi locuieşte ş-acum, dar de ce nu ştiu. Mama zice .
că i-i milă. Curînd o să moară, cică.
. învăţam tare bine · la şcoală şi se mai vorbe.a ·
că .sînt cea mai frumoasă .din el.asă; şi învăţătorii
bărbaţi se· uitau galeş la mine, da învăţătoarde
dţtnpotrivă. Era una, Tamara Petrovna o . chema,
diriginta, tot ea şi învăţăfoare de bot,rnică; da noi
o porecliserăm Morcoveaca, •ei bine, aceea m-ar fi
înecat într-o lingură cu apă, mai ales atunci cîm;l
îmi făceam coafura sau eram bine dispusă.
Odată, ne-a dat pentru acasă următoarea temă:
să creştem mucegai pe-o coajă de pîine. Tre-
buia să · muiem pîinea în apă şi s-o l?unem sub .
pahar, iar peste cîteva zile vezi nişte puf, -
anume aceea ce şi se chea1nă mucegai. Ei 'bi-ne,.., mu-
cegaiul nu mi-a reuşit pe pîinea de sub pahar, în .
schimb, l-am obţi n ut în lada de zarzavat, sub masa .
de la bucătărie . Fără să mai stau pe gîndu ri, mă
apµc, bag morcovul sub pahar, mă duc la şcoală _
şf _ zic: poftiţi, mucegaiul creşte pe morcov . . Şi deo,
d'ată, · îmi amintesc: phii, asta i-i porecla ... Ce mai
308
tămbălău! A chemat-o pe mama şi a avertizat-o ca-
·tegoric că eu am să ajung. o destrăbălată. Uite că
am ajuns. Invăţătorii mei s-au arătat a fi profeţi.
Marna era cu serviciul în comerţ, ea şi acum e şefa
secţiei «zarzavaturi» de la un magazin, dar în ul-
timul timp aproape că nu comunicăm. Una - două,
îmi tot scoate ochii că-mi schimb mereu serviciul, iar
ultimele opt luni în genere umblu lela. Bine, dar me-
reu mi se promite, însă dindată ce te cuici cu bine-
făcătorul, cu atît mai mult nu iese. Sincer vorbind,
n_u i:□ ai. cr.~d pe nimeni. Şi apoi ş i bărbaţii ăştia au
ş1 e1, b1eţu, tot feltJl de griji: unii au familii, copii,
,:a~e cooperatiste,· ami_ci şi autoturisme. Desigur,
1m1 cad numai familişti, rpă rog, mai vîrstnici, pen-
tru că ăştea tineri nu:mi plac, cu ei te apucă urî-
.tul şi te vezi nevoifă pe tine să te distrezi, ceea ce
1mă face să casc, da îmi place bărbatul cel bine copt,
~umnealor· se simt flataţi cînd apar pretutindeni
iîn societatea unei fetişcane, fie într-un local public,
fie la un prieten. Aşa că nu se sinchisesc nici ei, fa-
miliştii, niti eu de bărbaţii chiar în vîrsă. Pică din
ăştea. Da aleg dintre cei cu autoturism şi mai pot-
riviţi sînt cei din sfera comerţului sau a artelor, de-
oarece şi unii, şi alţii frecventează cam aceleaşi lo-
caluri, alde societatea teatrală şi Casa cineastului,
~u felurite p_remiere, filme, spectacole.. restaurante,
,ba e Casa jurnalistului, ba e "l:asa literatului. Iar
societatea de acolo e atrăgătoare, vestită, atmosfe-
ra e intimă, prinde a te cunoaşte fiecare, m11ltora
le-ai şi fost amantă şi totul se ştie despre toţi, pen-
tru că se laudă că te-au avut şi au făcut un schimb
de impresii, dar nimic grozav, încurcături nu se is -
că. Dimpotrivă, ai sentimentul că sînt cu toţii prie-
tenii tăi şi se bucură să te vadă.
Apoi te trezeşti în casa cuiva. N-ai chef s:; te
cari la tine acasă şi rămîi pe noapte la el şi te chi-
nui s-adormi de una singură, dar uite că nu-ţi iese
aşa.
***
Maxim Grigorievici Poluektov se trezi în acelaşi
loc unde se culcase . încă prin somn îl chinuia mah-·
muria, dar îl chinuia atît de vîrtos, încît n-avea chef
nici să se trezească. Şi pricina era nu mahmuria, ci
de a cui nevoie să se trezească şi ce să mai săvîr
şească măria sa Maxim Grigorievici pe lumea as-
ta, dacă •S-.a pregătit s-o părăsească, fiindcă e o rea-
litate mişelnică, unde ani în şir îl suge şi H doare
treimea asfa de stomac hăcuită de chirurgL La ce
bun rămaşiţa asta, care-i îngăduie să facă doar iun-
bră pămîntului, dacă şi ca, treimea asta blestemată,
îl necăjeşte şi îi aduce mereu aminte prin nişte ac-
cese de vomă . Aşa că nimic nu se mai cuvine să în-
treprindă, nici deosebit, nici o ispravă mare nu-l aş
teaptă pe Maxim Grigorievici în lumea asta, ba, de
fapt, nicicînd nu-l aşteptase aşa ceva în alte vre•
muri. Totuşi, Maxim Grigorievid se sculă,- mahmu-
ria îi spulberase visul. Da parcă era un vis ca lu-
mea? Coşmaruri, numai coşmaruri.' Nişte boturi cu
trompe şi ochi de rozătoare îl chemau desluşit de
dincolo de fe r eastră cu glas tare, dintru început arar
şi răspicat, apoi, pe măsură ce creierul lui cobora
în visul ista anapoda, cuvintele se precipitau, se
înteţea u. Mutrele îl chemau să deschidă nu ştiu de
·ce fereastra şi să păş e ască în nicăieri, ;,;nde zbori ca
puful. Aceleaşi mutre îi mai propuneau nişte porca-
. rii, considerînd, prob abil , că lui Maxim Grigorievici
o s ă-i facă plăcere. Ş i tot mai auzit, tot mai iute
ele răsunau pe întrecute, adevărate miorlăit u r i la
urmă .
Maxim, vino încoace, vino . scumpule, la ce
tlaiba zaci în divan ul tău ploşn i ţos? Ia u i tă-te ce
314
zînă te aşteaptă (şi imedi at vocile prezentau zîna,
fie o rusalcă verde cu surîsul de brotăcel, fie o mu-
iere. ucisă, prea poate că şi văzută, goală şi însîn-
gerată) ,- Maxim, scoală - te, ia ieşi, Maximaş, la
balcon, te aşteptăm dincoace de sticlă,· doar arun-
că - ţi piciorul peste bal u stradă şi sari, sari, sari!il
Şi rusalca, -ori mîndra, chifnea de haz s au plîn-
gea ş i tot îl momea prin semne, ea după asta totul
s ă se deformeze, să se p r efacă de-a binelea îmr-o
porc ă r ie o r dinară şi s ă se mistui e dindată ce deschi-
dea ochii.
· Acum , în s ă, după ce luase s fî rşi t l eş inul ista noc-
turn,- an evoios şi pe ră stimpuri , - un leşi n care
te-afundă nu pe deplin ci cu tres ă riri şi sudori reci,
cu înlănţuiri de fantasme apăsătoare , ·se văzu nevo-
it să se trezească de-a binelea, să-şi sloboadă picioa-
rele pe duşumea, s - ajungă la frigiderul din bucătă
rie şi să bea apă rece-rece. Nu i-ar fi stricat o bere,
însă de unde?- afară de apă, nimic în casa asta!-
şi Maxim Grigorievici ştia prea bine, aşa-i întot-
deauna, dimineaţa şuieră vîntul prin toate sticlele. Se
văzu nevoit- să se scoale. Şi tot ţînîndu-se aşa, cu
ochii închişi de visul acela , Maxim Grigorievici ge-
mu; mă rog, e pensionar şi pompier, fost funcţionar
al Comisariatu lui de ·intern e în felurite institutii ale
sistemului nostru penitenci ar ramificat, un ulcerat
cu o treime de stomac, un taciturn, plin de fiere şi
răutăcios , pe nume Maxim Grigorievici Poluektov.
Dumnealui gemu , deoarece i se urcase un nod în
gît, şi visul acela tulbure şi zburător începu să fie
.gonit de amin_tirile zilei de ieri şi din alte vremuri,:
din priciha ·căro ra ţ i se fa ce ruşin e , şi scîrbă , şi ciu-
d ă, ş i te ea cu fur ie contr a fiinţ ei tale, dar mai mult
cont ra . acelora care ·ţi-a u fost . martori şi partici-
panţi cheflii ai faptelor şi fl ecăre lil or de ieri. Sur-
pl usurile de suc gastric u rca s eră pînă în gît şi ce-
reau spirtoase: chipurile, nenicule, serve şte - ne cu ce-
va şi coborîm· înapo'i la locu-ne. Dar _iată-că şi spas-
mele începură să-i bage în menghine căpăţîna şi să
ceară acelaşi lucru: dă! .. Dă tot acu; altininterlea
ţi-o strivim, ba că-i sugera r ă, îi demonstrară cum îl
şi strivesc pe Maxim Grigorievici.
Şi mai departe invalidului nostru trezit îi răsări
tam -nisam în memotie anume ceea ce n-ar fi trebu-
it: cu cîţiva ani în urmă, la puşcăria Butîrca, îşi bă-
31S
tuseră joc de el întemniţaţii. Intrase el în celulă, de-
sigur, mai i:ntîi prin terestruica uşii observi-na cu
'0cm experimentat, ca înăuntru se Joacă cărţi,. to:
iuşi, pînă ce deschise şi trase zăvoar ele şi intra, bu-
tucul de cărţi dispăru, iar în întîmpinarea lui Ma-
•Xim Grigorievici se aruncă haimanaua şi şmeche
roiul de Şurik din mahalaua Butîrcii, porecht Man-
teluţă, şi porni, aşa, tam-nisam, să - l tmbrăţişeze şi
să-l bată pe umăr, spunînd tot felul de bagate le şi :
bancuri. J'vlaxim Petrovici, desigur, îşi dăde a seama
că face pe golanul într-un anume scop şi desigur,
îl tot depărta pe Manteluţă, croindu-ş i cale spre pa-
tul unde adineaori jucau ei. Acolo răscoli cu oe-a mă
nuntul, la început chia.r cu osebit alean de bucurie
că, uite, acuşica, sub salteaua subţire de rum e gă tu
ră va răsări butucuL de_ cărţi croite din petice de
ziare. Opt-zece foiţe UIJa pe alta se presează cu uri
borcan de sticlă pe . taburetul celulei, iar colţuril e se
moaie în parafina topjtă, şi trefla, cupa, caroul, pi-
ca - toate îţi ies . după tipic. Dar oricîkde zelos ar
fi căutat butucul acesta Maxim Grigorievici, nicio-
dată nu-l descoperea şi făcea mofluz .cale întoarsă.
Atunci Şurik Manteluţă îl îmbrăţişa din nou şi îl
tipărea, luîndu-şi rămas bun, chipurile, Maxim Gri-
gorievici, îmi vine să te pup, uite ce frumos ai ajus-
tat patul, mai bine ca noi. N-at găsit nimic, şefule?
Ai, ce regret! Dar ce căutai? Cărţile de joc? Vai, adi-
că pe I? noi şi cărţi de joc să fie.? Ei, _ n u mă arnă
rî! Bine, şefµle, spal-o de aici, n-ai baftă, gata, căci
vezi-mă, sînt numai în .maiou, s-a întîmplat ceva
· cu scurta, nu-mi amintesc, ori că mi-au şparlit-o,
ori c-am pierdut-o la cărţi. Trebuie să-mi scot pîr-
leala! Aşa că, scumpule, cară-te, fii bun .
Celula se distra la culme, hohotind, în schimb
Manteluţă avea privirile grave, chip~rile, ~u-i. ar_d~
lui de haz, ba că suferă pentru Maxun Gngonev1c1
ş i nu-i purta pică lui • ·Şurik. Acest Mantelu·ţă, în
sc1'iptele puşcăriei fiind · Goli~ov Al~?~nd!, t!ecut d~
cincizeci de ani, părea u n barbat fara vtr?ta, vec~1
lo'c atar al pen itenciar'elor, doctor în matene de clu-
chife de ale puşcăriaşilot. Uit:şe a-i. mai ~rî pe _t:rn-
A
334
Ba ia spune aşa: «I(olea! M-am uscat de dorul tăul
N-am avut zilişoare fără tine! Zi şi noapte mă gîn•
deam la tine, da tu nu-mi dădeai de veste, netreb-
nicule ce eşti!» - spuse glumeţ, Nikolai şi întinse de
aţum mîinile spre ea.
- I(olea! Nu ţi-am dus dorul, mi-am dus· viata
fără vai şi amar şi a_proape că nu mi te reamint,e am ...
- «Aproape»! E bine, zis, roşti I(oJ.ea.- E foar-
te lung acest «aproape». Care va să zică, 'uneori îţi
reaminteai, totuşi? Da? îmi e de ajuns şi atît.
Sveatenko se bucură d.e acest «aproape» ca şi
cum Tamara i-ar fi spus: «iubesc».
- Ia fii cuminte, I(olea! Şezi! Vorbeşte ceva mai
vesel sau, dacă vrei, cîntă.
Nikolai se reculese puţin şi luă chitara. Inima
îi bătea nebună în piept, iar cîntecul flutura pe bu-
ze,- nu cîntecul lui propriu, ci altul străin. însă
ca şi cum ar fi fost al lui.
N-am rezistat sorocului dintîi,
Lua-voi anul, ori vreo patru-n plus.
Băieţi! Scrieţi-mi doar un rînd, -
Ce face lumea cea cu fruntea sus!
NOAPTEA TĂMĂDUIRII
339
Fireşte, toţi înţelegeau că de vină sînt bătrîneţi!e , 1
şi amărăciunile vietii, pe care baba Dunea lei gus••·
tase din plin. Dar şi războiul, şi foametea. De înţe
les înţelegeau ei, însă asta nu schimba nimic. Dacă
venea b aba , atunci ştiau•• că afară de copii nimeni
nu mai dormea noaptea întreagă. Deci, vizitele ei
aduceau puţină bucurie.
O purtau pe la medici, aceştia îi prescriau me-
dicamente, dar nimic nu-i ajuta.
De aceea baba Dunea venea la copii tot mai rar
şi mai rar, iar cu timpul obişnuia, după două ore
de hurducături în autobuz, să-i întrebe doar de să
nătate ş i pleca înapoi.
La ea, în casa părintească, copiii apăreau vara,
în con.cedau.
Dar iată că nepoţelul ei Grişa, cu trecerea ani-
lor a prins a veni mai des: în vacanţa de iarnă, la
săr'bătorile lui Octombrie şi l a cele de mai.
Şi iarna, şi v ara el pescui~ în _rîul pon, strîr~~.ea
ciuperci, patin a şi schia, se 1rnpnetemse cu ba1eţt
din mahala, ·mai pe scurt, nu se plictisea de loc. Bu
nica se bucura . · ~
Si de data as t a odată cu venirea lui G ri şa , uita
cu tot.ul de boli.şti.' Preocupată de treburile şi~ griji-
le ei, ziua I.recea repede. Nici nu băga de seama cum
a fară încep u să a murge ască.
Cînd î:;;i Iă c u a p ari ţiR G r işa , 'ncă se md vedea.
Răslumă ceva cu zgomot î:n cerdac, iar în casă in-
tra val-vîrtej, îmbujorat la faţă, . învă luit de nouri
de aer rece şi zise chi.ar din prag:
- Mîine mergem la pescuit! Dincolo de pod poţi
să iei şalăul cu căldarea.
- Să ştii că asta-mi place, încuviinţă baba Du-
nea. Ne-am înfrupta cu ciorbă de peşte: .
. Grişa cina şi se aşeză să - şi facă rînduială în unei,.
tele de pescuit: controla dacă-s la locurile lor mo-
melile şi nada, şi toată gospodăria lui ocupă o ju-:,
mătate de casă. Iar baba Dunea se aşeză- pe cana-
pea şi -l mînca din ochi pe nepot, întrebîndu-1 ba de; r
una, ba de alta. ··
· Ani la rînd nepotul rămase cam mărunt la trup,
dar în ultimii doi ani crescuse pe neaşteptate, ,şi ba ~
bei Dunea aproape nu-i venea să creadă că acest .
flăcăuaş cu picioar,e le şi mîinile · lungi, cu pufuşo1;
340
negru deasupra buzelor este neîndemînatecul Gri-
şatl<a.
. - _Bunicuţo, asta ţi-o spun eu şi poţi fi sigură:
t1-a aJunge şi de pră. jit şi de ciorbă. Zău, te asigur.
- Da ce-.ai păţit la nas? întrebă ·îngrijorată ba-
ba Dunea. Te-i fi lovit...
Grişa rîse:
Vorbesc de peşte .. .
- De peşte .. . Un unchi de-al meu umbla la pes-
cuit. Moş Avdei. Trăiam pe âtunci în I(artuli, unde
m-am şi măritat. Ce de-a peşte mai era acoio .. .
Gri.şa şedea pe podea, printre mom eli şi sfoare-
le undiţelor, cu picioarele sale lungi ajungînd din-
tr-un ·capăt a1l odăiţei în altul, de la p-a1t pînă la ca-
napea. El o ascultă, apoi o as igu ră:
- N-ai nici o grijă, şi noi mîine o să pescuim
de minune: şi pentru ciorbă, şi pentru prăjit.
Soarele asfinţise de mult. Cerul mai sîngerase
o vreme. Df,"., acum se ivi şi luna înjumătăţită, dar
luminînd atît de frumos şi clar.
Au hotărît să se culce. Baba Dunea zise cu o
oarecare jenă în glas:
-- S-ar putea ca noaptea să mai flecăresc prin
somn. Tu să mă trezeşti.
Grişa căută să o convingă:
.- Bunicuţo, eu n-aud nimic. Dorm neîntors.
- Slavă do nnului, că
eu , bătrînă proastă ce s.înt,
îndrug la verzi şi uscate. Nici nu mai ştiu ce să fac.
Au adormit repede - şi t:lunica, şi nepotul.
Dar pe la miezul nopţii Grişa se trezi din cauza
unor strigăte:
- Ajutor! Ajutor, oameni buni!
De pe somn, în bezna din jur, el nu înţelegea ni -
mic şi îl cuprinseră fiorii.
-· Oameni buni! Nu ştiu unde rni-s cartelele! Le
aveam în băsmăluţa asta albastră! Poate le-a găs it
cineva? Şi tăcu.
Grişa şi-a dat seama unde se află şi ce se în-
tîmplă . Striga prin somn baba Dunea .
i-in liniştea şi bezna ceea el de::,luşea nvespus- de
clar respiraţia gîfîită a bătrînei. Ea par<:a _~ştepta
să pri.ndă puteri. Şi începu să se tînguiasca dm nou,
deocamdată abia şoptit:
Cartelele ... Unde m.i-s cartelele? In băsmă-
341
Iuţa ceea albastră ... Oameni buhi. Copil aşii... Petiania
Şurik, Taiecikă ... Am să vin acasă şi ei vcir cere de
mîncare, .. Dă-ne, măiculiţă, pîinică .. . Da măiculiţa
;}or. .. Baba Dunea se înecă la j umăt a te de cuvînt,
uluită d~ ceva şi strigă cu glas tare: Oameni buni1
Nu ne lasaţi să murim! Petiania! Şura! Taiecica nu-
mele copiilor parcă le cînta cu o voce pătrunzătoare
şi plină de jale.
Grişa nu mai rezi stă, se ridică din pat şi se du se
îr,1 odaia bunicii:
- Bunică!' Bunicută! o strigă el. Trezeşte-te ...
Ea· se trezi, se răsuci în pat:
- Grişa, tu eşti? Te-am trezit. Iar tă -m ă. Pen-
tru dumnezeu.
- Tu, bunicuţo, te culci pe partea stîngă, pe ini-
mă., ..
~ Da, aşa nu-i bine, ştiu ... se învoi su'pu să baba
Du'n ea.
- Nu se poate să te culci pe inimă. Culcă-te pe
partea dreaptă.
- Da, da, pe dreapta ...
Se simtea nespus de vinovată.
Grişa reveni în odaia sa, se culcă.
Baba Dunea se întorcea cînd pe o \)arte, cînd pe
alta, ofta. Nu-i venea uşor să scape de vedeniile din
vis.
Nici nepotul nu dormea, aştepta să se încălzeas
c·ă . Despre cartele auzise. Pe ele se dădea pîine. In
timpul războiului şi după. Iar Petiania, pe care atîta
îl deplîngea bunica, era tatăl său.
Prin semiîntunericul înaurit de razele palide ale
lunii se zărea contururile etajerei. Grişa începu să se
gîndească la dimineaţ a care avea să vină la pes-
cuit şi de acum îl fura somnul cînd o auzi pe buni-
că mormăind:
- Căvine iarna ... Să s trîngem ghindă ... Să aibă
băieţii, copiii ... pronunţa ea bolborosit. Că pîine n-a-.
junge şi ne-a prinde bine ghinda. ~ ăsaţi-1:1i-o, ."~.
mi-o luaţi. Pentru dumnezeu ... Nu m1-o luaţi! striga
! ea cu voce tare. Lăsaţi-mi _ măca r s acri! Sacii şi bo-
. r- f
CUPRlNS
3
Eugen Lungu
O LITERATURA-0STATIK
13
·Ann a J\. h rn a t o V a
RECVIEM.
Traducere de A u re 1 'B u s u i o o
20
Alex andr Tvarclovski
IN R,ltJN~LE MBM0RIBI
Traducere de A. B u sui o c
37
,
Olga Ciukovskaia
SOFIA PETR0VNA
Traducere de E f r o s in'a B o I o g a n ~
123
Ios i f Gherasimov
BATIU AN UŞA
Traducere de V I a d N e a g o e
189
V l adimir Solouh i n
CUM A FOST lNMORM îNTATA STEPANIDA IVANOVNA
Traducere de G r i g·· o re Gri g a n
209
SergheiKaledin
Q~ MJ.C. ŞJ .UMlL ~lM!îJ.B
Traducere de N i u m a B u ş b e n i
294
V l a d im i r V î s o t k i
P.OlVlANJJ L CU fEJE
Traducere de V a .s i I e V as i l ac he
339
Boris Ekimov
NOAPTEA. 'L1i.Mlmn_nw
TraducNe de G r i g or e C r i g a :a
B 30 Bătăi în uşă [Culeg. de proză şi poezie].
/S elecţie şi pref. de E. Lungu; Trad. de A. Bu-
suioc. ş. a.; II. de B. Jankov - Ch.: Hyperion.-
348 p.
ISBN 5- 368-00644-6
Operele incluse în aceasti.i selcc(ie au fost scr ise în ani difc-
rili ş t pe diverse teme: arcstiiri le în mns~i din 1937, crimele sîn-
gcroasc ale stal-ini srn ului, dcportiirile în rn asii. atmosfera fetidă
şi îniibu ş itoarc a anilor 60- 80. Toate aceste lucrări poartă sigi-
liul ace lui aşi întreg destin: ele au vilzut lumin a tiparului peste
decenii. Concepute în perioada tragică a c111tului stalinist ( «Rec-
viem» de A. Ahmalova, «Sofia Pctrovna» de O. Ciukovskai a. «în
numele memoriei» de .A.. Tvar<lovski, «B~iiiii în uşii» .ZI.e I. Ghera-
simov, «Cum am înrnormîntat-o pe Stepanida Ivanovna» <le
V. Solo,, în , «Romanu l cu fete» de V. Vîsoţki ş i a.), ele vizau
fenomene şi rcaliUiti sociale, care nu conveneau administrator1-
1or ele ntunci, şi au ·riimas siî zadi în sertarele sc riitorilor.
Noua gîndi rc politică, restr-ucturarca şi tran spare nţa le aduc
în actualitate, miirturisintl în favoarea curajului civic demon-
strat de autorii lor.
4702010201 20
B - - - - - 69-90 BBC 84P7
M756{10)·-9,0
. FI 4102
Dat la .cules 28. 03 90. Bun de tipar 09. 1O. 90.
:Format 81JX l 00/32 Htrtie de t ip. N2 2
' Garnitură literară. Tipar înalt .
Coli de '1,ip_ar ,1:1,05. -Coli .editoriale 19,07
Impr. cro,m. conv. 17,24. Comanda 437
Tiraj 20000. Preţul 1 r. 20 c.
Editma «Hyperion»,
277063, Chişinliu, str. Florilor, _1.
Tipatul executat fa.: TipO[!,rafia Centrală.
- 27'70U8, Chişiniiu, str„ f'lorilor, l.
Departamentul de Stat pentru edituri-,
poligrafie şii difuzarea_cărţiio1·
al R S. -S. Mold<m1,
JlHTepaTypHO·XYJl.O/Ke.cTBeHHOe H3Jl,aHHe
CTYK B Ll,BEPb
(Tipo3a H CTH XH)
Ha pyAtbU-(,CKOM Jl3btKe
CocTaBHTeJib
J1yttry EBreHHfl fepacHMOBlcl'I
IT e p e B oJJ. 'I H K H:
6ycy110K AypeJI AJieKcaHJJ.P.OBHtJ H JJ.P-
X y JJ. O :lK H H K
)l(aHKOB EopHC reopraeBJ11I
113)1.aTeJibCTBO «Hyperion»
217004, K11w1rneB, np. llhecpaH tJeJI Mape, 180
Redador:
Valenlina Buzilă
Redacfor artistic: Vladin1ir1 Melnic
Tehnoredactori: C. Kucereavaia, ,. Morgunova
Coredor: Maria Ciocanu
. r
.; ·--'