RĂSPUNDEREA CIVILĂ CONTRACTUALĂ

• presupune obligatoriu un prejudiciu

o prejudiciu = rezultat negativ de natură patrimonială/nepatrimonială suferit de creditor.
• poate fi determinată prin raportare la răspunderea delictuală
o răspunderea contractuală este o răspundere specială – art. 1349-1350 C.civ
o dacă:
▪ nu sunt întrunite condițiile răspunderii speciale, se va reveni la răspunderea de
dr. comun
▪ nu sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale și identificăm un prejudiciu/
faptă ilicită/raport de cauzalitate și, eventual, vinovăția, vom avea o răspundere
delictuală.
o atunci când avem îndeplinite condițiile răspunderii speciale, nu există dr. de opțiune
între cele două posibile temeiuri ale răspunderii – art. 1350
▪ ex: dacă creditorul constată că pe calea răsp. delictuale ar putea obține o
reparație mai bogată a prejudiciului sau că ar putea obține daune-interese mai
mari decât dacă ar utiliza regulile răspunderii contractuale, el totuși nu va putea
opta pt. regulile răspunderii delictuale (doar când legea îi permite) – este ținut
de răspunderea contractuală.
• art. 1530 și urm. - executarea prin echivalent
o art. 1530 - Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe
care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără
justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.
vinovăție = lipsă justificare
„culpabile” – inserată în mod eronat de legiuitor
▪ restituire întemeiată pe plata nedatorată - doar restituirea
prestațiilor (1635 C.civ)
▪ daune-interese - se pot cere doar dacă debitorul e de rea-
credință - dacă știa de vicile ascunse (e vinovat)
• răspunderea contractuală poate să intervină numai în cazurile în care este dovedită vinovăția –
art. 1547-1548
o pentru orice tip de neexecutare (însemnată/neînsemnată)
• trebuie să existe raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu

Răspunderea contractuală pentru fapta altei persoane – art. 1519 C.civ

• ipoteza în care debitorul contractual și-a substituit în executarea obligațiilor contractuale un alt
debitor și leagă de acest aspect răspunderea efectivă a debitrului principal.
o debitorul principal va răspunde pentru fapta prepusului său contractual ca și când ar fi
propria sa neexecutare sau nu?
▪ grupurile de ct:
• ipoteza acțiunilor directe – operează numai când legiuitorul prevede.
• ipoteza răspunderii contractuale pentru fapta altuia – există mereu când
debitorul și-a substituit un subdebitor în executarea obligațiilor
▪ locațiune și sublocațiune
 ▪ antreprenorul răspunde pentru fapta subantreprenorului
exemple ▪ mandatul răspunde pentru mandatar
▪ hotelierul răspunde pentru angajații săi
▪ fideiusiune?
o condiții:
▪ e necesară executarea prin altul a obligațiilor contractuale.
• nu trebuie mereu să fie vorba chiar de o neexecutare ca să se angajeze
răspunderea pentru fapta altuia
• ex: art. 1830 locatarul răspunnde pentru cei care locuiesc cu el – copiii
nu sunt niște prepuși contractuali, dar răspunderea rămâne una
contractuală pentru fapta altuia
▪ e important ca această substituire să fie consimțită de debitor.
• există în ct. de muncă, de mandat, de antrepriză.
▪ să nu existe o clauză sau o dispoziție legală care să-l scutească de răspundere pe
debitorul principal cu privire la fapta prepusului
• ex:
o la subantrepriză – clientul se înțelege cu antreprenorul principal
scutire prin clauză să fie scutit de răspunderea pentru vicii ascunse antreprenorul
principal și singura răspundere să-l privească pe subantreprenor.
scutire legală o la mandat – submandatarea autorizată/neautorizată
▪ dacă este neautorizată – răspunderea mandatarului pentru
scutire legală fapta altuia e deplină
▪ dacă a fost autorizată – răspunderea mandatarului
principal e rezumată la culpa sa în alegerea
submandatarului.
▪ fapta culpabilă a prepusului contractual să constituie faptă ilicită a debitorului
principal.

DAUNE-INTERESE
a. compensatorii – pentru neexecutarea propriu-zisă
b. moratorii – pentru executarea cu întârziere sau executarea necorespunzătoare

• numai un prejudiciu cert poate fi reparat, nu și unul eventual

▪ nereparabile – toate acele prejudicii care sunt prea îndepărtate ca să constituie o urmare
naturală a faptei ilicite a debitorului contractual.
o pierderea unei șanse – pot fi considerate reparabile când sunt suficient de probabile
▪ ex: un student se grăbește să ajungă la examenul de licență și trenul cu care se
deplasează întârzie, iar studentul pierde examenul, trebuie să ne întrebăm dacă ar fi luat
sau nu examenul de licență dacă s-ar fi prezentat, ca să vedem în ce măsură va fi
nevoită compania feroviară la despăgubiri.
o prejudiciul previzibil – acel prejudiciu care a putut fi estimat la momentul încheierii ct.
▪ prejudiciu privind livrare există, dar prejudiciu privind falimentul eventual nu există.
o mora creditoris - art. 1534
▪ legată de obligațiile de cooperare – creditorul se face vinovat de o necooperare care
agravează prejudiciul sau chiar îl produce.
 ▪ când creditorul lasă intenționat să se scurgă mai mult timpul ca să obțină mai mari
daune-interese, instanța poate să i le reducă, dacă se dovedește că ar fi putut să facă
mult mai repede executarea silită.
o daune moratorii pecuniare - 1535
▪ nu e nevoie punerea în întârziere, ci debitorul e pus în întârziere de drept de la scadență
▪ daunele-interese nu trebuie probate, ci sunt prezumate în cuantumul legal, dar poate fi
dovedit și un prejudiciu mai mare pe lângă dobânda legală (pt care se pot cere
despăgubiri)
▪ cuantumul dobânzii legale se poate stabili legal sau contravențional.
o daune moratorii în cazul obl. de a face – 1536
▪ este necesară punerea în întârziere (ca o probă, nu c o condiție)
• 1522 (4) + 1516 (2) – creditorul nu pierde dr. la daune interese prin punerea în
întârziere a debitorului

CLAUZA PENALĂ
• dif. față de arvună: clauza penală presupune o evaluare anticipată și obligatorie a prejudiciului
o dacă există o clauză penală, creditorul nu poate dovedi că prejudiciul a fost mai mare și
să ceară mai mulți bani.
o la arvună el poate să nu invoce clauza de arvună și să meargă pe calea remediilor de
drept comun, unde poate dovedi că prejudiciul este mai mare decât cel menționat în
arvună.
• clauza penală = clauză accesorie cu caracter relativ

ARVUNA = suma e bani plătită de o parte celeilalte, în temeiul unui ct, reprezintă un avans pt
încheierea ct și această sumă va putea fi reținută sau restituită dublu dacă avem de-a face cu o simplă
neexecutare/dacă cealaltă parte va denunța ct. – e un ct. real (ia naștere doar dacă banii sunt dați)
• confirmatorie – suma de banie menită să constituie un avans și este un semn al încheierii ct
o ct. este irevocabil
o urmeaă pr. forței obligatorii.
o dacă ct nu este executat:
▪ arvuna poate fi reținută de cel care a primit-o în cazul în care cealaltă parte este
vinovată de neexecutară
▪ restituită dublu dacă partea însăși este vinovată de neexecutare.
o 1554 (3) – spre deosebire de clauza penală, creditorul nu e necesar să țină cont de
evaluarea anticipată a prejudiciului.
• penalizatoare – sancțiune pt. dezicerea de ct.
o dacă partea carea plătit arvuna se dezice de ct, o pierde
o dacă cealaltă parte se dezice, restituie dublul.