PESCĂRUȘUL

A. P. CEHOV

ACTUL 4 (NINA-TREPLEV) – ÎNTOARCEREA

Treplev (scrie, citeste): Am scris atata despre necesitatea unor forme noi,
originale, dar uite-ma si pe mine cum alunec catre rutina. Poftim!..”Afisul de pe
zid anunta..” …”Chipul palid era incadrat de un par negru ca abanosul”…
Doamne, ce banalitate! (sterge) Incep cu rapaitul ploiii care l-a trezit pe erou…
restul se taie… descrierea e prea lunga… e facatura… Pentru Trigorin e simplu!
Are un stil clar…La el, la stavilar straluceste gatul unei sticle sparte, cade umbra
rotii morii si, gata, e acolo... Pe cand la mine, e si lumina ce palpaie, si stelele ce
sclipesc lin, si sunetele indepartate ale unui pian ce se topesc in aromele serii
linistite… Nu, nu merge… E fortat…Pana la urma, ajung sa cred si eu ca nu poate
fi vorba e forme –nici vechi, nici noi-si ca cel care scrie nu trebuie sa se gandeasca
la nici o forma, trebuie sa scrie si atat, sa lase scrisul sa curga liber…(aude ceva;
tresare… se ridica si cerceteaza scarile de la intrare)…  Cine e?…(se duce in
cealalata parte si face acelasi lucru) E cineva acolo?…(revine si o vede pe Nina).
  Treplev: Nina! Tu erai!? Aveam eu o presimtire… Toata ziua am asimtit
asa, ca un fel de greutate pe suflet… Nina, draga mea, frumoasa mea, ai venit!
  Nina: Mai e cineva aici?
  Treplev: Nu e nimeni.
  Nina: Stiu ca Irina Nikolaevna e aici. Incuie usa!
  Treplev: N-are cheie… Nu te teme, nu intra nimeni…
  Nina: Lasa-ma sa te privesc. E cald, e bine. Aici era salonul pe vremuri… eu
m-am schimbat? Mult?
  Treplev: Te-ai schimbat… ai slabit si ochii-ti stralucesc mai tare… Ce
ciudat e sa ne revedem! De ce n-ai vrut sa ma vezi cand te-am cautat?
  Nina: Mi-a fost frica..credeam ca ma urasti. In fiecare noapte visez ca ma
privesti si nu ma recunosti…Dar eu, de cand m-am intors, m-am plimbat pe aici,
prin jurul lacului. Am vrut de multe ori sa intru, dar n-am avut curajul…Hai sa ne
asezam. Si sa vorbim.Ce bine e aici! E cald, e placut! Afara e un vant groaznic.
Auzi cum bate? Turgheniev spune undeva …”Ferice de acela care in astfel de nopti
are un acoperis si un coltisor cald”… Eu sunt un pescarus… Nu, nu asta am avrut
sa spun…Despre ce vorbeam? Da, Turgheniev… “ sa-i ajute Dumnezeu pe toti cei
care ratacesc fara adapost”…(plange)
Treplev: Nina!
  Nina: Nu-i nimic, imi face bine, n-am mai plans de doi ani. Aseara, tarziu,
m-am dus in parc sa vad daca scena noastra mai e acolo….  este, n-au distrus-o…
Am stat acolo pe scena si am plans si mi-a facut bine… mi-am usurat sufletul…
gata, nu mai plang… (ii ia mana)  Si asa, acum esti scriitor! Tu esti scriitor, eu sunt
actrita… Ne-a luat valul pe amandoi…Ce vesela eram, ce inocenta! Ma trezeam
dimineata si cantam, te iubeam, visam glorie… si acum? Maine in zori plec la Elet,
cu trenul, la clasa a treia, la un loc cu taranii… Si la Elet, spectactatorii mai subtiri
o sa ma copleseasca cu  amabilitatile lor… Ce viata mizerabila!
  Treplev: Ce faci la Elet?
  Nina: Am un contract pentru iarna asta. Joc teatru. Plec!
  Treplev: Nina…oricat te-am blestemat, oricat te-am urat… ti-am rupt
scrisorile, fotografiile, dar tot timpul am simti ca sufletul meu este legat de al tau
pentru totdeauna. Nu pot sa nu te mai iubesc, Nina, nu pot!!! De cand ne-am
despartit, am scris, am scris mult, am fost publicat, dar viata mea a juns un chin.
Sufar. Tineretea mea….. s-a dus pentru totdeauna, ma simt de parca as avea o suta
de ani. Te chem intruna, sarut urmele pasilor tai, iti vad chipul peste tot…iti vad
zambetul tau care mi-a luminat cei mai frumosi ani ai vietii mele.
  Nina: De ce-mi spui toate astea? De ce? De ce?
  Treplev: Pentru ca sunt singur pe lumea asta, nu mai pot iubi pe nimeni. …
Nu pleca, Nina. Te rog, ramai aici cu mine… te implor… Sau macar lasa-ma sa vin
cu tine! (se imbraca)… De ce  Nina, De ce ? Pentru numele lui Dumnezeu, de ce?
  Nina: Plec, plec…
  Treplev : Unde pleci?
  Nina: In oras. Irina Nikolaevna e aici?
  Treplev: Da. I-a fost rau unchiului si i-au trimis telegrama sa vina.
  Nina: De ce ai spus ca ai sarutat urmele pasilor mei? Mai bine m-ai fi
omorat! Sunt atat de obosita! Daca as putea sa ma odihnesc, sa ma odihnesc…
Sunt un pescarus… Nu. Nu asta am vrut sa spun… Sunt actrita… Da! (se aud voci
din afara: Arkadina, Trigorin…) E aici! Si el e aici! El…el nu credea in teatru, imi
ironiza visurile, imi dispretuia idealurile si atunci, incetul cu incetul am ajuns sa nu
mai cred nici eu… obsesia asta pentru el, copilul meu… toate astea m-au
doborat… barfe, mizerie…nu mai puteam sa joc… nu mai puteam sa joc… nu
stiam ce sa fac pe scena, ce sa fac cu mainile,ce sa fac cu vocea mea… Nu cred ca
poti intelege: sa simti ca joci ingrozitor de prost… Eu sunt un pescarus… Doamne,
nu asta am vrut sa spun… Pescarusul, pescarusul impuscat… Un om a venit din
intamplare si, neavand ce face l-a ucis…Un subiect pentru o scurta povestire… Ce
spuneam?  Despre ce vorbeam? A, da! Despre teatru… Acum nu mai sunt la fel…
Sunt  actrita, o actrita adevarata. Scena ma atrage, sunt frumoasa, imi place sa
joc… Abia acum am inteles, Kostea, ca indiferent ce facem, fie ca scrii, fie ca joci
teatru, importanta nu este gloria, nu este stralucirea, nici macar visurile si idealurile
noastre, ci puterea noastra de a indura. Sa stii sa-ti porti crucea si sa-ti pastrezi
credinta! De cand am descoperit si am inteles asta, eu sufar mai putin si nu mamai
tem de viata!
  Treplev: Eu sufar, ma tem… bajbai prin haosul cosmarurilor, al fantasmelor
habar n-am cum sa scap de toate astea…Eu nu mi-am gasit chemarea!
  Nina: Plec! Ramai cu bine! Cand voi ajunge o actrita celebra, sa vii sa ma
vezi! Promiti? E tarziu. Abia ma mai tin pe picioare. Sunt obosita. Mi-e foame.
  Treplev: Iti aduc ceva de mancare…
  Nina: Nu, nu. Sa nu ma conduci!Trasura e la poarta. L-a adus si pe el…. Si
ce daca, imi e tot una… Il iubesc, il iubesc chiar mai mult decat inainte. Un subiect
pentru o scurta povestire…Il iubesc nebuneste, cu patima, pana la deznadejde…Ce
bine era inainte, Kostea. Iti amintesti? Ce viata calda, luminoasa, curata… ce
fericita eram! …”(il imbratiseaza si pleaca repede)
( tot ceea ce urmeaza este fie filmat si prim planurile personajelor sunt proiectate
pe panzele albe existente in décor, fie in registrat pe banda si se aude din off, iar
personajele sunt prezente in planul doi,luminate slab)