PATOLOGIA CARDIO-PERICARDICA

Notiuni de anatomie cardiaca

 CORDUL – este situat oblic în torace: 2/3 la stânga liniei mediene şi 1/3 la dreapta
 Este învelită de pericard, între foiţa pericardică şi epicard existând un strat fin de lichid
 Este alcătuit din două atrii şi doi ventriculi
 Baza cordului este situată postero-superior şi la dreapta, vârful inferior spre stânga
 ATRIUL DREPT – formează marginea dreaptă a cordului; prezintă o cavitate
principală şi auriculul (urechiuşa); la acest nivel se varsă VCI, VCS, sinusul coronar,
aduc sângele din porţiunea inferioară şi superioară a corpului, respectiv de la nivelul
musculaturii cordului
 ATRIUL STÂNG - prezintă o cavitate principală şi auriculul (urechiuşa); în el se
varsă cele patru vene pulmonare; formează cea mai mare parte a suprafeţei posterioare
şi baza cordului; vine în contact posterior cu esofagul
 VENTRICULUL DREPT – formează cea mai mare parte a suprafeţei anterioare a
cordului; prezintă pereţi mai subţiri decât cel stâng;
 VENTRICULUL STÂNG – formează cea mai mare parte a marginii stângi a cordului
 VALVELE CORDULUI :
 Valva mitrală – între atriul şi ventriculul stâng
 Valva tricuspidă – între atriul şi ventriculul drept
 Valva aortică – între ventriculul stâng şi aortă
 Valva pulmonară – între ventriculul drept şi artera pulmonară
Ciclu cardiac: sisitola ventriculară - se închid valva mitrală şi tricuspidă , se deschide valva aortică
şi pulmonară – ventriculii se relaxează – sângele din circulaţia sistemică şi din venele pulmonare
este dirijată spre atrii

 AORTA – porneşte din porţiunea superioară a VS; arcul aortei spre posterior-stânga,
peste hilul pulmonar, începe posterior de articulaţia a II-a sterno-costală, trece
superior, posterior şi la stânga în faţa traheei, după care se încurbează şi devine aortă
descendentă la marginea inferioară a vertebrei T4; la nivel L4 se ramifică în arterele
iliace comune; butonul aortic se proiectează la 2 cm sub manubriul sternal)
 ARTERA PULMONARĂ – pleacă din conul arterial superior şi posterior, trece
anterior şi la stânga aortei ascendente; sub arcul aortei se divide în ramura dreaptă şi
stângă;
 RAMURA DREAPTĂ – este mai lungă decât cea stângă, trece orizontal spre dreapta
sub ao asc şi VCS, în faţa bronşiei primitive drepte, după care se divide;

1
  RAMURA STÂNGĂ – trece orizontal în faţa aortei descendente şi bronşiei primitive,
după care se divide.
Evaluarea radiologica a cordului
 Pentru evaluarea cordului se calculează INDICELE CARDIO-TORACIC (A/B)
 În mod normal ICT < 0,5
 Un ICT > 0,5 indică CARDIOMEGALIE
 Arcul inferior stâng NU depăşeşte linia medio-claviculară
Marirea ventriculului stang
 CONTURUL VENTRICULUI STÂNG (arc inferior stâng) - apare rotunjit cu rază
mare de curbură; convexitate exagerată – hipetrofie, mai puţin convex – dilatare.
 Conturul şi mai ales vârful se apropie mult de peretele latero-toracic stâng
 Creşte diamterul transvers
 Hemidiafragmul stâng apare deprimat
 Apare în :
 Creşterea rezistenţei în evacuare (hipertensiune arterială, insuficienţă mitrală, stenoza
istmului aortic)
 Creşterea afluxului spre cordul stâng (insuficienţă aortică, insuficienţă mitrală,
persistenţa canalului arterial)
Marirea ventricului drept

 O creştere moderată a VD poate să nu producă o modificare decelabilă a imaginii

cardiace ci doar lărgirea calibrului arterei pulmonare – creşterea convexităţii arcului
mijlociu drept
 VD apare convex, globulos, obstruează spaţiul mediastinal anterior
 Apare în :
 Mărirea rezistenţei de evacuare (stenoza conului pulmonar, orificiului pulmonarei, ale
arterelor pulmonare, CPC)
 Mărirea afluxului spre cordul drept (insuficienţa orificiului arterei pulmonare, defect
de sept ventricular, insuficienţă tricuspidiană)
Marirea atriului stang
 De obicei predomină dilatarea
 În mod normal o mică porţiune a atriului stâng şi anume URECHIUŞA stângă apare
pe conturul stâng, între arcul arterei pulmonare şi al ventricului stâng – creşterea
convexităţii ARCULUI MIJLOCIU STÂNG

2
  Pe măsură ce creşte începe să se proiecteze spre dreapta
 De obicei se asociază cu dilatarea arterei pulmonare mai ales pe partea dreaptă
 DUBLAREA CONTURULUI DREPT
 Creştrea unghiului bifurcaţiei a traheei
 Poziţie înaltă a diafragmului
 Esofagul este deplasat spre dreapta
Marirea atriului drept
 Se întâlneşte rar izolată
 De obicei se însoţeşte de mărir difuze ale cordului;
 Mărirea atriului drept se însoţeşte în jos cu creşterea convexităţii arcului inferior drept
 Obstruează spaţiul retrocardiac
 Apare în:
 Stenoză tricuspidiană, boli congenitale
Cordul si circulatia pulmonara
 Presiunea în artera pulmonară este de 25 Hgmm
 Spre VÂRF coboară, presiunea vasculară fiind redusă, presiunea alveolară în inspir
este superioară presiunii arteriale, ea fiind superioară presiunii venoase
 La BAZE presiunea arterială este superioară presiunii venoase, fiind superioară
presiunii alveolare
 În zonele MIJLOCII presiunea arterială este superioară presiunii alveolare, care este
superioară presiunii venoase
 EXPRESIA RADIOLOGICĂ – transparenţa pulmonară crescută la nivelul vârfurilor
(vase mia mici) şi densitatea mare la baze (unde vasele sunt mai mari)
 HIPOVASCULARIZAŢIA – calibrul arterelor şi venelor este redusă, ce se traduce
printr-o TRANSPARENŢĂ anormală a câmpurilor pulmonare şi la DISPARIŢIA
IMAGINILOR VASCULARE la periferie; este întotdeauna legată de o scădere a
debitului cordului drept
 HIPERVASCULARIZAŢIA – calibrul arterelor şi venelor este mărit, vizibile până
în periferia plămânului, plămânul apare mai opac, vasele lobilori superior sunt egale
cu cele de la baze;
 STAZA PULMONARĂ şi HIPERTENSIUNEA VENOASĂ PULMONARĂ –
când presiunea venoasă atinge 15 Hgmm, interstiţiul devine sediul unei extravazări;
radiologic – estompare perivasculară, creşterea densităţii interstiţiului pulmonar mai
accentuat perihilar, îngroşarea pereţilor bronşici din cauza edemului.

3
  Dacă presiunea atinge 25 Hgmm, îngroşarea interstiţiului pulmonar apare sub forma
unor opacităţi linare, orizontale, de 1-2 cm în SCD – liniile KERLEY B
 În zonele superioare, opacităţi fine, mai lungi, drepte, nesengmentare traduc edemelul
de la nivelul septurilor interalveolare – liniile KERLEY A
 Aspect reticular în câmpurile pulmonare mijlocii şi inferioare – liniile KERLEY C
 Dacă presiunea venoasă atinge 35 Hgmm apare EXUDATUL ALVEOLAR
 Staza şi hipervascularizaţia se pot asocia când există o cardiopatie stângă, cu shunt
stânga-dreapta; redistribuţia spre vârfuri, estomparea septurilor interstiţiale la baze
 HTPa – plămânul este hipovascularizat, cu artere pulmonare mari la emergenţă şi
aspect de “amputare” sub hil, în amonte creşte densitatea vaselor, în aval scade,
arterele par să se întrerupă plecând de la un anumit calibru; în periferie nu se
evidenţiază vasele pulmonare
MALFORMAŢIILE CONGENITALE ALE CORDULUI SI MARILOR VASE
 Cordul se formează dintr-o structură simplă tubulară care primeşte sângele la capătul
caudal şi asigură în sens cranial nutriţia
 Pe măsură ce creşte în lungime, încep să se diferenţieze cavităţiile cordului
 Între 5-8 săptămâni de viaţă intrauterină au loc simultan mai multe modificări:
 Se formează septul care separă atriile de ventriculi şi marile trunchiuri vasculare într-o
parte dreaptă şi stângă;
 Se dezvoltă arcul aortic;
 Tubul cardiac primitiv suferă o torsiune progresivă
 Urmează dezvoltarea septului interatrial, interventricular şi marilor vase
CLASIFICAREA MALFORMAŢIILOR CONGENITALE CARDIACE
MALFORMAŢIILE CARDIACE CONGENITALE OBSTRUCTIBE PURE
 STENOZA VALVULARĂ PULMONARĂ
 STENOZA VALVULARĂ MITRALĂ
 STENOZELE AORTICE (SUPRA ŞI SUBVALVULARE)
 COARCTAŢIA DE AORTĂ
 ARC AORTIC ÎNTRERUPT
MALFORMAŢIILE CARDIACE CONGENITALE NECIANOGENE (COPIL
NORMAL COLORAT) SAU CU ŞUNT STÂNGA-DREAPTA
 PERSISTENŢA DE CANAL ARTERIAL
 DEFECT SEPTAL ATRIAL (DSA)
 DEFECT SEPTAL VENTRICULAR (DSV)

4
  CANAL ATRIO-VENTRICULAR COMUN PARŢIAL
 CANAL ATRIO-VENTRICULAR COMUN COMPLET
MALFORMAŢIILE CARDIACE CONGENITALE CIANOGENE (COPIL CU
TEGUMENTE SI MUCOASE ALBASTRE) SAU CU ŞUNT DREAPTA-STÂNGA
 TETRALOGIA FALLOT
 ATREZIE PULMONARĂ CU DSV
 ATREZIE PULMONARĂ CU SEPT INTACT
 ATREZIE TRICUSPIDIANĂ
 BOALA EBSTEIN
Teralogia Fallot
 Stenoză infundibulară
 Hipertrofie VD
 Aortă dextropoziţionată
 DSV
MALFORMAŢIILE CARDIACE CONGENITALE CIANOGENE COMPLEXE
 VENTRICUL DREPT CU DUBLĂ CALE DE EJECŢIE
 VENTRICUL UNIC
 TRANSPOZIŢIE DE VASE MARI
 DRENAJ VENOS PULMONAR ABERANT PARŢIAL
 DRENAJ VENOS PULMONAR ABERANT TOTAL
 TRUNCHI ARTERIAL COMUN
RADIODIAGNOSTICUL AFECŢIUNILOR VALVULARE
BOLILE VALVULARE AORTICE
 INSUFICIENŢĂ AORTICĂ – la fiecare diastolă ventriculară o cantitate de sânge se
întoarce din aortă, care se adaugă cantităţii normale de sânge care pătrunde din atriul
stâng – DILATAREA VENTRICULUI STÂNG
 Cauzele: reumatism, lues, arterioscleroză, endocardită, traumatisme, congenital
 STENOZA AORTICĂ – munca ventricului stâng este îngerunată de dificultatea de
expulzie a sângelui printr-un orificiu strâns, care devine insuficientă, duce la -
DILATAREA VENTRICULUI STÂNG
 Vârful cordului este deplasat inferior şi extern (poate ajunge până la perete), rotunjit
 Butonul aortic este proeminent

5
  Golful cardiac este adâncit (buton aortic proeminent cu VS mărit)
 Apariţia stazei pulmonare
BOLILE VALVULARE MITRALE
 Rectitudinea sau bombarea arcului mijlociu stâng
 Micşorarea butonului aortic
 Scurtarea arcului inferior stâng
 DUBLU CONTUR AL MARIGINII INFERIOARE DREPTE (mărirea atriului stâng)
 Creşterea unghiului bifurcaţiei traheale
 Mărirea diametrului transvers (dilatare ventriculară)
BOLILE VALVULARE TRICUSPIDIENE
 ATRIUL DREPT şi VENTRICULUL DREPT mărite determină bombarea spre
dreapta a cordului
 Vena cavă se destinde
 Hemidiafragmul drept este ridicat
 Staza pulmonară nu există sau este foarte redusă
INSUFICENŢA CARDIACĂ
 Este un sindrom clinic, caracterizat prin incapacitatea cordului de a asigura un debit
cardiac corespunzător necesităţilor tisulare, care se traduce prin dilataţia cavităţilor
cardiace
 ASPECTUL RADIOLOGIC:
 Creşterea ICT
 Bombarea arcurilor inferioare şi arterei pulmonare
 Creşterea intensităţii opacităţilor hilare
 Diminuarea transparenţei pulmonare
 Intesificare desenului vascular pulmonar
 Apariţia liniilor KERLEY
 Prezenţa edemului pulmonar şi pleureziilor
CORDUL ÎN AFECŢIUNILE CORONARIENE
INFARCTUL MIOCARDIC
 În mod obişnuit infarctul miocardic ajunge rar să fie examinat radiologic în faza acută,
celelalte tipuri de investigaţii dau diagnosticul de certitudine
 După ce bolnavul poate fi mobilizat, radiologic se poate constata:

6
 • un cord normal
• un cord cu configuraţie aortică
• un cord global mărit, decompensat
• o pericardită exudativă
• reacţii ale pleurei bazale stângi
• reducerea mişcăriilor hemidiafragmului stâng
CORDUL ÎN AFECŢIUNILE MIOCARDULUI
 Criteriile de apreciere RADIOLOGICĂ în afecţiunile miocardului sunt:
 Nu există aspect patognomonic
 Cordul este global mărit (fibrele musculare sunt alungite)
 Are aspect general flasc
 Îşi măreşte baza pe diafragm
 Înălţimea se diminuează
 Diametrul trasvers apare mărit
 Se deformează uşor în respiraţie şi odată cu modificările de poziţie ale cordului
 În formele minore, în decubit dorsal se evidenţiază dilatarea globală
 Segmentarea în arcuri a contururilor este ştearsă
 Amplitudinea pulsaţiilor este de obicei redusă
TUMORILE CORDULUI
 Cele mat frecvente tumori cardiace sunt cele benigne: mixomul, fibromul, leiomiomul
şi endoteliomul
 MIXOMUL:
 Are sediul cel mai frecvent în atriu
 Este o tumoră mare, pediculată, care poate bloca intermitent circulaţia intracavitară, ca
şi trombii mari auriculari
 Dintre tumorile maligne sunt mai frecvente metastazele (cancer de sân, cc bronşic,
melanom, etc)
 Sau tumori care invadează din aproape în apropare pericardul şi apoi miocardul
 Cele care se instalează în pericard determină apariţia unei pericardite hemoragice
 RADIOLOGIC: opacităţi care nu se mobilizează din opacitatea cordului în nici o
incidenţă

7
NOŢIUNI DE ANATOMIE A PERICARDULUI
 FOIŢA INTERNĂ (VISCERALĂ) PERICARDICĂ – înveleşte întreg cordul până
la rădăcina marilor vase
 FOIŢA EXTERNĂ (PARIETALĂ) – fixează cordul în torace (de torace, mediatin,
diafragm)
 Între cele două foiţe există o cantitate normală de lichid de 10-50 ml
 GRĂSIMEA PERICARDICĂ – zone cu opacitate mai redusă decât al cordului
situate în unghiurile cardio-frenice
PERICARDITĂ EXUDATIVĂ
 Se caracterizează prin măriea imaginii cordului determinată de un exces de conţinut
lichidian între cele două foiţe a pericardului
 Conţinutul poate fi : seros, sero-fibrinos (în eumatismul acut, TBC, boală lupică),
hemoragic (traumatism toracic, tumori) purulent (septicemii, infecţii septice de
vecinătate)
 ASPECTUL RADIOLOGIC:
 Creşterea diametrului transvers al imaginii cordului, vârful putând ajunge la peretele
lateral toracic
 Cele două contururi drept şi stâng ponesc de la pediculul vascular aproape în unghi
drept, coboară spre diafragm în arcuri mari convexe
 Ascuţirea unghiurilor cardiofenice/unghi obtuz (pericardite în cantitate mare)
 Hemidiafragm stâng coborât; punga de aer gastrică apare coborâtă
 Hemidiafragm drept în poziţie înaltă (hepatomegalie cauzată de stază)