PATOLOGIA PLEURALA

 Pleura este o membrană seroasă formată dintr-o foiţă viscerală şi parietală, care
inconjoară plămânul şi permite alunecarea la nivelul pereţilor cavităţii toracelui a
acestuia, în timpul actului respirator;
 PLEURA VISCERALĂ – este subţire, transparentă şi inveleşte plămânul pe toată
întinderea lui, în afara hilului pulmonar; aderă de plămân prin intermediul ţesutului
pulmonar interstiţial; la nivelul hilului se răsfrânge şi formează un fund de sac;
tapetează peretele lateral al mediastinului şi diafragmului; se insinuează între scizuri
şi tapetează lobii pulmonari
 PLEURA PARIETALĂ – este continuarea pleurei viscerale şi acoperă faţa internă a
cavităţii toracelui; în funcţie de localizarea ei distingem: pleura costală, mediastinală şi
diafragmatică; la trecerea între ele formează funduri de sac sau sinusurile pleurale –
sinusuri costo-diafragmatice si sinusuri costo-cardiace;
 Pleura viscerală şi parietală delimitează între ele o cavitate închisă, CAVITATE
PLEURALĂ, care conţine o minimă cantitate de lichid
 seroasa pleurală prezintă un răspuns la diverşi agneţi patogeni sau la agresiunea
locală-generală prin:
 Modificări exudative – REVĂRSATELE PLEURALE (PLEUREZII)
 Modificări proliferative – PLEURITE FIBRINOASE şi FORMAŢIUNILE
TUMORALE dezvoltate la acest nivel
 Modificări fibrinoase şi calcificări – formele evolutive a celor descrise anterior
 Hipertransparenţe şi imagini hidro-aerice – reprezentate de PNEUMOTORAX
SIMPLU sau cu LICHID
 Patologia pleurală trebuie interpretată în contextul bolilor pulmonare şi de la nivelul
cutiei toracice, fiind în strânsă legătura anatomică cu acestea
Revarsatele pleurale
 reprezintă acumularea unei cantităţi de lichid între foiţele pleurale LIBERĂ sau
ÎNCHISTATĂ în MAREA CAVITATE PLEURALĂ sau în SCIZURI
 După natura lichidului revărsatul pleural poate fi :
 seros, transsudat sau exudat – HIDROTORAX
 purulent – PIOTORAX
 hemoragic – HEMOTORAX
 chilos sau chiliform – CHILOTORAX
 ASPECT MIXTE : serosangvinolent, seropurulent, piohemoragic
  SIMPTOMATOLOGIA:
 durere pleurală cu reducerea mişcăriilor respiratorii
 tuse seacă
 matitate lemnoasă
 diminuarea sau abolirea vibraţiilor toracice şi a murmurului vezicular
 alterarea stării generale
 ASPECTUL RADIOLOGIC:Revărsatul pleural devine vizibil în ortostatism la
cantităţi de 250-600 ml
 PLEUREZIA LIBERĂ ÎN MAREA CAVITATE
 Revărsatul pleural în cantitate MICĂ- opacifiază baza plămânului sau apare sub forma
unor îngroşări scizurale
 Revărsatul pleural în cantitate MEDIE – opacifiază complet, în ortostatism baza
hemitoracelui, cu tendinţă de a urca anterior, posterior şi lateral spre jumătatea
acestuia – OPACITATE „în menisc”, cu limita superioară concavă în sus (curba
DAMOISEAU), de intensitate mare, omogenă, contur uşor şters
 Revărsatul pleural în cantitate MARE - opacifiază întreg hemitoracele deplasează
organele mediastinale, cu coborârea hemidiafragmului de aceeaşi parte
 PLEUREZIA ÎNCHISTATĂ
 se datoreşte aderenţelor de la nivelul suprafeţelor pleurale în urma unor pleurite,
hemotorax sau piotorax
 Poate fi localizată la nivelul scizurilor sau la nivelul marii cavităţi pleurale
 Apar sub forma unor OPACITĂŢI cu margini convexe, omogene, net delimitate, de
intensitate mare
 Localizare:
 La nivelul SCIZURII ORIZONTALE ŞI OBLIGE
 La nivelul CONVEXITĂŢII TORACELUI
 Închistări DIAFRAGMATICE
 Închistările VÂRFURILOR
 Închistările AXILARE
 Închistările MEDIASTINALE
Etiologia revarsatelor pleurale
 VIROTICĂ
 PARAZITARĂ
  NEOPLAZICĂ
 BACTERIANĂ
 FUNGICĂ
 ÎN COLAGENOZE
 ÎN TROMBEMBOLISM
 POSTTRAUMATICE
 DE ORIGINE CARDIO-VASCULARĂ
Secundare unor boli extratorcice
 PANCREATITĂ
 ABCES SUBFRENIC
 CC INTRAABDOMINALE
Secundar scaderii presiunii osmotice
 CIROZĂ HEPATICĂ sau ASCITĂ
 HIDRONEFROZĂ şi SDR NEFROTIC
 MIXEDEM
Tumorile pleurale
 Apar mai ales la vârsta de 50 ani dar şi la vârste mai tinere
 SIMTOMATOLOGIA:
 Tuse rebelă,
 dispnee,
 dureri toracice,
 astenie,
 slăbire,
 hipocratism digital
Tumorile pleurale benigne
 FIBROM
 ANGIOM
 CONDROM
 TUMORĂ AMILOIDĂ
 LIPOMUL PLEUREI PARIETALE
  ASPECTUL RADIOLOGIC:OPACITĂŢI parietale, unice, dense, omogene, contur
net, rotunjite sau lobulate, uneori voluminoase
Tumorile pleurale maligne
 Iau naştere din ţesutul subpleural şi invadează atât spaţiul subpleural cât şi peretele
toracic
 ASPECTUL RADIOLOGIC:OPACITATE rotundă-ovalară, cu dimensiuni variate,
contur net
 COMPLICAŢII RARE:liză costală, invazia parenchimului pulmonar, pleurezie
Tumorile pleurale maligne mezoteliomul
 sunt foarte maligne, apar ca îngroşări mari şi multiple ale pleurei, cu bază largă de
implantaţie (bandă opacă mamelonată)
 Iniţial sunt localizate pe convexitate, mai ales pe partea dreaptă, după care se extind
repede pe toată suprafaţa pleurală
 ASPECTUL RADIOLOGIC:
 Mici MASE opace, rotunjite-ovoide, implantate pe pleura parietală
 Apar revărsatele pleurale masive hemoragice (bogat în acid hialuronic)
Pahipleuritele
 reprezintă faza finală de vindecare, prin resorbţia şi cicatrizarea modificărilor
exudative şi proliferative
 Îngroşarea şi lipirea foiţelor pleurale (simfiza) şi sunt însoţite de semne de retracţie
(tracţionarea hemitoracelui, îngustarea spaţiilor intercostale, tracţiunea mediastinului)
 Pahipleuritele groase suprimă expansiunea plămânului
 Pot fi:
 PAHIPLEURITE GENERALIZATE
 PAHIPLEURITE LOCALIZATE
Pahipleuritele generalizate
 FIBROTORAX: Apare după un hemotorax traumatic sau după empiem prin depuneri
de ţesut dens, fibros pe pleura viscerală, groase de 2 cm, cu depuneri calcare
 ASPECTUL RADIOLOGIC:
 Hemitorace retractat, opac
 Hemitoracele încadrat de această bandă este voalat
 PAHIPLEURITA BILATERALĂ DIFUZĂ:Apare în azbestoză şi talcoză, este
localizată pe pleura parietală, de obicei bilateral, bazal mai ales supradiafragmatic şi
mediastinal inferior
  ASPECTUL RADIOLOGIC:Opacitate întinsă, cu placarde mai dense, rotunjite sau
poligonale, asemănătoare unei pânze de păianjen cu calcificări linieare sau masive
Pahipleuritele localizate
 Apar ca benzi opace, cu topografie pleurală sau ca linii dense, fine sau groase, cu
sediul într-un câmp pulmonar, racordate la o suprafaţă pleurală
 PAHIPLEURITĂ APICALĂ – voal al vârfului care nu se luminează cu tusea aspect
de „cască pleurală”
 PAHIPLEURITĂ AXILARĂ – opacitate în bandă, îngroaşă conturul extern al
hemitoracelui urcând până la vârf
 PAHIPLEURITĂ DIAFRAGMATICĂ – SCD obstruate parţial sau total; opacitate
în bandă deasupra diafragmului cu reducerea mobilităţii acestuia
 PAHIPLEURITĂ MEDIASTINALĂ – lărgirea umberi mediastinale cu tracţionarea
cordului şi a pedicului vascular
 PAHIPLEURITĂ SCIZURALE – opacităţi în bandă, înguste, dispuse pe traiectul
scizurilor
Clasificari pleurale
 Apar în urma unui revărsat pleural (empiem sau hemotorax)
 UNILATERAL
 după azbestoză, fibrotorax
 localizate pe pleura viscerală
 BILATERAL
 după pneumoconioze
 plăci calcare, multiple, vizibile pe cupolele diafragmatice, de-a lungul peretelui toracic
lateral şi pe pericard
 ASPECTUL RADIOLOGIC:Placarde neomogene, de intensitate mare (calcară), de
diferite aspecte (os de sepie, lance, fier de plug), cu formă patrulaterală, triunghiulară
sau neregulată, localizată mai mult POSTERIOR şi BAZAL
Pneumotoraxul simplu
 Se traduce prin pătrunderea unei cantităţi de aer în cavitatea pleurală
 ASPECTUL RADIOLOGIC:
 ZONĂ de TRANSPARENŢĂ crescută la nivelul unui hemitorace sau bilateral
 cu dimensiuni variate
 cu sediul parietal (semnul Bernou – unghi de racordare obtuz cu peretele toracic)
 cu absenţa desenului pulmonar
  IDENTIFICAREA LINIEI PLEUREI VISCERALE
 După MODUL DE CONSTITUIRE poate fi:
 PNEUMOTORAX ARTIFICIAL(TERAPEUTIC) :introducerea aerului în
cavitatea pleurală – colapsoterapie – în tratamentul TBC
 PNEUMOTORAX SPONTAN
 apare frecvent la bărbaţii tineri 30-40 ani, mai frecvent pe partea dreaptă
 se produc prin ruperea unei bule de aer (blebs) în cazul presiunii atmosferice ridicate
(călătorie cu avionul) sau se asociază cu boli (TBC, emfizem, pneumoconioze,
obstrucţii bronşice, etc)
 PNEUMOTORAX TRAUMATIC:se produce în caz de fracturi costale, prin
înţeparea pleurei viscerale sau plăgi penetrante ale peretelui toracic; în caz de rupturi
traheo-bronşice sau al esofagului după manevre terapeutice
 După GRADUL DE EXTENSIE:
 PNEUMOTORAXUL TOTAL
 Plâmănul este retractat spre hil, apare ca un bont mai mult sau mai puţin dens (după
gradul colapsului)
 Absenţa bronhogramei aerice (în caz de obstrucţie bronşică)
 PNEUMOTORAXUL PARŢIAL
 PNEUMOTORAXUL ÎN MANTA:Aerul se dispune (în pleura liberă) ca o lamă
transparentă în jurul plămânului
 PNEUMOTORAXUL CU DISLOCAREA LOBILOR ŞI/SAU DISLOCAREA
MEDIASTINULUI:Aerul este insinuat între lobi sau între mediastin şi plămân, pe
care îl împinge spre convexitatea hemitoracelui, unde este fixat de aderenţe
 După LEGĂTURA CAVITĂŢII PLEURALE CU AERUL EXTERIOR:
 PNEUMOTORAX ÎNCHIS:în care orificiul prin care a pătruns aerul se închide şi
punga nu mai comunică cu exteriorul
 PNEUMOTORAX DESCHIS:La exterior sau în bronhie în care orificiul este larg,
penetrant, permite circulaţia liberă a aerului atât în INSPIR cât şi în EXPIR
 PNEUMOTORAX CU SUPAPĂ: Aerul din afară pătrunde în INSPIR în cavitatea
pleurală prin orificiul situat pe peretele toracic sau din bronhii şi plămân, cu creşterea
presiunii intracavitare, deplasarea mediastinului şi producerea unor tulburări
cardiovasculare
Pneumotoraxul cu lichid
 HIDROPNEUMOTORAXUL – complicaţia pneumotoraxului simplu cu lichid (seros,
hemoragic sau purulent)
 ASPECTUL RADIOLOGIC:
 NIVEL ORIZONTAL între TRANSPARENŢA aerică superioară (dată de
pneumotorax) şi OPACITATEA inferioară (dată de lichid)
 Hemidiafragmul de aceeaşi parte urcă în inspir şi coboară în expir
 Forma ÎNCAPSULATĂ – MONO sau MULTILOCULARĂ – unele „pungi” prezintă
nivele altele nu, ele pot comunica între ele