Teoria genurilor

Stereotipurile de gen sunt diverse și cresc tot mai mult, căci tensiunile și disensiunile duc la
furie între cei la care se referă ea, precum și cu privire la criticii săi, inclusiv cu privire la
problema de „masculin” dezbătută recent. Valabilitatea științifică a acestei teorii cu geometria
variabila este o „cuadratura a cercului” (problema matematica fara solutie, n. trad.), precum era
și psihanaliza in timpul său (existența inconștientului este demonstrabila?). Demonstrația
științifica depinde atat de paradigmele pe care se bazeaza teoreticianul genului ( ex.: dominația
masculina sau „feminina”?), cat și de dificultatea de a atribui un anume registru de identitate
umana naturii sau culturii.
Or, a ne referi la o teorie a genului inseamna a admite minimum ca o parte mai mult sau
mai puțin importanta a identitații noastre umane este gandita in forma unui registru social
denumit „identitate de gen”, alaturi de trei alte registre la fel de importante in identitatea noastra:
identitatea sexului (sexul biologic), identitatea sexuala (sexul psihic) și preferințele emoționale și
sexuale (numite, de asemenea, orientare sexuala, sexul relațional). In identitatea noastra, aceste
patru dimensiuni coexista și, uneori, sunt in opoziție cu ceea ce este prezentat, vezi corpul insuși.
Astfel, o persoana poate fi barbat sau femeie, se simte barbat sau femeie, se prezinta ca barbat
sau femeie, și, in cele din urma, se identifica drept homosexual sau heterosexual. Dar o forma de
integrism identitar ne cere sa vedem identitatea umana neaparat imparțita in doua lanțuri de
semnificanți opuși clar unul altuia: un mascul (uman) este in mod necesar un barbat, masculin și
heterosexual, și o femela (umana) trebuie sa fie femeie, feminina și potențial homosexuala. Sa
mutam unul dintre aceste elemente la individul cel mai apropiat invariabil de lanțul
semnificanților complementari in cvasi-totalitatea societaților umane contemporane, de unde și
respingerea „ femeii libere” (care accentueaza dorința lor cum ar face-o barbații) și a „barbaților
sensibili” (care accentueaza sensibilitatea lor cum ar face-o mamele).