Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rolul turismului
1. Turismul este o ramura de interferenta ca rezultat al diversificarii activitatilor ce dau continut prestatiilor
turistice. Aceste activitati sunt prezente in structura unor multitudini de ramuri economice: transporturi,
constructii, industria alimentatiei, textile, telecomunicatii, cultura, industria lemnului, etc.
2. Turismul este o ramura de sinteze deoarece necesita intrari din alte ramuri. Are efect de antrenare si de
stimulare a productiei materiale
Turismul reprezintă o componentă esenţială a sectorului serviciilor destinate populaţiei, o ramură cu potenţial
foarte mare de dezvoltare.
Acesta se înscrie în sectorul terţiar al economiei naţionale, fiind constituit, în principal, din prestaţii de
servicii, ceea ce determină o dinamică ridicată, firească în condiţiile civilizaţiei contemporane. Eventual
caracteristicile...Industria turistică se caracterizează printr-o deosebită complexitate structurală, ce îmbracă multiple
forme de deservire.
Cele cinci sectoare ale industriei turismului sunt: sectorul facilitatilor de cazare (unde am inclus si sectorul
alimentatiei, dat fiind ca intre acestea doua exista o stransa legatura. În teoria turismului, pentru a desemna in
mod unitar aceste două categorii de servicii, se foloseşte termenul de ospitalitate.),
Sursa: S. Baker, P. Bradley – Principiile operaţiunilor de la recepţia hotelului, Editura All Beck,
Bucureşti, 2002, pg.4
sectorul atractiilor (aici sunt incluse toate categoriile de obiective turistice), sectorul transporturilor,
sectorul organizatorilor de voiaje si sejururi (care se ocupa cu fabricarea si comercializarea produselor
turistice) si sectorul autoritatilor din turism (carora le revine in special sarcina de a elabora reglementarile
din domeniu, dar care au adesea un rol insemnat si in promovarea turistica). Dupa cum se poate observa din
figura, fiecare din aceste sectoare este foarte eterogen, cuprinzand o mare varietate de elemente.
Sectorul facilitatilor de Sectorul atractiilor -
cazare agrement
Hoteluri/moteluri Parcuri/gradini
Camping/rulote
Sectorul transporturilor
Companii aeriene
Cai ferate
Autocaristi
Rent a car
In primul rand, se poate observa ca in unele sectoare activeaza in principal organizatii cu scop lucrativ, care
desfasoara activitati comerciale, iar in altele organizatii non-profit (cu precadere in sectorul atractiilor). Problema
care se pune in legatura cu acest aspect este urmatoarea: desi entitatile non-profit sunt de regula cele care atrag
vizitatorii la o destinatie (este vorba de muzee, monumente istorice, monumente arhitectonice, case memoriale,
monumente ale naturii), totusi entitatile comerciale sunt cele care obtin cel mai mare profit de pe urma acestor
vizitatori (hoteluri, restaurante, transportatori etc.). Repartitia veniturilor din turism intre cele doua tipuri de
sectoare este asadar “inechitabila”. In aceste conditii, una din preocuparile autoritatilor trebuie sa fie redirectionarea
unei parti din aceste venituri catre entitatile non-profit (folosind diverse parghii, cum ar fi de exemplu fiscalitatea),
in scopul intretinerii si conservarii calitatii lor. Acest lucru este si in interesul entitatilor comerciale: daca
obiectivele turistice de la destinatie se deterioreaza din cauza intretinerii necorespunzatoare, isi pierd atractivitatea,
fapt care duce la diminuarea fluxurilor de turisti, deci si a veniturilor prestatarilor turistici.
Cea de-a doua remarca priveste valoarea si utilitatea marketingului pentru componentele necomerciale ale
industriei turistice. Daca la inceput se considera indeobste ca numai entitatile cu scop lucrativ au nevoie de
marketing si de promovare, ulterior (odata cu anii ’80) a inceput sa fie recunoscuta importanta utilizarii tehnicilor
de marketing profesioniste pentru promovarea unui obiectiv turistic precum un muzeu, un castel sau o gradina
botanica.
In sfarsit, a treia observatie care se desprinde studiind figura 1.1 priveste faptul ca in fenomenul turistic nu
sunt implicate doar organizatii strict specializate in turism si calatorii, ci si entitati care si-ar putea dovedi utilitatea
chiar daca industria turismului nu ar exista. De exemplu, unitatile de alimentatie publica sau mijloacele de transport
in comun de la o destinatie sunt folosite si de localnici, nu numai de vizitatori. Din acest motiv, este dificila
delimitarea precisa a industriei turistice si a pietei turistice, precum si evaluarea beneficiilor aduse de turism intr-o
tara sau intr-o regiune
Exprimat in general prin ansamblul activitatilor, relatiilor si masurilor determinate de organizarea si
desfasurarea calatoriilor de agrement sau in alte scopuri, turismul se manifesta ca un fenomen economico-
social complex, rezultat din integrarea mai multor ramuri distincte ale economiei respectiv activitatea din hoteluri
si restaurante, transporturi, agentii de voiaj etc., domenii care sunt angajate direct si in principal in servirea
turistilor precum si domenii implicate intr-o mai mica masura si indirect in aceasta privinta cum ar fi:
telecomunicatii, cultura si arta, sport, sanatate si altele.
Datorita gamei largi si eterogene a serviciilor ce intra in continutul activitatii de turism, trasaturilor comune
cu celelalte componente ale tertiarului, tendintelor de evolutie, modificarilor sub impactul acelorasi grupe de
factori, turismul apartine structural sferei sectorului tertiar.
Ca parte integranta a sectorului serviciilor, turismul are o serie de trasaturi comune cu cele ale celorlalte
ramuri ale acestuia, dar se si individualizeaza prin specificitatea si complexitatea continutului sau, prin formele de
concretizare si tendintele de evolutie.
Prin dimensiunile atinse de dezvoltarea turismului in zilele noastre, a volumului de activitate si a numarului
de personal angajat direct in industria turistica, acest sector economic de prestari de servicii rivalizeaza cu nivelul si
proportiile multor ramuri ale economiei nationale. In acelasi timp, se poate aprecia ca industria turistica constituie
un model tipic al sectorului economic al serviciilor.
In cadrul acestei categorii de servicii cu caracter special, cel de ghid are o semnificatie aparte, fiind
considerat frecvent elementul de legatura intre prestatorii de servicii si turist. Trebuind sa indeplineasca simultan
rolul de conducator al grupului, prezentator al obiectivelor turistice, uneori chiar si de animator, ghidul trebuie sa
fie un bun profesionist, un om de cultura, o gazda amabila si un excelent organizator.
Serviciile de cura sau tratament balneo-medical pot fi considerate ca facind parte din clasa serviciilor
suplimentare doar in cazul in care turistul isi completeaza sejurul intr-o statiune cu efectuarea unor tratamente
simple cum ar fi: gimnastica, kinetoterapie, aerosoli, cure de ape minerale, avind caracter preventiv.
Serviciile financiare se refera, in principal la cele de asigurare a turistului, acoperind o gama larga de
situatii, de la starea de sanatate la pierderea banilor sau bagajelor, precum si la diverse tranzactii (sisteme de plata,
operatiuni bancare, schimb valutar) si alte facilitati (reduceri de tarife, servicii pe baza de abonament, credite s.a.)
O diversificare a gamei serviciilor, de baza si suplimentare, oferite turistilor si de asemenea o imbunatatire
a calitatii acestora va avea ca efect pozitiv o intensificare a circulatiei turistice ducind astfel la mai buna utilizare a
bazei tehnico-materiale si fortei de munca ceea ce in final va spori eficienta intregii activitati. Trebuie mentionat un
fapt deloc de neglijat si anume ca serviciile suplimentare au o contributie deosebita la prelungirea sejurului
turistilor si a cresterii incasarilor medii/zi-turist.