R.D.P.

: definire, etiologie şi clasificare

R.D.P. prezintă o formă de disontogenie, o abatere în dezvoltarea psihofizică cu limitarea
tempoului de maturizare psihică sau psihofizică.
Cauzele R.D.P. sînt diverse:
1. boli somatice cronice
2. lezări minimale ale creierului
3. traume, infecţii, intoxicaţii ale copilului
4. deprivare socio-culturală şi educaţională a copilului
5. unele predispuneri ereditare
Clasificarea R.D.P.
Prima clasificare clinică a R.D.P. a fost prezentată de T.A.Vlasova şi M.S.Pevzner (1967).
Ei au împărţit în două forme, care reflectă două mecanisme patologice de apariţie a R.D.P.:
1) imaturitarea sferei emoţionale (infantilismul psihic şi psihofizic complicat sau necomplicat);
2) R.D.P. determinată de stările astenice şi cerebroastenice.
Cauzele infantilismului psihic sau psihofizic sînt bolile infecţioase, toxico-distrofice,
dereglarea metabolismului; patogenia acestui tip de R.D.P. este în legătură cu maturizarea
încetinită a sistemelor localizate în lobul frontal.
Cauza R.D.P. condiţionată de strările cerebroastenice este insuficienţa funcţională a sistemului
nervos (encefalopatiile), care duce la dereglarea activităţii intelectuale, astenie psihică,
apatie, indolenţă, inertitate psihofizică sau hiperdinamie.
În această clasificare a R.D.P. se pune accentul pe doi factori de bază, care determină
limitarea tempoului de dezvoltare psihică: în primul rînd, imaturitatea sferei emoţional-volitive,
care duce la formarea insuficientă a sferei motivaţionale, cît şi a activităţii mintale; în al doilea
rînd dereglarea neurodinamicii, care provoacă imperfecţiunea sferei cognitive.
K.S.Lebedinskaia (1982) a propus clasificarea R.D.P. conform principiului etiopato-genetic,
delimitînd 4 forme: 1) constituţională, 2) somatogenă, 3) psihogenă, 4)cerebrogenă
(cerebroorganică)