Demenţa epileptică apare pe baza bolii cronice a creierului numită epilepsie.

Epilepsia
se manifestă prin repetate crize convulsive şi neconvulsive, cu pierderea cu-noştinţei, stare
comatoasă, formarea personalităţii epileptice. Apariţia epilepsiei este determinată de toxicoze
gravidice, patologii ale naşterii, neuroinfecţii (meningoencefalitele), traumatisme ale
craniului, de alcoolism, tumori cerebrale, care contribuie la formarea în creier a unui focar
epileptic (grup de neuroni cu o activitate convulsivă sporită). Epilepsia nu se transmite prin
ereditate, se transmite numai predispunerea creierului la crize convulsive. Din 1.000 de
persoane 1-5 sunt cu epilepsie.
Demenţia epileptică este însoţită de perioade acute. Cu cît aceste perioade sunt mai
frecvente şi apar mai devreme, cu atît mai mult copilul degradează, perzînd deprinderile
formate. Poate apărea la diferite vîrste. Demenţia epileptică are caracteristcă 3 simptome
principale:
1. perioade acute
2. particularităţi specifice ale gîndirii
3. particularităţi specifice ale sferei emoţional-volitive.
Caracteristica dezvoltării psihice.
Chiar şi în perioadele de relaxare gîndirea rămîne monotonă, cu o dereglare a plasticităţii
ei. Este caracteristică o încetinire bruscă a vorbirii, proceselor de citire scriere şi calcul, a
reproducerii, tendinţa spre detalizare a fenomenelor, inertitatea proceselor psihice, prevalarea
fonului emoţional disforic, însoţit de tristeţe, mînie, spaimă, încăpăţinare, schimbarea dispoziţiei
fără nici un motiv. Spre deosebire de oligofreni ei recunosc mai mult neajunsurile sale, sunt pe
de o parte pedanţi, explozivi, egocentrici, brutali cruzi, răzbunători, iar pe de altă parte
linguşitori, slugarnici.
Dinamica demenţiei epileptice depinde de caracterul şi frecvenţa perioadelor acu-te