Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiecte de conţinut:
1. Psihologia topologică a lui Kurt Lewin
2. Mediile comportamentale ale lui Barker
3. Psihologia ecologică a lui Urie Bronfenbrenner
Obiective finale:
1. Interpretarea teoriei ecopsihologice din perspectiva diferenţele existente între cunoştinţele, dezvoltarea
şi competenţele unei persoane
2. Reprezentarea grafică a sistemelor teoriei ecopsihologice (U. Bronfenbrenner)
3. Aplicarea teoriei asupra a 4 situaţii educaţionale (exerciţii practice: A, B, C, D)
Probleme şi reflecţii:
1. Încercaţi să vă autocaracterizaţi din perspectiva teoriei ecopsihologice a lui U. Bronfenbrenner.
BIBLIOGRAFIE
1. Birch, Ann Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 20002.
2. Cozărescu, Mihaela; Ştefan, Laura, Psihologia educaţiei – teorie şi aplicaţii, Editura ASE, Bucureşti,
2004.
3. Diaconu, Mihai, Educaţia şi dezvoltarea copilului, Editura ASE, 2007.
4. Popescu-Neveanu, Paul, Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, 1986.
5. Turcu, Filimon, Psihologie şcolară, Editura ASE, Bucureşti, 2004.
6. http://www.des.emory.edu/mfp/302/302bron.PDF
7. http://pt3.nl.edu/paquetteryanwebquest.pdf
8. http://www.des.emory.edu/mfp/302/302bron.PDF
9. http://www.mymontessoriacademy.com/newsletters/websitebronfenbrennerecologicaltheory.pdf
10. http://www.scribd.com/doc/2535097/V-Curs-Repere-psihogenetice-ale-dezvoltarii
11. http://amarhan.files.wordpress.com
Ecologia dezvoltării
Cercetătorii contemporani în problematica dezvoltării umane pun accentul pe importanta studierii ecologiei
dezvoltării – sau dezvoltarea în context. Prin „ecologie” înţelegem condiţiile de mediu în care o persoana
trăieşte sau este afectată de acestea, direct sau indirect. Aceasta abordare se bazează pe cercetările
psihologului american Urie Bronfenbrenner.
1. Psihologia topologică a lui Kurt Lewin
Pentru a explica dezvoltarea copilului, Kurt Lewin a introdus noţiunea de spaţiu vital. Prin acest spaţiu vital el
poate explica modul în care ansamblul forţelor care interacţionează în câmpul gândirii copilului îl poate
conduce la luarea unei decizii. Aceste forţe nu provin numai din viaţa de zi cu zi a copilului, ci ele pot fi şi
amintiri, şi depind de starea psihică şi fizică actuală a copilului. Dintre aceste forţe, unele acţionează în sens
pozitiv, altele în sens negativ. Această “luptă a motivelor” îl va duce până la urmă pe copil la luarea unei
decizii. Deoarece face referire la spaţiu, el şi-a denumit perspectiva psihologie topologică, prin analogie cu
matematica, unde topologia este o parte a geometriei care studiază
raporturile între spaţii, mai precis distanţa dintre spaţii şi obstacolele dintre ele.
După moartea lui Lewin doi colegi de universitate ai săi (Barker şi Wright) i-au preluat teoria, specializându-
se în studierea factorilor de mediu care intervin în spaţiul vital al copilului. Astfel ei au definit “mediul
comportamental al copilului” ca fiind alcătuit din două
componente principale: modelul standard de comportament şi mediul, alcătuit la rândul său din obiectele
materiale şi limita de timp.
Cum a subliniat Lewin şi ceilalţi apărători ai psihologiei topologice, dezvoltarea nu se reduce doar la simpla
adunare, pas cu pas a cuceririlor izolate. Dimpotrivă, fiecare pas înainte sau înapoi repune în discuţie un mare
număr dacă nu ansamblul cuceririlor precedente.
Exerciţiu Cum afectează mutarea familiei în alt oraş mezosistemul unui elev de liceu?
(B) Exemplificaţi!
Este cel care cuprinde toate sistemele enumerate mai sus şi le încheagă într-un tot unitar. Acesta, de fapt, reprezintă
mediul socio-cultural al persoanei. În el se regăsesc normele, valorile specifice perioadei şi zonei înc are
individul se dezvoltă şi care îşi pun amprenta asupra mentalităţilor şi comportamentelor acestuia (religia,
etnia, democraţia etc.). Normele şi valorile microsistemului au un efect în cascadă asupra interacţiunilor care
se produc în cadrul celorlalte sisteme. Spre exemplu,dacă se consideră că familia trebuie să fie singura
responsabilă pentru creşterea copilului, atunci este puţin probabil ca societatea să ofere alternative pentru a-i
ajuta pe părinţi. Acest fapt va afecta modul în care părinţii vor funcţiona din punct de vedere social şi
profesional dar şi modul în care aceştia îşi vor îndeplini sau nu responsabilităţile faţă de copil, în contextul
microsistemului.
Exerciţiu Oferiţi exemple de macrosisteme care să influenţeze în mod diferit
(C) comportamentul copilului.
5. CRONOSISTEMUL
A fost adăugat mai târziu de către Bronfenbrenner, prin acesta el încercând să introducă şi dimensiunea timp,
având în vedere rolul important pe care aceasta îl are la rândul său. În calcul, într-un cronosistem intră
evenimentele critice ale vieţii, precum şi experienţele anterioare cu impact asupra dezvoltării individuale.
Include evenimentele critice ale vieţii, experienţele anterioare cu impact asupra dezvoltării individuale.
Elementele din cadrul acestui sistem pot fi externe (schimbări social-istorice contemporane persoanei, divorţul
părinţilor, moartea unui părinte etc.) sau interne (schimbările de natură fiziologică datorate creşterii, reuşite /
eşecuri etc.). Pe măsură ce înaintează în vârstă, individul va reacţiona diferit la schimbările din mediu şi va fi
capabil să determine cum şi în ce măsură aceste schimbări îl vor influenţa.
Exerciţiu Realizaţi o listă cu zece evenimente critice din viaţa voastră. Ordonaţi-le,
(D) descrescător, în ordinea importanţei pe care voi consideraţi că au avut-o în
propria evoluţie.
Figura 1. reprezentare grafică a sistemelor teoriei ecopsihologice sursa:
http://www.des.emory.edu/mfp/302/302bron.PDF
Figura 2. Sisteme interconectate ale experienţei copiilor cu mediul înconjurător sursa:
Pentru a uşura recursul la “faptele ecologice” ale copilului, Urie Bronfenbrenner recomandă şi noţiunile de
tranziţie ecologică şi validitate ecologică.
Tranziţia ecologică este schimbarea comportamentului copilului în funcţie de transformările survenite în
rolurile sale şi în mediile (spaţiile) respective. Tranziţiile pot fi majore sau minore.
Tranziţiile majore sunt învăţarea mersului, a limbajului, intrarea la şcoală, divorţul sau moartea părinţilor.
Tranziţiile minore sunt spitalizarea unui părinte, acneea juvenilă.
Cercetătorul trebuie să noteze modificările de comportament în urma acestor tranziţii.
Validitatea ecologică: un comportament este valid dacă el se manifestă atunci când survin modificări de
mediu.
Deci, principala deosebire între teoriile lui Bronfenbrenner şi a lui Lewin este că Lewin lua în considerare
toate faptele din mediu susceptibile a influenţa comportamentul unui copil la un moment dat, ori pentru
Bronfenbrenner un fapt nu constituie o observaţie obiectiv verificabilă a lumii reale, ci orice element din
mediu îi poate afecta, în orice moment, comportamentul sau modul de a gândi.
Evaluarea teoriei lui Bronfenbrenner după Flammer
1. Imaginea omului: omul este văzut ca fiinţă socială.
2. Volumul descrierii: vag delimitat, cuprinzând mai mult condiţii decât procese efective de dezvoltare.
3. Perioada de viaţă cuprinsă: în întregime, cu accent pe copilăria mică.
4. Direcţia dezvoltării: interconexiuni sociale din ce în ce mai ample şi mai complexe.
5. Tipul schimbării (calitativ versus cantitativ): în primul rând cantitativ.
6. Procese de dezvoltare: puţine indicii, în afară de unele pasaje ecologice.
7. Motoare ale dezvoltării şi repere directoare: neclar.
8. Posibilităţi de influenţare externă: vaste.
9. Relevanţă educativă: mare, evident orientată mai mult spre posibilităţile de transformare decât spre
explicare.
10.Relevanţă pentru consultanţă şi terapie: oferă indicii, fără concepte clare.
11.Confirmare în practică: teoria nu este prea clar formulată pentru a fi verificată strict, dar a avut un mare
impact.