Demenţa schizofrenică apare pe baza bolii psihice shizofrenia.

Schizofrenia poate
apărea la persoane de orice vîrstă, cel mai frecvent la tineri (shizofrenie din gr. schizo – a
descompune şi phren – minte, raţiune). Cu cît această boală apare mai tîrziu cu atît şi dereglările
vor fi mai lejere şi invers. Cauzele schizofreniei nu este cunoscută, dar se presupune că în
apariţia bolii un anumit rol joacă factorii ereditari, bolile infecţi-oase, traumele cerebrale, traume
psihice.
În structura clinico-psihologică a schizofreniei se deosebesc simptome negative şi
productive:
Simptomele negative reflectăconţinutul destructiv al bolii, fiind următoarele:
1. autismul – este o stare cînd copilul pierde legătura cu realitatea, se închide în sine, la
el lipseşte necesitatea de a contacta cu cei din jur, alegerea lumii fan-tastice, jocurile
şi interesele autice.
2. schimbări emoţionale – reacţii emoţionale neadecvate, diminuarea legăturilor
emoţionale cu cei din jur, scăderea clarităţiişi vivacităţii emoţiilor.
3. dereglarea gîndirii – scăderea productivităţii intelectuale, tendinţa spre dimi-nuarea
raţionamentelor.
Gradul de manifestare a acestor simptome negative determină profunzimea defec-tului
schizofrenic. Frecvenţa tulburărilor negative provoacă tulburări intelectuale pînă la demenţie
schizofrenică.
Simptomele productive reflectăgravitatea decurgerii bolii, fiind următoarele: sin-droame
afective, halucinaţii, dereglări motorii, a cunoştinţei, idei delirante.
Caracteristica dezvoltării psihice Autismul împedică dezvoltarea psihică a aces-tor
copii. Lipsa contactului cu mediul, a interesului faţăde lumea înconjurătoare lipseşte copilul de
principalul izvor de cunoştinţe şi deprinderi. În cazul decurgerii progrediente a bolii mediul
intern devine sărac, cu frică. Ca urmare a acestei stări limbajul păstrat es-te puţin sau nu este
întrebuinţat în comunicare. Este caracteristicăo tonalitate redusăa vocii, monotonie a limbajului,
utilizarea neologismelor. În cazurile mai grave vorbirea autică conţine un şir de îmbinări de
sunete neclare pentru cei din jur, dar cu conţinut emoţional pentru copil. Uneori se observă
mutism, însă în stare de afect poate pronunţa fraze întregi. Se observă dereglări ale gîndirii,
diminuarea atenţiei voluntare, cu pastrarea celei involuntare, repetarea unora şi aceloraşi
întrebări fără răspuns, lipsa legăturii între acţiuni. Din cauza ruperii cu realitatea,şi caracterului
de nedeterminare a percepţieişi gîndirii copilul cu greu se orienteazăîn timpşi în spaţiu. Ei nu
por reda conţinutul tabloului cu subiect, refuză ajutorul. Scăderea activismului psihic se
manifestăprin apatie, pasivitate, îmbinatăcu reducerea capacităţii psihomotorie. În cazul apariţiei
acestei boli la o perioadămai timpurie apare imperfecţiuneaşi a funcţiilor vita-le: diminuarea
instinctului de autoapărare, autoconservare, lipsa simţului foamei, a ne-cesităţii de căldură,
confort fizic (lipsa reacţiei la hainele ude, încălţămite strîmtă, îm-brăcăminte rece), enureză.
Tulburările afective caracteristice se manifestăprin fricăneadecvată(fricăde via-ţă, de
moarte, de apă, de vînt, nori) fricăcu nuanţădelirantă(fricăde anumite persoane).
Copiilor de vîrstă preşcolară le sunt caracteristice ideile delirante, aşa numitele fantezii, cu
intrarea în lumea poveştilor,şi cele de transformare (copilul se simte un cînişor, pisoi, iepuraş).
Caracterul patologic al acestor fantezii se manifestăprin lipsa le-găturii cu realitatea, aflarea în
lumea fantasmelor, cu roluri gîndite.
La unele persoane se observă atracţie sexuală patologică, ură, cruzime faţă de cei
apropiaţi, elemente de sadizm: chinuie animalele, distruge jucăriile, rupe cărţile.