Simularea numerică a incendiilor

Dan Burlacu
Universitatea Tehnică de Construcții București
burlacudan92@gmail.com
Activitatea umană se desfășoară cu precădere în interiorul clădirilor, iar apariția unui
fenomen perturbator al acestei activități, precum un incendiu, poate conduce la însemnate
pierderi materiale și chiar de vieți omenești. Din această cauză, asigurarea securității la
incendiu este o prioritate și unul dintre criteriile care asigură o construcție de calitate.
Securitatea la incendiu pentru o anumită clădire se asigură prin adoptarea de măsuri
organizatorice specifice și prin respectarea normelor prescriptive din legislația în vigoare.
Aceste norme prescriptive sunt elaborate pe baza informațiilor obținute în urma testării
experimentale a comportamentului diferitelor elemente ale clădirilor la acțiunea focului și
observării interacțiunii dintre aceste elemente, precum și a interacțiunii dintre aceste elemente
și utilizatorii unei clădiri în cazul unui incendiu.
Testarea experimentală a unui scenariu ce implică apariția, dezvoltarea, propagarea și
stingerea unui incendiu este costisitoare și de multe ori distructivă, având un grad limitat de
repetabilitate. Metodele de testare necesită diferite cantități (uneori însemnate) de materiale de
construcții pentru a fi supuse testului, acestea fiind distruse în acest proces, pentru a furniza
datele necesare clasificării. În domeniile unde nu sunt disponibile cantități însemnate de
materiale, precum în cazul cercetării și îmbunătățirii, sunt necesare alte metode de aproximare
a comportamentului pe care materialele l-ar avea dacă ar fi testate cu metodele standard. Cu
cât este disponibil mai puțin material pentru testare, cu atât sunt mai puține opțiunile pentru
testare, cu atât mai puține date pot fi obținute.
Din această cauză, odată cu dezvoltarea tehnologiei de calcul, s-a recurs la utilizarea
simulărilor numerice a incendiilor, ale căror costuri sunt mult inferioare testării experimentale
la scară naturală, și care au un grad de repetabilitate ridicat. Astfel, prin intermediul
simulărilor numerice, se pot obține informațiile necesare pentru asigurarea securității optime
la incendiu, pentru scenariul analizat.
Cu toate că ecuațiile fundamentale ce descriu dinamica fluidelor, transferul de căldură
și arderea sunt cunoscute de o perioadă considerabilă de timp, limitarea tehnicii de calcul a
condus la apariția relativ recentă a programelor de simulare numerică a incendiilor. Limitările
în puterea de calcul fiind un impediment depășit într-o oarecare măsură prin intermediul
tehnologiei avută la dispoziție în ziua de azi, a început dezvoltarea programelor de simulare
numerică a incendiilor. Astfel, s-au conturat două abordări diferite [1] în ceea ce privește
modalitatea de simulare, fiecare dintre ele având subcategorii cu particularități specifice:
 Modelul zonal
 Modelul CFD (Computational Fluid Dynamics – dinamica computerizată a
fluidelor)
Modelul zonal poate descrie un incendiu de compartiment prin împărțirea spațiului
incendiat în două zone sau straturi având fiecare proprietăți omogene în ceea ce privește
temperatura și compoziția. Această supoziție este o simplificare grosieră, care se bazează pe
supoziția că proprietățile fizice dintr-un anumit strat au diferențe neglijabile în diferite puncte
ale stratului respectiv față de cele din stratul învecinat. Prima zonă este reprezentată de un
strat fierbinte ce conține produșii de ardere ai incendiilor ce se află în vecinătatea plafonului
spațiului analizat, iar cea de-a doua este reprezentată de aerul rece de aflat la baza spațiului
simulat. Cele două zone sunt separate de o interfață mobilă iar proprietățile acestora, precum
și înălțimea fiecărei zone pot varia în timp, și pot fi aflate prin rezolvarea ecuațiilor de

1
 conservare a masei și energiei, a legii gazelor ideale, și relațiilor pentru densitate și energie
internă printr-un sistem de ecuații diferențiale ordinare.
Rezultatele astfel obținute furnizează valori pentru presiune, înălțimea stratului limită
și temperaturi în timp. Modelul zonal se bazează pe simplificări relativ importante, pe
informații obținute experimental, iar aplicația acestui model este limitată la caracteristicile
geometrice pentru care modelul simulat a fost testat experimental și verificat. Acest tip de
model se utilizează în analiza riscului pentru încăperi și clădiri cu geometrie simplă, iar
evoluția temporală a incendiului care poate fi simulată este de ordinul secundelor [2].
Datele de intrare pentru astfel de simulări sunt de obicei geometria și caracteristicile
încăperii simulate, precum pereți, podea, tavan, numărul de deschideri și mărimea acestora,
caracteristicile finisajelor încăperilor care au relevanță din punct de vedere termic, precum și
viteza de eliberare a căldurii (Heat Release Rate - HRR) a focarului de incendiu.
Rezultatele care pot fi obținute dintr-o astfel de simulare sunt timpul până la flashover
sau generalizarea arderii în interiorul încăperii, temperaturile celor două straturi, înălțimea
stratului de fum, și timpul de la inițierea arderii la activarea unui detector de incendiu sau
sprinkler. Fiecare caz modelat trebuie însoțit de testări experimentale pentru a se asigura
acuratețea acestuia, iar modalitatea corectă de simulare trebuie determinată cu autorul
expertizei inginerești. Câteva exemple de programe de calcul care utilizează modelul zonal se
pot regăsi în tabelul următor [3].
Nr. Program Țara de origine Descriere
crt.
1. ARGOS Danemarca Model zonal pentru mai multe compartimente
2. ASET SUA Model zonal pentru o cameră neventilată
3. Branzfire Noua Zeelandă Model zonal pentru camere multiple, integrat cu
modele pentru dezvoltarea incendiului și
răspândirea flăcărilor
4. Cfire-X Germania/Norvegia Model zonal pentru incendii de compartiment, cu
precădere incendii de hidrocarburi lichide
5. FIRST SUA Model zonal pentru o cameră ventilată
6. CFAST SUA Model zonal pentru prezicerea caracteristicilor
mediului din structuri de tip compartiment

Modelul utilizat în dinamica computerizată a fluidelor (CFD) privește volumul evaluat

ca fiind format dintr-o rețea tridimensională de volume de mici dimensiuni, considerate
elementare. Aceste volume elementare se aseamănă cu cele din modelul zonal, dar se regăsesc
în număr mult mai mare, de ordinul sutelor de mii în cadrul spațiului evaluat. Pentru fiecare
celulă de calcul, modelul rezolvă ecuații diferențiale dependente de timp, denumite ecuații de
tip Navier-Stokes mediate Reynolds (Reynolds-averaged Navier-Stokes equations sau
RANS). Această mediere Reynolds este un procedeu matematic prin care o valoare obținută
prin calcul a unei anumite cantități este făcută independentă de fluctuații în timp. Această
valoare medie este obținută în urma mai multor iterații de calcul pentru cantitatea vizată.
Ecuațiile RANS au fost dezvoltate ca o aproximare a mediei în timp a ecuațiilor de conservare
a masei, impulsului și energiei utilizate în dinamica fluidelor. Din cauza acestei aproximări,
utilizarea modelelor bazate pe ecuațiile RANS pentru simularea incendiilor omit din soluție
tocmai structurile turbionare de dimensiuni mari ce se regăsesc în cazul arderilor cu flacără.

2
 Din acest motiv, pentru aplicațiile ce implică simularea arderilor cu flacără, în scopul
asigurării unei fidelități ridicate în modelarea incendiilor, se folosește abordarea LES (Large
Eddy Simulation - simularea turbulențelor ample). Această abordare descrie matematic
amestecarea turbulentă a combustibilului gazos și a produșilor de ardere cu atmosfera din
imediata apropiere a focarului de incendiu. Acest proces de amestec determină în cele mai
multe cazuri viteza de ardere a incendiilor și controlează răspândirea fumului și gazelor
fierbinți.
Simularea turbulențelor ample (LES) se bazează pe supoziția că turbulențele care
guvernează procesul de amestec ce constituie motorul fenomenului arderii cu flacără pot fi
disociate de fenomenele turbionare reduse, care nu au un impact semnificativ asupra
fenomenului simulat. Ecuațiile generice ale dinamicii fluidelor au fost simplificate pentru a
descrie transferul de masă, energie și impuls pentru curgerile determinate de fenomene
termice. Aceste ecuații au fost adoptate de comunitatea științifică ce se ocupă cu studierea
fenomenului arderii, care le-a denumit generic „Ecuații pentru număr Mach redus” [1],
această denumire făcând referire la aplicabilitatea acestor ecuații numai în cazurile în care
mișcarea gazelor are loc cu viteză redusă relativ la viteza de deplasare a sunetului în aer,
viteză determinată de degajarea de căldură în urma proceselor chimice și de forțele de
flotabilitate. Până în momentul de față, modelele numerice LES au fost validate pentru viteze
mai mici de 0.1 Mach (aproximativ 30 m/s), acest lucru însemnând că simulările nu pot face
referire la fenomene de explozie. Ecuațiile cu număr Mach redus se rezolvă numeric prin
împărțirea spațiului fizic unde va fi simulat incendiul într-un număr mare de celule
rectangulare. În fiecare celulă viteza gazului, temperatura și alți parametri se presupun a fi
uniforme, iar valorile lor variază numai în funcție de timp. Acuratețea cu care dinamica
incendiului poate fi simulată depinde de numărul de celule ce pot fi încorporate în simulare.
Numărul este limitat de puterea de calcul disponibilă. În prezent, un procesor de calculator
desktop limitează numărul de celule la cel mult câteva milioane.
Ecuațiile simplificate pentru mișcarea gazului ideal în prezența unei surse de energie
de putere Q se regăsesc în relația (1) și au fost dezvoltate de Rehm și Baum [4].

∂ρ ∂
+
∂t ∂ x i
( ρ ui )=0

∂ ui ∂u i ∂ ρ
ρ ( ∂t
+ uk )+
∂ xk ∂ xi
−ρg ni=0

ρ Cp ( ∂∂Tt +u ∂∂Tx )−( ∂∂tp +u ∂∂xp )=Q

k
k
k
k

p= ρ Ŕ T (1)

Prin termenul ρ este reprezentată densitatea, prin termenul p presiunea, T temperatura,

și ui viteza la oricare ar fi poziția xi și timpul t. De asemenea, R este constanta universală a
gazului ideal sau constanta molară a gazelor, Cp căldura specifică la presiune constantă și gni
accelerația gravitațională.
Datele de intrare pentru astfel de simulări sunt în general geometria și caracteristicile
încăperii simulate, precum pereți, podea, tavan, numărul de deschideri și mărimea acestora,
caracteristicile finisajelor încăperilor care au relevanță din punct de vedere termic,
caracteristicile combustibilului sau ale arderii, parametri fenomenelor de turbulență și radiație
termică.

3
 Rezultatele care pot fi obținute dintr-o astfel de simulare sunt mișcarea și viteza de
deplasare a fumului și căldurii, timpul de activare a sprinklerelor și detectoarelor de incendiu,
timpul până la flashover, temperatura în diferite puncte ale domeniului de calcul și înălțimea
stratului de fum.
Modelul CFD implică timp ridicat de calcul, deoarece pentru fiecare volum elementar
adăugat, este nevoie de calcule în plus. Printre avantajele modelului se află faptul că se poate
utiliza în simulare geometria complexă, precum reprezentarea curbelor și faptul că abordarea
dinamicii computerizate a fluidelor CFD este utilizată și în alte domenii decât cel al ingineriei
securității la incendiu, precum în domeniul ingineriei mecanice sau aerospațiale. Acest lucru
înseamnă că abordarea și tehnologia pe care această abordare se bazează se poate testa,
dezvolta și verifica într-un ritm sensibil mai alert decât în cazul modelului zonal. Câteva
exemple de programe de calcul care utilizează modelul CFD se pot regăsi în tabelul următor
[3].

Nr. Program Țara de origine Descriere

crt.
1. CFX Marea Britanie Program CFD general
2. FDS SUA Aplicarea metodei LES pentru incendii în clădiri
multi-compartimentate, protejate cu sprinklere
3. FLUENT SUA Program CFD general
4. JASMINE Marea Britanie Model CFD pentru răspândirea incendiului și a
fumului
5. SOLVENT SUA Model CFD pentru transfer de căldură și răspândirea
fumului în tuneluri

În funcție de informațiile ce se doresc a fi obținute prin intermediul simulării

numerice, au fost dezvoltate diferite programe de calcul care utilizează o anumită configurație
sau abordare în simularea unui incendiu, a acțiunii acestuia asupra unui element de construcție
sau asupra utilizatorilor unei clădiri. În cele ce urmează, vor fi exemplificate programe de
simulare numerică ce au aplicabilitate la simularea incendiilor sau care au fost dezvoltate
pentru acest tip de aplicații.

Programul ANSYS
Pentru simularea comportării la acțiunea focului a unui element de construcție, precum
o grindă metalică, se poate utiliza programul de simulare ANSYS. Acesta este un program de
simulare numerică ce poate modela mai multe fenomene fizice de interes în domeniul
ingineresc. Pentru cazul particular al unui incendiu, acesta poate modela influența efectului
termic al unui incendiu asupra unui element de construcție confecționat dintr-un material
anume, supus unei anumite încărcări mecanice.
Altă modalitate în care acest program de simulare poate fi utilizat este acela de a
estima transferul termic dintre diferite elemente de construcție în cazul unui incendiu [5].
Acest fel de simulare poate furniza informații referitoare la interacțiunea dintre diferitele
elemente de construcție în timpul unui incendiu, la rezistența lor cumulată și la influența
reciprocă.

4
 De asemenea, pachetul software utilizat pentru dinamica computațională a fluidelor
(Computational Fluid Dynamics - CFD) din cadrul programului ANSYS poate fi utilizată
pentru a prezice într-o anumită măsură dezvoltarea unui incendiu prin implicarea în procesul
de ardere a materialelor solide dintr-un compartiment prin procese convective și radiative de
transfer termic [6].
Unul dintre neajunsurile acestui program de simulare este faptul că, deși dispune de o
precizie mare în ceea ce privește parametri de intrare, dimensiunile grilelor de calcul și
posibilitatea utilizării modelelor virtuale cu orice fel de geometrie, este faptul că acesta nu a
fost conceput special pentru aplicații care implică incendii. Acest lucru conduce la necesitatea
definirii exacte a parametrilor de intrare, adaptat la aplicația necesară utilizatorului și o
posibilitate redusă de utilizare a unor șabloane predefinite pentru o simulare generică. Astfel,
posibilitatea de repetare a unei simulări prezentate în mediul academic cu scopul de
continuare a eforturilor de cercetare este puternic limitată și necesită de cele mai multe ori
fișierele sursă utilizate pentru aceasta.

Programul Fire Dynamics Simulator (FDS)

Programul Fire Dynamics Simulator (FDS) este un program de simulare numerică a
incendiilor ce utilizează modelul dinamicii computerizate a fluidelor. Acesta a fost dezvoltat
de Institutul Național pentru Standarde și Tehnologie (National Institute for Standards and
Technology - NIST) din Statele Unite ale Americii în cooperare cu Centru de Cercetare
Tehnică VTT din Finlanda (VTT Technical Research Centre). Lansarea programului a avut
loc în Februarie 2000, este pus la dispoziție gratuit de către producători, se află sub incidența
unei licențe deschise (open source) [7] și în prezent a ajuns la versiunea 6.7.1. [8]. Programul
poate rula pe sistemele de operare principale pentru computere, respectiv Windows, Linux și
Mac OS.
Aplicațiile principale pentru care programul este utilizat se referă la proiectarea
sistemelor de gestionare a fumului creat în urma incendiilor, studii privind activarea
sistemelor sprinkler sau a detectoarelor de incendiu, precum și recreerea prin simulare a
incendiilor în medii industriale și rezidențiale. Scopul acestui program este acela de a rezolva
probleme practice legate de ingineria securității la incendiu, precum și cel de a constitui o
unealtă eficientă în studierea dinamicii incendiului.
Interfața FDS este asemănătoare cu cea utilizată pentru programarea computerizată,
programul citind parametrii introduși de către utilizator sub formă de linii de cod în fereastra
dedicată sau într-un fișier text de intrare. După citirea parametrilor de intrare, programul
calculează soluția ecuațiilor de transfer de masă, impuls și energie și scrie rezultatele solicitate
de utilizator într-un fișier de text de ieșire. FDS nu are o interfață pentru utilizator cu meniuri
sau ferestre așa cum se obișnuiește pentru majoritatea programelor software.
După cum sugerează și numele său, acest program vizează simularea dinamicii
incendiului, și anume a proceselor de transfer de căldură și masă care conduc la dezvoltarea și
propagarea unui incendiu. Acest lucru se realizează prin adaptarea simulării curgerii fluidelor
(Computational Fluid Dynamics) pentru reprezentarea unei curgeri a fluidelor generată sau
condusă de foc, sau mai bine zis de căldura generată de acesta. Astfel, FDS este un program
de simulare numerică a curgerii fluidelor dirijată termic, aplicabilă pentru viteze reduse de
deplasare care urmărește în principal transferul de căldură și fum în cazul incendiilor [9].
Descrierea succintă a componentelor principale ale FDS

- Model hidrodinamic: FDS rezolvă numeric o formă a ecuațiilor Navier -

Stokes pentru viteză mică, flux indus termic cu accent pe transferul de căldură și fum de la

5
incendii. Turbulențele sunt simulate prin utilizarea modelului numeric LES (Large Eddy
Simulation)

- Modelul de ardere: Pentru simularea arderii, în mod implicit, FDS

utilizează modelul reacției chimice într-o singură fază, controlată de amestecul
componentelor. Cele trei elemente compuse urmărite în cadrul simulări sunt aerul,
combustibilul și produșii de ardere. Vaporii combustibili și produșii de ardere sunt calculați în
mod explicit de către program, iar aerul este considerat ca fiind gazul care nu este reprezentat
de vapori combustibili sau produși de ardere.

- Transferul de căldură radiativ: Acesta este reprezentat în model prin

utilizarea soluției ecuației de transfer prin radiație al căldurii pentru gazul gri ideal ce nu
împrăștie radiația în masa sa. Ecuația de radiație este rezolvată folosind o tehnică similară
metodei volumului finit pentru transportul convectiv. Rezolvarea acestei ecuații necesită
aproape 20% din timpul procesului total de calcul. Picăturile de apă reprezentate în simulare
pot absorbi radiația termică iar acest lucru este relevant atunci când se utilizează stingerea cu
ceață de apă sau sprinklere.

- Geometria: Programul rezolvă ecuațiile pentru transferul de impuls, masă

și energie în spațiul tridimensional delimitat de grila de calcul de formă rectilinie. Formele
elipsoidale reprezentate în programul de simulare sunt aproximate prin geometrii
rectangulare, pentru ca acestea să se poată conforma grilei de calcul.

- Grile de calcul multiple: Domeniul de calcul poate fi împărțit în mai

multe grile de calcul adiacente, pentru a se asigura acuratețea necesară simulării și pentru a se
putea utiliza procesarea în paralel a rezultatelor, de către mai multe procesoare ale aceluiași
sistem de calcul.

- Condițiile la limită: Toate suprafețele solide sunt însoțite de condiții

termice la limita de separație față de mediul gazos și informații despre comportamentul la
ardere al materialului. Proprietățile materialelor utilizate sunt stocate într-o bază de date și
invocate prin atribuirea suprafețelor solide a unei denumiri a materialului.

- Sprinklerele și detectoarele de incendiu: Activarea sprinklerelor și a

detectoarelor de căldură și fum este simulată folosind corelații relativ simple bazate pe inerția
termică în cazul sprinklerelor și detectoarelor de căldură, și pe diferența de timp în transportul
fumului în cazul detectoarelor de fum. Jetul sprinklerelor este modelat folosind particule
Lagrangiene ce reprezintă o mostră a picăturilor de apă produse de sprinkler. [9] Particulele
sunt reprezentate în sistemul Lagrangian prin faptul că deplasarea lor în spațiu și modificarea
proprietăților lor pe măsură ce timpul se scurge este relativă la poziția lor de la începutul
simulării considerat timpul 0.
În cadrul simulării computerizate a curgerii fluidelor, mișcarea acestora este
determinată de acțiunea forțelor exterioare generate de diferiți factori, cum ar fi diferențele de
presiune, atracția gravitațională, mișcările de rotație sau forfecare. Deși majoritatea fluidelor
se comportă similar sub acțiunea diferitelor forțe, proprietățile lor diferă considerabil, iar
pentru studierea mișcării fluidelor, este nevoie ca aceste proprietăți să fie cunoscute. Printre
cele mai importante proprietăți care influențează comportamentul fluidelor se numără
densitatea și vâscozitatea, iar pentru curgerea fluidelor în anumite condiții, precum cele în
care există diferențe semnificative de temperatură în mediul de curgere, căldura specifică și
tensiunea la suprafață. La rândul lor aceste proprietăți variază în funcție de alți parametri

6
termodinamici (temperatură și presiune) și sunt obținute pentru fiecare fluid în parte de obicei
prin măsurători de laborator [10].
Pentru simulare programul folosește tehnica numerică a simulării turbulențelor ample
(Large Eddy Simulation - LES), care integrează ecuații de mișcare filtrate spațial ce descriu
turbulențe tridimensionale caracterizate de un număr Reynolds mare și care evoluează în timp.
Această filtrare elimină turbulențele de frecvență mare (dese) sau care se află la polul minim
al spectrului analizat. Tehnica LES a fost demonstrată ca fiind un bun înlocuitor al
măsurătorilor câmpurilor de curgere turbulente [11].
Programul de calcul utilizează ecuațiile simplificate ale transferului de masă, impuls și
energie. În cazul transferului de masă, procesul de ardere este reprezentat în mod simplist prin
în cadrul simulării prin amestecul vaporilor combustibili de hidrocarburi cu oxigenul, în urma
căruia rezultă dioxid de carbon și vapori de apă. Printre celelalte elemente urmărite în cadrul
simulării se numără monoxidul de carbon, azotul și particulele de funingine în suspensie, care
reprezintă fumul degajat în urma arderii. Aerul este reprezentat prin deducție, și anume este
orice masă gazoasă care nu este unul din elementele menționate. Ecuația de transfer pentru
fiecare element amintit se regăsește în relația (2).

∂ '' ' '' '

∂t
( ρ Z α ) +∇ ∙ ( ρ Z α u )=∇ ∙ ( ρ D α ∇ Z α ) + ṁα + ṁb ,α (2)

Ca și convenție de notare s-a utilizat Zα ca fiind fracția de masă a elementului pentru

care este aplicată ecuația, având în vedere faptul că dintr-un material combustibil supus unei
arderi complete iau naștere produși de ardere a căror sumă a fracțiilor de masă este egală cu 1
și reprezentați în simulare ca unul dintre cele șase elemente amintite mai sus (Vapori
combustibili, O2, CO2, H2O, CO, N2). Ultimul element din partea dreaptă a relației
reprezintă depozitare de masă din partea picăturilor care se evaporă, sau alte particule mai
mici decât celula de calcul care reprezintă vapori generați de instalații de stingere sau orice alt
tip de obiect minuscul, care nu poate fi calculat, având dimensiuni mai mici decât ochiul
rețelei de calcul. Aceste elemente sunt considerate ca și cum nu ar ocupa volum, și astfel sunt
reprezentate în ecuații ca surse punctiforme de masă, impuls și energie.
Pentru modelarea transferului de impuls, relația (3) prezintă ecuația de bază utilizată
de programul de calcul în scopul aproximării presiunii generate de procesul de ardere. Acestei
ecuații îi este apoi aplicat un filtru care elimină o parte din rezultatele de dimensiuni reduse
care nu sunt relevante pentru scara simulării numerice.

∂ ρu i ∂ −∂ p ∂ τ ij
+ ( ρ ui u j ) = − + ρ gi + f d ,i + ṁ'b' ' ub ,i (3)
∂t ∂x j ∂ xi ∂ x j

În ceea ce privește transferul de energie, programul de simulare privește arderea ca

două faze distincte, prima fiind cea de piroliză, sau reacție exotermă fără flacără în interiorul
materialului solid, în urma căreia se degajă vapori combustibili, iar arderea cu flacără sau
combustia fiind amestecul vaporilor combustibili degajați în faza de piroliză cu oxigenul și
aprinderea acestora.
În cazul combustiei, transferul de energie este determinat în interiorul unei celule de
calcul ca fiind transformarea reactanților în produși de reacție cu o viteză determinată de
timpul de amestec al vaporilor combustibili cu oxigenul din aer. Viteza de eliberare a căldurii
pe unitatea de volum generată de amestecul vaporilor combustibili cu oxigenul este
determinată prin înmulțirea vitezei de producere a masei de vapor combustibil cu entalpia sa

7
de formare. Dacă mai mulți produși de ardere iau naștere în urma pirolizei, se însumează
produsele amintite, conform relației (4).

q̇ '' ' =−∑ ṁ'α' ' Δ h f , α

α (4)

FDS calculează temperatura, densitatea, presiunea, viteza de deplasare și compoziția

chimică pentru fiecare celulă de calcul la fiecare pas de timp. Într-o simulare pot exista sute
de mii până la milioane de celule și mii până la sute de mii de iterații. În plus, programul
calculează pentru suprafețele solide temperatura, fluxul de căldură, viteza de pierdere a masei
și diferite alte cantități. Cantitățile tipice de ieșire pentru faza gazoasă includ:
- temperatura gazului;
- viteza de deplasare a gazului;
- concentrația gazelor;
- concentrația fumului și estimarea vizibilității;
- presiunea;
- viteza de eliberare a căldurii în unitatea de volum;
- fracția de amestec;
- densitatea gazului;
- masa picăturii de apă pe unitatea de volum.

Pentru suprafețele solide, FDS calculează cantitățile asociate cu balanța de energie

între faza gazoasă și solidă, inclusiv:
- temperatura suprafeței și interiorului obiectului;
- fluxul de căldură, atât radiativ cât și convectiv;
- viteza de ardere;
- masa picăturii de apă pe unitatea de suprafață.
Cantitățile globale înregistrate de program includ:
- viteza totală de eliberare a căldurii (HRR);
- timpii de activare a sprinklerelor și detectoarelor;
- fluxul de masă și energie prin deschideri sau obiecte solide.

Programul Smokeview
Datorită faptului că Fire Dynamics Simulator se prezintă sub formă de consolă în care
se poate introduce text asemănător cu un limbaj de programare, pentru vizualizarea
rezultatelor este necesar un al doilea program atașat care să reprezinte grafic rezultatele
obținute. Datele înregistrate în timp a diferitelor cantități măsurate într-un singur punct sau
global, precum viteza de eliberare a căldurii sunt salvate într-un fișier text simplu, ce poate fi
reprezentat grafic folosind un program atașat. Majoritatea datelor de suprafață sau de câmp
sunt vizualizate folosind un program denumit Smokieview, o unealtă specific creată pentru a
analiza și reprezenta grafic datele generate de FDS. Datele obținute în urma simulării sunt
folosite pentru a modela și vizualiza fenomenele incendiului.
Smokeview este o unealtă științifică utilizată pentru vizualizarea aproximărilor
numerice generate în cadrul programelor de simulare computerizată a incendiilor precum
FDS, care utilizează modelul CFD sau CFAST, care utilizează modelul zonal pentru
descrierea fenomenului incendiului într-un compartiment. Cu toate că perechea de programe
FDS – Smokeview este utilizată pentru a calcula și vizualiza variația în timp a fenomenelor
incendiilor, utilitatea acestora nu se limitează aici, ci se pot utiliza și pentru aplicații care
modelează alte fenomene, precum deplasarea aerului contaminat într-o clădire, sau a fluxului
de evacuare a persoanelor într-o situație de urgență. Vizualizarea elementelor calculate se face
prin intermediul contururilor animate reprezentate în secțiuni predefinite de către utilizator

8
care reprezintă informația calculată de către program pentru evoluția proprietăților gazelor și a
suprafețelor. De asemenea se pot prezenta grafice și contururi ce ilustrează variația
proprietăților dintr-un anumit punct la un anumit moment [12].
Acest pachet de programe au fost utilizate pentru o varietate de cercetări referitoare la
fenomenul incendiului, printre care se numără simularea dezvoltării incendiilor și a stingerii
acestora [13], analiza evoluției presiunii în compartimente închise în timpul incendiilor [14],
simularea unui incendiu de GPL la bordul unui vas petrolier [15], studierea ventilării de
urgență în cazul unui incendiu în tunel de metrou [16], evaluarea împrăștierii agenților toxici
în cadrul unui incendiu de motorină [17] și utilizarea analizelor termice experimentale pentru
determinarea proprietăților materialelor de construcții care au contribuit la dezvoltarea
incendiului, pentru reconstituirea unei incendieri intenționate [18].

Programul PyroSim
Datorită complexității ridicate a modalității de introducere a datelor și reprezentării
mediului de simulare în cadrul programului Fire Dynamics Simulator, se limitează utilitatea
acestui program la o comunitate relativ restrânsă a cercetătorilor și profesioniștilor în
domeniul securității la incendiu care posedă și cunoștințe avansate de programare. Deși
programele sunt constant actualizate și licența de utilizare este gratuită, interfața de utilizare
este neprietenoasă cu utilizatorul și conduce la o reticență în adoptarea mai largă a acestor
programe.
Acest impediment a fost identificat ca fiind o oportunitate de dezvoltare pentru diferite
firme care au început să producă soluții software care să ofere o interfață mai ușor de utilizat
pentru programul Fire Dynamics Simulator. Una dintre aceste soluții software este programul
PyroSim. Acesta a fost dezvoltat de firma Thunderhead Engineering și constituie o interfață
grafică pentru utilizatorii FDS și Smokeview. Thunderhead Engineering dispune și de alte
soluții software, printre care se numără și programul Pathfinder, care este un program de
simulare a comportamentului de evacuare a utilizatorilor unei clădiri ce poate importa și
utiliza elemente din programul PyroSim.
Interfața grafică a PyroSim ajută utilizatorul să observe instant și să poată ajusta
modelul ce se dorește a fi utilizat pentru simulare, pe când astfel de feedback nu este
disponibil pentru programul FDS. În cazul utilizării acestuia din urmă, orice neconcordanță cu
scenariul de simulare este necesar a fi identificată prin evaluarea individuală a liniilor de cod,
odată cu observarea acesteia în momentul inițierii rulării programului de calcul în cazul
erorilor, sau la obținerea rezultatelor în cazul unor rezultate neconforme cu așteptările.
Unele dintre avantajele puse la dispoziție de programul PyroSim sunt [19]:
 Importarea fișierelor de tip CAD (Computer-aided Design, proiectare asistată de
calculator) pentru crearea și gestionarea modelelor complexe
 Unelte de desen profesioniste 2D și 3D
 Procesare în paralel integrată a calculelor
 Sistem de unități flexibil ce facilitează lucrul atât în sistem metric cât și imperial
 Unelte pentru gestionarea rețelelor de calul multiple
 Interfață tradusă în mai multe limbi
 Integrarea în simularea CFD a sistemelor de ventilare, încălzire și aer condiționat
(HVAC – Heating, ventilation and air conditioning)
 Exportarea modelelor existente în format compatibil FDS
 Post-procesare integrată prin intermediul Smokeview
 Librărie cu proprietăți ale reacțiilor de ardere, detectoarelor de căldură, materialelor,
particulelor, suprafețelor și altor parametri ai modelelor.
9
 Începând cu a doua versiune eliberată în anul 2017 a programului PyroSim, acesta oferă
posibilitatea de a utiliza pentru vizionarea rezultatelor programul Smokeview produs de
NIST, sau programul dezvoltat de Thunderhead Engineering ce dispune de o interfață de
operare similară cu programul de calcul și poate exporta fișiere video ale simulărilor, spre
deosebire de Smokeview, care putea exporta doar imagini, ce trebuiau mai apoi puse laolaltă
pentru a reda o animație.
Pentru exemplificarea diferențelor între utilizarea programului Fire Dynamics Simulator și
Pyrosim, va fi prezentat un studiu de caz asupra unei simulări a unei arderi cu pierdere de
masă a unei bucăți de polietilenă tereftalată (PET) având dimensiunile de 2x2x1 cm (Lxlxh).

Fișierul FDS
În cazul utilizării codului de rulare al Fire Dynamics Simulator, fișierul de intrare ce
descrie simularea este reprodus cu explicații:
&HEAD CHID='MicroCalorimetru'/ - denumirea fișierului
&TIME T_END=20.0/ - Timpul de rulare al simulării
&DUMP RENDER_FILE='MicroCalorimetru.ge1', COLUMN_DUMP_LIMIT=.TRUE.,
DT_RESTART=300.0/ - timpul la care se salvează rezultatele simulării pentru facilitarea
repornirii ulterioare din acest punct. Având în vedere durata relativ scurtă a simulării, valoarea
implicită de 300 de secunde nu a fost nevoie să fie modificată.
&MESH ID='MESH', IJK=16,15,16, XB=0.0,0.05,0.0,0.05,0.0,0.05/ - descrierea grilei de
calcul ce înconjoară obiectul simulat, cu numărul de celule pe fiecare dintre axele x, y și z,
precum și intervalul de la care începe și se termină spațial grila de calcul. Dimensiunile
acesteia au fost de 5 cm pe fiecare dintre axe.
&SPEC ID='SOOT'/ - stabilirea utilizării funinginii în suspensie ca fum
&REAC ID='POLYURETHANE', - stabilirea reacției de ardere implicită utilizată în
simulare
FYI=' NFPA Babrauskas', - referința pentru proprietățile reacției
FUEL='REAC_FUEL',
C=6.3,
H=7.1,
O=2.1,
N=1.0,
SOOT_YIELD=0.1/ - proprietățile ce definesc reacția de ardere
&DEVC ID='THCP', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=0.025,0.025,0.01/ -
poziționarea unui termocuplu
&DEVC ID='HRR', QUANTITY='HRR', XB=0.0,0.05,0.0,0.05,0.0,0.05/ - poziționarea
unei zone ce măsoară viteza de eliberare a căldurii în domeniul de măsură
&DEVC ID='TIMER->OUT', QUANTITY='TIME', XYZ=0.0,0.0,0.0, SETPOINT=5.0,
INITIAL_STATE=.TRUE./ - stabilirea unu dispozitiv de măsurare a timpului față de care se
poate stabili ca celelalte dispozitive de măsură să fie activate la un anumit moment
&MATL ID='PET', - stabilirea materialului utilizat pentru ardere și a proprietăților
acestuia

10
 SPECIFIC_HEAT=1.3,
CONDUCTIVITY=0.12,
DENSITY=26.0,
N_REACTIONS=1,
SPEC_ID(1,1)='REAC_FUEL',
SPEC_ID(2,1)='SOOT',
NU_SPEC(1,1)=0.01,
NU_SPEC(2,1)=0.01,
REFERENCE_TEMPERATURE=100.0/
&SURF ID='PET', - stabilirea proprietăților suprafeței obiectului desenat
RGB=146.0,202.0,166.0,
BURN_AWAY=.TRUE., - stabilirea faptului că materialul se va consuma în urma
arderii
BACKING='INSULATED',
MATL_ID(1,1)='PET', - stabilirea faptului că proprietățile de ardere sunt date de
materialul din care este confecționat obiectul, nu de proprietățile suprafeței
MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.0, - stabilirea faptului că obiectul desenat este
format dintr-un singur material. Există posibilitatea ca obiectele să fie confecționate din
straturi de materiale diferite.
THICKNESS(1)=0.01/ - stabilirea grosimii materialului – 1 cm.
&SURF ID='Arzator', - definirea suprafeței ce emite căldură
RGB=255.0,0.0,1.0,
TMP_FRONT=1500.0/ - temperatura constantă a suprafeței ce determină aprinderea
obiectului
&SURF ID='ADIABATIC',
COLOR='GRAY 80',
ADIABATIC=.TRUE./
&OBST ID='Epruveta', XB=0.015,0.035,0.015,0.035,0.0,0.01, BULK_DENSITY=30.0,
SURF_ID='PET'/ - denumirea obiectului prezentat și densitatea sa în vrac, parametru ce
indică viteza cu care materialul se consumă în timpul arderii
&VENT ID='Vent', SURF_ID='Arzator', XB=0.0,0.05,0.0,0.05,0.05,0.05,
RGB=246.0,15.0,16.0, DEVC_ID='TIMER->OUT'/ - stabilirea suprafețelor deschise din
jurul materialului combustibil
&VENT ID='Vent01', SURF_ID='OPEN', XB=0.0,0.05,0.0,0.0,0.0,0.05/
&VENT ID='Vent02', SURF_ID='ADIABATIC', XB=0.05,0.05,0.0,0.05,0.0,0.05/
&VENT ID='Vent03', SURF_ID='ADIABATIC', XB=0.0,0.05,0.05,0.05,0.0,0.05/
&VENT ID='Vent04', SURF_ID='ADIABATIC', XB=0.0,0.0,0.0,0.05,0.0,0.05/
&VENT ID='Vent06', SURF_ID='ADIABATIC', XB=0.0,0.05,0.0,0.05,0.0,0.0/

11
 &SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBX=0.025/ - stabilirea unei secțiuni în plan
care să reprezinte ca rezultat al simulării temperatura
&SLCF QUANTITY='VISIBILITY', PBY=0.025/ - stabilirea unei secțiuni în plan care să
reprezinte ca rezultat al simulării scăderea vizibilității datorată fumului creat în urma arderii

&TAIL / - încheierea fișierului de intrare

Utilizarea interfeței PyroSim

Utilizarea programului PyroSim face crearea modelului de simulare mult mai intuitivă și
rapidă, parametrii urmăriți putând fi modificați cu ajutorul meniurilor disponibile, modelul 3D
fiind mereu la îndemâna utilizatorului. Modelul din studiul de caz se regăsește în figura 1.

Figura 1. Model 3D studiu de caz

Fiecare aspect al simulării are meniu dedicat prin care poate fi modificat în limitele
cerute de program, iar modelul tridimensional poate fi creat și modificat cu ajutorul uneltelor
puse la dispoziție de interfața grafică. Urmărind ordinea din fișierul FDS exemplificat, se vor
prezenta meniurile utilizate și opțiunile avute la dispoziție prin utilizarea programului
PyroSim.
Pentru stabilirea parametrilor simulării se utilizează meniul dedicat reprezentat în
figura 2. Prin utilizarea acestui meniu a fost stabilit timpul simulat de 20 de secunde, iar
valoarea implicită de 300 de secunde pentru salvarea rezultatelor în scopul reluării simulării la
redeschiderea programului nu a fost modificată. Modificările efectuate cu ajutorul acestui
meniu sunt reprezentate în linii de cod în josul acestuia, pentru a se putea identifica în fișierul

12
FDS corespondența între interfața grafică și programul de calcul.
În funcție de dimensiunile modelului ce se dorește a fi utilizat în simulare, se poate
defini grila de calcul prin intermediul meniului reprezentat în figura 3. O altă abordare poate
fi aceea trasării grilei de calul direct în spațiul de lucru în care se află modelul în așa fel încât
aceasta să îl cuprindă în întregime. Simularea numerică va rula numai pentru spațiul cuprins
în grila de calcul, orice se află în afara acesteia nefiind luat în considerare. Meniul pune la
dispoziție diferite unelte pentru modificarea grilei de calcul, precum împărțirea acesteia în mai
multe sub-grile care pot fi alocate fiecăruia unui nucleu individual al computerului pentru un
calcul mai rapid. În cazul utilizării grilelor multiple, meniul anunță utilizatorul dacă alinierea
acestora este corectă, în caz contrar simularea neputând fi inițiată.

Figura 2. Meniul de inițializare a simulării

13
 Figura 3. Meniul pentru stabilirea grilei de calcul

Programul notifică de asemenea utilizatorul cu privire la păstrarea unui raport optim

al dimensiunilor (lungime, lățime, înălțime) celulelor cuprinse în grila de calcul în scopul
asigurării unei simulări corecte, deoarece utilizarea unei anumite dimensiuni exagerate în
raport cu celelalte conduce la erori în cadrul simulării.
Pentru această simulare au fost utilizate două specii gazoase, așa cum sunt ele
denumite în cadrul programului, și anume funinginea în suspensie (soot cum este denumită în
program) și vapori combustibili (reaction fuel), alături de aer, care nu este definit explicit ci
calculat ca fiind tot ce nu este reprezentat de cele două specii definite. Funinginea în
suspensie este caracterizată de proprietăți prestabilite în cadrul programului iar pentru vaporii
combustibili a fost utilizată o reacție prestabilită în cadrul programului, aceea a poliuretanului,
fiind cea mai apropiată de cea a polietilenei tereftalate, disponibilă în librăria programului.
Meniul pentru stabilirea reacțiilor de ardere se poate consulta în figura 4.

14
 Figura 4. Meniul pentru stabilirea reacției de ardere

Pentru stabilirea dispozitivelor care vor înregistra rezultatele în urma simulării se

numără un termocuplu dispus în centrul epruvetei simulate, ce poartă denumirea de THCP și
care cu ajutorul meniului dedicat din cadrul programului poate dispune de proprietăți diferite,
ajustabile de către utilizator pentru a se potrivi cu cele ale dispozitivelor de măsură utilizate în
cadrul unui eventual experiment real. Printre parametrii ce caracterizează dispozitivul de
măsură simulat și care pot fi modificați se numără diametrul , emisivitatea termică, densitatea
și căldura specifică a sondei de măsură a termocuplului.
Un al doilea „dispozitiv” utilizat în simulare este definit ca un spațiu în care
programul să înregistreze valorile vitezei de eliberare a căldurii (HRR – heat release rate).
Acesta poate fi desenat direct asupra modelului sau definit cu ajutorul meniului, care mai
pune la dispoziție și opțiunile ca dispozitivul să fie activ de la începutul simulării sau nu, să
anunțe când atinge un anumit prag sau să se activeze numai o singură dată la atingerea unei
anumite valori. Meniurile pentru termocuplu și dispozitivul HRR sunt prezentate în figura 5.

15
 Figura 5. Meniurile pentru termocuplu și HRR

Materialul din care este confecționată epruveta supusă temperaturilor înalte este
definit cu ajutorul meniului dedicat, reprezentat în figura 6. Alături de proprietățile termice
necesare simulării acestui material, pentru asigurarea unei fidelități ridicate a reprezentării
procesului de piroliză (ardere în masa de material, fără flacără), este necesară definirea și unor
proprietăți aflate prin utilizarea testelor la scară redusă, precum analiza termogravimetrică.
Acestea sunt temperatura de referință (temperatura la care pierderea de masă este cea mai
accentuată), viteza de încălzire a epruvetei în cadrul analizei termogravimetrice și intervalul
de piroliză, și anume mărimea intervalului de temperatură în care are loc pierderea de masă.
Pentru simularea combustiei, și anume arderii cu flacără, este nevoie a se specifica fracția din
materialul supus arderii care devine vapor combustibil sau funingine în suspensie, cu alte
cuvinte cât la sută din material degajă vapori combustibili, care vor arde cu flacără și cât la
sută degajă fum, care va fi reprezentarea vizibilă a produșilor de ardere în cadrul simulării. În
scopul acestui studiu de caz au fost alese valori conservatoare de 1% din masa totală a
materialului pentru fiecare dintre cele două specii gazoase amintite. Meniul pentru stabilirea
proprietăților materialului poate fi consultat în figura 6.

Figura 6. Meniurile pentru stabilirea proprietăților materialului

În cadrul programului de simulare, obiectele reprezentate spațial sunt definite printr-o

suprafață a căror proprietăți modelează comportarea acestora în cadrul simulării. Prin

16
intermediul modificării proprietăților suprafețelor, în cadru simulării acestea pot introduce în
mediul de calul specii gazoase, pot emana particule solide la anumite intervale, sau cu un
anumit debit masic, iar arderea lor poate fi dirijată de către proprietățile unui material atribuit
sau pot fi introduse manual pentru o anumită suprafață. În cazul studiat, reacția de ardere a
suprafeței este dirijată de către materialul din care este confecționată, și anume PET.
Una dintre particularitățile proprietăților suprafețelor este că există posibilitatea bifării
unei opțiuni ce permite obiectului reprezentat să fie reprezentat vizual ca fiind consumat în
procesul de ardere. Această reprezentare este ilustrată în figura 7.

Figura 7. Consumarea materialului în procesul de ardere

Dispariția graduală a obiectului reprezentat se face prin eliminarea acestuia din

celulele de calcul pe măsură ce programul calculează consumarea masei cuprinsă în fiecare
celulă de calcul prin intermediul reacției de piroliză, sau prin viteza de eliberare a căldurii
introdusă de utilizator în cazul unei arderi dirijate manual. În mod normal, cantitatea de
material care arde în fiecare celulă este calculată de program prin utilizarea densității
specificate a materialului, a grosimii materialului din care este confecționată suprafața, dacă
aceasta este specificată de utilizator, sau a volumului ocupat de obiectul grafic reprezentat în

17
grila de calcul. Pentru o acuratețe superioară în ceea ce privește cantitatea de material avută la
dispoziție pentru a fi consumată în urma arderii, utilizatorul poate specifica în meniul
obiectului desenat densitatea în vrac a acestuia (bulk density) care va fi utilizată în corelație
cu volumul ocupat de obiect în grila de calcul pentru reprezentarea dispariției graduale a
acestuia pe măsură ce este consumat de procesele de ardere.
O a doua suprafață ce a fost utilizată în cadrul cazului studiat, este caracterizată de o
temperatură fixă de 1500℃ și acționează ca aprinzător pentru materialul simulat. Această
suprafață este reprezentată cu roșu în figura 7, iar proprietățile acesteia se regăsesc în figura 8.

Figura 8. Proprietățile suprafeței ce acționează ca aprinzător

În cazul în care se dorește ca reacția de ardere să fie dirijată de proprietățile introduse

manual, există posibilitatea stabilirii de către utilizator a unei temperaturi de aprindere a
materialului, iar când suprafața acestuia atinge temperatura respectivă, să fie declanșată
arderea. În cazul de față, arderea fiind dirijată de către proprietățile materialului, nu este
nevoie să fie definită o temperatură de aprindere, iar temperatura suprafeței aprinzătoare este
suficientă pentru a iniția procesul de ardere.
Una dintre lateralele grilei de calcul a fost stabilită ca fiind o latură deschisă, pentru a
facilita aportul de aer proaspăt necesar arderii și evacuarea produșilor de ardere, iar restul
laturilor au fost stabilite ca fiind suprafețe ideale, adiabate, ce nu permit schimbul de căldură
cu exteriorul.
Pentru vizualizarea anumitor rezultate, înainte de rularea simulării trebuie stabilite
locațiile planurilor și dispozitivelor dedicate înregistrării acestor rezultate. Astfel, pentru cazul
analizat a fost stabilită o zonă în care se măsoară viteza de eliberare a căldurii, care cuprinde
toată zona grilei de calcul, un punct de înregistrare a temperaturii, prin intermediul unui
termocuplu situat imediat deasupra materialului combustibil, precum și două planuri ce
secționează grila de calcul ce vor fi utilizate pentru a reda în SmokeView, programul de
afișare al rezultatelor evoluția temperaturii în plan și a reducerii vizibilității. În figura 9 se pot
revedea dispozitivul de înregistrare a temperaturii, planul de înregistrare a temperaturilor și
cel pentru măsurarea reducerii vizibilității.
Pentru simularea unei anumite dinamici se pot utiliza diferite dispozitive declanșatoare
ale anumitor elemente care să acționeze în funcție de timpul scurs de la începutul simulării
sau de activarea unor anumite dispozitive precum detectoare de fum. Astfel, se poate simula
deschiderea sau închiderea ușilor, ferestrelor, pornirea sau oprirea elementelor de ventilare
sau chiar adăugarea sau eliminarea din mediul simulat a materialelor combustibile.

18
 Figura 9. Dispozitiv și planuri de afișare a rezultatelor

Rezultatele obținute în urma studiului de caz

Rezultatele înregistrate de dispozitivele plasate de utilizator pot fi vizualizate prin
intermediul programului PyroSim sub formă de grafice sau pot fi exportate ca fișier CSV
pentru a fi prelucrate. Unul dintre dezavantajele utilizării graficelor generate de program este
acela al notării științifice a valorilor, care poate fi uneori greu de urmărit. Figura 10 prezintă
graficul temperaturii măsurat cu ajutorul termocuplului simulat, vizualizat prin intermediul
programului, iar figura 11 graficul vitezei de eliberare a căldurii.

19
 Figura 10. Graficul temperaturii

Figura 11. Graficul vitezei de eliberare a căldurii

Notarea științifică se menține și la exportul datelor înregistrate sub formă de fișier

CSV (comma separated values), acest lucru ducând la o anumită dificultate în utilizarea
imediată a datelor obținute, acestea trebuind să fie mai întâi prelucrate pentru a putea fi

20
utilizate. O comparație a modalității în care sunt prezentate datele, față de aspectul lor după
prelucrare se poate revedea în figura 12.

Figura 12. Diferențe între datele extrase și prelucrate

În urma prelucrării datelor exportate sub formă de fișier CSV de către programul de
calcul, importate și prelucrate într-un editor precum Microsoft Excel, graficele create pot fi
modificate, etichetate și personalizate într-o manieră pe care programul implicit de vizualizare
al rezultatelor al PyroSim nu permite. Graficele astfel obținute se regăsesc în figurile 13 și 14.
840 797.17
770
700 666.30 664.66
630
560
483.06
Temperatură ℃

490 435.96
420
344.02
350 325.37
280 228.22
210 188.57 164.43
140
70
0
0.92 2.04 3.16 4.28 5.40 6.53 7.67 8.93 10.2011.4612.7313.9915.2616.5217.7819.05
Timp (s)

Figura 13. Graficul prelucrat al temperaturii

21
 0.09
0.0810.084
0.08

Viteza de eliberare a căldurii (kW)

0.070
0.07
0.06
0.05 0.044
0.043
0.04
0.032
0.03
0.023
0.017
0.02
0.01 0.007
0.00
0.92 2.12 3.32 4.52 5.72 6.92 8.21 9.57 10.9212.2813.6314.9816.3417.6919.05
Timp (s)

Figura 13. Graficul prelucrat al vitezei de eliberare a căldurii

Secțiunile în plan poziționate înainte de începerea calculelor pentru simulare pot fi

accesate în cadrul programului de vizualizare a rezultatelor, Smokeview, care prezintă
animații grafice ale evoluției în timp a parametrului urmărit în cadrul secțiunii. În figura 14
este prezentată evoluția temperaturii în incinta de simulare, iar în figura 15 reducerea
vizibilității datorată fumului produs în urma arderii. Rezultatele pot fi afișate individual, sau
concomitent, în funcție de preferințele utilizatorului. De asemenea, pentru o mai bună
reprezentare a mărimilor utilizate în cadrul simulării programul de vizualizare a rezultatelor
oferă posibilitatea afișării unei scări alături de rezultate, după cum se poate revedea în figura
15.

22
Figura 14. Evoluția temperaturii în secțiune

Figur
a 15. Reducerea vizibilității

23
 Posibilități și limitări în simularea numerică a incendiilor utilizând PyroSim
Printre posibilitățile de simulare pe care programul de calcul le pune la dispoziție se
numără:
 Crearea intuitivă a geometriei modelului de simulare, posibilități de creare a
geometriei complexe, posibilități de vizualizare a modelului în faza de concepere;
 Crearea și particularizarea facilă a grilelor de calcul, unirea, scindarea acestora și
setarea condițiilor la limită;
 Meniuri dedicate pentru opțiunile de particularizare a proprietăților obiectelor utilizate
în cadrul simulării;
 Posibilitatea utilizării unui model de ardere potrivit, în funcție de datele avute la
dispoziție cu privire la proprietățile materialelor combustibile și ale reacțiilor de ardere
(ardere dirijată manual sau de către material);
 Posibilitatea creării unei simulări dinamice prin utilizarea dispozitivelor de control ale
detectoarelor și instalațiilor de stingere sau ventilare reprezentate în ecuație, ale deschiderilor
sau materialelor prezente în zona de ardere;
 Posibilitatea atribuirii proceselor de calcul către nuclee diferite ale procesorului pentru
a spori viteza de calcul;
 Măsurarea temperaturilor pe suprafețe, în interiorul volumelor sau în planuri de
secțiune;
 Măsurarea vitezelor de ardere, vitezelor de deplasare ale gazelor;
 Măsurarea presiunilor, densităților, concentrațiilor gazelor și amestecurilor de gaze,
precum și vizibilității estimată în mediu transparent;
 Măsurarea fluxurilor de căldură totale, transmise prin radiație sau convecție;
 Reprezentarea grafică și măsurarea parametrilor asociați cu dinamica produselor de
ardere;
 Posibilitatea de evaluare a influenței ventilării asupra spațiului incendiat;
 Posibilitatea utilizării aprinderii pilotate prin utilizarea ca sursă de aprindere a
scânteilor (particulelor cu temperaturi ridicate), a suprafețelor cu temperaturi ridicate sau a
suprafețelor ce eliberează o anumită cantitate de căldură (HRR)

Printre limitările programului de simulare se numără:

 Imposibilitatea simulării geometriei rotunde, ci doar aproximarea vizuală a acesteia
prin elemente discrete de formă dreptunghiulară;
 Posibilitatea utilizării unei singure reacții de combustie activă pentru întreaga
simulare, deși materialele implicate sunt diverse, conducând la necesitatea utilizării reacției de
combustie definitorie pentru materialul prezent în cea mai mare măsură în cadrul mediului
simulat;
 Simularea nu poate fi utilizată pentru fenomenele de detonație, care implică
propagarea unui front de flacără cu viteze supersonice, ea fiind aplicabilă numai fenomenelor
cu o viteză de propagare subsonică, și neținând cont de compresibilitatea fluidelor, utilizând
în acest fel ecuații simplificate pentru aplicarea la fluide incompresibile;
 Imposibilitatea aflării unui rezultat după procesul de calcul, dacă nu a fost setat inițial
un dispozitiv de măsurare al rezultatului urmărit, necesitatea anticipării rezultatelor necesare
studiului efectuat;
 Timpul ridicat de calcul necesar efectuării simulărilor mai complexe, în funcție de
puterea de calcul acesta poate ajunge și la câteva sute de ore;
 Dificultatea prelucrării datelor și imposibilitatea personalizării formei de prezentare a
acestora în cadrul graficelor;

24
  Necesitatea cunoașterii aprofundate a programului de simulare pentru a asigura
acuratețea simulărilor, necesitatea existenței testelor experimentale pentru validarea
rezultatelor programului de calcul.
[1] K. McGrattan, R. McDermott, and C. Weinschenk, “Fire dynamics simulator, technical
reference guide,” 2013.
[2] S. Tavelli, R. Rota, and M. Derudi, “A Critical Comparison Between CFD and Zone
Models for the Consequence Analysis of Fires in Congested Environments,” 2014, vol.
36.
[3] F. Morente, J. De La Quintana, and F. Wald, “PART 4: Software for fire design.”
[4] R. Rehm, H. B.-J. of R. of the NBS, and U. 1978, “The equations of motion for
thermally driven, buoyant flows,” J. Res. NBS, 1978.
[5] U. Wickström and D. Duthinh, “Adiabatic surface temperature for calculating heat
transfer to fire exposed structures,” researchgate.net, 2007.
[6] A. Horvat and Y. Sinai, “Computational prediction of fire spread to a solid material
with ANSYS CFX.”
[7] “NIST Disclaimer Statement | NIST.” [Online]. Available:
https://www.nist.gov/disclaimer. [Accessed: 17-Nov-2018].
[8] “FDS-SMV Downloads.” [Online]. Available: https://pages.nist.gov/fds-
smv/downloads.html. [Accessed: 10-Apr-2019].
[9] K. Mcgrattan, R. Mcdermott, S. Hostikka, and J. Floyd, “Fire Dynamics Simulator
(Version 5) User’s Guide.”
[10] J. Ferziger and M. Peric, “Computational methods for fluid dynamics,” 2012.
[11] C.-H. Moeng and P. P. Sullivan, “Large-Eddy Simulation,” Encycl. Atmos. Sci., 2002.
[12] G. P. Forney, “NIST Special Publication 1017-2 Smokeview (Version 6) A Tool for
Visualizing Fire Dynamics Simulation Data Volume II: Technical Reference Guide.”
[13] G. Heidarinejad and R. Vasheghani Farahani, “Numerical Simulation of Fire in Tunnel
with Ventilation and Suppression Systems,” Modares Mech. Eng., vol. 18, no. 8, pp.
209–220, Dec. 2018.
[14] J. Nielsen, L. Sorensen, and B. Husted, “Numerical investigation of pressure
development in enclosures during fire,” 1 st Int. Symp. Students Resilient Soc. S-
FORCE 2018 B. Proc., pp. 42–49, 2018.
[15] A. Bolek and S. Ergin, “A Large Eddy Simulation of LNG Pool Fire on Board a
Chemical/Oil Tanker,” J. Phys. Conf. Ser., vol. 1107, 2017.
[16] C. Liu, M. Zhong, X. Tian, and P. Zhang, “Study on emergency ventilation for train
fire environment in metro interchange tunnel,” Build. Environ., vol. 147, pp. 267–283,
2019.
[17] K. Vasilopoulos, M. Mentzos, I. Sarris, and P Tsoutsanis, “Computational Assessment
of the Hazardous Release Dispersion from a Diesel Pool Fire in a Complex Building’s
Area,” Computation, vol. 6, no. 4, pp. 65–79, 2018.
[18] J.-H. Chi, “Using thermal analysis experiment and Fire Dynamics Simulator (FDS) to
reconstruct an arson fire scene,” J. Therm. Anal. Calorim., vol. 113, no. 2, pp. 641–
648, Aug. 2013.
[19] T. Engineering, “PyroSim User Manual,” Chicago, 2014.

25