ABORDÃRI ALE PROCESULUI DE ÎNVÃTARE

Abordarea prin Memorare

A turna cunostinte „cu tolcerul” într-un cap gol

Profesorul / formatorul este perceput ca expert,

deþinând toate informaþiile utile
• Cursantul este perceput ca un ‘vas gol’.
• Pro fesorul / formatorul vorbeste, iar cursanþii ascultã / îsi însusesc
cunostintele.
• Cunostintele sunt percepute ca un set apriori stabilit de
informatii de încredere

Abordarea prin rezolvarea problemelor

• Formatorul/ facilitatorul furnizeazã cadrul în care membrii

grupului pot sã facã propriile descoperiri, sã caute cauzele
problemelor si sa gaseascã solutii.

• Formatorul pune întrebãri de genul: ce ? cum ? de ce ?

• Participantii dezvoltã în mod activ solutii, plecând de la propria

experientã si propriile probleme.

Cum învatam
Oamenii isi amintesc

52
Invatarea participativa inseamna

Ciclul invatarii lui Kolb

Este în general binecunoscut faptul cã oamenii învatã din propria experientã. Putem întelege
mai usor niste informatii noi, dacã le raportãm la ceea ce stim deja.
Kolb a identificat un model al acestei învãtãri si l-a transpus într-o diagramã simplã. (Kolb D.

53
(1984) învãtarea experientialã

Stiluri de învãtare
Oamenii tind sã prefere anumite moduri de învãtare, cunoscute sub numele de stiluri de
învãtare. Formatorii ar trebuie sã fie constienti de faptul cã în orice moment al formãrii, în
salã existã o serie de stiluri de învãþare.

Doi psihologi britanici, Dr. Peter Honey si Profesor Alan Mumford au identificat patru
stiluri principale de învãþare care corespund cu fiecare etapã din ciclul de învãtare
experientialã al lui Kolb

Activistii Gânditorii Teoreticienii Pragmaticii

Activistii
Activistii se implicã pe deplin si obiectiv în noi experiente. Le place sã trãiascã aici si acum
si sã se lase condusi de experientele imediate. Sunt deschisi, lipsiti de scepticism, lucru care
îi determinã sã devinã entuziasti oricând se întâlnesc cu un lucru nou. Trãiesc dupã filozofia:
„Voi încerca orice o datã”.

54
 Au un program zilnic foarte încãrcat si încearcã sã atace diverse probleme prin brainstorming.
De îndatã ce entuziasmul provocat de o activitate se epuizeazã, se grãbesc sã caute o altã
experientã.
Tind sã fie atrasi de experientele noi dar se plictisesc în momentul implementãrii si consolidãrii
pe termen lung. De obicei, sunt viata si sufletul petrecerilor si cautã sã facã acele activitãti care
au o legãturã directa cu ei însisi.

Invata bine cand Invata mai putin bine cand

Existã multe experiente, probleme si Trebuie sã asculte prelegeri cu explicatii lungi
oportunitãti noi care îi provoacã despre cum trebuie fãcute diverse lucruri
Li se cere sã caute miezul lucrurilor si primesc Trebuie sã lucreze mult singuri, de exemplu
sarcini pe care le considerã dificile sã citeascã sau sã scrie foarte multe notite

Au ocazia de a conduce sau organiza pe altii Li se cere sã stea deoparte si sã nu se implice

Trebuie sã urmeze instructiuni ca la carte,

fãrã libertate prea mare sau posibilitate de
schimbare

Ganditorii

Gânditorilor le place sã stea si sã mediteze la experiente dar si sã le observe din diferite

unghiuri. Ei adunã informatii, prima datã direct de la sursã, apoi si de la altii si preferã sã le
„rumege” bine înainte de a formula orice concluzie. Cel mai mult conteazã adunarea si
analiza riguroasã a datelor si evenimentelor, deci tind sã amâne cât mai mult posibil
formularea unor concluzii definitive.

Filozofia lor spune cã trebuie sã fii precaut si sã nu lasi nici un lucru necercetat. „Uitã-te
înainte sã sari”, „Gândeste-te mult la ceea ce faci”. Sunt oameni gânditori cãrora le place sã
analizeze toate perspectivele si implicatiile posibile înainte de a face orice miscare.

55
 Preferã sã ocupe un loc în spate, la întâlniri si discuþii. Le place sã observe modul de actiune
al oamenilor. Îi ascultã pe altii si asteaptã sã vadã directia discutiilor înainte sã facã orice
observaþie. Atunci când spun sau fac ceva, se bazeazã pe o imagine de ansamblu care
include trecutul dar si prezentul, observaþiilor altora dar si ale lor.

Invata bine cand Invata mai putin bine cand

Pot lucra în propriul ritm, fãrã termene limita Isi fac probleme din cauza termenelor limitã
scurte sau sunt grãbiti sã treacã de la o activitate la
alta
Li se lasã timp de gândire înainte de a actiona Sunt fortati sã fie în centrul atentiei, de
sau comenta, de exemplu li se acordã timp exemplu ca lideri sau atunci când trebuie sã
pentru pregãtiri facã o prezentare
Au ocazia de a analiza ce s-a întâmplat si de a se Nu au timp sã se pregãteascã, de exemplu
gândi la ce au învãtat când li se cere sã actioneze sau emitã
observatii imediat, fãrã planificare
Au capacitatea de a efectua cercetãri foarte Sunt obligati sa se implice pana la capat
detaliate si prelungite

Teoreticienii

Teoreticienii adapteazã si integreazã observaþiile în teorii complexe dar foarte logice. Ei

analizeazã problemele pe o linie verticalã logicã, pas cu pas si asimileazã lucruri disparate în
teorii coerente.
Tind sã fie perfectionisti si nu se opresc pânã când lucrurile nu sunt aranjate bine si se
încadreazã într-o schemã raþionalã.
Le place sã analizeze si sintetizeze. Le place sã emitã prezumtii, principii, teorii de bazã,
modele si sisteme de gândire; „dacã sunt logice, sunt bune”.

Întrebãrile pe care si le pun cel mai frecvent sunt: „Are sens?”, „Cum se potriveste acest lucru
cu celãlalt?”, „Ce prezumtii de bazã pot formula?”.

Teoreticienii au tendinta de a fi detasati, analitici si dedicati unei obiectivitãti rationale mai

degrabã decât oricãrui lucru subiectiv sau ambiguu. Preferã sã extindã orice certitudine si se
simt inconfortabil când se confruntã cu judecãti subiective, gândire lateralã si cu orice lucru
care nu este fix.

Invata bine cand Invata mai putin bine cand

Existã o organizare clarã si un scop clar si stiu
ce li se cere
Au timp sã gândeascã logica dintre idei,
evenimente si situatii
Sunt pusi în situatia de a face anumite lucruri
fãrã sã cunoascã scopul sau contextul acestora
Simt cã nu sunt pe aceeasi lungime de undã,
intelectual, cu ceilalti participanti, de
exemplu dacã se aflã printre multi activisti

Sunt provocati intelectual, de exemplu pusi în Activitatea nu este organizatã sau sunt
situaii complexe în care sunt obligati sã utilizeze informati într-un mod dezorganizat
abilitãþi si cunostinte

56
Observã ca ceea ce fac se înc adreazã într-un Nu li se oferã sansa de a-si utiliza
tipar logic abilitãtile de a rationa

Pragmaticii

Pragmaticilor le place sã încerce idei si tehnici pentru a verifica dacã functioneazã practic. Ei
cautã, în mod pozitiv, idei noi si profitã de prima ocazie pentru a experimenta practic
respectivele lucruri.
Le place sã facã diverse lucruri si actioneazã rapid si cu încredere când este vorba de idei care
îi atrag. Nu le place „vorba în gol” si tind sã-si piardã rãbdarea în cadrul discuþiilor deschise.

Sunt oameni de esentã practicã si cu picioarele pe pãmânt si le place sã ia decizii practice si sã

rezolve probleme. Pragmaticii considerã cã problemele si oportunitãtile sunt „provocãri”.

Filozofia lor este: „întotdeauna existã o cale mai bunã” si „dacã functioneazã, atunci acel
lucru este bun”.

Invata bine cand Invata mai putin bine cand

Învatã lucruri care prezintã evident avantaje
practice, de exemplu cum sã economisesti timp,
cum sã te descurci cu oamenii mai ciudati
Li se oferã repede ocazia de a pune în practicã
ceea ce învatã
Nu vad nici un beneficiu în ceea ce învatã, de
exemplu: nu are aplicabilitate practicã
Nu existã nici un câstig material, de exemplu:
întâlniri mai scurte, reducerea volumului de
muncã

Li se oferã ocazia de a încerca diverse Nu li se oferã instructiuni sau ocazia de a

lucruri singuri si primesc feedback de exersa diverse lucruri
la un expert în care au încredere
Existã obstacole care le blocheazã accesul de
a utiliza ceea ce învatã, de exemplu:
obstacole politice sau de conducere

Aspecte cheie
Nu depuneti eforturi pentru a vã aminti aceste etichetãri. În primul rând, sunt doar un ghid - o
persoanã poate deþine o combinatie de stiluri care se pot schimba, în funcþie de activitãtile în
care este implicatã la un moment dat. În al doilea rând, etichetele nu sunt atât de importante
încât sã permitã recunoasterea caracteristicilor fiecãrui stil, pe baza cãreia sã modificari apoi
formarea si posibil, chiar propriile preferinte de învãtare.

Pe scurt:
Când oamenii trebuie sã învete, ei trebuie încurajati sã se schimbe. Cel mai eficient mod de a
realiza acest lucru este sã îi ajutati sã înteleagã ce beneficii vor obtine.

Oamenii învatã cel mai bine când pot desãvârsi ciclul de învãtare.

57
Oamenii pot fi ajutati sã înveþe atunci când formatorul este constient cã atât stilurile de
învãtare ale formatorului cât si ale cursantului pot facilita învãtarea sau o pot bloca. Prin
urmare, este esenþial sã se conceapã un curs de formare care rãspunde diferitelor stiluri de
învãtare.

Opinii ale expertilor privind stilurile de invatare

Introducere
Expertii educationali recunosc din ce în ce mai mult cã oamenii învatã în moduri diferite, cã
au diferite stiluri de învãtare. Pentru formatori, dar si pentru cadre didactice, constientizarea
existentei diferitelor stiluri de învãtare poate avea un impact substanþial asupra pedagogiei,
conducându-i spre o mai bunã înþelegere a nevoilor de învãtare si spre constientizarea
necesitãtii de a utiliza materiale diferite, functie de stilul de învãtare si de complexitate.

Ce sunt stilurile de învãtare?

Existã multe definitii pentru termenul „stiluri de învãtare”. Din punct de
vedere pedagogic, stilurile de învãtare sunt recunoasterea faptului cã oamenii
învatã diferit; cã în timp ce unii oameni învatã mai repede citind cãrti, altii
învatã mai rapid prin imagini si diagrame; cã în timp ce unii oameni preferã
sã învete în grup, altor oameni le place sã lucreze singuri.

Existã un studiu din literatura de specialitate, bazat pe teoria doctorului Howard Gardner
privind conceptul „inteligentelor multiple”. Gardner este cel care a descoperit conceptul de
inteligente multiple si a identificat intial sapte, apoi opt tipuri de inteligentã.

Din punct de vedere lingvistic, termenii de „Inteligente multiple” si „Stiluri de învãþare” sunt
diferiti. Totusi, de îndatã ce citesti câteva materiale, descoperi cã elementele descriptive ale
fiecãruia sunt similare, cei doi termeni fiind deseori utilizati într-o manierã intersanjabilã. De
multe ori confuzia apare pe fondul unei distinctii lingvistice între cei doi termeni dar al lipsei
unei distinctii logice sau metodologice.

În multe cazuri, se pare cã diverse persoane au considerat taxonomia lui Gardner ca punct de
plecare, au modificat-o pentru a rãspunde propriilor cerinte si au denumit rezultatul din nou,
sub forma unei scheme a stilurilor de învãtare.

Stilurile de învãþare identificate în majoritatea schemelor tind sã se bazeze pe factori

senzoriali si sociali.

Oamenii au mai multe stiluri de învãtare, nu doar unul. Majoritatea schemelor cu stilurile
diferite identificate, vor contine preferinte mãsurabile. Stilul de învãtare final va lua forma
unui profil care va indica preferintele existente din toate acele stiluri.
Stilurile de învãtare par sã se schimbe cu trecerea timpului si existã indicii puternice cã sunt
afectate de contextul social al celui care învatã. Unii cercetãtori sustin cã stilurile de învãtare
sunt determinate social.

58
Din perspectiva pedagogicã, nu are sens sã verifici câte stiluri de învãtare poti identifica si nici
sã te angajezi într-o dezbatere despre aspecte mai subtile ale definitiei; important este sã
constientizezi atât cadrele didactice cât si pe cei care învatã cã oamenii învatã în moduri
diferite si cã acele diferente sunt nevoi ce trebuie întâmpinate în procesul de predare si
învãtare.

Stiluri de invatare in functie de context

Stil de invatare Preferinta Metoda

Îi place sã citeascã, scrie si sã Oferiti-le materiale scrise si
Lingvistic spunã povesti. cititi-le elevilor.
Este bun la memorare de nume, Ascultati întrebãrile, temerile
locuri, date si diverse informatii. si experientele elevilor.

Învatã cel mai bine dacã Încurajati elevul sã vã

spune, aude si vede cuvinte. relateze povestea pe care a
citit-o sau sã expunã ceva ce
a scris.
Prezentati elevului cum sã
editeze texte.
Oferiti-le posibilitatea de a
vizita biblioteci si librãrii.
Îi place sã facã experimente, sã Încurajati elevul sã
Logico/matematic rezolve probleme, sã lucreze experimenteze
cu cifre, sã punã întrebãri si Invitati elevul sã vã ajute sã
sã încerce modele si asocieri încercati anumite lucruri
Este bun la matematicã, Prezentati elevului tabele si
rationare, logicã si rezolvare modele de software
de probleme
Învatã cel mai bine când Invitati elevul sã vã ajute sã
încadreazã în categorii, planificati resursele clasei.
clasificã si lucreazã cu
modele / asocieri abstracte
Vizual Îi place sã deseneze, constru- Oferiti alternative vizuale
iascã, proiecteze si sã creeze atasate textului si vorbirii
lucruri, sã viseze cu ochii -grafice, ilustratii multimedia.
deschisi, sã priveascã imagini
Este bun la imaginarea Prezentati echipamente
lucrurilor, simtirea schimbã- digitale, graficã pe software
rilor si instrumente multimedia
Învatã cel mai bine când Dati elevului jocuri grafice
vizualizeazã, viseazã, vede cu cum ar fi jocul cu imagini sau
ochii mintii si lucreazã cu jocuri simulatoare
imagini si culori
Îi place sã cânte la Dati elevului instructiuni oral
Auditiv instrumente muzicale si din (înregistrate, prin discurs

59
 voce. Îi plac sunetele si vocile rezumat) ca alternativã la text
umane
Este bun la ascultare, capabil
sã distingã diferitele sunete din
mediu
Învatã cel mai bine când
ascultã, mai ales atunci când
lucrurile sunt însotite de un
acord muzical sau au anumit
ritm
Îi place sã îsi facã multi Oferiti elevului ocazia de a
Interpersonal prieteni, sã vorbeascã cu lucra în perechi sau în grup
oamenii si sã se alãture unor
grupuri.
Este bun la întelegerea fatã de Încurajati discutiile sau activi-
oameni, conducere, tãtile de rezolvare a
organizare, comunicare, problemelor
manipulare si medierea
conflictelor.
Învatã cel mai bine când
împãrtãseste, comparã,
relationeazã, coopereazã si
intervieveazã
Îi place sã lucreze singur si Dati elevului timp sã lucreze
Intrapersonal sã-si urmeze propriile interese si sã experimenteze singur
Este bun la întelegerea Invitati sa arate clasei ce face
propriului sine, se focalizeazã singur
spre interior prin sentimente/
vise, îsi urmeazã instinctele/
interesele /tintele si este
original.
Învatã cel mai bine prin
activitate independentã,
proiecte individualizate, sub
propria îndrumare si în
propriul ritm si spatiu
Îi place sã se miste mult, sã Oferiti elevului o varietate de
Corporal/Kinestezic atingã, sã vorbeascã si sã se lucruri pe care sã le
foloseascã de limbajul manipuleze si sã le
trupului. experimenteze
Este bun la activitãtile fizice
Învaþã cel mai bine când
atinge, se miscã,
interactioneazã în spatiu si
asimileazã cunostinte prin
senzatiile pe care le procurã
trupul.
Chestionar pentru stilurile de învãtare
Chestionarul vã va ajuta sã identificati preferintele dumneavoastrã de învãtare si sã întelegeti

60
modul în care stilul de învãtare pe care îl aveti poate afecta modul în care formati alte
persoane.
Acest chestionar se bazeazã pe unul dezvoltat de Honey si Mumford. A fost conceput pentru a
vã ajuta sã aflasi stilul(urile) de învãsare pe care îl (le) preferati. Nu existã nici o limitã de
timp pentru completarea chestionarului, dar probabil vã va lua între 5si 10 minute.

Nu existã rãspunsuri corecte sau gresite, iar acuratetea rezultatelor depinde de precizia cu care
puteti rãspunde. Bifati enuntul dacã mai mult sunteti în acord decât în dezacord cu el. Fiti
atenti sã nu pierdeti din vedere nici o întrebare pentru cã acest lucru va afecta rezultatul

1. Îmi place sã stiu exact cum stau lucrurile.

2. Îmi place destul de mult sã-mi asum riscuri.
3. Prefer sã rezolv problemele printr-o abordare „pas cu pas” decât sã ghicesc rezolvarea.
4. Îmi plac lucrurile simple si directe mai mult decât cele mai complicate.
5. Deseori fac diverse lucruri „doar din plãcere” - nu mã prea gândesc înainte la ele.
6. Deseori nu iau lucrurile drept bune, ci îmi place sã le verific singur.
7. Când înveti, cel mai mult conteazã dacã lucrurile învãtate functioneazã în practicã.
8. Caut în mod activ sã fac lucruri noi.
9. Când aud o idee nouã, imediat încep sã vãd cum o pot încerca practic.
10. Îmi place sã urmez o rutinã fixã si sã respect orarele etc.
11. Am mare grijã când încerc sã fac ceva. Nu-mi place sã mã grãbesc sã formulez
concluzii.
12. Îmi place sã fiu foarte atent când iau decizii si prefer sã cântãresc toate posibilitãtile mai
întâi.
13. Nu-mi plac lucrurile „imprecise”; prefer sã vãd cã lucrurile se încadreazã într-un anumit
tipar.
14. Îmi place sã pun punctul pe „i” în timpul discutiilor.
15. Îmi place sã încerc ceva nou si diferit si consider cã este o provocare.
16. Prefer sã analizez în detaliu orice lucru înainte de a ajunge la o concluzie.
17. De obicei îmi este mai greu sã vin cu idei „pe moment”
18. Prefer sã am cât mai multe informatii posibile despre subiectul care mã intereseazã. Cu
cât am mai multe de analizat, cu atât mai bine
19. Prefer sã fac lucrurile spontan, pe mãsurã ce apar, decât sã planific dinainte.
20. Tind sã judec ideile altora în functie de cum lucreazã acele persoane.
21. Nu cred cã poti lua o decizie doar pentru cã ceva îti spune cã este bine asa. Trebuie sã
analizezi totul.
22. Sunt destul de minutios când fac ceva - un pic perfectionist.
23. De obicei, în timpul discuþiilor intervin cu multe idei nãstrusnice
24. In timpul discuþiilor, propun idei care functioneazã.
24. Prefer sã abordez problemele din cât mai multe unghiuri diferite, înainte sã le rezolv.
25. De obicei, vorbesc mai mult decât ascult.
26. Destul de des mi se întâmpla sã gãsesc mai multe modalitãti realiste de a rezolva
lucrurile.
27. Cred cã o gândire atentã si logicã este cheia de rezolvare a multor lucruri.
28. Dacã trebuie sã scriu o scrisoare oficialã, prefer sã încerc mai multe ciorne înainte de
scrisoarea finalã.
30. Îmi place sã iau în calcul toate alternativele înainte sã mã decid.
31. Nu-mi plac ideile nãstrusnice. Nu sunt foarte practice.
32. Cel mai bine este sã te uiti atent înainte sã sari.
33. De obicei, mai mult ascult decât vorbesc.

61
34. Nu conteazã cum faci un lucru, atâta timp cât functioneazã.
35. Nu mã deranjez sã respect sau sã fac reguli si planuri pentru cã eliminã orice aspect
distractiv al lucrurilor.
36. De obicei sunt „viata si sufletul petrecerilor”.
37. Fac orice este nevoie pentru a-mi termina munca.
38. Îmi place sã descopãr cum functioneazã anumite lucruri.
39. Îmi place cã întâlnirile si discutiile sã respecte un anumit tipar si sã se încadreze în timp.
40. Nu mã enervez deloc dacã lucrurile scapã putin de sub control

SCORUL DUMNEAVOASTRÃ
Notati câte un „1” , în dreptul numãrului fiecãrei întrebãri de mai jos, pe care ati bifat-o, apoi
adunati toate cifrele de „1” din fiecare coloanã

2 11 1 4
5 12 3 7
8 16 6 9
15 18 10 14
19 21 13 20
23 25 17 24
26 29 22 27
35 30 28 31
36 32 38 34
40 33 39 37

Activist Gânditor Teoretician Pragmatic

Dispuneti scorurile obtinute în fiecare coloanã pe bratele crucii de mai jos, apoi legati punctele
de pe axele adiacente precum în exemplul de mai jos. Veti obtine o reprezentare graficã a
punctelor tari pe care le aveti în procesul de învãtare si veti vedea unde vã situati.

62
Ciclul formarii sistematice

Cei patru pasi asa cum sunt prezentati in diagrama furnizeaza un cadru extins si sistematic

Indicii pentru o bunã facilitare

Pentru a încuraja o participare completã
• Asumati-vã responsabilitatea de a ajuta participantii sã treacã peste tendinta
fireascã de a nu comunica deschis în cadrul unui grup.
• Convingeti participantii sã vã vorbeascã si ajutati-i sã se simtã auziti. Atragti în
discutie si persoanele mai tãcute.
• Sprijiniti participantii, încurajându-i sã gândeascã.
• Asumati-vã responsabilitatea de a gãsi modalitãti de atingere a obiectivelor
propuse.
• Ajutati participantii sã se im plice.

Pentru a promova întelegerea mutualã:

• Ajutati participantii sã constientizeze cã parteneriatele solide se construiesc pe
baza unei înntelegeri mutuale.
• Ajutati participantii sã constientizeze cã perceperea lucrurilor dintr-o
perspectivã diferitã fatã de cea proprie este vitalã pentru întelegerea mutualã.
• Acceptati faptul cã neîntelegerile sunt inevitabile, fiind un factor de stres
pentru toate persoanele implicate.
• Acordati sprijin participantilor care au probleme.
• Ramâneti complet impartiali, ascultati cu atentie toate punctele de vedere,
astfel încât fiecare participant sã aibã încrederea cã existã cineva care îl întelege.

Promovarea solutiilor incluzive:

• Ajutati participantii în cãutarea ideilor si soluþiilor care sã reflecte punctele de
vedere ale tuturora.
• Acordati sprijin participantilor pentru a se elibera de discutii restrictive gen
‘chestiuni de serviciu’

63
 • Ajutati grupurile sã treacã peste perioadele dificile de construire a unui cadru
comun.
• Ajutati grupurile sã formuleze propuneri creative care sã cuprindã mai multe
perspective, deseori divergente.

Exemple de Abilitati de Prezentare

• Stabilirea regulilor de desfãsurare potrivite grupului si asigurarea respectãrii acestora de
cãtre grup
• Ascultarea activã, incluzând:
- mentinerea contactului vizual;
- întrebuintarea corespunzãtoare a limbajului trupului;
- identificarea cu perspectivele si sentimentele participanþilor, dar în acelasi
timp mentinerea privirii de ansamblu si constientizarea procesului
• Parafrazarea, contribuind la condensarea materialului si rezumarea contribuþiilor
repetitive
• Validarea/clarificarea scopului principal al unei exagerãri/distorsiuni, fãrã a insista asupra
corectitudinii sale
• Tratarea cu fermitate, dar si cu respect, a întreruperilor.
• Recunoasterea emotiei, atunci când este exprimatã cu sinceritate, dar si asigurarea faptului
cã mesajul transmis de vorbitor nu se pierde din cauza acestei emotii.
• Ordonarea - sprijin pentru a stabili o ordine atunci când mai multe persoane doresc sã
exprime o idee în acelasi timp (probabil ca rãspuns la un anumit aspect sau sugestie).
• Înregistrarea - urmãrirea diferitelor directii de gândire ce se manifestã simultan în cadrul
aceleiasi discutii.
• Încurajarea/crearea unui climat deschis, care faciliteazã participarea tuturor persoanelor,
fãrã a pune accentul pe manifestãri individuale.
• Echilibrarea - sprijin acordat grupurilor sã “echilibreze” discutia chestionând alte puncte
de vedere care pot fi prezente dar neexprimate.
• Pãstrarea intentionatã a tãcerii - planificarea unor pauze, pentru a da posibilitatea
vorbitorilor de a se gândi în liniste la ceea ce vor sã spunã.
• Accent pe baza comunã - validarea dezacordurilor care conduc la polaritãti în interiorul
unui grup si focalizarea asupra aspectelor unde existã

CEI 5 F ai Facilitãrii

Foarte Prietenos

Facilitatorii au o influentã considerabilã asupra tonului general si atmosferei imprimate unei

întâlniri/ formãri. La început, oamenii se uitã mai mult la propriile scaune decât unii la altii !

O atitudine prietenoasã oferã participantilor un sentiment de relaxare care contribuie la

îmbunãtãtirea calitãtii contributiei lor. Aceastã atitudine este si contagioasã - un zâmbet atrage
dupã sine alt zâmbet.

Dar trebuie de asemenea sã fie si...

64
 Ferm

Întotdeauna vor exista limite de timp. Facilitatorul are responsabilitatea de a duce discutia mai
departe, desi unii participanti se vor împotrivi.

Focalizat

Fiecare sesiune de curs necesitã o focalizare - proiectarea obiectivelor de învãtare asigurã

acest lucru. Fiecare sesiune trebuie sã respecte, mai mult sau mai puþin, proiectul/ planul
initial. A rãmâne focalizat poate însemna si a fi ferm.

Flexibil

Unele discutii pot devia de la programul initial. Facilitatorul trebuie sã hotãrascã situatiile în
care acestea pot fi continuate sau în care acestea necesitã redirectionare

Fair Play

Toti participantii trebuie tratati în acelasi fel si tuturora trebuie sã le fie oferite ocazii de
implicare. Facilitatorul are responsabilitatea ca toatã lumea sã învete

Bariere de invatare

Orice sesiune sau curs este un proces bidirectional, necesitând implicare activã atât din partea
facilitatorului cât si din partea participantilor. Lipsa participãrii totale a membrilor grupului se
poate datora unui numãr de factori, multi dintre ei putând fi evitati dacã ar fi fost luati în
considerare în stadiul de planificare a sesiunii. Mai jos sunt descrise câteva bariere de învãtare
de care un facilitator trebuie sã fie constient

• Participantii simt cã materialul nu este relevant

Aceastã barierã nu ar trebui sã existe dacã obiectivele sesiunii sunt explicate/stabilite de
comun acord de la bun început si afisate de-a lungul întregii sesiuni.

• Participantii nu stiu cu sigurantã ce sã facã

Un facilitator trebuie sã explice cu claritate grupului cerintele fiecãrei activitãti, si sã verifice
cã toti participantii au înteles, furnizându-le ocazii de a pune întrebãri. Este necesar de
asemenea ca facilitatorul sã observe grupul pentru a acorda sprijin celor încã nesiguri.

• Participantii se simt prost / nu au încredere în ei

Unele persoane pot întâmpina dificultãti atunci când doresc sã cearã explicatii suplimentare
pentru clarificare si au sentimentul cã toata lumea, cu exceptia lor, stie ce sã facã. Lucrul în

65
grupuri restrânse îi pune în situatia de a participa cu o constiintã de sine diminuatã. Este
necesar ca facilitatorul sã modifice componenta grupurilor pentru a oferi fiecãruia în parte
ocazia de a contribui.

• Încãpere lipsitã de confort / zgomot / distragerea atentiei

Este necesar ca facilitatorul sã verifice locatia înainte de începerea sesiunii, pentru a se
asigura cã este confortabilã si dotatã cu facilitãti corespunzãtoare pentru participanti; de
exemplu: existenta unor toalete dezafectate, zgomotul sistemului de ventilatie, etc.

Facilitatorul ar trebui de asemenea sã întrebe managerul locatiei respective dacã anumite

activitãti ce se desfãsoarã acolo în timpul seminarului ar putea distrage atentia participanþilor.
Repetãm, pregãtirea si planificarea sunt esentiale.

• Participanþii se simt presati / simt cã se merge prea repede

În timpul sesiunii, facilitatorul trebuie sã verifice dacã ritmul cursului este potrivit pentru toti
participantii. Oamenii îsi pierd interesul dacã simt ca nu pot face fatã ori au pierdut firul
discutiei. Ca atare, planul sesiunii trebuie sã permitã timp pentru reflectii, observatii sau
întrebãri.

• Se vorbeste prea mult

Facilitatorul trebuie sã furnizeze o combinaþie de activitãtisºi informatii, pentru a veni în
întâmpinarea diferitelor stiluri de învãtare existente în cadrul unui grup. Unii participanti
preferã sã se concentreze pe teorie si sã ia notite, în timp ce altii preferã sã se implice activ si
sã colaboreze cu ceilalti în îndeplinirea sarcinilor.

• Expirarea timpului
Daca sesiunea se încheie înainte ca participantii sã fi atins toate obiectivele stabilite pentru
acea sesiune, ei ar putea pleca cu un sentiment de frustrare si insatisfactie. De asemenea, este
improbabil sã existe timp pentru a evalua sesiunea împreunã cu participantii. Pentru a evita
aceste lucruri, facilitatorul trebuie sã proiecteze în prealabil un ghid sau plan al sesiunii,
cuprinzând timpul alocat fiecãrui exercitiu / subiect, si sã conducã sesiunea astfel încât
limitele de timp sã fie respectate.

Lista de verificare pentru formarea în echipã / facilitarea în echipã

• Petreceti timp pentru a vã cunoaste cu ceilalti si a întelege mai bine :
- punctele tari si slabe ale fiecãruia
- perspectivele fiecãruia
- stilurile de formare ale fiecãruia
- nivelurilor de cunostinte, abilitãti si experientã ale fiecãruia.
• Planificati un timp de pregãtire în echipã - va dura mai mult sã lucrati cu altcineva.
• Stabiliti de comun acord scopurile si obiectivele formãrii.
• Negociati stilul, abordarea si modul de prezentare.
• Discutati cunoasterea grupului.
• Clarificati aspectele cu privire la cine, ce va face, si când.
• Discutaþi modalitãti de abordare a unor situaþii dificile, de exemplu: declansarea unui
conflict în interiorul grupului sau a unui conflict între un membru al grupului si unul
dintre dvs.
• Stabiliti de comun acord abordarea concluziilor pe scurt si a feedback-ului primit de la

66
 fiecare.

Avantaje

• Programul de formare poate fi obositor si extenuant emotional - este bine sã

împãrtiti munca cu altcineva.
• Feedback , recapitulare si concluzii - este bine sã aveti un coleg cu care sã
faceti toate acestea. .
• Formatorii îsi pot exploata punctele tari - prin distribuirea rolurilor sºi a
sarcinilor.
• Asigura flexibilitate si jocu la douã roluri în acelasi timp; de exemplu o
persoanã conduce sesiunea, alta noteazã pe flipchart,etc.

Dezavantaje

• Duce la cresterea duratei si a costurilor, luând în considerare planificarea

prealabilã, facilitarea cursului si evaluarea finalã.
• Lipsa flex ibilitãtii - deseori formatorii trebuie sã-si adapteze programul
planificat în prealabil, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor participantilor; acest lucru
este mult mai dificil de realizat când nu existã doar o singurã persoanã care sã controleze
întregul proces.
• Existã cazuri în care formatorii / facilitatorii nu se înteleg între ei, au niveluri
diferite de abilitãti si experientã sau au stiluri de lucru total diferite - toate aceste aspecte
duc la crearea unei tensiuni

Alegerea metodelor si tehnicilor corespunzatoare de formare

Într-o situaþie datã, întrebuintarea unei metode poate fi mai inspiratã decât a alteia. Nu este o
stiintã exactã , în schimb se pot oferi unele linii directoare generale

Obiectivele formarii Activitati de formare Activitati de evaluare

Când obiectivul dvs. este
transmiterea de cunostinte /
informatii
Când obiectivul dvs. este
predarea abilitãtilor
(manuale, de gândire, de
planificare…)
Când obiectivul dvs. este
schimbarea atitudinilor /
valorilor
Prin lecturã, prezentãri, Examinare oralã
brainstorming, cu ajutorul Examinare scrisã
radioului/televizorului, studii
de caz
Demonstratii sau instructiuni, Observatia la locul de muncã
urmate de activitãti practice sau în timpul activitãtilor
si feedback de corectare a practice sau a jocului de rol;
greselilor. o listã de verificare în timpul
observatiei ar fi utilã
Discutia, jocul de rol, Indirecte, prin observarea
modelele, simularea, comportamentului la locul de
exercitiile de clarificare muncã

67
Tehnici de formare
Forma de instruire reprezintă modul de organizare a cursanţilor în timpul activităţilor de
instruire.

Metoda de instruire este calea urmată de către formator si cursanţi pentru atingerea
obiectivelor şi obţinerea rezultatelor dorite, in mod organizat, sistematic. In procesul de
învăţare metoda de instruire aleasa are o triplă semnificaţie:
- pentru formator, metoda este o tehnică de predare, un mod de organizare a învăţării şi de
evaluare;
- pentru cursanţi, metoda este o tehnică de învăţare;
- pentru ambii, metoda este un mod comun de lucru, pentru realizarea obiectivelor propuse.

Metodele de instruire se pot clasifica in mai multe feluri.

Dintre clasificările metodelor de instruire, o menţionăm aici doar pe aceea care le împarte
în:

68
1. Centrate pe formator: 2. Centrate pe grup:

 Prelegerea (prezentarea)  Brainstorming

 Demonstratia  Lucru in grupe mici
 Listade control  Piramida (bulgarele de zapada)
 Metoda puzzle  Discutia in grup mare
 Studiul de caz  Dezbateri pro / contra
 Simularea  Acvariul
 Jocul de rol
Prelegerea

Descriere
Prezentarea este o activitate condusã de un specialist - resursã
pentru a aduce informatii, teorii si principii. Formele de
prezentare pot fi diferite: de la conferinte pânã la prelegeri
interactive (ce presupun implicarea auditoriului prin întrebãri si
discutii). Este una din tehnicile de formare care depind în foarte
mare mãsurã de formator.

Utilizare
• Introduce participantii într-o temã nouã
• Oferã o privire de ansamblu sau o sintezã
• Aduce fapte, statistici
• Se adreseazã unui grup mare de cursanti

Avantaje
• Acoperã mult material în timp scurt . Utilã pentru grupuri mari
• Poate fi adaptatã la diferite tipuri de cursanti
• Poate preceda tehnici de formare cu caracter practic/aplicativ
• Formatorul are mai mult control decât în orice altã situatie
Lucruri la care sã vã gânditi înainte de a vã decide sã utilizati o prelegere
• Este o comunica
• Nu este experie
• Rolul cursantulu
• Formatorul are
• Nu este o metod
• Cursantul retine foarte putin dacã aceasta tehnicã nu este urmatã de o tehnicã cu
caracter practic/aplicativ
• Prezentarea este o tehnicã des utilizatã în situatii formale

Proces:
1. Introduceti tema - spuneti cursantilor despre ce veti vorbi
2. Spuneti ceea ce doriti sã le spuneti- prezentati materialul utilizând mijloace vizuale
3. Rezumati punctele cheie ale prezentãrii - spuneti cursantilor ceea ce le-ati prezentat
4. Invitati participantii sã adreseze întrebãri

Abilitãti de prezentare

Pregãtiti, pregãtiti, pregãtiti

Un studiu celebru aratã ca frica de a vorbi în public este frica numãrul 1 a oamenilor; frica de
a muri este abia pe locul 7! Mai mult de 41% din oameni manifestã fricã sau anxietate la
ideea unui discurs în fata unui grup.

Toatã lumea, chiar prezentatorii cu experientã, au emotii atunci când se adreseazã unui
auditoriu. Acest lucru este firesc.
Cea mai bunã modalitate de a înfrunta anxietatea este în primul rând recunoasterea faptului cã
aceastã fricã este perfect normalã si cã nu esti singur. Pentru a-ti reduce frica, trebuie sã te
pregãtesti îndelung si corespunzãtor înainte de a vorbi.

Pregãtirea corespunzãtoare si repetitia pot ajuta la o diminuare a fricii cu aproape 75%.

Tehnicile de respiratie corespunzãtoare reduc frica cu încã 15%. Starea mentalã proprie este
rãspunzãtoare pentru cele 10 procente rãmase. Unele sugestii pentru surmontarea anxietãtii de
a vorbi în public sunt prezentate ma i jos.

Cunoasteti spatiul - familiarizati-vã cu locul în care veti vorbi. Sositi devreme si plimbati-vã
prin încãpere, inclusiv prin zona de unde veti sustine prezentarea. In cazul în care folositi
echipamente, verificati-le.
Plimbati-vã prin locul unde va fi asezat auditoriul. Mergeti din locul unde vei fi asezat dvs.
pânã la locul unde veti vorbi.

Cunoasteti auditoriul - Pe cât posibil, salutati persoanele din auditoriu când sosesc si vorbiti
cu ele. Este mai usor sã vorbesti unui grup de persoane prietenoase decât unui grup de strãini.

Cunoasteti materialul - Dacã nu sunteti în largul dvs. si familiarizati cu materialul pe care îl

veti utiliza, nervozitatea vã va creste. Exersati-vã discursul sau prezentarea si recapitulati-le
pânã când le prezentati cu usurintã.
Învãtati sã vã relaxati - Puteti diminua tensiunea prin exercitii. Asezati-vã confortabil cu
spatele drept. Inspirati încet, tineti-vã respiratia 4 sau 5 secunde, apoi expirati încet. Pentru a
vã relaxa muschii fetei, deschideti larg gura si ochii, apoi închideti-i strâns.

Vizualizati-vã vorbind - Imaginati-vã vorbind, cu voce tare, clarã si sigurã, în timp ce

auditoriul aplaudã. Daca vizualizati cã aveti succes veti si avea succes.

Constientizati cã oamenii vor sã reusiti - Toti ascultãtorii doresc ca vorbitorii sã fie interesanti
şi stimulativi aducând informatii captivante. Ei doresc ca dvs. sã reusiti - nu sã aveti un esec.

Nu vã scuzati nervozitatea - În cea mai mare parte a timpului, nervozitatea dvs. nu este
manifestã. Dacã nu spuneti nimic despre acest lucru, nimeni nu va observa. Dacã vã scuzati
nervozitatea sau problemele pe care credeti cã le aveti cu discursul dvs., nu veti face nimic
altceva decât sã atrageti atentia asupra lor. Dacã le-ati fi trecut sub tãcere, ascultãtorii poate
nu ar fi remarcat nimic.

Concentrati-vã asupra mesajului - nu asupra propriei persoane - Nervozitatea dvs. se va disipa

dacã vã veti concentra atentia asupra auditoriului si asupra mesajului transmis si nu asupra
anxietãtii si propriei persoane.

Transformati nervozitatea în energie pozitivã - Aceeasi energie nervoasã care declanseazã

frica de scenã poate fi si un veritabil atu. Controlati-o si transformati-o în vitalitate si
entuziasm.

Câstigati experientã - Experienta duce la cresterea încrederii - cheia unei prezentãri eficiente.
Majoritatea vorbitorilor aflati la început au experienta diminuãrii anxietãtii dupã fiecare
discurs pe care îl livreazã
Sase tehnici utile pentru prezentãri în fata ORICÃRUI auditoriu

1. Vizualizati-vã auditoriul ca persoane individuale, nu ca o masã de oameni.

Imaginati-vã cã singura persoanã care ascultã este cel mai bun prieten al dvs. Fiecare
persoanã în parte din auditoriu vã ascultã, asa cã adresati-vã lor ca indivizi, nu ca grup
compact. Creati un prototip al membrilor auditoriului, si inventati o poveste despre viaþã,
problemele si nevoile lor. Prin practicã, veti putea învãta sã transpuneti imaginea prototipului
asupra unui întreg auditoriu real.

2.Vizualizati-vã auditoriul la cinã.

Imaginea cinei creeazã un sentiment de intimitate si încredere. Dacã veti reusi sã vizualizati o
ambiantã plãcutã, vã veti simti confortabil si relaxati.

3.Fiti constienti de fetele, mâinile, hainele si limbajul trupului persoanelor din auditoriu
Veti realiza o legãturã cu atât mai strânsã cu ascultãtorii dvs. cu cât vã veti adresa lor în mod
cât mai specific. Puteti sã spuneti culoarea ochilor lor? Ce haine poartã? Unde locuiesc?
Mâinile spun multe despre o persoanã. Ce dezvãluie ele?

4.Expresia facialã si vocea dvs., în timp ce vorbiti, trebuie sã fie acelea ale unui bun prieten
Tonul vocii dvs. este în strânsã legãturã cu expresia fetei dvs. Dacã vã încruntati, vocea dvs.
va suna asprã si rece. În schimb un zâmbet vã va încãlzi vocea, care va deveni plãcuta si
îmbietoare.
5. Când vorbiti, faceti gesturi simple, firesti, cu mâinile sau capul !
Majoritatea oamenilor considerã zona gurii ca fiind centrul unei bune comunicãri. Nimic mai
departe de adevãr ! Pentru a fi persoane ce comunicã convingãtor, trebuie sã vã folositi
întregul corp. Discursul dvs. câstigã în energie si entuziasm prin gesturi si limbajul trupului.

6. Zâmbiti mereu!
Un zâmbet reprezintã unul dintre cele mai puternice instrumente pe care le aveti de a crea o
relatie cu ascultãtorii dvs., chiar si atunci când nu vã pot vedea ! Zâmbiti când vorbiti.
Zâmbiti în timp ce formati numãrul de telefon. Zâmbiti chiar si atunci când nu aveti dispozitia
necesarã. Descãtusati puterea ascunsã a vocii dvs.

Tabel de feed-back pentru o prezentare verbala

Vorbitor...................................................................
Subiect ......................................................................

Structura Nesatisf. Buna F. buna

1. Mesaj clar si logic
2. Mesajul a cuprins o prezentare în prealabil a
continutului
3. Mesajul a cuprins concluzii care au pus accentul
pe ideile principale
Continut
4. Informaþiile au fost corecte, interesante si
relevante.
5. Mesajul a inclus detalii si informatii reale în
sprijinul ideilor principale
6. Prezentatorul a specificat sursele de informatie
7. Prezentarea a fost focalizatã pe subiect
Abilitãti de prezentare
8. Prezentatorul a mentinut contactul vizual
9. Prezentatorul a utilizat un limbaj accesibil
10. Prezentatorul s-a încadrat în limita de timp
prestabilitã
11. Prezentatorul si-a utilizat adecvat însemnãrile
12. Prezentatorul a folosit eficient materialele
Puncte tari

Puncte slabe
Demonstratia

Descriere
Demonstratia este prezentarea modului în care se” poate face”
ceva.

Utilizare
• A învãta cursantii anumite deprinderi/abilitãti sau
• A demonstra o abordare pas-cu-pas.

Avantaje
• Atrage usor atentia cursantilor
• Aratã aplicatia practicã a unei metode/ tehnici
• Implicã cursantii atunci când acestia încearcã metodã/tehnicã

Lucruri la care sã vã gânditi înainte de a vã decide sã utilizati o demonstratie

• Necesitã planificare si exercitiu pra tic înainte
• Formatorul are nevoie de material suficient pentru ca toti cursantii sã poatã încerca
metoda/tehnica demonstratã
• Nu este utilã când grupul cursantilor este mare
• Este necesarã oferirea de feed-back atunci când cursantii încearcã metoda/tehnica
demonstratã

Proces:
1. Introduceti „demonstratia” - care este scopul demonstratiei?
2. Prezentati materialul pe care îl veti utiliza
3. Demonstrati
4. Demonstrati din nou, explicând fiecare pas
5. Invitati cursanþii sã adreseze întrebãri
6. Invitati cursantii sã practice metoda/tehnica prezentatã
7. Discutati despre cât de usor/dificil a fost pentru ei sã exerseze
metoda/tehnica demonstratã - concluzionati

Metoda puzzle

Metodă care presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui

grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al
grupului unui alt grup

Este utila de folosit in cazul in care participantii au de stabilit

impreuna o lista de control, ai caror pasi sunt dati deja de catre
formator sau identificati prin braistorming de catre participanti;
grupul va aranja aceste etape in succesiune logica, sau in
secventa lor cronologica, intr-o anumita limita de timp. Ulterior
se discuta in grup procedura si concluziile.
Studiul de caz

Descriere
Studiul de caz este o descriere scrisã a unei situatii
ipotetice care este utilizatã pentru analizã si discutie

Utilizare
• Se discutã probleme obisnuite în situatii tipice
• Oferã oportunitatea de a dezvolta abilitãti de rezolvare
a problemelor
• Promoveazã discutiile în grup si rezolvarea problemelor în grup

Avantaje
• Cursantii se pot referi la situatia descrisã
• Implicã un element de mister
• Situatiile ipotetice nu implicã riscuri personale
• Cursantii sunt implicati

Lucruri la care sã vã gânditi înainte de a vã decide sã utilizati studiul de caz

• Cazul trebuie sã fie „aproape” de experienta cursantilor
• Problemele sunt de multe ori complexe si pot fi abordate din mai multe perspective
• De multe ori nu existã o singurã solutie bunã
• Solicitã mult timp de pregãtire dacã trebuie ca formatorul sã descrie cazul
• Întrebãrile din cadrul discutiei trebuie sã fie foarte bine planificate

Proces:
1. Introduceti cazul
2. Dati timp cursantilor sã se familiarizeze cu cazul
3. Prezentati întrebãrile pentru discuþia ce conduce la rezolvarea problemei
4. Dati timp cursantilor sã rezolve problema
5. Solicitati cursanþilor sã prezinte câteva din solutiile identificate
6. Discutati toate solutiile posibile
7. Întrebati cursanþii ce au învãtat din exercitiu
1. Întrebati cursantii cum s-ar putea discuta despre caz într-un mod care are relevantã pentru
munca lor
9. Formulati concluziile

Simularea

Descriere
In domeniul psihopedagogiei prin „simulare” se definesc anumite situatii practice, elaborate
dupa un anumit model structural, caracterizate prin reproducerea conditiilor de baza ale unei
situatii reale. Cursantii invata pe parcursul simularii scheme comportamentale adaptate,
corespunzatoare unui ansamblu de situatii reale asemanatoare

Utilizare
• A învãta cursantii rapid unele cunostinte si abilitati
Proces
1. Se prezinta cursantilor un cadru general, un model al unei situatii ce este caracterizata
prin faptul ca ii corespund o serie de situatii profesionale reale. Cursantii analizeaza
constantele si configuratia dinamica a acestor situatii, cu scopul de a realiza o matrice
a modelului respectiv
2. Se completeaza modelul absract cu date concrete si se solicita cursantilor sa le
utilizeze sub forma unui „joc’.

Brainstorming

Brainstormingul este o metoda care

ajuta la crearea unor idei si
concepte creative si inovatoare.

Termenul poate fi inteles la modul

generic ca o tehnica creativa de
grup, menita sa dea nastere unor
idei in vederea solutionarii unei
probleme.

Mod de desfasurare
O sesiune de brainstorming ar trebui sa se desfasoare in general in urmatorii parametri:

1. Este necesara existenta unui moderator. Participantilor le sunt aduse la cunostinta regulile si
sunt incurajati sa dea frau liber ideilor, fara sa analizeze critic ceea ce spun.
2. Moderatorul enunta si explica problema asupra careia se vor concentra ideile. In cazul
dezbaterilor, este anuntata motiunea si sunt oferite explicatii de baza pentru termenii cheie.
3. Se incepe procesul de brainstorming.
4. Daca nu apar idei in primele secunde, moderatorul trebuie sa gaseasca o varianta de a da un
imbold creativ.
5. Fiecare participant isi prezinta idea, urmand ca toate ideile sa fie inregistrata de o persoana
special numita in acest sens.
6. Participantii trebuie incurajati sa completeze si sa modifice idei deja exprimate.
7. La expirarea timpului, moderatorul va organiza ideile in functie de modul in care se
raporteaza la motiune si va incuraja discutii.
8. Ideile vor fi impartite in categorii (ex.: pro, contra, probleme de definitie etc.).
9. Intrega lista este revazuta pentru a se asigura ca toata lumea a inteles ideile. "Dublurile" si
ideile lipsite de sens sunt inlaturate.
10. Moderatorul multumeste participantilor.
Evident, in cazul unui club de dezbateri, munca nu se opreste aici. Ideile obtinute in urma
brainstormingului sunt doar o prima faza in elaborarea de argumente si construirea unui caz.

Reguli de urmat
In decursul procesului de brainstorming exista 5 reguli care trebuie urmate pentru ca tehnica
sa fie eficienta. Acestea se refera la:

1. Abtinerea de la judecata critica

De multe ori ideile care par sa nu aiba noima sunt la un pas de o imbunatatire minora care le
poate face utile. E important sa ii incurajati pe ceilalti sa fie cat mai originali si sa isi lase frau
liber gandirii.

2. Incurajati ideile trasnite

E mult mai usor sa modificati argumentele trasnite in asa fel incat sa devina rezonabile decat
sa incercati sa transformati ideile banale in idei originale.

3. Conteaza cantitatea, nu calitatea

E mai usor sa alegeti ideile bune dintr-o lista mai mare decat sa incercati sa adaugati idei la o
lista mica. Evaluarea ideilor in acest stadiu nu este o prioritate. Acestea pot fi imbunatatite
ulterior.

4. Folositi ideile exprimate de ceilalti

Nu va sfiiti sa plecati de la o idee deja exprimata la care sa aduceti imbunatatiri, fie ele si
minore. Prin modificari treptate se poate ajunge exact la ideea sau argumentul care mai tarziu
va vor fi extrem de utile.

5. Fiecare persoana si fiecare idee sunt la fel de valoroase

In aceasta etapa nu exista idei bune si idei mai putin bune. Fiecare idee exprimata reprezinta
potential fundamentul unui argument puternic. Incurajati pe toata lumea sa participe.

Riscuri
Exista doua mari riscuri in ce priveste aplicarea tehnicii.
• Un prim risc apare in momentul utilizarii brainstormingului in lipsa unor cunostinte
temeinice asupra tehnicii. Rezultatul final poate fi nu numai dezamagitor, ci totodata poate
zdruncina increderea participantilor in utilitatea acestui instrument. Incercati asadar sa-l
puneti in practica numai in momentul in care sunteti siguri ca puteti asigura cadrul propice
desfasurarii si puteti respecta regulile pe tot parcursul sedintei.
• Celalalt risc major in cazul unei nereusite este scaderea increderii participantilor in
tehnicile creative si in exprimarea ideilor originale. Este important in acest moment sa se
identifice motivele pentru care prima sedinta nu a mers bine si o noua incercare sa fie facuta
in incercarea de a restabili credibilitatea tehnicii.

Lucru in grupe mici

Descriere
Discutia in grupuri mici este o activitate care permite participantilor sa-si impartaseasca
experientele, ideile sau sa rezolve probleme.
Utilizare

• Permite participantilor sa-si prezinte ideile in grupul mic

• Imbunatateste abilitatile de rezolvare a problemelor
• Ajuta participantii sa invete unul de la celalalt
• Confera participantilor o responsabilitate mai mare in procesul de invatare
• Promoveaza munca in echipa
• Clarifica valorile personale

Avantaje

• Paricipantii dezvolta un control mai mare asupra celor ce au de invatat

• Participarea este incurajata
• Cursantii sunt mai putin dependenti de formator
• Produce o consolidare si clarificare a temei respective

De ce trebuie sa tinem cont atunci cand decidem sa utilizam discutiile in grup mic

• Sarcinile date grupului trebuie sa fie foarte clare

• Grupul trebuie sa fie constient de limitele de timp ale discutiei
• Participantii trebuie sa fie capabili sa se asculte unii pe ceilalti, chiar daca nu sunt de
acord cu ce spun ceilalti
• Discutiile de grup nu trebuie sa fie dominate de o anumita persoana
• Marimea grupului trebuie sa fie intre 4-7 persoane
• Intrebarile permit ghidajul discutiei
• Fiecare este incurajat sa participe

Piramida (ganditi-lucrati in perechi-comunicati )

Descriere
Tehnica prin care cursantii învatã unul de la celãlalt si încearcã sã-si exprime propriile idei
într-un mediu prietenos înainte de a le face publice.

Utilizare
• Dã posibilitatea cursantilor de a se implica în identificarea rãspunsului (rãspunsurilor)
la întrebare, de a se implica, de a participa
• Oferã un mediu sigur în care c ursantii pot comunica
• Oferã cursantilor posibilitatea de a explora solutii alternative
Avantaje
• Usor de utilizat
• Informatia livratã de formator este retinutã mai usor
• Creste încrederea cursantilor
• Oferã posibilitatea tuturor cursanþilor de a participa
• Creste calitatea discutiilor
• Cursantii si formatorii dobândesc o mai bunã întelegere a asteptãrilor fatã de „atentie”
si „participare” la discutii

Lucruri la care sã vã gânditi înainte de a vã decide sã utilizati tehnica

• Evitati întrebãrile usoare sau cu un singur rãspuns corect
• Toti pasii acestei tehnici trebuie sã se desfãsoare într-o limitã de timp ce ar trebui
planificatã înainte
• Cursantii trebuie sã înteleagã cã fiecare va trebui sã gãseascã rãspuns (rãspunsuri) la
întrebarea adresatã
• Asigurati-vã cã fiecare cursant are partener pentru discutia în perechi
• Dacã grupul este prea mare si sunt foarte multe perechi, solicitati, la întâmplare,
câteva perechi sã comunice rãspunsurile identificate sau continuati cu grupuri de 4 si/ sau
de 8 cursanti
Proces
1. Formulati întrebarea
2. Cursantii gândesc individual rãspunsuri la întrebarea formulatã
3. Cursantii discutã în perechi rãspunsurile identificate
4. Monitorizati discutiile în perechi
5. Fiecare pereche formuleazã propriile rãspunsuri la întrebare (utilizând rãspunsurile
fiecãrui cursant)
6. Cursantii împãrtãsesc rãspunsurile lor cu întregul grup
7. Întrebati cursantii ce au învãtat
8. Concluzionati

Acvariul

Scopul acestei metode este de a da posibilitatea cat mai multor membri ai grupului sa
participe si sa discute opiniile lor fata de un subiect dat.
Este o metoda deosebit de utila pentru un numar relativ mic de participanti (maxim 20),
necesitand un spatiu mai mare.

Procedura:
Scaunele se dispun in doua cercuri concentrice, unul mai mic in interior (2-3 scaune) si restul
in exterior.
Pe scaunele din cercul interior se aseaza 2-3 participanti care incep o discutie referitoare la
subiectul dat. Odata inceputa discutia, orice membru din cercul exterior poate veni sa
participe la discutie inlocuind unul din cei 2-3 protagonisti initiali.

Aceasta inlocuire se poate face numai atingand usor cu mana umarul unei persoane din cercul
central, atunci cand aceasta tace. Se pot petrece oricat de multe miscari intre participantii din
cercul exterior si cel interior, inlocuirea facandu-se numai cand unul dintre participantii din
cercul interior tace.
Formatorul poate participa si el la discutii in acelasi mod. Aceasta interventie poate avea loc
fie la inceput, pentru a incuraja participarea, fie mai tarziu, pentru a redirectiona discutia.
Este bine de a pune o limita de timp discutiei (1/2 de sesiune, de exemplu), pentru a da
prilejul apoi grupului sa discute experienta.

Jocul de rol

Esenţa unui joc de rol

Un joc de rol este o sesiune de formare în care
facilitatorul, poate ajutat de unul sau doi asistenţi,
stabileşte un scenariu în care participanţilor le sunt
atribuite diferite roluri şi în care aceste roluri se
regăsesc în situaţiile care vor fi întâlnite de
participanţi în munca de pe teren.

Jocul oferă participanţilor la formare oportunitatea de a juca diferite roluri alese pentru a
reprezenta roluri efective întâlnite în situaţia de pe teren.

Un rezultat important este că participanţii la training au oportunitatea de a vedea situaţia de pe

teren din alte perspective decât acelea pe care le-ar avea în realitate. Această oportunitate are
ca rezultat o mai mare sensibilitate faţă de experienţele altor persoane în situaţia de pe teren.
Sesiunea de follow up care urmează jocului oferă participanţilor oportunitatea de a analiza o
parte din dinamica socială care s-a desfăşurat. Această obiectivitate este accesibilă atât celor
care îşi asumă roluri într-o sesiune de joc de rol, cât şi celor care sunt observatori ai sesiunii
de joc de rol.

Etapele jocului
Există trei etape ale unei sesiuni standard de joc de rol: (1) pregătirea, (2) jocul, (3) discuţia.

Pregătirea jocului
• În etapa de pregătire, facilitatorul aranjează scena. Aceasta înseamnă descrierea
scenariului şi atribuirea de roluri participanţilor.
Dacă un participant are un anumit rol în realitate, în situaţia de pe teren, ar fi mai eficient ca
acelui participant să-i fie atribuit alt rol în timpul sesiunii de joc de rol.
• O componentă opţională a etapei de pregătire este de a acorda ceva timp actorilor
principali pentru a se întruni şi a schiţa intriga generală a jocului lor. Ca facilitator,
dumneavoastră trebuie să decideţi aceasta pe baza a ceea ce vreţi să accentuaţi, iar aceasta
este o decizie pe care trebuie să o luaţi când concepeţi atelierul în care se va desfăşura jocul
de rol.
• O altă opţiune este de a scrie pe o pagină o descriere a scenariului care va fi jucat de
participanţi.
• Altă opţiune ar fi de a scrie descrieri de câte un paragraf pentru fiecare rol principal. O
descriere poate include principalele obiective şi preocupări ale persoanei care joacă acel rol,
eventual poate include unele dialoguri-cheie sau o declaraţie care să fie citită de persoana care
interpretează rolul.

Sunt numeroase variaţii posibile; folosiţi-le.

Alternativ, ar putea fi util ca persoanele care joacă rolurile să fie spontane şi să îşi gândească
independent jocul în febra momentului. În acest caz nu va fi timp pentru ca actorii să îşi
plănuiască intriga, şi nu vor exista descrieri sau linii directoare scrise.

Etapa jocului
A doua etapă a acestei sesiuni, etapa jocului este aceea în care participanţii la formare îşi
joacă rolurile iar piesa este interpretată.
Dacă piesa devine prea lungă, facilitatorul poate da actorilor un avertisment de un minut sau
două, şi apoi poate încheia jocul.
Alternativ, jocul ar putea fi prea scurt iar facilitatorul trebuie să încurajeze actorii să-şi
îmbogăţească jocul, să adauge discursuri, un monolog şi acţiuni care să le facă piesa mai
bogată.

Follow up
Etapa a treia este sesiunea de follow up. Ea este importantă şi nu trebuie omisă.
• Această sesiune este importantă pentru că acum participanţii la formare discută despre
ceea ce s-a întâmplat. Ei pot să interpeleze actorii individuali pentru a-i întreba de ce au avut o
anumită poziţie, de ce au spus ceva anume sau de ce au întreprins o anumită acţiune.
Explicaţiile şi discuţiile rezultante sunt importante pentru ca participanţii să înţeleagă mai
bine dinamica socială asociată cu o anumită situaţie de pe teren.
• În unele sesiuni de joc de rol situaţia se poate înfierbânta (furie, exasperare, dezacord),
mai ales dacă unii actori iau jocul prea în serios şi adoptă poziţii radicale. Discuţiile din
sesiunea de follow up oferă facilitatorului o deschidere pentru a "răci" puţin grupul şi pentru a
explica faptul că înfierbântarea a fost generată de structura situaţiei şi nu de încăpăţânarea
(sau răutatea) persoanelor care au jucat rolurile.
Înfierbântarea atmosferei nu este un lucru rău şi de evitat; ea reprezintă oportunitatea de a
revela natura unor situaţii de pe teren şi de a încuraja participanţii să fie sensibili la diferite
premise, valori, scopuri şi poziţii care pot fi asumate de diferite persoane pe teren.

Valoarea umorului
Atât în etapa de pregătire, cât şi în cea de discuţie, facilitatorul ar trebui să încurajeze o
abordare uşoară. Ţineţi minte că, prin definiţie "jocul" nu este realitate şi nu ar trebui luat în
serios. Se încurajează umorul.

Umorul poate dezamorsa o situaţie anxioasă şi permite participanţilor o analiză de la mică

distanţă a situaţiilor posibile de pe teren cu care s-ar putea întâlni mai târziu.

Participanţii ar trebui încurajaţi să se "scuture" (să se joace cu rolurile lor, să exagereze partea
de interpretare a rolului) şi să se simtă bine în timpul interpretării.

Când să folosim jocul de rol:

Aşa cum am menţionat mai sus, jocurile de rol ar trebui folosite în formarea mobilizatorilor şi
facilitatorilor, şi folosite de aceştia în munca lor de pe teren. Jocul de rol nu ar trebui să se
limiteze la formarea iniţială sau la sesiuni de conştientizare.

Jocurile de rol sunt foarte utile la bilanţurile anuale şi semi-anuale ale diferitor programe. Ele
sunt utile în follow up şi în formarea continuă a lucrătorilor comunitari după ce au fost pe
teren o vreme. Ele sunt utile pentru conducătorii de programe, pentru manageri, responsabili
cu programarea şi planificarea şi şefi de personal şi funcţionari, mai ales dacă aceştia pot fi
implicaţi în astfel de sesiuni împreună cu lucrători pe teren din programele pe care le
administrează.

Puteţi decide să pregătiţi mai multe jocuri de rol într-o singură sesiune de formare sau un
atelier. Dacă alegeţi mai multe jocuri de rol, faceţi-le diferite, folosiţi un scenariu diferit şi o
structură diferită (de exemplu, dacă le daţi sau nu instrucţiuni scrise; dacă daţi sau nu daţi
jucătorilor timp să pregătească intriga; dacă folosiţi toţi participanţii sau doar pe unii dintre
ei).

Avantaje
• Stimulativã si distractivã
• Atrage atentia grupului
• Simuleazã lumea realã
Proces:
1. Pregãtiti actorii astfel încât sã înteleagã rolul lor si situatia
1. Pregãtiti atmosfera pentru ca observatorii sã cunoascã situatia implicatã în jocul de rol
2. Observati jocul de rol
2. Multumiti actorilor si întrebati-i cum s-au simtit în timpul jocului de rol - fiti siguri cã ies
din rolul pe care l-au jucat si redevin persoane reale
3. Împãrtãtiti reactiile si observatiile observatorilor
4. Discutati diferitele reactii fatã de ceea ce s-a întâmplat
5. Întrebati cursantii ce au învãtat si ce principii au fost dezvoltate
6. Întrebati cursantii cum se relationeazã situatia descrisã cu propria lor viatã
7. Concluzionati