Momo

- rezumat -
Momo e o fetiță abandonată care trăiește printre ruinele unui amfiteatru părăsit de la marginea unui mare oraș.
Deși nu știe nici să scrie, nici să socotească, fiindu-i chiar greu să învețe aceste lucruri, Momo are un dar pe care
nimeni din jurul ei nu-l are: știe să asculte. Evident, acest dar este legat de faptul că fetița are tot timpul din lume,
ocupația ei de bază fiind aceea de a-i învăța pe copiii din cartier cum să se joace folosindu-și imaginația și de a-i
asculta pe adulți privind cu răbdare în sufletele lor, făcându-i pe aceștia să-și dea singuri seama care este soluția pentru
problemele lor.
Pentru aceste daruri pe care nimeni nu le mai avea, Momo era răsplătită de prietenii ei cu mâncare și o mână
de ajutor la nevoie, așa că micuța nu avea chiar nicio grijă-n lume. Alături de prietenii ei cei mai apropiați, Beppo
Măturătorul și Gigi Ghidul, Momo își petrece serile discutând și visând cu ochii deschiși. Un univers al stării de bine
care este tulburat pe nesimțite de apariția domnilor cenușii, niște ființe atât de reci că te îngheață doar prin prezență.
Asemenea tuturor oamenilor cu o agendă, domnii cenușii par a fi trași la indigo, lipsiți de personalitate, purtând pălării
tari și genți identice, fumând toți același tip de trabuc. O adunătură de mediocrități înverșunate, al căror singur scop
este acela de a le fura oamenilor timpul. Metoda este cea a grandorii.
Cum simt că cineva începe să disprețuiască ceea ce face susținând, orgolios, că ar putea deveni o persoană
mult mai importantă dacă ar avea timpul pentru a se dedica pasiunilor sale, domnii cenușii atacă făcând o demonstrație
amețitoare despre cât timp poate economisi un om în viața asta. Victimele cad în plasa cenușiilor și se transformă, pe
nesimțite, în persoane atât de ocupate, că nu mai au răgazul să se bucure, să sufere, să simtă.
Cum numărul domnilor cenușii este în continuă creștere și cum nimeni nu le constată prezența, având impresia
că ei singuri au ajuns la concluzia că trebuie să economisească timp pentru a ajunge ce-și doresc, fenomenul ia aploare
foarte repede. Asistăm, astfel, în prima parte a romanului, la o critică a societății contemporane, căci situația este
extrem de similară cu ceea ce auzim în jurul nostru. Tocmai de aceea nici nu ni se spune numele orașului în care are
loc acțiunea, aceasta fiind generică.
La un moment dat micuța Momo constată cât de tare s-au modificat lucrurile și începe lupta împotriva
domnilor cenușii. Cum singura armă pe care o are la îndemână este copilăria cea plină de timp, Momo îi reunește pe
cei mici într-o armată de manifestanți.
Desigur, nimeni nu îi ia în seamă pe copii, iar, după ce este amenințată de unul dintre domnii cenușii, Momo
hotărăște să continue lupta doar alături de prietenii ei cei mai apropiați, Beppo și Gigi. Cum fetița este însă într-un
pericol foarte mare, maestrul Hora, cel care le distribuie timpul oamenilor, intervine pentru a o salva. Acesta o trimite
pe Casiopeea, broscuța-țestoasă care poate prevedea viitorul cu jumătate de oră să i-o aducă pe Momo în casa
Niciunde dintr-un ținut cu totul special, unde timpul este suspendat și regulile fizicii funcționează invers.
Ca un adevărat păzitor al timpului, Hora poate fi când bătrân, când tânăr, în funcție de ce face sau povestește.
Un lucru e clar, bucuria și entuziasmul lui Momo îl întineresc de fiecare dată. Alături de el poate călători Momo în
inima ei, unde stă ascuns timpul cântător, care înflorește în zeci și mii de flori ale clipelor.
Frumusețea timpului interior este însă o comoară ce nu se poate dezvălui atât de ușor, fiind nevoie de un an
întreg de somn în camera cea plină de ceasuri și pendule înainte ca Momo să găsească cuvintele pentru a o contura.
Prietenii ei o caută cu disperare în primele momente de la dispariția ei, fiind convinși că fetița a fost răpită de domnii
cenușii. Cum trece însă prea mult timp, și aceștia cad în plasa capcanelor întinse de cei care fură timpul.
Reîntorcându-se acasă după o așa de lungă perioadă, Momo descoperă că planul domnilor cenușii de a o face
să trăiască într-o singurătate deplină pentru a i se urâ timpul a reușit. Cu greu reușește aceasta să înțeleagă schimbările
și să dea de urma lui Gigi Ghidul doar pentru a vedea cât s-a schimbat. Copilul cel răbdător, cu darul ascultării, se
vede, în fața unui asemenea plan elaborat și nimicitor, obosit.
Tot ce-și dorește este să meargă înapoi la Hora pentru a găsi metoda de a-și salva prietenii. Cum domnii
cenușii o urmăresc, locuința secretă este demascată și întreaga omenire se află în pericol. Momo trebuie să dea dovadă
de mult curaj și înțelepciune pentru a salva timpul și omenirea.
Folosind florile clipelor și ajutată fiind de Casiopeea, Momo reușește să îi facă să dispară pe hoții de timp unul
câte unul.
Toată omenirea e bucuroasă când își recapătă timpul furat, dar numai Momo și prietenii ei știu că ea a reușit
acest lucru.
 Momo
- rezumat -

Momo, o fetiță abandonată care trăiește printre ruine, nu știe carte, dar știe să asculte.
Ea îi învăța pe copii să se joace folosindu-și imaginația și era răsplătită cu mâncare și ajutor la
nevoie.
Au apărut domnii cenușii care păcăleau oamenii și le furau timpul. Oamenii deveneau prea ocupați
să aibă sentimente.
Momo începe lupta împotriva domnilor cenușii, alături de prietenii ei cei mai apropiați, Beppo
Măturătorul și Gigi Ghidul.
Maestrul Hora o aduce pe Momo în casa Niciunde, unde timp de un an întreg de somn se pregătește
de luptă.
În acest timp, prietenii ei cad în capcana celor care fură timpul.
Reîntorcându-se acasă, descoperă că au ajuns prietenii ei au și se întoarce la Hora pentru a găsi
metoda de a-i salva.
Ajutată de Hora și de broasca țestoasă Casiopeea, Momo dă dovadă de mult curaj și îi învinge pe
domnii cenușii.
Oamenii sunt fericiți că și-au recuperat timpul, dar numai prietenii ei știu că ea a reușit acest lucru.

Personaje:
* micuţa Momo – o fetiţă orfană, care locuieşte la ruine
* Beppo Măturătorul – un bătrân întelept, prieten cu Momo
* Gigi Ghidul – un tânăr inventator de poveşti – prieten cu Momo
* domnii cenuşii – hoţi de timp
* broasca ţestoasă Casiopeea
* maestrul Hora – păstrătorul timpului
* copii, părinţi, consăteni (mai buni sau mai răi)

Dacă cineva crede că a asculta nu e nimic extraordinar, n-are decît să încerce dacă se pricepe la fel de bine ca
şi Momo.

Întregul timp care nu e simţit cu inima e la fel de pierdut ca şi culorile curcubeului pentru un orb sau
cântecul unei păsărele pentru un surd. Din păcate, există inimi oarbe şi surde care nu simt nimic deşi bat.