Cauzometria

Toti avem propriile noastre masini ale timpului. Unele, ne duc inapoi, se numesc
amintiri. Unele ne duc inainte, se numesc visuri.
Jeremy Irons

Introducere
Metoda cauzometriei reprezintă operaţionalizarea principalelor noţiuni
ale concepţiei cauzal-teleologice (teleos = scop) asupra timpului
psihologic.

Din punct de vedere diagnostic, cauzometria urmareste - identificarea

reprezentărilor persoanei despre caracterul legăturilor cauzale şi
teleologice dintre evenimentele vieţii sale.

Introducere
Este o metoda biografica

Analizeaza insa ansamblul vietii: trecut, prezent,

viitor.

Poate fi folosita ca metoda de psihodiagnostic, dar si

ca instrument de cercetare.

Aplicarea tehnicii
Ancheta cauzometrică se realizează individual. Durata anchetei este de
40-60 minute. Etape:

1. Discuţia preliminara
2. Alcătuirea inventarului de evenimente
3. Datarea şi ordonarea cronologică a evenimentelor
4. Analiza cauzala a relaţiilor între evenimente
5. Analiza teleologica a relaţiilor între evenimente
6. Precizarea domeniilor de apartenenţa a evenimentelor

Discutia preliminara
Intervievatorul face cunoştinţa cu intervievatul
încercând:
 • să stabilească cu acesta o relaţie de încredere reciprocă;
• sa-i trezească interesul pentru autocunoaştere;
• sa activeze procesul de conştientizare a traseului vieţii,
stimulând reflecţii despre trecutul, prezentul şi viitorul
persoanei.

Discutia preliminara
Efectul de protectie a biografiei este tolerat.
Discutia preliminara ar trebui sa preceada
desfasurarea celorlalte etape cu 1-2 zile.
Intervievatul participa ca expert al propriei vieti.
Testul cercurilor timpului (Cottle,1976)

Alcatuirea inventarului de evenimente

Orice schimbare, transformare este un eveniment (in societate, in
natura, in lumea interioara a individului, la serviciu, in comportament
sau in activitate etc)

Ne referim la momente nu la intervale.

Evenimentele notate pot fi din trecut, prezent si viitor.

Datarea si ordonarea cronologica a evenimentelor
Indicaţi, cu o exactitate maximă data (anul, luna, dacă e posibil şi ziua)
pentru fiecare dintre evenimentele pe care le-aţi indicat anterior.
Daca evenimentul a avut loc deja, aduceţi-va aminte când anume.
Daca este un eveniment viitor, indicaţi pe fişă data presupusa.
Fiecare dintre evenimentele pe care le-aţi indicat trebuie să fie o
schimbare, de aceea fiecare eveniment trebuie sa aibă o singură
dată care corespunde momentului în care această schimbare a avut
loc sau se va întâmpla.

Datarea si ordonarea cronologica a evenimentelor

După datarea tuturor evenimentelor intervievatul le

ordonează în ordine cronologică, indicând în dreptul
fiecărui eveniment numărul cronologic al acestuia.
Nu trebuie să existe evenimente cu acelaşi număr de
ordine.

Analiza cauzala a relaţiilor dintre evenimente

Înainte de a începe analiza cauzală fişele sunt puse împreuna una
peste cealaltă şi sunt ordonate astfel încât fişa cu ultimul eveniment
cronologic (fişa 15) să se afle deasupra, urmând în ordine
descrescătoare toate celelalte fişe (fişa 1, fişa care conţine primul
eveniment cronologic va fi ultima în această serie).

Subiectul dă la o parte prima fişa şi începe să analizeze toate legăturile

cauzale posibile ale acestui eveniment (fişa 15) cu celelalte
evenimente.

Analiza cauzala a relaţiilor dintre evenimente

Aţi putea spune că ‘evenimentul 15 se va întâmpla (s-a întâmplat)
datorită faptului că s-a întâmplat (o sa se întâmple) evenimentul
14?’. Dacă răspunsul este afirmativ acest lucru nu indică că
evenimentul 14 este singura cauză a evenimentului 15 ci doar ca
între acestea există o „relaţie cauzală”. Mă interesează doar opinia
Dvs. personală, sentimentul subiectiv despre existenţa sau absenţa
unei relaţii de tipul ‘cauză-efect’ între evenimentul 14 şi 15. Trebuie
să răspundeţi ‘da’, dacă credeţi că o asemenea relaţie cauză-efect
există sau ‘nu’, în cazul în care consideraţi că o asemenea relaţie nu
există’.

Analiza teleologică (de tipul mijloc-scop) a relaţiilor

dintre evenimente

În cadrul acestei etape se identifică relaţiile

teleologice existente intre evenimentele vieţii
evocate, relaţii de tipul mijloc-scop. Pentru analiza
acestor relaţii fişele se aranjează astfel incit fişa 1
sa se afle deasupra iar fişa 15 dedesubt. În rest,
modul de lucru cu fisele este acelaşi ca şi în cazul
analizei cauzale.
 Analiza teleologică (de tipul mijloc-scop) a relaţiilor
dintre evenimente
“Sa începem cu evenimentul 1. Puneţi va rog aceasta fişa la o parte şi gândiţi-va asupra
motivului pentru care acest eveniment a avut loc, ce scopuri aţi urmărit atunci când aţi
realizat acest eveniment/aceasta schimbare. Bineînţeles, referitor la anumite evenimente
aceasta întrebare s-ar putea sa nu aibă nici un sens, dar în anumite cazuri ea este
concludentă. Sunteţi de acord cu afirmaţia că ‘unul din scopurile evenimentului 1
este evenimentul 2’ sau, altfel spus, ‘primul eveniment s-a întâmplat pentru ca sa
se întâmple cel de-al doilea eveniment ?’ Se poate răspunde doar prin ‘da’ sau ‘nu’,
luându-se în consideraţie ceea ce vi se pare corect din perspectiva actuală. Dacă, de
exemplu, în momentul realizării evenimentului 1, Dvs. nu-l consideraţi ca mijloc
pentru realizarea evenimentului 2, dar acum, privind retrospectiv înapoi
remarcaţi că totuşi acesta a fost un scop deşi anterior fie nu aţi putut sau nu aţi
dorit sa recunoaşteţi faţă de sine însuşi acest lucru, în acest caz trebuie sa
răspundeţi ‘da’, adică ‘evenimentul 2 este unul din scopurile evenimentului 1 ”.

Modelul protocolului pentru analiza cauzală şi

teleologică

Precizarea domeniilor de apartenenţa a

evenimentelor
Conţinutul evenimentelor traseului vieţii poate fi total necunoscut pentru cercetător
În dependenta de scopurile cercetării respondentului poate să i se ofere variante
diferite de clasificare. Autorii tehnicii au utilizat următoarea clasificare:
• S - schimbări în societate
• N - schimbări în natură
• V - modificări în gândire, sentimente, valori
• Sa - modificări în sănătate
• F - schimbări în familie şi în viaţa cotidiana
• M - schimbări în serviciu, activitatea de învăţare (şcolarizare)
• L - schimbări în modul în care se petrece timpul liber, comunicarea cu ceilalţi, hobby

Recomandări pentru intervievatori

Pentru interviu trebuie să se aleagă un loc liniştit şi care nu creează celui intervievat
anumite asociaţii care ar direcţiona într-un anumit fel reflecţiile sale asupra vieţii.
În timpul interviului subiectul apare în calitate de expert în problemele vieţii
personale şi în acest domeniu nu exista nimeni mai competent decât el însuşi.
Intervievatorul trebuie sa ocupe o poziţie neutră şi binevoitoare, fără a emite judecăţi
de valoare.
Printre evenimentele evocate pot fi şi unele destul de neplăcute, analiza cărora poate
trezi o puternica rezistenta internă care poate ajunge şi până la refuzul de a mai
continua.
Obiectivarea de câtre intervievat a reprezentărilor pe care acesta le are despre
propria sa viaţa poate avea şi un efect psihoterapeutic şi poate ajuta persoana în
cauza să facă faţă mai uşor unor greutăţi în viaţă.

Studiu de caz
Examinăm evenimentul E8 („admiterea la facultate"): în opinia lui Marian apariţia lui va surveni ca o
consecinţă imediată a evenimentului „E6" („a învăţat sa înveţe"), dar si a evenimentului „E4" („studiul
intensiv, inclusiv al limbilor de circulaitie). „Admiterea la facultate'‘ serveste în optica lui drept una din
cauzele cunoaşterii „adevăratei prietenii" (E9), a incheierii unei „căsătorii" (E12) si a „naşterii copiilor"
(E13). Este considerată, pe de altă parte, cauza „angajării profesionale" (E14) şi a „efectuării unei
descoperiri importante" in domeniul său de muncă (E15).

Desigur, pentru „admiterea la facultate'' (E8) a fost necesară parcurgerea unui „şir" de evenimente
pregătitoare : „începutul şcolii“ (E1), „studiul" (E4), dobîndirea „încrederii în sine (E2) etc.

De pe urma studiilor universitare (E8) se aşteaptă, în continuare, realizarea vieţii personale in propria
familie (E9, E12, E13) , precum şi „practicarea profesiei dorite"(E14) la un nivel superior de competenţă
si autorealizare (E15). Astfel spus, admiterea la facultate" (E8) este concepută de subiect ca un mijloc
de realizare si împlinire a personalitati in ansamblul său (E9, E12, E13, E14, E15)

Studiu de caz
Cauzograma indica o persoana analitica si
introspectiva
Evenimentele grupate in 3 categorii: lume interioara,
munca si profesie, pasiune artistica.
Se disting evenimente ce au marcat evolutia
individului si merita investigate: castigarea
increderii in sine, prima prietenie.

Concluzii
Cauzometria pune in valoare semnificatia subiectiva
a evenimentelor (experientele, convingerile,
expectantele asociate).
Ofera o perspectiva asupra traseului de viata, a
momentelor de cotitura, a genezei personalitatii
individuale.
Se constituie ca un bun pretext pentru formularea
investigatiilor psihologice ulterioare.
 Observaţia
Intelepciunea constituie totalitatea adevarurilor dobandite de mintea omeneasca prin observatie si
experienta si transpuse in viata.
Ivan Alexandrovici Goncearov

Definiţie
Acţiunea de a privi cu atenţie fiinţele, lucrurile, evenimentele,
fenomenele pentru a le studia, supraveghea şi a trage concluzii
asupra acestora
Ca metodă ştiinţifică – observaţia = înregistrarea sistematică, prin
simţuri, a caracteristicilor şi transformărilor obiectului studiat
A observa = a înţelege, nu un act pasiv de înregistrare
Observaţia – empirica
Observaţia – stiintifica, ghidată de ipoteze
Ce se observă?
Comportamente – ansamblul actelor, accesibile observaţiei directe.
Conduita – ansamblul de acte caracterizate printr-o organizare impusa
de finalitatea urmarita, constient sau nu, rational sau nu, de catre
organism.
Gândurile
Sentimentele
Observatia sistematica
Observaţia sistematică pretinde:
Selectarea şi definirea comportamentului ţintă în termeni
concreţi, observabili (operaţionalizare)

Utilizarea unor proceduri sistematice, standardizate, pentru

observarea comportamentului şi înregistrarea
observaţiilor într-o manieră adecvată

Selectarea si definirea comportamentelor

(operaţionalizarea)
Cum recunoaştem un comportament care ne interesează? Se utilizează criterii:
Concrete (descriptive)
 Teoretice (interpretative)
Criterii concrete: referitoare la formă, referitoare la efecte
Referitoare la formă – localizare în spaţiu, orientare, topografia tridimensională, proprietăţi
intrinseci ale corpului sau epidermei
Referitoare la efecte – deplasează, deformează etc. – este un nivel mai general (se pierde
informaţie)
Criterii teoretice şi abstracte – se aplică teorii, ipoteze, postulate pentru a interpreta indici direct
observabili. Aplicarea acestor criterii – clasificări cauzale şi funcţionale ale comportamentului:
Clasificare cauzală: se atribuie aceeaşi etichetă comportamentelor care au aceeaşi cauză
(atribuită): ex. Comp. Sexual, materne, de competiţie, etc.
Clasificare funcţională – se clasifică comportamentele după funcţia acestora: comportamente
alimentare. Adeseori clasificările cauzale şi cele funcţionale se întrepătrund.

Grile de observaţie
Instrument – ghid de lectură a realităţii
Asigură caracterul sistematic al observaţiei
Cuprind mai multe unităţi de comportament ce urmează a fi observate.

Alegerea unităţilor trebuie să îndeplinească mai multe condiţii:

Unităţile să fie discrete şi exclusive
Categoriile trebuie să fie omogene
Fiecare unitate de comportament să fie bine precizată şi definită – operaţionalizare –criterii de
identificarea şi clasificare a comportamentelor; elementele contextuale
Criteriile concrete - la începutul investigaţiei; doar când studiul fenomenului este suficient de avansat
se recurge la criterii abstracte
Numărul de unităţi dintr-o grilă trebuie să fie limitat – funcţie de obiectivele cercetării: multiplicare;
fuzionare
Dimensiunea temporală a definiţiei unităţilor de comportament – când începe şi se termină un
comportament?

Înregistrare şi eşantionare
Înregistrarea comportamentelor (măsurarea comportamentelor)
Descriere calitativă (narativă)
Înregistrarea frecvenţei anumitor comportamente (contabilizare) + înregistrarea
frecvenţei într-o unitate de timp
Înregistrarea unor aspecte temporale ale comportamentelor:
Secvenţialitatea
Durata comportmentului
Latenţa – durata dintre începutul observaţiei sau al stimulului şi declanşarea
comportamentului
Intervalul – durata scursă între finalul unui comportament şi începutul altuia
Înregistrarea intensităţii comportamentului
Evaluarea unor atribute – cu ajutorul unor scale de notare

Eşantionarea
Este vorba de alegerea comportamentelor care vor fi introduse în grilă.
Eşantionarea trebuie să asigure reprezentativitatea descrierii.
Tehnici:
- Eşantionarea timpului (ex. obs. la clasă: observarea fiecărui elev,
timp de un minut, din cinci în cinci minute). Depinde de:
- variabilitatea comportamentului
-frecvenţa comportamentului
- specificul situaţional
- complexitatea sistemului de înregistrare
Eşantionarea subiecţilor (când sunt prea mulţi)
Eşantionarea situaţiilor
 Bibliografie
Chelcea, S., 1997, Metoda observaţiei în Cercetarea Sociologica Metode si tehnici,
Chelcea, Mărgineanu, Cauc (coord.), Ed. Destin.
Dafinoiu, I., 2002, Personalitatea. Metode calitative de abordare: Observatia si
interviul, Polirom.

Grila de observatie
Condiitii
Alegerea unităţilor trebuie să îndeplinească mai multe condiţii:
Unităţile să fie discrete şi exclusive
Categoriile trebuie să fie omogene
Fiecare unitate de comportament să fie bine precizată şi definită – operaţionalizare –criterii
de identificarea şi clasificare a comportamentelor; elementele contextuale
Criteriile concrete - la începutul investigaţiei; doar când studiul fenomenului este suficient
de avansat se recurge la criterii abstracte
Numărul de unităţi dintr-o grilă trebuie să fie limitat – funcţie de obiectivele cercetării:
multiplicare; fuzionare
Dimensiunea temporală a definiţiei unităţilor de comportament – când începe şi se termină
un comportament?

1. Identificarea variabilei de observat

Ex: violenta la prescolari

2. Definirea acestei variabile cu claritate şi precizie

Exemplu: Violenţa la preşcolari reprezintă suma

actelor de agresivitate fizică sau verbală care iau
loc în cadrul interacţiunii dintre copiii unei clase de
grădiniţă, etc.
3. Alegerea şi precizarea dimensiunilor variabilei

Exemplu:
Agresivitate verbală

Agresivitate fizică

4. Operaţionalizarea dimensiunilor în indicatori cât mai precişi şi mai

observabili;
Exemplu:
Agresivitate verbală:
ţipat (ca formă de agresiune);
injurii;
etc.
Agresivitate fizică:
lovituri cu palma
lovituri cu piciorul
5. Alegerea parametrilor indicatorilor
frecvenţa
durata
absenţa/prezenţa
canitatea
ordinea apariţiei
etc.

6. Testarea grilei, pentru a sesiza dacă rămân

comportamente care nu pot fi încadrate într-una
din categoriile grilei sau dacă unele
comportamente sunt încadrabile în două
categorii simultan.

Aspectele majore ale activităţii ştiinţifice privind evaluarea

personalităţii care pot genera probleme etice sunt:

considerentele de ordin filosofic ale cercetătorilor;

b. formularea teoriilor sau problemelor cercetării;

c. conducerea cercetării şi tratamentul aplicat participanţilor la aceasta;

d. instituţia în care se desfăşoară cercetarea

e. interpretarea şi aplicarea rezultatelor cercetării

Coeficientul de includere inter-evenimenţială arată:

importanţa subiectivă acordată de către subiect unui eveniment;

b. gradul de raportare a subiectului la trecut

 c. gradul de raportare a subiectului la prezent

d. gradul de raportare a subiectului la viitor

e. intensitatea traumei;

Dintre tipurile de probleme etice în cercetarea

psihologică şi în activitatea de evaluare a
personalităţii se numără şi:
problema intimităţii

b. problema respectării demnităţii personaie evaluate;

c. consimţământul informat;

d. înşelarea sau păcălirea subiecţilor;

e. confidenţialitatea;

Evenimentele abordate prin cauzometrie:

a. reprezintă perioade lungi de timp, de minim 2 ani;
b. fac parte exclusiv din trecut şi prezent;
c. reprezintă în mod obligatoriu o serie de traume;
d. exclud acele momente care reprezintă mari schimbări
sociale;
e. urmăresc doar trăirile afective;

Testul cercurilor timpului:

a. dă o imagine profundă şi completă a reprezentării
timpului subiectiv;
b. implică desenarea a două cercuri: trecutul şi viitorul;
c. are funcţie de „încălzire” a memoriei autobiografice;
d. este uşor de executat de către subiect;
e. interzice subiectului să reprezinte cercuri concentrice;
Între condiţiile de respectat în alegerea unităţilor de
comportament ce urmează a fi incluse într-o grilă
de observaţie se numără şi...
a. unităţile trebuie să fie discrete şi exclusive;
b. fiecare unitate trebuie să constituie o categorie omogenă;
c. un comportament să poată fi inclus cu uşurinţă în cel puţin două
unităţi comportamentale din aceeaşi grilă de observaţie;
d. fiecare unitate trebuie să fie bine precizată şi definită;
e. numărul de unităţi dintr-o grilă trebuie să fie limitat:

Conform lui Reuchlin (1977), conduita...

a. este un ansamblu de acte (sau răspunsuri în sens behaviorist)
b. reprezintă ansamblul stimulărilor de la nivelul analizatorilor unui
organism viu posedând sistem nervos individual;
c. este caracterizată printr-o organizare impusă de o finalitatea
urmărită
d. are o finalitate care este urmărită întotdeauna conştient;
e. are o finalitate care este urmărită întotdeauna raţional;

Observaţia:
este un act pasiv;

b. include comportamente reflexive, clasificare şi sistematizare;

c. este expresia unei selecţii conştiente sau inconştiente;

d. înseamnă „a vedea”;

e. are ca scop înţelegerea.

 Continutul si structura interviului
clinic
Continutul intrebarilor
Intrebari referitoare la experiente/ comportamente
Daca as fi fost cu tine in situatia X, ce as fi observat din
ceea ce ai facut?
Daca te-as observa intr-o zi obisnuita, ce anume as vedea
din ceea ce faci?
Intrebari referitoare la opinii/valori
Ce anume crezi/ gandesti despre…?

Continutul intrebarilor
Intrebari referitoare la sentimente/emotii
Ce simti in legatura cu aceasta?
Intrebari referitoare la cunostinte: pt a culege date
factuale
Intrebari referitoare la caracteristici socio-
demografice (ex: varsta, ocupatie, educatie)
Ordinea intrebarilor
1. Intrebari despre activitati, experiente comportamente; 2.
intrebari despre interpretari, opinii, sentimente
1. Intrebari despre activitati; 2. Intrebari despre cunostinte si
deprinderi.
1. Intrebari despre momente prezente (ex: ultimul episod
problematic); 2. Aprofundari catre trecut; 3. Eventuale
solutii pt viitor.
Intrebarile despre caracteristici socio-demografice –
intercalate sau la sfarsit.
 Formularea intrebarilor
Deschise

Singulare

Clare

Neutre

Formularea intrebarilor – intrebari

deschise
Intrebarile nu trebuie sa contina raspunsuri predestinate
Cat de multumit ai fost in situatia x? – NU
Ce ai simtit in situatia X? - DA
Care este parerea ta despre situatia X? - DA
Intrebarile nu trebuie sa fie dihotomice
Sa nu fie deschise pana la nespecifice: “Ce mai faci?
Folosirea presupozitiilor
Ghideaza interviul
Normalizeaza situatia

Formularea intrebarilor – sa contina o

singura idee
Intrebarile multiple provoaca tensiune si confuzie
Intrebarile multiple permit subiectului sa fie evaziv
oferind informatii nerelevante pt problema aflata in
discutie
Intrebarile singulare necesita cunaosterea problemei

Formularea intrebarilor - claritatea

Cuvintele utilizate pt formularea intrebarilor
Usor de inteles
Din cadrul de referinta utilizat de client
Limbajul tehnic, desi corect, poate cauza confuzie si
anxietate
Evitarea intrebarii “de ce”
Vehiculeaza presupozitia unei relatii cauzale
Induce ideea unui raspuns anterior inadecvat

Formularea intrebarilor – neutralitatea

Utilizarea unor exemple ilustrative
O paleta larga de raspunsuri posibile
Doar ex de raspunsuri extreme (poate orienta raspunsul)
A se folosi cu prudenta
Intrebari care invita la
Joc de rol (varianta: autorul se disociaza de pers care
adreseaza intrebarea)
Simulare: solicita resp. sa devina observator

Formularea intrebarilor – neutralitatea

Afirmatii si anunturi introductive permit:
Focalizarea atentiei
Organizarea ideilor
Fluenta interviului
Anunturi de tranzitie (varianta: formularea rezumativa
tranzitiva)
Anuntul direct: “Permite-mi acum sa te rog sa te
gandesti…”
Atentionarea: “Urmatoarea intrebare este deosebit de
importnata pt prog terapeutic…”

Formularea intrebarilor – neutralitatea

Intrebari de urmarire si aprofundare
Mijloace verbale: Cine? Ce? Unde? Cand? Cum? Vrei sa-mi spui mai
multe despre aceasta? Poti sa-mi dai mai multe detalii?
Mijloace paraverbale: hmm, ihm
Mijloace nonverbale
A se evita de ce
Afirmatii suportive
Explicarea obiectivelor (interviul de cercetare)
Indicatori privind evolutia interviului
Intariri/ recompense
Feedback adecvat
 Metamodelul pentru limbaj
Arta de a pune intrebari
Folosind metamodelul, psihologul:
Accede la structura profunda a limbajului
Identifica o serie de violari semantice in procesul
comunicarii
Utilizeaza o serie de intrebari pertinente in raport cu
omisiunile, generalizarile si distorsiunile identificate
De la structura profunda la structura
superficiala:
Omisiuni

Distorsiuni

Generalizari
Omisiunile
Fenomen de modelare a experientei care ne permite
sa ignoram anumite informatii in detrimentul
altora.

Obiectivul intrebarilor:
Recuperarea informatiilor lipsa
Reconstituirea mai precisa a continutului experientei
Omisiunile
Verbele nespecifice: ea m-a intristat; ma bucur de toamna;
Intrebari: “cum?”; cum anume te-a intristat?; ce anume te-a
intristat?; cum te bucuri?
Substantivele nespecifice: copilul a avut un accident; casa a
fost construita.
Intrebari: “cine” sau “ce, mai precis…”
Comparatiile: sunt mai putin pregatit; sunt cel mai
ghinionist om
 Intrebari: “Mai putin pregatit decat cine..?”; “Comparativ cu cine
(ce)…?”

Generalizarile
Fragmente sau elemente ale “modelului lumii” sunt
detasate de experientele sale pt a exprima o
intreaga categorie; un singur ex devine regula.

Cuantificatori universali
Operatori modali
Judecati de valoare fara origine specificata.

Generalizarile
Cuantificatorii universali: tot, toata lumea, nimeni, nimic,
niciodata, totdeauna, tot timpul. “nimeni nu ma intelege”
Metode de contestare:
Reluarea cuv intr-o maniera interogativa: nimeni?
Constructie paradoxala: “Nimeni niciodata nu v-a inteles…”
Intrebari care vizeaza specificarea contextului sau a exceptiilor: “nu
a existat niciodata un moment in care..”

Generalizarile
Operatorii modali: stabilesc limite postulate de reguli
nescrise: nu pot sau nu trebuie.
De necesitate: reguli de conduita (trebuie sa curat zilnic);
reguli morale (nu trebuie sa minti)
Ce s-ar intampla daca ati face/nu ati face…?
De posibilitate: Asa sunt eu nu ma pot schimba. Imi
este imposibil sa il ascult.
Ce va impiedica sa…? Ce s-ar intampla daca…?
De ce? - interzis
Generalizarile
Judecatile de valoare (afirmatiile) fara origine
specificata: originea este ignorata.: Asta nu se
face!
Ce anume nu se face?
 Cine spune asta?
Cine face aceasta afirmatie si pe ce se bazeaza ea?
Distorsiunile
Modelarea experientei cu efecte neasteptate asupra
“hartii” despre realitate.
Nominalizarile
Echivalentele complexe
Presupozitiile
Relatiile cauza-efect
Lectura gandurilor

Distorsiunile - Nominalizarile
Realizeaza conversia unei actiuni in ceva static prin
inlocuirea verbelor cu subst.

Doresc reusita copiilor mei. - Cum anume doriti ca ei sa

reuseasca?
Doresc sa imbunatatesc comunicarea mea cu ceilalti. –
Cum doriti sa comunicati mai bine?
Imi propun o schimbare in relatiile mele cu sotia. – Ce
anume doriti sa schimbati?
Distorsiunile – Echivalentele complexe
Stabilesc analogii intre o propozitie specifica si una
mai generala. Nu zambeste; nu se distreaza. Nu ma
priveste; este suparat pe mine. Mereu intarzie, nu
ma iubeste.
Identificarea unor contraexemple si disocierea celor doi
termeni ai echivalentei
Daca te-ar privi ar insemna ca nu este suparat?
Cunosti oameni care, cand sunt suparati, isi privesc
interlocutorul?
Distorsiunile - Presupozitiile
Credinte, asteptari, ipoteze care ne pot limita
comportamentul si capacitatea de decizie.
 Cand vei fi matur vei intelege.
Sotul meu e la fel de speriat ca si tine.
De ce nu zambesti mai mult?
Ce va face sa credeti ca …?
Distorsiunile – Relatiile cauza-efect
Explicatiile securizeaza, dar adesea distorsioneaza.
Ex: X ma enerveaza. Compania la care lucrez ma impiedica
sa…As pleca in concediu, dar nu am masina..
Solicitarea unei descrieri a procesului prin care un stimul extern
provoaca o stare afectiva. Cum anume poate X sa va enerveze?
Credinta ca ceilalti sunt responsabili de starile noastre tb vizata:
Cum anume faceti sa va simtiti rau auzind ce spune el?

Distorsiunile – Lectura gandurilor

Fenomenul care face ca unele persoane sa se
comporte ca si cum ar sti ceea ce cred sau gandesc
ceilalti.
Exista doua modalitati:
O persoana crede ca stie ce gandeste altcineva: X este
deprimat… Era enervat, dar i-a fost greu sa o
recunoasca. Tb sa creada ca ii consum timpul.
Este posibil, dar cum va dati seama de acest fapt?
Distorsiunile – Lectura gandurilor
Persoana are impresia ca ceilalti pot citi in mintea ei: Daca
m-ai iubi ai sti ce doresc. Ar trebui sa stii ca-mi place
acest lucru.
Cum ar putea sa stie ce-ti doresti?
Concluzii
Interlocutorul nu stie cum, nu poate sau nu vrea sa
isi dezvaluie trairile.
Stabilirea unei bune relatii cu pacientul inainte de a
pune intrebari sensibile: Nu inteleg prea bine. Ai
putea sa-mi explici cum x determina y?
 Analiza tematic-categoriala

Analiza tematic-categoriala
În cea mai simplă formă a sa presupune
identificarea şi descrierea principalelor teme
care străbat un corpus discursiv

Caracteristica frecventa => importanta pt locutor

Analiza tematic-categoriala
Textul este decupat in unitati de sens numite teme.
Tema = unitate de semnificatie psihologica
Grila de analiza tematica
Rezultatul aplicarii unei teorii (grila Rorschach)
Rezultatul analizei documentului insusi
Etapele analizei de continut
Standardizarea documentului

Decuparea in unitati de analiza si alegerea modelului

de analiza

Codarea si stabilirea protocolului care va fi supus

prelucrarii statistice.
I. Standardizarea documentului
Reguli de identificare a documentului
Data
Locul
Numele persoanei intervievate
Numele intervievatorului
Consemnul interviului
Reguli de transcriere a interviului
Organizarea raspunsurilor in fct de intrebari etc
 II. Decuparea doc in unitati de analiza
Acestea se stabilesc in fct de metoda de analiza
folosita.

Pt analiza tematica:
Enunturile care se raporteaza la o tema.
III. Grilele de analiza
1. Descoperirea “regularitatilor” datelor pt stabilirea
categoriilor
2. Evaluarea categoriilor pt a determina:
Omogenitatea interna
Heterogenitatea externa
3. Reconstituirea grilei daca:
Numeroase date nu pot fi incluse intr-o categorie
Unele categorii se suprapun frecvent

Conditii pt un bun sistem de categorii

Verosimilitate interna si externa: capacitatea de
a integra verosimil datele analizate.
Capacitatea de includere rezonabila:
Absenta datelor care nu pot fi incluse in nicio categorie
Acoperirea tuturor aspectelor problemei studiate
(obiectivele cercetarii)
Conditii pt un bun sistem de categorii
Reproductibilitatea de catre un alt cercetator
competent

Simplitatea: nr de categorii nu trebuie sa fie prea

mare.
IV. Codificarea si stabilirea protocolului
Operatia prin care analistul atribuie fiecarei unitati de
analiza codul categoriei in care aceasta este
repartizata.
Verificarea fidelitatii prin codaj dublu (se calculeaza
un coeficient de fidelitate):
Acelasi analist, 2 codificari succesive (coef. de fidelitate
intra-codor)
2 analisti, acelasi document (coef. de fidelitate inter-
codor)

V. Tratamentul statistic al datelor si

interpretarea
In functie de ipotezele cercetarii se aleg:

Instrumente statistice descriptive

Instrumente statistice inferentiale

 Metoda studiului biografiei
Metoda Thomae
Protocolul se analizeaza prin:

Categorii formale
Categorii cognitive
Tematica existentei
Tehnica existentei – mijloace pt atingerea scopurilor
I. Categorii formale

Timpul de munca

Timpul liber
1. Repaus vs activitate
Repaus: activitatea este restransa. Se fac dese
pauze pentru odihna

Activitate la extrem: activitate mereu prezenta si

lipsa pauzelor repetate in cadrul activitatii
sustinute.
2. Uniformitate vs Schimbare
Uniformitate: repetarea frecventa a unor moduri de
comportament similare. O puternica tendinta spre
rutina (introversiune).

Schimbare: schimbari in modul de actiune si

comportament (extraversiune).
3. Dependenta vs Independenta
Dependenta: modurile de comportament sunt
declansate de conditii exterioare. Exista un cadru
care limiteaza initiativa subiectului. Conformism.
Independenta: nu exista comport total
independent, dar in acest caz comport sunt
declansate in mod predominant de initiativa proprie
a subiectului.
4. Neangajare vs Angajare
Neangajare: persoana manifesta izolare emotionala
si afectiva fata de situatii.

Angajare: persoana participa din pct de vedere

afectiv. Poate fi implicata nu doar in situatie ci si
fata de persoanele sau de obiectivele actiunii.
5. Perturbare vs Armonie
Perturbare: apare cand in calea aspiratiilor
individului se pun obstacole. Situatia este
incordata, apar stresul si conflictul.

Armonia: concordanta intre scop si realizare.

Echilibru tensional si relaxare.
6. Tonalitate afectiva negativa vs
pozitiva (are legatura cu 5)
Tonalitate negativa: situatie prejudiciata de
sentimentul de neplacere si aversiune. Situatia este
respinsa nu cautata.

Tonalitate pozitiva: sentimente favorabile, sub

participa cu placere si se incadreaza usor in
situatie, dorind sa o mentina.
 7. Inchidere vs deschidere fata de
situatie (are leg cu 3)
Inchidere: subiectul e lipsit de orientare, nu
raspunde la solicitarile reale, nu intelege rolul
asteptat de la el, nu vede mijlocul adecvat pt a
domina situatia.
Deschidere: buna intelegere a cerintelor situatiei;
stie cum sa domine situatia.
Se refera la angajare intelectuala fata de situatie, cu
posibile legaturi cu inteligenta generala.
8. Slaba tematizare vs Puternic
tematizare (are leg cu 3)
Slaba tematizare: un mod de comportament care
nu ne permite sa sesizam un centru de greutate;
activitatea pare determinata de moment.

Puternica tematizare: activitatea serveste unui

scop.
Grafic categorii formale
II. Categorii cognitive (modul de percepere
a lumii)
Spatiul de viata
Atractie, exictatie, intensitate
Perturbare vs Armonie
Inchis vs Deschis
Dusmanos vs prietenos
Revendicativ vs increzator in sansa
Imaginea de sine
Slab vs puternic
Antipatizat vs iubit
Dependent vs autonom
Ghinionist vs norocos

Spatiul de viata: Atractie, intensitate

Intensitatea trairii sentimentelor
Spatiul de viata: perturbare vs armonie

Persoana se simte multumita si implinita de ceea ce

face?
Spatiul de viata: inchis vs deschis
Inchis: situatiile in viata sunt privite ca piedici

Deschis: individul iubeste viata si vede situatiile ca

sanse pentru sine.
Spatiul de viata: dusmanos vs prietenos
Atitudinea fata de cei apropiati
Dusmanos: rece, distant
Prietenos: cald, apropiat.
Spatiul de viata: revendicativ vs
increzator
Atitudinea fata de societate si mediu.
Revendicativ: atitudine activa de a provoca si a
combate societatea.

Increzator: incredere in sansa.

Imaginea de sine
Slab sau puternic sau in fata vietii
Antipatizat sau iubit
Dependent sau autonom
Ghinionist sau norocos
Notam felul in care se vede persoana si nu parerea
noastra.
 Grafic categorii cognitive
III. Analiza tematica a protocolului

Pune in evidenta sensul existentei unui individ,

aspiratiile sale, canalizarea eforturilor.
III. Analiza tematica a protocolului
1. tematica reglativa
2. tematica relgarii anticipatiei
3. tematica activarii existentei
4. tematica integrarii sociale
5. tematica ridicarii sociale
6. tematica creativa a ridicarii de sine
7. tematica normativa
1. Tematica reglativa

Cuprinde actiunile ce urmaresc sa inlature o

perturbare a echilibrului fizic sau psihic.
2. Tematica reglarii anticipatiei
Trebuintele nu sunt active, ci anticipate si persoana
ia masuri ca ele sa nu apara.

Teama de o pedeapsa, mentinerea armoniei in

familie, mersul la cumparaturi.
3. Tematica activarii existentei
Dorinta de activitate, de a trai evenimente variate si
importante, de expansiune a spatiului de viata.
Distractii, calatorii, angajarea in activitati de tot felul.
 4. Tematica integrarii sociale

Dorinta de a avea aceleasi roluri sociale ca ale

persoanelor de aceeasi varsta.
5. Tematica ridicarii sociale
Tendinta de dominatie sociala, de a se ridica pe
scara sociala prin activitatea sociala, profesionala,
artistica, tendinta de exhibitie, dorinta de a fi auzit
si vazut.
Dorinta de a fi mai mult decat majoritatea de acelasi
fel.
6. Tematica creativa a realizarii de sine

Intensificarea stradaniei, sporirea energiei proprii,

sporirea pregatirii profesionale, tendinta de a
imbogati experientele.
7. Tematica normativa

Preocupari si actiuni ce vizeaza respectarea normelor

sociale
Persoana isi ghideaza comportamentul dupa regulile
sociale cerute de context.

IV. Mijloace prin care isi atinge

scopurile

Aspectele instrumentale ale comportamentului

Tehnici implicand actiunea
Adaptarea
Tehnici defensive (rationalizarea, negarea, represia,
evitarea)
Reactii de agresiune si starea de evadare (evadare
imaginativa sau fuga de acasa, demisie, tehnici
agresive)
Interviul clinic psihiatric
1. Structura si obiectivele interviului psihiatric

- Interviul clinic psihologic si interviul clinic psihiatric sunt necesare si

complementare

- Dobandesc caracteristici specifice in functie de obiectivele urmarite si

de teoriile care le fundamenteaza

o Psihiatrul intreaba despre elemente clinice aparente pe care

apoi le raporteaza la un sistem nosografic pentru a stabili
diagnosticul

o Psihologul isi propune sa inteleaga functionarea psihologica a

unui individ, raportand conditiile acestuia la un anumit context.

o Psihologul individualizeaza, psihiatrul introduce mai multi indivizi

in aceeasi categorie.

- Obiectivele interviului psihiatric sunt :

o Identificarea tulburarilor psihopatologice – faza diagnostica

o Stabilirea conduitei ulterioare – faza terapeutica

- Interviul clinic centrat pe insight : de inspiratie psihodinamica, centrat

pe clarificare si intelegere

- Interviu clinic centrat pe simptom :

o Nestructurat

o Semistandardizat

 Date de identificare

 Motivul internarii

 Istoria bolii actuale

 • Factorii precipitanti care au condus la evenimentul
actual

• Imprejurarile in care au inceput simptomele, durata

si intensitatea

• Simptomele cu efectele invalidante cele mai grave

• Cum a afectat boala viata sociala, profesinala si

familiala a bolnavului

• Castiguri secundare ale bolii

• Atitudinea bolnavului fata de boala sa.

 Boli anterioare : inregistrarea cronologica a simptomelor

anterioare, internarilor anterioare, durata fiecarei boli,
efecte ale tratamentelor, gradul de conformare la
tratament.

 Anamneza (istoria personala)

• Informatii despre parinti si alti membri apropiati ai

familiei

• Antecedente heredocolaterale de ordin somatic si

psihopatologic

• Experiente si evenimente deosebite referitoare la

dezvoltatrea infantila

• Sexualitatea

• Evolutia scolara si profesionala

• Experiente sociale, maritale, militare si legale

importante.

 Examinarea statusului mental

• Descrierea generala : impresia generala,

comportament si activitati psiho-motorii, atitudinea
fata de exeminator.

• Dispozitie, stari afective si gradul de adecvare a

acestora la situatie.

• Vorbire
 • Tulburari perceptive

• Gandire – procese, forme, continuturi.

• Procese senzoriale si cognitive : ritmul si nivelul

constiintei, orientare spatio-temporala, memorie,
concentrare, gandire abstracta, nivel informational
si inteligenta.

• Capacitatea de autocontrol.

• Coerenta, claritate, spirit critic.

2. Critici DSM :

- Nu exista un consens clar cu privire la ce anume se intelege prin

tulburare si boala si in ce conditii tratamentul cel mai adecvat este de
ordin medical, psihologic sau psihiatric.

- DSM-IV nu reuseste sa tina cont de contextul de viata al individului

localizand problemele doar in interiorul individului. Astfel tratamentul
este rupt de contextul psihosocial.

- Pe viitor se intrevede inlocuirea categoriilor diagnostice cu dimensiuni

psihologice adecvat masurate (ex : inteligenta, extraversiune,
nevrozism)
 Test de completare asociativ-verbal
Testul Rotter
Experimentul asociativ-verbal
Cercetarea psihologului englez F. Galton, la sfârşitul
secolului al XIX-lea, asupra asociaţiilor de cuvinte a
arătat că raportul dintre fiecare cuvânt indus şi
cuvântul inductor nu este arbitrar, cuvântul indus
impunându-se subiectului, şi că numărul de cuvinte
induse de cuvântul inductor este limitat.

Experimentul asociativ-verbal
Sub influenţa acestei cercetări şi a metodei
psihanalitice a asociaţiilor libere descoperită de
S.Freud

CG.Jung inventează, în 1904, la Zurich, un test de

asociaţii de cuvinte care va fi considerat primul test
proiectiv.

Experimentul asociativ-verbal
Jung lucrează iniţial cu o listă de 400 de cuvinte în
ideea de a oferi un câmp cât mai mare de stimuli.
Ulterior această listă se reduce la 100 de cuvinte -
stimul.

Experimentul asociativ-verbal – indicatorii de

complex
1 punct
1. TR - timpul de reacţie prelungit (deasupra mediei probabile - medianei). Se calculează timpul mediu
de reacţie - se adună toţi TR şi se face media; se poate calcula şi abaterea standard - dacă un indice
depăşeşte abaterea standard cu 2 unităţi ⇒ TR prelungit.
2. Nonreacţia - atunci când se depăşesc 30 sec şi nu dă nici un răspuns - este f blocat
3. Falsa reproducere - în etapa II a experimentului când subiectul răspunde cu un alt cuvânt decât cel
iniţial. Se întreabă subiectul - Eşti sigur? - Da…
4. Repetarea, neînţelegerea, proastă înţelegere a cuvântului stimul
5. Indicatorii comportamentali - mimică, mişcări, râs
6. Greşeli de pronunţie
7. Reacţii neconforme
8. Reacţii prin şir de cuvinte sau propoziţie
9. Neologisme, limbaj dur (ieşire din conştient)
10. Stereotipii - răspunde cu acelaşi cuvânt pentru mai mulţi stimuli

Experimentul asociativ-verbal
0,5 puncte
1. Perseverarea (în aceeaşi arie tematică)-
stereotipii mascate; de exemplu apă - pat; verde -
masă; geantă - scaun…
2. Răspuns în limbi străine
3. TR foarte scurt - indică un mecanism de apărare

Testul de completare – testul Rotter

Dezvoltarea experimentului asociativ-verbal a dus la
construirea testelor de completare.
Rotter este primul care realizează un asemenea test
în SUA.
Testul lui Rotter a fost dezvoltat, transformându-se
într-un test clinic, sub denumirea de Test de
completare asociativ-verbal.

Testul de completare – testul Rotter

Se folosesc 80 de începuturi de frază ca, de exemplu:

„Îmi place.......”, „Nervii mei.......”,etc.

Testul de completare – testul Rotter

Testele care presupun completarea de fraze sunt printre cele mai
populare instrumente pentru evaluarea personalitatii folosite de
practicieni (28%le folosesc pt a evalua adulti si 19%pt adolescenti).
53% dintre clinicieni folosesc in general pt evaluare un test de
completare de fraze. Astfel de teste se claseaza pe locul 4 dupa
MMPI, Rorschach si TAT.
Majoritatea psihologilor care folosesc teste de completare de fraze
folosesc Rotter: 18% pentru copii, 32% pentru adolescenti si 47%
pentru adulti.
 Perspective de cotare – implicare afectiva
Gradul şi sensul implicării afective:

fiecare răspuns este cotat cu „+” = trăiri afective pozitive, răspunsuri pozitive;
VIITORUL suna bine pentru mine. CITITUL e o activitate care imi place.
„-” = depresiv, afecte negative, agresiv ADESEORI EU ma enervez vazand cat de
prosti sunt oamenii.
„0” = răspunsuri fără încărcătură afectivă şi personală. CITITUL este ok. MAMA e
diferita de tata.

Perspective de cotare – structura tematica

sunt 7 strucutri tematice
P – se referă la conţinuturile legate de Ego - imagine de sine,
autoapreciere. Întrebările pentru această structură tematică
reprezintă 52% din total şi sunt: 1, 4, 5, 6, 9, 15, 16, 21, 23, 25, 26,
28, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 48, 50, 51, 53, 57,
58, 59, 60, 64, 66, 67, 69, 72, 73, 75, 77, 79. Toate aceste întrebări
vor fi analizate şi din prisma afectivităţii.

Perspective de cotare – structura tematica

M – modul în care e reprezentată în proiecţie

alteritatea (ceilalţi), părerile despre viaţă ale
subiectului, relaţiile cu alţii. Itemii reprezintă 12% şi
sunt: 3, 10, 19, 33, 40, 49, 56, 76.

Perspective de cotare – structura tematica

se referă la formarea personalităţii, la familia de

origine, la copilăria subiectului. Itemii reprezintă 7%
din total şi sunt: 7, 11, 12, 14, 17, 37.

Perspective de cotare – structura tematica

T – trecutul subiectului în general. Itemii reprezintă
4% şi sunt: 55, 70, 78.

Perspective de cotare – structura tematica

F – familia posibilă virtuală / actuală a subiectului.

Itemii reprezintă aproximativ 2% şi sunt: 27, 46.
N – lucruri legate de patologie. Itemii reprezintă
aproximativ 2% şi sunt: 18, 63.

Perspective de cotare – structura tematica

G – generalităţi, răspunsuri fără raportare directa la

subiect. Itemii sunt în proporţie de 21%: 2, 8, 13,
20, 22, 24, 29, 47, 52, 54, 61, 62, 65, 68, 71, 74,
80.

Perspective de cotare
E – raspunsuri direct erotice

D - dacă în răspunsurile subiectului găsim elemente

clar ilogice, stereotipii vădite în reacţia de răspuns.

Perspective de cotare
Se analizează fiecare categorie tematică, se judecă
dacă este încărcată afectiv pozitiv, negativ sau
neutru şi se calculează proporţia lor.
Se însumează în cadrul fiecărui grup tematic de
itemi, numărul itemilor cu aceeaşi valoare afectivă,
rezultând trei sume, care se transformă în procente

Interpretare
Se pot interpreta

Date structurale (timpi de reactie, lungimea raspunsurilor, stereotipiile, blocajele)

Date tematice
Date comportamentale (reactia la itemi si interactiunea cu experimentatorul)
Limbajul scris este formal/informal, coerent/ dificil de inteles, pretentios/simplu, insipid/dramatic.
Difera limbajul scris de limbajul oral?

Studiu de caz
Elev de 16 ani placut, sociabil, aparent relaxat in timpul interviului
preliminar.

Dar raspunsurile sale la intrebari precum si la alte probe ca TAT si

Rorschach sunt scurte, si neinformative psihologic.

Parintii l-au adus pentru ca e tot mai retras si trist.

VREAU SA STIU de ce nu ma inteleg cu parintii mei.

ACASA eu si parintii mei ne certam mult.
CE MA ENERVEAZA cel mai mult e cand parintii mei ma deranjeaza.
TEAMA MEA CEA MAI MARE e ca parintii mei nu ma vor acasa.
CAND ERAM MAI MIC aveam o relatie grozava cu parintii mei.
AM NEVOIE ca parintii mei sa ma inteleaga.
URASC sa ma cert cu parintii mei.
IMI DORESC sa am o relatie mai buna cu parintii mei.
IMI IUBESC parintii desi ei cred altceva.
 Testul arborelui
Ce proiectam intr-un arbore?
Copacul ca oglinda vegetala a omului
Imaginea de sine, conflicte interioare, aspiratii,temeri
Viziunea despre lume
Relatia cu ceilalti
Consemn
„Vă rog să desenaţi un arbore aşa cum doriţi, dar să
nu fie brad.“ (Bradul implică o formă schematică şi,
în consecinţă, proiecţia este superficială.)
Instrumente: coli albe, creion.
Proba nu are limită de timp.
Interpretare – imagine generala
Cum se simte acest copac?
Frumos/urat
Armonios/nearmonios
Schematic/bogat in detalii
Realist/nerealist
Organizat/haotic
Vesel/morbid
Interpretare – analiza trasaturilor
grafice
Linii moi, sterse
Linii dezlanate, intrerupte
Linii ascutite, unghiuri
Interpretarea simbolica
Simbolismul spatiului
Radacina – funcţie de ancorare şi de hrănire.
Trunchiul – funcţie de susţinere, de mediere, conductor al
sevei.
Coroana - zona aspiraţiilor, a nevoii de dezvoltare personală,
zona conştiinţei.
Accesorii ale coroanei

Testul omului
Deseneaza o persoana
Natura testului
în desenul unei siluete umane subiecţii îşi
proiectează modul în care se percep pe ei înşişi, cu
problemele sau conflictele specifice care ţin de
imaginea de sine (Urban, 1967).

Natura testului
Initial test de inteligenta sau de dezvoltare mentala
Mai tarziu s-a constatat ca indica si trasaturi de
personalitate, cat si tensiuni si conflicte care exista
in imaginea de sine.

Consemn
“Desenaţi o persoană în întregime”. După ce
subiectul a terminat, i se spune: “Întoarceţi pagina
si desenati acum o persoană de sex opus primei
persoane desenate”.

Interpretare - Impresia generala:

Ceea ce pare neobisnuit, nerealist

Cat e de complex sau de schematic
Expresia persoanei desenate
Varsta persoanei desenate
Detalii sexuale absente sau prea marcate
Interpretare – Analiza trasaturilor
grafice
Liniile şterse, moi, abia schiţate sugerează lipsa de
tonus, de energie.

Liniile ascuţite sau zimţate sugerează ostilitate,

agresivitate.
Interpretare – Analiza partilor
corporale
Capul – funcţii: comunicare (inclusiv emoţională), gândire, control
Cap mare/mic; fata goala.

Gura – funcţii: comunicare, hrănire, implicare în erotism

Deschisa concava/arc (semiluna)/expresie acra/buze senzuale/dinti/pipa; tigara

Ochii - funcţii: recepţionarea de informaţii, discriminare perceptivă, funcţie expresivă

emoţională; contribuie la seducţie; ancorare în realitate.
Fini cu gene/cercuri goale/ ochi mici/ privire crucisa.

Interpretare – Analiza partilor

corporale
Parul - figurarea părului reprezintă simbolic sexualitate şi agresivitate.
Par abundent si hasurat/coafura ingrijita, elaborata
Urechile
Barba - masculinitate, prestanţă, înţelepciune
Nasul - masculinitate, potenţă (atribut falic al feţei).
Nari/mare/ mic/ turtit
Gatul - legătura între cap şi trunchi, între centrul de control al impulsurilor şi sediul
impulsurilor vitale; organ de mediere.
Gat lung/strangulat

Interpretare – Analiza partilor

corporale
Trunchiul – zona organelor vitale şi a impulsurilor vitale, care trebuie satisfăcute
prin membre şi sunt controlate de cap.
Mic/umeri mari, patrati, mici/bat/organe interne/ musculatura
Sanii – lipsa/ ostentativi
Burta – tendinta orala a subiectului
Mare/talie marcata
Bratele si mainile - manipularea mediului
- brate omise/subtiri/lungi/deschise/hasurate/aascunse
- maini fara degete/degete ascutite/pumn/manusi/maini in buzunare

Interpretare – Analiza partilor

corporale
Picioarele – rol: stabilitate, deplasare, echilibru,
autonomie.
- Subtiri si scurte/coapse accentuate/lipsa picioare
Accesorii
Siluete in miscare
Desene din profil