Creat de: DanRotaru, UTM – 2021 Pentru: Antreprenoriat

Examen ANTREPRENORIAT

1. Antreprenoriat: concept, forme şi tipologii

Activitatea de antreprenoriat - este o activitate independentă, desfășurată pe propriul risc și orientată
spre obținerea profitului ca urmare a utilizării bunurilor, vindderii mărfurilor, executarea sau prestarea
serviciilor către anumite persoane.
Antreprenoriatul - este activitatea de fabricare a producției, executarea lucrărilor și prestare a serviciilor,
desfășurată de cetățeni și asociațiile acestora în mod independent, din propria inițiativă, în numele lor, pe
riscul propriu și sub răspunderea lor patrimonială în scopul de a-și asugura o sursă permanentă de venituri.
Conform leg. RM antreprenor poate fi:
- orice cetățean al RM care nu este îngrădit în drepturi
- orice cetățean străin sau apartid
- un grup de cetățeni apartizi (parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv
- orice persoană fizică sau juridică
2. Formele organizatorico-juridice de antreprenoriat
Societatea cu răspundere limitată (SRL) - societatea comercială al cărui capital social este divizat în
părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii.
Avantaje Dezavantaje
Relativ uşor de constituit Limitarea numărului asociaţilor
Posibilitatea apariţiei unor neînţelegeri între
Statutul legal este bine definit
asociaţi, ce pot duce la lichidarea societăţii
Riscuri financiare mai mici
Conducerea relativ simplă
Nu există obligaţii de a face publice
rapoartele financiare
Răspunderea asociaţilor este limitată

Societatea pe acțiuni (SA) - societatea comercială al cărui capital este divizat în acţiuni şi ale cărei
obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii. Ea poate fi de tip deschis/închis. Capitalul social minimal
pentru înregistrare -20000 lei.
Avantaje Dezavantaje
Durata de viaţă mai mare în comparaţie cu Obligativitatea de a dezvălui public
alte forme organizatorico-juridice; informaţia, prin publicarea în mijloacele de
 informare în masă a rapoartelor financiare
Posibilitatea de atragere a resurselor
financiare suplimentare prin emisie de Plafonul legal al capitalului social mai ridicat
obligaţiuni
Răspunderea proprietarilor în limita valorii
Cheltuieli mai mari pentru înregistrare
acţiunilor ce-i aparţin
Riscuri financiare mai mici Formalităţi multiple pentru înfiinţare
Conducerea relativ simplă

Societatea în nume colectiv (SNC) - o întreprindere fondată din două sau mai multe persoane fizice
şi/sau juridice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei afaceri, în baza contractului de
constituire încheiat între acestea.
Avantaje Dezavantaje
Formalităţi reduse pentru constituirea Răspundere nelimitată pentru daune şi
societăţii datorii
Nu există o mărime legal stabilită a Orice asociat nu se poate retrage fără
capitalului social acordul celorlalţi
Necesită o consultare reciprocă continuă
Cheltuielile pentru înregistrare nu sunt mari
între parteneri
Un membru al societăţii, fără a avea
Evidenţa contabilă este simplificată personal vreo vină, poate fi obligat la plata
unor potenţiale datorii
Proprietarul are autoritate de decizie totală

Societatea în comandită (SC) - este o întreprindere fondată din două sau mai multe persoane fizice
şi/sau juridice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat în
baza contractului de constituire încheiat între acestea.
Avantaje Dezavantaje
Permite celor care nu dispun de capital să Răspundere nelimitată pentru daune şi
intre într-o afacere datorii;
Formalităţi reduse pentru constituirea Imposibilitatea participării comanditarilor la
societăţii conducerea societăţii;
Orice asociat nu se poate retrage fără
Cheltuielile pentru înregistrare nu sunt mari
acordul celorlalţi
Evidenţa contabilă este simplificată
Întreprindere de stat - o întreprindere în care statul (sau organele administraţiei locale) este unicul
fondator şi întreg patrimoniu îi aparţine lui.

Cooperativă de întreprinzător - este o întreprindere înfiinţată de către cinci sau mai multe persoane
fizice şi/sau juridice, care practică activităţi de întreprinzător, ce are scopul de a contribui la obţinerea de către
membrii săi a profitului.

Cooperativă de producție (COOP) - este o întreprindere înfiinţată de către cinci sau mai multe persoane
fizice, în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice, bazate
preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia.

Avantaje
Administrarea pe principii democratice a
activităţii cooperativei;
Capitalul social al cooperativei este variabil,
nefiind stabilită prin lege mărimea minimă a
acestuia;
Unitatea intereselor de muncă, contribuţia
economică şi ajutorul reciproc al membrilor
cooperativei
Dezavantaje
Luarea deciziilor în mod democratic poate
duce la desfăşurarea unor discuţii lungi, fără
a ajunge la un consens şi la o decizie
acceptată de toţi.
Pot apărea neînţelegeri dintre cooperatori,
referitor la contribuţia fiecăruia şi
distribuirea veniturilor, care pot duce la
lichidarea cooperativei

Întreprindere individuală - întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate

privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună.
Avantaje Dezavantaje
Este forma cea mai puţin costisitoare pentru Răspundere nelimitată pentru daune şi
început datorii
Posibilităţi reduse de introducere a
Afacerea poate fi pornită relativ simplu
progresului tehnic
Întreprinderea este incapabilă de a satisface
Veniturile sunt impozitate o singură dată un segment mai mare a cererii, deoarece
capitalul este redus
Evidenţa contabilă este simplificată Formalităţi multiple pentru înfiinţare
 Proprietarul are autoritate de decizie totală Acumularea redusă de capital

3. Susţinerea de către stat a IMM-urilor

În diferite state statul susține întreprinderile mici și mijlocii diferit.

Susținerea de către stat a întreprinderilor mici și mijlocii se efectuează difențiat, în funcție de genul de
activitate, de perioada de funcționare și de numărul agenților economici, cu utilizarea diferitor forme și
metode de susținere și surse de finanțare.
Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM) – care are statut de
organizație necomercială pe lângă Ministerul Economiei, și are drept scop implementarea politicii de stat
privind susținerea dezvoltării întreprinderilor micro, mici și mijlocii.
4. Ce se cere pentru a deveni un antreprenor de succes
Antreprenor – este persoana care identifică oportunitatea unei afaceri, își asumă responsabilitatea inițierii
acesteia și obține resursele necesare pentru încăperea activității.

Caracteristicile antreprenorului de success:

Determinare și perseverență Inițiativă și responsabilitate
Dorința de a câștiga Orientare spre oportunități
Căutarea feedback-ului Toleranță spre eșec
Rezolvarea problemelor existente Încredere în sine și optimism
Îndependență Clarviziune
Lucru în echipă Nivel mare de energie
Abilități manageriale Creativitate și spirit de inovație

5. Etica şi eticheta antreprenorului contemporan

Ținuta fizică – este foarte important ca partenerii să aibă o ținută corectă, îngrijită. În societate este greșit
să te sprijini de spătarul unui scaun sau de perete, să ții mâinile în buzunar sau să te joci nervos cu bricheta,
batista sau alt obiect. Trebuie evitată strângerea genunchilor cu mâinile, sprijinirea capului de spătar, bătutul
cu degetele pe brațele scaunului.
Salutul – este o manifestare de curtoazie față de o altă persoană sau de un grup de persoane. El comportă,
în mimică și în ținută, o serie de nuanțe care pot să-i modifice sau să-i completeze sensul, să constituie o
expresie de stimă sau o simplă obligație formală.
Prezentările – În probleme de etichetă, de o deosebită importanță în activitatea partenerilor este felul în
care se fac prezentările. Persoana care face prezentările se adresează cu formula: „îmi permiteți să vă prezint
pe…”.
Conversația – În ceea ce privește atitudinea în timpul unei conversații, de obicei se spune că nu este frumos
„să pari nici mai inteligent și nici mai instruit decât interlocutorul tău”. În timpul unei conversații, persoana
trebuie să aibă o atitudine corectă, însă degajată, să fie plăcut în conversație și să o canalizeze în problemele
care îl interesează. Desigur, respectul opiniei personale obligă pe oricine să asculte cu politețe tezele
interlocutorului său. Aceasta nu înseamnă că nu se poate interveni, ci este chiar recomandabil să se intervină
însă într-o formă politicoasă, dar fermă, în explicarea pozițiilor proprii atunci când ele sunt interpretate în mod
eronat.
Convorbirea telefonica – Telefonul este un mijloc important și extrem de util în rezolvarea sarcinilor
profesionale curente, cât și în menținerea legăturilor firești între cunoscuți, prieteni. Ținuta și comportarea
persoanei în timpul acțiunilor protocolare menționate prezintă o deosebită importanță.
Ținuta vestimentară va fi cea indicată în invitație. În cazul când o asemenea precizare nu există, se va îmbrăca
un costum adecvat ocaziei respective.
Fumatul – În această problemă, o primă regulă de politețe impune ca nefumătorii să nu fie stingheriți de
către fumători. Se recomandă ca un bărbat să nu fumeze în apropierea unei femei, un tânăr lângă o persoană
mai în vârstă, un funcționar în fața sau lângă superiorul său, dacă știe că toți aceștia nu suportă fumul de
țigară
Ținuta vestimentară – În activitatea de relații cu publicul, ținuta vestimentară are o deosebită importanță.
Regula de etichetă vestimentară cere o îmbrăcăminte corectă, în plina armonie cu conformația corpului și
împrejurările în care este purtată. În aceasta constă și adevărata eleganță. A fi elegant nu înseamnă
preocuparea exclusivă pentru numărul și prețul toaletelor, copierea fidelă a modei lansate de diferite case de
specialitate, ci preocuparea pentru alegerea unor materiale de bună calitate și o croială corespunzătoare,
capabile să răspundă unor nevoi cât mai variate și fără a se demoda prea repede.

6. Căutarea ideilor reușite de afacere

Înainte de a căuta careva idei de afacere trebuie de luat în considerare următorii factori:
Calitățile personale Clienții
Cunoștințe despre concurenți Resursele disponibile
Strategia de lansare Ideea afacerii

Optimizarea procesului de creație a ideii de afacere

Etapa de explorare → Etapa de incubare → Etapa de generare, meditare
→ Etapa decizională → Etapa de acțiune

Dezvoltarea ideii noi reișind din situația existentă pe piață

- Produsele și serviciile care nu există pe piața dată, dar care au fost observate pe alte piețe
pot deveni o oportunitate.
- Schimbările în cererea consumatorului sau noi metode de deservire pot deveni necesități
care nu au fost explorate pe o piață anumită
- Schimbările pe piață, de asemenea pot oferi noi posibilități
- Modificările în legislație pot crea noi oportunități.
7. Evaluarea ideii de afacere
Începe cu analiza răspunsurilor la următoarele întrebări:
- Ce vă place să faceți?
- Care este gradul de risc acceptabil pentru dvs.?
- Care va fi rolul familiei în afacerea dvs.?
- Cât de mult și perseverent intenționați să lucrați?
- Ce condiții a-ți prefera la locul de muncă?
- Care sunt scopurile majore și obiectivele dvs. personale?

Întrebările de control pentru viitorul antreprenor:

- Câți bani aveți în prezent?
- Câți bani doriți să câștigați?
- De câți bani aveți nevoie pentru a atinge scopurile personale?
- Cât puteți investi în momentul actual?

La selectarea ideii de afaceri se ține cont și de următoarele sfaturi:

- Nu începeți afacerea fără întocmirea business planului
- Nu considerați că toate ideile bune sunt oportunități și vor avea success.
- Nu permiteți altora să vă spună ce fel de afacere să inițiați
- Nu faceți concluzia că lipsa competiției înseamnă o oportunitate extraordinară.
- Nu căutați concepte de business care vor schimba lumea
- Feriți-vă de părerile și familiei despre ideea dvs. de afaceri
- Nu deschiteți afaceri copie exactă a altor afaceri
- Nu inițiați afaceri care nu coincid cu scopurile dvs. personale
- Feriți-vă de consultanți care se oferă să elaboreze business planului la un preț rezonabil

8. Evitarea greşelilor comune

Cele mai mari greșeli ale începătorilor antreprenori
1. Cercetarea neadecvată și incorectă a pieței
2. Evaluarea greșită a concurenților
3. Lipsa de inovație
4. Lipsa de consecvență și focusare a activităților
5. Presupuneri simpliste
6. Proiecte ireale (după termeni și costuri)
7. Stabilirea inadecvată a prețurilor
 8. Capital inițial insuficient
9. Prea multe cheltuieli de regie
10. Lipsa de atenție față de fluxul de numerar
11. Delegarea funcției de vânzări unui angajat
12. Necunoașterea clienților
13. Elaborarea unui program de marketing nepotrivit
14. Contrarea doar pe vreo 2-3 clienți
15. Divizarea proprietății în mod egal
16. Tratarea incorectă a angajaților
17. Ignorarea lucrurilor evidente
18. Tendința de a acționa de unul singur
19. Contractele încheiate în formă orală
20. Lipsa de angajament pentru autoeducație

9. Iniţierea afacerii de la zero: avantaje și dezavantaje

Avantajele
- Implementarea nelimitată a ideilor proprii
- Satisfacția de a crea o întreprindere de la zero
- Evitarea transmiterii unei reputații îndoielnice a fostului proprietar
- Posibilitatea de a selecta, motiva și dezvolta independent personalul
- Posibilitatea de a crea afacerea pornind de la viziunea proprie

Dezavantajele
- Insuficiența experienței
- Costul riicat pentru lansarea în afaceri
- Cheltuieli de timp mari pentru lansarea afacerii. Alegerea unei afaceri mai -puțin potrivite.
- Saturația pieței sau existența unei concurențe puternice, care face dificilă afirmarea nou-
venitului. Riscul legat de realizarea unei idei noi
- Eforturile personale mari pentru lansarea afacerii.

10. Cumpărarea unei afaceri existente: avantaje și dezavantaje

Avantajele
- Durata de lansare este relativ mai mică
- Obținerea unor venituri imediate
- Existența unei amplasări favorabile
- Folosirea experienței și a relațiilor vânzătorului
- Existența personalului calificat
- Reducerea riscului

Dezavantajele
- Posibilitatea procurării unei întreprinderi neprofitabile
- Existența unui personal necalificat
- Nedorința personalului calificat de a lucra pentru noul proprietar
- Moștenirea unei reputații îndoielnice
- Existența unor fonduri fixe necorespunzătoare
- Amplasamentul nefavorabilă ; Dificultăți în efectuarea schimbărilor

11. Cumpărarea unei francize: avantaje și dezavantaje

Franciza - este operațiunea care îmbracă forma unui contract prin care o persoană numită francizor îi acordă
unei alte persoane, numită beneficiar sau francizat, dreptul de exploatare a unui ansamblu de drepturi de
proprietate industrială sau intelectuală, în scopul de producție sau de comercializare a anumitor tipuri de
produse și/sau de servicii
Vânzător (franchiser)
Cumpărător (franchisee)

Avantajele pentru franchisee

- Francize-ul are o șansă mai mare se succes, numărul falimentelor fiind foarte mic
- Asistență managerială și de marketing
- Produse și servicii de calitate standard
- Cheltuieli reduse pentru promovarea produselor și a serviciilor

Dezavantajele pentru franchisee

- Firma nu-i aparține nicodată cu adevărat
- Costul ridicat al francizei și contribuția la profit

Dezavantajele pentru franchiser

- Acordarea unui sprijin tehnic (uneori chiar financiar) pe toată perioada contractului de
franchising
- Dificultăți în efectuarea controlului
- Afectarea presigiului franchiserului în cazul în care franchisee-ul se confruntă cu situații
dificile
- Dificultăți în păstrarea confidențialității informației
12. Procedurile de înregistrare a afacerii
Pasul I. Pentru înregistrarea de stat a afacerii, la oficiul teritorial al Agenției Servicii Publice
(www.asp.gov.md) în a cărui rază de deservire se află domiciliul fondatorului, se depun următoarele
documente:

Actele necesare Informația necesară

Buletinele de identitate ale fondatorilor și al Tipul formei organizatorico-juridice a afacerii
administratorului (dacă e altul decât fondatorul)
O listă cu variante de denumire a întreprinderii (în Genurile de activitate pentru care se optează (în
limba română) actele de constituire vor fi incluse maxim 5).
Se va consulta Clasificatorul Activităților din
Economia Moldovei (CAEM-2)
Acte privind sediul firmei, adresa juridică care poate Termenul în care se dorește deschiderea afacerii.
fi : ASP înregistrează întreprinderea în termen de
▪ domiciliul fondatorului; maxim 1 zi lucrătoare de la data prezentării
▪ imobilul acordat de o persoană fizică nefondatoare întregului set de documente. Firma poate fi
(actul ce confirmă dreptul de proprietate și decizia înregistrată și la urgență (în 4 ore).
autentificată notarial, prin care fondatorul permite Tarifele aprobate de Guvern pentru serviciile cu
utilizarea acestui imobil pentru desfășurarea plată prestate de ASP.
activității juridice);
▪ imobilul luat legal în chirie de la o persoană
juridică (contractul de chirie autentificat notarial și
scrisoarea de garanție a proprietarului).

Procedura de înregistrare a afacerii la ASP în 10 etape simple:

1. Se depune o cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de Agenția Servicii Publice;
2. ASP verifică dacă administratorul (altul decât fondatorul) nu prestează muncă prin contract individual de
muncă la o altă unitate în calitate de administrator;
3. ASP acceptă actele pentru înregistrare;
4. Se achită taxa de înregistrare la bancă și se prezintă bonul de plată reprezentantului ASP;
5. ASP emite un certificat pentru deschiderea contului provizoriu în bancă și depunerea capitalului social
(inițial), cu excepția Gospodăriei Țărănești și Întreprinzătorului Individual;
6. ASP face comandă pentru executarea ștampilei;
7. ASP numește data, ora, locul și numele registratorului, când vor fi emise actele de constituire;
8. Se alege banca comercială cu care se va lucra și se depune capitalul social (min 40% pentru SRL + restul 60%
în max. 6 luni de la data înregistrării, asociatul unic achită integral 100%);
9. Se revine la ASP la data și ora stabilită, fără întârziere, cu certificatul bancar - dovadă că a fost depus
capitalul social;
10. ASP înregistrează întreprinderea și proprietarul primești actele de înregistrare.

Înregistrarea de stat a întreprinzătorului individual nu se admite în cazul în care:

a) persoana fizică este deja înregistrată în calitate de întreprinzător individual;
b) persoana respectivă este lipsită, prin hotărîrea instanței de judecată, de dreptul de a
practica activitate de întreprinzător.
Pasul II. Punerea la evidență fiscală la Serviciul Fiscal de Stat (www.sfs.md).
Acte necesare: Certificatul de înregistrare, Extrasul din Registru de stat, Actul proprietate sau Contractul de
arendă pentru adresa juridică, Adeverința de atribuire a codurilor statistice, obținută la BNS, Ordinul de
angajare a contabilului-șef, Buletinul contabilului-șef, Buletinul administratorului, Decizia privind înregistrarea
persoanei juridice (de la ASP), decizia fondatorilor (de la ASP).
Pasul III. Înregistrarea în calitate de plătitor al cotelor asigurărilor sociale la oficiul teritorial al Casei
Naționale de Asigurări Sociale CNAS (www.cnas.md).
Acte necesare: copia Certificatului de înregistrare a întreprinderii și originalul, copia Extrasului din registru de
stat, Certificatul de la banca comercială, unde aveți cont deschis pentru întreprindere, rechizitele bancare,
Adeverința de atribuire a codurilor statistice (de la BNS).
Pasul IV. Înregistrarea în calitate de plătitor al primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală la
agenția teritorială a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină CNAM (www.cnam.md).
Acte necesare: copia și originalul Certificatului de înregistrare.
Pasul V. Transmiterea datelor către Biroul Național de Statistică (BNS) (www.statistica.md).
Acte necesare: Certificatul de înregistrare, Extrasul din registru de stat, Adeverința de atribuire a codurilor
statistice, obținută la BNS.
Pasul VI. Obținerea licenței, pentru activități care pot fi practicate numai în bază de licență;
Pasul VII. Obținerea autorizațiilor. De exemplu: Autorizația de funcționare a unităților comerciale și de
prestare a serviciilor sociale care legalizează amplasamentul afacerii sau Autorizație sanitară de funcționare,
eliberată la Centrul de Medicină Preventivă, care confirmă faptul că activitatea desfășurată corespunde
integral prevederilor sau cerințelor sanitaro-epidemiologice în vigoare etc. Aceste documente se numesc acte
permisive și sunt reglementate de Legea privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător
nr. 160 din 22.07.2011.
Actul permisiv este document constatator prin care autoritatea emitentă constată unele fapte juridice
și/sau conferă solicitantul cu o serie de drepturi și obligații pentru inițierea, desfășurarea și/sau încetarea
activității de întreprinzător sau a unor acțiuni aferente acestei activități. Actul permisiv poate avea formă de
autorizație, permis, certificat, aviz, aprobare, coordonare, brevet, atestat de califi care.
Nomenclator al actelor permisive – listă oficială a actelor permisive, stabilită de legea sus numită, în
care se specifică termenul lor de valabilitate, taxa ce urmează a fi încasată, precum și autoritățile emitente
abilitate cu dreptul de eliberare a unor astfel de acte. Acest nomenclator poate fi găsit pe următorul site al
Portalului de Servicii Publice: http://servicii.gov.md

Actele de constituire sunt următoarele:

- Decizia Agenției Servicii Publice privind înregistrarea (coincide cu data înregistrării persoanei juridice);
- Certificatul de Înregistrare (cu numărul unic de identificare IDNO, care coincide cu codul fiscal);
- Extrasul din Registrul de Stat;
- Actele de Constituire (Decizia de fondare, Statutul);
- Ștampila și Adeverința de fabricare a ștampilei;
- Înștiințarea despre luarea la evidență fiscală, statistică, medicală și socială.

13. Protecția proprietății intelectuale

Pentru a reuși pe piață și a fi competitivă, întreprinderea trebuie să introducă inovații, să lanseze noi
produse și modele industriale, să aplice noi tehnologii sau să le îmbunătățească pe cele existente, creând noi
mărci comerciale. Deoarece rezultatele activității de cercetare-dezvoltare constituie un bun al întreprinderii,
care a necesitat investiții, precum și pentru stimularea creării de noi bunuri, este important și necesar ca
drepturile de proprietate intelectuală (DPI) ale întreprinzătorilor să fie protejate.
Drepturile de proprietate intelectuală se referă la:
- obiectele de proprietate industrială, care cuprind invenții, modele de utilitate, soiuri de plante, topografii ale
circuitelor integrate, denumiri de origine ale produselor, mărci de produse și mărci de servicii, desene și
modele industriale. Aceste drepturi pot fi protejate numai după înregistrarea de stat la AGEPI;
Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) – instituție publică ce organizează și
efectuează protecția juridică a proprietății intelectuale pe teritoriul Republicii Moldova.
- obiectele dreptului de autor și ale drepturilor conexe. Dreptul de autor se extinde asupra operelor
literare, artistice, științifice etc., inclusiv programe pentru calculator, baze de date, website-uri, și apare odată
cu crearea operei;
- secretul comercial (know-how) etc.
În activitatea antreprenorială este importantă nu numai protecția drepturilor intelectuale proprii, ci și
respectarea drepturilor de proprietate intelectuală ale altor afaceri.
Astfel, înainte de a lansa un produs, o marcă comercială sau un model industrial, este necesar a verifica dacă
acestea nu au fost deja înregistrate de alte persoane. În caz contrar există probabilitatea ca întreprinderea să
fie trasă la răspundere pentru încălcarea dreptului asupra proprietății intelectuale. Informații oficiale despre
obiectele de proprietate industrială înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova pot fi găsite în în Registrul
electronic al titlurilor obiectelor de proprietate intelectuală, accesând adresa http://www.db.agepi.md
Un alt aspect important cu privire la respectarea drepturilor de proprietate intelectuală se referă la
contrafacere și piraterie. Întreprinderile mici și mijlocii sunt, de regulă, cele mai afectate de acest fenomen,
deoarece dispun de resurse (de timp, financiare și umane) limitate pentru a-i urmări pe falsificatori.
Combaterea contrafacerii și pirateriei este nu doar o problemă internă a întreprinderii, ci și una statală, având
drept consecință reducerea încasărilor la buget, prin netransferarea taxelor și impozitelor aferente.

14. Marketingul şi utilitatea lui în afaceri

Marketing-ul poate fi definit sub 3 aspecte
1. Concepție privind organizarea și desfășurarea activității economice potrivit căreia producția trebuie să
fie permanent adaptată la cerințele prezentate și viitoare ale consumatorilor și să le satisfacă cu
maximum de eficiență (profit)
2. Ansamblul metodelor și tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor și satifacerea
acesteia.
3. Disciplina științifică care studiază eficiența economică a activității de antreprenoriat.
Obiectivele marketing-ului
Obiective economice Obiective psihologice
 creşterea cifrei de afaceri, creşterea gradul de cunoaştere a produselor
vânzărilor întreprinderii
creşterea sau menţinerea cotei de piaţă; gradul de satisfacţiei a clientului

imagine favorabila în rândul consumatorilor

creşterea profitului şi a ratei profitului
sau imaginea de marcă sau firmă

creşterea nivelului investiţiilor

reducerea riscului

Prin urmare, funcția managerială a marketingului este funcție integrată care ajută la potrivirea
nevilor clienților actuali și potențiali cu scopurile întreprinderii prin intermediul schimbărilor.

Principiile marketingului
- Orientarea companiei pe satisfația clientului
- Răspuns flexibil la schimbările în nevoile clienților producătorului și să se adapteze la producția de bunuri
- Influența activă și direcționată a producătorului aasupra cererii consumatorilor
- Crearea unui sistem eficient de stimulare
- Asigurarea profitabilitatea firmei
- Controlul obligatoriu și evaluarea continuă a activităților de marketing
15. Cercetarea pieței
Piața este:
1. Loc de comercializare
2. Mediul în care are loc mișcarea de marfă-bani
3. Totalitatea relațiilor economice în cadrul societății
4. Locul unde se întâlnește cumpărătorul cu vânzătorul a-și coordona interesele

Etapele de cercetare a pieței

1. Identificarea problemei și obiectelor cercetării
2. Elaborarea planului de cercetare
3. Culegerea informației
4. Analiza informaței
5. Evaluarea rezultatelor de cercetare

Planul de cercetare a pieței:

1. Scopul cercetării pieței – a determina dacă piața solicită produsul sau serviciul pe care
dorim să-l lansăm și să elaborăm o strategie reală de lansare pe piață.
2. Obiectul cercetării – piața, produsul, prețul, distribuția, comunicarea
 3. Metode de cercetare – studiul, observarea, informații de bază, experimentul pe piață

Metode de cercetare a pieței:

1. Studiul – sondajul, interviul personal, telefonic, anchete
2. Observarea – de ex. urmărirea fluxului pietonal și de transport; vizite în calitate de
clienți, studierea materialelor promoționale
3. Informații de bază – studierea manualelor companiilor și a literaturii de specialitate
4. Experimentul pe piață – se aplică în scopul verificării tuturor aspectelor legate de
afacerea planificată într-o situație similară cu cea reală.
16. Politica de produs
Politica de produs se referă la deciziile pe care firma ta le ia în principal prin tactici și strategii
legate de produs. Toate acestea pentru a satisface principalele categorii de clienți și potențiali
clienți.

Politica de produs face legătură cu următoarele noțiuni:

1. Calitate
2. Produse noi
3. Design
4. Brand
5. Cercetare și dezvoltare
6. Ciclul de viață
7. Garanție și servicii
8. Relații cu clienții
9. Produse sau servicii

Produsul reprezintă tot ceea ce poate fi oferit pe piața, astfel încât să fie remarcat, achiziționat
sau consumat pentru a satisface o nevoie.
17. Ciclul de viață a produsului
Ciclul de viață al produsului se referă la durata medie de viață a unui produs: se face o
analogie cu (produsele se nasc, se dezvoltă, ajung la maturitate și apoi îmbătrânesc); în funcție
de perioada din viață în care se află produsul, sunt influențate și vânzările acestuia
Lansare → Creștere → Maturitate → Declin
18. Managementul produselor noi
19. Politica de preț
Determinarea strategiei corecte de stabilire a preţurilor este un criteriu important pentru succesul în afaceri.
Preţul este o pârghie invizibilă de control a cererii de bunuri pe piaţă, el este stabilit, pe de o parte, de
producător, iar pe de altă parte, de client.

Prețul stabilit de producător este

costul produsului + impozit + marja de profit

Politica de stabilirea a prețurilor include

1. Nivelul de preț, ceea ce așteaptă clienții
2. Etapa ciclului de viață al produsului
3. Nivelul costurilor de producție
4. Prețurile produselor concurente
20. Promovarea firmei şi a ofertei
Promovarea – este un ansamblu de acțiuni și mijloace de informare pentru atragerea
cumpărătorilor potențiali și a creșterii eficienții economice a activității întreprinderii
producătoare.
Programul de promovare
1. Identificarea pieței – țintă
2. Stabilirea obiectivelor comunicării
3. Elaborarea mesajului
4. Alegerea canalelor de comunicare
5. Stabilirea bugetului de promovare
6. Elaborarea mix-ului de promovare
7. Evaluarea rezultatelor

Metode de promovare:
1. Publicitatea
2. Promovarea vânzărilor
3. Relații publice
4. Vânzări directe

21. Proiectarea sistemului de distribuție

Condiţiile de livrare prezintă informaţii pentru cumpărător despre ce este inclus în preţ, când
şi unde se va produce livrarea mărfurilor, va specifica obligaţiunile cumpărătorului şi
vânzătorului şi, cel mai important, când cumpărătorul obţine împuternicirea de a deţine
dreptul asupra mărfii.
Dezvoltarea continuă a relaţiilor în cadrul canalului de distribuţie
1. Distribuția directă sau indirectă
2. Intensitatea distribuției
3. Controlul și conflicte în cadrul canalului de distribuție
Metode de distribuție
1. Producător – Consumator
2. Producător – Detailist – Consumator
3. Producător – Angrosist – Detailist – Consumator
4. Producător – Agent – Angrosist – Detailist – Consumator

22. Semnificația personalului pentru inițierea afacerii

23. Procesul de conducere a personalului în cadrul unei afaceri
24. Structura organizatorică a afacerii
Structura unei organizații poate fi definită ca o sumă totală a mijloacelor utilizate pentru a
repartiza sarcini diferite și pentru a asigura coordonarea necesară între acestea.
Structura organizatorică este definită ca reprezentând ansamblul persoanelor, subdiviziunilor
organizatorice și a relațiilor dintre acestea, orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite
ale întreprinderii.
Organigrama este o reprezentare schematică formală a structurii întreprinderii care dă o
imagine exactă a diviziunii muncii și indică ce posturi există, cum sunt grupate pe
compartimente și sectoare, cum circulă informația între ele.
25. Managementul remunerării muncii
Managementul recompenselor constă în proiectarea, implementarea și menținerea
sistemelor de recompense ale salariaților care trebuie să fie adaptate îmbunătățirii continue a
performanțelor organizatoriale.
Scopul principal al unui sistem de recompense este de a motiva angajații firmei.
26. Motivarea personalului
Motivarea este o stare interioară ce energizează, activează sau pune în mișcare un individ,
orientând comportamentul său direct unui țel, unui obiectiv.
Motivarea poate fi
1. Motivare pozitivă – se pune accentul pe recompensă, laudă, recunoaștere, stimă.
2. Motivare negativă – se bazează pe amenințări în reducerea satisfacțiilor, reduceri de
salariu, amenzi, amenințări verbale, mustrări.
27. Relațiile cu angajații
28. Planul de afaceri al întreprinderii
Planul de afaceri este un document confidențial în care sunt scrise obiectivele și scopurile
întreprinderii, demonstrându-se în detaliu modalitățile de atingere a acestora.

Planul de afaceri este un instrument foarte util nu numai pentru managementul firmei, dar și
pentru potențialii săi creditori și investitori, mai ales în situația în care se urmărește tragerea
de capital. Aceștia vor aprecia în mod deosebit un plan de afaceri obiectiv, concis, și care
cuprinde informații utile și complete necesare în procesul de luare a unei decizii.
29. Structura, conținutul și caracteristtica planului de afaceri
Structura generală a unui plan de afacere:
1. Pagina de titlu
2. Scopul elaborării planului
3. Cuprinsul planului de afacere
4. Sumarul, rezumatul sau sinteza planului de afacere
5. Descrierea afacerii
6. Descrierea pieței
7. Activitatea de marketing
8. Organizarea și conducere
9. Evaluarea riscurilor
10. Anexe
30. Planificarea financiară
Planificarea financiara a dezvoltarii unei intreprinderi presupuneintocmirea situatiilor
financiare previzionate cu scopul prevenirii lipsei delichiditati, a reducerii incertitudinii care
planeaza asupra viitoruluisocietatii dar si pentru necesitatile de informare ale actionarilor si
ale altorinvestitori.
31. Contul de profit si pierderi: destinația și elementele componente
32. Bilanțul contabil: definirea și structura
Bilanţul este un raport financiar-contabil care arată ce deţine şi ce datorează firma la un
moment dat
• Diferenţa dintre ce deţine şi ce datorează firma reprezintă capitalul propriu sau cu alte
cuvinte valoarea lui netă
• Cele două părţi ale bilanţului contabil trebuie să fie în permanenţă egale
Activul = Pasivul sau Mijloace economice = Surse proprii+Surse atrase
33. Activele întreprinderii: definirea și clasificarea lor
ACTIVE reprezintă totalitatea mijloacelor economice aflate la dispoziţia întreprinderii şi
controlate de către aceasta.
Activele sunt de 2 tipuri (imobilizate, circulante):
 1. Imobilizate - cuprind acele categorii de bunuri, care au rezistenţă durabilă în
întreprindere şi care nu se consumă la prima utilizare, în cadrul acestora se cuprind
următoarele mase patrimoniale.
• Imobilizări necorporale;
• Imobilizări corporale;
• Active biologice imobilizate;
• Investiţii financiare pe termen lung;
• Investiţii imobiliare;
• Creanţe şi avansuri acordate pe termen lung.
2. Circulante - sunt bunurile care participă la procesul de producţie cu întreaga lor valoare
de utilitate şi care se consumă şi îşi transmit dintr-o dată valoarea de utilitate şi valoarea
asupra noului produs. Sub aspectul lichidităţii, caracteristica de bază a activelor curente
este aceea că durata ciclului de exploatare este mai mică de un an.
• stocuri;
• creanţe comerciale și calculate;
• numerar;
• investiţii financiare curente.
34. Sursele de constituire a activelor şi clasificarea lor
35. Fluxul de numerar: definirea, tipologia și elementele componente
36. Impozitarea afacerilor în Republica Moldova