Universitatea din București

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Master Probațiune

Lucrare de disertație

Coodonator științific Dr. Oancea Gabriel

Student Pascale Ruxandra

Iunie 2021

1
 Universitatea din București

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Master Probațiune

Lucrare de disertație
Specificul intervenției consilierului de probațiune în lucrul cu persoanele
consumatoare de droguri de risc

Coodonator științific Dr. Oancea Gabriel

Student Pascale Ruxandra

Iunie 2021

2
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

SESIUNEA: _______IUNIE 2021__________

Programul de master _________PROBATIUNE__________

FIŞA DE EVALUARE A LUCRĂRII DE DISERTATIEI

NUMELE ŞI PRENUMELE PASCALE IOANA RUXANDRA

CANDIDATULUI

SPECIFICUL INTERVENȚIEI CONSILIERULUI DE

PROBAȚIUNE ÎN LUCRUL CU PERSOANELE
TITLUL LUCRĂRII
CONSUMATOARE DE DROGURI DE RISC

INDRUMĂTORUL LUCRĂRII OANCEA GABRIEL

DE DISERTAŢIE

EVALUAREA LUCRĂRII

CRITERII PUNCTAJ
1 Reprezentativitate pentru domeniu a temei lucrării 1 2 3 4 5 6 7 8 9
10
2 Tratarea subiectului; dimensiunea lucrării (tratare superficială / în profunzime; 1 2 3 4 5 6 7 8 9
lucrare sub/supradimensionată / adecvată subiectului) 10

3
 3 Structurarea lucrării (împărţirea pe capitole, echilibrul părţilor) 1 2 3 4 5 6 7 8 9
10

4 Documentarea şi utilizarea surselor bibliografice (sumare / bogate, aduse la 1 2 3 4 5 6 7 8 9

zi; citare corectă) 10
5 Analiza critică, examinarea şi interpretarea critică a bibliografiei şi a faptelor 1 2 3 4 5 6 7 8 9
studiate 10

6 Aplicarea conceptelor şi a metodologiei asupra unui domeniu nou (studiu de 1 2 3 4 5 6 7 8 9

caz) 10

7 Originalitate, contribuţie personală, puncte de vedere noi 1 2 3 4 5 6 7 8 9

10

8 Calitatea expunerii şi a argumentării (stăpânirea conceptelor, fundamentare 1 2 3 4 5 6 7 8 9

metodologică, argumentare riguroasă) 10
9 Stil, exprimare (coerenţă, fluenţă, corectitudine) 1 2 3 4 5 6 7 8 9
10

10 Tehnoredactare (cu greşeli / corectă, îngrijită) 1 2 3 4 5 6 7 8 9

10

Nota propusă:

10

Semnătura coordonatorului:

Data ..............18.06.2021.................

4
 DECLARAŢIE

Subsemnatul/a .........…PASCALE IOANA RUXANDRA..............................

absolvent/ă al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti, declar
că lucrarea de licență/disertație este elaborată doar de mine, pe baza efortului personal de
cercetare şi redactare. În cadrul lucrării precizez sursa tuturor ideilor, datelor şi formulărilor
care nu îmi aparţin, conform normelor de citare a surselor. Declar că toate afirmaţiile din
lucrare referitoare la datele şi informaţiile analizate, la metodele prin care acestea au fost
obţinute şi la sursele din care le-am obţinut sunt adevărate. Înţeleg că falsificarea datelor şi a
informaţiilor analizate în lucrare constituie fraudă şi este sancţionată prin exmatriculare.
Înţeleg că atât susţinerea publică a unei teze elaborate de altcineva, cât şi inserarea în
lucrarea proprie a unor formulări, date sau idei elaborate de altcineva (mai mult de 10 cuvinte
consecutive) fără a preciza explicit sursa acestora conform normelor de citare, chiar dacă
formulările din text sunt modificate, combinate cu idei proprii sau traduse din altă limbă,
constituie plagiat şi sunt sancţionate prin exmatriculare.

Data:

18.06.2021 Semnătura:

5
Verificat originalitatea conţinutului lucrării

Îndrumător lucrare............OANCEA GABRIEL...............

Data

18.06.2021 Semnătura

6
Raport plagiat

7
Cuprins
Capitolul I ...................................................................................................................................................... 8
Organizarea și funcționarea sistemului de probațiune ................................................................................ 8
I.1 O istorie a probațiunii ............................................................................................................................ 11
I.2 Concepte generale ................................................................................................................................. 13
I.3 Istoricul drogurilor ................................................................................................................................. 14
I.4 Obligarea la tratament ca principal vector al intervenției consilierului de probațiune cu procedurile
subsecvente prevăzute în legislație ............................................................................................................ 22
Capitolul II. Specificul lucrului cu persoanele consumatoare de droguri. Modele de bună practică din
România și alte jurisdicții. ........................................................................................................................... 25
II.1 Evaluarea persoanelor dependente de droguri .................................................................................... 26
II.2 Stadiile ciclului schimbării (după Prochaska şi Di Clemente) ................................................................ 31
II.3 Rolul comunității în evaluarea și tratamentul consumatorilor (comunități terpeutice, programe de
tratament ) .................................................................................................................................................. 35
III. Studiu privind riscul de recidivă al persoanelor consumatoare............................................................. 38
Concluzii ...................................................................................................................................................... 45
Referințe bibliografice ............................................................................................................................ 49

Capitolul I
Organizarea și funcționarea sistemului de probațiune
8
 I.1 O istorie a probațiunii
I.2 Concepte generale
I.3 Istoricul drogurilor
I.4 Obligarea la tratament ca principal vector al intervenției consilierului de probațiune
cu procedurile subsecvente prevăzute în legislație

Cuvant introductiv

Am ales să realizez disertația pe această temă, deoarece consumul de droguri reprezintă

una dintre cele mai grave probleme sociale.

În societatea românească au loc confruntări majore pe plan social, cu un impact negativ

asupra membrilor societății. Aceste schimări au generat în rândul tinerilor un sentiment de
descurajare și frustrare, schimbări ce se materializează în comportamente deviante. În multitudinea
formelor pe care le îmbracă devianța socială, un loc aparte îl ocupă consumul de droguri.

Consumul de droguri reprezintă o problemă de natură socială, care are în componența sa

atât factori interni (relația atitudine-comportament, modul de gândire al individului), cât și factori
externi (sociali: probleme familiale, influența anturajului; economici: veniturile mici, lipsa unui
adăpost). În abordarea acestei probleme, teoriile pot fi împărțite în două categorii: teorii
psihosociale, care pun accentul pe factorii interni și teorii sociologice, ce cuprind factorii externi.

„Consumul de droguri poate fi văzut și ca un act de conformare. Din dorința de a face parte
dintr-un grup și de a deține sentimentul de apartenență, individul este dispus să se conformeze
normelor grupului, respectiv să consume diferite substanțe deoarece și ceilalți membrii o fac.
Așadar, conformarea reprezintă supunerea la regulile unui anumit grup determinată de două
modalități de gândire „.1 În primul rând, atunci când individul este nesigur de comportamentul său
preia ceea ce observă la indivizii din grup. În al doilea rând, individul își însușește normele
grupului din dorința de apartenență la acesta.

1
Septimiu Chelcea, „Psihologie socială” 2013, ed comunicare

9
 ”Analiza factorilor sociali determinanţi în preluarea şi extinderea comportamentului
adictiv printre tineri presupune analiza detaliată a tuturor aspectelor care caracterizează perioada
adolescenţei, cu accent pe procesele de educaţie şi socializare. De cele mai multe ori,
comportamentul deviant al tinerilor este un produs principal al orientărilor comportamentale şi
motivaţionale dobândite în cursul procesului de socializare din cadrul familiei, şcolii şi grupului
de prieteni. Orientările comportamentale şi motivaţionale ale copilului devin din ce în ce mai
definite pe măsură ce acesta creşte, ele având implicaţii serioase pentru conduitele şi acţiunile sale
în viaţa socială.”2

Consumul de drog poate fi o opțiune de viață, o modalitate de a obține relaxarea, satisfacția,

fericirea sau împlinirea. Pentru cei care îl descoperă ca alterativă, viața capătă un nou sens. Un
sens lipsit însă de siguranță și de liniște, căci ceea ce pare inițial o revelație se transformă în timp
în suferință.

”Consilierul de probațiune poate apărea mai devreme sau mai târziu în viața unei astfel de
persoane, atunci când consumul de drog se asociază cu comportamentul infrațional, iar rolul său
este decisiv în cursul pe care această persoană îl va descoperi și îl va conferi vieții.” 3

Pornind de la aspectele menționate, a fost elaborată această lucrare, ea fiind structurată

astfel , în primul capitol al părţii teoretice, intitulat ”Organizarea și funcționarea sistemului de
probațiune”, voi discuta mai pe larg despre obligarea la tratament ca principal vector al
intervenției consilierului de probațiune, cu procedurile subsecvente prevăzute în legislație.
Cunoaşterea cât mai exactă a profilului personalităţii persoanelor consumatoare permite, în primul
rând, organizarea unui program diferenţiat şi individualizat de reeducare, recuperare şi reinserţie
socială. În al doilea rând, cunoşterea acestui profil este profitabilă organelor judiciare în finalizarea
intenţiei lor de stabilire a adevărului şi de soluţionare legală a cauzelor referitoare la infracţiuni la
regimul drogurilor. Consumatorul se prezintă ca o personalitate deformată, ceea ce îi permite
comiterea unor acţiuni atipice cu caracter antisocial.

2
https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20XI-a/Sociologie/All/A187.pdf
3 Schiaucu, V., Canton, R., 2008, Manual de probațiune, Editura Euro Standard, București

10
 În cel de-al doilea capitol voi discuta despre Specificul lucrului cu persoanele
consumatoare de droguri, unde voi aborda mai multe teme, printre care aspecte ale terminologiei
specifice (drog, toleranță, sevraj, abstinență etc). Un subiect important despre care voi discuta în
acest capitol, este despre Stadiile ciclului schimbării sau Modelul transteoretic (după Prochaska şi
Di Clemente), care a dobândit o importanță foarte mare în ultimele decenii ca paradigmă pentru
evaluarea dispoziției spre schimbare. În special, discutăm paradoxurile puse de conceptul de
„precontemplare”; definirea exogenă a problemelor umane pe baza criteriilor instituționale și
clinice; și ambiguitatea modelului, unde scopul însoțirii și îndrumării pacientului contrastează cu
impunerea definițiilor problemelor și a strategiilor de soluționare.

În ultimul capitol, voi prezenta cercetarea despre riscul de recidivă asupra persoanelor
consumatoare de droguri, unde voi expune chestionarul aplicat respondenților dar și analiza și
interpretarea datelor.

I.1 O istorie a probațiunii

11
 ”Din punct de vedere etimologic, termenul de probaţiune provine din limba latină, respectiv
probatio, care însemna încercare, iertare. ”4

În opinia unor autori americani 5, originile probaţiunii nu constituie rezultatul unui proces
legislativ, deliberativ, creativ, ci mai degrabă rezultatul unui proces gradual şi aproape
imperceptibil de modificare a unor practici legale existente deja.

Conform Asociaţiei Corecţionale Americane 6acest concept este susceptibil de mai multe
definiţii, respectiv, prin raportare la sentinţă, la instituţie (organizaţie) şi la proces.

Astfel, prin raportare la sentinţă, probaţiunea reprezintă o dispoziţie judiciară care stabileşte
statutul legal al celui acuzat, adică libertatea lui în comunitate este asigurată în continuare, dar
devine un subiect aflat, pentru supervizare, în evidenţa unui serviciu de probaţiune şi, totodată,
subiect aflat într-o condiţionare impusă de o instanţă .

”Ca instituţie 7, probaţiunea vizează o agenţie de servicii desemnată să „asiste”/să

deservească o instanţă şi să execute anumite servicii în administrarea justiţiei penale. ”

”Ca proces 8, probaţiunea implică o investigare anterioară pronunţării unei hotărâri

judecătoreşti, pentru instanţă, dar şi monitorizarea persoanelor în comunitate. ”

”Statul Massachussetts din SUA şi Anglia au incontestabilul merit de a fi generat sistemul

probaţiunii în lume, pe parcursul primei jumătăţi a sec. al XIX-lea, în încercarea de a umaniza
sistemul justiţiei penale.”9

Pe parcursul acesui capitol se vor regăsi unele concepte asociate dependenței și consumului
de droguri. De aceea consider că este necesară o scurtă descriere.

4
https://www.revistadesociologie.ro/sites/default/files/09-apreda_0.pdf
5
Robert M. Carter, Leslie T. Wilkins, Probation, Parole and Community Corrections, 2nd ed., John Wiley&Sons, Inc., 1976, p.
82
6
Ibidem, p. 78
7 Ibidem
8 Ibidem
9
Schiaucu, V., Canton, R., 2008, Manual de probațiune, Editura Euro Standard, București

12
I.2 Concepte generale
”Drogul10 – substanța care , odată absorbită în organismul viu, poate modifica una sau mai
multe funcții ale acestuia. Poate crea dependență fizică și/sau psihică ori tuburări grave ale
activității mentale, ale percepției, ale comportamentului sau ale conștiinței.”

”Substanță11 – termen preferat în locul celui de „drog” deoarece se evită următoarele

confuzii: în concepția neprofesioniștilor acest termen implică exclusiv drogurile ilegale, dar
droguri sunt considerate și alte substanțe care pot fi procurate legal (tutun, alcool, codeină,
benzodiazepinele).”

„Abuzul de substanță12 – este un mod patologic de consum ce se întinde pe o perioadă de

cel puțin 12 luni de zile și conduce la o afectare clinică semnificativă sau la disconfort psihic
manifestate prin cel puțin una din următoarele condiții: consum repetitiv ce determină
incapacitatea de a îndeplini principalele obligații de serviciu, școlare sau casnice, consum repetitiv
în situații riscante (la volan, la școală); consum repetitiv ce duce la încălcarea normelor sociale,
soldate cu amenzi, arestări.”

”Dependența13 – este o stare de intoxicație cronică sau periodică produsă de consumul

repetat al unui drog natural sau sintetic. ”

”Dependența fizică14 – este o stare adaptativă având consecință apariția unor tulburări
fizice intense când este suspendată administrarea drogului sau după neutralizarea acțiunii sale de
către un antagonist specific. Aceste tulburări constituie un sindrom de dezobișnuire.”

10 https://www.revistadesociologie.ro/sites/default/files/09-apreda_0.pdf
11 https://www.isj.tm.edu.ro/public/data_files/specializari/fisier-342.pdf
12 Ibidem
13 Ibidem
14 Ibidem

13
 ”Dependeța psihică15 – se caracterizează prin dorința nestăpânită de a reînnoi luarea unui
drog fără ca să urmeze în mod necesar o tendință de creștere a dozelor sau fără să apară un sindrom
de dezobișnuire în caz de încetare a administrării.”

”Toleranța la substanță 16
– necesitatea de a crește treptat cantitatea de substanță
psihoactivă pentru a obține același efect. Efect diminuat în timp la folosirea aceleași cantități de
substanță care duce la creșterea cantitășii substanței pentru a obține efectul dorit.”

”Sevrajul17 – răspunsul organismului la absența bruscă a drogului cu care este obișnuit.

Cel mai sever sevraj apare la heroină și se manifestă prin: neliniște, insomnie, tremur puternic,
dureri articulare și musculare, dureri absominale. ”

”Supradoza18 – poate interveni când consumatorul utilizează o doză prea puternică în

raport cu cea obișnuită; “

I.3 Istoricul drogurilor

Conform definiţiei date de Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), drogul este

substanţa care, odată absorbită în organismul viu, poate modifica una sau mai multe funcţii ale
acestuia. ” Din punct de vedere farmacologic, drogul este substanţa utilizată de medicină şi a
cărei administrare abuzivă (consum) poate crea o dependenţă fizică şi/sau psihică ori tulburări
grave ale activităţii mentale, ale percepţiei, ale comportamentului sau ale conştiinţei.”19

”După Dicţionarul Explicativ al Limbii Romane (DEX), ediția 1978, drogul era
considerat materia primă de origine vegetală sau animală folosită la prepararea unor
medicamente, ceea ce fără îndoială ne conduce la conceptul de precursor. În schimb, verbul a se

15 Ibidem
16 Ibidem
17 Ibidem
18 Ibidem
19
https://graduo.ro/proiecte/chimie-generala/drogurile-calmantul-secolului-trecut-136001

14
droga aduce în discuţie „consecinţele nefaste produse de administrarea unor cantităţi exagerate”
de medicamente. În DEX ediția 1998 se aduc completări la această definiţie.” 20

”Astfel, drogul este acea substanţă care, pe lângă proprietăţile de precursor, definite in
ediția anterioară a dictionarul, poate fi și o substanţă stupefiantă sau un medicament, ceea ce
desigur generează şi mai multă confuzie.” 21

”Conform Manualului de diagnosticare și statistică a problemelor mentale (DSM IV),

drogurile se împart în unsprezece categorii”: 22

1. Alcool;

2. Amfetamine sau simpatomimetice cu acţiune similară;

3. Cafeină;

4. Cannabis;

5. Halucinogene;

6. Inhalante;

7. Nicotină;

8. Opiacee;

9. Phencyclidină;

10. Sedative, hipnotice sau anxiolitice.

După efectele lor asupra sistemului nervos central, drogurile se clasifică în:

• Depresive: alcoolul, opiaceele, barbituricele şi tranchilizantele;

• Stimulente: majore (amfetaminele, cocaina), minore (nicotina);

• Perturbatoare: halucinogenele, cannabisul, inhalantele, drogurile de sinteză.

20
https://dexonline.ro/definitie/drog/53081
21
https://www.ujmag.ro/economie/altele/consumul-si-traficul-de-droguri/rasfoire/
22
Ibidem

15
 În funcţie de originea lor, drogurile se împart în:

 Naturale: obţinute din plante:

• Opiu şi opiacee;

• Canabis;

• Frunze de coca;

• Alte plante.

 Semisintetice: sunt realizate prin procedeele chimice pornind de la o substanţă

naturală:

• heroină;

• LSD;

 Sintetice: elaborate în întregime prin procedee chimice:

• Morfină;

• Metadonă;

• Mescalină;

• Amfetamine;

• Ecstasy.

Opiacele

Opiul a fost un medicament popular în rândul femeilor și utilizat pentru copiii cu

colici în urmă cu mai bine de 100 de ani. Dar percepția s-a schimbat când a fost folosită pentru a
stigmatiza chinezii americani care lucrau pe căile ferate la începutul anilor 1800. Imaginea
chinezilor care folosesc opiu a făcut ca acesta să devină unul dintre primele medicamente care au
fost interzise în 1914. Astăzi se recunoaște că opiumul are beneficii medicale importante.

16
 Opiu, se obține din semințele necoapte ale macului de opiu (Papaver somniferum), o
plantă din familia Papaveraceae. Opiul se obține prin incizarea ușoară a capsulelor de semințe ale
macului după căderea petalelor florilor plantei. Semințele cu fante emană un latex lăptos care se
coagulează și își schimbă culoarea, transformându-se într-o masă maronie ca o gumă după
expunerea la aer. Acest opiu brut poate fi măcinat într-o pulbere, vândut sub formă de bulgări,
prăjituri sau cărămizi sau tratat în continuare pentru a obține derivați precum morfina, codeina și
heroina. Opiul și medicamentele obținute din acesta se numesc opiacee.

“Opiaceele (de exemplu, morfina, codeina și tebaina) își exercită principalele efecte
asupra creierului și măduvei spinării. Acțiunea lor principală este calmarea sau suprimarea
durerii. De asemenea, medicamentele ameliorează anxietatea; induce relaxare, somnolență și
sedare; și poate transmite o stare de euforie sau altă stare de spirit îmbunătățită. Opiaceele au, de
asemenea, efecte fiziologice importante: încetinesc respirația și bătăile inimii, suprimă reflexul
tusei și relaxează mușchii netezi ai tractului gastro-intestinal. Opiaceele sunt droguri dependente;
produc o dependență fizică și simptome de sevraj care pot fi atenuate doar prin utilizarea
continuă a medicamentului. Cu utilizarea cronică, organismul dezvoltă o toleranță la opiacee,
astfel încât sunt necesare doze progresiv mai mari pentru a obține același efect. Opiaceele
superioare - heroina și morfina - sunt mai dependente decât opiul sau codeina. Opiaceele sunt
clasificate ca narcotice deoarece ameliorează durerea, induc stupoare și somn și produc
dependență. Utilizarea obișnuită a opiului produce deteriorări fizice și mentale și scurtează viața.
O supradoză acută de opiu provoacă depresie respiratorie care poate fi fatală.”23

“Heroina se produce prin tratarea morfinei cu anhidridă acetică; substanța rezultată este
de patru până la opt ori mai puternică decât morfina. (Morfina este un alcaloid găsit în opiu, care
este exsudatul lăptos uscat obținut din semințele necoapte ale plantei de mac.) Heroina a fost
sintetizată pentru prima dată din morfină de către un chimist britanic în 1874 și a fost introdusă
ca produs comercial de către Bayer Company Germania în 1898; a fost folosit inițial ca analgezic
narcotic, dar s-a constatat că efectele sale secundare nedorite depășesc cu mult valoarea sa ca
medicament care calmează durerea și există acum interdicții stricte de utilizare a acestuia în
multe țări.” 24

23
https://www.britannica.com/science/opium
24
Ibidem

17
 Heroina sub formă de pulbere poate fi adulmecată sau inhalată. Când este dizolvat în apă,
poate fi injectat subcutanat (cutanat) sau intravenos (mainlining). Dar dependenții de heroină,
spre deosebire de consumatorii începători ai drogului, îl injectează aproape invariabil intravenos,
deoarece acest lucru produce cele mai rapide și intense efecte euforice.

Cocaina, alcaloid cristalin alb care se obține din frunzele plantei de coca (Erythroxylum
coca), un tufiș care se găsește în mod obișnuit în sălbăticie în Peru, Bolivia și Ecuador și cultivat
în multe alte țări. Formula chimică a cocainei este C17H21NO4. Cocaina acționează ca un
anestezic, deoarece întrerupe conducerea impulsurilor din nervi, în special cele din membranele
mucoase ale ochiului, nasului și gâtului. Mai important, cocaina atunci când este ingerată în
cantități mici produce sentimente de bunăstare și euforie, alături de scăderea poftei de mâncare,
ameliorarea oboselii și vigilență mentală crescută. Atunci când este administrată în cantități mai
mari și după utilizarea prelungită și repetată, cocaina poate produce depresie, anxietate,
iritabilitate, probleme de somn, oboseală cronică, confuzie mentală, paranoia și convulsii care
pot provoca moartea.

Utilizarea prelungită sau compulsivă a cocainei în oricare dintre formele sale purificate
poate provoca tulburări grave de personalitate, incapacitatea de a dormi și pierderea poftei de
mâncare. Se poate dezvolta o psihoză toxică care implică amăgiri paranoide și halucinații tactile
tulburătoare în care utilizatorul simte insecte târându-se sub piele. Abuzul de cocaină, care a
reprezentat o problemă marginală a drogurilor de-a lungul majorității secolului al XX-lea, a
crescut alarmant la sfârșitul secolului al XX-lea în mai multe țări, iar cocaina a devenit
responsabilă pentru o proporție semnificativ crescută de decese cauzate de droguri.

“Cânepa, (Cannabis sativa), numită și cânepă industrială, plantă din familia

Cannabaceae cultivată pentru fibrele sale (fibra de bast) sau semințele sale comestibile. Cânepa
este uneori confundată cu plantele de canabis care servesc ca surse de droguri marijuana și
preparatul de droguri hașiș. Deși toate cele trei produse - cânepă, marijuana și hașiș - conțin
tetrahidrocannabinol (THC), un compus care produce efecte psihoactive la om, varietatea de
canabis cultivată pentru cânepă are doar cantități mici de THC față de cea cultivată pentru
producția de marijuana sau haşiş.” 25

25
https://www.britannica.com/science/opium

18
 Canabisul intensifică în general senzațiile. Cele mai comune efecte imediate sunt
relaxare, o mai mare apreciere pentru sunete și culori, dezinhibare (vorbești mult mai ușor,
stabilești mai ușor relații), beatitudine, excitație. În timpul consumului cei mai mulți nu vor putea
să îndeplinească activități ce cer concentrare sau dexteritate manuală. Nu există evidențe care să
ateste însă afecțiuni majore în cazul consumului de canabis, dar uneori, după perioade mari de
consum, apar halucinații”.

”Ecstasy, MDMA , un stimulent inducător de euforie și halucinogen. Utilizarea

extazului, cunoscută în mod obișnuit ca „E”, a fost larg răspândită, în ciuda faptului că drogul a
fost interzis la nivel mondial în 1985 prin adăugarea sa la Convenția internațională privind
substanțele psihotrope. Este un derivat al familiei de amfetamine și o rudă a stimulatorului
metamfetamină. Ecstasy, care este administrat sub formă de pastile sau pulbere, are, de
asemenea, o relație chimică cu medicamentul psihedelic mescalină.”26

Ecstasy crește producția de serotonină și blochează reabsorbția acesteia în creier; crește,

de asemenea, cantitatea de dopamină. Stimularea sistemului nervos central oferă utilizatorilor
sentimente de energie crescută. Alte efecte includ conștientizarea de sine sporită, inhibiții sociale
reduse și sentimente de fericire și bunăstare. În general, extazul nu produce distorsiuni senzoriale
severe, cum ar fi cele asociate cu LSD și alți halucinogeni. Efectele nocive pot include creșterea
tensiunii arteriale, deshidratare, tensiune musculară severă, confuzie, depresie și paranoia.

Amfetamina, prototipul unei serii de medicamente sintetice, denumite toate amfetamine,

care au acțiuni de stimulare pronunțate asupra sistemului nervos central. Amfetamina în sine este
un lichid incolor cu un gust acru și un miros slab; cel mai utilizat preparat al medicamentului este
sulfatul de amfetamină, comercializat sub denumirea de benzedrină, o pulbere albă cu gust ușor
amar, amorțit. Sulfatul de dextroamfetamină, comercializat sub denumirea de dexedrină, este cel
mai activ dintre cele două forme optic izomerice în care există amfetamina. Alți membri ai seriei
de amfetamine includ metamfetamina și benzfetamina.

Aceste medicamente inversează parțial efectele depresive ale anestezicelor, narcoticelor,

hipnoticelor și alcoolului. Toate amfetaminele provoacă efecte psihice profunde, inclusiv starea

26
Ibidem

19
de veghe, vigilența mentală, inițiativa și încrederea crescute, euforia, simțul diminuat al oboselii,
vorbăria și capacitatea crescută de concentrare.

Amfetamina diminuează în mod eficient pofta de mâncare atunci când este luată înainte
de mese, deci este utilizată pe scară largă ca adjuvant la restricția dietetică în reducerea greutății.
Este folosit (uneori în mod ilicit) de piloți, camioane și soldați în misiuni pe termen lung în care
este necesară veghe prelungită. Amfetaminele au avut un rol major în gestionarea copiilor
hiperactivi, deoarece medicamentele calmează acești copii și le permit să se concentreze, de
obicei în decurs de o zi după începerea tratamentului. Amfetaminele au fost, de asemenea,
utilizate în tratamentul narcolepsiei.

”Numeroși indicatori referitori la substanțele cel mai frecvent consumate sugerează că

disponibilitatea drogurilor rămâne ridicată. Alături de evoluțiile din sfera producției, înmulțirea
interceptărilor de cantități mari de cocaină, rășină de canabis și din ce în ce mai mult heroină
transportate pe mare, deseori în containere intermodale, creează îngrijorări cu privire la infiltrarea
grupurilor de criminalitate organizată în lanțurile logistice de aprovizionare, pe rutele de transport
și în porturile mari.”27

Conform celui mai recent studiu în populația generală (15-64 ani), GPS 2019, pentru prima
dată, pe primul loc în ordinea celor mai consumate droguri ilicite în România, se situează noile
substanţe psihoactive (NSP) – 6,3%. Urmează: canabis – 6,1%, cocaină/crack -1,6%,
medicamente fără prescripţie medicală – 1,5%, ecstasy – 1,0%, heroină – 0,9%, LSD – 0,5%,
amfetamine – 0,2%, solvenţi/inhalante – 0,1%.

”Referitor la urgenţele medicale determinate de consumul de droguri ilicite, din totalul

cazurilor în care s-a raportat consum exclusiv de droguri ilicite, în 30,1% a fost menționat
consumul de NSP (singular sau în combinație), în 22,3% dintre cazuri a fost consemnat consumul
de canabis, iar în 11,9% s-a declarat consum de opiacee (heroină, metadonă sau opiacee generic).

În privinţa solicitărilor de tratament ca urmare a consumului de droguri, în anul 2019, are

loc o relativă stabilizare a numărului de persoane consumatoare de droguri care solicită asistenţă,
înregistrându-se 4283 astfel de beneficiari.

27
http://ana.gov.ro/wp-content/uploads/2020/09/TD0420439RON.pdf

20
 În funcţie de tipul drogului care a cauzat problema medicală pentru care se solicită
asistență, se menţine aproximativ aceeaşi distribuţie a cererilor de tratament, disputată între cele
trei categorii de droguri care domină tabloul asistenţei pentru dependenţa de droguri din România
(canabis – 54,5%, opioide – 25,4% şi noi substanţe psihoactive – 12,2%). „În mod similar cu anii
anteriori, pentru celelalte tipuri de droguri, cererea de tratament rămâne mult redusă, în comparaţie
cu cele trei droguri dominante: cocaină – 2,5%, MDMA/ecstasy – 1,8%, inhalanţi/substanţe
volatile – 0,9%, benzodiazepine – 0,6%, amfetamine – 1%, halucinogene – 0,4%.” 28

În funcţie de grupa de vârstă, cele mai mari prevalenţe, indiferent de perioada de timp
analizată, se înregistrează în grupele de vârstă 15-34 ani, confirmând rezultatele celorlalte studii,
conform căreia aceasta este grupa de vârstă cu cel mai mare risc de consum: 16,9%, 10%, respectiv
6,6%. Pentru populaţia adultă (35-44 ani), se înregistrează prevalenţe de peste 3 ori mai mici:
4,7%, în cazul consumului experimental, 2,1%, în cazul consumului recent, şi 1,3%, în cazul
consumului actual.

”Din datele furnizate de către Direcţia Probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei rezultă
faptul că, în anul 2019, au fost întocmite 221 de referate/rapoarte de evaluare pentru persoanele
cercetate/sancţionate pentru săvârşirea de infracţiuni la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (față de 335 în anul 2018). Referatele au fost
întocmite pentru 191 de persoane majore (față de 276 în 2018) şi pentru 30 de persoane minore
(față de 59 în 2018). De asemenea, au mai fost întocmite şi 53 de referate/rapoarte de evaluare
pentru persoanele cercetate/sancţionate pentru săvârşirea de infracțiuni la „Legea nr. 194/2011
privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive”,29 altele
decât cele prevăzute de acte normative în vigoare (față de 71 în 2018). Referatele au fost întocmite
pentru 50 de persoane majore şi 3 persoane minore.”30

”Regiunea Bucureşti – rămâne în continuare cu cea mai ridicată rată a infracţionalităţii la

regimul drogurilor (13,38 infracţiuni la regimul drogurilor la 100000 locuitori), fiind o zonă de
interes pentru traficul de droguri, indiferent de tipul acestora. Astfel, în cursul anului 2019, 304
persoane au fost condamnate pentru infracţiuni la regimul drogurilor, cu 22,37% în creștere faţă

28
http://ana.gov.ro/raportul-national-privind-situatia-drogurilor-in-romania-2020/
29
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/132824
30
Ibidem

21
de anul precedent (236 de persoane condamnate) și cu 10,54% față de anul 2017 (275 de persoane
condamnate). „31

I.4 Obligarea la tratament ca principal vector al

intervenției consilierului de probațiune cu procedurile
subsecvente prevăzute în legislație

Consilierul de probaţiune, are o autonomie decizională crescută, putând face propuneri şi

cu privire la pedepsele/măsurile educative apreciate ca fiind adecvate. Mai mult, cadrul obligaţiilor
care pot fi impuse persoanelor supravegheate este unul flexibil în raport cu nevoile criminogene
ale acestora. În practica de probaţiune îşi face loc din ce în ce mai mult intervenţiile bazate pe
implicarea infractorilor în cadrul unor programe structurate ca premisă a unei intervenţii eficiente.
Este recunoscută importanţa tratamentului comunitar al infractorilor, prevederile actuale oferind
judecătorilor o serie de alternative la executarea pedepsei în regim de detenţie atât pentru minori
cât şi pentru majori.

”În art. 113 alin. (1) C. pen. din 1968 se prevedea că „dacă făptuitorul, din cauza unei boli
ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe, prezintă pericol pentru
societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire”.
În mod asemănător, art. 109 alin. (1) noul C. pen. prevede că „dacă făptuitorul, din cauza unei boli,
inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanțe psihoactive, prezintă
pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoșire sau
până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol”. O primă diferență vizează
indicarea cauzei care generează pericolul pentru societate: boala, inclusiv cea provocată de
consumul de alcool sau de alte substanțe psihoactive. În acest fel, noua reglementare extinde aria
situațiilor în care se poate lua măsura de siguranță a obligării la tratament medical și asupra

31
Ibidem

22
cazurilor în care pericolul pentru societate este generat de consumul de alte substanțe decât
alcoolul, cu condiția ca ele să fie psihoactive (de exemplu, stupefiante).”32

În lucrul cu persoanele dependente, delimitarea rolului în raport cu celelalte insistuții este

esențială în stabilirea domeniilor de intervenție. Aceste arii sunt în strânsă legatură cu
comeptențele generale ale serviciilor de probațiune. Competențele sunt limitate în ceea ce privește
activitățile recuperatorii directe ale toxicodependenților, intervenția consilierilor fiind axată pe
evaluare, pe motivarea beneficiarului în vedere regasirii echilibrului și determinarea schimbării
asumate, dar și pe medierea relației dintre beneficiar și alte insituții din comunitate care îl pot
susține în noul curs pe care dorește să îl dea vieții sale.

Intervenția realizată de consilierul de probațiune în cazul persoanelor consumatoare de

substanțe adictive reprezintă o parte intergrantă a demersurilor în vederea reintegrării sociale a
beneficiarilor. Intervenția se realizează în raport cu cele două faze în care se intervine în procesul
penal presentențială și execuțională.

De asemenea, preocuparea pentru modificarea cadrului legal existent a continuat și prin

elaborarea de proiecte de acte normative, respectiv:

• proiect de Lege pentru modificarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea
traficului și consumului ilicit de droguri, pentru a introduce 5 noi substanțe psihoactive în categoria
drogurilor. Acest proiect a avut ca scop implementarea DIRECTIVEI DELEGATE (UE) 2019/369
A COMISIEI din 13 decembrie 2018 de modificare a anexei la Decizia-cadru 2004/757/JAI a
”Consiliului în ceea ce privește includerea unor substanțe psihoactive noi în definiția termenului
„drog”;

• proiect de Ordonanță de Urgență pentru completarea art. 52 din Legea nr. 500/2002
privind finantele publice;

”• proiectul de Hotărâre de Guvern de modificare şi completare a Hotărârii Guvernului nr.

461 din 11 mai 2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale Antidrog;

• proiect de Ordin al ministrului afacerilor interne pentru modificarea si completarea

ordinului ministrului sănătății, ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor

32 Obligarea la tratament medical. Codul Penal

23
vârstnice și ministrului afacerilor interne nr. 1389/513/282/2008 privind aprobarea Criteriilor și
metodologiei de autorizare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri și a
Standardelor minime obligatorii de organizare și funcționare a centrelor de furnizare de servicii
pentru consumatorii de droguri;” 33

• proiect de Ordin comun de aprobare a Procedurii Interinstitutionale privind asigurarea

serviciilor medicale de asistență pentru persoanele cu istoric de consum de droguri, pe perioada
detenției și după liberare .” 34

“Potrivit Legii nr 252 din 19 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de
probațiune, art 63. În vederea punerii în executare a obligației de a se supune unor măsuri de
control, tratament sau îngrijire medicală, consilierul de probațiune manager de caz procedează
după cum urmează:

a) dacă instanța de judecată a stabilit, prin hotărârea judecătorească, instituția care

efectuează controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală, consilierul verifică luarea în evidență a
persoanei de către instituția stabilită, executarea obligației de către persoana supravegheată și
monitorizează derularea activității de control, tratament sau îngrijire medicală;

b) dacă instanța de judecată nu a stabilit, prin hotărârea judecătorească, instituția care

efectuează controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală, consilierul, în funcție de particularitățile
cazului, stabilește instituția și comunică acesteia copia de pe hotărârea judecătorească și decizia
sa, procedând, în continuare, în conformitate cu prevederile lit. a). Decizia se comunică și
persoanei supravegheate.”35

”Prin LEGEA nr. 253 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor
educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal, ART. 54 Supravegherea executării obligației prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. d)
din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal

33
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/128445
34
Agenția Națională Antidrog „Raport Național privind situația drogurilor 2020 – ROMÂNIA – Noi evoluții și
tendințe „ ed Reitex
35
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/150667

24
 (1) Consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție
locuiește persoana care trebuie să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală,
primind copia hotărârii judecătorești, comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii instituției în
care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală, menționate în hotărâre. În
cazul în care instituția nu este menționată în hotărâre, consilierul de probațiune decide instituția în
care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală și comunică acesteia copia
de pe dispozitivul hotărârii, precum și decizia sa.

(2) Supravegherea și controlul respectării obligației de a se supune măsurilor de control,

tratament sau îngrijire medicală, atât cu privire la persoana supravegheată, cât și cu privire la
instituția din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probațiune competent.

(3) Instituția prevăzută la alin. (1) sesizează serviciul de probațiune atunci când constată că
persoana supravegheată nu își respectă îndatoririle stabilite în cadrul controlului, tratamentului sau
îngrijirii medicale. Sesizarea serviciului de probațiune poate fi făcută, după caz, și de persoana
vătămată sau de altă persoană interesată.

(4) Costurile controlului, tratamentului sau îngrijirii medicale sunt acoperite de la bugetul
de stat.”36

Capitolul II. Specificul lucrului cu persoanele

consumatoare de droguri. Modele de bună practică
din România și alte jurisdicții.

36
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/150678

25
 II.1 Evaluarea persoanelor dependente de droguri
II.2 Stadiile ciclului schimbării (după Prochaska şi Di Clemente)
II.3 Rolul comunității în evaluarea și tratamentul consumatorilor (comunități terpeutice,
programe de tratament

II.1 Evaluarea persoanelor dependente de droguri

Evaluarea este o parte esențială, ce acționează ca o etapă pregătitoare, stabilind o bază
fermă pe care se vor clădi celelalte etape ale activității de probațiune. Ea precede orice demers de
intervenție psihosocială și trebuie reținut că este un proces ciclic, desfășurându-se pe toată perioada
lucrului cu beneficiarul, indiferent de forma pe care o va lua intervenția, respectiv,este necesară o
permanentă reevaluare a beneficiarilor, în funcție de schimbarea circumstanțelor.

Consumul de droguri afectează viața unei persoane consumatoare, familia acestuia,

prietenii, dar și alte persoane cu care acesta intră în contact (victimele infracțiunilor).

Alături de ceilalți actori implicați în sistemul de justiție și de tratament al consumatorului,

consilierul de probațiune este responsabil în diminuarea consecințelor negative asociate.

În acord cu responsabilitatea pe care o poartă, consilierul joacă un rol important în:

 Evaluare,
 Determinarea schimbării,
 Medierea relației dintre beneficiar și alte instituții din comunitate.

În raport cu implicațiile penale ale consumului de droguri, rolul instituției probațiunii se

identifică diferențiat în două etape: etapa presentențială și etapa ecetuțională. Consilierul își
exercită rolul de evaluator în ambele situații.În sprijinul consilierului stau solicitarea prealabilă
individualizării sancțiunii în vederea realizării referatului de evaluare, dar și obligațiile impuse de
instanță, în cazul în care vorbim despre o persoana condamnată fără privare de libertate.

Activitatea de evaluare este, așadar, fundamentală în activitatea consilierului de probațiune.

Există evaluările inițiale – care stau la baza înțelegerii și stabilirii direcțiilor de intervenție

26
ulterioare – care se folosesc atât în faza presentențială, cât și în cea execuțională, dar și evaluările
intermediare și finale – care susțin verificarea progreselor înregistrate, utilizate în special în faza
execuțională.

Cu referire în special la evaluarea inițială pe care o realizează consilierul de probațiune,

există valențe distincte ale rolului consilierului în raport cu specialiștii altor instituții ce își
desfășoară activitatea în domeniul dependeței.

Astfel, în momentul în care consilierul de probațiune întâlnește o persoană consumatoare

de drog, el este interesat în:

 Analiza gravității problemei consumuui și modul în care consumul are implicații

asupra faptei pentru care este sau a fost cercetat / judecat beneficiarul.
 Înțelegerea cauzelor și problemelor ce au determinat implicarea în consum
 Recunoașterea semnelor de consum
 Identificarea disponibilității pentru schimbare.

În lucrul cu persoana consumatoare, un aspect ce definește procesul de evaluare este

verificarea legăturii dintre drog și infracțiunea săvârșită, fiind foarte important a evalua tiparul
dezvoltat și probabilitatea repetiției comportamentului infracțional. În evaluare este necesar să se
surprindă în primul rând tipul de consumator – în ce măsura avem de-a face cu un consumator
ocazional sau dependent – și a stabili modalitatea în care tipul și frecvența consumului de drog pot
infuența repetiția infracțiunii pentru care este cercetat. Nu întotdeauna există o astfel de legătură,
având în vedere situații ce apar, spre exemplu, în cazul consumatorilor ocazionali, la care
cimportamentul infracțional apare ca fiind mai degrabă o excepție.37

Prin raportare însă la Legea 143/2000, care definește deținerea de droguri precum canabis,
ecstasy, cocaina etc, în vederea consumului propriu ca fiind infracțiune, în aceeași măsură este
important a evalua gradul în care contextul de consum poate pune și pe viitor în pericol
comunitatea și persoana respectivă. Consilierul de probațiune are responsabilitatea de a se asigura

37
Schiaucu, V., Canton, R., 2008, Manual de probațiune, Editura Euro Standard, București, p. 224.

27
că alte persoane nu vor fi vătămate de comportamentul asociat persoanei evaluate, ceea ce implică
evaluarea riscului de recidivă și de a pune în pericol siguranța publică.

Ca element particular ce însoțește evaluarea pe care o realizează consilierul se regăsește și

riscul de autovătămare și aceasta pentru că, în cazul persoanelor care au înregistrat eșecuri repetate
în a stopa consumul și mai ales, în cazul celor care utilizează drogul pe cale injectabilă, această
probabilitate este crescută din cauza riscului de a-și produce o supradoză.

Determinarea schimbării

După ce s-a identificat stagiul în care se află fiecare beneficiar consumator de drog pe care
îl întâlnește, consilierul de probațiune este interesat apoi în stimularea sau menținerea motivației
pentru schimbare.

Cercetările au descoperit că schimbarea pe termen lung apare cel mai probabil din motive
intrinseci (Deci & Ryan, 1985). Primul pas ca infractorul a gândească și să vorbească despre
schimbare înseamnă stabilirea unei relații empatice și de colaborare. Responsabilul de caz poate
urmări și asculta pentru a afla ce prețuiește persoana și dacă comportamentul său actual intră în
conflict cu aceste valori.

Din punct de vedere istoric, motivația a fost privită ca o caracteristică mai mult sau mai
puțin fixă a infractorilor. Adică, un infractor a prezentat, de obicei, un anumit „profil” motivațional
și, până când nu era gata să facă schimbări, nu puteai face prea mult pentru a-i influența șansele
de probă. Conform acestui model, consilierul de probațiune devine un executor al ordinelor
instanței, dar nu neapărat un participant activ la schimbarea comportamentului infractorului.

Întrucât motivația a fost privită mai degrabă ca o trăsătură fix a infractorului, s-a crezut că,
dacă infractorii intră în departamentele de probațiune și prezintă puțină motivație, atunci cea mai
bună strategie este să încerci să treci prin negarea, raționalizarea și scuzele din perioada de probă.

 Ai o problemă.
 Trebuie să te schimbi.
 Mai bine te schimbi.
28
 În anii 1990, o tehnică psihologică promițătoare numită „interviuri motivaționale” a fost
dezvoltată special pentru alcoolism și constă în identificarea motivației pacientului pentru
schimbare. Această tehnică este folosită și de către consilierii de probațiune. Pacientul învață mai
întâi să recunoască pierderea controlului asupra drogului și a prejudiciului situației pentru a-și
dezvolta o dorință și o speranță de schimbare. Abia atunci este posibil ca pacientul să se angajeze
activ în procesul de schimbare.

Un studiu (Miller, Benefield și Tonnigan, 1993) a constatat că un consilier confruntativ

direct a produs de două ori mai multă rezistența și doar jumătate din comportamentele clientului
au fost „pozitive” decât a făcut o abordare de susținere, centrată pe client. Problemele sunt
agravate, deoarece un stil confruntativ nu numai că împinge succesul, dar chiar poate înrăutăți
lucrurile. Deși mulți angajați în probă obiecționează pe bună dreptate: „Nu suntem consilieri!
treaba noastră este să punem în aplicare ordinele instanței, ”această afirmație servește doar pentru
a evidenția nevoia de strategii care să ajute personalul să revină în jocul schimbării
comportamentului.

În mod clar nu se vrea să creeze o situație în care infractorul să apere doar partea „nu mă
schimb” a ecuației. O parte a ecuației implică utilizarea unor tehnici cunoscute pentru a atrage
discuții mai pozitive, în timp ce cealaltă parte a ecuației are un stil de colaborare în care infractorii
se simt mai confortabil vorbind despre schimbare. De exemplu, cercetările sugerează că
caracteristicile personalului personal - chiar și într-o scurtă interacțiune - pot determina motivația
și rezultatul ulterior al infractorului.

”Așa cum se precizează în capitolul „Interviul Motivațional – Să ajuți oamenii să se

schimbe”, stimularea sau menținerea motivației pentru schimbare într-un sistem judiciar nu este
însă întotdeauna ușoară. Dincolo de faptul că beneficiarii probațiunii nu intră în contact cu sistemul
judiciar și probațiunea în mod voluntar, instituțiile sistemului se caracterizează printr-o cultură ce
accentuează controlul și autoritatea. Contextul judiciar în care ne desfășurăm activitatea prezintă
uneori provocări în ceea ce privește determinarea schimbării comportamentale, și asta pentru că

29
unii beneficiari percep pedeapsa, chiar dacă aceasta le-a fost suspendată, ca o constrângere a
libertății, motiv pentru care refuză ferm să ia în considerare schimbarea de comportament.”38

Medierea relației dintre beneficiar și alte instituții din comunitate.

Medierea poate fi definită ca un „proces de negociere asistată între două sau mai multe
părți”, în care părțile terțe ajuta la prevenirea, gestionarea sau rezolvarea conflictelor violente sau
distructive între guverne, partide de opoziție, armate grupuri, civili și / sau alte părți interesate
afectate.

“Pentru că nevoile și direcțiile de asistare sunt multiple și variază de la persoană la

persoană, iar consilierul de probațiune nu poate asigura singur acoperirea sau realizarea lor, un alt
rol pe care îl are ca profesionist constă în furnizarea către persoanele consumatoare a informațiilor
legate de serviciile medicale, psihologice sau sociale existente, provocarea deschiderii către
asistare și facilitarea accesului la serviciile de care dispune rețeaua comunitară, mediint totodată
relațiile dintre beneficiar și alte instituții abilitate în a asigura servicii de specialitate.”39

Procesele de mediere din interior păstrează esența acestei definiții: mediatorii din interior
susțin, de asemenea, negocierile - precum și o varietate de alte forme de dialog - pentru a preveni,
gestiona și rezolva conflictul. Ceea ce distinge medierea din interior de alte forme de mediere este
că aceasta implică figuri credibile, grupuri sau instituții interne unui conflict, care sunt capabili să-
și folosească influența pentru a juca un rol - adesea în mare parte în culise sau în capacități
nedefinite - care direct sau indirect influențează traiectoria conflictului într-o manieră constructivă.

Medierea comunitară oferă procese constructive pentru rezolvarea diferențelor și

conflictelor dintre indivizi, grupuri și organizații. Participanții controlează procesul și își creează
propriile alternative la evitare, confruntare distructivă, litigii prelungite sau violență. Medierea
comunitară oferă participanților posibilitatea de a discuta preocupările și nevoile lor. De asemenea,
întărește relațiile, creează legături între oameni și grupuri și creează procese care fac comunitățile

38 Schiaucu, V., Canton, R., 2008, Manual de probațiune, Editura Euro Standard, București, p. 227.
39
Ibidem, p.228

30
să funcționeze pentru toată lumea. Mediatorii comunitari sprijină participanții prin conversații
dificile, oferind un mediu sigur pentru a discuta despre nevoile participanților, în timp ce
participanții își păstrează autoritatea decizională. Centrele de mediere comunitară oferă o varietate
de procese de intervenție în conflict - în funcție de nevoile participanților și de capacitatea centrului
- care sprijină participanții în abordarea nevoilor lor de conflict proprii și ale comunității lor.

II.2 Stadiile ciclului schimbării (după Prochaska şi Di

Clemente)
“O definiție a motivației care dă un sens concret și practic activității consilierului de
probațiune este bazată pe modelul schimbării descris de James Prochaska și Carlo DiClemente.
[…] Stagiile incluse în modelul motivațional dezvoltat de acesștia și pe care le parcurge o persoană
sunt: precontemplarea, contemplarea, decizia, acțiunea, menținerea și recădere.” 40

Modelul menționat mai sus prezintă o varietate de etape pe care ne putem aștepta să le
parcurgem atunci când modificăm comportamentul. Modelul Prochaska & DiClemente (1983)
indică faptul că o persoană la un moment dat în acest proces se află într-o anumită etapă.

Deși cuvântul „recădere.” poate sugera că acest model se aplică tratamentului cu droguri /
alcool, acest model se aplică tuturor tipurilor de schimbări dorite, indiferent dacă este atât de banal
ca încetarea de a-ți mușca unghiile sau la fel de grav ca și controlul furiei.

Precontemplare: un punct de plecare logic pentru model, unde nu există intenția de a

schimba comportamentul; este posibil ca persoana să nu știe că există o problemă , prin urmare nu
există intenția de a schimba comportamentul.

Precontemplarea este cea mai timpurie etapă a schimbării. Oamenii aflați în

precontemplare fie nu sunt conștienți de comportamentul problematic, fie nu sunt dispuși sau
descurajați atunci când vine vorba de schimbarea acestuia. Se angajează în puține activități care

40
Ibidem, 227

31
le-ar putea schimba viziunea asupra comportamentului problematic și pot fi mai degrabă defensive
cu privire la comportamentul problematic vizat.

În multe domenii, în special comportamentele dependente, precontemplatorii au fost adesea

etichetați „rezistenți”. Provocarea consilierilor este să afle de ce clientul poate fi rezistent la
schimbări și să folosească strategii care să difuzeze acea rezistență într-un mod pozitiv. Etapele
schimbării îi ajută pe consilieri să se gândească la rezistența clientului ca la o stare care poate fi
influențată. Decât să se simtă descurajați atunci când întâlnesc rezistența clientului, realizează că
beneficiarul se află într-un stadiu incipient de schimbare și încearcă să afle mai multe despre
motivul său de a fi în acea stare.

Poate fi util să ne gândim la rezistența precontemplatorilor , la schimbarea ce poate fi

rezumată în cele patru R: reticență, rebeliune, resemnare și raționalizare. Fiecare dintre aceste
modele de gândire, simțire și raționament ajută la menținerea precontemplatorilor care nu sunt
pregătiți să se schimbe.

Contemplare: persoana devine conștientă că există o problemă, dar nu s-a angajat să se

schimbe.

În etapa de contemplare a schimbării, o persoană recunoaște că are o problemă și începe să

se gândească serios la rezolvarea ei. Contemplatorii se luptă să-și înțeleagă problema, să-i vadă
cauzele și să se gândească la posibile soluții. Cu toate acestea, contemplatorii pot fi departe de a
se angaja efectiv în acțiune. De exemplu, un contemplator ar putea aduna o mulțime de informații
despre programele de tratament, dar nu se va înscrie efectiv. Aceasta este adesea natura
contemplației. Individul știe unde dorește să fie și poate chiar cum să ajungă acolo, dar nu este
prea pregătit să își ia un angajament. Deși mulți contemplatori trec la stadiul de acțiune, este posibil
să petreci multe luni sau ani în contemplație (Carbonari, DiClemente și Sewell, 1999).

Obiectivul consilierului atunci când lucrează cu un contemplator este de a ajuta clientul să

„încline echilibrul” în favoarea schimbării.

Contemplarea este adesea o etapă foarte paradoxală a schimbării. Faptul că beneficiarul

este dispus să ia în considerare problema și posibilitatea schimbării oferă speranță pentru
schimbare. Contemplarea este etapa în care clienții sunt destul de deschiși la informații despre
comportament și la explorarea considerațiilor de echilibru decizional.

32
 Decizie: Persoana intenționează să ia măsuri pentru a corecta problema; necesită, de obicei,
achiziționarea de la client (adică clientul este convins că schimbarea este bună) și o auto-eficacitate
crescută (adică clientul crede că poate face schimbări)

În etapa de decizie, persoana este pregătită să se schimbe în viitorul apropiat. Este pe

punctul de a lua măsuri. Este posibil ca oamenii din această etapă să fi încercat și să nu fi reușit să
se schimbe. Cu toate acestea, au învățat adesea lecții valoroase din încercările de schimbare din
trecut. Beneficiarii trebuie să își asume angajamente ferme pentru a urma opțiunea de acțiune pe
care o aleg. Decizia de a lua măsurile adecvate pentru a opri un comportament problematic sau de
a iniția un comportament pozitiv oferă acces la etapa de acțiune. Majoritatea oamenilor din această
etapă vor face o încercare serioasă de schimbare în viitorul apropiat. Se pare că sunt pregătiți și
dedicați acțiunii. Provocarea este de a ajuta clientul să dezvolte un plan de schimbare care să fie
acceptabil, accesibil și eficient.

Acțiune: persoana se află într-o modificare activă a comportamentului.

În etapa de acțiune a schimbării, oamenii își modifică cel mai deschis comportamentul. Se
opresc din a consuma droguri. Pe scurt, ei fac mișcarea și pun în aplicare planul pentru care s-au
pregătit. Acțiunea este perioada cea mai evident ocupată și cea care necesită cel mai mare
angajament de timp și energie. Modificările făcute în timpul etapei de acțiune sunt mai vizibile
pentru ceilalți decât cele realizate în timpul celorlalte etape și, prin urmare, primesc cea mai mare
recunoaștere.

Menținere: are loc o schimbare susținută, iar comportamentele noi înlocuiesc cele vechi.
Conform acestui model, această etapă este, de asemenea, de tranziție.

Menținerea face parte din etapa finală a procesului de schimbare. Susținerea schimbării
comportamentului poate fi dificilă. În etapa de menținere, persoana lucrează pentru a consolida
câștigurile obținute în timpul etapei de acțiune și luptă pentru a preveni recăderea. Deși terapia
tradițională privește întreținerea ca pe o etapă statică, modelul transteoretic o vede ca o continuare
importantă, care poate dura de la mai puțin de 6 luni până la o viață. Este necesară motivația pentru
consolidarea schimbării. Fără un angajament puternic de menținere, cu siguranță va exista recidivă.
Adesea, schimbarea nu este complet stabilită chiar și după aproximativ 6 luni de acțiune.

Recădere: Persoana cade înapoi în vechile tipare de comportament.

33
 În timpul acestui proces de schimbare, majoritatea oamenilor vor experimenta recidiva.
Recăderile pot fi importante pentru învățare și pentru a ajuta persoana să devină mai puternică în
hotărârea sa de a se schimba. Alternativ, recăderile pot fi un factor declanșator pentru a renunța în
căutarea schimbării. Cheia recuperării după o recidivă este de a revizui încercarea de renunțare
până în acel moment, de a identifica punctele tari și punctele slabe personale și de a elabora un
plan de rezolvare a acestor puncte slabe pentru a rezolva probleme similare dacă vor apărea.

Recăderea poate apărea din mai multe motive diferite. Persoanele pot experimenta un
impuls sau o tentație deosebit de puternică, neașteptată, de a reveni la comportamentul problematic
și nu reușesc să facă față cu succes acestuia. Uneori, lăsând garda jos sau testându-se, începe să
alunece înapoi la modelul de comportament anterior. Cel mai adesea recăderea nu are loc automat,
dar are loc treptat după o cădere inițială.

”În raport cu această realitate, un plan de acțiune va necesita o revizuire periodică, ținând
cont de fiecare situație intervenită în viața persoanei dependente. Tocmai din această cauză.
Procesul de evaluare va fi menținut pe întreg parcursul acestui circuit.

Suportul consilierului pe întreg procesul de schimbare este de asemenea esențial a fi

menținut, el fiind o sursă de încredere, optimism și inspirație pentru relurea demersurilor necesare.
Schimbarea nu se poate produce dacă consilierul nu crede ca ea este posibilă și dacă nu va insufla
beneficiarului acest gând.” 41

41
Schiaucu, V., Canton, R., 2008, Manual de probațiune, Editura Euro Standard, București, p 237

34
II.3 Rolul comunității în evaluarea și tratamentul
consumatorilor (comunități terpeutice, programe de
tratament )

Serviciile de tratament bazate pe comunitate sunt concepute pentru a:

• Ajuta pacienții să-și dezvolte abilitățile pentru a-și gestiona dependența de droguri și
alcool și problemele conexe ale comunității

• Opri sau reduce consumul de droguri

• Răspunde la o gamă largă de nevoi individuale și asigura cele mai bune rezultate posibile

• Reduce nevoia și cererea de tratament rezidențial și servicii de custodie pentru persoanele

consumatoare de droguri.

Modelul de furnizare a serviciilor pentru tratamentul comunitar oferă îngrijire

cuprinzătoare pentru persoanele afectate de consumul de droguri și dependență și include servicii
în și de către comunitate, servicii de sănătate primare și diagnostic și servicii medicale și psihiatrice
de specialitate în spitale sau clinici specializate. Clienții sunt direcționați către oricare dintre
serviciile adecvate, pe baza screening-ului problemelor legate de droguri, și redirecționați către
comunitate pentru asistență și îngrijire ulterioară. Această abordare asigură participarea
comunității în prevenirea continuă a consumului de droguri .

Există trei componente majore ale modelului:

• Organizațiile comunitare, inclusiv ONG-urile, ajută la identificarea consumatorilor de

droguri, efectuează screeningul de bază al problemelor legate de droguri și se referă la serviciile
de sănătate primare atunci când este necesar. Organizațiile comunitare se concentrează pe educația

35
preventivă și promovarea sănătății și pe furnizarea de servicii de sprijin de bază, reintegrare și
reabilitare

• Serviciile de screening, consiliere, sănătate primară și recomandare sunt furnizate în

centrele de sănătate. Pacienții sunt direcționați către spitale sau clinici, după cum este necesar
pentru tratamentul specializat al dependenței de droguri.

• Agențiile de asistență socială și ONG-urile oferă educație, consiliere, formare

profesională și competențe, oportunități de generare de venituri, microcredite și alt sprijin
psihologic și social.

”O instituție de specialitate care își asumă rolul de coordonator al serviciilor de asistență a

persoanelor consumatoare de droguri este Agenția Națională Antidrog. Prin cele 47 de centre
distribuite teritorial, Agenția oferă servicii de evaluare, consiliere, tratament, uar acestea sunt
localizate la nivel național.

În ceea ce privește persoanele care au comis infracțiuni, Agenția Națională Antidrog, prin
centrele de prevenire, evaluare și consiliere antidrog (CPECA), poate primi persoane aflate în
evidența serviciilor de probațiune și care și-au exprimat acordul în privința evaluării și includerii
într-un pln de tratament. De asemenea, pentru persoanele aflate în supravegherea serviciilor de
probațiune pentru care instanța a impus respectarea unor obligații, precum aceea de a participa la
programele derulate de serviciu sau de a se supune unor măsuri de control și tratament în scopul
dezintoxicării, centrele teritoriale ale ANA pot sprijini aceste persoane în sensul includerii lor într-
un program de asistență.”42

Tratamentul se aplică tuturor tulburărilor de consum de droguri, principala diferență dintre

ele fiind că sunt disponibile medicamente eficiente pentru a sprijini tratamentul dependenței de
opioide (metadonă și buprenorfină), în timp ce în prezent nu există suficiente dovezi cu privire la
eficacitatea medicamentelor pentru tratamentul dependenței stimulante.

Medicamentele au un rol cheie în planul general de îngrijire a persoanelor dincolo de

gestionarea simptomelor de sevraj, inclusiv tratamentul tulburărilor mentale concomitente,
gestionarea complicațiilor medicale ale consumului prelungit de substanțe și furnizarea de terapie

42
Ibidem

36
de întreținere pentru dependența de opioide. Farmacoterapia de întreținere bazată pe comunitate,
adesea combinată cu consiliere și alte terapii comportamentale, este o parte critică a tratamentului
eficient pentru dependența de heroină. Metadonă și buprenorfină s-au dovedit în mod repetat
eficiente în a ajuta la stabilizarea și reducerea consumului de heroină, îmbunătățirea sănătății și
calității vieții și reducerea criminalității.

”Utilizarea antagoniștilor la opiacee în tratamentul dependenței de heroină are ca scop

blocarea euforiei care urmează dupa administrarea opiaceelor, întârziind sau evitând recăderile.
Către acest timp de program pot fi însă îndrumați doar cei care prezintă un nivel de motivație
ridicat, care dispun de stabilitate economică și socială mare, sunt integrați familial, școlar sau
profesional, nu consumă alcool și prezină un risc minim de recidivă în infracționalitate.”43

Metadona, este un puternic drog narcotic sintetic, care este cea mai eficientă formă de
tratament pentru dependența de heroină și alte substanțe narcotice. Metadona a devenit disponibilă
pentru prima dată la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Similar morfinei prin efectul său
analgezic, a fost inițial utilizat în medicină pentru ameliorarea durerii severe. Metadonă este
utilizată sub forma sării sale clorhidrat, care este o pulbere albă, cristalină, cu gust amar.

Metadona este un drog care creează dependență, dar se poate înceta mai ușor de consumat
decât heroina. Din această cauză, metadona este uneori folosită pentru detoxifierea dependenților
de heroină; dependentul trece de la heroină la o doză mare, zilnică de metadonă, care este apoi
redusă treptat în câteva săptămâni, până când pacientul nu mai folosește droguri. În acest fel, sunt
evitate simptomele severe de sevraj întâlnite la renunțarea bruscă la heroină.

”Tratamentul cu suboxone este relativ nou în România, motiv pentru care un număr redus
de consumatori de opiacee pot beneficia de acest tip de intervenție. Din punctul de vedere al
administrării, tratamentul cu suboxonă este mai puțin rigid în comparație cu tratamentul cu
metadonă, astfel încât, după o anumită perioada de timp, medicul poate prescrie administrarea la
domiciliu a unei părți din doza admisă. Aceasta constituie un avantaj pentru beneficiarii care
consideră că ritmul de viață este perturbat de prezentarea zilnică de tratament. Tratamentul cu
suboxonă este utilizat atât în dezintoxicare cât și în menținere.”44

43
Ibidem
44
Ibidem 243

37
 ”În cazul persoanelor dependente care nu își doresc modificarea stării sau a
comportamentului de consum și care utilizează drogul sub formă injectabilă, ce implică riscuri
asociate, la nivel internațional și național, a fost dezvoltat un anumit tip de program – harm
reduction (reducere a riscului). Acest termen desemnează programe de sănătate publică având ca
scop reducerea consecințelor nefavorabile ale consumului de droguri. Pe lângă cele care presupun
substituția cu metadonă, aceste programe cuprind și o serie de servicii de tipul outreach. În
România, serviciile de tip outreach se referă, la activități de tipul schimb de seringi, distribuirea
de echipamente de injectare, educație și informare, toate acestea cu scopul de a reduce riscurile de
infectare cu HIV, hepatita B și C.

În cazul persoanelor consumatoare de heroină, se întâmplă să necesite un adăpost. Din

cauza unui comportament asociat cu consumul unor astfel de droguri (neglijență de sine, furturi
din casa, violență verbală și fizică) se întâmplă ca aeste persoane să rămână fără adăpost. De aceea
colaborarea cu primăriile sau alte organizații ce pot asigura cazare temporară unor astfel de
persoane poate fi de mare ajutor.” 45

III. Studiu privind riscul de recidivă al persoanelor

consumatoare.
III.1 Repere introductive
III.2 Metodologia aplicată
III.3 Întrebări de cercetare
III.4 Obiectivele cercetării
III.5 Operaționalizarea conceptelor
III.6 Analiză și interpretare
III.7 Concluzii

45
Ibidem.

38
 Repere introductive

Ideea acestui proiect de cercetare a pornit de la faptul că îmi doresc ca în viitorul apropiat
să devin consilier de probațiune, iar activitatea consilierului cu consumatorii de droguri mi se pare
foarte importantă în procesul de vindecare și recidivă. Recidiva în cazul persoanelor care consumă
droguri este strâns legată de recăderea pe tărâmul stupefiantlor. Înlăturarea comportamentului
infracțional implică eliminarea consumului de droguri.

Metodologia aplicată

Pentru elaborarea acestei lucrări voi utiliza ancheta sociologică cantitativă bazată pe
chestionar. În cadrul chestionarului am introdus întrebări închise. Întrebările închise pe care le-am
aplicat, le oferă respondenților mai multe variante ajutătoare. De menționat este faptul că, anumite
întrebări au variante de răspuns unic, în timp ce alte întrebări pot avea multiple variante de răspuns.

Chestionarul aplicat urmărește identificarea opiniilor repondenților, dar și a modului în care

gestionează situații întâmpinate în activitatea cu persoanele consumatoare de droguri. Chestionarul
care stă la baza cercetării mele, a fost creat și administrat în mediul online, unde am obținut un
număr de 29 de răspunsuri. A fost aplicat consilierilor de probațiune de pe teritoriul României.

Întrebări de cercetare

Acest studiu își propune să răspundă la următoarele întrebări de cercetare:

1. Care sunt opiniile respondentilor privind obligarea la tratament pentru consumatorii de

droguri care comit infracțiuni?
2. Nivelul de pregătire al respondenților este adecvat lucrului cu persoanele consumatoare?
3. Care este părerea respondenților cu privire la creșterea numărului de consumatori?

39
 Obiectivele cercetării

1. Identificarea opiniilor respondenților cu privire la tratamentul aplicat consumatorilor de

droguri.
2. Identificarea nivelului de pregătire al respondenților în lucrul cu consumatorii de droguri.
3. Identificarea opiniilor respondenților privind creșterea numărului de consumatori.

Operaționalizarea conceptelor

Consum de droguri –„ Există multe tipuri de droguri. Acestea pot fi legale sau ilegale, utile
sau dăunătoare. Orice drog provoacă efecte secundare şi prezintă riscuri, dar unele droguri sunt
mai riscante decât altele, în special cele ilegale. Consumul de droguri poate deveni o problemă în
funcţie de:

 Tipul de drog consumat

 Persoana consumatorului de droguri (în special dispoziţia şi personalitatea acesteia)
 Motivul pentru care consumă droguri
 Circumstanţa
 Felul în care consumă drogul

Diferite droguri pot crea diferite probleme fiecărui consumator în parte. Prin urmare, aceste
probleme trebuie remediate în mod diferit. Pentru a înţelege problema, trebuie cunoscute
circumstanţele specifice vieţii fiecărei persoane care consumă droguri şi ce anume droguri
foloseşte. Această broşură se referă la consumul de droguri ilegale. Cele mai des întâlnite droguri
ilegale sunt canabisul, ecstasy, heroina şi cocaina.”46

Dependența de droguri - este „ starea psihică sau fizică ce rezultă din interacțiunea unui
organism și a unui medicament caracterizată prin modificări de comportament și alte reacții,
însoțite întotdeauna de nevoia de a lua substanța în mod continuu sau periodic pentru a-i resimți
efectele sale psihice şi uneori pentru a evita suferințele. Starea de dependență este însoțită sau nu

46
http://anp.gov.ro/penitenciarul-spital-mioveni/wp-content/uploads/sites/8/2019/12/Consumul-de-droguri.pdf

40
de toleranță.”47 în cadrul dependenţei regăsim prezență a doi factori care nu pot fi separaţi şi anume,
factorul de dependenţă fizică şi cel de dependenţă psihică. Indicatori ai dependenţei de droguri

- nevoia de drog pentru calmare

- dureri fizice şi incomfort psihic
- modificarea comportamentului

“O afecțiune cronică a creierului, care deseori recidivează și care provoacă consumul de droguri
compulsiv, în ciuda consecințelor dăunătoare pentru cel dependent și pentru cei din jurul său. Este o
afecțiune a creierului pentru că duce la schimbari in structura si functionarea creierului.”48

Obligarea la tratament – “constă în obligarea suspectului sau inculpatului să urmeze în mod

regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoșire sau până la
obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. Dacă suspectul sau inculpatul încalcă
cu rea-credință măsura obligării provizorii la tratament medical, judecătorul de drepturi și libertăți,
judecătorul de cameră preliminară sau instanța care a luat măsura ori în fața căreia se află cauza
dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicală
provizorie a suspectului sau inculpatului, în condițiile prevăzute la art. 247.”49

Analiză și interpretare

Pentru realizarea acestui studiu am utilizat ancheta sociologică bazată pe chestionar, acesta
fiind alcătuit din 10 întrebări închise. Chestionarul a fost aplicat în mediul online consilierilor de
probațiune din România și a avut 29 de respondenți. În continuare voi face analiza răspunsurilor
bazată pe graficele acestora.

47
https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/PUBLICATII/rccp_1_2_2016.pdf
48
Idem 45
49
Aplicarea provizorie a măsurilor de siguranță cu caracter medical | Codul de Procedură Penală

41
 Am încercat printr-o întrebare din chestionar să aflu care sunt cele mai folosite droguri de către
persoanele care comit infracțiuni și se află în evidența Serviciului de Probațiune. După cum se
poate observa în graficul de mai jos, cei mai mulți respondenți au întalnit foarte frecvent
consumatori de canabis, urmat de opioide și opiacee. După cum am menționat și în partea teoretică,
în România, conform Agenției Naționale Antidrog, cel mai utilizat drog este cannabisul, cunoscut
pentru efectele imediate de relaxare, o mai mare apreciere pentru sunete și culori, dezinhibare
(vorbești mult mai ușor, stabilești mai ușor relații), beatitudine, excitație.

Graficul nr. 1

Cu privire la serviciile oferite în comunitate pentru persoanele consumatoare de droguri,

mai mult de jumatate din respondenți ( 51,7%) consideră ca acestea nu sunt suficiente. De exemplu,
în cazul persoanelor care au nevoie de adăpost, serviciile de acet gen nu sunt suficiente. De
asemenea, serviciile de tip outreach (schimb de seringi, echipamente de injectare, educație,
informare) și acestea sunt într-un număr foarte mic, comparativ cu numărul consumatorilor de
droguri.

42
 Graficul nr. 2

În continuare, conform graficelor numărul 3 și 4, constat că un număr foarte mic de

consilieri au fost incluși într-un program de formare pentru aplicarea interviului motivațional (
20,7%), iar 79,3% susțin că nu au fost incluși. De asemenea, tot un număr mic de consilieri au fost
incluși într-un program de formare axat pe problemele consumatorilor de droguri ( 31%), respectiv
69% au răspuns că nu au fost incluși într-un asemenea program.

Unul dintre obiectivele acestei cercetări, este acela de a identifica nivelul de pregătire al
respondenților în lucrul cu consumatorii de droguri. Acest obiectiv a fost atins prin aceste două
grafice, însă nu într-un mod pozitiv. Lipsa de pregătire a consilierilor de probațiune se poate regăsi
în gradul de recidivă al beneficiarilor.

Prin Ordonanța nr 26 din 25 august 2010 pentru modificarea și completarea Legii nr

123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probațiune, Art. 38 “În domeniul formării
profesionale, consilierii de probaţiune care îndeplinesc activităţi de supervizare exercită, în
principal, următoarele atribuţii:” lit. e, “organizarea activităţii de formare la nivelul serviciului de
probaţiune prin derularea unor cursuri de pregătire pe diferite teme, în acord cu nevoile de formare
ale personalului." Legea impune organizarea unor astfel de programe de formare pentru consilierii
de probațiune, însă acestea lipsesc.

43
 Graficul nr. 3

Graficul nr. 4

Un alt obiectiv al acestei lucrări este de a afla opinia respondenților cu privire la tratamentul
aplicat consumatorilor de droguri, dacă acesta este eficient în ceea ce privește creșterea gradului
de motivare. Conform graficului cu numărul 5, un procent de 41,4% din respondenți nu sunt de
acord cu acest obiectiv, iar 34,5% sunt de acord.

44
 Urmând un tratament medical, persoanele consumatoare de droguri ajung să se simtă
pregatite fizic și emoțional pentru abstinență. Așadar crește gradul de motivare urmând un
tratament. Însă consilierul de probațiune este cel mai în măsură să decide cât de pregătit este
beneficiarul pentru a renunța la tratament.

Graficul nr. 5

Concluzii
Prin aplicarea acestui chestionar consilierilor de Probațiune, constat câteva aspecte
negative, cu privire la pregătirea acestora în lucrul cu persoanele consumatoare de droguri, cu
privire la părerea acestora legată de beneficiile tratamentului medical.

45
 Cred cu tărie că activitatea consilierului de probațiune este fundamentală în evaluarea
consumatorului. Astfel, o evaluare corectă nu poate avea loc dacă acesta nu a beneficiat de
pregătire specială pentru a gestiona întrevederile și acțiunile cu beneficiarul. Este vorba de
gravitatea problemei consumului, modul în care se implică consumul în fapta pentru care este
cercetat, depistarea cauzelor care au dus la consum, recunoașterea semnelor de consum dar și
apariția sau lipsa semnelor când apare schimbarea.

Atunci când consumul de droguri se asociază cu comportamentul infracţional, este

momentul să se intervină de către consilierul de probaţiune. În ce constă această intervenţie? În
schimbarea stilului de viaţă al consumatorului. Deoarece în acest caz individul se confruntă cu
două probleme majore: dependenţă şi comportament infracţional, trebuie intervenit din numeroase
unghiuri pentru a se realiza scopul final şi anume reintegrarea în societate. De aceea este foarte
important: rolul consilierului de probaţiune, modalităţile de intervenţie, rolul comunităţii.
”Mai mult decât atăt, este esenţială înţelegerea consumului de droguri, deoarece acest lucru
presupune întâi de toate înţelegerea comportamentului uman.” 50
În munca cu persoanele dependente, delimitarea rolului în raport cu celălalte instituţii este
fundamentală pentru a stabili domeniile de intervenţie, arii în strâsă legătură cu competenţele
generale ale serviciilor de probaţiune, competenţele sunt limitate în ceea ce priveşte activităţile
recuperatorii ale toxicodepnedenţilor.
Intervenţia realizată de consilierul de probaţiune pentru persoane dependente, este un
demers premergător reintegrării sociale a acestora.
Intervenţia se realizează potrivit celor două faze în care se intervine în procesul penal:
presentenţială şi execuţională.
Persoanele dependente sunt recuperate nu doar prin măsuri medicale, ci mai ales prin măsuri sau
mai bine zis activităţi cu caracter: informativ, consultativ, psihoterapeut astfel încât întrega miză
să fie: creşterea autonomiei şi valorii sociale individuale precum şi dezvoltarea responsabilităţii şi
redobândirii abilităţilor sociale. Acestă reabilitare vizează oferirea persoanei dependente a unui
stil de viaţă alternativ.
Deoarece toxicodependenţa este o problemă complexă, intervenţia necesită o abordare
pluridisciplinară, pentru că niciun domneiu nu are o soluţie exclusivă, adică niciun domeniu în

50
Schiaucu, V., Canton, R., 2008, Manual de probațiune, Editura Euro Standard, București, p. 219

46
parte nu este în stare să rezolve acestă problemă, aşadar datorită faptului că dimensiunile vizate de
acestă problemă sunt diverse precum: latura fiziologică, socioeducativă, familială, psihologică, se
recomandă realizarea de parteneriate între serviciul de probaţiune şi servicii specializate pe aceste
laturi.

”Prin raportare însă la Legea 143/2000, care definește deținerea de droguri precum canabis,
ecstasy, cocaină etc, în vederea consumului propriu ca fiind infracțiunea, în aceeași măsură este
important a evalua gradul în care contextul de consum poate pune pe viitor în pericol comunitatea
și persoana respectivă. Consilierul de probațiune are responsabilitatea de a se asigura că alte
persoane nu vor fi vătămate de comportamentul asociat persoanei evaluate, ceea ce implică
evaluarea riscului de recidivă și de a pune în pericol siguranța publică.”51

Consumul de droguri este strâns legat de relațiile care se stabilesc între indivizi și implicit

de influența pe care o exercită unii asupra altora. În cele mai multe cazuri, adoptarea unui obicei

toxic este rezultatul interacțiunii dintre indivizi cu moduri de gândire diferite. Aceste relații

sociale se referă fie la grupul de prieteni, fie la familie și la conflictele care au loc în cadrul

acesteia.

“Consilierea în probațiune este un angrenaj al sistemului de probațiune care necesită o

utilizare mult mai eficientă prin integrarea cu celelalte angrenaje precum supravegherea, sprijinirea
instanței.

Formarea continuă a personalului este factorul care va determina reușitele consilierii în

probațiune. Autoevaluarea consilierului de probațiune necesită repere. Empatia, inițiativa,
interesul trebuie aprofundate de consilierul de probațiune prin prisma tutoror științelor care le
studiază și prin integrarea în competențe.

Consilierea în probațiune este o acțiune a sistemului organizat și de aceea atât consilierul

cât și sistemul trebuie să analizeze și implementeze în mod constant soluții de eficientizare a

51
Schiaucu, V., Canton, R., 2008, Manual de probațiune, Editura Euro Standard, București, p. 224

47
activității de consiliere în interesul comunității pentru conformare cu noile filosofii de justiție
restaurativă.

Asistența și consilierea infractorilor este procedeul menit să îndeplinească reabilitarea

persoanelor ce încalcă normele sociale cu consecințe penale, și să ajute la repararea prejudiciilor
create victimelor. Socieatatea este un cumul de relații care se fundamentează pe valorile comune
ale indivizilor care o compun (Țiglea, 2009, p. 64) și de aceea trebuiesc implementate programe și
servicii de consiliere care să poată analiza fiecare caz în mod global, incluzând atât victima,
infractorul, relațiile, comunitatea.” 52

52
https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/PUBLICATII/rccp_1_2_2016.pdf p.44

48
Referințe bibliografice
1. Agenția Națională Antidrog „Raport Național privind situația drogurilor 2020 –
ROMÂNIA – Noi evoluții și tendințe „ ed Reitex
2. Aplicarea provizorie a măsurilor de siguranță cu caracter medical | Codul de Procedură
Penală
3. Obligarea la tratament medical. Codul Penal
4. Robert M. Carter, Leslie T. Wilkins, Probation, Parole and Community Corrections, 2nd
ed., John Wiley&Sons, Inc., 1976
5. Schiaucu, V., Canton, R., 2008, Manual de probațiune, Editura Euro Standard, București
6. Septimiu Chelcea, „Psihologie socială” 2013, ed comunicare

Surse online
1. http://ana.gov.ro/wp-content/uploads/2020/09/TD0420439RON.pdf
2. http://anp.gov.ro/penitenciarul-spital-mioveni/wp-
content/uploads/sites/8/2019/12/Consumul-de-droguri.pdf
3. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/132824
4. https://dexonline.ro/definitie/drog/53081
5. https://graduo.ro/proiecte/chimie-generala/drogurile-calmantul-secolului-trecut-136001
6. https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20XI-a/Sociologie/All/A187.pdf
7. https://www.britannica.com/science/opium
8. https://www.isj.tm.edu.ro/public/data_files/specializari/fisier-342.pdf
9. https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/PUBLICATII/rccp_1_2_2016.pdf
10. https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/PUBLICATII/rccp_1_2_2016.pdf
11. https://www.revistadesociologie.ro/sites/default/files/09-apreda_0.pdf
12. https://www.ujmag.ro/economie/altele/consumul-si-traficul-de-droguri/rasfoire/

49