EFECTE ALE SCHIMBĂRII STĂRII TERMICE

DEF: Dilatarea este fenomenul termic în care un corp își mărește volumul ( adică dimensiunile ) prin
încălzire.

DEF: Contracția este fenomenul termic în care un corp își micșorează volumul ( adică dimensiunile )
prin răcire.

DILATAREA SOLIDELOR

IMP: Solidele, în funcție de forma lor, se dilată diferit, astfel:

a) Solidele sub formă de bară (tije) prin încălzire își măresc lungimea, adică suferă o dilatare liniară.

b) Solidele sub formă de plăci (la care predomină două dimensiuni, având o grosime mică) prin
încălzire își măresc aria, adică suferă o dilatare superficială (de suprafață).

c) Solidele sub formă de sferă (bilă) prin încălzire își măresc volumul, adică suferă o dilatare
volumică.

DEF: La aceeași variație de temperatură unele corpuri se dilată mai mult, altele mai puțin. Fiecare
material (substanță) este caracterizat printr-o mărime fizică numită coeficient de dilatare termică
liniară, notată cu α.

Variația relativă a lungimii unei bare,

este direct proporțională cu variația temperaturii, Δt.

Constanta de proporționalitate dintre cele două variații este chiar coeficientul de dilatare termică liniară
.

l = l0 ( 1 + α ∙ Δt )

l = lungimea barei dilatată ( contractată )

l0 = lungimea barei înainte de încălzire

α = coeficientul de dilatare termică liniară a materialului din care este confecționată bara

Δt = variația temperaturii barei

În cazul dilatării volumice, se poate defini un coeficientul de dilatare termică volumică, γ ≈ 3α.

DILATAREA LICHIDELOR

IMP: Lichidele prin încălzire își măresc volumul, unele mai puțin ( apa ), altele mai mult ( alcoolul ) .
Gazele prin încălzire, îşi măresc volumul, adică se dilată .
OBS:
Cum explicăm fenomenul de dilataţie la nivel microscopic? Atomii şi moleculele sunt într-o
permanentă mişcare şi se ciocnesc între ei tot timpul. Prin încălzirea corpului, creşte viteza agitaţiei
termice şi, implicit, numărul ciocnirilor dintre particule, ceea ce conduce la ocuparea unui spaţiu mai
mare.
Există un aliaj, numit INVAR ( fier ~64% și nichel ~36%), care nu se dilată aproape deloc, chiar la
încălziri considerabile. Datorită coeficientului de dilatare termică foarte redus (cca.1,2x10 −6 K−1 ), el
este utilizat pentru realizarea de instrumente de precizie pentru ceasornicărie, topografie, aparate și
etaloane de măsură etc.
Dilataţia la solide este de sute ori mai mică decât la lichide, iar dilataţia la lichide este de 2-10 ori mai
mică decât la gaze.

APLICAȚIILE ȘI CONSECINȚELE FENOMENELOR DE DILATARE ȘI CONTRACTARE

1) Termometrul cu lichid ( alcool, mercur ) funcționează pe baza dilatării lichidului, care la încălzire
urcă în tubul capilar proporțional cu variația temperaturii lui.

2) Podurile metalice au numai un capăt fixat în beton armat, iar celălalt capăt este pus pe niște role
care permit deplasarea capătului liber, atunci când vara se dilată sau când se contractă iarna.
3) La montarea șinelor de cale ferată se lasă un interval ( o anumită distanță) între capatele acestora,
numit rostul șinei, pentru a nu se deforma, vara când se dilată.

4) Cablurile electrice aeriene sunt astfel dimensionate încât lungimea lor ( l ) dintre doi stâlpi, să fie
mai mare decât distanța dintre cei doi stâlpi, pentru a nu se rupe iarna când se contractă.
5) Conductele de apă caldă / gaze sunt prevăzute, din loc în loc, cu niște coturi ( bucle ) pentru a
preveni deformarea acestora la variații mari de temperatură.