Ectoplasma (din grecescul ektos, care înseamnă „afară”, și plasma,

care înseamnă „ceva format sau modelat”) este un termen folosit în

spiritualism pentru a desemna o substanță sau energie spirituală
„exteriorizată” de medii fizice. A fost inventat în 1894 de
cercetătorul psihic Charles Richet. Deși termenul este răspândit în
cultura populară, existența fizică a ectoplasmei nu este acceptată de
știință și multe exemple pretinse au fost expuse ca farse formate din
pânză de brânză, tifon sau alte substanțe naturale.

Fenomen

În spiritualism, se spune că ectoplasma este formată din medii fizice

atunci când se află într-o stare de transă. Acest material este
excretat ca o substanță asemănătoare unui tifon din orificiile
corpului mediului și se spune că entitățile spirituale drapează această
substanță peste corpul lor nonfizic, permițându-le să interacționeze
în universul fizic și real. Unele relatări susțin că ectoplasma începe
clar și aproape invizibilă, dar se întunecă și devine vizibilă, pe măsură
ce energia psihică devine mai puternică. Alte conturi afirmă că, în
cazuri extreme, ectoplasma va dezvolta un miros puternic. Potrivit
unor medii, ectoplasma nu poate apărea în condiții de lumină,
deoarece substanța ectoplasmică s-ar dezintegra.
Cercetătorul psihic Gustav Geley a definit ectoplasma ca fiind
„foarte variabilă în aparență, fiind uneori vaporoasă, alteori o pastă
de plastic, alteori un mănunchi de fire fine sau o membrană cu
umflături sau franjuri sau un țesut fin asemănător țesăturii”. Arthur
Conan Doyle a descris ectoplasma ca „o substanță vâscoasă,
gelatinoasă, care părea să difere de orice formă cunoscută de
materie prin faptul că s-ar putea solidifica și putea fi utilizată în
scopuri materiale”.
 Știința nu acceptă existența fizică a ectoplasmei, iar unele
eșantioane testate care se pretind a fi ectoplasmă s-au dovedit a fi
diferite substanțe non-paranormale. Alți cercetători au duplicat, cu
materiale non-supranaturale, efectele fotografice despre care se
spune uneori că dovedesc existența ectoplasmei.

Ideea ectoplasmei a fost fuzionată cu noțiunea de „forță ectenică” de

către unii cercetători psihici timpurii care căutau o explicație fizică
pentru rapoartele psihokinezei în sesiuni. Existența sa a fost inițial
ipotezată de contele Agenor de Gasparin, pentru a explica
fenomenele de întoarcere a mesei și de bătaie în timpul sesiunilor.
Forța ectenică a fost numită de colegul lui de Gasparin M. Thury,
profesor de istorie naturală la Academia de la Geneva. Între ei, de
Gasparin și Thury au efectuat o serie de experimente în forța
ectenică și au pretins un anumit succes. Munca lor nu a fost
verificată independent.

Alți cercetători psihici care au studiat mediumismul au speculat că în

corpul uman exista un fluid neidentificat denumit „psihod”, „forță
psihică” sau „forță ecteneică” și putea fi eliberat pentru a influența
materia. Această opinie a fost susținută de Camille Flammarion și
William Crookes, totuși un cercetător psihic ulterior Hereward
Carrington a subliniat că fluidul era ipotetic și nu a fost niciodată
descoperit.

Anchetatorul psihic W. J. Crawford (1881-1920) susținuse că o

substanță fluidă este responsabilă pentru levitația obiectelor după ce
a asistat la mediul Kathleen Goligher. Crawford, după ce a asistat la
o serie de sesiuni, a susținut că a obținut fotografii cu lanternă ale
substanței; ulterior a descris substanța ca „plasmă”. El a susținut că
substanța nu este vizibilă cu ochiul liber, dar poate fi simțită de corp.

Ectoplasma sa dovedit în multe ocazii că este frauduloasă. Multe

medii folosiseră metode de înghițire și regurgitare a pânzei de
brânză, produse textile netezite cu amidon de cartofi și în alte cazuri
ectoplasma a fost făcută din hârtie, pânză și albus de ou sau
muselină de unt.