POVESTEA CIFREI 9

Material întocmit de prof. înv. primar CHIȘ DIANA RODICA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ „CORNELIU COPOSU” ZALĂU
JUDEȚUL SĂLAJ
 A fost odată ca niciodată, într-o
lume-ndepărtată, o împărăţie mare şi
frumoasă, de i s-a dus vestea peste
nouă ţări şi nouă mări....
Doar că împăratul și împărăteasa
erau triști din cauză că nu aveau
urmași.
 Într-o noapte împărăteasa dormi şi avu un vis.
Se făcea că a apărut o zână cu o baghetă fermecată şi i-a zis împărătesei aşa:
Împărăteasa o ascultă pe zână şi, cum se lumină
de ziuă, porni la drum.
Trecu peste nouă văi Numără nouă izvoare,
iar din al nouălea izvor bău apă vie.
 La întoarcere, multe lighioane îi ieşiră în cale şi o provocau să vorbească cu ele, dar
împărăteasa ascultă de sfatul zânei şi nu scoase nici un cuvânt.
 Aşa că, peste puţin timp iată că împărăteasa află că este însărcinată, iar după
nouă luni adusese pe lume un băieţel, frumos ca lumina zilei.
 Era multă veselie la palat! Toată lumea era fericită, iar împăratul şi
împărăteasa se simţeau ca în al nouălea cer.
 Luna, de acolo de sus de
unde era, văzu bucuria lor şi le
trimise binecuvântarea pe o rază
argintie, care ajunse până la
pătuţul unde dormea prinţişorul
mult – dorit, înconjurându-l.
 Oamenii, văzând această minune, au hotărât ca de atunci încolo, ori
de câte ori doreau să scrie cifra care desemna cele nouă văi sau nouă
izvoare pe care le trecuse împărăteasa la îndemnul zânei, să deseneze
luna cu a ei rază de mătase, care cobora lin şi înconjura pătuţul
băieţelului...

Şi aşa a apărut cifra