Amazoanele

Amazoanele erau un trib de femei războinice aflat în nordul Mării Negre

, menționate prima dată în mitologia greaca Cercetări recente tind să confirme existența unui
sâmbure de adevăr în ceea ce privește legenda amazoanelor. Se spune că acestea ar fi fost fiicele
zeului Ares, zeul războiului. Heracle, la porunca regelui Euristeu, a fost trimis să aducă
cingătoarea fermecată a reginei Hippolyta (regina amazoanelor). Viteaza Hippolyta și mândra
Antiope domneau peste amazoane, care sălășluiau la Pontul Euxin. Doar o dată pe an se
întâlneau cu bărbați. În cazul în care noul-născut era fată, ea rămânea împreună cu mama în
tribul de amazoane; dacă se năștea băiat, în cel mai bun caz era trimis să locuiască împreună cu
tatăl său, iar în cel mai rău caz era omorât. Fetele erau aspru pregătite să devină amazoane
extirpându-li-se sânul drept, care le incomoda în luptă. Relatări despre femeile luptătoare există
și în China, Africa de Nord și Vest, însă nicăieri ca la greci. Se pare că amazoanele au amenințat
de cinci ori Atena. O victorie asupra amazoanelor ajunsese să fie mai sărbătorită decât o victorie
asupra persilor. În mod cert, existența amazoanelor este învăluită în taină.

Herodot și Strabon i-au așezat pe malurile Termodonului și al lui Themiscyra, precum și

la vărsarea Istrului. Herodot, de asemenea, menționează că unele amazoane trăiau la Sciția,
deoarece după ce grecii au învins amazoanele în luptă, au navigat departe, transportând în trei
nave atât de multe amazoane cât au reușit să le ia în viață, dar pe mare, amazoanele au atacat
echipajele și i-au ucis, apoi aceste amazoane au ajunst în ținuturile sciților dar și al geților de la
vărsarea Istrului , amazoanele vestitei regine Talestri. Strabon scrie că casa inițială a Amazonilor
era în Themiscyra și câmpiile despre Thermodon și munții care se aflau deasupra lor, dar mai
târziu au fost alungați din aceste locuri și li s-a spus să trăiască în munții deasupra Albaniei
Caucaziene (a nu se confunda cu Albania modernă), însă el afirmă, de asemenea, că alții, printre
care Metrodorus de Scepsis și Hypsicrates, spun că după Themiscyra, amazoanele au călătorit și
au trăit la granițele gargarienilor, la poalele nordice ale acelor părți din Munții Caucaz numiți
Ceraunian. Diodorus, care a relatat despre Dionisie de Mitylene, care, din partea lui, a atras
asupra lui Thymoetas, afirmă că înaintea Amazoanelor din Termodon au existat mult mai
devreme Amazoanele din Libia.[6] Aceste amazoane au pornit din Libia trecând prin Egipt și
Siria și s-au oprit la Caicul din Aeolis, lângă care au fondat mai multe orașe. Mai târziu, spune el,
au înființat Mytilene puțin mai departe de Caicus. Aeschylus, în Prometheus Bound, plasează
casa originară a amazoanelor din țară lângă Lacul Maeotis și mai târziu s-a mutat la Themiscyra
pe Thermodon.
Amazoanele ar fi trebuit să întemeieze multe orașe, printre care Smirna, Efes, Cyme, Myrina,
Sinope, Paphos, Mitylene. La Patmos a existat un loc numit Amazonium. De asemenea, pe insula
Lemnos, a existat altul Myrina.
Maniera în care sunt prezentate în Iliada este reprezentativã pentru panelenismul cultural ce
caracterizeazã Grecia arhaica. Acestea se luptã cot la cot cu eroii şi se încadreazã perfect în
lumea lor, împãrtãşindu-le valoarea (andreia) şi prestigiul. Fiind femei, posedã o anumitã
distinctivitate, dar aceasta le aporpie de zeiţe, la care se face referire tot cu un substantiv
masculin:theos. Diferenţa sexualã pare în lumea eroicã puţin importantã, la fel ca şi în lumea
zeilor unde o gãsim de pildã pe Athena. Dar pentru grecii din epoca clasicã protagoniştii
homerici întruchipeazã un timp şi spaţiu revolute. Anumite elemente istorice ar fi putut însã
inspira poveştile. De exemplu, un mic vas de la finele secolului al VII-lea a.hr. de origine
corinthicã şi descoperit pe insula Samothrace, prezinta douã grupuri cîn conflict. Înteresant este
ca amazoanele sunt individualizate prin nume:Areximacha, Alkinoa, Andromeda, care îi
înfrunta pe Heracle, Iolaus şi Metoitas. Poartã coif, arc, scut şi veşminte lungi (peplos)legate cu
o centurã. Însuşirile apar şi pe un numãr de scuturi depuse ca ofrande în sanctuarul lui Zeus din
Olympia. Pe unul dintre acestea este înscrisã prescurtarea Pen., probabil cu referire la
Penthesileea, faimoasa inamicã a lui Ahile dintr-o epopee pierdutã, Etiopida. Relatarile locale
menţioneazã acţiunile curajoase ale unor femei care au luat calea armelor când cetatea o
cerea:Telesilla din Argos sau Merpessa din Tegeea. Un monument enigmatic descoperit la finele
secolului al III-lea a.Hr. în Messena are gravate în acelaşi mod numele a 6 bãrbaţi şi 4 femei,
interpretat ca dovada existenţei unei rezistente feminine în momentul în care oraşul se afla la
anaghie, prin 214 sau 201 a.Hr. când cetatea era ameninţatã, participarea femeilor la rãzboi se
considera un lucru normal.