Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” Iași

NOI PERSPECTIVE ALE EDUCAȚIEI

ÎN ERA DIGITALĂ

Lucrările Conferinței Județene

„Noi Perspective ale Educației în Era Digitală”
Nr. 2, Ediția a II-a, 2020

Iași, 2020

1
 Volumul reunește lucrările Conferinței Județene NOI PERSPECTIVE ALE EDUCAȚIEI ÎN ERA
DIGITALĂ, Ediția a II-a, 2020, organizat de către Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” Iași.
Conferința are ca scop valorificarea utilizării tehnologiilor digitale în procesul de predare-învățare-
evaluare de către profesorii din toate ariile curriculare.

Coordonatorul volumului
Prof. dr. Anca-Narcisa Adochiei

Coordonatorii simpozionului
Prof. Cristina Timofte
Prof. dr. Adina Mihaela Romanescu
Prof. dr. Anca-Narcisa Adochiei
Prof. drd. Cristina Fulop
Prof. Mariana Grădinariu

Date de contact
Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”,
Tel./fax: 0232 211826
licinfoiasi@gmail.com
www.liis.ro
Str. Petre Andrei, Nr 9, Cod poștal 700495, Iași

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale Române

NOI PERSPECTIVE ALE EDUCAȚIEI ÎN ERA

DIGITALĂ
Lucrările Simpozionului Interdisciplinar, Ediția I, 2019,
Iași
Organizat de Liceul Teoretic de Informatică „Grigore
Moisil” Iași

ISSN 2668-473X

ISSN-L 2668-473X

ISSN 2668-473X

ISSN-L 2668-473X

Autorii articolelor își asumă responsabilitatea privind conținutul articolelor.

Copyright © Toate drepturile asupra acestei ediții aparțin autorilor articolelor.

2
 CUPRINS

I. ȘTIINȚE EXACTE ȘI ERA DIGITALĂ............................................................................................5

1. Cristina TIMOFTE, Rodica LEONTIEȘ, Toți suntem educatori în matematică...................................7
2. Mihaela BĂSU, Platforme digitale utilizate în procesul de predare‒învățare‒evaluare....................11
3. Liliana VÎRGĂ, Probleme de concurs cu sume parțiale în sume și matrici.......................................16
4. Alina BUDĂU, Metoda flipped classroom...........................................................................................23
5. Lăcrămioara POPA, CyLIIS Chimie – Cercul de chimie, formă de completare a activității
didactice.................................................................................................................................................28
6. FORMĂ DE COMPLETARE A ACTIVITĂŢII DIDACTICE
7. Mihaela MIHAI, Integrarea tehnologiilor digitale în procesul de predare și de evaluare.................32

II. ȘTIINȚE UMANISTE, ARTE ȘI ERA DIGITALĂ........................................................................35

8. Maria RADOS, Adolescentul de ieri, profesorul de azi și provocările tehnologiei............................37
9. Adina Mihaela ROMANESCU, Școli care învață – școli care se transformă....................................42
10. Anca-Narcisa ADOCHIEI, Literatura vie – implementarea noilor tehnologii...................................46
11. Maria Cristina FULOP, Considerații privind schimbările din educație raportate la contextul social
al secolului al XXI-lea..........................................................................................................................50
12. Petre-Emil JUVERDEANU, Aplicația google classroom....................................................................53
13. Mihaela Corina POPESCU, CDȘ altfel și educația digitală.................................................................58
14. Adrian HRIMIUC, Utilizarea resurselor TIC la ora de religie – provocări și avantaje.....................61
15. Floricica MORARIU, Spiritualitate într-o lume digitalizată...............................................................64
16. Anișoara MUNTEANU, Arte plastice în dimensiune virtuală............................................................68
17. Violeta Marilena Țuțui, Maria Pașcan, Lumina materială și iluminarea spirituală...........................72

III. LIMBI STRĂINE................................................................................................................................77

18. Ana Maria ANDREI, How technologie reshapes the entire educational system...............................79
19. Ionela Maria CHIRILĂ MACOVEI, Les bénéfices de la technologie................................................81
20. Valeriu MARDARE, Médias et langues modernes.............................................................................84

IV. ARTICOLE ELEVI............................................................................................................................88

21. Denisa BUDIȘTEANU, Oana TICU, Centenarul – repere istorice....................................................90
22. Andreea OLARIU, Larisa ȘTIRBU, Centenarul Marii Uniri.............................................................93
23. Ioana GRĂDINARIU, Mitologia egipteană.........................................................................................96

3
4
I. ȘTIINȚE EXACTE ȘI ERA DIGITALĂ

5
6
 TOȚI SUNTEM EDUCATORI ÎN MATEMATICĂ

Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Prof. Cristina Timofte, matematică

Insp. Rodica Leontieș, matematică

Abstract
Predarea și învățarea matematicii, în mod eficient, reprezintă deopotrivă, una din provocările
omenirii, în contextul tendințelor de transformare a educației, așa cum o cunoaștem. Materialul propus spre
lectură și reflecție, conține câteva sugestii oferite de Francis Su, în foarte recenta sa carte, Mathematics for
Human Flourishing (ianuarie 2020), prezentată de Jacob Barandes într-un articol din Harvard Magazine
(ianuarie 2020). Pledoaria pentru studiul matematicii, într-o manieră care provoacă emoția, alături de
rațiune, propune parcurgerea ultimelor cărți apărute în literatura de specialitate.

Cuvinte-cheie: anxietatea matematică, virtuți umane, caracter, libertățile matematicii

INTRODUCERE
Cercetătorii în psihologie au descoperit (Eccles & Jacobs, 1986), că atunci când părinții le-au
spus copiilor că nu sunt buni la matematică în școală, nivelul de implicare al copilului lor a scăzut
aproape imediat. Într-un nou studiu, neurologul Erin Maloney și colegii lui au descoperit că
anxietatea matematică a părinților a redus învățarea matematicii de către copii în clasele 1 și 2,
numai dacă părinții i-au ajutat la temele matematice (Maloney, Ramirez, Gunderson, Levine și
Beilock, 2015). Dacă nu i-au ajutat la teme, anxietatea matematică a părinților nu a distrus învățarea
copiilor lor.
Cunoștințele de matematică ale părinților s-au dovedit a nu avea niciun impact pozitiv, ci și-
au pus amprenta doar nivelul de anxietate matematică. Ambele studii comunică din nou importanța
mesajelor pe care elevii le primesc, deoarece nu cunoștințele de matematică au afectat performanțele
elevilor, ci anxietatea părinților. Nu știm ce le spun părinții, dar este posibil să le comunice mesajele
negative pe care le știm că sunt dăunătoare, cum ar fi „matematica este grea” sau „Nu am fost
niciodată bun la matematică la școală” [1].
Centrul European de Strategie Politică (European Political Strategy Centre - EPSC), un
departament al Comisiei Europene, aflat în subordinea directă a președintelui Comisiei, a realizat o
analiză intitulată „10 trends tranforming education as we know it”.
Printre cele zece tendințe ale educației mondiale analizate, a învăța să înveți reprezintă cea
mai importantă aptitudine pe care o persoană este bine să o dezvolte. Oamenii schimbă locurile de
muncă, profesiile, mult mai des. Astfel, persoanele care au peste 40 de ani, vor avea nevoie de foarte
multe oportunități pentru reînnoirea aptitudinilor și calificărilor [2].
Angajatorii sunt cei mai mari contribuitori la învățarea adulților, cu accent pe inovația la
locul de muncă. Printre cele zece tendințe ale educației mondiale analizate, a învăța să înveți
reprezintă cea mai importantă. Școlile trebuie, de asemenea, să învețe avantajele învățării continue,

7
să propună un parcurs mai atractiv, incluziv, modalități de a readuce în educație oameni în diferite
faze ale vieții personale și profesionale [4].

CUPRINS
MISTERUL MATEMATICII?!
În articolul său, din ianuarie 2020, Jacob Barendes prezintă descurajarea sa când a citit
descrierea matematicii de către un director de școală primară: „Nu am aceleași amintiri legate de
încurcăturile mele în fața unui caiet de lucru, rezolvând ecuații, precum amintirile legate de lectura
unei cărți bune, în fața șemineului. Matematica se simte ca o muncă, în timp ce lectura este o
plăcere”. Din păcate, această percepție este răspândită în cercurile din educație. Iar această
mentalitate are un impact real asupra copiilor. Când vorbesc cu elevii de liceu, aud de la cei care se
bucură sau nu de orele de matematică, faptul că ceea ce simpatizează la această disciplină sunt doar
regulile și răspunsurile sale precise.
Cum s-a ajuns la așa ceva?!
În unele situații, matematica este victima propriului său succes. Ea a oferit societății umane
atât de multe instrumente pentru invenții, pentru științe, pentru nevoi practice, încât nu este deloc
surprinzător faptul că metodele și aplicațiile matematicii au ajuns să domine modul în care aceasta
este predată astăzi.
Dar matematica nu poate fi redusă doar la aceste metode și aplicații, după cum artele vizuale,
sau jurnalismul nu pot fi reduse la metodele și aplicațiile lor. Adevărata matematică nu este despre
memorarea terminologiei sau despre respectarea unui set de reguli și proceduri stabilite cu secole în
urmă.
Matematica adevărată este o cercetare/ o căutare de minuni condusă de curiozitate și uimire.
Necesită creativitate, sensibilitate estetică, o aplecare spre mister și curaj în fața necunoscutului.
Cercetarea presupune jocuri cu idei, forme, concepte, numere și structuri, punerea de întrebări,
colaborarea cu ceilalți, căutarea modelelor/ a formelor, detașarea de vechile paradigme,
recunoașterea frumuseții, conectarea cu domeniul transcendent, crearea de argumente convingătoare
pentru apărarea revendicărilor.
Adevărata matematică se referă la propunerea unor conjecturi îndrăznețe, efortul de a le
transforma în teoreme eterne prin demonstrații sau găsirea unor conexiuni între instrumentele
matematice existente și fenomenele care ne înconjoară.
Copiii pot face matematică reală de îndată ce pot rezolva puzzle-uri, desena imagini, să
raționeze logic, chiar înainte de a afla despre tabla înmulțirii sau ecuații.
CE SPUN MATEMATICIENII?
În ultimii 10 ani, matematicienii au publicat o serie de cărți, au susținut discursuri publice
care încearcă să prezinte această perspectivă. O descriere sugestivă este realizată în discursul
Lamentarea unui matematician, de către Paul Lockhart, cercetător la Universitatea Brown, înainte de
a deveni profesor la Școala St. Ann din Brooklyn. Lockhart menționează că sarcinile unui elev în
educația matematică elementară și secundară sunt similare cu cele în care elevii începători în muzică
își petrec timpul copiind notații muzicale, în loc să cânte sau să folosească instrumentele muzicale;
sau sunt similare cu cele ale unui elev la artă care completează kituri în loc să-și folosească
imaginația pentru a-și crea propriile lucrări.

8
MATEMATICA PENTRU DEZVOLTAREA UMANĂ ?!
Idei similare sunt prezentate de Steven Strogatz în Bucuria lui X, Artur Benjamin în Magia
matematicii, Paul Lockhart în Măsurare și Aritmetică.
În noua sa carte Matematica pentru dezvoltarea umană, fostul președinte al Asociației
Matematice din America, Francis Su, profesor doctor la Harvey Mudd College, se ocupă de aceste
două abordări. Susține că matematica este o strădanie umană mult mai profundă și cu mai multe
semnificații, decât cea care se face prin exercițiile tradiționale. A face matematică, înseamnă a fi pe
deplin uman. O persoană care studiază matematica nu devine doar mai bună la calcule, ci își
construiește caracterul în toate modurile.
Cartea sa este organizată în jurul unui set de virtuți umane: imaginația, tenacitatea, speranța,
încrederea în încercări, dispoziția către frumusețe, inventivitate, bucurie și iubire – ultima are un
capitol întreg. Su are multe de spus și despre felul în care se predă matematica în școli. Opiniile sale
sunt bine rezumate la început: Când unii oameni întreabă „Când voi folosi așa ceva?”, ceea ce ei
întreabă cu adevărat este „Când voi pune în valoare așa ceva?”. Pentru ei, valoarea matematicii
constă în utilitate, deoarece nu au văzut că pot fructifica și altceva în afara utilității. O viziune mai
mare, mai precisă a matematicii, ne-ar susține efortul de a construi matematica și virtuțile pe care
aceasta le poate dezvolta.
Su mai susține că toți suntem educatori în matematică, într-o formă sau alta și că ar trebui să
evităm să prezentăm matematica în mintea tânără și ușor impresionabilă ca pe un set de reguli/
proceduri care trebuie memorate sau ca pe o capacitate înnăscută, rezervată câtorva selectați. „În
studiul matematicii, nu te lăsa înșelat de o educație care susține că matematica este o logică pură,
rece și lipsită de inimă, o grămadă de reguli de urmat. Cine ar vrea să învețe asta sau să predea asta?
Nu acolo este inima matematicii. Nu se poate separa practicarea corectă a matematicii de ceea ce
înseamnă a fi om”.
Matematica este o aventură exploratorie și oricine poate deveni priceput. Cultivarea priceperii
la matematică poate aduce o mare bucurie și satisfacție, la fel ca învățarea artei gătitului sau cântatul
la un instrument muzical. Pentru a dezvolta o atitudine mai primitoare în comunitățile matematice,
Su subliniază valoarea greșelilor și importanța efortului în procesul de dezvoltare personală. Face
referire la Fawn Nguyen, profesor de matematică, care are un citat provocator: „Criticați eficiența
lecției dumneavoastră nu prin răspunsurile pe care le dau elevii, ci prin ce întrebări își pun”.
Prezintă un punct de vedere înviorător asupra libertății: „Libertatea matematicii include
libertatea de a rezolva probleme, de a cunoaște mai multe metode, de a explora direcții noi, de a
deschide imaginația și de a ajunge în comunități prietenoase... Știu că unii oameni definesc libertatea
drept absența constrângerilor, ca și cum ar însemna faceți orice doriți. Nu cred că este libertatea
adevărată. Libertatea adevărată nu vine niciodată fără costuri, relații sau responsabilitate. Acei dintre
noi, care am experimentat libertățile matematicii, avem o responsabilitate semnificativă în a-i
întâmpina și îndemna și pe ceilalți la aceste libertăți”.
Matematica pentru dezvoltarea omului nu este în nici un caz o carte de matematică
tradițională. Deși autorul propune puzzle-uri captivante, variații ingenioase ale jocului Sudoku,
numărarea unor furnici care urcă pe lemn, diviziunea planetei în anumite condiții, sunt puține ecuații
în carte. Prin pledoariile, prin argumentele sale, Su țese multe detalii personale: adopția sa, bolile
părinților, provocările din școala absolvită, eforturile sale de a face matematica mai incluzivă,
corespondența sa îndelungată cu un deținut federal care învață matematica avansată.

9
 Fidel spiritului cărții sale, expunerea sa este profund centrată pe oameni; începe cu un citat al
filosofului Simone Weil: „Fiecare ființă plânge în tăcere pentru a fi citită diferit”.

CONCLUZII
Pentru cine este cartea lui Su? Ca și matematica, în sine, cartea este destinată tuturor. Este
pentru elevii care se simt uneori descurajați sau neinspirați. Este pentru persoanele care au avut
experiențe provocatoare cu matematica în școală, dar doresc să revină asupra sentimentelor lor față
de matematică. Este pentru părinții care recunosc că atitudinile lor față de matematică au efecte
profunde asupra copiilor lor.
Dar mai ales, este pentru profesorii de orice fel care ar trebui să se gândească cu atenție la
ceea ce predau – și de ce.

WEBOGRAFIE
1. Boaler M., Mathematical Mindsets: Unleashing Students' Potential through Creative Math,
Inspiring Messages and Innovative Teaching, 1st Edition, Jossey Bass, 2016, pp. 23 - 24.
2. https://www.edupedu.ro/tendintele-care-transforma-educatia-identificate-de-comisia-europeana-a-
invata-sa-inveti-devine-cea-mai-importanta-aptitudine/#comments
3. https://harvardmagazine.com/2020/01/francis-su-math
4.https://ec.europa.eu/epsc/sites/epsc/files/epsc_-
_10_trends_transforming_education_as_we_know_it.pdf

10
 PLATFORME DIGITALE UTILIZATE ÎN
PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂȚARE- EVALUARE

Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”

Iași

Prof. Mihaela Băsu, educație tehnologică și informatică

Abstract
Implementarea tehnologiilor TIC în educaţie încurajează atât cadrele didactice, cât și elevii să
adopte un rol mai activ în procesul de predare-învățare-evaluare. De-a lungul timpului platformele
educaționale au trecut prin diferite stadii, de la cele simple, apărute în anul 2001, la cele din prezent, care
pun accent atât pe colaborarea în mediul virtual profesor-elev, elev-elev, cât și pe dezvoltarea creativității și
a lucrului în echipă.

Cuvinte-cheie: platformele educaționale, resurse didactice, E-learningul

INTRODUCERE
Succesul platformelor educaționale se datorează, în primul rând, posibilității de comunicare
pe care o oferă cât și ușurinței cu care pot fi ele folosite. În prezent, toate platformele au o interfață
prietenoasă, atrăgătoare pentru utilizatori, și, în același timp, sunt un mediu controlat în care cadrul
didactic poate vizualiza fiecare mesaj sau conținut distribuit de către elevii săi.
Weschool, Edmodo, Nearpod, Mysmpleshow, AdobeSpark, Genial.ly și Bookcreator, pe care
le voi prezenta în articol, sunt doar câteva dintre platformele educaționale de succes pe care cadrele
didactice le pot accesa, și prin care elevii își dezvoltă competențe cheie, dar și transversale.

CUPRINS
PLATFORME E-LEARNING
Weschool este un instrument gratuit care poate fi utilizat atât în timpul orelor, la teme pentru
acasă, cât şi pentru evaluarea elevilor. WeSchool este împărțită în patru secțiuni (toate accesibile din
meniul de sus): Zidul (în care profesorii și elevii pot face postări, publica materiale didactice și pot
interacționa unul cu celălalt); Tabla (în care se găsesc toate lecțiile postate), Zona de testare (unde se
pot crea chestionare și monitoriza progresul elevilor) și Registrul (din care puteți urmări toate
activitățile din clasă).
Edmodo este o platformă gratuită, accesibilă de pe orice fel de dispozitiv. Profesorul poate
crea un grup în care să-și includă elevii, pe baza unui cod aleatoriu format din șase caractere.
Fiecare utilizator poate desfășura diverse activități în cadrul platformei numai sub propria
semnătură, intervențiile anonime nu sunt posibile, platforma fiind utilizată strict în scop educativ.
Elevii nu pot comunica unul cu celălalt decât dacă se adresează tuturor celor care fac parte din grup,
sau dacă vor să contacteze profesorul. Platforma permite: realizarea de teste (Quiz), evidența situației
fiecărui elev (Grades), alocarea de teme pentru acasă (Assesment).
În Nearpod profesorul poate crea prezentări care pot conține întrebări, sondaje, videoclipuri,
imagini, desene, conținut Web, etc. Se pot alege din mii de lecții gratuite, ce pot fi descărcate și
11
personalizate, în funcție de nevoile elevilor, care pot accesa prezentarea unui profesor prin
intermediul unui cod. În calitate de profesor, puteți crea chestionare personalizate care pot fi utilizate
ca instrumente de evaluare. Când elevii au terminat un test, Nearpod va crea automat un raport.
Platforma Mysimpleshow permite: crearea unui film sau a unor efecte video formate din texte
și imagini. Se alege domeniul Educational și se pot obține materiale video cu explicații. Se poate
salva ca link sau ca document în propriul calculator. Se scrie un scenariu sau se importă unul deja
existent din biblioteca platformei. Mysimpleshow caută cuvintele cheie și găsește imagini pe Internet
pe care le puteți folosi sau puteți încărca propriile imagini, ce pot fi redimensionate, tăiate,
rearanjate. După crearea filmului, alegeți o voce din cele propuse pe plaformă, sau se poate utiliza
propria voce.
AdobeSpark permite crearea de grafice, pagini web, filme din imagini. Se pot folosi propriile
imagini, sau imagini importate de pe internet. (Atenție la drepturile de autor!). Se pot insera texte,
link-uri, butoane etc.
Genial.ly este o platformă pe care se pot crea resurse didactice: prezentări, jocuri, imagini
interactive, hărți conceptuale, planșe ilustrate etc. Materialele se pot realiza sau reedita în cadrul unui
proiect în grupuri de elevi.
Bookcreator este o platformă prin care se pot crea cărţi în format electronic pe un calculator
(Chrome) sau pe tabletă (Ipad). La realizarea acestora pot contribui un autor sau mai mulţi. Elevii
(sau studenții) pot fi invitaţi de profesor să contribuie la scrierea unei cărţi. Cărţile se pot reedita,
trimite, stoca în bibliotecă sau descărca după creare. Se alege coperta şi mărimea cărţii, numărul de
pagini, tipul de paginaţie. În varianta gratuită, se pot realiza doar un număr limitat de cărți.
Cu Bookcreator puteți să combinați texte, imagini, audio și video pentru a crea o multitudine
de materiale:
 povești interactive;
 portofolii digitale;
 jurnale de cercetare;
 cărți de beletristică sau poezie;
 rapoarte științifice;
 manuale etc.
Pașii ce trebuiesc parcurși în crearea unei cărți cu Chrome sunt următorii:
 logarea pe platformă;
 crearea unei cărți noi;
 alegerea formei cărții;
 adăugarea conținutului;
 adăugarea stilul textului;
 adăugarea fundalului;
 adăugarea de fotografii;
 înregistrarea unui mesaj vocal;
 publicarea cărții;
 mutarea cărților în bibliotecă.
Se intră se site-ul https://bookcreator.com și se creează un cont de profesor. Se dă clic pe
butonul „New Book” din partea dreaptă sus a barei de instrumente. Forma cărții poate fi: portret,
pătrat sau vedere.

12
 Numerele de sub forme se referă la raportul de mărime. În acest moment, puteți alege dacă
vreți să lucrați șabloanele de bază (basic template) sau șabloanele de benzi desenate (comic
template).
Introduceți-vă pe copertă numele în caseta de tip pop-up și apoi faceți clic pe „Done”
(terminat). Textul apare într-o casetă albastră, ceea ce înseamnă că este selectat. Acum îl puteți mișca
sau îl puteți roti cu mânerul verde. Cât timp este textul selectat, dați click pe butonul i (Inspector) și
puteți redimensiona textul, schimba fontul, culoarea și diferitele alte stiluri. Dacă ați greșit ceva,
apăsați „Undo”. Prin apăsarea butonului i (Inspector), se pot face alte alegeri legate de aspectul
paginii (fig. 1).

Fig. 1. Alegeri legate de aspectul paginii

Pe copertă sau oriunde în interiorul cărții, se pot adăuga fotografii importate din alte fișiere
(Import) sau se pot face fotografii și/sau filme utilizând camera PC-ului (Camera). Fiecare fotografie
se poate repoziționa și redimensiona.
Pentru a personaliza cartea, se pot înregistra mesaje scurte în care se comunică ceva
cititorului (de exemplu, un îndemn: „Citește-mă azi!”). După finalizarea cărții, puteți să o publicați,
să o descărcați sau să o tipăriți. Cea mai bună modalitate de a vă distribui cartea este să o publicați
online și să trimiteți un link către cititorii/elevii pe care îi alegeți. Aceștia pot doar citi cartea sau pot
face schimbări în ea; dumneavoastră alegeți.
Dați clic pe butonul „Settings” (setări) din partea dreaptă sus a barei de instrumente și veți
putea schimba setările elevilor. Dacă nu le permiteți să-și publice cărțile, ca profesor, le puteți
publica în numele lor.

13
 Fig. 2. Publicarea cărții

Odată ce ați creat o bibliotecă, puteți să îi invitați pe ceilalți, partajând codul bibliotecii.
Pentru a obține codul bibliotecii, dați clic pe linkul „Show invite code for others to join” (Afișați
codul de invitație) pentru ca ceilalți să se alăture linkului pe care îl veți vedea în centrul ecranului,
chiar sub bara de instrumente.
Elevii se conectează ca „Student” la app.bookcreator.com. Vor avea nevoie de un cont
Google, Office 365 sau Clever ID pentru a vă conecta.
Odată ce s-au conectat, li se solicită să introducă codul bibliotecii, apoi vor da click pe GO și
vor fi adăugați în bibliotecă.
Dacă trebuie să eliminați/adăugați elevii care s-au alăturat, o puteți face din „Teacher
Dashboard”.

EXEMPLU DE BUNĂ PRACTICĂ

Cu ajutorul platformei Bookcreator, elevii din cadrul proiectului Erasmus+ „STEAM” au creat
un calendar.

Fig. 3. Coperta și paginile lunii ianuarie a

calendarului creat cu ajutorul Bookcreator

AVANTAJELE UTILIZĂRII PLATFORMELOR DE E-LEARNING

Platformele prezentate se remarcă prin uşurinţa cu care se pot folosi și apropie mediul şcolar
de tânăra generaţie, desăvârşind procesul de învățare prin mijloace moderne, pe placul elevilor, exact
în mediul în care aceștia se simt cel mai bine. Astfel, educabilii sunt implicați în activitatea de
predare; colaborează, experimentează, aplică și transferă cunoștințele dintr-un domeniu în altul.

14
 Utilizarea mediilor virtuale îl situează pe elev în centrul formării, îl menține activ și îi
dezvoltă creativitatea. De asemenea, ajută la dezvoltarea inițiativei și gândirii analitice.
Utilizarea acestor platforme permite:
 Identificarea și testarea unor practici educaționale inovatoare, prin includerea responsabilă a
resurselor digitale în predare – învățare, prin promovarea unor proiecte școlare inovatoare
(STEAM);
 Schimbul de dovezi privind impactul acestora;
 Sprijinirea integrării practicilor de predare și învățare, aliniate la așteptările elevilor din secolul al
XXI-lea;
 Accesibilitate, confortabilitate și flexibilitate;
 Independența geografică, deoarece utilizatorii pot avea acces la materiale/crea materiale de
oriunde și oricând cu ajutorul laptopului sau tabletei;
 Tehnologii de învățare-evaluare dinamice și diverse care permit un feedback în timp real, ușor de
realizat și manageriat.
Platformele electronice permit de asemenea realizarea unui management eficient al timpului,
atât al cadrelor didactice, cât şi al elevilor. Nu în ultimul rând se remarcă faptul că platforma
electronică permite realizarea evaluării în toate ipostazele procesului de formare.

CONCLUZII
E-learningul a devenit o alternativă viabilă la metodele tradiționale de educație datorită
avantajelor oferite.
Conştientizând că rolul clasic al cadrului didactic de transmiţător al informaţiei se poate
transforma, prin intermediul TIC, în cel de facilitator al învăţării, platformele de învățare se dovedesc
un instrument deosebit de util și flexibil, putând fi integrat atât în sălile de curs, ca suport de
comunicare, experimentare și învățare colaborativă, cât și în cazul învățământului la distanță.

BIBLIOGRAFIE:
1. https://bookcreator.com/resources-for-teachers/example-books/
2. ***, note de curs, perfecționare „Interactive ICT-based, digital and web tools for effective
blended, flipped and cooperative learning” în cadrul Proiectului Erasmus+ KA101 „Profesori
inovatori pentru o învățare eficientă”, nr 2019-1-RO01-KA101- 047634

15
 PROBLEME DE CONCURS CU SUME PARȚIALE ÎN VECTORI ȘI MATRICI

Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Prof. Liliana Vîrgă, informatică

Abstract
Dincolo de programa didactică, provocările pe care concursurile de informatică le oferă stimulează
competiția elevului cu sine înșuși. Grigore Moisil afirma „Știința e formată numai din afirmații și negații, dar
trăirea unei științe e formată din întrebări și răspunsuri, din bănuieli și îndoieli.” Informatica devine, astfel
un mod de viață, un mijloc de cunoaștere a universului exterior, dar și interior.

Cuvinte-cheie: subsecvență, subșir, sume parțiale

INTRODUCERE
Ce este o subsecvență?
Pentru un șir de n elemente memorate într-un vector a, o subsecvența este un șir de elemente
aflate pe poziții consecutive. Subsecvența poate fi caracterizată prin pozițiile capetelor ei: stânga și
dreapta, deoarece toate elementele  [ stânga, dreapta ], de pe poziții intermediare, fac parte din
subsecvență.
Spre deosebire de o subsecvență, un subșir poate conține elementele ce nu sunt în mod
obligatoriu de pe poziții consecutive.

CUPRINS
Sume parțiale:

Problema generală: fie A[] un vector de N elemente.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 Efi
i 0 cienta
a 2 4 3 6 1 5 7 9
s=6+1+ 2 6 O(
[] 7 + 9 =23 n)
s 2 6 9 1 1 2 3 3 4 4 s = 32 – 9 = O(
[] 5 6 3 2 4 0 5 23 1)

Să se raspundă la M întrebări de genul:

SUM(st, dr): care este suma elementelor de la st la dr (a[st] + a[st+1] + … + a[dr]) ?
Se calculează un nou vector S[i] = A[1] + A[2] + A[3] + … + A[i],
Apoi SUM(st, dr) = S[dr] - S[st-1]

Sol 1 : O(n) Sol 2 : sumă de prefixe O(1)

16
 int sum ( int a, Valoarea de pe pozitia k este S[ k ] : sum(
int b ) 0, k )
{ S[ 0 ]= a [1] ;
int s=0 ; for( i=1 ; i<=n ; i++ )
for( i=1 ; i<=n ; i++ ) S[ i ]=S [ i-1] + a[i] ;
s=s+ a[i] ; s=S[ b ] – S [ a-1 ] ;
return s ;
} sum ( a, b ) : sum( 0, b ) – sum ( 0, a-1 ) ;

#959 secmax ( autor Carmen Minca, www.pbinfo)

Fie X=X1X2X3…XNun număr natural din N cifre. Definim secvență în numărul X orice
număr format dintr-un grup de cifre situate pe poziții consecutive în X. De exemplu,
pentru X=12543644 pot fi secvențe numerele: 5436, 12, 1, 364, 12543644, etc.
Definim secvență-maxim în șirul Xx o secvență XKXK+1…XP…XT în care există o singură
cifră XPXP astfel încât XK<XK+1<…<XP>XP+1>…>XT ( 1≤K<P<T≤N
1≤K<P<T≤N și K,P,TK,P,T sunt numere naturale). De exemplu, pentru X=12543644 secvențele-
maxim sunt: 1254, 12543, 254, 2543, 364.
Cerință
Scrieți un program care citește numărul N, cele N cifre ale numărului X și care determină
numărul total de secvenţe-maxim din numărul X.
Date de intrare
Fișierul de intrare secmax.in conține pe prima linie numărul natural N. Pe următoarea linie se
află o succesiune de N cifre X1X2...XN, reprezentând cifrele numărului X.
Date de ieșire
Fișierul de ieșire secmax.out va conține pe prima linie un număr natural, reprezentând
numărul total de secvenţe-maxim din numărul X.

a[1]=1; 1 2 3 4 5 6 7 8
for (i=2 ; i<=n ; Calculăm lungimea i
i++) secvenței crescătoare până în x 1 2 5 4 3 6 4
if (x[i-1]<x[i]) poziția i pornind de la 1  n []
a[i]=a[i-1]+1; a 1 2 3 1 1 2 1 1
else a[i]=1; Calculăm lungimea []
secvenței crescătoare până în
b[n]=1; poziția i pornind de la n  1
for (i=n-1 ; i>=1 ; 1 2 3 4 5 6 7 8
i--) Numărul de secvenţe- i
if (x[i]>x[i+1]) maxim este, pentru o x 1 2 5 4 3 6 4 4
structură []
b[i]=b[i+1]+1; crescătoare – b 1 1 3 2 1 2 1 1
else b[i]=1; descrescătoare []
17
 for (i=1 ; i<=n ; (a[i]-1)*(b[i]-1); 1 2 3 4 5 6 7 8
i++) i
nrs=nrs+(a[i]- a 1 2 3 1 1 2 1 1
1)*(b[i]-1); []
b 1 1 3 2 1 2 1 1
fout<<nrs<<endl; []
(a[i]-1)*(b[i]-1)
1 2 3 4 5 6 7 8
i
a 0 0 4 0 0 1 0 0
[]

Putem aplica același principiu și la matrici.

Problemă:
Fie M[10][10] un tablou unidimensional de n x m elemente, să se raspundă la k întrebări de
tipul:
SUM (A(st_linie, st_coloana), B(dr_linie, dr_coloana))
care este suma elementelor din dreptunghiul A – B – C – D , dreptunghi caracterizat prin
coordonatele colțului stânga sus – A și colțul dreapta jos – C

M M P
C C C C
P
1 2 1 2
1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6
2 2 1 1 2
1 4 3 6 1 7 6 9
5 6 1
1 1 2
2 1 6 2 5 4 3 3
3 8 8
L 2 L
3 A B 3 4 1 3 3 2 6
1 0 1
2
4 2 3 1 2 3 3 8
5
2
5 1 2 2 4 2 1 9
8
L 1 3 L
6 D C 1 4 1 3 1 1
2 0 2 2

1 4
7 2 3 3 1 3 1
2 7

18
 Putem parcurge dreptunghiul între liniile l1,l2 si coloanele c1, c2
Alcătuim matricea cu sume parțiale P, unde reținem suma parțială din dreptunghiul O (0,0)
până în punctul M(i,j) p[i][j]=p[i-1][j]+p[i][j-1]-p[i-1][j-1]+x;

SUM(A[i1][j1]-B[i2][j2])
SUM=p[i2][j2]-(p[i1-1][j2]+p[i2][j1-1]-p[i1-1][j1-1]);

Se calculează matricea cu sume parțiale S[i] [j] reprezentând suma elementelor din punctul
(0, 0) până în punctul M[i][j].

for ( i=1 ; i <=n ; for ( i=1 ; i <=n ; i++ )

i++ ) for ( j=1 ; j <=m ; i++ )
for ( j=1 ; j <=m ; { cin>> M[i][j] ;
i++ ) p[i][j]=p[i-1][j]+p[i][j-1]-p[i-1][j-1]+x;
cin>>M[i][j] ; }

for ( i=l1 ; i <=l2 ; S0=p[l2][c2]-(p[l1-1][c2]+p[l2][c1-1]-p[l1-1][c1-1]);

i++ )
for ( j=c1 ;
j <=c2 ; i++ )
S0= S0 +
M[i][j] ;
#765 Cirese1 ( autor Silviu Candale, www.pbinfo )

Cerința
Gigel are o livadă împărțită în n*m sectoare, dispuse pe n linii, numeroate de
la 1 la n și m coloane, numerotate de la 1 la m. În fiecare sector se află un cireș, care conține o
cantitate de cireșe cunoscută. Gigel va culege toate cireșele din cireșii dispuși într-o zonă
dreptunghiulară din livadă. El poate să aleagă între k zone și dorește să culeagă cât mai multe cireșe.
Scrieți un program care determină cantitatea maximă de cireșe pe care o poate culege Gigel din una
dintre cele k zone date.

Date de intrare
Programul citește de la tastatură numerele n m k, cu semnificația de mai sus. Apoi citește
cantitatea de cireșe din fiecare sector, linie cu linie. Apoi citește k perechi de coordonate i1 j1 i2 j2,
unde i1 j1 reprezintă coordonatele (linie coloana) ale colțului stânga-sus al zonei curente, iar i2
j2 reprezintă coordonatele (linie coloana) ale colțului dreapta-jos al zonei curente.

Date de ieșire
Programul va afișa pe ecran numărul C, reprezentând cantitatea maximă de cireșe care poate
fi culeasă din una dintre zonele date.

Exemplu
Intrare Ieșire
19
 463 102 Alcătuim matricea P- Suma dreptunghi 2 2 3
sumele parțiale 5
3 1 10 7 5 3 1 1 7 5 2
2 1 0 5 3 8 6 3 3 4 1 2 2 3 4 1 2 2 2
153863 1 1 3 8 1 8 4 41 2 63 48 5 41 12 63
4 48 5
6 1 8 0 3 9 1 1 2 3 6 84 9
10 1 3 8 0 0 3 8 9 01 32 83 96 84 9
2
4 1 7 0 2 5 7
1 1 4 14 12 72 05 17
10 8 14 1
0 8 2 8 08 22
618391 0 8 2 8 08 22

2235
1246
2143

for(i=1; i<=n; i++) for(i=1; i<=n; i++)

//cirese for(j=1; j<=m; j++)
for(j=1; j<=m; { cin>>x;
j++) a[i][j]=a[i-1][j]+a[i][j-1]-a[i-1][j-1]+x;
cin>>a[i][j]; }
for(z=1; z<=k; z++)
for(z=1;z<=k;z++) {
{ cin>>i1>>j1>>i2>>j2;
cin>>i1>>j1>>i2>>j2; s=a[i2][j2]-(a[i1-1][j2]+a[i2][j1-1]-a[i1-1][j1-1]);
s=0; if(s>smax)
smax=s;
for(i=i1;i<=i2;i++) }
cout<<smax;
for(j=j1;j<=j2;j++)

s=s+a[i][j];
if(s>smax)
smax=s;
}

#2084 water trap ( autor Eugen Nodea, www. pbinfo)

IT -istul Ghiță vă propune următoarea problemă: pe o platformă sunt montate pe poziții

consecutive n bare verticale de lățime 1cm (vezi exemplul). Vom presupune că platforma este
mărginită față/spate de ziduri transparente de înălțime infinită. Cantitatea de apă ce poate fi reținută
într-o unitate de volum (1cm x 1cm x 1cm) este de 1 mililitru.
Cerința
Determinați cantitatea maximă de apă reținută (exprimată în mililitri).

20
 Date de intrare
Programul citește de la tastatură numărul n, iar apoi n numere naturale, separate prin spații, ce
reprezintă înălțimile barelor.
Date de ieșire
Programul va afișa pe ecran numărul water, ce reprezintă cantitatea de apă ce poate fi
reținută.

Intrare Ieșire
6 10
300204
12 Ieșire
01021013 6
2121
max_st[0] = H[0]; Presupunem că avem apa din stânga
for (int i = 1; i < n; i++)
max_st[i] =
max(max_st[i-1], H[i]);

3 3 3 3 4 0 1 1 2 2 2 2 3 3 3 3 3
max_dr[n-1] = H[n-1];
Dacă avem apa din dreapta
for (int i = n-2; i >= 0; i--)
max_dr[i] =
max(max_dr[i+1], H[i]);

for (int i = 0; i < n; i++) 4 4 4 4 4 3 3 3 3 3 3 3 3 2 2 2 1

water += min(max_st[i],
Situația reală
max_dr[i]) - H[i];

cout << water << '\n';

3 3 3 3 3 0 1 1 2 2 2 2 3 2 2 2 1
Propunere

#1498 Ciocolata (autor Cristian Dospra, www.pbinfo )

După un rezultat slăbuț la un concurs de informatică, Cristina s-a cam supărat. Dan, îi
propune Cristinei următoarea ofertă: „Desenează pe o hârtie un caroiaj format din N linii și M coloane
pe care îl umple cu valori întregi. Cristina va primi un număr de pătrățele de ciocolată egal cu suma
valorilor dintr-un dreptunghi ales de ea.”
Cerința
Cunoscându-se configurația caroiajului, determinați numărul maxim de pătrățele de ciocolată
pe care Cristina îl poate obține, alegând un dreptunghi din matrice, precum și coordonatele celor
patru colțuri ale acestuia.

21
 Date de intrare
Fișierul ciocolata.in conține pe prima linie două numere naturale N și M reprezentând
numărul de linii și numărul de coloane ale caroiajului. Pe următoarele N linii se găsesc câte M valori
întregi reprezentând valorile din caroiaj.
Date de ieșire
Fișierul ciocolata.out va conține pe prima linie numărul maxim de pătrățele de ciocolată care
se poate obține. Pe a doua linie se vor afla patru numere naturale, reprezentând coordonatele
colțurilor stânga- sus și dreapta-sus (în această ordine) a dreptunghiului ales. Pe cea de-a treia linie se
vor afla tot patru numere naturale reprezentând coordonatele colțurilor stânga-jos și dreapta-jos (în
această ordine) a dreptunghiului ales.
Exemplu Indicații
Matricea inițială
ciocolata.in
-
59 - 1
3 14 4 6 7 5
3 4 -12 4 6 7 -9 5 12 9 2
2
0 4 5 7 9 -5 1 1 5
-
0 98 34 0 1 7 -7 1 1 0 4 5 7 9 1 1 5
5
6 7 8 -9 0 -2 3 5 22
9 3 -
47 62 -31 55 0 -83 23 0 0 1 7 1 1
8 4 7
77 -10
- - 2
6 7 8 0 3 5
9 2 2
ciocolata.out - - -
4 6 5 2 7
362 3 80 1
7 2 5 3 7
1119 1 3 0
5159 Calculam suma parțială pe fiecare coloană
- - 1
3 4 4 6 7 5
12 9 2
= 1 1 - 1
3 8 2 6
7 1 5 8 7
1 2 1 1 - 1
3 9 7
06 7 1 6 15 8
1 3 1 - 1 4
9 2 7
13 5 6 12 2 0
5 1 5 1 - 1 8 3
4
6 75 7 6 76 1 9 0
Calculăm pentru două linii i şi j, subsecvenţa cu suma
cea mai mare
Pt i==3 && ==5 X[]: 53 167 11 46 1 -78 19 83 13

WEBOGRAFIE
1. www.pbinfo.ro
2. www.infoarena

22
 METODA FLIPPED CLASSROOM – CLASA RĂSTURNATĂ –
APLICATĂ LA LECȚIA DE CHIMIE „SĂPUNURI”

Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Prof. Alina Budău, profesor chimie

Abstract
Activitatea didactică se află într-o continuă adaptare la cerinţele şi nevoile de învăţare a elevilor,
care îşi doresc tot mai mult să depăşească statutul de simplu receptor al informaţiilor predate de profesor.
Tipul de predare, indiferent de disciplină, trebuie să ia în calcul integrarea noilor tehnologii în cât mai multe
momente ale lecţiei. Metoda Flipped classroom pune accentul pe capacitatea elevului de a parcurge
individual materialele teoretice și de a trece la un nivel superior de învățare prin compararea informațiilor,
prin discutarea rezultatelor și prin experimentare.

Cuvinte-cheie: Flipped classroom, aplicația Saponify

INTRODUCERE
Deoarece elevul este tentat să caute platforme de învăţare sau noi surse de cunoaştere,
metodele de lucru pot fi tot mai diverse, o metodă relativ nouă este Flipped classroom-clasa oglindă
sau clasa răsturnată. În mod tradiţional, noile cunoştinţe sunt predate mai întâi în clasă, elevul învaţă
cele predate şi rezolvă temele date. În cazul acestei metode inedited, ordinea etapelor de dobândire a
noilor cunoştinţe este inversată: procesul de învăţare se mută din sala de clasă în afara acesteia.
Astfel, elevul studiază mai întâi acasă materiale de curs recurgând la lecturi, materiale video
preînregistrate, emisiuni de cercetare sau alte documentare indicate de profesor. Următoarea etapă se
desfăşoară în sala de clasă, unde interacţionează cu colegii şi sub îndrumarea profesorului îşi
clarifică neînţelegerile, transfer în practică informaţiile acumulate. Profesorul are în acest caz rolul
de ghid şi moderator.

CUPRINS
DESCRIEREA METODEI
Prin intermediul Flipped classroom, elevii au posibilitatea de a învăţa într-un ritm propriu,
personalizat: pot viziona un curs ori de câte ori au nevoie, pentru a derula înapoi, dacă este necesar,
sau sări peste anumite părți, în cazul în care doresc, sau pur și simplu ei pot pune „pauză”
profesorului lor. Astfel, elevii au posibilitatea să înțeleagă noile conţinuturi la nivelul la care se află.
Când elevii vin în clasă pentru desfăşurarea orei, nu este nevoie să fie constrânși de cursul
efectiv și au posibilitatea să fie implicați mai activ în discuții, experimente și proiecte. În clasa
răsturnată, timpul este petrecut prin practică, iar învățarea se realizează prin colaborare și dezbateri,
profesorul intervenind cu explicaţii suplimentare atunci când un elev îi cere ajutorul. După
parcurgerea nivelului de bază ale cunoştinţelor, în clasă, accentul este pus pe niveluri mai ridicate de
învățare, desigur sub îndrumările profesorului. În clasă, elevii creează, evaluează, analizează și
aplică, iar acasă recapitulează şi fixează informaţiile ştiinţifice.
23
 Noutatea acestei metode constă în faptul că între elev şi profesor se stabileşte cu adevărat o
activitate colaborativă, însuşirea cunoştinţelor realizându-se printr-un dialog continuum dezbateri,
activităţi practice şi ajutor real în rezolvarea sarcinilor.
Această nouă abordare a învățării presupune o serie de avantaje și dezavantaje.
Printre avantaje putem enumera:
 predarea directă este îmbinată cu o învăţare de tip constructivist;
 interacţiunea elev-profesor este amplificată;
 elevii sunt responsabilizaţi în ce priveşte propria lor învățare;
 informaţiile sunt obţinute on line, aşa ca elevii au lecţia completă;
 implicarea tuturor elevilor în procesul de învățare;
 informaţiile nu pot fi pierdute şi pot fi accesate cu uşurinţă.
Dezavantaje ar putea fi considerate următoarele:
 nu toţi elevii au calculatoare sau acces la internet;
 mulți părinți nu sunt de accord cu folosirea mult timp a calculatorului și a internetului;
 elevii nu mai sunt motivaţi să rezolve temele;
 cadrele didactice sunt reticente la metodele noi;
 nu există strategii clare de evaluare adecvate acestei metode;
 este o activitate cronofagă pentru cadrele didactice.
Cele mai des folosite metode în clasa răsturnată sunt:
- crearea unor prezentari video sau prelucrarea unor prezentări deja create;
- folosirea fișierelor video create de elevi.
În clasa răsturnată, timpul se folosește altfel deoarece elevii practică lectura acasă, urmărind
materialele video, urmând ca în clasă să-şi clarifice anumite concepte, să participe la dezbateri, să
colaboreze, fiind create noi conţinuturi de învăţare.

APLICAREA METODEI LA ORA DE CHIMIE

Am aplicat metoda Flipped classroom la clasa a- X-a la predarea lecției ,,Săpunuri” (Fig.1).
Astfel, elevii au vizionat acasă un material video cu noțiunile teoretice despre săpun, iar la sfârșitul
materialului au avut de răspuns la câteva intrebări pentru a verifica ințelegerea noțiunilor teoretice.

Fig.1. Platforma e-classes

24
 Deoarece elevii sunt la profilul de informatică, am recurs la aplicația Saponify (Fig.2) pentru
a obține săpunul în laborator. Aceasta permite calcularea reţetei de obținere a săpunului în funcție de
uleiurile pe care le avem la dispoziție, ţinând cont de toate caracteristicile afișate de aplicație:
duritate, spumare, puterea de curățare.

Fig.2. Aplicatia Saponify

După alegerea uleiurilor din compoziția săpunului se trece la calcularea cantităților necesare
şi la stabilirea etapelor în prelucrarea la rece a săpunului în laborator.

Fig.3-Caracteristicile unui săpun, în aplicaţie

Elevii au fost împărţiţi în echipe de lucru şi au realizat săpunul, utilizând reţeta stabilită cu
ajutorul aplicaţiei.

25
 Fig.4. Realizarea amestecului de uleiuri
Procesul de realizare a săpunurilor a presupus mai multe activități desfășurate de fiecare
echipă în laborator: realizarea amestecului de uleiuri (Fig.4), cântărirea amestecului obținut (Fig.5),
realizarea experimentului în laborator (Fig.6).

Fig.5. Cântărirea Fig.6. Realizarea experimentului în

laborator

Activitatea a continuat cu turnarea în forme a amestecului în forme (Fig.7), solidificarea

acestuia și extragerea din forme a produsului finit (Fig.8 și Fig.9).

26
 Fig.9. Obținerea săpunului în laborator

CONCLUZII
Metoda Fliped classroom a permis învățarea aprofundată prin experimentare, a
responsabilizat fiecare elev, a contribuit la dezvoltarea relațională a elevului în cadrul grupelor de
lucru. În plus, elevii au folosit aplicații și material digitale, iar informațiile au putut fi reluate și
accesate oricând.

WEBOGRAFIE
1. http://flippedclassroom.org/
2. https://en.wikipedia.org/wiki/Flipped_classroom
3. http://flippedlearning.org/domain/16
4. https://www.youtube.com/watch?v=ojiebVw8O0g

27
 CyLIIS CHIMIE - CERCUL DE CHIMIE
FORMĂ DE COMPLETARE A ACTIVITĂŢII DIDACTICE

Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Prof. Popa Lăcrămioara, profesor chimie

Abstract
Una din sarcinile actuale ale şcolii, aflată în plin proces de reformă este pregătirea diferenţiată a
elevilor. Formele concrete de realizare a acestei sarcini sunt variate şi multiple, posibile a fi realizate fie în
activitatea şcolară fie extraşcolară. Între formele de activitate extraşcolară, cercul de chimie ocupă un loc
aparte datorită contribuţiei mari pe care o poate aduce în pregătirea elevilor pentru muncă, profesiune,
pentru viaţa socială.
Cuvinte-cheie: experiment, aplicația https://mysteryscience.com/lessons/seasonal/current-events

INTRODUCERE
Succesele care se înregistrează în domeniul activităţilor extraşcolare derivă din faptul că acest
gen de activitate este voluntară, degajată de litera regulamentelor, de stricteţea programelor, de
formele rigide de organizare. Aceasta nu înseamnă, însă, că organizarea cercurilor este lipsită de
disciplină. Îndeplinind un rol complementar şcolii, acest sistem educativ se diferenţiază de şcoală
prin câteva note specifice, care reprezintă totodată avantajele acestui tip de activitate educativă. Mai
întâi, spre deosebire de şcoală, sistemul educativ extraşcolar promovează în mare măsură participarea
efectivă a elevilor la selectarea şi adaptarea direcţiilor de acţiune, la stabilirea condiţiilor şi a cadrului
de organizare şi desfăşurare a lucrărilor precum şi la soluţionarea practică a multiplelor probleme pe
care le ridică pe parcurs procesul executării lucrărilor sau temelor abordate. Prin aceasta, statutul
şcolar al elevilor este modificat, el se apropie în mare măsură de practică, de viaţă, fiind pus în
contact direct cu mersul real al lucrurilor.
Având menirea să completeze şi să aprofundeze pregătirea şi formarea dobândită la elevi în
procesul de învăţământ, educaţia extraşcolară îndeplineşte multiple funcţii în ansamblul sistemului
instructiv- educativ. Prin caracterul şi specificul ei, ea joacă un rol esenţial în depistarea şi cultivarea
înclinaţiilor, aptitudinilor şi intereselor cognitive şi practice ale elevilor.
Plecând de la consideraţii de ordin general cu privire la sarcina educării multilaterale şi totale,
în corelaţie cu preocupările şi aptitudinile individului, a apărut şi în domeniul chimiei necesitatea de
a organiza o astfel de activitate de iniţiere, care să pregătească elevul, viitorul cetăţean, pentru
integrarea rapidă în viaţa socială. Corelând necesitatea asimilării cunoştinţelor, conform programelor
şi conţinuturilor manualelor actuale, cu aceea a pregătirii diferenţiate şi a introducerii elevilor în
domenii cât mai variate şi mai legate de cercetare şi producţie, cercurile de chimie au devenit, în
etapa actuală, forme concrete de aprofundare şi extindere a cunoştinţelor, de abordare a unor aspecte
noi din domeniu. Măiestria profesorului de chimie dinamizează forţele interne ale elevilor dar nu pot
satisface întotdeauna în cadrul orelor acele individualităţi care se ridică mult deasupra mediei
valorice a colectivului.

28
 Preocuparea de a transmite elevilor cunoştinţe, cantitativ şi calitativ superioare trebuie
asociată cu preocuparea de accesibilizare a cunoştinţelor transmise, ţinând cont de capacitatea
intelectuală a membrilor colectivului de elevi.

CUPRINS
DESCRIEREA METODEI
Organizarea cercului de chimie
Personalizarea, priceperea profesorului de chimie, determină permanent calitatea activităţii de
cerc, evoluţia în cadrul acesteia, atitudinea fiecărui membru faţă de obiectivele urmărite. Se pot
distinge câteva etape obligatorii în organizarea cercului de chimie:
- se alege tematica, ce poate fi dată de profesor sau stabilită împreună cu elevii, după constituirea
cercului; a doua alternativă pare mai stimulativă pentru interesul elevilor;
- se organizează cercul de chimie, alegând colectivul de conducere: responsabil, secretar ştiinţific,
secretar;
- se anunţă tematica şi bibliografia aferentă, dând prin aceasta elevilor o viziune de ansamblu
asupra activităţii de cerc şi permiţându-le să se documenteze din timp; prin aceasta li se dezvoltă
dorinţa de cunoaştere, de a acţiona în perspectiva interdisciplinarităţii;
- se împart elevii în microcolective (din 2 - 4 elevi), după care profesorul repartizează fiecărei
echipe sarcinile individuale în vederea finalizării obiectivului propus;
- se stabilesc zilele de desfăşurare a cercului şi modul de lucru în cadrul acestuia (Fig. 1).

-
Fig. 1 – Grupele de lucru
În general, în activitatea de cerc, accentul se pune pe efortul individual al elevului, pe munca în
grup, profesorului revenindu-i doar un rol de îndrumare în evaluarea critică a produselor intelectuale
realizate.
În funcţie de nivelul elevilor şi de experienţa lor în privinţa activităţii în cercul de chimie, se
porneşte de la activităţi în care intervenţia profesorului este mai mare, se trece apoi la activităţi în
care se dau doar indicaţii metodologice şi se ajunge, în final, la activităţi organizate de elevii înşişi
pe baza unei teme, a unui plan de desfăşurare a temei şi a unei bibliografii adecvate.
La şedinţele lunare, sunt prezentate periodic rezultatele studiului teoretic şi experimental.
Profesorul îi poate sugera elevului o anumită structură a lucrării şi îi recomandă o bibliografie
urmând ca elevul să se angajeze în ordonarea materialului, în prelucrarea şi însuşirea acestuia. Lăsat
liber să-şi organizeze partea experimentală, elevul va fi preocupat de procurarea materialelor
necesare experienţei, de ordonarea lor pe masa de lucru, de verificarea bunei funcţionalităţi a
eventualelor aparate, etc. Aceste situaţii îl obligă pe elev la muncă organizată, la atenţie continuă, la

29
ordonarea fişelor şi la anticiparea unor situaţii ce apar pe parcursul experimentului; experimentul
înseamnă adesea atenţie încordată, interes pentru înregistrarea corectă a datelor, răbdare, calm.

APLICAREA METODEI LA CHIMIE

Am derulat activități în cadrul CERCULUI DE CHMIE CyLIIS în anul școlar 2019-2020. La
cerc au participat elevi din clasele a V-a, a VI-a și a VII-a.
Organizarea :
 Elevii au fost înscrişi pe baza liberului consimţământ.
 Elevii au fost selectaţi pe baza înclinaţiilor şi aptitudinilor respectând raportul
posibilităţi /preferinţe.
 Şedinţele s-au ţinut săptîmânal (2 ore)

Metode didactice utilizate în cadrul cercului:

1. Metoda de comunicare orală
- Metode expozitive – explicative
- Metoda conversaţiei
- Metoda discuţiilor şi dezbaterilor
- Metoda problematizării
2. Metoda de explorare a realităţii
-Metode de explicare directă a realităţii
- experimentul
-Metode de explorare indirectă a realităţii
- metoda demonstraţiei;
- metoda modelării
3. Metoda bazate pe acţiune
-Metode bazate pe acţiune reală
-metoda lucrărilor practice–portofoliu(evaluare)
-Metode de simulare
-Metoda jocurilor
-Metoda dramatizării (evaluare)
Abordarea interdisciplinară a fenomenelor a asigurat integrarea cunoştinţelor într-un sistem
logic, funcţional, realizându-se ansambluri cognitive cât mai largi şi cuprinzătoare care au asigurat o
funcţionalitate sporită cunştinţelor în sensul de:
- a ajuta pe elevi să cunoască lumea ca un întreg;
- a dezvolta gândirea logică a elevilor;
- a genera noi forme de organizare a cunoştinţelor deja existente;
- a forma unele priceperi şi deprinderi practice tot mai complexe cerute de tehnica actuală;
- a corela unele informaţii aparţinând unor domenii diferite;
- a deschide unele perspective noi de rezolvare;
- a dezvolta ingeniozitatea elevilor şi capacităţile de a sesiza probleme (Fig. 2).

30
 Fig. 2. Activități practice
Schimbările majore s-au produs în activitatea cercului de chimie CyLIIS prin introducerea
tehnologiilor informaţionale:
- posibilitatea proiectării şi realizării unor „medii de învăţare” bogate în informaţii care au permis
elevilor o explorare activă, dezvoltarea unor priceperi generale de învăţare, de rezolvare a
problemelor, de manipulare a informaţiei (selecţia, analiza, sinteza, corelarea); bineînţeles, am
menţinut echilibrul între crearea posibilităţilor de explorare liberă în mediul de învăţare şi
oferirea de exemple, ghidarea în acest mediu din partea profesorului;
- posibilitatea feed-back-ului permanent şi imediat, aspect inedit, pe care nici un mijloc de
învăţământ anterior nu îl are; calculatorul, este o „maşină inteligentă”care, în limitele
programelor pe care le are, dialoghează, întreabă, răspunde, evaluează, recompensează sonor sau
vizual, permite reluări din diverse puncte, se comportă „uman” (Fig. 3);
- utilizarea https://mysteryscience.com/lessons/seasonal/current-events

Fig. 3. Experimente

CONCLUZII
Aceste calităţi generale ale calculatoarelor, au condus la efecte pozitive pentru elevi: stimularea
gândirii logice (analogică, algoritmică, euristică), mobilizarea unor funcţii psiho-motorii, a unor
reflexe, motivaţia intensă în procesul de învăţare individuală, creativitate tehnică, inventivitate,
dezvoltarea culturii vizuale, introducerea unui stil de muncă independent. În şedinţele ce au urmărit
rezolvări de probleme, au fost propuse probleme cu un grad mai ridicat de dificultate decât cele
propuse în timpul orelor. Ca teme de muncă individuală au fost propuse proiecte, dar şi realizarea
unor site-uri.

31
 INTEGRAREA TEHNOLOGIILOR DIGITALE ÎN
PROCESUL DE PREDARE ȘI DE EVALUARE

Școala Profesională Lespezi,

Lespezi, Iași

Prof. Mihaela Mihai, fizică

Abstract
Intregrarea tehnologiilor moderne în procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o
necesitate de adaptare la schimbările societății postmoderne.
Tehnologiile digitale reprezintă informații utilizate sau disseminate prin intermediul unui computer,
direcționate în principal spre dezvoltarea de procese inteligente. Planificarea eficientă a activităților de
investigare de către cadrul didactic duce la realizarea finalităților așteptate în procesul de predare-învățare-
evaluare.
Necesitatea însuşirii competenței digitale de către fiecare absolvent din spaţiul intracomunitar
reprezintă una din cele opt competenţe cheie. Introducerea noilor tehonologii în educaţie cu scopul de a
ameliora rezultatele şcolare sau de a facilita activitatea cadrelor didactice are un impact pozitiv asupra
nivelului economic şi a calităţii vieţii.

Cuvinte-cheie: website, digital, interdisciplinar, fizică, investigare

INTRODUCERE
Integrarea instrumentelor TIC şi a noilor tehnologii în procesul de predare –învăţare –
evaluare apare ca o direcţie importantă. Modalitățile de integrare a noilor tehnologii la disciplina
fizică sunt nelimitate și se pot concretiza prin inserarea în momentele lecției a unor surse, informații,
imagini, fotografii, fișe de lucru, utilizând calculatorul sau videoproiectorul. Acestea au ca scop să
susțină activitatea de învățare, parcurgerea unor sarcini individuale sau de grup utilizând internetul,
implicarea elevilor în concursuri școlare ce presupun utilizarea avansată a competențelor digitale și
realizarea unor teste interactive. Profesorul trebuie să se simtă liber să răspundă critic, dar în acelaşi
timp creativ noilor tehnologii şi sub nici o formă nu poate să ignore acest aspect dacă vrea să
comunice cu elevii. Acest tip de învăţare care combină metodele pedagogice tradiţionale cu TIC este
o oportunitate în a crea experienţe relevante pentru viața reală.
Instrumentele TIC prezintă un suport de bază pentru metoda lucrărilor practice și a
experimentului, care permite investigației să-și extindă oportunitățile în studierea structurilor și
analiza proceselor fizice. În didactica modernă, tot mai mult se aplică termenul de laborator digital,
care reprezintă un mediu de comunicare destul de răspândit în educație. Accesul la rețeaua Internet în
școală permite deplasarea virtuală. Datorită acestui fapt, elevii pot să experimenteze și să exploreze
în laboratoarele virtuale.
TIC este definită ca miljoc de mediere pentru cunoaştere, de deschidere, adâncire şi lărgire a
aspaţiilor de dialog. PC-ul, Internetul, cd-ul şi noile tehnologii complementare mobile sau wireless
nu sunt decât cele mai noi dovezi ale creativităţii umane pe care le putem vedea în jurul nostru. Ca şi
celelalte inovaţii menţionate, acestea pot fi asimilate în practica pedagogică fără să afecteze
fundamentele învăţării.

32
CUPRINS
Integrarea noilor tehnologii şi a instrumentelor TIC în actul educaţional stimulează învăţarea
activă, gândirea logică şi imaginaţia, permit crearea de parcursuri de învăţare diferenţiate centrate pe
elev, creşterea motivaţiei elevilor pentru învăţare, dezvoltarea creativităţii, a colaborării şi
comunicării în grup, învăţarea prin joc, permit interevaluarea şi asigură accesul facil la baze de date.
Combinarea TIC cu metodele tradiţionale pedagogicere prezintă o schimbare de paradigmă cu
implicaţii asupra cunoaşterii în societate.
Folosirea TIC în şcoală face parte din evoluţia natural a învăţării şi sugerează o soluţie
elegantă la provocările moderne adresate învăţării şi un răspuns la nevoile elevilor.
O modalitate eficientă de a îmbunătăţi procesul de instruire este prin utilizarea dispozitivelor
de calcul şi a tehnologiei informaționale și comunicaţionale. Internetul şi Web-ul favorizează
realizarea unui învățământ de calitate. E-Learning-ul este procesul de învăţare, formare sau instruire
prin mijloace electronice. Evoluţia noilor tehnologii educaționale a depăşit cu mult mentalităţile şi
capacitatea noastă de înţelegere. Un lucru este clar: calculatorul electronic s-a transformat într-un
mijloc de tehnologie didactică. Tehnologiile AEL, IntelTeach, INSAM, catalogul electronic etc.
demonstrează acest lucru.
Pentru a face orele mai atractive, am realizat un site cu lecțiile mele de fizică. Lecțiile sunt
prezentate pe capitole, conform programei, iar la sfârșit are un subcapitol intitulat „Activități de
fixare a cunoștințelor și de evaluare”. Elevul intră pe site și își caută tema. O citește și la final poate
să facă un comentariu, la lecția pe care a citit-o la pagina „Lasă un comentariu”. În acest fel, eu voi
identifica elevul respectiv, pe care urmează apoi să-l evaluez în funcție de complexitatea
comentariului. Elevul este invitat să citească un text de fizică, și apoi să formuleze o întrebare care să
exprime afirmația respectivă.
În fizică, investigația îmbunătățește cunoașterea științelor naturii prin lucrări practice,
experimente și alte metode interactive. Competența investigației la elevi începe să se formeze din
momentul în care fac primele observații asupra unor procese, fenomene care apar în natură.
Dezvoltarea ulterioară a competenței continuă prin diferite activități didactice planificate și
desfășurate de profesor. Finalizarea activităților de cercetare cu noi aplicații pentru lucrări
experimentale în era digitală ajută la o mai bună înțelegere a legilor fizicii.
Învățarea electronică implică utilizarea unui computer sau a unui alt echipament digital, într-
un mod special pentru a oferi instruire sau studii și materiale educaționale. Acest proces de instruire
implică învățare independentă, asistată de computer sau de altă natură electronică, bazată pe
instrumente Web 2.0 care dezvoltă creativitatea, abilitățile de lucru pe calculator, elevul beneficiind
de materiale didactice și suport pentru profesori, doar ca un îndrumător.

CONCLUZII
În procesul instructiv-educativ, tehnologiile multimedia reprezintă un instrument important
pentru crearea cursurilor instructive moderne, a bibliotecilor virtuale și chiar a claselor virtuale,
formându-se astfel un spațiu nou, spațiul virtual instructiv. Un pas important în definirea acestui
spațiu informațional de învățământ l-a reprezentat apariția pe piață a manualelor interactive,
elaborate în format electronic (e-manuale), sub forma unor CD-uri sau DVD-uri educaționale.
Profesorul care integrează tehnologia IT în procesul de educaţie ajută elevii să-și dezvolte
competenţele de gândire și învăţare, iar într-o clasă în care sunt folosite o varietate de strategii de
instruire, elevii sunt profund implicaţi, se simt provocaţi si învaţă mai bine
33
 Integrarea noilor tehnologii şi a instrumentelor TIC în procesul instructiv-educativ
are limite care pornesc de la utilizarea la întâmplare a calculatorului în timpul lecţiei, care poate duce
la plictiseală, neparticiparea unor elevi la lecţie, accesul facil la informaţii, pierderea abilităţilor
practice, de calcul sau de investigare a realităţii, negarea dialogului elev-profesor şi pot ajunge până
apariţia sedentarismului.

BIBLIOGRAFIE
1. Istrate, Olimpius, Efecte și rezultate ale utilizării TIC în educaţie în Tehnologii Moderne în
Educatie si Cercetare, Editura Universităţii din Bucureşti, 2010, pp.28-92.
2. Noveanu, E., Impactul formativ al utilizării AeL în educație, TEHNE- Centrul pentru Inovare în
Educație, Bucureşti, 2004, pp.53-75.

34
II. ȘTIINȚE UMANISTE, ARTE
ȘI ERA DIGITALĂ

35
36
 ADOLESCENTUL DE IERI, PROFESORUL DE AZI ȘI
PROVOCĂRILE TEHNOLOGIEI

Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Insp. Maria Rados, istorie

Abstract
„Noi în anul 2000...”- sunt versurile unui cântec care îmi răsună stăruitor în urechi. Copilăria mea,
ca a multora dintre colegii mei de generație, a stat sub semnul acestor versuri. Câte lucruri minunate vom
face în anul 2000! Desigur, în anii '80, imaginația noastră era stimulată, manipulată de un regim pentru care
profeția viitorului nu putea fi orientată decât spre construirea comunismului. Cine s-ar fi gândit că în anul
2020 realitatea urma să fie cu totul alta?! Pentru cei care au copilărit în acele vremuri, vor înțelege perfect
ce spun și vor rezona cu emoțiile care trec dincolo de aceste rânduri. Și când spun emoții, – atenție! – nu mă
refer la nostalgii după regimul trecut, ci la amintirile pe care orice copil le păstrează în suflet. Pentru cei mai
tineri, pentru elevii mei, pentru copilul meu, chiar și aceste rânduri vor părea decupate dintr-un film alb-
negru, prea puțin atractiv și greu de urmărit până la capăt. Și e normal să fie așa. Dar, pentru un tânăr
adolescent în anii '80, student în anii '90 și profesor începând cu anii tranziției de după revoluția din 1989, tot
ceea ce s-a întâmplat în educație de atunci și până în azi a fost, din punct de vedere tehnologic, similar
activării motoarelor warp în timpul expedițiilor lui Enterprise. Articolul de față are toate ingredientele unei
autobiografii, dar reprezintă, totodată, aventura unui profesor care a trăit impactul tehnologic asupra
educației în cel mai potrivit loc: Liceul Teoretic de Informatică Grigore Moisil Iași. Imaginați-vă, așadar, o
elevă în clasa I, în uniforma specifică școlii românești din anii comunismului, cu numărul matricol pe braț și
coronița pe cap, spunând, după 37 de ani o poveste...povestea din spatele fotografiei!

Cuvinte-cheie: comunism, educație, eLearning, era digitală, inovație tehnologică, politici educaționale

INTRODUCERE
Copilăria unui elev din anii '80 urma cursul firesc și normal al vieții tipice de școlar: ore la
școală, teme acasă și, cel mai plăcut- joacă în timpul liber! Ce poate fi mai frumos, mai vesel decât să
ieși afară cu copii de vârsta ta, să alergi, să te joci De-a v-ați ascunselea, Șotronul, Păcălici,
Țomanap, Nu te supăra frate! Televizorul alb-negru era un lux pentru mulți, odihnind cu mândrie în
sufrageria mamei, umbrit de nelipsitul mileu apretat și peștele de sticlă. Oricum, desenele animate
erau cu multă zgârcenie difuzate și, în rest, în afara TeleEncicopediei de sâmbătă seara, nu întâlneai
ceva interesant sau educativ pentru cei mici. Prea puțini copii se puteau lăuda cu pickup-ul la care
ascultau vrăjiți povești sau cu magnetofonul, casetofonul pentru care trăiai o adevărată aventură, la
limita legalității uneori, ca să îl achiziționezi. Ce să mai spun de momentul în care am descoperit
înregistrarea melodiilor de la radio pe casetă! Asta da inovație tehnologică!
Într-o societate în care cenzura, poliția secretă, propaganda și limitările permanente impuneau
cadre conformiste și uniforme ale modului de viață, singurul loc în care putea evada un adolescent
dintr-o realitate care oferea zero alternative și posibilități de dezvoltare culturală și spirituală era
universul lecturii – acolo doar imaginația ne impunea limite. Acolo puteai călători liber, dincolo de
granițele închise, cu Jules Verne, Alexandre Dumas, James Clavell și alții. Biblioteca de la școală,
37
biblioteca municipală, biblioteca de cartier – tot atâtea posibilități de a împrumuta cărți, de a te
ghemui acasă într-un fotoliu, având alături, eventual, drept companie, un borcan de dulceață. Cartea
era un prieten bun în lipsa călătoriilor și a mijloacelor de comunicare, căci telefonul nu era nici el la
îndemâna oricui. Puține familii aveau telefon în casă, iar telefonul din cartier nu era nici el tocmai
ușor de folosit, condiționat de fisele pe care nu le puteai procura dacă pușculița nu îți era bine
garnisită după sărbătorile de Crăciun.
Vremea studenției în anii '90 a fost presărată cu numeroase greutăți financiare, șomaj, inflație,
studenții împărțindu-se în săraci, extrem de săraci și cei care, spre șansa lor, locuiau în centrul
universitar în care studiau, ceea ce ușura cu mult efortul financiar al părinților, destinat cazării,
cantinei, achiziționării de cărți, haine etc. Noutățile tehnologice nu erau nici ele la modă și, oricum,
nu știu cine și le-ar fi putut permite. Viața de student avea reperele sale: studiul în bibliotecă,
frecventarea cursurilor, seminariilor, notițe luate la indigo- atunci când nu puteai fi prezent, sacoșa
cu mâncare trimisă de părinți pe autobuz și, asta da inovație tehnologică- telefonul digital cu cartelă,
pentru care stăteai la o coadă nesfârșită în cămin.

CUPRINS
PROFESOR ÎN ANII DE DEBUT AI EREI DIGITALE
Pot spune că mă număr printre norocoșii, puțini la număr de altfel, care și-au putut scrie
lucrarea de licență la un calculator, nemaifiind obligată să merg cu notițele scrise de mână la centrul
de dactilografiat. M-am inițiat astfel singură în tainele wordului, fără un profesor, pe care nu aș fi
avut oricum de unde să îl iau. Destinul a făcut să obțin postul de profesor de istorie la un liceu
specializat în informatică, unde nu trecea o clipă în care elevii să nu te provoace la conexiuni
transdisciplinare. Am învățat împreună cu elevii și alături de colegii mei, profesori de informatică,
reguli de tehnoredactare în editarea unei lucrări, modul de realizare a unui test grilă online,
prezentare Power Point, pagină web, soft educațional etc. Nu a fost nevoie să îmi spună cineva că
trebuie să deprind aceste abilități, după cum nu am avut nevoie de reforme, proiecte și strategii ca să
înțeleg că educația pășea pe noul drum al digitalizării. Așa au apărut primele lecții de istorie în
laboratorul de informatică, primul opțional transcurricular din țară (Explorarea virtuală a vieții
private europene), în care un profesor de istorie preda în echipă cu un profesor de informatică,
primul laborator de informatică (P7) dotat cu bani europeni prin aplicarea opționalului mai sus
amintit, primul soft educațional pentru istorie din țară (Independența de stat a României, 1877-1878)
și primul concurs național transcurricular Istorie și societate în dimensiune virtuală.
Aderarea târzie a României la Uniunea Europeană a făcut ca primele politici europene ale
educației digitale să debuteze mai greu: dezvoltarea infrastructurii (dotarea cu calculatoare și
conectarea la internet) – primul val al digitalizării în educație – a ajuns în România abia spre sfârșitul
anilor 90, când Europa trecea deja la a doua generație de politici de “e-learning”, centrată pe măsuri
politice complementare, cum ar fi formarea de competențe digitale la profesori și elevi, prin Lisbon
Strategy (2000) și eLearning Action Plan (2001). Au fost anii în care elevii și profesorii au
experimentat tehnologii inovative, strategii didactice și situații de învățare pe care cândva nimeni nu
le-ar fi crezut posibile.
PRO SAU CONTRA INOVAȚIEI TEHNOLOGICE ÎN EDUCAȚIE?
A treia generație de politici de “e-learning”, lansată la nivel european după 2010,
concomitent cu îmbunătățirea infrastructurii, a generat un ritm și mai alert în sensul digitalizării
educației, în absența unei strategii educaționale, coerentă în plan național și european, situație
38
recunoscută de altfel în Raportul Comisiei Europene din 2013. Acest fapt a pus profesorii în situația
de a se adapta rapid, de a se reinventa, de a integra tehnologiile digitale în lecție, în funcție de
abilitățile, cunoștințele, experiența, imaginația și creativitatea fiecăruia: medii de învățare virtuale
(ex.: virtual reality, augmented reality), platforme educaționale interactive, rețele de socializare,
apps/tools, digital textbooks, mobile devices etc. Efectele nu s-au lăsat nici ele așteptate. Deși erau
vizibile progresele în sensul dotării cu calculatoare și al asigurării accesului la Internet al școlilor,
marea majoritate a elevilor era pregătită în continuare de profesori care manifestau o reticență
ridicată față de educația digitală și nu aveau încredere în eficiența noilor tehnologii.
Pentru cineva care nu face parte din această comunitate a profesorilor, care observă de la
distanță fenomenul digitalizării educației, rezultatele publicate în 2013 de Comisia Europeană sunt în
măsură să stârnească proteste vehemente. Pentru cel care crede însă că a fi dascăl este, înainte de
toate, o profesie de vocație, se impune a analiză obiectivă și nepărtinitoare. Nimeni nu contestă
beneficiile introducerii tehnologiei în educație: facilitarea comunicării la nivel instituțional,
dinamizarea procesului didactic, regândirea procesului de interacțiune profesor-elev, elev-elev,
diversitatea resurselor online, posibilitatea adaptării curriculumului și strategiilor didactice la
colectivele de elevi, activități extrașcolare interactive și atractive etc.
Reticența vine din faptul că volumul sarcinilor administrative a crescut pe măsură ce
tehnologia a înlesnit demersul în sine. În plus, imaginea tot mai vehiculată în mediul virtual a
profesorului care, asemenea inspectorului Gadget, trebuie să manipuleze tot felul de instrumente
sofisticate (laptopuri, tablete, smartphonuri și ipoduri) și să dețină abilități de ultimă generație, fără
de care nu se mai poate numi profesor și pentru care nu mai este suficient să aibă talent pedagogic,
poate neliniști într-o măsură destul de mare. Pentru acei profesori ancorați profund în metode
tradiționale de predare, detașarea de acestea prin aportul plurivalent al folosirii TIC ridică nu doar
probleme pedagogice, ci chiar respingerea brutală a resurselor moderne.
Ce îngrijorează însă cel mai tare este rapiditatea cu care avansează tehnologia în raport cu
capacitatea sistemelor educaționale de a se adapta la această revoluție tehnologică permanentă și în
condițiile în care nu există o viziune unitară asupra sistemului și procesului de educație. Olimpius
Istrate, expert național în implementarea TIC în educație, puncta în debutul unui studiu din 2010
faptul că noile tehnologii sunt adesea un catalizator pentru schimbări în educație, la diferite niveluri,
însă ele în sine nu determină direcția schimbării sau cel mai adecvat tip de schimbare. Este motivul
pentru care sunt necesare soluții care să răspundă nevoilor reale ale profesorilor: formarea de
atitudini și competențe pedagogice în acord cu noile tendințe. Și ultimul raport pe această temă al
Comisiei Europene (Digital Education Policies in Europe and Beyond, 2017) întărește această
percepție. Se recunoaște faptul că, după șapte ani de la lansarea celei de a treia generații de politici
de eLearning la nivel european, nu există o perspectivă unitară asupra politicilor educaționale
digitale. Există însă o preocupare unanimă privind dezvoltarea capacității de a preda a profesorilor
(Fig.1).

39
 Fig. 1
La 30 de la căderea comunismului și după repetate încercări de reformă curriculară, mai mult
sau mai puțin eficiente, realitatea este în linii mari următoarea:
- Accesul la informație prin intermediul Internetului, laptopurilor, tabletelor, smartphone-urilor,
utilizând diverse motoare de căutare, au făcut ca rolul cadrului didactic la clasă să se modifice
fundamental. Din deținătorul adevărului absolut, autoritatea singulară în materie de conținut, conținut
pe care în trecut îl prezenta unui auditoriu cuminte, obligat să învețe și să reproducă, indiferent că a
înțeles sau nu, astăzi, profesorul este tot mai aproape de rolul pe care însăși pedagogia i l-a rezervat.
În trecutul modern, profesorul avea menirea de a-l învăța pe elev să învețe. Pedagogia contemporană
îi rezervă același rol, dar cu alte cuvinte: facilitator de experiențe, care dirijează procesul de învățare
și generează, împreună cu elevii, situații de învățare.
- În lipsa unei platforme naționale cu resurse educaționale online, avizate de minister, cadrul didactic
este în situația de a inova permanent, de a-și crea propriile instrumente didactice, de a fi singur în
fața revoluției tehnologice și de a obține unilateral feed-back referitor la calitatea resurselor create.
- Rezultatele evaluărilor realizate până acum în țările cu tradiție în educația asistată de calculator
relevă faptul că procesul de învățământ realizat cu ajutorul noilor tehnologii este la fel de eficient ca
formele tradiționale de educație, cu condiția unei proiectări corespunzătoare. La noi, din păcate,
lipsesc studiile de cercetare pe termen lung ale căror rezultate, analizate și interpretate, să conducă
spre elaborarea unei strategii coerente în materie de utilizare a tehnologiei în educație.
- Cercetările ultimilor ani, studiile din literatura de specialitate afirmă rolul crucial al profesorilor în
integrarea tehnologiilor digitale în educație, precum și efectele benefice ale cursurilor de formare a
cadrelor didactice în eLearning.

CONCLUZII
În ultimii ani, numeroase voci, pe tonalități diferite, au supus permanent dezbaterii publice
problema înlocuirii profesorului de la clasă din cauza inovației tehnologice. Au trecut 22 de ani de
când profesez și de când tehnologia face parte din tot ce definește experiențele mele la catedră și nici
măcar o singură zi nu mi-am pus problema că elevii mei, fie ei generația Google sau nu, ar putea să
facă ora de istorie fără mine. De ce ? Răspunsul e cât se poate de simplu. Sunt mereu cu un pas
înaintea lor și vin cu o noutate tehnologică care îi surprinde de fiecare dată, sunt mereu dispusă să
învăț de la ei și nu îmi este rușine să recunosc atunci când tehnologia mă depășește și ce e mai
important, accentul didactic la clasă nu cade pe tehnologie, ci pe experiențele de învățare create.
Dar ceea ce îmi place cel mai mult în tot ce fac – îi consider pe elevi partenerii mei în această
poveste frumoasă care se numește educație.
40
BIBLIOGRAFIE
1. Beetham, H., Sharpe, R. Rethinking, Pedagogy for Digital Era, 25 iunie 2019,
[https://pdfs.semanticscholar.org/f3e0/13420030c08ceb9e79b1a0e041945971f71f.pdf ].
2. Istrate, O., Efecte și rezultate ale utilizării TIC în educație. Conferința Națională de învățământ virtual,
Ediția a VIII-a, 2010, pp 56-67.
3. European Commission Report. Digital Education Policies in Europe and Beyond, 25 iunie 2019,
[http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC109311/jrc109311_digedupol_2017-
12_final.pdf].
4. Schleicher, A., Schools for 21st-Century Learners. Strong Leaders, Confident Teachers, Innovative
Approaches. International Summit on the Teaching Profession, OECD Publishing, 2015,
[http://istp2015.org/documents/istp2015_oecd-background-report.pdf]. 14 august 2019.
5. Wegerif, R. Dialogic, Education and Technology. Expanding the Space of Learning, 25 iunie 2019,
[HTTPS://PDFS.SEMANTICSCHOLAR.ORG/648A/D30E0CBD7674AFDC912613C83801FA4606E6.PDF
]

41
 ȘCOLI CARE ÎNVAȚĂ – ȘCOLI CARE SE TRANSFORMĂ

Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Prof. dr. Adina Mihaela Romanescu, socio-umane

Abstract
Fiecare organizație este produsul modului în care gândesc și interacționează membrii săi. Atunci
când dorim să facem o schimbare într-o organizație este foarte important ca aceasta să se producă simultan
cu schimbarea mentalițăților angajaților, altfel schimbarea va fi formală și se va prăbuși cu prima ocazie.
Schimbarea modului în care gândim are ca punct de plecare cunoașterea de sine. Trebuie să privim
în interior și să analizăm modurile în care creăm cunoaștere și oferim semnificație activităților din jurul
nostru. Apoi trebuie să privim către exterior, să explorăm idei noi, moduri diferite de gândire și interacțiune,
prin conectarea la activitățile și oamenii din jurul nostru și clarificarea viziunii pe care o avem despre
organizație.
Învățarea înseamnă interconectare, cunoașterea nu poate fi depersonalizată. Domeniile cunoașterii
nu există separate unele de altele și nici de oamenii care le studiază. Cei care învață construiesc cunoștințe,
dezvoltă competențe pe cadrele mentale ale societății și propriile experiențe individuale, emoții, dorințe,
aptitudini, valori, credințe, conștiință de sine.

Cuvinte-cheie: școală inovativă, leadership, stiluri de management, inteligența emoțională.

INTRODUCERE
„Școlile care învață sunt peste tot, cel puțin în imaginația oamenilor.”1
Pentru ca o școală să învețe și să se transforme, este nevoie de idei călăuzitoare, inovații în
infrastructură și teorii, instrumente, metode. Învățarea nu este o călătorie individuală, este nevoie de
o echipă pentru ca ea să fie în beneficiul școlii/organizației. Pentru a învăța în echipă trebuie să ne
clarificăm aspirațiile individuale și ale grupului, să recunoaștem complexitatea contextelor de
învățare, să gândim reflexiv și să avem conversații constructive. Aceste competențe trebuie
combinate și integrate în activitatea de zi cu zi, lăsându-ne dominați de măiestria personală.

CUPRINS
S-au realizat două focus-grupuri cu elevi de liceu și cadre didactice pe tema identificării
elementelor care susțin dezvoltarea unei școli inovative. Elevii au menționat următoarele aspecte
care ar trebui să susțină dezvoltarea unui mediu inovativ de învățare în școală:
• stimularea schimbului de idei între elevi și între elevi și profesori;
• comunicare constantă cu elevii, interes crescut față de părerile acestora;
• cât mai multe proiecte europene;
• susținerea intereselor diverse ale elevilor, prin activităţi, ateliere de lucru, cluburi;
• activități practice în ore;
• utilizarea suportului multimedia la ore.

1
Peter Senge, Școli care învață: a cincea disciplină aplicată în educație, Editura Trei, București, 2016, p. 15.

42
 Interesant este că perspectivele cadrelor didactice s-au intersectat cu cele ale elevilor, așa cum
este firesc, mai ales, că este vorba de aceeași școală. S-au menționat următoarele perspective de către
profesorii asupra a ceea ce definește o școală inovativă:
• realizează constant sondaje de opinie pe anumite teme, proiecte viitoare, interese ale elevilor;
• produce idei noi de proiecte în fiecare săptamână/lună;
• implementează cât mai multe proiecte europene;
• consideră că părerile elevilor sunt importante;
• organizează activități practice;
• creează contexte de învățare pentru care elevii vin cu plăcere la ore.
Oricâte eforturi se fac din partea școlilor de a deveni spații de învățare performante, rămân
mereu întrebări ce devin provocări și pentru care trebuie să identificăm soluții:
• Cum îi facem pe elevii noștri fericiți la școală?
• Cum reușim să sprijinim dezvoltarea la maximum a fiecărui elev?
• Cum reușim să creăm un mediu de lucru în clasă care să stimuleze producerea de idei, de
inovații?
• Cum producem lideri atât în clasă, cât și în cancelarie?
Liderii adevărați produc uimire, impresionează, sunt asemenea înțelepciunii care apare în
preajma mirării asupra existenței umane. Trebuie să ne stimuleze pasiunile și să scoată la suprafață
tot ce este mai bun la noi. Dacă vrem să explicăm de ce sunt atât de eficienți, ne apucăm să descriem
strategia, viziunea sau ideile care îi motorizează, dar de fapt, este vorba de altceva, de felul în care
acționează. Liderii adevărați fac apel la emoții.
Leadershipul este un proces de influență bazat pe valori și credințe clare, care conduc la o
viziune a instituției/firmei. Liderul, managerul sau directorul ideal nu există și nu poate exista.
Putem vorbi de patru stiluri fundamentale de management: tip P, tip A, tip E și tip I, în
funcție de rolurile esențiale care trebuie îndeplinite pentru ca organizația să funcționeze bine.
1. P – Producerea de rezultate, care constituie scopul organizației, făcând-o astfel mai
eficientă.
2. A – Administrarea pentru eficiență.
3. E – Antreprenoriatul pentru schimbare.
4. I – Integrarea părților organizației, pentru viabilitatea pe termen lung.

INPUT PROCESARE OUTPUT

Rolurile A face organizația A fi Pe termen scurt/lung
Produce rezultate Funcțională Activ Termen scurt
Administrează Sistematizată Eficient Termen scurt
E - Antreprenoriat Proactivă Activ Termen lung
Integrează Organică Eficient Termen lung

Liderul este persoana care excelează în cel puțin două dintre aceste roluri, unul fiind
Integrarea. Nimeni nu poate excela în toate rolurile PAEI, în același timp. Modelul PAEI este marcă
înregistrată a institutului Adizes2.
Obiectivul de bază este rațiunea de a exista a unei companii. Companiile mari înțeleg cu
adevărat diferența dintre ceea ce nu ar trebui să se schimbe niciodată și ceea ce ar trebui să fie
deschis schimbării, despre elementele sacre și cele la care se poate renunța.
Viziunea ajută companiile să își stabilească valorile esențiale pe care trebuie să le păstreze și
să își planifice viitorul, astfel încât să își schimbe evoluția. O viziune bine conturată înseamnă o

2
Ickak Kalderon Adizes, Cum să identifici și să-ți perfecționezi stilul de management, Editura Polirom, Iași, 2010,
pp. 35 – 44.

43
ideologie de bază și un viitor preconizat. Ideologia de bază asigură durabilitatea unei organizații și
cuprinde valorile de bază (principiile călăuzitoare ale companiei) și obiectivul de bază (principala
rațiune de existență a unei organizații). Viitorul preconizat înglobează obiectivele pe termen lung
(planuri ambițioase pentru întreaga organizație) și o descriere sugestivă a situației existente după
atingerea obiectivelor pe termen lung.
În anii ‘50 scopul Sony era de a deveni compania cea mai cunoscută pentru că a schimbat
imaginea la nivel internațional care a existat până atunci și care prezenta slaba calitate a produselor
japoneze. „Peste 50 de ani, numele mărcii noastre va fi cunoscut în întreaga lume (...) și va semnifica
inovație și calitate (...). Un obiect fabricat în Japonia va fi unul de calitate superioară, nu inferioară.”3
Leadershipul este capacitatea de a influența comportamentul persoanelor sau al grupurilor în
scopul realizării obiectivelor organizației. Nu putem identifica cel mai bun stil de leadership. Nu
există un model unic de leadership. Putem sintetiza, prin mixarea a patru concepte „orientat către
persoane”, „orientat către sarcini”, „avansează”, „se retrage”, următoarele stiluri de leadership:
charismatic, directiv, participativ, expert. Fiecare dintre cele patru stiluri de leadership are atât
puncte tari, cât și puncte slabe.
Conform lui John C. Maxwell, liderii trebuie să respecte „21 de legi supreme”4 care să vizeze
următoarele concepte/comportamente/atitudini: prag limitativ, influență, proces, navigație, adăugare
de valoare, bază solidă, respect, intuiție, magnetism, conectare, cerc interior, delegare a autorității,
imagine, acceptare, victorie, elan, priorități, sacrificiu, moment oportun, dezvoltare explozivă,
moștenire.
„Directorii sunt angajați pentru expertiza lor intelectuală și economică – și sunt concediați
pentru lipsurile din inteligența emoțională”5. Cu toții avem un impact constant asupra creierului altor
oameni. Suntem responsabili de strategia prin care modelăm sentimentele persoanelor cu care
interacționăm – în mod pozitiv sau negativ. Abilitățile de relaționare presupun și gestionarea stărilor
mentale ale celor cu care interacționăm.
Succesul la locul de muncă este rezultatul unui mod de a fi fundamentat pe conștiința de sine,
managementul sinelui, conștiința socială și abilitatea de a gestiona relații. Sarcina esențială a unui
lider este de a-i ajuta pe oameni să rămână în acea zonă a creierului, din care ei pot lucra cel mai
bine.
Cum poate un lider să își dezvolte abilitățile specifice inteligenței emoționale? Cele mai
multe elemente ale fiecărui model de inteligență emoțională se încadrează în cele patru domenii
generice, conștiință de sine, gestionare a sinelui, conștiință socială, gestionare a relațiilor.
Liderii organizației trebuie să găsească soluții pentru a înlătura deficiențele emoționale care
pot apărea la locul de muncă: efectele distrugătoare ale unui moral scăzut, angajați intimidați, șefi
aroganți. Un nivel scăzut al inteligenței emoționale la locul de muncă va conduce la rezultate
neperformante din partea angajaților.
Shoshana Zuboff, psiholog la Harvard Business School, menționa într-un material de analiză
asupra stilurilor de leadership: „corporațile au trecut printr-o schimbare radicală în acest secol, dată
fiind transformarea peisajului emoțional. S-a înregistrat o lungă perioadă de dominație a managerilor
în ierarhia companiilor, când șeful manipulator și bătăios era răsplătit pentru un astfel de
comportament dur. După 1980, luptătorul din junglă a rămas un simbol al companiilor din trecut;
managerul viitorului este tipul virtuozului în relații interpersonale.”6

3
Collins și Porras, Cum se construiește viziunea unei companii, în vol. Strategia din Howard Business Review, Editura
Bizzkit, 2011, p. 120.
4
John C Maxwell, Cele 21 legi supreme ale liderului, Editura Amaltea, București, 2002.
5
Daniel Goleman, Leadership. Puterea inteligenței emoționale, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2016, p. 16.
6
Apud Daniel Goleman, Leadership. Puterea inteligenței emoționale, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2016,
p. 21.

44
 Sistemul de comunicare al liderilor cu angajații trebuie să aibă în centru feedback-ul oferit
imediat. Este preferat feedback-ul descriptiv, în detrimentul celui evaluativ. În practica relațiilor din
cadrul unei organizațiilor, s-a constatat că reproșurile produc un efect devastator asupra
sentimentelor care stau la originea motivării, energiei și încrederii în ducerea la bun sfârșit a unei
îndatoriri profesionale. Angajații care primeau reproșuri se scuzau, evitau orice răspundere, se blocau
și evitau orice contact cu managerul. Criticile făcute cu stil pot deveni cel mai eficient mesaj
transmis de manager. Arta de a critica trebuie să fie conectată permanent la arta de a lăuda și este
bine să răspundă la cerințele: exprimă-te concret, oferă o soluție, fii prezent și fii sensibil.
Modelele de lideri au la bază trei categorii de competențe:
1. aptitudini tehnice;
2. aptitudini cognitive;
3. competențele care demostrează inteligența emoțională (abilitatea de a lucra cu alții,
eficiența și gestionarea schimbării).
90% dintre competențele care îi distingeau pe liderii de excepție puteau fi atribuite unor
factori relaționați cu inteligența emoțională.
Inteligența emoțională nu este doar o capacitate emoțională, ci un spectru de la conștiință de
sine până la organizarea personală, empatie, management. În studiile de specialitate, apare climatul
intern ca fiind responsabil de 30% dintre rezultatele organizației.
Liderii trebuie să îi ajute pe ceilalți să devină mai buni, să fie sprijiniți să învețe. Momentele
de relaxare împreună din mediul de muncă nu trebuie considerate pierdere de timp, ci una dintre
căile care construiesc relații mai puternice. Oamenii au nevoie de un climat care să conducă la
performanță. Într-o organizație, oamenii trebuie să meargă într-o anumită direcție cu sufletul, iar
aceasta să coincidă cu viziunea liderului.

BIBLIOGRAFIE
1. Adizes, Ichak Kalderon, Cum să-ți identifici și să-ți perfecționezi stilul de management, Editura
Polirom, Iași, 2010, p. 252.
2. Albrecht, K., Inteligența socială. Noua știință a succesului, Editura Curtea Veche, București,
2007, p. 336.
3. Amar, Patrick, 50 de experimente privind psihologia managerului. Cum să reușești la locul de
muncă, Editura Polirom, Iași, 2009, p. 236.
4. Collins și Porras, Cum se construiește viziunea unei companii, în vol. Strategia din Howard
Business Review, Editura Bizzkit, București, 2011.
5. Drucker, Peter F., Automanagementul, în vol. Esențialul. O introducere în cele nai durabile idei
despre management de la Howard Business Review, Editura Bizzkit, București, 2011.
6. Goleman, D., Inteligența socială. Noua știință a relațiilor umane, Editura Curtea Veche,
București, 2007, p. 464.
7. Maxwell, John C., Liderii buni pun întrebări extraordinare. Bazele unui leadership de succes.
Editura Amaltea, București, 2015, p. 288.
8. Maxwell, John C., Totul despre lideri, atitudine, echipa, relații, Editura Amaltea, București,
2005, p. 264.
9. Maxwell, John C., Cele 21 de legi supreme ale liderului, Editura Amaltea, București, 2017, p.
298.
10. Senge, Peter, Școli care învață a cincea disciplină aplicată în educație, Editura Trei, București,
2016, p. 536.

45
 LITERATURA VIE – IMPLEMENTAREA NOILOR TEHNOLOGII ÎN EVALUAREA
FINALĂ LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Prof. dr. Anca-Narcisa Adochiei, limba română

Abstract
Profilul profesorului trece printr-o transformare necesară pentru a putea să fie relevant în societatea
contemporană și pentru a oferi elevilor instrumentale necesare integrării pe piața muncii și adaptării la
vieața reală. Dacă tipul profesorului modern este sigur pe sine, patriot, planificat, idealist, profesorul
postmodern este determinat de context să fie sceptic, globalist, adaptabil, pragmatic. Profesorul actual a
devenit un influencer care să ofere elevilor săi autenticitate, povești de succes cu iz motivațional, să îi
provoace să experimenteze, să intre în diferite roluri și să lucreze în echipă.

Cuvinte-cheie: postmodernism, scurt-metraj, video-interviu

INTRODUCERE
Dacă a treia revoluție industrială marca trecerea de la sociatatea industrială la cea
informațională1 (Alvin Toffler, 1983), al patrulea val ce se prefigurează la orizontul omenirii aduce
ca noutate conceptul de inteligență artificială și de dispariție a resursei umane din anumite sectoare
de activitate. În domeniul educației, se întâlnesc două episteme de gândire: epistema modernă și cea
postomodernă2 (Ihab Hassan, 1987). Dacă profesorul modern se raportează la modelul cunoașterii
totale, elevul posmodern preferă modelul cunoașterii plurale. Raționalismul, cultul muncii și
raportarea la un set de valori au fost schimbate în fragmentarism, entertaiment și relativizare a
valorilor.

CUPRINS
Tehnologizarea și explozia audio-vizualului a plasat literatura într-un con de umbră,
profesorul de română fiind obligat să inventeze metode de abordare care să o facă interesantă și
relevantă pentru generația Facebook.
Video-documentarul/ scurt metrajul poate fi o variantă de consolidare a unor aspecte
desprinse din studiul unor opere literare. O metodă originală de evaluare pentru clasele a IX-a la
finalul unui capitol în care s-a studiat romanul Mara de Ioan Slavici a fost ca elevii să realizeze un
scurt metraj în care să aprofundeze valori și atitudini ce se desprind din textul literar.
- Temele au fost oferite de către profesor și elevii au putut opta pentru una dintre ele: Influența
jocurilor asupra generației moderne și postmoderne; Impactul viciilor personale asupra relațiilor
interumane; Iubiri interzise în literatura română și literatura universală.
- Elevii au ales o tema în funcție de preferințe și apoi au constituit grupe de cinci elevi, fiecare
asumându-și un rol în funcție de talentele și cunoștințele lui (scenarist, cameraman, regizor, tehnician
etc.).

46
- Elevii au realizat un scenariu, au pregătit replicile și au distribuit rolurile în filmul pe care urmau
să-l realizeze, au ales costumele și locația în care urma să se desfășoare filmul. Apoi au trecut la
filmarea diferitelor scene.
- Elevii au folosit diferite programe de editare foto-video (Filmora, Adobe Premiere) și au realizat
varianta finală a proiectului.
- Toate materialele au fost prezentate în fața clasei într-o ocazie specială și au fost postate pe o rețea
de socializare pentru a oferi colegilor posibilitatea de a oferi un feed-back (Fig.1).

Fig. 1. Documentarul video/ scurt metrajul

Video-interviul este o altă metodă originală prin care elevii au consolidat conceptul studiat
în cadrul orei de limba română. Au existat trei direcții pe care elevii au putut să lucreze: un interviu
în care mama era personalitatea remarcabilă pe care o intervievau (clasa a IX-a F– Fig. 2), un
interviu în care elevii au contactat o persoană de succes din lumea fotbalului, a antreprenoriatului sau
din mediul academic (clasa a IX-a D) și o altă direcție, intervievarea profesorilor pe care le consideră
modele demne de urmat (clasa a X-a D).

Fig. 2. Video-interviul „Mama, un model de urmat în viață”

47
- Elevilor li s-au transmis cerințele de realizarea proiectului: formatul interviului, durata, conceptul.
S-au format grupele în funcție de afinități și s-au împărțit responsabilitățile (scenograf, intervievator,
cameraman, tehnician).
- Următoarea etapă a constat în realizarea întrebărilor și intervievarea unor persoane care au acceptat
să participe la acest proiect (Care a fost cel mai fericit moment din viața ta?, Cum mi-ai ales numele?
– Video-interviul „Mama, un model de urmat în viață”).
- Video-interviurile au fost prezentate colegilor și au fost uploadate pe o rețea de socializare, pe
grupul clasei. Un proiect cu impact la nivelul comunității locale a fost interviul cu Miercea Rednic,
care a apărut pe pagina oficială a FC Politehnica Iași ( Fig. 3).

Fig. 3. Interviu cu o personalitate a lumii ieșene

Elevii au lăsat de asemenea și un feed-back profesorului, în care au descris modul de lucru,

mijloacele tehnice pe care le-au folosit, distribuirea sarcinilor în cadrul echipei, programele de
editare utilizate și impactul pe care l-a avut acest proiect asupra grupei (Fig. 4).

48
 Fig. 4. Feed-back-ul elevilor despre proiect

CONCLUZII
Dincolo de faptul că elevii au aplicat cunoștințele despre o operă literară sau despre metoda
interviului, au folosit noile tehnologii, au interacționat cu spațiul civic și au relaționat în cadrul
echipei. La nivel cognitiv, se observă că utilizarea noilor tehnologii în procesul educativ stimulează
creativitatea și gândirea pragmatică a elevilor care trebuie să adapteze conținuturile școlare vieții
reale. În plus, ei dobândesc competențe noi prin folosirea dispozitivelor, a programelor de editare și a
social media. La nivelul emoțional, elevii colaborează cu ceilalți colegi din echipă, deprind arta
vorbitului în public și percep procesul de evaluare ca un eveniment distractiv.

BIBLIOGRAFIE
1.Alvin Toffler, Al treilea val, Traducere din limba engleză de Georgeta Bolomey și Drăgan
Stoianovici, Editura Politică, București, 1983, p. 49.
2.Ihab Hassan, Postmodern Literature and Criticism, în The postmodern Turn. Essay in Postmodern
Theory and Culture, Ohio State Univ. Press, 1987, p. 18.

49
 CONSIDERAȚII PRIVIND SCHIMBĂRILE DIN EDUCAȚIE RAPORTATE LA
CONTEXTUL SOCIAL AL SECOLULUI AL XXI-LEA

Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Prof. drd. Maria Cristina Fulop, limba engleză

Abstract
Ce competențe vor fi solicitate pe piața muncii în 2030? Cum trebuie să îi pregătim pe elevii noștri
pentru meseriile viitorului? Care sunt domeniile de interes? Cum vom reuși să îi păstrăm pe elevi interesați
în condițiile în care accesul la informare este nerestricționat? Care va fi rolul profesorului în arhitectura
viitorului? Acestea sunt întrebări care ne preocupă pe toți și la care va trebui să găsim răspuns prin
demersuri colaborative, în decursul următorilor ani.

Cuvinte-cheie: competențelor digitale, educație personalizată, valori partajate

INTRODUCERE
În următorii ani multe dintre meseriile prezentului vor dispărea. Deja nu mai este nevoie de
traducători, ghizi, personal administrativ, operatori date și altele. Meseriile care execută operațiuni
repetitive vor fi înlocuite de roboți care execută programe automatizate. Locul muzeografilor a fost
preluat de holograme atractive sau de programe de realitate virtuală care situează consumatorul în
situații extraordinare. Procesul de învațare și-a schimbat paradigma prin intermediul tutorialelor
video, realității augumentate sau virtuale, iar angajatorii sunt din ce în ce mai puțin interesați de
pregătirea formală a viitorilor angajați și mai mult de competențele și abilitățile acestora. În topul
competențelor solicitate în 2020 se regăsesc: rezolvarea problemelor complexe, gândirea critică,
creativitatea și coordonarea, inteligența emoțională, analiza și luarea deciziilor, negocierea și
flexibilitatea gândirii după cum se arată într-un studiu al Forumului Economic Mondial, numit „The
Future of Jobs”.

CUPRINS
În context internațional, omenirea tocmai parcurge cea de-a patra Revoluție Industrială ce va
schimba fundamental modul în care trăim, muncim și relaționăm și va reprezenta o fuziune a
tehnologiilor, prin ștergerea granițelor dintre mediul fizic, cel digital și cel biologic. În prima
Revoluție Industrială oamenii au folosit apa și puterea aburului pentru mecanizare și productivitate.
A urmat revoluția adusă de descoperirea electricității care a creat premizele producției de masă și
revoluția din IT care a automatizat producția.

50
 La nivel European se acordă prioritate consolidării identității europene prin educație și
cultură și facilitării cooperării și mobilităților pentru o integrare sporită a beneficiarilor educației pe
piețele muncii europene, necesitate concretizată prin investitii în învățarea limbilor străine,
dobândirea competențelor digitale, antreprenoriale și STEM (științe, tehnologie, inginerie și
matematică), precum și dezvoltarea competențelor legate de digitalizare, securitate cibernetică,
alfabetizare mediatică și inteligență artificială, într-o societate inclusivă, cu o abordare a educației și
a formării bazată pe învățarea pe tot parcursul vieții și pe inovare.
Toți actorii implicați au convenit că educația trebuie să fie adaptată schimbărilor tehnologice,
sociale și economice. În vreme ce tehnologia IT, inclusiv inteligența artificială pot rezolva sarcini
repetitive automatizate sau sarcini cognitive de rutină, totuși acestea nu pot egala oamenii în
rezolvarea sarcinilor abstracte, manuale, care necesită informații contextuale complexe sau decizii
etice. Datorită acestor schimbări, începând cu finele secoulului al XX-lea, oamenii își petrec mai
mult timp executând operațiuni non-rutină care necesită un grad sporit de control, gândire analitică și
abilități interpersonale.
În secolul trecut, odată cu explozia revoluției industriale, școlarizarea a fost modelată pentru
a răspunde cerințelor societății în ceea ce privește forța de muncă. Astfel, scopul educației a fost în
mare parte pregătirea studenților pentru o piața statică, lineară și standardizată. Procesul educațional
trebuia să fie „eficient”: în educația de masă, un profesor trebuia să transmită un conținut
standardizat către cât mai mulți elevi.
Sfârșitul secolului al XX-lea a adus epoca Internetului, când noi industrii și locuri de muncă
în domeniul calculatoarelor, electronicelor și finanțelor au fost create și când automatizarea sarcinilor
manuale a fost accelerată. A crescut presiunea responsabilizării față de mediul înconjurător și asupra
resurselor naturale, s-au stabilit și alte obiective majore pentru educație, care au depășit nevoia de
adaptare la locul de munca, obiective care au trecut în sfera împlinirii individuale. Au fost incluse
domenii non-academice, precum educația fizică și disciplinele creative. Curriculumul era încă static,
liniar și standardizat, oferind asfel oportunități echitabile tuturor elevilor indiferent de fondul
acestora; iar pentru a asigura responsabilitate în educație a fost introdusă evaluarea prin teste
standardizate. Școlile și profesorii au devenit responsabili de rezultatele elevilor.
În secolul al XXI-lea o serie de elemente au marcat abordările educaționale printre care:
interdependența dintre națiuni facilitată de comunicarea globală, descentralizarea puterii, care a fost
accelerată de social mass-media, naționalism emergent și schimbarile climatice. Locul de muncă a
devenit mai plat, deschis, flexibil și transparent, iar în organizații munca în echipă este apreciată mai
mult decât ierarhia.

51
 În prezent experimentăm cu toții vremea inovațiilor tehnologice accelerate, social media,
inteligență artificială, robotică, internetul și imprimarea 3-D. Aceste inovații aduc atât oportunități,
cât și provocări, inclusiv de natură etică și morală. Întreprinderile trec de la un model de
„responsabilitate socială corporativă” la modele de „Crearea de valori partajate” (Heife International,
2014).
În același timp, apar și provocări: utilizarea datelor pune în pericol viața privată a individului
și permite manipularea acestuia prin intermediul Fake News și creearea unei epoci „post-adevăr”.
Paradigma integrării în mediul înconjurator și a coexistenței într-un sistem ecologic mai mare, din
care oamenii reprezintă doar o parte, duce la aspirații legate nu numai de bunăstarea acestora, dar și
de bunăstarea planetei. Pentru a îndeplini această „responsabilitate comună” toată lumea trebuie să
aibă abilități, cunoștințe și dorința de a contribui pozitiv.
Școlile nu mai sunt văzute ca entități închise în sine, ci ca parte dintr-un ecosistem mai mare
în care își desfășoară activitatea. Acestea colaborează între ele sau cu mediul de afaceri sau
administrația locală, formând rețele sau parteneriate la nivel local, regional, național sau
internațional. Sunt realizate proiecte cu alte organizații din comunitate, cum ar fi organizații
științifice, teatre, universități, servicii sociale organizații, companii tehnologice și de afaceri, unde
profesorii și studenții se pot familiariza cu abilitățile și competențele solicitate de catre angajatori.
Se urmarește adaptarea unui curriculum care recunoaște nevoia de interdependență și lărgește
obiectivele educației pentru a include „educația pentru cetățenie”, un curriculum dinamic ce
recunoaște diferențele dintre indivizi, recunoaște că fiecare elev are cunoștințe și abilități anterioare
diferite, precum și atitudini și valori diferite și, prin urmare, pot învăța diferit. Sunt permise canale de
învățare neliniare, diferite de parcursul linear standardizat anterior. Învățarea devine astfel mai
flexibilă și personalizată pentru a cultiva talentele unice ale fiecărui elev și pentru a conduce la
realizarea întregului potențial al acestuia.
Elevii devin astfel participanți activi și agenți de schimbare în sistem, alături de profesori și
directori, și învață să fie responsabili pentru propria învățare. În timp ce rezultatele învățării elevilor
și realizările academice în mod tradițional definesc eficacitatea și calitatea experienței lor școlare,
accentul unei educații moderne trebuie să cadă pe bunăstarea și experiențele de învățare ale acestora
- calitatea „proceselor de învățare” – dincolo de obținerea „rezultatelor” clasice.
CONCLUZII
Proiectarea curriculumului și progresul învățării se schimbă de la un model static, de învățare
prin progresie liniară, către un model neliniar, dinamic, care recunoaște trasee de învățare
individualizate, proprii fiecărui elev, care este dotat cu priorități particulare, un set de cunoștințe,
abilități și atitudini diferite atunci când începe școala. Evaluarea se schimbă astfel de la testarea
standardizată la multiple tipuri de evaluări pentru diferite scopuri. Rolul elevilor în sistemul de
învățământ se schimbă de la participanți pasivi la procesul de învățare care ascultă și îndeplinesc
indicațiile profesorilor către participanți activi care comunică permanent atât cu colegii lor, cât și cu
profesorul de la clasă și își modelează și personalizează întreg parcursul educațional.
BIBLIOGRAFIE
1. OECD Future of Education and Skills 2030 (2019), http://www.oecd.org/education/2030-
project/contact/
2. https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2018/RO/COM-2018-24-F1-RO-MAIN-PART-
1.PDF
3. https://revistacariere.ro/inovatie/studii-analize/ce-competențe-iti-vor-fi-necesare-in-2020/
52
 APLICAȚIA GOOGLE CLASSROOM – UN EXEMPLU DE ÎNVĂȚARE
DIGITALIZATĂ

Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Prof. Petre-Emil Juverdeanu, profesor de istorie

Abstract
Articolul face referire la platforma educațională Google Classroom, care integrează într-o manieră
originală și utilă aplicații precum Google Docs, Google Slides sau Google Sheets. Elevii și profesorii sunt
provocați să interacționeze din punct de vedere educațional într-un mediu virtual. Beneficiile acestei
platforme pentru educația elevilor sunt multiple: crearea unei comunități online de învățare, participare
activă în procesul de învățare, transparența procesului de evaluare și notare a profesorului, responsabilizarea
elevilor în privința sarcinilor de lucru pe care le primesc săptămânal, pregătirea pentru viitorul profesional al
elevilor, care presupune cariere în care sunt utilizate diverse astfel de platforme digitale pentru organizarea
echipelor de lucru. Provocările unei astfel de abordări educaționale sunt de natură financiară (unitățile de
învățământ au nevoie de dotări electronice la nivel de clasă și de elev), dar și de natură mentală (profesorii
nu se simt pregătiți să abandoneze tabla și caietul în favoarea unui mediu de învățare digitalizat).

Cuvinte-cheie: google classroom, digital, educație, platformă digitală

INTRODUCERE
Secolul al XXI-lea a revoluționat felul în care omul contemporan interacționează cu realitatea
lucrurilor și ideilor, insinuând tot mai evident virtualizarea digitală prin intermediul aplicațiilor
online și mobile. Amploarea calitativă a acestora, precum și diversitatea scopurilor pe care le servesc
sunt dependente de un mediu de afaceri inovativ și orientat tot mai pregnant către satisfacerea
consumatorului final. Tendința ultimilor ani este aceea de integrare a cât mai multor aplicații pe
aceeași platformă, pentru a face posibilă o experiență cât mai completă și cât mai apropiată de
realitatea cotidiană. Un exemplu este platforma Facebook, care s-a concentrat nu doar pe experiența
socializării virtuale, ci și pe aceea a comunicării între utilizatori prin integrarea pe platformă a
Messengerului și a aplicației WhatsApp. Mai mult, gigantul tech a intrat în competiție cu Amazon
prin integrarea pe aceeași platformă a unei piețe online globale de bunuri și servicii, care, în sine, a
revoluționat era commerțului digital sau ecommerce-ului.
În domeniul educației, progresele sunt la fel de spectaculoase, dar cu o rată de utilizare mai
scăzută, din cauza subfinanțării cronice a sistemelor de învățământ, pretutindeni în lume, și a
ritmului accelerat al perfecționării instrumentelor digitale. Un exemplu de învățare digitalizată
integrată este platforma Google Classroom.

CUPRINS
Platforma Google Classroom este destinată unei experiențe de învățare integral digitalizate.
Uitlizarea sa în cadrul școlii are potențialul de a elimina orice formă tradițională de predare și
evaluare, cu condiția ca elevii și profesorii să dețină fiecare în parte o tabletă, laptop sau calculator și
să aibă acces la o conexiune de internet. Telefonul mobil, deși are avantajul incidenței absolute în
mediul școlar (cei mai mulți elevi dețin un smartphone), are totuși dezavantajul unui ecran nepotrivit
lucrului pe timp îndelungat și nu răspunde tuturor normelor etice și juridice (este un obiect, până la
urmă, personal, care conține date personale și care poate stoca datele sensibile ale unei instituții
53
publice, unitatea de învățământ).
Elevii și profesorii se pot conecta la platforma Google Classroom prin intermediul unui cont
personal de gmail, pe care obligatoriu fiecare dintre utilizatori trebuie să și-l creeze (sugerăm
username recognoscibil, de tipul popescu.ion@gmail.com, pentru o recunoaștere facilă a identității
utilizatorului). Profesorul își poate folosi adresa personală de gmail pentru a crea pe platforma
Google Classroom oricâte clase dorește. După crearea unei clase, urmează accesul elevilor la clasa
virtuală. Cum se realizează acest lucru? În primul rând, cum spuneam mai sus, elevii trebuie să
dețină obligatoriu un cont de gmail, ca să poată primi cheia de acces la clasa virtuală. Cheia este un
cod generat automat de Google în momentul în care profesorul creează clasa virtuală. Profesorul le
va da elevilor clasei cheia de acces, iar ei vor intra în clasa virtuală.

Fig. 1. Codul de acces la clasa virtuală

Odată intrați în clasa virtuală, elevii au posibilitatea să inițieze conversații pe subiecte de

ineteres pentru ei (topics), moderate de profesor.

Fig. 2. Formatul aparent al elevilor în clasa virtuală

În situații speciale, profesorul are posibilitatea de a interzice anumitor elevi comunicarea,

dacă aceștia monopolizează discuțiile. Aceste lucru se realizează prin comanda mute.

54
 Fig. 3. Comanda mute aplicată utilizatorului selectat

Fiecare clasă are un homepage cu structură identică, cu un meniu format din patru tab-uri,
aflat în partea superioară a paginii.

Fig. 4. Meniu identic pentru fiecare clasă virtuală

Accesarea de către profesor a tab-ului Classwork îi permite să creeze teme pentru acasă,
evaluări, să posteze diverse materiale utile, precum link-uri spre pagini de Manuale Digitale,
Wikipedia, YouTube, Google Docs, Google Slides sau simple PDF-uri cu texte, hărți atașate etc.

Fig. 5. Exemple de sarcini de lucru pe care elevii le pot primi de la profesor,

prin accesarea tab-ului Classwork

Evaluarea și notarea elevilor se pot realiza în totalitate pe platforma Google Classroom. Se

procedează în felul următor: profesorul accesează tab-ul Grades din meniul de pe homepage, unde va
avea o imagine sintetică a temelor date fiecărui elev în parte.

55
 Fig. 6. Tab-ul Grades a fost accesat și în secțiunea Referate se pot observa
punctajele la evaluarea referatelor

Se va selecta apoi un anume elev, ca în figura de mai jos:

Fig. 7. Elevul selectat are o pagină dedicată tuturor temelor primite

De exemplu, la secțiunea proiecte, elevul a trimis în format electronic un referat de două

pagini, pe care profesorul îl poate citi, corecta și evalua în totalitate pe platforma Google Classroom.

Fig. 8. Referatul elevului a fost evaluat cu 60 de puncte din 100

Elevul își poate vedea referatul corectat de profesor tot pe platforma Google Classroom.

Fig. 9. Referatul a fost corectat, adnotat, evaluat, notat și trimis elevului

56
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Se poate constata din cele prezentate că activitatea didactică a profesorului, precum și
activitatea de învățare a elevului se pot desfășura în totalitate pe platforma Google Classroom. Elevii
sunt interesați de această manieră de lucru, consideră util demersul, deși se întâmplă să nu își asume
mereu modul digital de operare, fiind încă obișnuiți cu metodele tradiționale, precum caietul, tabla,
prezentarea profesorului. Mai mult, elevii se simt mult mai controlați prin intermediul mediului
digital, care stochează toate datele lor în legătură cu utilizarea platformei, ceea ce înseamnă că sunt
obligați să își asume responsabilitatea pentru ceea ce fac sau nu. Mai trebuie adăugat faptul că
platforma Google Classroom, la fel ca multe alte platforme digitale, reprezintă un mediu propice
formării unei comunități, fie ea și virtuale, care are rolul de a o potența pe cea reală, din sala de clasă.
CONCLUZII
Sugerăm folosirea platformei Google Classroom, mai ales pentru temele de acasă și pentru
evaluări pe bază de chestionare, referate, chiar proiecte lucrate în grupuri, realizate în format
electronic și upload-ate pe platformă. Este, desigur, un demers util pentru elevii care se pregătesc să
intre pe piața muncii, unde asemenea metode de lucru sunt folosite în mod curent.

BIBLIOGRAFIE
1. https://edtechmagazine.com/k12/article/2017/06/google-classroom-exploring-benefits-teachers
2. https://www.commonsense.org/education/articles/teachers-essential-guide-to-google-classroom
3. The New York Times, 2017
https://www.nytimes.com/2017/05/13/technology/google-education-chromebooks-schools.html

57
 CDȘ ALTFEL ȘI EDUCAȚIA DIGITALĂ

Colegiul Naţional „Tudor Arghezi”

Târgu Cărbunești, Gorj

Prof. Mihaela - Corina Popescu, informatică

Abstract:
Educația secolului al XXI-lea se axează pe învățarea individual, care include folosirea site-urilor
educaționale, a noilor tehnologii, în cadrul curriculumului la decizia şcolii. Dincolo de conținuturile incluse
în programa școlară, ora de informatică opțională permite abordarea diferitelor programe, aplicații, proiecte
care pregătesc elevul pentru inserția pe piața muncii într-o societate digitalizată. Articolul de față ilustrează
un material didactic auxiliar adresat elevilor de gimnaziu din patru țări partenere ale unui proiect European
prin care aceștia și-au dezvoltat competențele digitale.

Cuvinte-cheie: site educational, CDȘ, învățare individuală

INTRODUCERE
Învăţământul românesc beneficiază de posibilitatea creării unui demers individual prin
intermediul curriculumului la decizia şcolii. Avantajele acestui demers sunt multiple, poate nu
îndeajuns fructificate, şi anume: posibilitatea plierii metodelor de predare şi a conţinuturilor pe
cerinţele elevului; încurajarea creativităţii şi a gândirii critice în evaluarea produselor realizate de
elevi; favorizarea apropierii de disciplina informatică; formarea deprinderilor de a studia individual
şi de a aborda ştiinţific diverse teme.

CUPRINS
Pentru a întări cele spuse mai sus, îmi face plăcere să vă prezint materiale realizate în cadrul
orei de opţional la informatică, care au fost apreciate la nivel naţional. În cadrul Conferinţei
Naţionale de Învăţământ Virtual CNIV 2010, secţiunea Inovaţie în Educaţie, a fost prezentată
lucrarea „Atelier Flash – curriculum la decizia şcolii” (Fig.1). Aceasta a fost premiată cu Premiul de
popularitate „SIVECO”, http://www.cniv.ro/sites/rezultate_concurs.pdf.

Fig. 1. „Atelier Flash – curriculum la decizia şcolii” –

Premiul de popularitate „SIVECO”

58
 Lucrarea reprezintă un material didactic auxiliar, realizat pe parcursul a 2 ani şcolari în cadrul
opţionalului cu acelaşi titlu. Lucrarea se adresează elevilor de la nivelul gimnazial (a VI-a şi a VII-a)
şi cadrelor didactice care au ore de CDS in catedră. Suportul de curs este structurat pe lecţii, fiecare
lecţie fiind organizată astfel:
o Prezentarea subiectului lecţiei;
o Studiul de caz;
o Tema pentru acasă.
De asemenea, în cadrul cursului IntelTeach a fost implementată unitatea de învatare „Metoda
Drag & Drop”, cuprinsă în partea a II-a a cursului, materialele utilizate şi aplicaţiile elevilor se
găsesc la adresa : http://atelierflash.wikispaces.com.
Alte proiecte realizate la clasă, în cadrul aceluiaşi opţional se găsesc la adresa:
http://jocuriflash8.wikispaces.com.
Proiectul eTwinning „We know each other through our folktales” (Fig.2) a fost inclus în
publicaţia Parteneriate şcolare europene. Colecţie de bune practici – eTwinning 2011, ca urmare a
primirii Certificatului European de Calitate:

Fig. 2. Proiectul eTwinning „We know each other through our folktales”

Proiectul a avut la bază idea de „unitate prin diversitate culturală”, având ca temă centrală
lumea basmului, fiind integrat curricular în cadrul orei de opţional de la clasa a VI-a ‒ „Animaţie în
Flash”, în anul şcolar 2010-2011. În proiect au fost implicaţi elevi şi cadre didactice din patru ţări:
România, Polonia, Turcia şi Germania. Proiectul poate fi vizualizat la adresa publică: http://new-
twinspace.etwinning.net/web/p51177

Fig. 3. Site-ul proiectului eTwinning

59
 În anul şcolar 2012-2013, împreună cu elevii mei de clasa a VII-a, ne-am încercat puterile cu
un opţional integrat, numit „Soft educational la anatomie”, care a avut ca obiectiv prioritar,
transpunerea lecţiilor de anatomie cu ajutorul instrumentelor informatice, şi anume pachetul Office şi
Adobe Flash. Aplicaţiile obţinute au fost apreciate, fiind selectaţi pentru a participa la Forumul
Inovatorilor în Educaţie 2012. Un exemplu din temele realizate de elevi pot fi consultate la pagina
wiki : http://softanatomiecds.wikispaces.com, cu menţiunea că am finalizat tot manualul de anatomie
pentru clasa a VII-a, în cadrul cursului opţional.

CONCLUZII
În concluzie, acestea sunt câteva exemple relevante pentru a demonstra că disciplinele
opţionale, indiferent de tipul lor, sunt apreciate de elevi. Acest lucru reiese din rezultatele obţinute.
Toate aplicaţiile sunt sustenabile, putând fi implementate de alte cadre didactice interesate de
calitatea actului educativ şi pot fi folosite gratuit de la sursele indicate în prezenta lucrare.

60
 UTILIZAREA RESURSELOR TIC LA ORA DE RELIGIE – PROVOCĂRI ȘI
BENEFICII

Liceul Teoretic de Informatică ,,Grigore Moisil”

Iaşi

Prof. Adrian Hrimiuc, religie ortodoxă

Abstract
Educaţia este o nevoie de bază a omului, fără de care nu poate evolua, nu poate transmite şi dezvolta
valori, cunoştinţe, trăiri, tehnici ş.a. Educaţia religioasă a fost tot timpul prezentă în istoria omenirii, într-o
formă organizată sau nu, deci este firesc să studim astăzi cum transmitem valorile religioase, dobândite prin
mii de ani de evoluţie umană şi intervenţii divine, elevilor conectaţi la un altfel de realitate, numită virtuală.

Cuvinte-cheie: avantaje, provocări, actualitate, educaţie

INTRODUCERE
La a treia serie de conferinţe OCREA, organizate în anul 2014 la Facultatea de Teologie
Ortodoxă „Sfântul Clement al Ohridei” a Universităţii din Sofia au fost supus dezbaterii diferitele
metode utilizate în educaţia creştin-ortodoxă actuală. OCREA a fost fondată în anul 2006, la
Mănăstirea Noul Valaam, Finlanda, fiind o asociaţie internaţională a educatorilor creştini ortodocşi,
care îşi desfăşoară activitatea cu binecuvântarea şi sub auspiciile Patriarhiei Ecumenice din
Constantinopol. Prima întrunire a avut loc în Finlanda (2006), iar a doua în Istanbul, la sediul
Patriarhiei Ecumenice (2011)7. Între obiectivele principale promovate de OCREA se înscriu:
promovarea legăturilor dintre specialiştii din domeniul educaţiei religioase ortodoxe; realizarea
proiectelor comune de cercetare privind educaţia religioasă ortodoxă, pedagogie şi didactică;
susţinerea formării şi promovării profesorilor pentru educaţie religioasă; relaţionarea dintre educaţia
religioasă ortodoxă în şcoli şi mediile parohiale din Europa şi din alte continente; organizarea de
conferinţe academice pe probleme de educaţie religioasă.

CUPRINS
Una dintre problemele actuale, reiterată la aproape toţi conferenţiarii, a fost importanţa
utilizării pe o scară mai largă a tehnologiei digitale (instrumentele TIC) pentru ora de religie, în
special prin metoda prezentării lecţiilor şi cursurilor în Power-Point, la toate nivelele învăţământului
religios. Imaginile (în special cu icoane), clipurile şi filmele religioase, graficele instrumentează, de
fapt, prin mijloace moderne, vechiul principiu al intuiţiei, extrem de eficient în orice domeniu al
învăţământului. Conferenţiarii au arătat că este de neconceput ca ora de religie să nu beneficieze, în
secolul al XXI-lea, de un suport tehnic modern, fie şi minimal: computer, video-proiector, bază de
date în format electronic (bibliotecă „virtuală“). „Cu atât mai mult, de neconceput ca profesorii
universitari înşişi, care-i formează pe educatorii din preuniversitar, să nu ofere cursanţilor, odată cu
predarea propriu-zisă la clasă, un suport de curs electronic, inclusiv pentru bibliografie, resurse anexe
etc”8.
Experienţa de până acum a arătat că folosirea instrumentelor TIC la lecţii este apreciată de
toţi elevii. Utilizarea lor face lecţia mai uşoară şi mai atractivă, oferă orelor de curs un status înalt, în

7
https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/metode-actuale-utilizate-in-educatia-religioasa-92544.html
8
Ibidem

61
special când introducem elemente de interactivitate, web sau videoconferinţe. Elevii şi profesorii lor
devin mândri de activităţile desfăşurate, de materialele pregătite, creşte motivaţia şi cu toţii devin
implicaţi cu adevărat în ceea ce fac.
De obicei, noi definim profesorul de religie ca fiind un sprijin real, moral, pregătit să
înţeleagă şi să identifice toate nevoile elevilor săi, pe de o parte, iar pe de altă parte, gata să
împărtăşească cu ei călătoria de la cunoscut către necunoscut, de la material către spiritual, către un
sens mai profund: duhovnicesc. Avantajele acestui fel de instruire constau în faptul că, prin
organizarea procesului de predare – învăţare, principiile didactice (al sistematizării şi continuităţii, al
însuşirii conştiente şi active, al accesibilităţii şi însuşirii temeinice a cunoştinţelor) acţionează
concomitent şi în fiecare moment al activităţii elevului cu programa, stimulând formarea şi
dezvoltarea capacităţilor intelectuale, precum şi munca independentă. Se reduce mult timpul necesar
însuşirii cunoştinţelor şi al celui de transmitere a informaţiilor profesor-elev sau manual-elev.
TIC ne ajută pe noi, profesorii de religie, să descoperim noi metode interactive potrivite
pentru lecţii, să eliminăm eventualele dificultăţi pe care le-am întâmpina în predarea conţinuturilor,
să aflăm cât mai multe detalii despre conţinuturile predate, să facem evaluări complete şi subiective,
să ţinem legătura permanent cu elevii, părinţii acestora, cu alţi colegi, să dezvoltăm proiecte
complexe legate de realitatea cotidiană.
Religia se învață prin armonizarea vieții fizice a elevului, în acord cu cea spirituală, aceasta
ajutându-l să le pună la suflet și să le practice în viață. Deci, pe lângă metodele de predare-învățare
folosite, trebuie să cultivăm predispoziția religioasă și prin alte forme de manifestare, care apoi să se
exteriorizeze prin sentimentul religios și să se concretizeze printr-o serie de acte și atitudini morale,
rituri, ceremonii și practici religioase9.
În lumea informaticienilor este cunoscut că ,,folosirea calculatorului este limitată doar de
lipsa de imaginaţie a utilizatorului” – deci numai faptul că noi nu vrem sau nu putem să folosim
calculatorul în rezolvarea unei probleme este singura limitare posibilă. Mai rămâne să ne gândim că,
dacă noi nu vom folosi calculatorul, alţii o vor face cu siguranţă şi vor fi astfel cu mulţi paşi înaintea
noastră. Calculatorul nu va înlocui niciodată total acţiunea profesorului, dar a ignora rolul şi
importanţa lui înseamnă a te opune firescului. Este evidentă necesitatea accesului la informaţie, este
evidentă necesitatea utilizării calculatorului în toate şcolile, măcar pentru asigurarea reală a şanselor
egale în educaţie10.
Totuşi, instrumentele tehnologiilor informaţionale nu prezintă doar avantaje, ci, şi unele
provocări, în funcţie de cum sunt folosite de educator şi elevi. Ele sunt neutre din punct de vedere
moral, însă, trebuie să rămână la acest nivel, de instrumente şi să nu devină un scop în sine. Ştim că
ele pot dezvolta dependenţă dacă nu sunt folosite corect şi cu chibzuinţă, de aceea sunt folosite doar
la anumite momente ale lecţiei, în funcţie de alegerea educatorului.
Cu ajutorul calculatorului pot fi concepute teste grilă care presupun vizualizarea întrebării, a
variantelor de răspuns, (eventual textul este însoţit de imagini sugestive). Avantajul constă în
interacţiunea dintre calculator şi răspunsul selectat de elev (vizual şi auditiv); se poate afişa punctajul
din oficiu, cel acordat răspunsului curent şi cel cumulat până la acel moment. Notarea este obiectivă,
rapidă şi eficientă. Testele grilă pot fi periodic actualizate11. Elevii pot realiza pagini web de
prezentare a şcolii, a oraşului, a ţării (cu obiective turistice), a culturii, obiceiurilor şi tradiţiilor
poporului român, a materialelor didactice elaborate de ei şi de profesorii lor, de informare (subiecte
şi bareme de corectare pentru diferite examene şi concursuri şcolare, manifestari ştiinţifice şi cultural
artistice, cărţi şi reviste şcolare, cursuri de pregătire şi perfecţionare pentru elevi şi pentru profesori,
grafice de desfăşurare a olimpiadelor şi examenelor, documente oficiale, forum de discuţii, note ale

9
http://www.crestinortodox.ro/religie/educatia-religioasa-139643.html
10
http://oradereligie.weebly.com/
11
https://didactika.files.wordpress.com/2008/05/modul-utilizarea-calculatorului-in-predare-invatare.pdf

62
elevilor şi date despre activitatea lor în școală, anunţuri şi mica publicitate, statistici realizate de elevi
pe diverse teme, mesaje, cursuri opţionale, facultăți şi colegii).
De asemenea elevii pot fi antrenaţi în realizarea unor afişe, grafice, reviste, teste, diferite
programe și softuri educaţionale, jocuri, pliante publicitare, dicţionare on-line, activităţi educative
interactive care să antreneze copiii de pe întreaga planetă.
Se poate spune deci că utilizarea Internetului şi a tehnologiilor moderne reprezintă cea mai
complexă formă de integrare a educaţiei informale în educația formală.

CONCLUZII
Educația este un proces evolutiv și complex desfășurat pe parcursul mai multor etape și
vizând o finalitate anume, ce are în vedere formarea și dezvoltarea însușirilor intelectuale, religioase,
morale și fizice ale copiilor și ale tineretului, ale oamenilor și ale societății. Educația religioasă
trebuie să înceapă încă din copilărie deoarece copilul poate fi mai influențat religios-moral când este
mic decât mai târziu. Deprinderile bune, formate în copilărie, rămân uneori valabile pentru întreaga
viață. Calculatorul oferă posibilităţi reale de individualizare a instruirii chiar şi la ora de religie. El se
poate transforma, cu ajutorul profesorului, dintr-un mijloc de transmitere a informaţiei, într-un
instrument ce oferă programe de învăţare adaptate conduitei şi cunoştinţelor elevului.
Aşadar, educatorul este cel care trebuie să dozeze modul de folosire al instrumentelor
informaţionale, diversitatea lor, în aşa fel încât să fie atinse obiectivele propuse ale lecţiei, să se
dezvolte competenţele vizate provocând în acelaşi timp încântare şi o bună dispoziţie elevilor.

63
 SPIRITUALITATE ÎNTR-O LUME DIGITALIZATĂ

Liceul de Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Prof. Floricica Morariu, religie ortodoxă

Abstract
Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor a condus la nuanţarea modului clasic de a
învăţa. Învăţământul bazat pe internet şi new media dezvăluie un model educaţional care răspunde la nevoile
tinerei generaţii şi oferă o alternativă la educaţia tradiţională. Omul are nevoie de un sistem de valori morale
care să-l ajute în modelarea caracterului său.

Cuvinte-cheie:

INTRODUCERE
Nu putem să ignorăm faptul că societatea în care trăim este caracterizată de o criză a
valorilor, ceea ce determină uneori în rândul adolescenţilor manifestarea unei atitudini de indiferenţă
faţă de cultură, o modificare semnificativă în alegerea modelelor de viaţă, o respingere a acţiunilor
morale, toate acestea având implicaţii în formarea personalităţii lor. În acest sens, este foarte
important ca toţi copiii să fie crescuţi în spiritul iubirii, respectului şi toleranţei faţă de cei din jur cu
deschidere spre noi orizonturi de cunoaştere. După cum afirma Grigore Moisil, „Ştiinţa nu e bună azi
dacă ieri nu s-a gândit la mâine”, subliniind rolul fiecărei generații în transmiterea unor valori
generațiilor care vor urma. Folosind lumea digitală elevii au posibilitatea de a asimila cunoştinţe,
dezvoltând şi competenţe digitale.

CUPRINS
Ipotezele care au stat la baza cercetării au fost:
• Iniţierea elevilor în practicarea valorilor morale dobândite acasă, la şcoală, la Biserică,
particular sau public, conduce la modificări dezirabile de comportament în rândul elevilor.
• Formarea abilităţilor de a face faţă provocărilor oferite de permanenta evoluţie a mediului
virtual;
• Tinerii pot să devină oameni cu adevărat morali dacă imită modelul de familie creștină
oferit de Mântuitorul Hristos în învățăturile Sale şi al marilor personalităţi religioase, sfinţii.
În tratarea acestei teme, am urmărit rolul familiei și al educației morale, perceput de elevi, pe
etape de vârstă prin: material video, filmuleţe religioase, documentare, jocuri interactive, dezbateri
despre modul în care sunt exprimate valorile în familie, descrierea legăturii dintre dragostea din
familie şi dragostea lui Dumnezeu. Pentru a fi în pas cu cerinţele actuale ale abordării integrate elevii
au fost rugaţi să răspundă în mediul virtual următoarelor cerinţe:
a) Elevii din clasele primare, cu vârste cuprinse între 6-8 ani au fost rugați să încerce să
răspundă la următoarele întrebări legate de familiile lor folosind programul Microsoft Word:
-Voi aveţi o familie?; Din cine este alcătuită?; Ce vă place cel mai mult în familie? (exemple
din care vedem că cei din familie ne ocrotesc); Cine poartă de grijă familiei noastre?; Cum îşi arată
Dumnezeu dragostea faţă de noi?
Rezultatul sondajului de opinie pentru elevii cu vârste cuprinse între 6-8 ani:
Majoritatea elevilor au fost foarte încântați să povestească despre familiile lor, însă la copiii
din familiile care se confruntă cu un divorț, am observat că exista o reținere. Cu bucurie, am
constatat recunoașterea prezenței lui Dumnezeu în familiile lor. Copiii au mărturisit că pomenesc în
64
rugăciunile lor pe mama și tata, în fiecare seară și merg la Sfânta Liturghie frecvent, fie cu părinții,
fie cu bunicii.
Pentru a descoperi un alt mod prin care copii percep familia și relația dintre membrii lor,
elevii au folosit programul Microsoft Paint şi au desenat familia din care fac parte. Faptul că ei au
fost obişnuiţi cu desenul pe hârtie, folosirea mouseului şi a diferitelor modalităţi de desenare a
liniilor şi a formelor a reprezentat o mare provocare. Utilizarea acestui program i-a ajutat pe copii
atât să se exprime liber, cât şi să-şi pună imaginaţia la contribuţie, obţinându-se caricaturi ale
persoanelor pe care ei le îndrăgesc. Prin acest act de creaţie, copiii transmit mesaje şi explicaţii pe
care nu le pot exprima verbal. Ei utilizează desenul de la vârste foarte fragede, ca pe un joc. În acest
fel, sunt manifestate emoţiile, dorinţele, dar şi frustările sau stările de nelinişte ale micilor artişti.
Interpretarea simbolurilor care apar în desenele familiei copiilor ne poate ghida spre identificarea
relaţiilor lor cu membrii grupului familial şi a sentimentelor pe care le au faţă de aceştia.
Astfel, din creațiile lor am observat că personajul cel mai atrăgător se identifică după
următoarii indici: este desenată prima din partea stângă, pe primul plan, este mai înaltă şi mai
voluminoasă decât alte persoane, are fiecare detaliu mai bine finisat, restul persoanelor sunt orientate
către ea, privind-o. Personajul cel mai puţin atrăgător, este persoana mai puţin valoroasă. Pe desen,
este cea mai mică dintre toţi, desenată ultima, se află la distanţă de alte persoane şi este parcă uitată
de toţi.
De exemplu, la întrebarea „- De ce nu l-ai desenat și pe tata?” copilul care făcea parte dintr-o
familie dezmembrată, a răspuns: „Nu a mai încăput!”. Absenţa unui membru din familiei semnifică
refuzul copilului de a-şi aminti de acesta deoarece imaginile despre el sunt legate de trăiri negative,
sentimentul abandonului şi al insuficientei dragoste manifestată, copilul evitând astfel evocarea
figurii lui.
b) Elevii cu vârste cuprinse între 8 -10 ani au răspuns la întrebările de mai sus.
Rezultatul sondajului de opinie pentru elevii cu vârste cuprinse între 8-10 ani:
Câteva din răspunsurile lor au fost: „Familia este un loc unde ne simţim iubiţi.”; „Familia este
locul în care mama și tata se iubesc și ne țin în brațe.”; „Mama și tata îmi cumpără ce doresc”.
Referitor la prezența lui Dumnezeu în viața de familie, elevii au răspuns: „Seara mă rog
pentru părinții mei, ca să fie sănătoși.”; „În casa noastră avem icoane. Când privesc icoana Maicii
Domnului, îmi aduc aminte de mama, care mă iubește și îmi poartă de grijă”.
Elevii cu vârsta cuprinsă între 10 și 12 ani au realizat câteva compuneri din care să se deducă
importanța vieții de familie și dragostea față de părinți. Dintre lucrările lor am ales pe cele mai
reprezentative, cu titlurile alese de ei: Raza mea de soare, Bucuria de a fi în familie etc.
De asemenea, au avut de realizat un proiect folosind PowerPoint în care să facă o scurtă
prezentare a familiei lor.

Fig. 1. Prezentarea familiei – 6-8 ani

65
 Elevii cu vârsta cuprinsă între 12 și 14 ani au fost rugați să răspundă la următoarele întrebări:
„Care este rolul educației primite în familie?”; „Cum ne dăm seama că suntem iubiți de părinți?”,
„Ce urmări are absența iubirii acestora?”; „Ce reprezintă rugăciunea pentru familia voastră?”
- La prima întrebare copiii au accentuat importanța educației primite în familie și au răspuns:
„Educația dată de familie este esențială. Are rolul de a ne învăța șă ne descurcăm singuri, să devenim
niște oameni importanți când vom crește, ne ajută să fim politicoși, învățați, iubiți”.
„Consider că rolul educației primite în familie este unul important deoarece cu ajutorul
educației învățăm să ne integrăm într-o societate și cu ajutorul educației oamenii au posibilitatea de a
vedea ce fel de persoane suntem. Cu cât suntem mai educați, cu atât avem mai mult de câștigat.”
„Educația primită în familie se reflectă în comportamentul copilului: pe stradă, la școală și în
prezența celor apropiați. De asemenea, pentru buna înțelegere între copil și adult, respectiv alt copil,
trebuie să deții toate bunele maniere. Cel mai important rol al educației în familie se va reflecta când
va ajunge și el, la rândul lui adult, astfel el va fi respectat sau disprețuit de ceilalți. De aceea, educația
copilului în familie este benefică pentru el și pentru semenii lui.”
- La întrebarea „Cum ne dăm seama că suntem iubiți de părinți?” elevii au răspuns: „Ne dăm
seama că suntem iubiți de părinți, dacă sunt alături de noi când primim un premiu, dar și atunci când
luăm o notă proastă”.
„Pentru mine, iubirea de la părinți nu înseamnă lucrurile materiale pe care le primesc, ci cele
sufletești. Adică momenrul în care mama mă strânge în brațe și mă sărută pe frunte, când este foarte
mulțumită de mine, de cine sunt, momentul când tata este îngrijorat să nu mi se întâmple ceva”.
- La întrebarea „Ce urmări are absența iubirii acestora?” elevii au răspuns: „Absența iubirii
are urmări grave. Așa cum ei nu ne-au oferit dragostea necesară, nici noi nu le vom putea oferi
dragostea necesară pentru că nu vom ști cum. Fără iubire sufletul nostru nu ar cunoaște ce este
dragostea și am trăi în singurătate. Dragostea față de părinți și față de Dumnezeu e prima pe care o
simțim”.
„Lipsa iubirii părinților poate lăsa un copil cu sechele pe viață și el nu va ști să comunice cu
părinții și se va autoînvinovăți”; „Absența iubirii părinților face orice copil nefericit”. „Lipsa iubirii
părintești face copilul să se simtă singur și pustiit”.
- La întrebarea „Ce reprezintă rugăciunea pentru familia voastră?” elevii au răspuns: „În
familia noastră rugăciunea este un lucru respectat, iar când mă aşez în pat fără să o fac, părinţii mă
ceartă”.
„Este un moment al zilei în care toţi ne regăsim în comuniunea cu Dumnezeu”.
Din răspunsurile oferite de elevi consider că se poate observa cum fiecare dintre ei
conștientizează rolul familiei în formarea lor religios- morală.
La ciclul liceal am aplicat metoda eseului, din care vă ofer câteva exemple: Valoarea
educației în familie, Rolul familiei în educația tinerilor. Apoi liceenii au valorificat cunoştinţele
dobândite pe parcursul orelor de curs pentru a realiza, folosind programele HTML şi Notepad site-uri
cu ajutorul cărora au făcut o călătorie pe drumul amintirilor frumoase din viaţa de familie.
Pentru a reliefa și mai mult importanța familiei și rolul acesteia pentru copii am aplicat și
metoda interviului, la două persoane deosebite din mediul universitar, modele de familie, dar și unui
tânăr absolvent al Liceului Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”. Dumnealor au fost rugați să
răspundă unui șir de întrebări relevante, referitoare la subiectul mai sus menționat.

CONCLUZII
În concluzie, rolul educației primite în familie are ca urmare formarea de valori și principii pe
care copilul trebuie să le aibă în viață. Faptul că, noile generaţii sunt foarte ataşate de mediul virtual
şi sunt obişnuiţi de mici cu utilizarea telefonului şi a computerului, implicarea activităţilor ce ţin de
lucrurile care îi fac să se simtă bine a devenit necesară pentru a afla ce se ascunde în spatele
adolescenţilor. Mulți copii provin din familii cu o rată mare de divorțialitate, se confruntă cu violența

66
din cadrul familiei și acestea lasă urme adânci în sufletele lor. Absența iubirii din sânul familiei duce
la interiorizarea copilului.

BIBLIOGRAFIE
1. Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Spiritualitate creștină pe înțelesul tuturor, Editura Reîntregirea, Alba
Iulia, 2002.
2. Băran-Pescaru, Adina, Familia azi. O perspectivă sociopedagogică, Aramis, Bucureşti, 2004.
3. Ciofu, Carmen, Interacțiunea părinți copii, Editura Medicală Amaltea, București, 1998.
4. Kraiopoulos, Arhim. Simeon, Părinţi şi copii. Abordare teologică, duhovnicească şi psihologică, traducere
de Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, Garoafa Coman, Editura Bizantină, Bucureşti, 2005.

67
 ARTELE PLASTICE ÎN DIMENSIUNE VIRTUALĂ

Liceul Teoretic de Informatică „GrigoreMoisil”

Iași

Prof. dr. Anișoara Munteanu, arte vizuale

Abstract
Arta este mijloc de exprimare, de comunicare vizuală, auditivă sau mixtă. Arta nu poate exista fără
percepție, fără conștientizarea dobândită cu ajutorul simțurilor. Conștiința noastră senzorială nu este
înnăscută, ci dobândită prin experiență. Până la sfârşitul secolului al XX-lea, desenul s-a bazat pe procese
mecanice. Începând cu anii ʼ80, dezvoltarea rapidă a tehnologiei, în special în domeniul calculatoarelor,
schimbă radical modul de lucru al artiștilor și designerilor. Introducerea noilor tehnologii, dezvoltarea
societății de consum împreună cu dezvoltarea pieței globale multinaționale au schimbat viziunea individului,
comportamentul și modul lui de a gândi. Tranziția de la o cultură a modernității la o cultură postmodernă, în
România, se află încă în plin proces de coagulare. Schimbarea paradigmei educaționale, centrată pe cel care
învață, pe nevoile, pe interesele și aspirațiile sale, a început să prindă contur firav prin sugestiile prezentate
în noile programe școlare la disciplina Educație plastică la clasele de gimnaziu. Prin subiectele pe care le
abordez în orele de curs urmăresc orientarea spre ecologism şi spre un design mai responsabil din punct de
vedere social, un design mai eficient care va avea puterea de a iniţia schimbări în cadrul societăţii. Grija față
de natură i-a făcut pe tehnologi să se întoarcă la materialele naturale, materiale care nu contaminează
mediul şi i-a făcut şi mai conştienţi în ceea ce priveşte exploatările inutile ale acestor resurse, reprezentând în
acelaşi timp un apel la economisirea şi respectarea a ceea ce avem. Pornind de la aceste premise, tot ce se
creează trebuie să schimbe conştiinţa individului.

Cuvinte-cheie: design, web, tehnologii digitale, arte vizuale

INTRODUCERE
Arta, cuvânt ce provine din latinescul ars, care înseamnă „îndemânare”, este un termen
aplicat mai multor discipline, cum ar fi: artele vizuale, muzica, dansul sau teatrul. Înainte de toate,
arta este mijloc de exprimare, de comunicare vizuală, auditivă sau mixtă. Arta nu poate exista fără
percepție, fără conștientizarea dobândită cu ajutorul simțurilor. Conștiința noastră senzorială nu este
înnăscută, ci dobândită prin experiență. Modul în care „vedem” nu este determinat de realitatea
obiectivă, ci de reacțiile noastre la stimulii vizuali, auditivi etc. și de filtrarea acestora. În mare
măsură, fiecare individ este o reflectare a culturii sale, întrucât diversele societăți își dezvoltă sisteme
cognitive particulare, considerate drept normă în cadrul lor.
Arta ne ajută, împreună cu filosofia, istoria și literatura, să ne exprimăm vizual, emoţional și
estetic, propriile experiențe și trăiri. În arta vizuală, desenul este baza comunicării interumane, dar și
al dialogului interior cu propria persoană sau cu semenii noștri. El este conexiunea cu nivelurile
emoţionale, intelectuale și spirituale fundamentale ale existenței. Desenul aprofundează gândul și
spiritul, promovând principiile creative de observare și de reflectare, reprezentând astfel baza artelor
vizuale.

CUPRINS
Desenul este o activitate complexă și mereu actuală, care poartă cu sine energia și trăirea
celui care desenează. Desenul poate fi atât o reprezentare precisă a obiectului, cât și o schiță
neformală; o critică socială sau o ocupație pentru copii; un obiect psihanalitic de cercetare sau un
fenomen în spațiu. În artele vizuale, desenul a folosit la înregistrarea și comunicarea imaginilor încă
din preistorie. Până la sfârşitul secolului al XX-lea, desenul s-a bazat pe procese mecanice. Începând
cu anii ‘80, dezvoltarea rapidă a tehnologiei, în special în domeniul calculatoarelor, schimbă radical
68
modul de lucru al artiștilor și designerilor12. Introducerea noilor tehnologii, dezvoltarea societății de
consum împreună cu dezvoltarea pieței globale multinaționale au schimbat viziunea individului,
comportamentul și modul lui de a gândi. Această schimbare a marcat sfârșitul ideilor moderniste13 de
artă și design și ne-a introdus în era postmodernistă.
Tranziția de la o cultură a modernității la o cultură postmodernă, în România, se află încă în
plin proces de coagulare. Schimbarea paradigmei educaționale, centrată pe cel care învață, pe
nevoile, pe interesele și aspirațiile sale, a început să prindă firav contur prin sugestiile prezentate în
noile programe școlare la disciplina Educație plastică la clasele de gimnaziu. Din păcate, în
învățământul românesc, arta și științele sunt văzute adesea ca fiind separate, deși experiența de zi cu
zi ne arată că ele sunt foarte puternic conectate.
Un caz particular îl reprezintă cursul opțional ARTA PLASTICĂ ÎN DIMENSIUNE
VIRTUALĂ (ofertă curriculară la decizia școlii) pe care-l realizez cu elevii claselor a V-a, în Liceul
Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași. Resursele liceului (laboratoare dotate cu
calculatoare de generație recentă, software-uri necesare, internet) ne permit să experimentăm un nou
mod de abordare a artelor vizuale. Elevii se familiarizează de timpuriu cu ideea de arte aplicate, și,
implicit, cu generoasa și variata ofertă a locurilor de muncă în domeniul IT (designer grafic, designer
de interior, designer de mobilier, designer de modă, designer de arhitectură, web-design, foto-video,
arte decorative).
Tehnologiile digitale au făcut posibil ca desenul să se poată transmite pe calculator pentru a
putea să-l procesăm şi să-l aplicăm în designul web şi cel grafic. Cu elevii abordez ambele moduri de
digitalizare a desenului (ilustrației): primul mod este scanarea desenelor, realizate în tehnnica
desenului sau a fotografiilor; urmează salvarea lor în format digital, apoi editarea (Fig.1).

Fig. 1. Lucrare editată în Paint

12 Specialist în design („design sn [At: CONTEMP., S. II, 1975, nr 1942, 1/2 / P: di-záin / E: eg design] 1 Disciplină care urmărește
armonizarea estetică a mediului uman, începând de la conceperea obiectelor industriale uzuale până la urbanism și amenajarea
peisajului. 2 Modalitate de prezentare (estetică) a unui lucru. 3 Aspect exterior al unui lucru.”, https://dexonline.ro/definitie/design
(26.01.2020).
13 Termenul de modern se referă la perioada modernismului în artă, începând cu secolul al XIX-lea şi până la modernismul extrem din

anii ‘60 ai secolului XX. Este modern pentru că implică modificarea paradigmei care serveşte ca bază pentru înţelegerea naturii şi a
rolului ştiinţei artei în societate. Modificarea a fost condiţionată de răspândirea iluminismului şi apariţia republicilor şi a naţiunilor. În
artă, a dus la crearea și separarea dintre artele frumoase și artele aplicate. De la meşteşuguri şi atelierele maeştrilor meşteşugari,
asistate de revoluția industrială și producția în serie, artele aplicate s-au dezvoltat în producția în masă a designului industrial. În acele
vremuri, designul era un nume generic pentru designul industrial; doar mai târziu, în timpul secolului XX, au apărut ramurile
designului pe care le cunoaştem astăzi (design de interior, design de mobilier, design de modă, design de arhitectură, design grafic,
design web, foto-video, artele decorative etc.).

69
 Al doilea mod de importare a desenului (ilustraţiei) pe calculator este cu ajutorul creioanelor
digitale. Intrând în domeniului tehnologiilor digitale, obţinem şi instrumente digitale, respectiv
creioane cu care putem crea lucrări foarte originale (Fig.2).

Fig. 2. Lucrare realizată pe tabletă grafică

Astăzi, utilizând creionul digital, obţinem aproape acelaşi simţ de lucru ca şi când am lucra
cu creionul, peniţa sau pensula clasică. Acest lucru ne este asigurat de tehnologia suprafeţelor
sensibile la atingere (touchscreen). Indiferent dacă desenăm cu creionul direct pe ecran sau folosim o
tabletă grafică care este conectată la calculator printr-un cablu USB, putem desena aproape la fel ca
şi pe hârtie.
Prin subiectele pe care le abordez în orele de curs urmăresc orientarea spre ecologism şi spre
un design mai responsabil din punct de vedere social, un design mai eficient care va avea puterea de
a iniţia schimbări în cadrul societăţii (Fig. 3). Producţia organică, protecţia consumatorilor, materiale
sigure şi ecologice, toate acestea reprezintă adevărate provocări pentru orice viitor designer.
Utilizarea materialelor reciclabile şi a culorilor pe bază de apă şi uleiuri, cleiuri și lacuri, utilizarea
hârtiei fără clor şi alte chimicale, utilizarea celor mai eficiente fonturi în procesul de tipărire în
scopul de a utiliza cât mai puţină cerneală şi hârtie etc. au devenit standarde ale studiourilor de
design de azi. Grija față de natură i-a făcut pe tehnologi să se întoarcă la materialele naturale,
materiale care nu contaminează mediul şi i-a făcut şi mai conştienţi în ceea ce priveşte exploatările
inutile ale acestor resurse, reprezentând în acelaşi timp un apel la economisirea şi respectarea a ceea
ce avem. Pornind de la aceste premise, tot ce se creează trebuie să schimbe conştiinţa individului.

Fig. 3. Lucrare realizată în Paint

70
CONCLUZII
Există din ce în ce mai multe locuri de muncă în domeniul IT, care sunt în strânsă legătură cu
web designul, designul grafic, arhitectura, foto-video etc. şi care necesită cunoştinţe în acest
domeniu. Designul contemporan este caracterizat de schimbări în înţelegerea rolului de designer în
procesul de creare a realităţii. Tinerii designeri care nu vor să fie sclavii designului comercial în care
contează doar profitul, trebuie să lupte în continuare pentru locul lor. Designul trebuie să fie
responsabil din punct de vedere social, economic şi al mediului şi să se afle în serviciul unei vieţi
mai bune, mai frumoase pentru fiecare individ în parte.
BIBLIOGRAFIE
1. Jones F. Arthur, Introducere în artă, Editura Lider, București, 1992, pp.11-77.
2. M.E.N., Scrisoare metodică – Educație plastică, 2017.

71
 LUMINA MATERIALĂ ȘI ILUMINAREA SPIRITUALĂ

Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Prof. dr. Violeta Marilena Țuțui, religie ortodoxă

Prof. Maria Pașcan, fizică

Abstract:
Acest articol vă prezintă un material didactic, în care am abordat tema luminii din perspectivă
interdisciplinară, ştiinţifică şi religioasă: în timp ce fizica priveşte lumina ca venind din afară către noi,
religia arată că lumina poate izvorî din om, ca fiinţă spirituală. Acest proiect conţine informaţii
interesante din ambele discipline şi serveşte la înţelegerea mai complexă a fenomenului luminii.
Cuvinte-cheie:

INTRODUCERE
Literatura ştiinţifică referitoare la tema luminii a fost marcată de-a lungul timpului de
întrebarea: Este lumina particulă sau undă? Este ştiut că teoria cuantică a oferit următorul răspuns:
lumina are atȃt un caracter corpuscular (de particulă), cȃt şi ondulatoriu (de undă). Întrebȃndu-ne
cum este posibil ca lumina să fie şi unde şi particule în acelaşi timp, prin răspunsul „Poate pentru că
nu sunt nici una dintre cele două”, dat de omul de ştiinţă Markus Arndt de la Universitatea din
Viena în 1999 putem considera că, lumina poate însemna şi altceva decȃt cunoaştem acum prin
intermediul ştiinţei. Acest altceva poate că va fi cunoscut în viitor prin mijloacele ştiinţei sau va
rămȃne unul dintre misterele lumii care ne înconjoară.
Odată ce oamenii de știință au stabilit caracterul material al luminii, unii dintre ei s-au întrebat
care este viteza de deplasare a acesteia. Istoria fizicii consemnează în acest sens experimentul lui
Galilei. Împreună cu un asistent al său au urcat fiecare pe un deal, la o distanță de 1,6 km, de unde au
încecat să măsoare viteza luminii cu ajutorul unor felinare dotate cu obturator. „Lui Galilei îi era deci
suficient să măsoare timpul scurs din momentul când a înlăturat obturatorul popriului său felinar,
până când avea să-i parvină lumina celuilalt. Acest timp trebuie să fie egal cu timpul necesar luminii
să parcurgă, dus și întors, distanța dintre cei doi experimentatori” [2]. Deși exeprimentul a eșuat,
metoda a rămas valabilă, iar tentativele ulterioare de măsurare a vitezei luminii au fost variante
perfecționate ale acesteia.

CUPRINS
1. Lumina naturală
Din perspectivă ştiinţifică, lumina este o radiaţie electromagnetică. Din spectrul radiaţiilor
electromagnetice, o parte sunt vizibile, iar o parte sunt invizibile pentru om. Pentru a fi percepute de
om, aceste radiaţii trebuie să aibă anumite caracteristici, care să depăşească pragul de sensibilitate al
ochiului.

72
 Fig. 1: Site-ul „Lumina între știință și spiritualitate”

2. Lumina spirituală
Lumina este principalul mijloc prin care omul își culege informațiile din lumea
înconjurătoare. Așa debutează orice act al cunoașterii, ne spun psihologii: de la datele sensibile
transformate de creier în percepții și reprezentări după care intervin complexele procese psihice ale
gîndirii. Iar scopul acestor procese este înțelegerea mediului înconjurător (Fig.2). Înțelegerea
fenomenului luminii fizice reprezintă un act de cunoaștere a lumii. Iar cel ce are cunoaștere, spunem
noi, este un om „luminat”.

Folosind o prismă triunghiulară de sticlă, Isaac Newton a descompus lumina

într-un spectru .
A descoperit că utilizând încă o prismă putea să recombine razele colorate,
obţinând lumina albă.
Experimentul a adus dovada
că lumina albă e formată din
radiaţii colorate.
Dacă în faţa unei
prisme trimitem un
fascicol de lumină albă,
la ieşirea din
prismă lumina este
descompusă în culorile
curcubeului: roşu,
portocaliu, galben,
verde, albastru, indigo şi
violet.

Fig. 2: PPT-ul „Descompunerea lumini”

Părintele Constantin Galeriu, amintind ideile Sfântului Grigorie Palama spune: „Sunt trepte
de vedere și feluri de vedere” [6]. În capitolul 9 al Evangheliei după Ioan găsim Minunea vindecării
orbului din naștere. Această faptă a Mântuitorului este un prilej pentru a medita la tema vederii cu
ochii trupului și cea a vederii cu ochii minții. Cel ce nu are posibilitatea vederii cu ochii fizici are o
cunoaștere mai redusă a lumii. Dar, ceea ce este cel mai interesant, este prilejul de a afla și despre un
al treilea fel de „ochi”: ochiul credinței cu care un om poate zări lumina necreată a lui Dumnezeu,
ochiul duhovnicesc, ochiul credinței, al inimii curate, despre care Mântuitorul a spus: «Fericiți cei
curați cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu»” (Fig. 4).
Iată ce ne spune Părintele Galeriu: „Lumea aceasta, cu luminile ei, ni se adresează, şi
Dumnezeu ne-a dat pentru această lumină ochiul trupesc (pentru că întâi este lumina, pe urmă s-au
făcut ochii). De asemenea, toate făpturile având rosturile lor, tainele, darurile lor, pentru a vedea

73
această lumină a lor ne-a dăruit Dumnezeu ochiul inteligenţei, ochiul minţii. Dar nu m-a lăsat
Dumnezeu sărac de El, ci, ca să-L cunosc, îmi dă lumină din lumina Lui necreată, pentru că El este
necreat. Psalmistul a văzut şi a spus: «La Tine este izvorul vieţii. Întru Lumina Ta vom vedea
lumină». Din lumina Lui ne dăruieşte lumină, ca să-L putem cunoaşte pe El” [6].

Figura 4: Interviu cu Părintele Constantin Galeriu

4. Aplicarea noilor tehnologii

Elevii vizionează materialul https://www.youtube.com/watch?v=iinplDU1ZKE intitulat
Suntem zidiți din Lumină, Iubire și Adevăr al părintelui Galeriu.
Sintetizând, putem spune că iluminarea este un proces spiritual ce culminează cu
îndumnezeirea omului. Se prezintă elevilor un PPT cu informațiile cele mai importante pentru a avea
o reprezentare a abstractului.
Pentru a ajunge la iluminarea spirituală se parcurg trei stadii:
a) Stadiul purificării în care firea omului se curăţeşte de rău, de păcat. Acest lucru se realizează
cu ajutorul harului primit la Taina Botezului. Acest har este o energie necreată care dă putere
omului de a lupta cu păcatul. Purificarea realizată deopotrivă prin voinţa omului şi ajutorul
harului se realizează la nivelul simţurilor, dar şi la nivelul minţii: a inteligenţei, memoriei şi
voinţei.
b) Stadiul iluminării prin care, cu mintea şi voinţa curăţite, omul urmăreşte realizarea binelui
conlucrȃnd cu darurile spirituale primite în Taina Mirungerii, imediat după Botez: darul
sfatului, evlaviei, puterii, temerii de Dumnezeu, ştiinţei, înţelegerii, înţelepciunii. Astfel,
omul ajunge la lucrarea virtuţilor care au efect binefăcător asupra sa, dar şi asupra semenilor
săi.
c) Stadiul unirii cu Dumnezeu sau al îndumnezeirii. Acesta este cel mai spectaculos: este stadiul
cel mai înalt al vieţii spirituale la care ajung sfinţii şi oamenii care sunt într-o permanentă
legătură cu Dumnezeu. Ei capătă puteri spirituale deosebite ca darul înainte-vederii sau al
facerii de minuni. Prin ei Dumnezeu se revarsă spre lume, Binefăcător [1].

74
 Această transfigurare o regăsim în
literatura creştină sub forma experienţei
lui Nicolae Motovilov, care a dorit ca
părintele Serafim din Sarov să îi arate
efectul lucrării Sf. Duh asupra omului.
Deplinătatea Duhului Sfânt este redată
de ucenic prin următoarele cuvinte:

“Imaginează-ţi în mijlocul soarelui de

la miezul zilei, faţa unui om care îţi
vorbeşte. Vezi mişcarea buzelor sale,
expresia schimbătoare a ochilor săi, auzi
sunetul glasului său, simţi cum mâinile lui
te strâng pe după umeri, dar în acelaşi
timp, nu-i zăreşti nici mâinile, nici trupul,
nici pe-al tău, nimic altceva decât o
lumină strălucitoare, care se răspândeşte
de jur-împrejur, pe o distanţă de mai mulţi
metri.”

Fig. 5: Sfȃntul Serafim de Sarov în lumina harului dumnezeiesc

Iluminarea este redată în iconografie de evenimentul Lumină lină

Schimbării la Faţă a Domnului Iisus Hristos şi de minunea
Învierierii. „Lumină lină a sfintei slave
a Tatălui ceresc, Celui fară de
moarte, a Sfantului, Fericitului,
Iisuse Hristoase, venind la apusul
soarelui, văzȃnd lumina cea de
seara, lăudăm pe Tatal şi pe Fiul
şi pe Sfantul Duh, Dumnezeu;
vrednic eşti în toată vremea a
fi lăudat de glasuri cuvioase,
Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai
viaţă, pentru aceasta lumea
Te slaveste”.

Fig. 6: Lumina divină [3] Fig. 7: Imnul creştin „Lumină lină”

După prezentarea site-ului și a filmului elevii sunt invitați să se logheze pentru 10 minute pe
telefon pe Google Classroom unde vor răspunde unui test cu întrebări grilă.

CONCLUZII

Dacă ne întrebăm ce-ar fi lumea fără lumină, atunci răspunsul ar fi că ea nu ar exista. Fără
lumina naturală nu ar exista nici Cosmosul, nici viaţa, iar fără lumina spirituală, fără lumina
cunoaşterii nu am putea descifra misterele lumii. De asemenea, fără lumina credinţei nu l-am putea
„zări” pe Dumnezeu. Acest adevăr al credinţei conform căruia esenţa lumii este Lumina
dumnezeiască, pe care o regăsim şi în momentul iniţial al creaţiei lumii, îşi are corespondentul în
adevărul fundamental al fizicii contemporane exprimat în ecuaţia lui Einstein (E=mc2) ce arată că, în
ultimă instanţă, Universul este, în mod esenţial, lumină.

BIBLIOGRAFIE
1. Crainic, Nichifor , „Sfinţenia - Împlinirea umanului” , Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei,
Iaşi, 1993.
2. Nergrescu, Horia, „De la relativitatea clasică la teoria relativității”, Editura Albatros, București,
1988.
3. Quenot, Michel „Icoana fereastră spre absolut” , Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993.
4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Dualismul_corpuscul-und%C4%83
75
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Dispersia_luminii
6.https://viatacurata.com/cata-vreme-sunt-in-lume-lumina-sunt-lumii-predica-a-parintelui-constantin-
galeriu/
7. https://www.youtube.com/watch?v=iinplDU1ZKE

76
III. LIMBI STRĂINE

77
78
 HOW TECHNOLOGY RESHAPES THE ENTIRE EDUCATIONAL SYSTEM

Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Prof. Ana-Maria Andrei, limba engleză

Abstract:
We will discuss both the positive and the negative impacts that the electronic devices have got on the
way we conceive the teaching and learning processes. The use of modern equipment increases the level of
interactivity among students. Whether they are conducting a research for a school project, or they use the
internal social networks in order to exchange ideas and give feedback to lesson activities, the students
definitely feel more comfortable to interact this way. This kind of interaction is much faster and easier,
allowing an instant and straightforward communication. Also, the round-the-clock connectivity is highly
appreciated by students. Learning supported by technology greatly helps the students with busy schedules.

Key-words: online courses, 3D technology, Green Revolution

INTRODUCTION
Whether we want to admit it or not, technology has taken over almost all the aspects of our
modern lives. Being an essential part of our human development, education makes no exception to
this rule. But why and how exactly has the technological revolution changed today’s lives and
classrooms?
One thing is for sure: most of the students believe that technology has a positive impact on
their learning. The teachers’ opinions on the matter seem to be rather split in two, although most of
them seem to be warming up to the idea of using technology during their lessons.
The very idea of the traditional classroom is revolutionized. A classroom became so much
more than four walls, board, desks and chairs, all lined up to face the main source of knowledge, the
teacher. Due to the fact that technology made connectivity among people so much easier, the
classroom became worldwide. Online courses, webinars and electronic/multimedia materials have
become almost regular concepts. People all over the world have access to a multitude of resources
which can stir their thirst for knowledge and curiosity. When lines between teachers and students
become blurred, the educational process changes its dynamic and becomes more fluid. Inside the
modern classroom, everybody’s expertise is put to good value and the exchange of knowledge
becomes as easy and natural as the personal exchange. The use of the Internet allows the students to
find amazing conveniences, they can find various kinds of help, tutorials and other types of assisting
material which can be used to academically improve and enhance their learning.

CONTENT
The use of projectors and visual stimuli strongly improves learning. It is rightfully said that a
picture is worth a thousand words. Therefore, rather than explain all the information verbally, the
teacher can simply “show” the information through a film or projected image. It is more efficient,
faster and the impact of the acquired knowledge lasts longer. 3D technology enables us all to “see”
an object from all possible angles and get a full perspective on how a complicated mechanism
functions, for example. Watching simulations of experiments is the best way we can understand

79
phenomena without risking the students’ safety. Online applications are the perfect way to
personalize the learning process for each student. They are the ones who now take control of how
they learn things, the order and the time in which they want to learn.
The Green Revolution in education. Having an easy access to so many online materials
means the photocopying costs are decreased and the paper consumption at the level of the scholastic
institutions is greatly reduced. Worksheets and slips of paper so necessary during the past lessons
have now become (almost) history.
Equally important are the caveats when using technology. We need to take into consideration
these as well, and adapt out teaching strategies in order to avoid or minimize the negative effects:
Technology may prove to be challenging. The modern technologies are demanding that
teachers and students alike know how to use them during the educational process. Computer literacy
is absolutely essential and not everybody can have the same level of proficiency. This creates a lack
of confidence as well as a certain fear of embarrassment for the people who lack these skills.
Declining writing skills. Due to the excessive usage of online chatting and texting shortcuts,
the writing skills of today’s young generation have declined quite tremendously. A beautiful
calligraphy is a rare thing, indeed. The spelling and the way in which students construct their essays
or any other type of discourse have also greatly declined. The sentences are shorter, more to the point
and less poetic or eloquent.
Increased incidents of cheating. Technological advancements such as calculators and smart
watches, mini-cameras and hands-free devices have all become great sources to cheat in exams, since
the students can easily write formulas on them and there are few chances of getting caught. Cheating
brings no progress for the learning itself.
Students find it harder to focus. Due to the over-stimulation that the brain receives during the
time it’s being exposed to the devices, the attention span greatly decreases. That means students
cannot stay focused for long on a single task. The teacher needs to adapt to this new situation with
the students and sometimes the adaptation process can prove to be frustrating for both parties
involved. Students’ imagination and thinking processes are also greatly affected.
Preparation of the lesson can sometimes be time consuming. The extremely wide variety of
online materials means that the teachers have a lot to sift through when choosing the most suitable
ones. The freedom of choice can prove to be challenging.
New technologies are costly. Although it is said that technology unites all people, there are
children who live in remote areas and who do not have access to computers or tablets. In general,
most of the students in this situation cannot afford to buy the technology. Licensed educational
software is also quite pricey.
Health issues. Eyesight damage, spinal problems are just two examples of problematic effects
that the prolonged exposure to the technology can have on the people’s health.

CONCLUSIONS
To conclude, the technology has got a definitely positive impact on the learning, making it
more dynamic and pleasant; however, we also need to be aware of its negative effects and try to
contain them as much as we can. Technology has a dual quality: it can be used both for good causes
(and extraordinary things can be achieved through its medium) and for the bad causes (hacking,
invasion of privacy, cyber-bullying, etc). In the end, it’s the person who controls the technology, not
the other way around. We need to redefine our relationship with technology in the years to come, if
we want to keep up with the developments.

REFERENCES
Impact of modern technology on education, R. Raja, P.C. Nagasubramani, (published online on
April, 24th, 2018) Phoenix Research Publishers,
https://www.phoenixpub.org/journals/index/php/jaar.

80
 LES BÉNÉFICES DE LA TECHNOLOGIE DANS
L’APPRENTISSAGE DE LA LANGUE FRANÇAISE ET
L’IMPACT DANS LA VIE DES JEUNES ÉLÈVES

Liceul de Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Prof. Ionela Maria Chirilă Macovei, limba franceză

Abstract :
Le développement de la technologie et des moyens d’information est absolument indispensable dans
la vie des élèves. L’impact de l’utilisation des technologies modernes aux classes de français a des effets
positfs, parce que c’est une modalité trop facile d’accéder á l’information en français qui permet des
recherches sur une multitude des sujets, sans aucun effort, en langue française.

Mots-clé: competences digitales, PowerPoint

INTRODUCTION
Les avantages du développement technologique se retrouvent dans le domaine de
l’enseignement scolaire, auquel il faut accorder une attention particulière, parce que les éleves les
utilisent assess souvent à coté de leurs professeurs.
Parmi les bénéfices de la technologie dans le domaine scolaire, il faut préciser tout d’abord
les équipements modernes disponibles dans les lycées, et les écoles, et plus précisément, les
ordinateurs, les vidéo-projetteurs, les laboratoires. Il s’agit, en effet, de conquétes remarquables dans
ce domaine où les élèves sont mis en situation d’analyser un ensemble d’ímages sur de thémes variés
toujours accompagnés d’un lexique riche dans la réalisation des projets PowerPoint par les élèves.

CONTENT
Je crois que la navigation sur l’internet et la réalisions des projets PowerPoint doit etre
orienté par le professeur de français et ne pas les laisser des heures entierès en leur créant
dépendance. Comme pour les élèves il n’y a pas de limites entre le monde virtuel et la réalité
quotidienne, c’est le professeur qui doit bien les orienter dans la recherche des informations
linguistiques françaises. En plus je pourrais dire que l’utilisation des technologies en classe du
français peut se révéler profitable et indispensable s’il est utilisé avec modération et de maniére
responsible.
À titre d’examples j’ai réalisé avec quelques élèves de la 6éme des PowerPoint avec le
théme: „Les Attractions de la France” où on a présenté les célébres Parc Astérix et Parc Disneyland.
Le Parc Astérix est un complexe touristique comprenant un parc à thèmes et deux hôtels
ouvert le 30 avril 1989 et géré par la Compagnie des Alpes, une filiale de la Caisse des dépôts,
depuis 2002 (Fig.1). Le parc à thème est consacré à l’univers de la bande dessinée
d‘Uderzo et Goscinny: Astèrix. Il est situé à Plailly, dans l’Oise, à une trentaine de kilomètres de
Paris.

81
 Il est lʼun des parcs à thème dʼEurope à avoir été distingué par un Thea Award, décerné par
la Themed Entertainment Association.

Fig. 1. Le projet „Les Attractions de la France” - Parc Astérix

Disneyland Paris, anciennement Euro Disney Resort et Disneyland Resort Paris, est un
complexe touristique et urbain de 22,30 km2 (2 230 ha) situé en sa majeure partie dans la commune
de Chessy (Seine-et-Marne), à trente-deux kilomètres à lʼest de Paris (Fig.2). Le complexe est
exploité par le groupe Euro Disney1, coté en bourse de Paris de 1989 à 2017, date du rachat de 97,08
% des parts par la Walt Disney Company et par conséquent de son retrait de la cote.

Fig. 2. Le projet „Les Attractions de la France” - Parc Disneyland

L’Aquarium (Fig.3), le plus grande d’Europe avec la présentation de la flore et de la faune

maritime et océanique du monde entier. L’Aquarium de Paris, aussi appelé Cinéaqua, est un
aquarium situé sous la colline de Chaillot entre le Trocadéro (précisément dans ses jardins) et la
Seine, dans le 16e arrondissement de Paris, en France. Il a été construit en 1867, ce qui fait de lui le
premier aquarium du monde1. Fermé en 1985, il a été rouvert en 2006. Le circuit de visite s'étend sur
3 500 m2 sous terre.

Fig. 3. Le projet „Les Attractions de la France” - L’Aquarium

82
CONCLUSIONS
En guise de la conclusion à part les bénéfices strictement technologiques existants dans le
domaine de l’einsegnement, il ne faut pas ignorer l’implication et la contribution inconstestable du
facteur humain, c’est-à-dire, des professeurs, sans lesquels tout cela ne serait pas possible. C’est
pourquoi il faut toujours soutenir et motiver le corps professionnel, il faut lui accorder l’importance
et l’attention nécessaires

83
 MÉDIAS ET LANGUES MODERNES: LE CAS DE LA LANGUE FRANÇAISE

Liceul de Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Prof. dr. Valeriu Mardare, limba franceză

Abstract:
Dans le cadre de l’enseignement en langues modernes de notre lycée on utilise, comme il serait
d’ailleurs tout à fait normal, les moyens modernes d’enseignement et d’apprentissage. Outre l’intégration des
élèves dans la société contemporaine et leur familiarisation avec les besoins spécifiques de notre époque,
l’éducation artistique a pour but la conservation des sensibilités purement humaines mises en danger par la
mondialisation technique et technologique.

Mots-clé: éducation artistique, musique, cinéma

INTRODUCTION
Tout le long de notre activité didactique au Lycée d’Informatique de notre ville on a appliqué
de nombreuses stratégies didactiques pour éveiller l’intérêt des enseignés. À cet égard, l’emploi de
produits des arts visuels de l’univers français pendants les classes de langues modernes reste toujours
une idée agréée par les enseignants tout comme par les enseignés.

CONTENT
Sources artistiques avec grand effet: la musique et les films artistiques. Un exemple pratique
Dans le cadre de l’enseignement en langues modernes de notre lycée on utilise, en vertu de la
normalité didactique, les clips musicaux (Fig. 1) pour cultiver la competence dʼécouter le français et
le cinéma pour se familiariser avec la culture de la France dʼune manière distractive.

Fig. 1. De la musique avant tout chose

Les deux arts constituent, parmi d’autres, des sources qui peuvent satisfaire la “famine”
éducative à diverses occasions, qu’il s’agisse de la journée européenne des langues ou de moments

84
artistiques distincts organisés à diverses occasions (Fig. 2). On sait quʼon apprend tout ce que on
aime et lʼimplication des enseignants au cadre des manifestations artistiques.

Fig. 2. La fête de la francophonie

Journée européenne des langues - 26 septembre

Sur le plan concret, pour la Journée européenne des langues on a rédigé dans les dernières
années une liste orientative pour un vaste programme type de “cinémathèque” se rapportant à divers
domaines d’enseignement de notre lycée (Fig. 3).

Fig. 3. Le cinéma français

Nous considérons que cette initiative devrait devenir tradition. Voici un exemple de
programme à cette occasion, ayant pour but la perspective pluridisciplinaire de l’éducation et visant
des disciplines scolaires comme les langues modernes, la langue roumaine, l’histoire, la géographie,
l’éducation musicale, les arts platiques, l’éducation religieuse, etc.
La liste ci-dessous contient des films proposés, dont les professeurs enseignant diverses
spécialités peuvent choisir ce qui leur paraît plus adéquate, mais il existe à la fois la possibilité de
venir eux-mêmes avec d’autres films pour améliorer la liste.
Film français:
Cu ce ţi-am greşit noi Doamne (Quʼest-ce quʼon a fait au Bon Dieu, 2014, Dir. Philippe de
Chauveron ) Stars: Christian Clavier, Chantal Lauby, Ary Abittan;
Sunt timid, dar mă tratez (Je suis timide mais je me soigne, 1978, Dir. Pierre Richard) Stars: Pierre
Richard, Aldo Maccione, Jacques François;
Hibernatus (1969, Dir. Édouard Molinaro), Stars: Louis de Funès, Michael Lonsdale, Claude
Gensac;

85
Aripioară sau picior (LʼAile Ou La Cuisse, 1976, Dir. Claude Zidi ) Stars: Louis de Funès, Coluche,
Ann Zacharias;
Prostănacul (Le Corniaud, 1965, Dir. Gérard Oury) Stars: Bourvil, Louis de Funès, Venantino
Venantini;
Marele restaurant (Le Grand Restaurant, 1966, Dir. Jacques Besnard) Stars: Louis de Funès,
Bernard Blier, Maria-Rosa Rodriguez;
Nevăzut, necunoscut (Ni Vu Ni Connu, 1958, Dir. Yves Robert, alb-negru) Stars: Louis de Funès,
Noëlle Adam, Frédéric Duvallès;
Dineu cu proşti (Le diner de cons, 1998, Dir. Francis Veber) Stars: Thierry Lhermitte, Jacques
Villeret, Francis Huster;
Fanfan la Tulipe Dir. Christian-Jaque 1952 subt. ro;
Deux hommes dans la ville (1973 Dir.José Giovanni) Stars: Jean Gabin, Alain Delon, Mimsy Farmer,
Michel Bouquet, subt rom;
Tais-toi! (2002) Stars: Gérard Depardieu, Jean Reno, Richard Berry, André Dussollier, subt. rom.
Films roumains:
Povestea dragostei (1976), după Povestea porcului de Ion Creanga, subt. eng;
François Villon-Poetul vagabond (1987) subt. fr coproducţie franco-română;
Şapte băieţi şi o ştrengăriţă / Sept hommes et une garce (1970) subt. fr coproducţie franco-română;
Poziţia copilului (2013) subt. fr;
Trahir (1993) Coproducţie Franţa Elveţia Spania România subt. rom.
Films religieux:
Le Tout Nouveau Testament (Testamentul Foarte Nou, 2015, regia Jaco Van Dormael) cu Pili
Groyne, Benoît Poelvoorde, Catherine Deneuve;
La Religieuse (1966, regia Jacques Rivette) cu Anna Karina, Liselotte Pulver, Micheline Presle, subt.
rom.
Géographie:
20000 de leghe sub mări (20000 leagues under the sea (1954) cu Kirk Douglas, James Mason, Paul
Lukas
Copiii căpitanului Grant (In Search of the Castaways, 1962) cu Hayley Mills, Maurice Chevalier,
George Sanders
*Ocolul pământului în 80 de zile, 1993, sub.rom, fr.
Films éducatifs:
Les Profs (1, 2013) FRENCH DVDRip.XviD-ARTEFAC

Fig. 4. Les Profs

86
 CONCLUSIONS
En conclusion, les jeunes sont plus réceptifs à une langue étrangère si son assimilation se fait
de manière détendue et ludique. Lʼutilisation de moyens modernes permet la formation de
compétences dʼapprentissage passives, la pratique de lʼaudition, mais crée également les prérogatives
de débats dans lesquels ils peuvent développer la compétence de parler dans une langue étrangère.

87
IV. ARTICOLE ELEVI

88
89
 CENTENARUL „IAȘI – CAPITALA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 1916-
1918 ȘI ORAȘ AL MARII UNIRI”. REPERE ISTORICE

Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Coordonator Prof. dr. Cezar Furtună, istorie

Denisa Budișteanu (clasa a VIII-a B)
Oana Ticu (clasa a VIII-a B)

Abstract
În anul Centenarului în care s-a sărbătorit, într-un fel special, credința românilor care au făcut
Unirea că întreaga națiune trebuie să trăiască împreună, într-un singur stat, România, tenacitatea liderilor și
a elitelor românești care au întreprins toate demersurile necesare pentru ca Unirea să devină realitate,
rațiunea românilor de a căuta în permanență cele mai bune împrejurări pentru concretizarea aspirațiilor
legitime și valorificarea acestor ocazii, efortul susținut al românilor, de-a lungul timpului, de a nu uita că
sunt români, eroismul și jertfa fără de care visul de veacuri al românilor nu ar fi fost posibil, dar și ambiția
românilor de a rămâne împreună după 100 de ani de la Marea Unire, Iașul are propriile aniversări istorice,
aniversări prin care orașul nostru este parte integrantă a acestei sărbători a devenirii noastre statale.

Cuvinte cheie: Centenar, reformă electorală, împroprietărire

INTRODUCERE
Adoptarea, de dată recentă, în Parlament, pe baza reconsiderării rolului istoriei şi al culturii naţionale,
a unui proiect de lege pentru declararea municipiului Iaşi „Capitală istorică” a României şi a municipiului
Alba Iulia „Capitală a Marii Uniri” a României, potențează aceste aniversări, evidențiind, o dată în plus,
consistența și importanța evenimentelor istorice desfășurate la Iași în perioada de efervescență și reviviscență
națională pe care am omagiat-o în cadrul Centenarului Marii Uniri.

CUPRINS
Retrospectiv, ne amintim că, în contextul defavorabil generat de înfrângerile militare care au urmat
intrării României în Primul Război Mondial, la 14 august 1916, de partea Antantei, prin începerea
operațiunilor militare împotriva Austro-Ungariei, ocuparea de către armatele Puterilor Centrale a unei părți
însemnate a teritoriului național, inclusiv a Bucureștiului, a determinat replierea armată spre Moldova,
teritoriu ce va deveni centrul rezistenței românești pentru tot restul războiului. Cuprinsă de panică, populaţia
din Oltenia, Muntenia şi Dobrogea a luat drumul exilului, mii de români – femei, copii, bătrâni, sănătoşi sau
bolnavi – pornind în bejenie, cu căruţa sau pe jos, de teama represaliilor invadatorilor. Toţi se îndreptau spre
Moldova, fără să ştie către care localitate anume, iar o mare parte a lor s-a instalat în Iași și în îmrejurimile
orașului. Imaginea acelor refugiați, rătăcitori prin ploaie, prin zloată şi noroi, fără hrană, fără îmbrăcăminte
adecvată, i-a impresionat pe mulţi contemporani, inclusiv ministrul I.G. Duca recunoscând că guvernul a
dispus retragerea în Moldova a tinerilor, dar nu le-a pus la dispoziţie niciun mijloc de transport. Mulţi „nu
aveau haine, alţii erau desculţi, cerşeau de mâncare, cădeau de oboseală, se îmbolnăveau de frig, mureau pe la
porţile hanurilor”. Populația orașului a crescut brusc de la 75.000 de persoane la peste 300.000, la care se
adăugau soldații ruși aliați, staționați aici. Totuși, în primăvara anului 1917, la Iaşi, s-au înregistrat şi unele
90
fapte pozitive, astfel că, printr-un efort excepţional, doctorul Ioan Cantacuzino, numit directorul Direcţiei
Generale a Sănătăţii Publice, ajutat de mai mulţi medici români şi francezi, a reuşit să oprească răspândirea
tifosului exantematic, după care a trecut la lichidarea bolii ce făcuse mii de victime. O contribuţie importantă
la ameliorarea stării de sănătate a răniţilor a adus Crucea Roşie, acţiune în care s-au remarcat mai multe
doamne din înalta societate, coordonate de Regina Maria. Şi aprovizionarea s-a îmbunătăţit, ca urmare a
sosirii din Rusia a unor cantităţi apreciabile de alimente, astfel că s-au putut înfiinţa mai multe popote şi
cantine la care se servea hrană caldă.
În orașul Iași, devenit capitala propriu-zisă a țării (până în noiembrie 1918), s-au mutat autoritățile și
principalele instituții ale țării, aici găsindu-și deopotrivă refugiul și mii de locuitori. Aici s-au aflat reședința
Regelui Ferdinand I și reședința Reginei Maria și tot aici și-au avut sediile și și-au desfășurat activitatea
Guvernul României, Parlamentul României, Banca Națională a României, Curtea de Casație și Justiție, alte
instituții. La Iași au avut loc, în 1917, dezbaterile parlamentare privind revizuirea Constituției în vederea
realizării a două reforme esențiale - reforma agrară și reforma electorală - cu implicații atât de însemnate după
realizarea Marii Uniri de la 1918. De altfel, cu prilejul dezbaterilor, Take Ionescu (Partidul Conservator
Democrat) declara: „Noi legiferăm astăzi pentru România Mică, dar legiferăm cu ochii la România de mâine”.
La Iași a sosit primul eșalon al voluntarilor ardeleni, care au depus jurământul la 8/ 21 iunie 1917, în
fața Regelui Ferdinand I și a guvernului. În cuvântarea rostită cu acest prilej, prim-ministrul Ion I. C. Brătianu
afirma că acest fapt reprezenta „prima manifestare a întregirii neamului nostru, în care serbăm temelia
României Mari”. Tot la Iași, la 30 martie/ 12 aprilie 1918, a fost prezentat Regelui Ferdinand I și guvernului
României actul unirii Basarabiei cu România, votată la 27 martie/ 9 aprilie 1918, la Chișinău, de Sfatul Țării,
iar prin decretul regal din 9/ 22 aprilie 1918 unirea a fost ratificată.
Perioada în care Iașul a fost capitala României este aceea a unor importante decizii din domeniile
reformei agrare și respectiv reformei electorale, teme de interes major pentru viața social-politică și societatea
din România acelei etape istorice. Astfel, la începutul anului1917, prim-ministrul Ion I. C. Brătianu declara că
nu trebuie așteptat sfârșitul războiului pentru legiferarea celor două reforme și înscrierea lor în Constituție,
premierul inițiind apoi reluarea dezbaterilor parlamentare în problema modificării Constituției, în scopul de a
oferi baza legală pentru trecerea la înfăptuirea celor două reforme. În același spirit, la 23 martie/ 5 aprilie
1917, Regele Ferdinand I s-a adresat ostașilor români, cu următoarea proclamație: „Vouă, fiilor de țărani, care
ați apărat cu brațul vostru pământul unde v-ați născut, unde ați crescut, vă spun eu, regele vostru, că, pe lângă
răsplata cea mare a izbânzii, care vă asigură fiecăruia recunoștința neamului nostru întreg, ați câștigat totodată
dreptul de a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-ați luptat. Vi se va da pământ. Eu, regele
vostru, voi fi întâiul a da pildă. Vi se va da și o largă participare la treburile statului”.
Discursul Regelui Ferdinand a deschis calea trecerii imediate la modificarea Constituției, astfel că, la
6/ 19 mai 1917, la Iași, prim-ministrul Ion I. C. Brătianu a prezentat, în Camera Deputaților și în Senat,
proiectele de reformă agrară și electorală și de revizuire a Constituției, apreciind, cu acest prilej, că reformele
erau cerute „de spiritul vremilor în care trăim”, afirmând totodată că jertfele eroice de pe front impun „să
votăm încă de acum aceste două principii fundamentale ca să rămână câștigate pentru poporul nostru orice s-
ar întâmpla de aici înainte”. Reforma electorală preconiza votul universal, egal, secret, direct, obligatoriu,
pentru bărbații cu vârsta de 21 de ani împliniți, iar reforma agrară prevedea exproprierea moșiilor mai mari de
100 de hectare. La 20 mai 1917, V. G. Morțun, președintele Adunării Deputaților, a anunțat constituirea unei
comisii care să redacteze proiectul de lege pentru modificarea articolelor 19, 57 și 67 din Constituție.
Dezbaterile în plen, în cadrul cărora s-a remarcat din nou opoziția conservatorilor, au început la 24
mai și au durat trei săptămâni. Hotărârea de modificare a Constituției a fost votată de Adunarea Deputaților la
13 iunie 1917, iar de Senat, la 20 iulie 1917. Pe linia concretizării reformelor înscrise în 1917 în Constituție, la
3/ 16 noiembrie 1918 a fost publicat decretul-lege pentru reforma electorală, care prevedea votul universal
(numai pentru bărbați), așa cum fusese stabilit de Parlament în 1917, la Iași. La 16/ 29 decembrie 1918, au
fost publicate decretele-lege privind trecerea la exproprierea marilor proprietăți rurale din regat, iar în
noiembrie 1919, pe baza deciziilor adoptate la Iași, au avut loc primele alegeri parlamentare pe baza votului
91
universal. Legile pentru definitivarea reformei agrare în Vechiul Regat și în provinciile istorice unite în 1918
cu acesta vor fi adoptate în iulie 1921, urmând fidel cursul trasat în perioada guvernării ieșene, expropiindu-se
astfel 6.120.000 de hectare (din care aproape 4 milioane de hectare teren arabil), care reprezentau aproximativ
66% din suprafața deținută de marii proprietari funciari.

CONCLUZII
Cadrul particular al perioadei în care Iașul a fost, în condiții atât de dramatice, capitala României este
evocat expresiv de Vintilă Brătianu, care, la câțiva ani după război, declara că acolo, în inima Moldovei, „s-a
păstrat în timpul ocupaţiei străine nu numai nădejdea zilelor mai bune, dar şi firul sacru al Rezistenţei
Naţionale”, Calea Copoului fiind în întregime strada Rezistenţei Naţionale pe care, seara, ieşenii se plimbau
cu steguleţe tricolore în mână, fluturându-le prin faţa clădirii unde se instalase Misiunea Puterilor Centrale,
venită în locul aceleia franceze, expulzate. La capătul străzii, aşteptau semnalul luptei de eliberare regimentele
de infanterie şi cavalerie retrase în cazărmi, iar acesta se lansa la 27 octombrie/ 9 noiembrie 1918, când
Guvernul de la Iași dădea ultimatum trupelor ocupante să părăsească teritoriul României şi se pregătea
întoarcerea la Bucureşti în condițiile victoriilor Antantei.

BIBLIOGRAFIE

1. Agrigoroaiei, Ion (coord.), Orașul Iași - Capitala rezistenței până la capăt (1916-1917), Editura Junimea,
Iași, 2016;
2. Bărbulescu, Mihai; Deletant, Dennis; Hitchins, Keith, Papacostea, Șerban; Teodor, Pompiliu (coord. ),
Istoria României, Editura Corint, București, 2007;
3. Bucur, Bogdan (editor), Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri, Editura Rao, București, 2017;
4. Lache, Ștefan, O istorie a Marii Uniri a românilor, Editura Fundației România de mâine, București, 2017;
5. Platon,Gheorghe, Românii în veacul construcției naționale, Editura enciclopedică, București, 2006.

92
 CENTENARUL MARII UNIRI –
OMAGIU PENTRU TRECUT, ȘANSĂ PENTRU VIITOR14

Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Coordonator Prof. dr. Cezar Furtună, istorie

Andreea Olariu (clasa a XI-a F)
Larisa Știrbu (Clasa a XI-a B)

Abstract
Centenarul României întregite, 100 de ani parcurși din momentul Marii Uniri, reper al unui nou
început românesc, chiar dacă, datorită faptei hotărâte a lui Mihai Viteazul, datorită cronicarilor și datorită
acțiunii pașoptiste, românii știau și simțeau că, indiferent de provinciile în care trăiesc, aparțin unui singur
popor, unei singure limbi, unei singure culturi. Unitatea de neam și de conștiință etnică funcționau, așadar,
cu mult înainte de așezarea lor în interiorul acelorași granițe, iar jertfele multiple pe care românii le-au adus,
fără ezitare, în sprijinul marilor înfăptuiri statale prin care s-a clădit România, unită, indepententă și
întregită, arată că se poate vorbi deja de un suflet românesc, de o simțire românească, în toată perioada care
corespunde procesului de realizare a statului național unitar român modern.

Cuvinte-cheie: Centenar, patriotism

INTRODUCERE
În 2018 am sărbătorit şi am cinstit centenarul eroilor naționali care s-au jertfit în marile bătălii ale
Războiul de întregire a neamului românesc, respectiv în cele din vara anului 1917, de la Mărăşti, Mărăşeşti şi
Oituz, dar și în toate celelalte lupte purtate de armata română cu Puterile Centrale, apoi cu bandele bolșevizate
desprinse din armata rusă, care se dezintegra, sub impactul Revoluției din Octombrie. Jertfa și eforturile celor
din spatele fronturilor nu a fost mai puțin importantă, iar evocările de peste an au subliniat acest fapt și rolul
său, alături de campaniile militare, în netezirea drumului României spre Marea Unire, realizare care este
apreciată și azi drept pagina cea mai spectaculoasă a istoriei naționale.

CUPRINS
Încercând să ne raportăm azi la această sută de ani, la Centenarul unității noastre statale, percepția
este, mai întâi, aceea a conștientizării implicării nemijlocite în evenimentele respective a străbunicilor noștri,
iar acest lucru personalizează într-un fel special povestea, istoria întâmplată, înfăptuită atunci. Dar, pe măsură
ce încercăm să percepem aceste realizări istorice la o scară mai mare, a localității noastre sau a țării, rezultatul
este, din păcate, unul mai curând deficitar, odată ce ne îndepărtează, pe mulți dintre noi, de acele sentimente
de prezență sau de reprezentare efectivă, prin intermediul străbunicilor noștri, în miezul evenimentelor, odată
ce ne diluează, cumva, doza de trăire și de solidaritate față de ceea ce s-a înfăptuit atunci. Multi adolescenți de
azi, dar nu numai ei, ci și unii dintre adulți, tratează cu superficialitate acest eveniment – la fel ca pe toate

14
Nucleul acestui material a fost prezentat, într-o formă sintetizată, de tip power-point, în ziua de 24 Ianuarie 2019, la
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” din Iași, în programul Simpozionului „Românii în veacul construcției
naționale”, din cadrul Proiectului Național cu participare interbațională „Ambasadorii Unirii”, ediția a IX-a, la
prezentarea respectivă contribuind și colega noastră, Ioana Breha (clasa a X-a F).

93
celelalte evenimente istorice – ca fiind unul „învechit”, fără mare însemnătate pentru prezentul sau viitorul
care ne sunt marcate de cu totul alte probleme. Din punctul meu de vedere, aceasta este o percepție profund
greșită, deoarece, lăsându-ne conduși de ea, pierdem din vedere exact faptul că numai datorită acestor
momente esențiale din istoria noastră mai suntem azi o țară independentă, un popor liber, o națiune care are un
potențial, un viitor, faptul că numai prin astfel de realizări contăm ca țară și ca națiune și putem primi respect
și un rol important la nivel regional, european și mondial. Cred, așadar, că raportarea corectă la evenimentele
majore, care ne definesc ca neam și ca țară, ține de învățarea corespunzătoare a unor lecții pe care istoria și
viața ni le oferă, iar cei surprinși nepregătiți sau neatenți față de ceea ce ar fi trebuit să știe, să înțeleagă și să
asume, vor plăti un preț mare, pentru ei și pentru urmașii lor, rămânând incapabili să valorifice oportunitățile,
șansele care apar sau care pot fi create doar o dată la o sută sau la câteva sute de ani. Istoria nu așteaptă pe
nimeni, nu se oprește și nu se întoarce din curgerea sa și numai marile fapte, pregătite din vreme și făcute la
timpul și în rostul lor ne pot face să ținem pasul cu ea, ca indivizi, ca națiune, ca stat. Aceasta este, cred, lecția
cea mai importantă a Centenarului și a actului fondator pe care acesta îl omagiază.
*
Suntem o generație care a făcut trecerea subită de la o lume fără tehnologii înalte, la o lume în care
lipsa acesteia din viața cotidiană ar părea ceva nenatural. Accesul continuu la informație sădește în noi dorința
de a avea țeluri mărețe, de a ajunge cât mai buni, de a inova, de a fi cât mai diferiți de ceea ce a fost odată.
Indiferent ce drum alegem să urmăm, cu toții păstrăm puțin din ceea ce înseamnă și este România în viața
noastră, deoarece aceasta ne-a crescut, ne-a format, ne-a conturat dorințele și a pus temelia a ceea ce încercăm
noi și alții să schimbăm, indiferent dacă alegem să renunțăm la limbă, obiceiuri, conaționali.
Anul 2018 are o însemnătate simbolică deosebită pentru români. Acesta reprezintă centenarul
înfăptuirii unui eveniment capital al istoriei naționale, Marea Unire a tuturor provinciilor locuite de români, ca
o încununare, după secole, a drepturilor legitime ale națiunii, recunoscute de către marile puteri învingătoare
în Primul Război Mondial atât pe baza argumentelor demografice și istorice, altădată ignorate, cât și datorită
jertfei de sânge aduse de armata română în luptele cu Puterile Centrale. A fost un an în care multe lucruri
negative au fost spuse, în care multe mici conflicte interne ne-au divizat ca societate, dar, dincolo de aceste
lucruri, ne-am amintit că acesta este anul care marchează un veac de Românie întregită, de Românie
„dodoloață”, cum spunea, în 1918, acel copil din Lancrăm, care ne-a lăsat o expresie atât de frumoasă.
Acest an are o importanță sacră pentru români, dar, în ciuda acestui fapt, puțini tineri se gândesc azi la
unire atunci când spun 2018. Simțul patriotic nu s-a perpetuat cum ar fi trebuit în această sută de ani, poate din
cauza lipsei demotivante de inovație în domeniile de interes ale tinerilor, poate din cauza absenței unui ideal
major, care să îi pună în valoare, care să îi determine să lucreze cu adevărat pentru țara lor. Nu pot nega faptul
că mă aflu printre tinerii care, din păcate, au pierdut o parte a sensului real al valorilor tradiționale sau care nu
mai sunt complet sinceri sau convinși de adevărul cuvintelor lor atunci când spun „sunt mândru că sunt
român!”. Cu greu aș mai putea purta un costum popular fără să simt o oarecare jenă, nu aș mai putea consuma
bucatele tradiționale fără să le privesc masa în calorii, nu aș mai putea să dansez o horă fără să mă gândesc că
aș prefera un alt dans. Și totuși, nu aș ezita în a zice că sunt fericită că țara mea a ales să fie unită!
Vineri, pe 30 noiembrie 2018, elevii din liceul meu au fost invitați în curtea liceului, pentru un
moment în care, sincron cu elevii celorlalte școli din Iași, să sărbătorească România, intonând, cu toții, Imnul
de stat. A fost întâlnire, o adunare impresionantă, prin dimensiuni, desfășurată într-un peisaj iernatic frumos,
cu zăpadă, dar și cu un ger puternic. Totuși, era evident că lipsește ceva, și anume bucuria unora dintre tinerii
din liceu de a participa la acest eveniment, deoarece mulți dintre colegi doreau să plece cât mai repede din
curte, se jenau în a cânta Imnul de stat al României și nu păreau să se bucure sincer că au ocazia de a sărbători
alături de colegi și de profesori aniversarea țării. Cred că aceste atitudini decurg, în primul rând, din ceea ce
vedem cel mai adesea în jur, și anume acel patriotism ocazional, de fațadă sau de circumstanță, afișat de
oamenii politici, de televiziuni ș.a.m.d.; unui copil aflat în dezvoltare trebuie să i se insufle în mod continuu,
în forme variate, iubirea sau măcar simpatia față de țară, iar impresia mea e că acest stimul lipsește, din cauză
că majoritatea adulților se plâng în permanență de felul în care funcționează instituțiile, de condițiile de trai,
94
de calitatea serviciilor etc., arătându-se neinteresați în a privi sau a subinia ceea ce este bun și valoros în țară,
neinteresați în a contribui la o schimbare în bine a acesteia. Nu putem schimba pe alții, atât timp cât nu ne
putem schimba pe noi înșine – aici cred că este esența problemei: cu adulți preocupați doar conjunctural,
interesat de patriotism, tinerii nu vor avea la îndemână modelele potrivite, la care să se raporteze, iar
obișnuința multora dintre adulți de a-i critica pe cei mai tineri pentru lipsa lor de patriotism apare astfel ca
neîndreptățită.
Am participat anul trecut la o conferință și o masă rotundă organizate în cadrul Proiectului
„Ambasadorii Unirii” și, deși a fost vorba doar de un timp scurt în care am putut interacționa cu elevii de la
celelalte școli participante, am realizat că genul acesta de acțiuni, care aduc împreună, în locuri cu o
însemnătate istorică și spirituală deosebită, în momente încărcate de simbolistica istoriei naționale, elevi din
mai multe județe, dar și din Basarabia și Bucovina de Nord, poate ajuta foarte mult tinerii să înțeleagă și să
asimileze mai ușor patriotismul autentic, patriotismul simțit în mod sincer, nu simulat și exhibat strident. Am
fost impresionată de pledoaria proromânească a domnului Iurie Levcic și, ascultându-i cu atenție argumentele
pe care le aducea în susținerea ideii necesității de a-i sprijini, fiecare, atât cât se poate, pe românii bucovineni
din Ucraina în încercarea lor de a rămâne români și de a-și menține vii tradițiile, limba și cultura, am înțeles
mai bine ce înseamnă să fii cu adevărat patriot în timpuri ca acestea pe care le trăim acum, cu atâtea provocări,
cu atâtea incertitudini.

CONCLUZII
Cred, astfel, că ar trebui să reînviem emoția pe care au simțit-o înaintașii noștri atunci când s-au unit,
prin acțiunea lor hotărâtă, cu frații din alte regiuni, întregind națiunea și țara. Mi-aș dori ca patriotismul să
devină ceva zilnic, iar România, casa noastră, să fie sărbătorită printr-un gând bun în fiecare zi, nu doar la
aniversări cu numere impozante. E important ca tinerilor, în mod special, să le fie insuflat acest sentiment
pentru a ști cum și de ce trebuie să prețuiască țara pentru care mulți alți tineri, aparținând atâtor alte generații,
s-au luptat, inclusiv pe câmpul de luptă. Și, odată cu prețuirea adevărată a țării, va apărea la tineri și dorința
sinceră, orgoliul de a o face cât mai bună, pentru ei și pentru toți ai lor.

95
 MITOLOGIA EGIPTEANĂ

Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Iași

Coordonator Prof. Cezar Furtună, istorie

Ioana Grădinariu (clasa a VIII-a)

Abstract
Miturile Egiptului faraonic au o puternică bază totemică (totem- noţiune simbolică referitoare la
strămoşi imaginaţi sub formă de animale, păsări, insecte, plante sau obiecte). Egiptul era un popor foarte
religios, iar faraonul era considerat un zeu. Miturile egiptene se regăsesc în arhitectură, arte plastice,
mitografii, spectacole, magie. Spre deosebire de celelalte mitologii, în cea egipteană zeificarea era un
fenomen rarisim (eroii nu era ca la greci un obiect de cult).

Cuvinte-cheie: mitologie, totem, zeificare

INTRODUCERE
Zeii egipteni nu au constituit un panteon unitar, adică fiecare centru religios ( cum ar fi Teba,
Sais sau Memphis) aveau proprii zei şi mituri. Dominant a fost mereu cultul Soarelui în toate
centrele, care la început era cunoscut sub numele Re, apoi Ammon, Ammon-Re sau Aton. Centru
religios a lui Re era On, iar cultele erau împărţite astfel : Re- creatorul solitar, Tefnut - umiditatea,
Geb - pământul masculin, Nut - cerul feminin, Shu - aerul, Isis- maternitatea, Osiris- moartea, Seth –
violenţa. Se mai ştie despre zeiţa justiţiei - Maat, Hathor - mama universală, Hnum - creatorul de
viaţă şi dătătorul apelor din Nil, Bes - patronul familiei şi al veseliei, sau Bastet - pisica sfântă care
protejează graviditatea. Însă există multe zeităţi despre care se ştiu puţine sau care nu au fost la fel de
populare de-a lungul vremii.

CUPRINS
Interesul pentru mitologie este trezit în societatea contemporană prin intermediul jocurilor pe
calculator care introduc jucătorul într-o lume secretă, cu puteri supranaturale, o lume care pune
individul în centru prin capacitatea lui de autoperfecționare prin trecerea la un level superior și prin
dobândirea de skill-uri.
Bastet, ocrotitoarea gravidelor şi pisica sfântă, era considerată de
unii şi soţia lui Re, alteori fiica lui şi mai rar ucigaşa şarpelui Apophis,
devoratorul soarelui (Fig.1). Este reprezentată ca o femeie cu cap de pisică
sau de leoaică. Pisica sălbatică a fost zeificată în Egiptul antic în jurul anul
3000 înainte de Christos. Cultul pisicii se pare că provine dintr-un fetiş
(magie, vrajă) generat de fecunditatea, vitalitatea şi agilitatea acestei feline.
Această zeiţă a avut un mare sanctuar în oraşul P-ubasti.

96
 Sekhmet a fost inițial zeița luptătoare a Egiptului de Sus. Ea este descrisă ca având trăsături
de leu, cel mai crud prădător cunoscut de către egipteni. Se spunea că respirația ei a creat deșertul. Ea
a fost văzută ca protectoare a faraonului, ea fiind cea care îl ghida în război, Sekhmet, „Cea
puternică”, reprezentând aspectul puterii zeității feminine. Soția lui Ptah, mama lui Nefertem, fiica
lui Ra, era respirația de foc a Ochiului lui Ra. Unii faraoni din perioada dinastică timpurie erau
considerați a fi concepuți de Sekhmet.
Anubis, zeu funerar de prim rang, cu numeroase temple şi
sanctuare (Fig.2). S-a născut din împreunarea lui Osiris cu Nephthys,
soţia lui Seth. Este reprezentat sub formă de câine negru sau de câine
sălbatic egiptean (asemănător cu şacalul sau cu lupul). Iniţial, fusese zeu
mortuar doar pentru faraoni; faraonul trebuia să moară ritualic de
veninul de şarpe; un mit spune că scurgându-se termenul morţii, Anubis
a venit la faraon cu o viperă ca să fie omorât. Astfel, Anubis este
considerat un sol al morţii care apărea în clipa necesară cu un şarpe
încolăcit şi cu un pumnal. Este reprezentat sub forma unui câine datorită
legendei naşterii lui: după ce l-a născut, mama lui, Nephtys, de frica lui
Seth a ascuns copilul pe care ulterior l-a pierdut şi pe care l-a regăsit
călăuzită de un câine. În superstiţiile egiptene, Anubis este o călăuză
care îi conduce pe morţi în Duat (tărâmul de dincolo), iar pe morţii păcătoşi îi devorează după
judecata lui Osiris. Anubis avea patru epitete: Cel-ce-se-caţără-pe-munte, Cel-ce-are-feşele,
Dregătorul pavilionului, Stăpânul Necropolei.
Seth era un zeu malefic, considerat zeul violenţei, al răului şi dezordinii, iar la un moment dat
şi zeu al războiului. Are mai multe reprezentări, fie sub formă umană (cu pielea albă şi cu părul şi
ochii roşii), fie sub formă de animal (porc, măgar, hipopotam, girafă). Cultul lui Seth a fost adus din
Libia.
Seth a fost ales de către faraonii războinici ca protector şi însoţitor al bărcii lui Re. Acest zeu
este cunoscut în mitologie pentru două fapte : uciderea fratelui sau Osiris şi războiul cu nepotul său,
Horus. Omorându-l pe Osiris şi împărţindu-l în 14 bucăţi prin ţară (bucăţi pe care soţia sa, Nepththys
le adună şi îi reconstituie corpul), Seth îşi ispăşeşte pedeapsa, purtându-l pe umeri pe Osiris.
Horus este zeul protector al Egiptului şi este reprezentat cu cap de șoim
(Fig.3). Horus a fost născut de zeița Isis, care a adunat toate părțile dezmembrate
ale corpului soțului ei, Osiris ucis de Seth . Horus a fost adorat vreme
îndelungată ca zeu al libertății spațiilor aeriene ; apoi ajunge protectorul personal
al faraonului.
În mitologia egipteană, Isis este zeița magiei și a vieții, a căsătoriei, simbolul armoniei
matrimoniale și fidelității femeii față de soț. Soția și sora lui Osiris, fiica zeilor Geb și Nut și mama
lui Horus, Isis este una din principalele divinități venerate de vechii egipteni. Spre deosebire de
celelalte zeități egiptene, Isis nu are un cult centralizat într-o zonă anume. Prima mențiune a zeiței a
apărut în timpul celei de-a Cincea Dinastie a Egiptului. Numele egiptean menționat în izvoarele
istorice este ỉs.t și se poate traduce prin Tron sau Stăpâna tronului. În Cartea Morților, Isis este „cea
care dă naștere cerului și pământului, cea care îi cunoaște pe orfani și pe văduve, cea care caută
dreptate pentru cel sărac și adăpost pentru cel slab”. Alte titluri ale lui Isis sunt „Regina Cerurilor”,
„Mama zeilor”, „Cea care reprezintă totul”, „Zeița lanurilor verzi”, „Cea strălucitoare pe cer”,
„Steaua Mărilor”, „Marea doamnă a magiei”, „Zeița magiei, fertilității, naturii, maternității și a lumii
97
subterane”, „Dătătoarea celestă a luminii”, „Stăpâna cuvintelor dătătoare de putere”. În artă, Isis este
înfățișată ca o femeie îmbrăcată cu o rochie lungă și încoronată cu semnul hieroglific pentru tron
(Fig. 4). Uneori ea ține un lotus. Isis apare câteodată și cu niște aripi desfăcute deasupra și în jurul
lui Osiris, ca și cum ar vrea să îi încălzească și să îi protejeze trupul. Din acest punct de vedere, Isis
se aseamnănă foarte bine cu zeița Maàt. De multe ori, Isis apare împreună cu fiul ei, Horus sau, sub
formă de uliu, deasupra corpului lui Osiris. Fiind și o zeiță a cerului, Isis este reprezentată stând pe o
jumătate din lună, simbol al luminii nocturne.

Fig.4. Smite – Isis, Goddes of Magic

Cultul animalelor şi reprezentările lor :
Ptah- taur, Thot - Babuin, Amun - Berbec, Horus/Ra - Şoim/uliu, Bastet- pisica, Anubis -
Şacal/câine, Sobek - Crocodil, Hathor - vaca, Sekhmet - leu, Nekhbet - vulture, Khepri - gândac
scarabeu, Geb - gâsca egipteană.

CONCLUZII
În rândul tinerilor, mitologia este popularizată prin intermediul jocurilor grafice, prin
inserarea unor personaje mitologice cu puteri supranaturale cu care jucătorul se identifică. Lumea
misterelor este atractivă pentru noua generație pentru că îi ajută să evadeze din real, să-și depășească
limitările umane și să aibă iluzia unor skill-uri.

BIBLIOGRAFIE
1. Victor Kernbach, Dicționar de Mitologie Generală, Editura Albatros, 1995.
2. Erdogan Ercivan, Secretele faraonilor- cele mai noi descoperiri privind înalta tehnologie a
vechilor egipteni, Pro-Editura , 2007.

98