o. C R E A N G A • A.

CISMARIŢA

T E H N I C n
SECURlTFTril
M U N C I I
IN
I N D U S T R I R
C H I M I C R

E D I T U R A T E H N I C A
Ing. O. CREANGĂ * ing. A. C I S M Â R I Ţ A

T E H N I C A
E C U R I T Â T I I
M U N C I I
î N
I N D U S T R I A
C H I M I C Ă

E D I T U R A T E H N I C A
B U C U R E Ş T I — 1965
 în lucrare se tratează problemele generale de protecţia
muncii şi principalele măsuri de tehnică a securităţii îr>
sectoarele de producţie mai importante din industria chi-
mică.
Astfel se analizează măsurile generale necesare penti-u
crearea condiţiilor optime de muncă în secţiile de produc-
ţie (iluminat, zgomot, ventilaţie etc.), cum şi măsurile de
tehnica securităţii specifice unor sectoare de producţie din
industria chimică (fabricarea acidului sulfuric, acidului azo-
tic, amoniacului, coloranţilor etc.).
în lucrare se tratează, de asemenea, despre cauzele
care duc la producerea accidentelor de muncă, scoţînd în
evidenţă măsurile care trebuie luate pentru preîntîmpina-
rea lor.
Prin conţinutul ei, lucrarea este destinată muncitorilor^
tehnicienilor şi inginerilor din industria chimică, punîndu-le-
la dispoziţie materialul documentar necesar referitor la mij-
loacele de prevenire a accidentelor de muncă.

Coperta,:^ V. FULICEA
 PREFAŢA

In statul nostru democrat-popular se acordă o mare importanţă

îmbunătăţirii condiţiilor de muncă din întreprinderi în scopul re-
ducerii accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale.
O dată cu ritmul înalt de dezvoltare a industriei şi în special
a industriei chimice, traducerea în viaţă a acestui deziderat se im-
pune cu necesitate.
Puternica dezvoltare a industriei chimice necesită cunoaşterea
detaliată a instrucţiunilor pentru manipularea şi îngrijirea corectă
a utilajului tehnologic, conducerea procesului de producţie cum şi
cunoaşterea normelor de tehnica securităţii şi protecţia muncii în
sectoarele respective de activitate.
Măsurile de protecţia muncii trebuie ca pe Ungă evitarea peri-
colelor de accidente şi a îmbolnăvirii profesionale să contribuie la
ridicarea calităţii producţiei, la creşterea productivităţii muncii şi
reducerea efortului fizic, iar la elaborarea proceselor tehnologice
trebuie să se asigure securitatea deplină a celor ce le aplică.
Lucrarea de faţă îşi propune să arate, într-o formă cit mai
clară, măsurile care trebuie luate pentru înlăturarea posibilităţilor
dc accidentare şi a îmbolnăvirilor profesionale în timpul desfăşu-
rării diferitelor procese de producţie din industria chimică.
In lucrare se expun măsurile generale de tehnica securităţii în ,
principalele procese tehnologice din industria chimică (fabricarea
acidului sulfuric, a acidului azotic^ a oxigenului, a acetilenei, a amo-
niacului etc.).
In lucrare se descriu, de asemenea, şi problemele generale care
contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă în industria chi-
mică. Astfel se analizează măsurile de tehnica securităţii la ampla-
sarea clădirilor, la depozitarea substanţelor periculoase, la opera-
ţiile de încărcarea, descărcarea şi transportul materialelor etc. De
asemenea se tratează măsurile generale jmuind combaterea
zgomotului şi a vibraţiilor, realizarea iluminatului raţional, a venti-
laţiei naturale şi artificiale.
Problemele de protecţia muncii expuse în lucrare interesează pe
cei ce conduc, organizează şi controlează procesele de producţie:
ingineri, tehnicieni şi maiştri şi pe muncitorii din industria chimică.
De asemenea, lucrarea poate fi utilă şi în procesul de învăţămînt
şi de instruire a cadrelor tehnice,
AUTORII
 TABLA D E MATERII

Prefaţă ^
C a p . I. Măsuri de tehnică a securităţii la proiectarea şi^ amplasarea
clădirilor din industria chimică ' ^
1. Alegerea terenului ^
2. Amplasarea clădirilor ^^
C a p . II. Tehnica securităţii muncii la depozitarea substanţelor peri-
culoase ^^
1. Depozite de acizi v
a. Depozitarea acidului sulfuric , 20
b. Depozitarea l[cîaului azotic T
2. Depozite pentru păstrarea recipientelor transportabile, cu Raze
comprimate şi lichefiate
3. Depozite de lichide combustibile 24
4. Depozite pentru materiale solide 26
a. Depozitarea cărbunilor 26
b. Depozitarea carbidului 29
c. Depozitarea sodiului şi a potasiului 30
d. Depozitarea fosforului 31
e. Depozitarea dizolvanţilor 31
Cap. I I I . Tehnica securităţii muncii la încărcarea, descărcarea şi la
transportul materialelor 36
1. Transportul materialelor solide
2. Transportul lichidelor corosive şi toxice 44
3. Maşini de ridicat şi de transportat 46
4. Transportul şi manipularea încărcăturilor periculoase . . . . 53
Cap. IV. Zgomotul şi vibraţiile . 56
1. Zgomotul 56
a. Acţiunea nocivă a zgomotului asupra organismului . . . . (. 56
b. Limitele admisibile ale zgomotului în industrie 57
c. Metode generale de reducere a zgomotului 59
d. Metode principale de atenuare a zgomotului 62
e. Materiale şi elemente de construcţie pentru absorbţia acustică 65
2. Vibraţiile 67
Cap. V. Iluminatul industrial 70
1. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească iluminatul raţional 7^
2. Iluminatul natural 73
3. Iluminatul artificial 75 ^
Cap. VI. Ventilaţia încăperilor din industria chimică 79^
1. Condiţii de igienă a muncii impuse întreprinderilor din industria
chimică 79

5
 2. îndepărtarea factorilor nocivi
a. îndepărtarea degajărilor de gaze
b. Combaterea degajărilor de căldură
c. Combaterea umezelii din halele de fabricaţie ^^
d. îndepărtarea prafului 83
3. Caracteristicile ventilaţiei în întreprinderile chimice . . . . 85
4. Ventilaţia naturală 87
Exoloatarea ventilaţiei naturale 92
Ventilaţia mecanică 93
Elementele componente ale instalaţiilor de ventilaţie mecanică 94
6. Ventilaţia generală 102
7. Ventilaţia locală 103
a. Instalaţii de ventilaţie locală prin introducerea aerului . . . 103
b. Instalaţii de aspiraţie locală 105
8. Exploatarea instalaţiilor de ventilaţie lOS
a. Condiţii de exploatare 108
b. Documentaţia necesară pentru ex-ploatarea instalaţiilor de
ventilaţie 109
c. întreţinerea instalaţiilor de ventilaţie 109
d. Reparaţia instalaţiilor de ventilaţie 110
C a p . V I I . Tehnica securităţii la instalaţiile electrice 111
1. Cauzele accidentelor datorite curentului electric . . . . . . 111
2. Acţiunea curentului electric asupra organismului 112
a. Traumatismele electrice 112
b. Factorii de care depinde acţiunea curentului 113
c. Condiţiile în care pot avea loc electrocutările 114
3. Mijloacele de bază pentru evitarea accidentelor . . . . . . 116
4. Măsuri de protecţie impuse la construcţia instalaţiilor şi echipa-
mentelor electrice 122
a. Instalaţii electrice interioare 122
b. Instalaţii electrice exterioare 123
c. Elementele instalaţiilor electrice 124
d. Tablouri, camerele de comandă, de supraveghere şi transfor-
matoare 125
e. Motoare electrice 126
5. Protecţia prin legare la pămînt şi la nul 127
a. Protecţia prin legare la pămînt 127
b. Protecţia prin legare la nul 130
c. Prize de pămînt 132
6. Mijloace individuale de protecţie 139
7. Unelte portabile acţionate electric . . . 1 4 1
8. Protecţia împotriva electricităţii statice 143
9. Măsuri de prim ajutor în caz de electrocutare 145
C a p . V I I I . Tehnica securităţii muncii la exploatarea instalaţiilor me-
canice sub presiune
1. Cazane de abur J^^
a. Cauzele accidentelor
b. încăperile în care se amplasează cazanele . . . . . . . 152
c. Iluminatul sălii cazanelor
d. Armăturile cazanelor ^^
e. Regimul apei de alimentare a cazanelor de abur . . . . 160
f. Măsuri de tehnica securităţii la deser\nrea cazanelor . . . 161
g. Autorizarea instalării şi punerii în funcţiune a cazanelor . . 163
 h. Instalaţii auxiliare 163
i. Verificarea şi controlul cazanelor . . . . . . . . . . 165
2. Recipiente stabile sub presiune 167
a. Cauzele accidentelor 168
b. Armăturile recipientelor . 168
c. încăperi pentru recipiente
cl. încercarea şi revizia recipientelor stabile 173
e. Măsuri generale de protecţie a muncii la exploatarea reci-
pientelor stabile
3. Recipiente transportabile sub presiune (butelii) . . . . . 177
a. Armăturile recipientelor transportabile 179
b. încărcarea recipientelor 182
c. Controlul recipientelor 184
d. Măsuri generale de tehnica securităţii . . . . . . 186
4. Maşini pentru comprimarea şi transportul gazelor . . . 188
a. Elementele instalaţiilor de aer comprimat
b. Ungerea compresoarelor 190
c. Răcirea compresoarelor de aer 192
d. Rezervoare de aer 1^4
e. Compresoare de acetilenă 195
f. Compresoare de amoniac 197
g. Compresoare de oxigen 197
h. Măsuri generale de tehnica securităţii la deservirea compre-
soarelor . . . ^ JiiS-,
i. Conducte pentru transportul fluidelor . J
5. Butoaie şi cisterne 200
C a p . I X . Tehnica securităţii muncii la deservirea cuptoarelor folosite
în industria chimică 203
1. Cuptoare 209
a. Cuptoare cu combustibil solid 209
b. Cuptoare cu combustibil lichid 210
c. Cuptoare cu combustibil gazos 211
d. Cuptoare electrice 212
2. Sisteme de încălzire 213
a. încălzirea prin pereţi 213
b. încălzirea directă cu foc 213
c. încălzirea cu ulei 214
d. încălzirea cu apă, abur şi apă supraîncălzită 214
e. încălzirea cu diferite substanţe organice 214
f. încălzirea cu săruri anorganice 215
C a p . X. Tehnica securităţii la efectuarea diferitelor operaţii din
industria chimică . . 2 1 6
1. Topirea 21Q
2. Uscarea 217
3. Evaporarea, distilarea şi rectificarea . . 2T9
4. Cristalizarea 220
5. Filtrarea 221
6. Centrifugarea 221
C a p . X I . Tehnica securităţii la prelucrarea mecanică a produselor
chimice 223
1. Concasarea şi măcinarea 223
2. Amestecarea materialelor 22.5
3. Vălţuirea şi calandrarea . . 226
C a p . X I I . Procese tehnologice din industria chimică ca surse de noci-
^ vităţi 230
C a p . X I I I . Tehnica securităţii la unele fabricaţii specifice din indus-
tria chimică 239
1. Fabricarea acidului sulfuric 239
2. Fabricarea acidului azotic . . 242
3. Fabricarea oxigenului 247
4. Fabricarea acetilenei 255
5. Fabricarea amoniacului 264
6. Fabricarea sodei calcinate şi a sodei caustice ?fiS
7. Procese de nitrare _. QZ^
8. Procese de clorurare
9. Procese de polimerizare 277
10. Electroliza clorurii de sodiu 27S
11. Fabricarea lacurilor şi a vopselelor 281
12. Fabricarea coloranţilor 284
Cap. X I V . Măsuri de tehnica securităţii pentru combaterea incendiilor
şi exploziilor 288
1. Generalităţi . . . 288
2. Cauzele care pot provoca explozii §i incendii 28^
3. Caracteristicile substanţelor combustibile 291
a. Gaze şi vapori combustibili 291
b. Lichide combustibile 292
c. Substanţe combustibile solide 29S
d. Substanţe combustibile sub formă de praf 293-
4. Măsuri generale pentru prevenirea incendiilor şi exploziilor
Materiale folosite pentru stingerea incendiilor 295
Bibliografie 299
 CAPITOLUL I

MĂSURI D E TEHNICĂ A SECURITĂŢII LA PROIECTAREA

ŞI AMPLASAREA CLĂDIRILOR DIN INDUSTRIA CHIMICĂ

La proiectarea întreprinderilor chimice este necesar să se deter-

mine în prealabil categoria de pericol pe care îl prezintă procesul
tehnologic proiectat, după care se trece la amplasarea clădirilor şi
a construcţiilor pe planul general de ansamblu.
La alegerea terenului destinat pentru amplasarea întreprinde-
rilor industriale este necesar să se ţină seama de condiţiile pe care
le impun normele de tehnică a securităţii muncii cum şi normele
existente referitoare la amplasarea clădirilor industriale (N.S.P.L^
N.P.C.L etc.). Deci, la amplasarea clădirilor industriale trebuie să se
ia toate măsurile, astfel încît să se asigure condiţii optime de
muncă.
1. ALEGEREA TERENULUI

Din punctul de vedere al securităţii muncii, o justă alegere a

terenului pentru amplasarea construcţiilor industriale are o impor-
tanţă deosebită. La alegerea terenului trebuie să se ţină seamă, în
primul rînd, de locul unde se află sursele de materii prime şi de
combustibil. Pe cît posibil, uzinele trebuie amplasate cît maî
aproape de aceste surse pentru evitarea transporturilor inutile, care
necesită operaţii grele şi un volum mare de muncă (încărcări-des-
cărcări), cum şi cheltuieli de transport.
De asemenea, pentru amplasarea întreprinderilor trebuie să se
prevadă un teritoriu suficient, pentru a se putea amplasa clădirile
principale şi auxiliare (depozite de produse finite, de materiale etc.)
în mod raţional, respectîndu-se totodată şi condiţiile de protecţie
a muncii.
Terenul ales trebuie să corespundă cerinţelor tehnice şi sanitare,
în ceea ce priveşte nivelul apelor subterane.
în multe cazuri, degradarea prematură a clădinlor industriale
şi a fundaţiilor acestora au avut drept cauză ridicarea nivelului
apelor subterane. De aceea, solul destinat construcţiilor industriale
 trebuie să fie de bună calitate, rezistent, cu densitate mare şi si-
tuat pe un loc ferit de acţiunea apelor/Terenul trebuie să aibă un
relief regulat şi să fie astfel situat încît să nu fie expus pericolului
de inundare.
La alegerea terenului trebuie să se ţină seamă şi de condiţia
ca întreprinderea să fie asigurată atît cu apă potabilă, cît şi cu apă
industrială. Această problemă este deosebit de importantă şi trebuie
rezolvată la alegerea locului destinat construcţiilor. întreprinderile
trebuie să dispună, de asemenea, de o cantitate suficientă de apă
^i pentru stingerea incendiilor. De asemenea, este necesar să se
asigure posibilitatea de evacuare a apelor de scurgere.
La alegerea regiunii şi a terenului în vederea construirii unei
fabrici trebuie să se ţină seamă şi de factorii tehnico-economici
•care pot asigura desfăşurarea procesului tehnologic în cele mai
bune condiţii de protecţie a muncii şi igienă industrială. Principalii
factori sînt: forma şi mărimea terenului; poziţia terenului faţă de
centrele locuite; natura terenului; posibilitatea de racordare la re-
ţeaua electrică a regiunii; orientarea terenului; posibilitatea de pre-
venire a incendiilor etc.
Terenul destinat construirii unei fabrici trebuie să aibă forma
corespunzătoare scopului pentru care ea se construieşte, să asigure
suprafaţa necesară pentru amplasarea clădirilor, depozitelor, pasa-
jelor, drumurilor, amenajărilor pentru alimentarea cu apă, elimina-
rea apelor reziduale etc.
Suprafaţa terenului trebuie să fie nivelată. Şanţurile şi gropile
•săpate în incinta întreprinderii trebuie să se astupe imediat după
terminarea lucrărilor de construcţie. în timpul efectuării lucrărilor,
acestea trebuie să fie îngrădite şi iluminate noaptea, pentru a se
exclude posibilităţile de accidentare.
Din punctul de vedere al protecţiei muncii, o problemă impor-
tantă o prezintă justa amplasare a clădirilor din industria chimică,
unele faţă de altele, precum şi faţă de clădirile industriale auxi-
liare şi depozite.
De o mare importanţă este şi corecta orientare a clădirilor şi
construcţiilor în raport cu punctele cardinale şi direcţia vînturilor
dominante. Această condiţie este impusă cu scopul de a se pre-
întîmpina impurificarea aerului cu praf, gaze toxice etc., precum
şi extinderea focului în caz de incendiu. O justă orientare a clădi-
rilor industriale faţă de direcţia vînturilor dominante este impor-
tantă şi pentru combaterea zgomotului. Sunetul, care se propagă
în direcţia vîntului, va fi mai intens decît acelaşi sunet propagat în
direcţie contrară.
Pentru combaterea zgomotului, în afară de direcţia vîntului şi
prevederea mter\alelor corespunzătoare între clădiri, prezintă im-
portanţă şi spaţiile verzi amenajate în jurul clădirilor.
 Astfel s-a stabilit că pentru diminuarea zgomotului în cazul cînd
acesta are o intensitate de 100—120 dB, lăţimea zonei verzi tre-
buie să fie de 1 000 m.
Zonele verzi au o importanţă deosebită şi în cazul exploziilor
produse, deoarece dispersează şi deviază undele de şoc şi slăbesc
efectul lor distructiv.
La alegerea terenului trebuie să se asigure posibilitatea racor-
dării construcţiilor la reţeaua electrică a regiunii, deoarece ten-
dinţa modernă este ca întreprinderile industriale să nu-şi constru-
iască centrale electrice proprii.
Orientarea terenului şi a construcţiilor trebuie, de asemenea,
astfel determinată, încît să se asigure o iluminare optimă şi o ven-
tilare naturală corespunzătoare a clădirilor. Condiţiile cele mai
tune de ventilaţie naturală se obţin în cazul cînd clădirile sînt
orientate astfel, încît vînturile (în special în timpul verii) să aibă
direcţia perpendiculară pe axa longitudinală a clădirilor. A'cest fac-
tor contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă din întreprin-
deri, deoarece iluminatul natural şi ventilaţia naturală sînt cele
mai recomandate atît din punct de vedere economic, cît şi din
punctul de vedere al protecţiei muncii.

2. AMPLASAREA CLĂDIRILOR

La amplasarea clădirilor din industria chimică trebuie să se

evite terenurile prea apropiate de regiuni sau cartiere unde există
pericole de incendii sau explozii. în cazul cînd în apropiere există
linii de cale ferată este necesar ca terenul care se alege să fie si-
tuat la o distanţă de 100—150 m de axa liniilor, pentru a fi scos
din zona scînteilor produse de locomotivele cu abur.
Distanţa care trebuie prevăzută este în funcţie şi de gradul de
rezistenţă la foc a clădirilor, cum şi de categoria de pericol de in-
cendiu a fabricaţiei.
Una din măsurile de bază ale tehnicii securităţii la amplasarea
clădirilor industriale este izolarea corectă a clădirilor, a construc-
ţiilor şi depozitelor. Această izolare poate fi realizată prin pereţi
rezistenţi la foc (în funcţie de categoria pericolului) sau prin ziduri
de siguranţă împotriva incendiilor. în cazul cînd există pericole
deosebite, clădirile se construiesc la o anumită distanţă de alte
obiecte, distanţă la care se asigură protecţia clădirilor şi a perso-
nalului din aceste clădiri.
O astfel de izolare se aplică, în primul rînd, în industriile pro-
ducătoare de substanţe periculoase din punctul de vedere al explo-
ziilor, în depozitele mari de materiale periculoase (li-chide uşor in-
flamabile, recipiente cu gaze comprimate, combustibili etc.). De
asemenea, trebuie luate astfel de măsuri la montarea agregatelor
care prezintă pericole de explozii ce pot distruge elementele por-
tante principale ale clădirilor precimi şi la proiectarea obiectivelor
care conţin substanţe ce pot reacţiona între ele, astfel încît să nu
se producă avarii şi accidente.
în tabela 1 sînt date categoriile de rezistenţă la foc ale clădiri-
lor în funcţie de gradul pericolului de incendiu ce-1 prezintă in-
dustriile amplasate în ele.

Tabela l
Categoriile de rezistenţă la foc ale clădirilor
In funcţie de gradul pericolului de incendiu

Categoria
fabricaţiei
din punctul Caracteristicile de incendia Exemple de fabricaţii sau secţii
de vedere ale procesului tehnologic încadrate în categoriile respective
al perico-
lului de
incendiu

A. I Procese tehnologice legate de uti- Secţiile pentru extragerea benzi-

j lizarea: nei, dispozitivele şi staţiile de
I — substanţelor a căror aprindere pompare a lichidelor cu tem-
sau explozie poate să aibă loc peratura de inflamabilitate a
în urma acţiunii apei sau a vaporilor pînă la 28°C; fabri-
caţia hidrogenului şi a aceti-
oxigenului din aer;
lenei; camerele pentru încăr-
— lichidelor cu temperatură de cat acumulatoare; secţiile de
inflamabilitate a vaporilor de vopsitorie cu nitrolacuri
28°C şi sub această limită;
— gazelor combustibile şi a va-
porilor a căror limită inferioa-
ră de explozie este mai mică
de 10%.

B. Procese tehnologice legate de uti- Secţiile de preparare, măcinare

lizarea: şi de .transport a prafului de
cărbune şi a făinii de lemn;
— lichidelor cu temperatura de
secţiile de prelucrare a cauciu-
inflamabilitate a vaporilor cu-
cului sintetic; staţiile de spălare
prinsă între 28 şi 12(rC cu abur a cisternelor şi a rezer-
— gazelor combustibile care au voarelor de păcură sau al re
limita inferioară de explozie lichide; depozitele de lichide
mai mare de 10% faţă de vo- combustibile şi staţiile de pom-
lumul aerului pare pentru lichide combusti-
Procesele tehnologice în care se bile
degajă în stare de suspensie,
fibre, pulberi combustibili şi
praf în cantităţi care pot forma
cu aerul amestecuri cu pericol
de explozie
 Tabela 1 (continuare)

Categoria
fabricaţiei
din punctul Caracteristicile de incendiu Exemple de fabricaţii aau secţii
de vedere ale procesului tehnologic încadrate în categoriile respective
al perico-
lului de
incendiu

c. Procese tehnologice legate de Secţiile pen,tru prelucrarea lem-

prelucrarea sau întrebuinţarea: nului, tîmplăriile, dulgheriile,
secţiile de modele, dogăriile şi
— substanţelor şi materialelor atelierele pentru fabricarea am-
combustibile solide; balajelor de lemn; depozitele
— lichidelor cu temperatura de acoperite de cărbuni; depozite-
inflamabilitate a vaporilor le de materiale combustibile şi
peste 120®C precum şi a lichi- lubrefianţi; atelierele pentru
delor şi gazelor care întreţin transformatoare e,tc.
arderea

D. Procese tehnologice legate) de: Secţiile de turnare şi topire a

— prelucrarea substanţelor şi ma- metalelor; secţiile de forje; sec-
terialelor incombustibile în ţiile de încercare a motoarelor;
stare fierbinte, topită sau in- secţiile cu mo.toare cu ardere
internă; secţiile pentru prelucra-
candescentă şi însoţită de de-
rea termică a metalelor; sălile
gajare de căldură, radiantă sau de cazane; centralele electrice
degajări de flăcări şi scîntei;
— arderea în calitate de com-
bustibil a subsitanţelor solide şi
gazoase

Procese tehnologice legate de Secţiile mecanice de prelucrare

prelucrarea: la rece a metalelor (în afară de
aliajele de magneziu); staţiile
— substanţelor şi materialelor in- de suflătoare şi compresoare
combustibile în stare rece; de aer şi de alte gaze incom-
— materialelor combustibile în bustibile; secţiile pentru rege-
stare de umiditate înaintată, nerarea acizilor; secţiile de scu-
astfel că posibilitatea aprinde- lărie; secţiile de matriţare şi
rii este exclusă laminare la rece a metalelor;
decantoarele pentru cenuşă şi
zgură; instalaţiile de tratare,
pompare şi .transvazare a lichi-
delor incombustibile; turnurile
de răcire a apei

Categoria pericolului de incendiu sau de explozie a unui anumit

proces tehnologic determină măsurile care se impun pentru stabili-
rea gradului de rezistenţă la foc, a suprafeţei necesare precuin şi
a numărului de etaje admis pentru clădirea în care se desfăşoară
procesul tehnologic respectiv.
 La amplasarea în aceeaşi clădire a unor procese tehnologice di-
ferite «ca pericol de incendiu, gradul de rezistenţă la foc şi catego-
ria de pericol de incendiu a întregii clădiri sînt determinate de pro-
cesul tehnologic cel mai periculos. Pot face excepţie de la această
regulă următoarele cazuri:
a) Cînd suprafaţa sau volumul încăperii, ocupat de procesul
tehnologic cu pericolul de incendiu cel mai mare, nu depăşeşte
5®/a din suprafaţa sau din volumul încăperilor dintr-un comparti-
ment cu proces tehnologic mai puţin periculos. în acest caz tre-
buie să se ia m^uri speciale, care să înlăture posibilitatea formării
concentraţiilor locale cu pericol de explozie sau a întinderii incen-
diului dincolo de limita sectorului care prezintă pericol de incendiu
mărit.
b) Cînd volumul încăperii ocupat de procesul cu pericol mai
mare de incendiu este separat prin pereţi antifoc. în acest caz,
gradul de rezistenţă la foc se stabileşte pentru fiecare comparti-
ment în parte, în concordanţă cu categoria respectivă de pericol
de incendiu.
Suprafeţele maxime admise ale clădirilor sau ale încăperilor
delimitate de pereţi antifoc, în funcţie de gradul de rezistenţă la
foc şi de categoria de pericol de incendiu a procesului tehnologic
ce se desfăşoară în clădirea sau în încăperea respectivă, sînt date
în tabela 2.
La clădirile cu curţi închise şi semiînchise în formă de LI sau
L L trebuie să se prevadă între clădiri distanţe de siguranţă contra
incendiilor.
Subsolurile în dare se depozitează materiale combustibile, cu
o suprafaţă a pardoselii de peste 3 000 m- şi o lăţime mai mare
de 30 m, trebuie să fie compartimentate prin coridoare de protec-
ţie, cu o lăţime minimă de 2 m, cu pereţi executaţi din materiale
incombustibile sau prin pereţi de compartimentare. Pereţii de com-
partimentare precum şi pereţii coridoarelor vor avea o limită de
rezistenţă la foc de minimum o oră.
Compartimentele sau coridoarele trebuie să fie prevăzute la
capetele frontale cu o ieşire spre exterior sau în casa scării.
La amplasarea secţiilor cu pericol de incendiu sau de explozie
pe teritoriul întreprinderii trebuie să se ţină seama de posibilităţile
de izolare a acestor clădiri prin zone de protecţie faţă de celelalte
secţii sau centre populate.
Distanţa dintre două clădiri industriale vecine, dintre două
construcţii sau depozite închise (cu excepţia depozitelor pentru
care se prevăd prescripţii speciale), în funcţie de gradul lor de re-
zistenţă la foc, este dată în tabela 3.
 Tabela 2
Suprafeţe maxime admise pentru compartimente
de incendiu în clădiri industriale

Gradul dc Suprafeţele orizontale maxime admiîţe

Categoria rezistenţă Numărul maxim pentru compartimente de incendiu, m^
de pericol la foc de etaje admis
dj incendiu al clădirii
Clădiri fără etaj Clădiri cu etaj

A I 1 Nu se limitează
II 1 4 000
i

B I 6 Nu se limitează
II 3 5 000 2 500

1 Nu se limitează Nu se limitează
II 6 7 000 4 000
c III 3 3 000 2 000
IV 1 2 000
V 1 j 1200

1
I şi II Nu se limitează i[ Nu se limitează
D III 2 3 000 2 000
IV 1 2 500
V 1 1500

I şi II Nu se limitează Nu se limitează
E III 3 4 500 3 000
IV 2 3 000 2 000
1 V 2 2 000 1 250

Tabela 3
Distanţe minime între două clădiri industriale

Distanţa în metri dintre construcţia proiectată şi con-

Gradul d- rezistenţă la foc strucţia din vecinătate avînd gradul de rezistenţă la foc de:
al clădirii sau construcţiei
proiectata
I-Il III IV-V

I-II 10 12 16
III 12 16 18
IV—V 16 18 20

Cînd într-o clădire sînt instalate secţii cu fabricaţii de categorii

diferite de pericol de incendiu, distanţele faţă de clădirile vecine,
măsurate de la perimetrul acestor secţii, se stabilesc separat în
funcţie de pericolul de incendiu sau de explozii al acestora.
 în clădirile cu procese tehnologice diferite, fabricaţiile mai pe-
riculoase din punctul de vedere al incendiului trebuie să fie am-
plasate (dacă procesul tehnologic permite acest lucru) lîngă pereţii
exteriori ai clădirii (dacă are un singur etaj) sau în etajul superior
(în clădirile cu mai multe etaje).
Amplasarea anexelor social-sanitare este admisă în clădirile în
care sînt instalate fabricaţii de categoria A şi B de pericol de in-
cendiu, nimiai cu condiţia să fie separate prin pereţi antifoc. în
cazul în care este necesară o comunicare între încăperile de fabri-
caţii şi cele anexe, aceasta se face prin încăperi tampon.
în aceste cazuri, cum şi în cazul în care, din punct de vedere
tehnologic, este necesar să existe o comunicaţie între încăperile cu
fabricaţii de categoriile A şi B de pericol de incendiu (v. tabela 1)
şi alte încăperi cu alte categorii de pericol de incendiu, aceasta se
poate face prin încăperi tampon, bine ventilate şi prevăzute cu uşi
care să aibă o limită de rezistenţă la foc de minimum 45 min.
Uşile trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să le menţină tot
timpul închise.
Această prevedere se aplică şi în cazul în care este necesară o
comunicaţie între încăperi cu fabricaţii de categoriile A şi B de
pericol de incendiu, atunci cînd există motive speciale de securi-
tate care să impună acest lucru.
Clădirile trebuie să fie prevăzute cu scări exterioare de incen-
diu pentru intervenţii. Ele sînt obligatorii în următoarele cazuri:
— la clădirile care au înălţimea pînă la cornişe de cel puţin
12 m;
— la clădirile care au acoperişuri denivelate, pentru asigurarea
circulaţiei între părţile acestora situate la diferite niveluri, dacă
denivelarea minimă depăşeşte 1,50 m;
— la clădirile ale căror acoperişuri sînt prevăzute cu lumina-
toare mai lungi de 80 m, pentru a se asigura circulaţia peste
acestea.
Toate uşile trebuie să se deschidă în sensul ieşirilor celor mai
apropiate, iar uşile de la scară trebuie să se deschidă spre exterior.
Adeseori din cauza dimensiunilor mari ale uşilor din încăperile in-
dustriale, deschiderea şi închiderea lor fără utilizarea dispozitivelor
mecanice este dificilă. Deschiderea automată a uşilor cu ajutorul
diferitelor mecanisme prezintă avantaje însemnate din punctul de
vedere al tehnicii securităţii şi al igienei muncii. închiderea rapidă
a uşilor preîntîmpină curenţii periculoşi de lungă durată şi permite
asigurarea unui schimb normal de aer.
 în industria chimică unde există pericole din punctul de vedere
al incendiilor şi exploziilor se amenajează uşi ignifuge. Cele mai
simple uşi de acest fel sînt uşile de lemn acoperite cu tablă de fier.
Mai sigure sînt uşile din rame de fier, la care se montează, pe
ambele părţi, tablă de fier groasă. Spaţiul între plăcile de fier este
umplut cu kieselgur de azbest, în care se fixează ţevi goale în in-
terior. Astfel de uşi nu se deformează chiar în cazul unui incendiu
de mari proporţii.
Uşile destinate pentru evacuarea oamenilor trebuie să se des-
chidă în direcţia ieşirii din clădire. In încăperile în care niunărul
lucrătorilor este mic (maximum 15), se admite închiderea uşilor
spre interior, cu excepţia încăperilor în care se află amplasate in-
stalaţii care fac parte din grupele A, B şi C.
Numărul scărilor şi amplasarea lor se calculează, astfel încît în
caz de incendii sau de explozii să se asigure evacuarea rapidă şi
fără pericol a oamenilor din interiorul clădirii.
în acest scop, accesul spre scări trebuie să fie uşor, iar uşile
să nu fie închise cu chei. De asemenea, se va avea grijă ca toate
locurile de trecere şi de circulaţie să nu fie aglomerate.
Amenajarea greşită a pardosehlor atrage după sine o serie de
pericole de accidentare. Astfel multe accidente au loc din cauza
căderii lucrătorilor, datorită denivelării pardoselilor existente, gro-
pilor sau datorită stării alunecoase a acestora.
In încăperile nericuloase din punctul de vedere al exploziilor,
pardoselile de beton pot cauza apariţia scînteilor, dacă sînt lovite
de obiecte metalice. De asemenea, constituie un pericol de acci-
dente pardoseUle corodate de acizi.
In industriile periculoase din punctul de vedere al exploziilor
se amenajează pardoseli moi din dale de ceramică, asfalt, magne-
zită etc., iar pentru cele periculoase pentru foc, din beton. în ca-
zul cînd în încăperi se utilizează substanţe toxice sau cu efect agre-
siv, pardoselile se execută din materiale rezistente la acţiunea
substanţelor chimice şi care nu absorb aceste substanţe.
Dacă din cauza condiţiilor procesului tehnologic, pe pardosea
cad cantităţi însemnate de lichide, atunci podelile trebuie să se exe-
cute din materiale impermeabile.
In toate cazurile pardoselile trebuie izolate termic, pentru a nu
afecta sănătatea lucrătorilor. în locurile de muncă permanente se
amenajează pardoseli calde, copacte, fără crăpături, impermeabile
pentru apă, cu o suprafaţă ce nu prezintă pericol de alunecare şi care
pot fi uşor curăţite sau spălate. In toate cazurile, la pardoseli tre-
buie să se prevadă posibilitatea scurgerii apei.
2 — Tehnica securităţii muncii în ind. chimică
17
 Condiţiile igienice de muncă în industria chimică sînt determi-
nate, în mare măsură, de tehnologia fabricaţiei şi de caracteristicile
aparaturii. Mare importanţă prezintă, de asemenea, problemele care
trebuie rezolvate la proiectarea clădirilor, cum sînt: înălţimea încă-
perilor, raporturile dintre diferitele încăperi, construcţiile de pe latu-
rile clădirii etc. La proiectare trebuie să se aprecieze, de asemenea,
din punct de vedere igienic unul dintre cei mai importanţi factori ai
]Droiectării, şi anume amplasarea reciprocă a secţiilor şi a sectoarelor
din fabricile chimice.
 CAPITOLUL II

TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII LA DEPOZITAREA

SUBSTANŢELOR PERICULOASE

Cauzele principale care provoacă accidente şi incendii în depo-

zite se datoresc amenajării necorespunzătoare a acestora, precum şi
nerespectării condiţiilor de tehnică a securităţii la depozitarea mate-:
rialelor. La proiectarea şi amenajarea depozitelor trebuie să se ţină
seamă de condiţiile privitoare la jezistenţa clădirilor la coroziune
(în special cînd se depozitează acizi) şi la rezistenţa la foc (în cazul
depozitării substanţelor inflamabile şi explozive). Pentru asigurarea
exploatării depozitelor în condiţii lipsite de pericole trebuie să se
respecte, în principal, următoarele condiţii: utilizarea ambalajelor
rezistente şi etanşe; mecanizarea manipulării şi transportului; depo-
zitarea în încăperi separate a substanţelor inflamabile şi explozive.
Siguranţa exploatării materialelor periculoase depinde în special
de modul cum se face ambalarea acestora. Muncitorii care lucrează
în depozite trebuie să fie înzestraţi cu mijloace corespunzătoare de
protecţie individuală. Depozitele trebuie să fie prevăzute cu mijloace
pentru stingerea incendiilor, precum şi pentru acordarea primului
ajutor în caz de accidente (arsuri, intoxicaţii etc.).
La amplasarea depozitelor trebuie să se respecte distanţele din-
tre acestea şi obiectele învecinate, ţinîndu-se seamă de zona de întin-
dere a incendiului şi exploziei, de gradul de pericol pe care îl pre-
zintă substanţele depozitate în clădirea respectivă şi al celor utili-
zate în locurile de muncă din apropiere, de cantitatea substanţelor
depozitate, de gradul de rezistenţă la foc al clădirilor, de mijloacele
pentru localizarea rapidă a incendiilor şi de condiţiile referitoare la
interzicerea depozitării în acelaşi loc a substanţelor ce pot reacţiona
între ele.
1. DEPOZITE DE ACIZI

Pentru evitarea degradării, ambalajele care conţin acizi nu tre-

buie să se depoziteze în apropierea suprafeţelor încălzite sau în lo-
curi unde pot fi expuse acţiunii razelor solare. Pentru a evita

2* 19
pericolul care se poate datori dilatării termice a lichidului în inte-
riorul ambalajului, acesta nu trebuie să se umple mai mult de 9/10
din capacitatea sa.
Acizii nu trebuie depozitaţi în subsoluri, deoarece în caz de
incendiu stingerea şi evacuarea lor este greu de realizat.
în cazul depozitării acizilor în locuri deschise trebuie să se ame-
najeze şoproane pentru a-i feri de precipitaţiile atmosferice şi de
încălzirea datorită razelor solare.
Suprafeţele pe care se depozitează acizii se acoperă cu un strat
de material rezistent la acizi şi se prevăd la margine cu şanţuri pen-
tru scurgerea acizilor în cazul vărsării lor accidentale.
Pe aceste suprafeţe nu se admite âcumularea materialelor uşor
inflamabile. Depozitele de acizi închise se prevăd cu posibilităţi de
ventilare (naturală sau mecanică). Depozitele se prevăd, de aseme-
nea, cu materiale pentru neutralizarea acizilor în cazul vărsării lor
(sodă calcinată, soluţii de sodă caustică, amoniac, var etc.). In cazul
în care se produc incendii sau acizii se varsă accidental, locul res-
pectiv trebuie stropit cu o cantitate mare de apă pentru diluarea
acizilor. în cazul vărsării acidului sulfuric, locul se acoperă cu nisip,
cenuşă, pietriş etc. şi numai după aceasta se foloseşte apă, deoarece
acidul sulfuric în amestec cu apa degajă o cantitate mare de căldură,
însoţită de o degajare puternică de vapori. în depozite, damigenele
cu acizi se aşază în grupe de maximum 100 bucăţi şi cel mult în
patru rînduri. între grupe se lasă o trecere de cel puţin 1 m lăţime.
Damigenele se aşază cît mai aproape unele de altele, luîndu-se
măsuri de precauţie pentru evitarea spargerii lor.

a. Depo|ptarea acidulai sulfuric

Deoarece acidul sulfuric folosit în industrie diferă foarte mult

prin concentraţie şi puritate, alegerea materialelor corespunzătoare
pentru conducte, pompe şi cisterne, prezintă pentru fiecare caz o
problemă foarte comphcată.
Pentru depozitarea şi transportul acidului sulfuric cu o concen-
traţie mai mică de 77®/o se folosesc vase căptuşite cu plumb, iar
pentru concentraţii mai mari, vase şi conducte de fontă şi oţel.
Acidul sulfuric se încarcă în cisterne, butoaie de oţel şi dami-
gene. Cisternele pentru acid sulfuric trebuie să fie uscate şi prevă-
zute cu dispozitive pentru închiderea lor etanşă. La măsurarea
nivelului de acid în cisterne se foloseşte o linie gradată. în timpul mă-
surării este interzisă folosirea focului deschis (lămpi sau chibrituri)
deoarece acidul reacţionează cu metalul punînd în libertate hidrogen
liber, care în contact cu aerul formează un amestec exploziv. Cister-
nele sînt prevăzute cu supape de siguranţă pentru micşorarea pre-
sixmii gazului care se formează în urma reacţiei acidului cu metalul.
înainte de începerea reparaţiilor sau curăţirii cisternelor golite de
acid sulfuric, este necesar ca în prealabil să se verifice dacă execu-
tarea acestor lucrări nu prezintă pericole. Cisternele golite pot con-
ţine gaze toxice (oxizi de azot, hidrogen sulfurat etc.).
Descărcarea acidului din cisterne se efectuează fie cu aer com-
primat, printr-o ţeavă introdusă în acid, fie printr-un robinet de des-
cărcare amplasat la partea inferioară.

b. Depozitarea acidului azotic

Acidul azotic fiind un oxidant foarte puternic, la încărcarea lui în

damigene sau în alte vase trebuie să se urmărească ca în acestea să
nu ajungă substanţe organice (resturi de materiale de ambalaj, paie,
rumeguş etc.). In cazul în care astfel de materiale ajung în vasele
cu acid azotic are loc descompunerea şi oxidarea lor formîndu-se
gaze care pot produce incendii şi chiar explozii.
Materialele cu care se căptuşesc coşurile sau cutiile de lemn, care
servesc la transportul damigenelor cu acid azotic, trebuie să fie pro-
tejate împotriva aprinderii, prin impregnare cu o soluţia dfî._var,
alaun etc. ^
La depozitarea şi transportul acidului azotic în damigene este
necesar ca sticla să fie fără defecte (să nu prezinte băşici). In afara
damigenelor de sticlăj acidul azotic se mai transportă şi depozitează
în ambaiaje-de-oţeL In cazul ambalajelor de oţel, acidul azotic reac-
ţionează cu fierul formînd pe suprafaţa acestuia un strat de oxid de
fier, insolubil în acid, care constituie o peliculă protectoare împbtriva
acţiunii distructive ulterioare a acidului.
Damigenele cu acid azotic trebuie să fie păstrate sub şoproane.
In lunile de vară ele trebuie protejate împotriva încălzirii datorită
razelor solare, cu o prelată care trebuie stropită periodic cu apă rece.
Depozitele de acid azotic trebuie să fie prevăzute în permanenţă cu
materiale de neutralizare, nisip şi lopeţi pentru acoperirea acidului ;
în cazul în care se varsă accidental. '

2. DEPOZITE PENTRU PĂSTRAREA RECIPIENTELOR

TRANSPORTABILE CU GAZE COMPRIMATE ŞI LICHEFIATE

Aceste recipiente se depozitează în clădiri închise sau sub şo-

proane, astfel încît să fie protejate împotriva acţiunii razelor solare.
Depozitarea se face în conformitate cu prescripţiile D.G.M.S.I.
 Dacă depozitele sînt amplasate în clădiri, acestea trebuie să fie
independente, fără etaj, iar acoperişul şi pereţii construiţi din mate-
riale necombustibile. Acoperişul va fi astfel construit, încît să cedeze
uşor în caz de explozii. Uşile se deschid în afară, iar geamurile
ferestrelor trebuie să fie mate sau vopsite în alb.
Pardoselile depozitelor trebuie să fie plane, nealunecoase, iar în
cazul cînd în încăperea respectivă se depozitează recipiente cu gaze
combustibile sau inflamabile, ele trebuie să fie executate din mate-
riale care să excludă posibilitatea producerii de scîntei în cazul
lovirii lor.
Temperatura încăperilor unde se depozitează recipiente nu tre-
buie să depăşească 30°C. încălzirea se realizează numai cu instalaţii
centrale cu apă caldă sau cu abur de joasă presiune. în aceste încă-
peri se interzice folosirea focului deschis sub orice formă.
Prin nerespectarea normelor privind depozitarea recipientelor
transportabile sub presiune pot avea loc diferite acidente. Astfel,
se pot produce accidente dacă se depozitează în aceeaşi încăpere
recipiente cu gaze diferite, cu proprietăţi chimice deosebite şi care
pot forma amestecuri periculoase ce pot exploda; de asemenea, dacă
în depozite se păstrează recipiente pentru gaze toxice şi dacă aceste
recipiente nu sînt etanşe se pot produce accidente prin intoxicare.
Păstrarea recipientelor cu oxigen în aceleaşi încăperi cu reci-
pientele cu gaze combustibile este periculoasă, deoarece, dacă în
aerul încăperii se află vapori sau gaze combustibile, oxigenul contri-
buie la formarea de amestecuri explozive.
Un pericol mare îi prezintă şi hidrogenul în combinaţie cu clorul
sau cu oxigenul. Astfel, amestecul de hidrogen şi clor în volume egale
este foarte periculos putînd să explodeze chiar sub acţiunea luminii
solare sau sub acţiunea unei surse puternice de lumină artificială.
Din această cauză se interzice păstrarea în aceeaşi încăpere a reci-
pientelor de hidrogen şi de clor.
în general, păstrarea în acelaşi depozit a recipientelor care con-
ţin gaze diferite nu este recomandată. Depozitarea împreună a reci-
pientelor ce prezintă un pericol reciproc, care formează amestecuri
explozive sau care se autoaprind dacă vin în contact (oxigenul, clo-
rul şi gazele combustibile) este cu totul interzisă.
Recipientele se aşază în depozit în poziţie verticală în boxe sau
în stelaje construite pentru maximum 20 recipiente, asigurindu-se
între stelaje un spaţiu pentru manipularea acestora, de minimum
1,5 m.
Recipientele fără postament pot fi aşezate în poziţie orizontală
pe rame sau pe stelaje, a\and o înălţime maximă de depozitare de
1,5 m.
 Distanţele între depozitele de recipiente şi clădirile din jur sînt
date în tabela 4.
Tabela 4
Distanţele dintre depozitele de recipiente şi clădirile vecine
Distanta minimă, !n m, fată
d6 clădiri cu gradul
Capacitatea Clădirile faţă de care de rezistentă la foc de:
depozitului se determină distanta
I-II III IV-V

Pînă la 100 recipi- Clădiri industriale cu fa-

ente bricaţii de categoriile:
A, B, C, 25 30 35
D 20 25 30
E 15 20 25

De la 101 la 500 Clădiri industriale cu fa-

recipiente bricaţii de categoriile:
A, B, C, 30 40 50
D 25 35 45
E 20 25 35

De la 501 la 1500 Clădiri industriale cu fa-

recipiente bricaţii de categoriile:
A, B, C, 40 50 65
D 35 45 60
E 30 40 55

Peste 1500 Clădiri industriale cu fa-

recipiente bricaţii de categoriile:
A, B, C, 50 65 75
D 45 60 70
E 40 55 65

Independent de nu- Clădiri social-administra-

mărul recipiente- tive şi de locuit 50 50 50
lor

Independent de nu- Clădiri publice şi clădiri

mărul recipiente- cu săli aglomerate 100 100 100
lor

Depozitele destinate pentru recipiente cu gaze combustibile sau

toxice trebuie să fie prevăzute cu instalaţii de ventilare care să
asigure o concentraţie nepericuloasă a gazelor. Aerul viciat eva-
cuat nu trebuie îndreptat spre locurile unde se află un foc deschis
şi nici spre încăperi cu acces de persoane.
Pentru evitarea incendiilor provocate de descărcările atmosferice,
depozitele trebuie să fie prevăzute cu instalaţii de paratrăsnet sau să
se găsească în zona de protecţie a paratrăsnetelor.
 Recipientele pentru gaze toxice se păstrează în încăperi special
amenajate şi izolate de restul clădirilor. în imediata apropiere a aces-
tor depozite trebuie să existe o încăpere în care să se prevadă un
număr suficient de măşti pentru gaze şi substanţe neutralizante.
Intrarea în depozitele de gaze toxice trebuie să se facă numai cu
măşti de protecţie.
Recipientele pentru hidrogen sulfurat se păstrează în aer liber,
sub im şopron, iar cele cu gaze inerte ((bioxid de carbon, azot etc.)
se pot păstra în aceeaşi încăpere cu alte gaze.
Depozitarea recipientelor în locuri imiede, în încăperi cu atmo-
sferă viciată sau cu acţiime corosivă asupra materialelor din care sînt
construite recipientele cum şi depozitarea în culuare, ganguri sau în
camere în care circulă persoane nu este permisă.
în depozitele de recipiente trebuie să se afişeze, la locuri vizi-
bile, instrucţiimi de tehnica securităţii şi reguli privind manipularea
recipientelor. Se vor prevedea şi afişe prin care se interzice intrarea
persoanelor străine şi fumatul în depozit.

3. DEPOZITE DE LICHTOE COMBUSTIBILE

In depozitele de lichide combustibile trebuie să se stabilească

măsuri de prevenire a incendiilor în funcţie de temperatura de infla-
mabihtate a vaporilor emanaţi, de cantitatea de lichid depozitat şi
de modul de depozitare.
Fiecare rezervor de produse combustibile trebuie să fie prevăzut
cu instalaţii de stingere a incendiului care lucrează fie cu abur,
fie cu materiale spumante.
în funcţie de temperatura de inflamabilitate a vaporilor ema-
naţi, lichidele combustibile se împart în patru clase, care sînt date
în tabela 5.
După capacitatea de înmagazinare, depozitele se clasifică în
categoriile indicate în tabela 6.
In timpul manipulării combustibililor lichizi nu trebuie să se folo-
sească aparate electrice care ar putea provoca scîntei sau să existe
vTeo sursă de foc la o distanţă mai mică decît 15 m.
Rezer\^oarele de combustibil nu trebuie să aibă pierderi sau ne-
etanşeităţi. Pentru iluminarea interiorului rezervoarelor de păcură,
în timpul reviziilor şi al reparaţiilor se folosesc lămpi electrice por-
tative de 12 V cu protecţie specială. Intrarea în rezervoarele goale
nu este admisă decît după ce s-au aerisit bine prin suflare cu aer.
 Tabela 5
Clasificarea lichidelor combustibile

Temperatura
de inflama-
ClaM bilitate a Denumirea lichidelor
vaporilor
° CJ

Benzină, benzen, ligroină, eter etilic, sulfura de car-

I sub 2S bon, (toluen, lacuri de spirt, aldehidă acetică, gazo-
lină, white-spirit, etil-benzen, alcool etilic eta

Petrol lampant, motorină de tractor, alcool butilic,

II 28-45 diacetonă, terebentină, ulei de pin, ulei de tere-
bentină, anhidridă acetică, acid acetic e,tc.

Motorină obişnuită, păcură, nitrobenzen, tetradecan,

III 45—120 aldehidă formică, acetat de clor-e,til, etanol-amină,
fuifurol etc.

Uleiuri lubrifiante, unsori consistente, parafină, bi-

IV peste 120 tum de petrol, asfalt, gudron de ulei, acid oleic,
ulei de parfumerie, creozQt etc.

Tabela 6
Clasificarea depozitelor de lichide combustibile '
Capacitatea de Snmagazinare, m^
Categoria') depozitului
Lichide clasele I - I I | Lichide clasele I I I - I V

IV 501—2 500 2 501—12 500

V 51— 500 251— 2 500
VI 11— 50 51— 250
VII pînă Ia 10 pînă Ia 50
1) Pentru depozitele mai mari decît cele prevăzute in această tabelă (categoria l. II
şi III) se aplică prescripţiile P.C.I. pentru industria petrolieră.

Rezervoarele pentru combustibil lichid se pot amplasa în mai

multe feluri (fig. 1) şi anume:
— la suprafaţa solului (fig. 1, a, b), atunci cînd fundul rezer-
voarelor se găseşte la acelaşi nivel sau mai sus decît nivelul tere-
nului înconjurător, precum şi atunci cînd fundul rezervoarelor se
găseşte la o adîncime mai mică decît jumătate din înălţimea lor.
Uneori rezervoarele se amplasează la suprafaţa solului, astfel încît
nivelul lichidului este cu 2 m mai sus decît nivelul terenului în-
conjurător;
 — semiingropate, (fig. 1, c) cînd mai mult decît jumătate din
înălţimea rezervorului este îngropată în pămînt, astfel încît nivelul
cel mai ridicat al lidiidului din interior se poate afla cu maximum
2 m deasupra nivelului tere-
nului;
— îngropate (fig. 1, d),
în cazul cînd partea supe-
rioară a rezervoarelor este
cu 0,20 m mai jos decît ni-
velul terenului.
Construcţia rezervoarelor
pentru produse petroliere se
execută numai din materia-
le necombustibile.
Conductele de alimenta-
re cu combustibil lichid tre-
buie să fie prevăzute cu robi-
nete accesibile şi uşor de ma-
Fig. 1. Modul de amplasare a rezer- Trecerea conductelor
voaretor: . j^p^afeţe încftlzite tre-
a, h — rezerxom la nipnifaţi solului; c — T . -j. fx
re/ervor «emiîngropat; d — retervor îngropat. DUie eVltata.

4. DEPOZITE PENTRU MATERIALE SOLIDE

Datorită proprietăţilor pe care le prezintă, aceste materiale se

păstrează în depozite descoperite, prevăzute cu rampe pentru uşu-
rarea operaţiilor de descărcare-încărcare, în şoproane sau în magazii
acoperite.
Construcţia depozitelor şi magaziilor trebuie astfel concepută,
încît să permită mecanizarea operaţiilor care se execută în depozite

a. Depozitarea cărbimilor

In contact cu oxigenul din aer, cărbunii se oxidează lent. Oxida-

rea este exotermă, iar încălzirea locală produsă poate ridica tempe-
ratura pînă la cea de aprindere.
La amplasarea depozitelor de cărbuni trebuie să se prevadă o
distanţă de cel puţin 2 m pînă la liniile de cale ferată uzinale şi de
cel puţin 4 m pînă la garduri sau ziduri Accesul la depozitele de
cărbuni se asigură prin linii de cale ferată sau prin drumuri pavate.
Terenul pentru depozitarea cărbunilor trebuie să fie uscat, fără
infiltraţii de apă. De asemenea, el trebuie să fie ferit de înzăpeziri
astfel dispus încît să permită scurgerea uşoară a apelor si^^erfi-
ciale. Pentru evitarea umezelii, depozitarea cărbunilor nu trebuie să
se facă direct pe pămînt, ci pe platforme special amenajate.
Dacă depozitarea cărbunilor se face în magazii sau şoproane, ele
trebuie să fie construite din materiale rezistente la foc. înălţimea lor
trebuie astfel calculată, încît distanţa de la suprafaţa cărbunilor pînă
la acoperiş să fie de cel puţin 1,9 m.
In conformitate cu normativul pentru proiectarea şi executarea
construcţiilor, din punctul de vedere al prevenirii incendiilor
(N.P.C.I.), înălţimea stivelor şi durata maximă de depozitare a căr-
bunilor nu trebuie să fie mai mare decît cele arătate în tabela 7.
Respectarea acestor date are o deosebită importanţă, deoarece
cărbunii au tendinţa să se încălzească şi chiar să se autoaprindă cînd
sînt depozitaţi în aer liber timp îndelungat şi în grămezi mari. De
aceea este necesar să se verifice temperatura grămezilor de cărbuni
cu ajutorul unor tije de oţel care se introduc în stiva de cărbune şi
se scot periodic, verificîndu-se dacă vîrful lor nu este prea cald, fapt
care ar indica existenţa unui focar de oxidare. Tot în acest scop se
folosesc ţevi de oţel, prevăzute în interior cu un termometru, care
indică temperatura din stiva de cărbuni. Depozitarea cărbunilor
pe platforme de asfalt sau de lemn nu este permisă.
Lungimea grămezilor din depozitele de bază nemecanizate nu se
limitează, însă lăţimea lor nu trebuie să depăşească 20 m.
Grămezile din depozitele de consum curent nemecanizate nu tre-
buie să aibă mai mult de 12 m lăţime şi 40 m lungime (fig. 2).

12
2
B2 12

Fig. 2. Schema unui depozit de cărbuni, de con-"

sum curent (nemecanizat);
— număr nelimitat de stive; I — gard; 2 — cale ferată;
3 — dmm.
 Tabela 7
înălţimea stivelor şi durata maximă de depozitare
a diferitelor categorii de cărbmii

înălţimea stivelor, m Durata maximă

de depoiiUie, luni
Felul cărbunilor
sub cerul sub cerul
sub şopron Ubei sub şopron liber

Antracit de orice fel 3,00 4,00 12 12

Huilă cu pînă la 20®/o materii vola-
tile (inflamabile) şi cu granulaţie
sub 10 mm 3,00 4,00 12 10
Huilă cu pînă la 20®/o materii vola-
tile (Şi cu granulaţie peste 10 mm 3,50 6,00 12 9
Huile cu pesite 20®/o materii volatile
{inflamabile) şi cu granulaţie sub
10 mm 3,00 3,50 12 12
Huile cu pes;te 20®/o materii volatile
(inflamabile) şi cu granulaţie peste
10 mm 3,50 5,00 12 9
Cărbimi (huile şi cărbimi bruni) se-
micocsificabili 3,00 4,50 12 10
Cărbuni bruni în blocuri 2,50 3,50 1 12 12
Cărbimi bruni huiloşi, spălaţi şi sor-
taţi 2,50 3,00 9 6
Lignit deshidratat sortat, cu granu-
laţie de 40—120 mm şi 30—350
mm 2,50 3,00 8 6
Lignit deshidratat mănmt cu granu-
laţie de 0—30 mm şi 0—40 mm 2,00 3,00 8 - 6
Lignit brut 2,50 4,00 9 6
Lignit brut mărunt sortat cu granu-
laţie de 0—30 mm 2,00 4,00 6 3
Lignit mărunt tăvălugit 2,50 5,00 12 • 9
Brichete de cărbuni de orice fel 2,50 3,00 8 6
Brichete din cărbuni (sfărîmături) 2,00 2 ^ 6 3
Cocs siderurgic (metalurgic) din hui-
lă şi cărbuni bruni 2,50 3,00 12 9
Semicocs din orice fel de cărbimi 2,50 3,00 8 4
Turbă tăiată în calupuri sau frezată 3,00 5,00 12 6
Cărbune din lemn (mangal) 3,00 — 6 —
 Dacă grămezile de cărbuni se aşază în straturi şi sînt presate,
înălţimea lor nu este limitată. De asemenea, nu se limitează înălţi-
mea stivelor în cazul în care cărbunii nu prezintă pericol de auto-
aprindere.
înălţimea grămezilor de cărbuni din deDOzitele mecanizate care
nu sînt protejate împotriva accesului aerului în grămezi nu trebuie
să depăşească 6 m.

b. Depozitarea carbidului

La depozitarea carbidului trebuie să se ţină seamă de proprieta-

tea pe care o are acesta de a forma, în contact cu apa, acetilenă, ceea
ce prezintă pericol de incendiu.
Depozitele de carbid se recomandă să fie prevăzute cu detectori-
analizori de vapori de acetilenă (C2H2) care emit semnale optice
şi acustice atunci cînd concentraţiile de C2H2 depăşesc limitele
admisibile corespunzătoare concentraţiei de aprindere cu aerul din
depozit.
Carbidul se depozitează în clădiri închise, independente, de gra-
dul I sau II de rezistenţă la foc. încăperile de depozitare trebuie să
fie uscate şi bine ventilate.
Depozitarea carbidului în subsoluri sau demisoluri nu este per-
misă. Pardoselile depozitelor de carbid trebuie să fie înălţate cu
50 cm faţă de nivelul solului.
Carbidul se păstrează în depozite, în butoaie metalice, care tre-
buie să fie închise etanş.
Păstrarea butoaielor în stive, pe trei rînduri suprapuse, este
admisă în depozitele mecanizate. In cazul depozitelor nemecanizate
depozitarea este admisă pe cel mult două rînduri. Intre rînduri tre-
buie să se intercaleze scînduri cu o grosime de 4—5 cm. Stivele se
aranjează astfel, încît să se evite căderea sau rostogolirea butoaielor.
Lăţimea trecerilor dintre stive trebuie să fie de minimum 1,50 m.
Deschiderea butoaielor de carbid trebuie să se facă mmiai în
încăperi separate de cele de depozitare pentru a evita producerea
de scîntei, deoarece de cele mai multe ori în butoaiele de carbid se
formează amestecuri explozive de aer şi acetilenă.
In cazul în care butoaiele de carbid se deteriorează în timpul
transportului, ele trebuie să se golească imediat, iar carbidul să fie
utilizat cît mai repede. Depozitarea lui se poate face în vase speciale
•ca cel reprezentat în fig. 3.
După golire, ambalajele se curăţă bine şi se spală apoi cu apă,
în aer liber, pentru a evita formarea ulterioară a amestecurilor ex-
plozive. Praful şi particulele mici de carbid se colectează în vase
mari umplute cu apă şi se neutralizează. Această operaţie trebuie să
se facă în aer liber, la distanţă de sursele de foc.
Depozitarea carbidului nu trebuie să se facă în încăperi în care
se depozitează şi alte materiale. In clădirile magaziilor centrale se
permite depozitarea carbidului în butoaie, numai
atunci cînd cantitatea depozitată nu este mai
mare decît 500 kg, respectîndu-se următoarele
condiţii.
— depozitarea butoaielor să se facă într-o
încăpere complet separată de restul clădirii, prin
pereţi şi planşeu care să aibă limita de rezistenţă
la foc de minimum 1,5 h, prevăzută cu o uşă
care să comunice cu exteriorul;
— în cazul în care condiţiile de producţie
necesită o comunicare cu restul clădirii, aceasta
Fig. 3. Vas special se poate face printr-o uşă care să aibă rezistenţa
pentru păstrarea Ia foc de minimum 45 min;
carbidului. — pardoseala încăperii trebuie să fie la o
înălţime de 0,20 m faţă de cea a încăperilor
vecine, iar în cazul în care nu se poate realiza o astfel de condiţie,
butoaiele se instalează pe o platformă care trebuie să aibă înălţimea
de cel puţin 0,20 m faţă de pardoseală.

c. Depozitarea sodiului şi a potasiului

Depozitarea acestor substanţe prezintă pericol, deoarece în con-

tact cu apa pot provoca explozii. De aceea, păstrarea lor se face în
petrol lampant anhidru sau în ulei.
Dacă 5odiul şi potasiul sînt în cantităţi ce depăşesc 0,5 t, depo-
zitarea lor trebuie făcută într-o clădire separată şi rezistentă la foc.
Această clădire trebuie amplasată la o distanţă de cel puţin 50 m de
celelalte construcţii.
Depozitele trebuie sa fie amplasate la extremitatea clădirilor,
separate de restul încăperilor printr-un zid de protecţie împotriva
focului şi prevăzute cu uşi duble care se deschid în afară.
Pentru a preîntîmpina pătrunderea apei, deasupra intrării în in-
teriorul depozitului se amenajează un şopron, iar înaintea intrării,
un prag.
Corpurile pentru iluminatul electric trebuie să fie închise etanş,
iar cablurile introduse în conducte. întrerupătoarele se plasează în
exterior pentru a se putea ilumina şi controla încăperea fără să fie
nevoie să se intre înăuntru.
Ambalajele cu sodiu metalic se aşază pe stelaje la o înălţime
de 200 mm. Din toate părţile trebuie să se lase locuri de trecere
care să aibă o lăţime de cel puţin 1 m. La intrare, trecerea trebuie
să aibă cel puţin 2,5 m.
Butoaiele cu sodiu metalic se aşază în două rînduri suprapuse
(cîte 8 într-un rînd). După fiecare două rînduri se prevede un loc
de trecere.

d. Depozitarea fosforului

Datorită pericolului de aprindere a fosforului în aer (în special

a fosforului galben), depozitarea lui trebuie făcută în încăperi re-
zistente la foc. Depozitele de fosfor trebuie prevăzute cu detectori
analizori de fosfor. în cantităţi mari, fosforul se depozitează în
bazine, sub apă. De obicei, depozitarea se face în cutii metalice în
care se toarnă apă. Pentru preîntîmpinarea îngheţării apei în timpul
iernii, încăperile trebuie încălzite la o temperatură mai mare de
zero grade. Depozitarea materialelor combustibile în aceste depo-
zite nu este admisă.
Gunoiul care conţine resturi de fosfor trebuie ars şi nu aruncat
împreună cu alte gunoaie. Este interzisă circulaţia personalului din
depozitele de fosfor în depozite cu substanţe combustibile şi uşor
inflamabile, întrucît se pot introduce prin încălţăminte bucăţi de
fosfor.

e. Depozitarea dizolvanţilor

Depozitarea şi manipularea alcoolilor, cetonelor, esterilor etc.,

folosiţi în industria lacurilor şi vopselelor, trebuie să se facă astfel,
încît să se obţină maximum de siguranţă, ţinînd seamă că aceşti
dizolvanţi sînt inflamabili şi toxici.
Locul pentru amplasarea depozitului trebuie în aşa fel ales, în-
cît să fie cît mai aproape de zona unde se face descărcarea trans-
porturilor cît şi de instalaţiile tehnologice consumatoare. O impor-
tanţă deosebită prezintă alegerea unui loc care să fie situat la o
distanţă suficientă de orice sursă de foc, pentru a preîntîmpina
aprinderea dizolvanţilor. Astfel, depozitul trebuie să fie amplasat
la o distanţă suficientă de cuptoare, locomotive, ateliere de su-
dură etc. Utilajul pentru stingerea incendiilor cum şi hidranţii tre-
buie să se amplaseze în locuri uşor accesibile.
De asemenea, zona de depozitare trebuie astfel aleasă, încît în
cazul unui eventual incendiu el să poată fi limitat numai la această
zonă, fără pericol de răspîndire la clădirile învecinate. Pentru în-
deplinirea acestei condiţii, la amplasarea depozitelor trebuie
respectate anumite distanţe de siguranţă, stabilite prin normative
şi regulamente.
Spaţiul rezervat depozitului trebuie să fie suficient de mare
pentru a permite amplasarea rezervoarelor la distanţa prevăzută în
norme (egală cu cel puţin un diametru între rezervoare).
Zona de depozitare se prevede cu diguri sau cu şanţuri care să
împiedice răspîndirea dizolvanţilor care eventual s-ar scurge din
rezervoare. De asemenea, zona de depozitare trebuie să fie suficient
de deschisă pentru ca vaporii degajaţi din gurile de aerisire a re-
zervoarelor să poată fi dispersaţi în atmosferă, fără a se acumula
în gropi sau în alte adîncituri ale terenului.
Majoritatea dizolvanţilor obişnuiţi fiind puţin corosivi, rezer-
voarele şi utilajele auxiliare pot fi confecţionate din oţel. Pentru
reţinerea particulelor de rugină care se formează atunci cînd dizol-
vantul conţine apă se folosesc filtre montate în conducta de trans-
fer din rezer\'Or.
In unele cazuri speciale, pentru a preveni coroziunea, rezer-
voarele se acoperă cu un strat de răşină anticorosivă sau se con-
struiesc complet din oţel inoxidabil. Uneori se folosesc şi rezer-
voare de aluminiu. Dizolvanţii cloruraţi nu trebuie depozitaţi în
astfel de rezervoare.
Locul de încărcare se va alege la circa 50 m de orice rezervor
sau clădire, avîndu-se grijă ca eventualele sciurgeri de dizolvanţi să
fie îndreptate în direcţie contrară oricăror zone de pericole, utili-
zîndu-se pante naturale sau şanţuri de scurgere.
O problemă de cea mai mare importanţă pentru siguranţa ope-
raţiilor de încărcare a dizolvanţilor inflamabili o constituie descăr-
carea la pămînt a electricităţii statice aciunulate în timpul pompă-
rii. Legarea la pămînt pentru eliminarea electricităţii statice în
timpul operaţiei de descărcare diferă după tipul vehiculului, al
cisternei de cale ferată sau al autocisternei (fig. 4).
După cum se vede din figură, conducta de descărcare este co-
nectată cu un cablu de domul cisternei, care la rîndul său, prin in-
termediul unui alt cablu, este legat de conductorul de legare la pă-
mînt. Şinele de rulare sînt l ^ a t e şi ele la pămînt.
Legătura dintre rezervorul de depozitare şi cisternă poate fi
făcută cu conducte din oţel, iar în cazul în care se folosesc furtu-
nuri de cauciuc, acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive
pentru descărcarea electricităţii statice.
Dacă în uzină există o conductă cu gaz inert, se recomandă ca
pe măsură ce lichidul inflamabil se extrage prin pompare din cis-
ternă, în spaţiul golit al acesteia să se introducă gazul inert, pentru
a exclude contactul lichidului cu aerul.
 Locul de deservire a instalaţiei de descărcare trebuie prevăzut
cu scări avînd mînă curentă, precum şi cu o platformă (eventual
acoperită) cu grilaj pentru a se putea ajunge uşor la domul cisternei.

Fig. 4. Legarea la pămînt a unei cisterne cu di-

zolvanţi în timpul operaţiei de descărcare:
i — conductori de legare la pămînt; 2 — conductă de
descărcare; 3 — platformă.

Nu se recomandă instalarea distribuitoarelor la locul de încăr-

care, deoarece există posibilitatea impurificării unei substanţe cu
alta. Din această cauză se prevede cîte o conductă separată pentru
fiecare tip de dizolvant.
Rezervoarele îngropate (fig. 5) se amplasează la o distanţă de
minimum 1,5 m de orice clădire sau fundaţie şi la minimum 0,6 m
între ele. Rezervoarele se acoperă cu un strat de pămînt de mini-
mum 0,6 m, iar în cazul în care
la suprafaţă se circulă, stratul
va fi de minimum 0,9 m.
In unele cazuri se instalează
rezervoare semiîngropate la
care se combină unele dintre
avantajele rezervoarelor îngro-
pate (stabilitatea temperaturii,
pierderi mici prin aerisire) cu
posibilitatea întreţinerii uşoare Fig. 5. Rezervor îngropat pentiu
a rezervoarelor în aer liber. Ele dizolvanţi:
prezintă însă pericolul răspîn- 1 — conductă de umplere; 2 — ţeavă
pentru manometru; 3 — ţeavă de aeri-
dirii lichidului conţinut, care sire; 4 — conductă de descărcare; 5 —
se poate acumula într-o adînci- gură de vizitare; 6 — inel de consolidare;
7 — placă de beton; 8 — bară de an-
tură de la suprafaţa solului, în corare.

3 — Tehnica securităţii muncii în ind. chimică 33

cazul cînd se fisurează. Rezervoarele se prevăd cu dispozitive de
aerisire (fig. 6) pentru evacuarea vaporilor în timpul golirii sau
umplerii lor. Dimensiunile dispozitivelor de aerisire depind, în spe-
cial, de capacitatea rezervorului, însă nu tr^bme să fie mai mici
decît cel mai mare racord de umplere sau de evacuare.

3--

Fig. 6. Dispozitiv Fig. 7. Indicator de nivel

de aerisire:
i — supapă de ledo-
cere a presiunii; 2 —
supapă de reducere <
vidului; 3 — opritor
de flăcări.
cu plutitor:
1 — rezervor; 2 — plutitor;
3 — cabluri pentru ghidarea
plutitorului; 4 — indicatorul
nivelului de lichid; 5 — man-
ta protectoare a benzu.

Dacă în mai multe rezervoare se încarcă acelaşi dizolvant, se

poate folosi un singur sistem de aerisire pentru toate rezer\^oarele
conţinînd acelaşi lichid. Sistemul prezintă, însă, dezavantajul că o
explozie la unul dintre rezervoare se poate propaga prin conduc-
tele de aerisire la toate celelalte. De aceea, folosirea sistemelor de
aerisire legate în paralel pentru mai multe rezervoare este inter-
zisă. Cînd rezervoarele conţin dizolvanţi diferiţi, la fiecare rezervor
se va prevedea o conductă de aerisire separată, pentru a se preveni
impurificarea acestora. Se recomandă ca în cazul acesta conducta
de aerisire să aibă capătul la o distanţă de minimum 0,6 m de pe-
reţii clădirilor, la cel puţin 0,9 m de sursa de umplere, la minimum
3,5 m deasupra pămîntului şi la maximum 6 m deasupra rezervo-
rului. Fiecare dispozitiv de aerisire va fi prevăzut cu un opritor de
flăcări pentru a preveni pătrunderea flăcărilor în rezervor.
Rezervoarele se prevăd, de asemenea, şi cu dispozitive pentiu
măsurarea nivelului de lichid. Deoarece sticlele de nivel prezintă
pericolul de a se sparge, ele nu trebuie să se folosească la rezer-
voarele cu substanţe inflamabile. Indicatoarele de nivel cu plutitor
sînt mult mai recomandate.
în fig. 7 este reprezentat un indicator etanş la gaze, cu plutitor.
Nivelul lichidului se citeşte direct pe o bandă legată la cadranul
indicatorului de nivel 4.
Pentru măsurarea nivelului în rezervoarele îngropate se folosesc
tije metalice care, pentru siguranţă, sînt introduse în ţevi ce pă-
trund pînă aproape de fundul rezervorului, astfel că în timpul mă-
surării spaţiul de vapori nu este expus la eventualele surse de
aprindere.
 CAPITOLUL III

TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII LA ÎNCĂRCAREA,

DESCĂRCAREA ŞI LA TRANSPORTUL MATERLVLELOR

Transportul materialelor, precum şi încărcarea şi descărcarea

acestora, necesită utilaje din ce în ce mai perfecţionate în scopul
creşterii productivităţii muncii şi a accelerăm proceselor industriale,
în industria chimică se prelucrează o gamă largă de produse atît
din punctul de vedere al aspectului fizic, cît şi al proprietăţilor chi-
mice, ceea ce face ca operaţiile de încărcare, descărcare şi trans-
port să se complice foarte mult. Din statistici se constată că 1 0 —
15Vo din totalul accidentelor din industria chimică se produc la
transportarea produselor chimice.

1. TRANSPORTUL MATERIALELOR SOLIDE

Transportul manual. In industria chimică există cazuri în care

transportul diferitelor materiale nu se poate mecaniza. La transpor-
tarea manuală se pot produce accidente mecanice (ca de exemplu
prin căderea obiectelor, greutăţilor etc.) sau accidente chimice (ar-
suri provocate de acizi sau de alte substanţe agresive).
Din această cauză, transporturile manuale trebuie organizate cu
grijă, iar muncitorii care execută transportul să fie instruiţi în prea-
labil asupra măsurilor de tehnică a securităţii muncii. La efectuarea
transporturilor manuale ti'ebuie să se utilizeze diferite dispozitive,
ca de exemplu: pîrghii, tărgi, roabe, cărucioare etc., care trebuie
să aibă dimensiuni potrivite pentru a putea rezista greutăţilor care
se manipulează.
Aceste dispozitive trebuie să fie verificate în pri\ânţa stării lor,
înainte de începerea lucrului.
La folosirea cărucioarelor pentru transportul diferitelor mate-
riale nu se va depăşi viteza de 4 km/h. în producţie se folosesc di-
ferite construcţii de cărucioare pentru transportul materialelor, care
prezintă avantajul că permit o utilizare raţională a spaţiului lor şi
o poziţie stabilă a încărcăturii în timpul transportului.

36
 Pentru prevenirea căderii încărcăturilor în timpul transportului,
cărucioarele sînt prevăzute cu margini laterale sau cu montanţi
speciali în funcţie de natura încărcăturii. Pentru a evita rănirea la
mîini a manipulanţilor, la transportul prin locuri înguste mînerele
cărucioarelor sînt prevăzute cu apărători.
Numeroase accidente au loc din cauza stivuirilor defectuoase;
de aceea, stivele trebuie aranjate în aşa fel, încît înălţimea lor să
nu depăşească de 1,5 ori latura mică a bazei de susţinere (care nu
trebuie să fie mai mare decît 2,5 m). înălţimea stivei trebuie ast-
fel aleasă, încît să permită scoaterea fără eforturi a materialelor,
între stive se lasă un spaţiu de trecere, astfel încît manipularea
materialelor să se facă fără pericole de accidente.
Scoaterea materialelor trebuie să se facă începînd de la vîrful
stivei pentru împiedicarea accidentelor prin dărîmarea acesteia.
Obiectele cilindrice (butoaie, recipiente, bare rotunde etc.), la
depozitare, trebuie să fie aşezate pe suporturi speciale potrivit for-
mei şi dimensiunii lor, pentru a evita rostogolirea lor şi dărîmarea
stivei.
Transportul mecanic.-Transportul mecanic din incinta fabricilor
se realizează de obicei cu ajutorul diferitelor mecanisme. Dintre
acestea, cele mai răspîndite sînt de^rocgjele. Ele pot fi utilizate
numai pe drumuri asfaltate sau bine pavate. Viteza electrocarelor
nu trebuie să fie mai mare de 12 km/h pe drumurile uzinale,
6 km/h în interiorul secţiilor de fabricaţie şi 3 km/h în spaţiile
aglomerate.
în producţie se utilizează din ce în ce mai mult transportoare
cu funcţionare continuă.
Transportoarele sînt instalaţii care se folosesc pentru transpor-
tarea materialelor solide, în vrac sau a celor ambalate, la distanţe
relativ mici.
în funcţie de caracteristicile materialelor care trebuie transpor-
tate (natura şi dimensiunile lor) se utilizează transportoare cu
bandă, transportoare cu palete (raclete), transportoare elicoidale,
transportoare oscilante etc.
Independent de tipul de transportor folosit, în toate cazurile
trebuie luate măsurile necesare, astfel încît să se excludă posibili-
tatea producerii accidentelor de muncă.
La amplasarea transportoarelor trebuie să se prevadă de am-
bele părţi treceri cu o lăţime minimă pentru a permite accesul fără
pericol de accidentare la mecanismele care trebuie întreţinute (un-
gere, revizie etc.).
Transportoarele amplasate în canale trebuie să se prevadă la
fiecare 15—20 m cu întrerupătoare pentru oprirea transportoarelor,
în caz de pericol sau avarii. în timpul reparaţiilor, pe dispozitivul
de pornire se aşază o tăbliţă de avertizare prin care se interzice
punerea în funcţiune a transportorului.
Transportoarele cu bandă pot fi montate fix la locul de muncă
sau pot fi mobile, în care caz se deplasează de la un loc la altul,
acolo unde este necesar să se efectueze operaţiile de transport al
materialelor.
Transportoarele fixe se utilizează, de exemplu, pentru transpor-
tul materiilor prime de la depozit pînă la secţiile de producţie,
pentru transportul produselor intermediare de la o instalaţie tehno-
logică la alta, pentru transportul produselor finite spre depozitate.
Transportoarele mobile prevăzute cu benzi scurte*se utilizează
în magazii pentru manipularea materialelor în bucăţi sau granule
(cărbune, sodă, minereuri etc.).
Dezavantajul acestor transportoare este formarea prafului, în
special dacă funcţionează la viteze mari. De aceea, ele trebuie să
fie prevăzute cu dispozitive pentru îndepărtarea prafului.
Transportoarele cu bandă pot prezenta pericol în cazul ruperii
benzilor. De aceea cusăturile trebuie să fie bine executate, iar în
cazul benzilor de cauciuc vulcanizările trebuie să fie rezistente.
Pentru înlăturarea pericolelor de accidente datorită ruperii ben-
zilor, normele de tehnică a securităţii impun ca acestea să fie con-
trolate periodic, în special cele care sînt montate la transportoarele
care funcţionează la viteze mari. In cazul în care transportoarele
se montează la o înălţime oarecare faţă de sol, sub ele trebuie să
se prevadă îngrădiri rezistente pentru evitarea accidentelor care se
pot produce prin căderea materialelor transportate.
La deser\drea transportoarelor cu bandă, accidentele se pot da-
tora şi imor defecte tehnice sau nefolosirii dispozitivelor de pro-
tecţie. Astfel se pot produce accidente în locurile unde banda se
înfăşoară pe tambur, din cauza căderii materialelor de pe trans-
portor etc.
La construcţia şi exploatarea transportoarelor cu bandă trebuie
să se ţină seamă de condiţiile impuse de normele de tehnică a
securităţii, printre care se pot menţiona:
— tamburele de antrenare, de inversare şi de întindere (role
de întindere), precum şi roţile cu lanţ trebuie să fie protejate cu
apărători;
— transportoarele folosite pentru materiale în vrac trebuie să
fie prevăzute cu dispozitive care să permită curăţirea fără pericol
a părţii interioare a benzii sau a tamburului. Dispozitivele trebuie
astfel construite, încît materialul transportat să nu cadă pe partea
benzii care execută cursa de întoarcere;
 — transportoarele trebuie să fie prevăzute cu dispozitive pentru
comanda opririi rapide din funcţiune (butoane, manete) astfel am-
plasate, încît să fie uşor accesibile;
— transportoarele folosite pentru materiale în bucăţi (baloturi,
lăzi) trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de oprire, care să fie
amplasat în raza de manipulare a muncitorilor pentru evitarea ac-
cidentelor care se pot produce în timpul încărcării şi descărcării;
— locurile de ungere a mecanismelor transportoarelor cu bandă
trebuie să fie uşor de identificat (de exemplu prin vopsire colo-
rată) şi uşor accesibile. întreţinerea mecanismelor trebuie să se
facă, de asemenea, comod în condiţii lipsite de pericole;
— în locurile imde 'circulă lucrătorii este necesar să se prevadă
podeţe de trecere peste benzile transportoare. Construcţia acestor
podeţe trebuie executată în conformitate cu normele de tehnica
securităţii.
_ Transpoirtoarele cu raclete se utilizează pentru transportul di-
feritelor materiale, în special a celor fierbinţi' (în afară de aşchii,
materiale friabile, umede sau lipicioase). Pentru evitarea accidente-
lor nu este permisă curăţirea racletelor în timpul funcţionării trans-
portorului.
~ Transportoarele elicoidăle se utilizează în diferite locuri de
muncă pentru transportul la distanţe mici a materialelor pulveru-
lente sau granulate (praf de zinc, cenuşă, carbid etc.).
Aceste transportoare, fiind introduse complet în carcase, nu pot
prezenta pericole de accidente decît dacă se introduce mîna în
gura de încărcare.
^ Transportoarele cu cupe (elevatoare) se utilizează pentru trans-
portul pe verticală sau în direcţie înclinată a materialelor pulveru-
ente sau granulate.
Pentru asigurarea securităţii muncii, organele în mişcare (roţi
de transmisie, lanţurile cu cupe etc.) se închid în carcase metalice.
Acestea trebuie să fie etanşe, pentru a se împiedica împrăştierea
•materialelor care se transportă în încăperea unde se lucrează.
Elevatoarele care transportă materialele la o înălţime mai mare
de 10 m se prevăd cu dispozitive de semnalizare.
Materialele în vrac se pot transporta şi cu ajutorul transportoa-
relor mecanice sau electromagnetice şi cu transportoare pneumatice.
Transportul în conducte închise se recomandă în special pentru
pulberile toxice, întrucît transportul este automat, nu degajă praf
şi satisface condiţiile de protecţie a muncii din acest punct de
vedere.
Transportoarele electromagnetice acţionate pe principiul vibra-
ţiilor pot transporta produse nocive sau fierbinţi, în condiţii optime
de igienă şi protecţie a muncii. Rezultate bune se obţin şi la
transportarea materialelor abrazive, pulveruleifte etc., pentru care
celelalte tipuri de transportoare nu dau rezultate satisfăcătoare.
In afara avantajelor economice (consum mic de energie), trans-
portoarele electromagnetice oferă posibilităţi largi pentru mecani-
zarea şi automatizarea diferitelor procese tehnologice care so-
licită eforturi fizice mari din partea muncitorilor sau a acelor
procese unde au loc degajări mari de substanţe nocive în atmosfera
de lucru.
Parametrii constructivi ai transportoarelor electromagnetice fo-
losite în prezent în industrie, diferă de la un tip la altul. Pro-
ductivitatea lor variază de la cîteva kilograme pînă la sute de tone
pe oră. Lungimea utilă de transport poate varia, de asemenea, de
la cîţiva metri (în cazul unui singur element de transport, chiar şi
sub un metru) pînă la 100 m (în cazul cuplării mai multor ele-
mente de transport).
Transportoarele electromagnetice (fig. 8) se pot folosi pentru
transportul materialelor cu granulaţie foarte fină (ciment, făină etc.),
precum şi pentru materialele cu granulaţie mare (pietriş, cărbune,
carbid etc.).
La determinarea productivităţii unui transportor electromagnetic
se ţine seamă de proprietăţile şi caracteristicile materialului de
transportat: mărimea si f forma granulelor, greutatea volumetrică,
umiditate, temperatură etc. Trebuie avut în vedere şi faptul că da-
torită umidităţii prea mari materialul poate să adere pe pereţii

Fig. 8. Transportor electromagnetic:

i — buncăr; 2 — jgheab; 3 — electrovibrator.

transportorului. în acest'caz trebuie să se prevadă dispozitive de

curăţire a jgheabului transportorului, altfel stratul aderent poate
înrăutăţi considerabil capacitatea de transport a instalaţiei.
Faţă de alte tipuri de transportoare, cele electromagnetice pre-
zintă a\^ntajul că sînt foarte rezistente la uzură şi nu necesită nici
un fel de întreţinere (nu au piese în mişcare de rotaţie care trebuie
unse, întreţinute sau înlocuite).
Pentru evitarea uzurii, în cazuri speciale cînd se transportă ma-
teriale cu duritate mare (cocs, corindon, carbură de siliciu etc.),
fundul jgheabului se protejează cu un strat de cauciuc sau cu plăci

^^iT/--/--, • 1 Qtr»^
-^-K-^ÎHC^-
1

10
i V//AW/A\

1 3 13 12 2

Fig. 9. Electrovibrator.

de fontă rezistente la uzură. Datorită faptului că jgheabul este su-

pus mişcărilor vibratorii care se succed cu o frecvenţă mare
(3 000—6 000 oscilaţii/min), materialul înaintează continuu cu o vi-
teză care poate depăşi 15 m/min.
Electrovibratorul care acţionează jtransportorul (fig. 9) se com-
pune din electromagnetul 1 cu bobinele 2 şi armătura 3, fiind pre-
sate de arcurile superioare 4 şi arcurile inferioare 5. Arcurile vibra-
torului jsînt montate pe ambele părţi ale suportului 6, fiind fixate
pe acesta prin bolţurile 7. Celelalte capete ale arcurilor se sprijină
pe talerele 8 şi 9.
Mărimea întrefierului dintre polii electromagnetului şi aimă-
tură se reglează cu ajutorul buloanelor 10 şi al piuliţelor 11. Prin
înşurubarea sau deşurubarea piuliţelor, arcurile se comprimă sau
se destind şi prin aceasta se modifică mărimea întrefierului.
Alimentarea cu energie electrică a bobinelor electromagnetului
se face prin conductorii spiralaţi 12.
Bobinele se fixează pe miezul , electromagnetului cu ajutorul
unei pene 13. Reglarea vibratorului la regimul de funcţionare în
rezonanţă se face prin montarea contragreutăţilor de reglare 14 pe
suportul 6, în\locul prevăzut special sub carcasa 15.
Jgheaburile pe care se montează vibratoarele trebuie să aibă o
construcţie rigidă, pentru ca vibraţiile să fie transmise complet şi
uniform de-a lungul lor. Ele se construiesc din tablă de oţel de
2—4 mm, prevăzute cu nervuri dispuse transversal pe j ^ e a b ,
pentru rigidizare. Secţiunea lor poate fi dreptunghiulară, concavă,
rotundă sau trapezoidală. \
Pentru transportarea materialelor care degajă praf sau sub-
stanţe nocive se utilizează jgheaburi închise.
Montarea jgheaburilor vibratoare la locul de i muncă se face
prÎQ suspendarea cu ajutorul unor lanţuri sau tije prevăzute cu
arcuri elicoidale sau prin susţinerea lor pe suporturi executate din
oţel pentru arciuri sau pe tampoane de cauciuc.
Instalaţiile de transport pneumatic, se utilizează de asemenea
în producţie. După modul de acţionare a agentului antrenant se
clasifică în instalaţii de transport pneumatic prin aspiraţie (va-
cuum), prin refulare (suprapresiune) sau combinate.
Instdaţiile de transport pneumatic prin aspiraţie se recomandă
în csLZul transportului pe distanţe mici, cînd materialul transportat
este uscat. De asemenea ele sînt indicate atunci dnd preluarea
materialului din vrac trebuie să se facă din mai multe puncte sau
dintr-un spaţiu cu fundul plat, pentru a-1 transporta într-un sin-
gur loc.
Funcţionarea acestei instalaţii se realizează prin obţinerea unei
diferenţe de presiune sub cea atmosferică, cu ajutorul unei pompe
de vid, care este legată la conducta de transport printr-un sepa-
rator de material şi im filtru de praf.
Schema unei astfel de instalaţii de transport pneumatic prin as-
piraţie este dată în/fig. 10.

Fig. 10. Schema unei instalaţii de transport pneu-

matic prin aspiraţie.

Cu ajutorul sorbului i , materialul este aspirat şi transportat prin

conducta 2 spre separatorul 3, unde datorită măririi secţiunii (deci
şi a micşorării vitezei),imaterialul cade la partea inferioară a sepa-
ratorului din cauza greutăţii proprii. De aici materialul este dirijat
cu ajutorul unei ecluze cu palete din camera cu depresiune într-un
:spaţiu cu ,presiune normală. Din separator, aerul impurificat trece
prin conducta 4 în separatorul 5, unde are loc separarea aerului de
praful care se elimină prin ecluza 6. Pentru protejarea pompei 7
de particulele fine de praf, între separatorul 5 şi pompă se prevăd
filtre (umede sau uscate).

Fig. 11. Schema unei instalaţii de transport pneu-

matic prin refulare.

Instalaţiile de transport pneumatic prin refulare (suprapresiune)

^e utilizează pentru transportul materialelor pe distanţe mari,
atnnci cînd preluarea materialului din vrac trebuie să se facă din-
•tr-un punct, pentru a-1 transporta în mai multe puncte.
Această (instalaţie funcţionează prin crearea unei diferenţe de
presiune peste cea atmosferică, introducîndu-se aerul antrenant sub
presiune la începutul liniei de transport. Schema unei astfel de in-
stalaţii este dată în fig. 11.
Ea se compune dintr-o suflantă J , care refulează aerul sub pre-
siune în conducta 2.
în cazul instalaţiilor cu debite mari, materialul curge spre con-
ductă din buncărul 3 printr-un alimentator automat 4, în ajutajul
5, de unde aerul sub presiune antrenează materialul transpor-
tîndu-1 prin conducta 6 spre locul de .depozitare. La capătul con-
ductei 6 se află o conductă cu secţiune mai mare care este astfel
calculată încît viteza de transport a / materialului să fie cît mai
mică.
în cazul cînd se cere reţinerea particulelor de praf care sînt
dăunătoare sănătăţii, materialul este trecut prin conducta (6, într-un
separator 7, unde materialul este separat de aer. Praful este trimis
mai departe spre separatorul de praf 8 (ciclon), iar aerul este diri-
jat în atmosferă. Dacă procesul tehnologic necesită reţinerea celor
mai mici particiJe de praf, în acest caz după ciclon se montează
alte filtre uscate sau umede.
Instalaţiile de transport pneumatic combinate sînt constituite
dintr-un sistem pneumatic prin aspiraţie şi unul prin refulare.
Aceste instalaţii prezintă avantajul că nu necesită o separare
fină a materialului de transportat de agentul antrenant^ nefiind ne-
cesare separatoare şi filtre speciale. Ele se pot folosi deci, în cazul
cînd instalaţia care aspiră şi refulează agentul antrenant nu este
sensibilă la aerul încărcat cu impurităţi provenite din materialul
transportat.

2. TRANSPORTUL UCHIDELOR COROSIVE ŞI TOXICE

/ Transportul, încărcarea şi descărcarea lichidelor toxice şi coro-

/sive sînt operaţii care pot provoca acx^idente (arsuri chimice) sau
îmbolnăviri (intoxicaţii). De aceea este necesar să se ia măsuri de
prevenire, atît la transportul manual, cît şi la
11 transportul mecanic. Acesta din urmă pre-
zintă pericole mai puţine în timpul exploatării
1 şi înlătură efortul fizic.
i
Pentru eWtarea accidentelor la transportul
<
acizilor trebuie să se folosească cărucioare
care să prezinte maximum de siguranţă.
% rT ^ « De obicei, transportul se face în damigene
/ — care pot fi din sticlă, material ceramic sau din
material plastic. Damigenele trebuie să fie
protejate împotri\'a şocurilor cu ajutorul unui
ambalaj exterior metalic, plin sau din reţea
metab'că. Coşul metalic nu trebuie sa fie
supus corodării.
înainte de a fi umplute, damigenele tre-
buie golite complet şi spălate cu grijă.
Fig. 12. Dispozitiv Umplerea nu trebuie să se facă complet,
pentru umplerea ci se lasă un spaţiu liber. In timpul lucrului
damigenelor:
i — pîlnic; 2 — robi-
se interzice să se ţină mîinile deasupra dami-
net de fţolire; 3 — re- genelor cu acid neastupate. Golirea şi umple-
zervor; 4 — capac d<
vizitare. rea trebuie făcută de muncitori în mod pru-
dent, folosind un sifon coi amorsare automata
sau un dispozitiv special (fig. 12). Pentru aceste operaţii nu se pt r-
mite utilizarea dispozitivelor cu aer comprimat. înainte de a se în-
cepe transportul, damigenele trebuie verificate în c^ priveşte starea
lor precum şi modul de astupare. Transportul damigenelor se face
cu cărucioare speciale şi, îu lipsa acestora, cu tărgi speciale. Munci-
torii trebuie să fie echipaţi cu mănuşi, cizme, şorţuri de cauciuc şi
cu ochelari de protecţie. Damigenele nu trebuie să fie tîrîte pe par-
doseală sau apucate de gît.
Transportul se poate efectua şi în butoaie din tablă de oţel.
Dacă butoaiele au împreună cu conţinutul greutatea de 400 kg se
prevăd cu cercuri de oţel cu ajutorul cărora se pot transporta pe
distanţe mici prin rostogolire.
La folosirea butoaielor pot avea loc accidente din cauza pier-
derilor provocate prin corodarea tablei butoiului de către acidul ră-
mas după golirea lui, sau din cauza scurgerilor care au loc prin
umplerea excesivă a butoaielor, dilatării acidului' datorită căldu-
rii etc. De asemenea, se pot produce explozii prin aprinderea de la
o flacără sau scînteie a amestecului de aer şi hidrogen din butoi
(acidul diluat rămas în butoi atacă metalul acestuia degajînd hi-
drogen) sau datorită umplerii cu diferite produse chimice a bu-
toaielor care au conţinut acizi şi nu au fost bine curăţite.
Butoaiele se depozitează numai în locuri uscate şi bine venti-
late. Nu este permisă depozitarea, chiar pe timp scurt, la soare sau
lîngă surse de căldură sau
scîntei. In timpul umplerii
sau goUrii nu este permisă
apropierea cu foc deschis de
butoaie sau să se fumeze.
Pentru deşurubarea buşoane-
lor nu se folosesc ciocane
sau dălţi care pot provoca
scîntei.
Descărcarea acizilor din
vagoane cisternă se poate
face prin mai multe metode.
Unele cisterne pot fi golite
prin curgere liberă sau sub
presiune (fig. ,13).
Fig. 13. Modul de golire a cisternelor prin
în primul caz, conducta scurgere liberă sau sub presiune;
de evacuare este racordată i — vană de golire; 2 — conductă de golire sub
presiune; 3 — conductă de golire prin curgere
la vana de golire de la baza liberă; 4 — conductă de aer comprimat; 5 —
cisternei, iar în cazul al doi- manometru; 6 — obturator;
nivel.
7 — indicator de

lea, sub presiune, conducta

de evacuare se racordează fie la o conductă verticală cufun-
dată, fie la vana de golire pentru curgere liberă. Ultimul pro-
cedau permite o golire mai rapidă decît cu tubul cufundat care
necesită un timp mai lung din cauza diametrului mai mic al tubului.
Descărcarea vagoanelor trebuie să se facă numai de către mun-
citori cu experienţă, care trebuie să fie echipaţi cu ochelari de
protecţie etanşi, mănuşi, şorţuri şi încălţăminte de cauciuc. La efec-
tuarea acestei operaţii este necesar să se prevadă în imediată apro-
piere un butoi cu apă. înainte de a se începe operaţia de golire se
strîng frînele şi se blochează roţile, vagonul fiind garat pe o cale
orizontală. La locul de lucru trebuie să se prevadă panouri mari
prin care să se interzică orice altă manevră sau acces al persoanelor
străine. Pentru a preveni riscurile unei explozii, în apropierea cis-
ternei nu sînt permise fumatul, focurile deschise, aparatele elec-
trice care pot produce scîntei etc., iar desfacerea tuturor buloane-
lor, piuhţelor etc. nu se va face cu ciocane, dălţi sau alte unelte
care ar putea provoca scîntei, ci se vor folosi numai scule din lemn,
bronz sau alamă. De asemenea, sculele trebuie să fie foarte bine
curăţite. Pentru iluminat se folosesc lămpi electrice portative de
siguranţă tip etanş, alimentate cu curent de tensiune joasă., înainte
de a se începe operaţia de golire trebuie să se verifice dacă cisterna
nu are pierderi de acid; acestea ar putea veni în contact cu munci-
torul care desface capacul.
Transvazarea lichidelor inflamabile cu ajutorul aerului compri-
mat este periculoasă, deoarece se pot forma amestecuri explozive
de aer cu \^apori. în acest caz este preferabilă utilizarea unui gaz
inert.
Transportul lichidelor corosive pe distanţe mai mari se face cu
ajutorul pompelor, în special al celor centrifuge, rezistente la co-
roziune. Cu toate că la folosirea pompelor pericolul de accidentare
este mai mic, totuşi ele prezintă dezavantaje: cutiile de etan-
şare şi garniturile se defectează destul de frecvent. Pentru preve-
nire, flanşele de legătură ale conductelor trebuie înconjurate cu o
brăţară (apărătoare), care împiedică ţîşnirea lichidului prin neetan-
şeităţile garniturii.
Pentru pomparea lichidelor inflamabile (benzină, benzen etc.)
se folosesc pompe cu piston, deoarece pompele centrifuge prezintă
pericolul că motoarele electrice care le acţionează nu pot fi izolate
perfect.

3. MAŞINI DE RIDICAT ŞI DE TRANSPORTAT

Pentru manipularea pieselor grele în interiorul întreprinderilor

se folosesc diferite dispozitive şi mecanisme de ridicat şi de trans-
portat.
Astfel de mecanisme sînt: căile suspendate (monoşinele acţio-
nate manual sau electric), macaralele (acţionate manual sau elec-
tric), troliile, podurile rulante, ascensoarele etc.
 Condiţiile de tehnică a securităţii muncii la exploatarea maşini-
lor de ridicat şi de transportat depind, în primul rînd, de modul
de organizare a lucrărilor, de construcţia maşinilor şi de modul
cum se. respectă prescripţiile de protecţie a muncii, privind proiec-
tarea şi exploatarea acestor utilaje.
Deservirea macaralelor şi maşinilor acţionate mecanic trebuie
să fie încredinţată numai muncitorilor calificaţi şi care au fost su-
puşi în prealabil unui examen medical şi unui instructaj special de
tehnică a securităţii muncii.
înainte de începerea lucrului trebuie să se verifice buna func-
ţionare a frînelor şi a dispozitivelor de comandă, ale mecanismelor,
în cazul în care se constată unele defecte tehnice trebuie animţată
conducerea întreprinderii.
Fiecare maşină de ridicat trebuie să fie prevăzută cu un panou
pe care să fie însemnată sarcina de lucru maximă, precum şi . nu-
mărul de înregistrare pe care îl are maşina în registrele întreprin-
derii.
în locurile unde se manipulează piesele, precum şi pe maca-
rale, nu este permis accesul persoanelor care nu au legătură directă
cu operaţiile care trebuie executate.
O importanţă deosebită pentru evitarea accidentelor de muncă
o are fixarea corectă a sarcinii de ridicat, deoarece, în timpul de-
plasării, lanţurile sau cablurile se r>ot desface sau. deplasa, ceea ce
poate provoca căderea sarcinii şi producerea accidentelor. Sub mu-
chiile ascuţite ale sarcinii de ridicat, în dreptul cablului ,sau a lan-
ţului, trebuie prevăzute garnituri pentru a se evita îndoirea sau
uzura lanţului sau a cablului.
Manevrarea maşinilor trebuie făcută numai la semnalul dat de
persoana care este desemnată în mod special pentru această ope-
raţie. în acest scop, toate maşinile acţionate mecanic sînt prevăzute
cu aparate de semnalizare acustice sau optice. Toate manevrele, în
special frînarea maşinilor de ridicat, trebuie să se facă fără şocuri.
La manevrarea maşinilor nu este permisă trecerea bruscă de la
mersul înainte la mersul înapoi.
în cazul în care se deplasează diferite piese mici nu se admite
ca ele să fie transportate în conteinere fără pereţi laterali sau ca
acestea să se încarce peste marginile conteinerului. încărcăturile
deplasate orizontal, precum şi cîrligele şi lanţurile la mersul în gol
trebuie să fie ridicate la o înălţime de cel puţin 500 mm deasupra
utilajelor din atelier. Sarcinile nu trebuie să fie transportate de-
asupra locului de muncă, cînd condiţiile de producţie nu impun
acest lucru, iar ridicarea trebuie făcută numai în poziţie verticală.
Nu este permisă ridicarea şi deplasarea laterală a sarcinilor care se
găsesc în afara deschiderii braţului de ridicat.
 După terminarea lucrului şi în timpul pauzelor, sarcina nu tre-
l)uie lăsată suspendată, iar pe lîngă aceasta, la maşinile electrice
trebuie deconectat întrerupătorul principal. Ungerea maşinilor de
ridicat nu este permisă în timpul lucrului.
Organele de tracţiime (cabluri, lanţuri) constituie elemente de
bază ale maşinilor de ridicat. De aceea este necesar să se analizeze
cu o atenţie deosebită cauzele uzurii şi deteriorării lor, luîndu-se
>din timp toate măsurile tehnice şi organizatorice de prevenire a
accidentelor provocate de acestea.
Cauzele uzurii rapide a cablurilor şi a lanţurilor sînt: folosirea
cablurilor de construcţie necorespunzătoare, determinarea greşită a
sarcinilor admisibile, folosirea cablurilor şi a lanţurilor de prove-
nienţă necimoscută, evaluarea greşită a sarcinilor prin apreciere,
suspendarea defectuoasă a sarcinii etc. De asemenea, uraira cablu-
lui se mai poate produce şi din cauza raportului necorespunzător
dintre diametrul tamburelor şi scripeţilor şi diametrul cablului cum
şi înfăşurării defectuoase a cablurilor pe tambure. La toate aceste
deficienţe contribuie şi lipsa unui control permanent al stării orga-
nelor de tracţiune şi întreţinerea necorespimzătoare a acestora.
Cablurile utilizate la mecanismele de ridicat pot fi confecţionate
din fibre vegetale (fringhii) sau din oţel.
Cablurile din fibre vegetale sînt mai puţin rezistente, au o du-
rată de utilizare redusă şi se degradează într-un timp scurt. Ele se
folosesc la mecanismele de ridicat de mică importanţă, acţionate
manual (trolii pentru sarcini mici), cum şi la legarea sarcinilor de
cârligul macaralei.
Cablurile de oţel se utilizează pe scară largă datorită faptului
c ă ele prezintă o serie de avantaje faţă de alte organe de tracţiime,
cum ar fi lanţurile. Astfel, ele au o greutate proprie mai mică, în
timpul funcţionării au un mers liniştit, fără zgomot, chiar la viteze
mari. De asemenea ele se comportă mai bine la şocuri.
Din punctul de vedere al protecţiei muncii, cablurile de oţel
prezintă siguranţă mai mare în exploatare. Astfel, în cazul lanţurilor
ruperea se produce brusc. La cablurile de oţel, însă, sîrmele exte-
rioare, uzîndu-se mai repede, se rup înaintea celor interioare, iar
cablul se scămoşează înainte de a se rupe, indknnd prin aceasta
necesitatea înlocuirii lui. De asemenea, cablurile de oţel sînt mai
economice decît lanţurile, avînd un preţ de cost mai scăzut.
Cablinrile prezintă însă dezavantajul că necesită tambure de în-
făşurare de dimensiuni mari, ceea ce reclamă mecaniane de ridicat
mai grele şi mai voluminoase.
în timpul exploatării cablurile de oţel trebuie verificate perio-
dic. Dacă se constată că ele nu mai sînt corespunzătoare, trebuie
scoase din uz.
 Lanţurile folosite la maşinile de ridicat şi de transportat pot fi
necalibrate (lanţuri cu zale lungi sau scurte, cu toleranţe largi, care
se deplasează pe role sau pe tambure, fără dinţi sau locaşuri) şi
calibrate (lanţuri cu zale lungi sau scurte, cu toleranţe mici care
funcţionează pe role sau pe roţi stelate).
In timpul exploatării, lanţurile trebuie să se verifice periodic
în conformitate cu normele tehnice în vigoare. Astfel, lanţurile cali-
brate exploatate în industria chimică care
lucrează la diferenţe mari de temperatură
sau sub influenţe chimice dăunătoare tre-
buie să se verifice cel puţin odată la trei
luni. Lanţurile care lucrează în condiţii
normale se pot verifica numai o dată pe an.
La deplas^ea sarcinilor cu ajutorul di-
feritelor dispozitive de apucat (cîrlige,
cleşti, traverse, electromagneţi etc.) este ne-
cesar să se urmărească ca prinderea sarcinii
să se facă în mod sigur, pentru excluderea
căderii ei, ceea ce poate provoca accidente
grave.
Dacă lanţul sau cablul este slăbit, pen-
tru a împiedica alunecarea lui de pe cîrlig,
se recomandă să se utilizeze cîrlige prevă-
Fig. 14. Cîrlig cu si-
zute cu siguranţe speciale (fig. 14). La
guranţă:
acest cîrlig, umerii J şi 2 nu permit ieşirea ly 2 — umeri care nu per-
inelului lanţului prin deschiderea cîrli- mit ieşirea lanţului.
gului.
Macaralele cu electromagneţi se folosesc cu condiţia să se ia
măsuri ca în raza de acţiune a acestora să nu se găsească personal,
deoarece în cazul întreruperii accidentale a curentului electric, sar-
cina se desprinde puţind provoca accidente grave. Pentru mai
multă siguranţă în exploatare, se recomandă ca electromagneţii să
fie alimentaţi cu curent de la două surse diferite prin două reţele,
ima din acestea fiind de siguranţă. Pe lîngă aceasta măsură este
necesar ca în momentul întreruperii curentului să intre în funcţiune
o instalaţie de semnalizare optică sau acustică. Ca măsură supli-
mentară de siguranţă se mai recomandă şi limitarea cu aproximativ
20®/o din capacitatea de ridicare a electromagneţilor.
Electromagneţii au o serie de dezavantaje, cum sînt de exemplu:
micşorarea capacităţii utile de ridicare datorită greutăţii proprii şi
variaţia forţei portante a electromagnetului în limite mari, în func-
ţie de forma, dimensiunile, compoziţia chimică şi temperatura
oţelului din care este executat. Forţa maximă portantă se obţine la
ridicarea obiectelor cu suprafaţă mare şi netedă. în cazul cînd se
4 — Tchnica securităţii muncii în ind. chimică
49
 ridică sarcini care au formă neregulată sau sînt în stare pulveru-
lentă, forţa portantă scade. Forţa portantă scade, de asemenea, şi în
cazul ridicării sarcinilor care au temperaturi înalte. Pentru înlătu-
rarea deficienţelor pe care le au electromagneţii la ridicarea sarci-
nilor cu temperaturi înalte (pînă la 600°C), se utilizează electro-
magneţi de construcţie specială.
Electromagneţii trebuie să îndeplinească o serie de condiţii,
astfel încît funcţionarea lor să se facă în mod sigur, şi anume:
— să reziste şocurilor puternice produse de sarcinile foarte mari
în momentul atragerii lor;
— să se demagnetizeze imediat după coborîrea sarcinii, în special
în cazul electromagneţilor construiţi din bucăţi mari de oţel mag-
netic. La aceşti electromagneţi, magnetismul remanent este destul
de puternic pentru a reţine obiectele uşoare chiar după întrerupe-
rea curentului electric.
Pentru anularea efectului provocat de magnetismul remanet se
recurge la inversarea sensului curentului în bobina electromagnetu-
lui. Curentul de inversare trebuie să fie cu mult mai mic decît
curentul normal de funcţionare deoarece, în caz contrar, magnetiza-
rea se poate produce din nou.
Pentru crearea unor condiţii nepericuloase de lucru, cabina
macaragiului trebuie să fie astfel construită, încît să se permită
obser\'area în permanenţă şi fără dificultăţi a întregii suprafeţe
desersdte de macaraua respectivă. Cabina se montează sub scheletul
podului şi este prevăzută cu scări astfel construite, încît să permită
accesul fără pericole la pod. în timpul iernii cabinele macaralelor
trebuie să fie încălzite.
în timpul exploatării macaralelor, ridicarea încărcăturii peste
înălţimea admisă este periculoasă, deoarece prin lovirea cîrligului
de grinda macaralei se poate rupe cablul. Pentru evitarea acestor
pericole este necesar să se prevadă macaralele cu un limitator de
cursă, pentru cîrlig, care îl opreşte la o distanţă de 200 mm de
limita superioară de ridicare a sarcinii. De asemenea, macaralele se
prevăd şi cu limitatoare de cursă atît pentru deplasarea podului cît
şi pentru cărucior. în cazul fxmcţionării macaralelor la viteze mari
se prevăd dispozitive speciale care micşorează ^'iteza în momentul
cînd macaraua se apropie de poziţia limită.
Limitatoarele de cursă pentru ridicare, folosite la maşinile de
ridicat acţionate electric, sînt de două feluri: limitatoare cu pîr-
ghie şi limitatoare cu ax filetat. Aceste limitatoare sînt construite
pe principiul întrerupătoarelor electrice şi se montează în circuitul
bobinei de acţionare a întrerupătorului automat al motorului de
ridicare.
 Un limitator de cursă cu pîrghie de construcţie simplă pentru
ridicare este arătat în fig. 15. întrerupătorul cu pîrghie 1 este mon-
tat sub tamburul de înfăşurare a cablului pe construcţia metalică
a podului rulant. Pîrghia întrerupătorului 2 este prevăzută la un
capăt cu o contragreutate 3, iar la celălalt capăt este fixată greu-
tatea 4 prin intermediul unui lanţ. Greutatea 4 este mai mare decît
contragreutatea 3. Capătul fix al cablului de ridicare trece prin
brăţara 5 a greutăţii. Cîrligul este prevăzut
cu împingătorul 6, care are la partea supe-
rioară o placă 7.
în timpul ridicării, cîrligul, ajungînd
aproape de poziţia limită superioară, ridică
cu ajutorul plăcii împingătorului 6 greutatea 4.
în felul acesta pîrghia 2 se roteşte sub acţiu-
nea contragreutăţii 3, întrerupînd astfel cir-
cuitul electric al motorului pentru sensul de
ridicare.
Dezavantajul acestui limitator de cursă
este că nu poate acţiona decît într-un singur
sens şi anume cel de ridicare.
El poate fi folosit numai pentru macara-
lele care nu au un regim de lucru bine sta-
bilit şi unde este imposibilă desfăşurarea com-
pletă a cablului de pe tambur.
în fig. 16 este reprezentată schema de
funcţionare a unui limitator de cursă cu pîr-
Fig. 15. Limitator
ghie pentru limitarea deplasării podului rulant de cursă c pir-
sau a căruciorului acestuia. ghie pentru ricli-
Limitatorul este compus dintr-o carcasă care.
în care sînt montate, izolat din punct de ve-
dere electric, pîrghiile de contact 1 şi 2. Pîrghia 4, care iese din
carcasă, este prevăzută la capătul ei cu o rolă 5 pentru micşo-
rarea frecării. Această pîrghie este fixată pe axul )3 al pîrghiei de
contact i . Arcul 6 asigură contactul permanent dintre cele două
pîrghii de contact 1 şi 2.
Limitatorul de cursă cu pîrghie se montează pe partea fixă a
macaralei, aproape de capătul cursei (de exemplu pe pod, lîngă
calea de rulare a căruciorului).
Limitatorul de cursă pentru limitarea deplasării podului se mon-
tează pe una din extremităţile podului iar şina de comandă se mon-
tează lîngă calea de rulare, spre capătul ei.
Dacă contactul dintre cele două pîrghii este închis, podul, res-
pectiv căruciorul podului, se poate deplasa pe calea lui de rulare
(fig. 16, a). Cînd podul sau căruciorul ajung în apropierea capătului
4* 5]
de cursă, înainte de a se lovi de tampoane, şina de comandă 7 vine
în jcontact cu pîrghia de comandă 4 a limitatorului de cursă, şi o
deplasează (fig. 16, h). Prin aceasta se întrerupe curentul bobinei
automatului motorului şi motorul care deplasează podul sau căru-
ciorul este oprit. în acest fel podul, respectiv căruciorul podului

Fig. 16. Limitator de cursă cu pîrghie pentru depla-

sare.

nu ajung la tampoanele care sînt prevăzute k capetele căii de ru-

lare. în afara limitatorului de cursă, instalaţiile de ridicat sînt
prevăzute şi cu limitatoar^ de sarcină pentru împiedicarea ridicării
sarcinilor mai mari decît sarcina maximă de lucru a instalaţiei res-
pective. Schema imui astfel de limitator
este dată în fig. 17.
El se compime din tija i , de care este
legat capătul fix al cablului şi care culi-
sează în interiorul unei cutii în care se
găsesc arcurile-disc 3. Tija 1 este filetată
Iar partea superioară unde este înşurubată
o piuliţă specială 4, rezemată pe arcuri.
Capătul superior al tijei culisează în bucşa
5 şi este rezemată pe întrerupătorul 6.
în cazul în care se ridică o sarcină mai
mare decît cea admisă, tija comprimă
arcurile, se îndepărtează de întrerupăto-
rul 6, întrerupîndu-se astfel circuitul elec-
tric de alimentare al motorului de ridi-
care. Deoarece în timpul funcţionării arcu-
rile sînt supuse la obosire, întreruperea
curentului la im moment dat se face la o
Fig. 17. Limitator de ^^^^^^ mai mică decît cea prevăzută
sarcină. iniţial.
 Macaralele şi podurile rulante sînt prevăzute, de asemenea, şi
cu dispozitive de frînare şi blocare, pentru mărirea siguranţei în
exploatare. Pentru evitarea avariilor şi a accidentelor, la sfîrşitul
cursei macaralei şinele sînt curbate în sus sau se prevăd cu tampoane.
Mecanismele de transmisie, roţile dinţate, şuruburile elicoidale
şi alte părţi ale instalaţiei care pot provoca accidente sînt prevăzute
cu apărători.
întrerupătorul principal al instalaţiei electrice, care decuplează
întreaga instalaţie, este montat în partea inferioară, la un loc acce-
sibil şi este prevăzut de obicei cu un dispozitiv pentru închiderea
cu lacăt în poziţie de întrerupere, pentru a nu fi pus sub tensiune
în timpul cînd se execută lucrări de reparaţii. In încăperile în care
se pot produce explozii, macaralele electrice se înlocuiesc cu maca-
rale pneumatice, la care deplasarea şi ridicarea se realizează cu
ajutorul unui mecanism acţionat cu aer comprimat. Roţile sînt pre-
văzute cu bandaje de cauciuc pentru a se evita producerea scîn-
teilor.
Ascensoarele sînt instalaţii destinate pentru transportul în di-
recţie verticală al persoanelor sau al materialelor. Ele pot fi acţio-
nate electric sau hidraulic. Cablurile ascensoarelor folosite pentru
transportul materialelor se calculează cu un coeficient de siguranţă
cuprins între 5 şi 9 iar pentru transportul persoanelor peste 10.
Cabinele ascensoarelor trebuie să fie prevăzute cu ventilaţie
naturală şi iluminat electric, alimentat printr-un circuit independent
de circuitul de comandă. .De asemenea, ascensoarele sînt prevă-
zute cu dispozitive de prindere a cabinei pe glisiere (frîne), în
cazul defectării cablului.
Ascensoarele pentru materiale, a căror casă are uşi, trebuie pre-
văzute la locurile de încărcare şi descărcare cu grilaje sau balu-
strade, care să se închidă automat înainte de pornire.
Casa ascensorului trebuie să fie complet înzidită sau prevăzută
cu grilaje.

4. TRANSPORTUL ŞI MANIPULAREA iNCARCĂTURILOiR PERICULOASE

Pentru transportarea încărcăturilor periculoase (lăzi, butelii etc.

care conţin substanţe inflamabile, explozive etc.) acestea trebuie
să aibă o etichetă, care să arate pericolul pe care-1 prezintă încăr-
cătura transportată.
Ordinea de încărcare şi de descărcare a materialelor din încăr-
cătură este indicată de persoanele care însoţesc încărcătura şi care
răspund de siguranţa lucrărilor.
Maşinile destinate pentru transportul lichidelor inflamabile, sau
care prezintă alte pericole, trebuie revizuite cu atenţie înainte de
 folosire. Motorul acestor maşini cum şi instalaţia de iluminat elec-
tric trebuie să fie în bună stare. Ţeava de evacuare a gazelor de
ardere trebuie să fi amplasată la partea din faţă a maşinii. în anu-
mite cazuri poate fi întoarsă în aşa fel, încît gazele evacuate să fie
îndreptate în jos. în timpul iernii, pe roţile maşinii trebuie înfăşu-
rate lanţuri care să împiedice patinarea.
- - Maşinile destinate transportului de materiale periculoase trebuie
să fie pre\^ăzute cu două stingătoare.
încărcăturile periculoase din toate categoriile, afară de cele
explozibile, se încarcă pînă la capacitatea totală a maşinii. Materia-
lele explozibile se încarcă pînă la maximum 2/3 diîa capacitatea
utilă a maşinii fără să se depăşească însă 2 t pe o maşină.
- Pe traseu, distanţa între maşinile care transportă materiale explo-
zibile nu trebuie să fie mai mică decît 50 m, iar î a caz de ceaţă,
praf puternic sau deplasări pe pante această distanţă nu trebuie să
fie mai, mică decît 250 m. Frînarea maşinii nu trebuie să se facă
decît în «caz de necesitate şi nu trebuie să fie bruscă.
Securitatea transportului substanţelor periculoase depinde de
modul cum sînt ambalate, de respectarea greutăţilor stabilite
pentru fiecare transport şi de felul cum se face transportul. Greu-
tatea ambalajului se stabileşte ţinîndu-se seamă de pericolul care
poate să apară în timpul efectuării transportului. Pe ambalajul ma-
terialelor periculoase trebuie să existe inscripţii privitoare la carac-
teristicile acestora.
Nu este permis transportul concomitent al unor substanţe care
pot reacţiona între ele, de exemplu, transportul acidului azotic
împreună cu substanţe organice etc.
— în cazul transportului recipientelor cu gaze comprimate sau
dizolvate, caroseriile autovehiculelor trebuie să fie prevăzute cu
rastele, avînd locaşuri executate după dimensiunile recipientelor.
Locaşurile se căptuşesc cu pîslă şi sînt prevăzute cu dispozitive de
fixare vpentru a evita şocurile^Transportarea recipientelor pe auto-
camioane se face numai în poziţie culcată, luîndu-se măsuri ca în
timpul verii să fie acoperite cu prelate pentru a le feri de razele
solare.
- > Vagoanele de cale ferată .pentru transportul materialelor peri-
culoase se supun unui control preliminar. Se recomandă ca încăr-
carea şi descărcarea materialelor periculoase să se facă în timpul
zilei.
- între locomotivele şi vagoanele cu încărcături periculoase se
intercalează vagoane „tampon"^, cu încărcătură normală, pentru a
evita ajungerea scînteilof de la locomotivă, precum şi pentru ate-
nuarea eventualelor şocuri.
 — L a manipularea şi transportarea gazelor folosite în industria
chimică (oxigen, acetilenă, amoniac, clor, bioxid de sulf, hidro-
gen etc.) introduse în recipiente speciale, trebuie luate măsuri deo-
sebite deoarece ele prezintă pericole.
Recipientele cu gaze trebuie ferite de acţiunea temperaturii
înalte, deoarece gazele din interior se dilată şi pot produce explozii
puternice. De asemenea, în cazul unor lovituri puternice, recipien-
tele pot să explodeze.
în timpul transportului ventilele recipientelor trebuie să fie bine
închise şi prevăzute cu capace de siguranţă.
In timpul transportului sau mutării recipientelor dintr-un loc în
altul trebuie luate măsuri pentru a fi ferite de şocuri sau de loviri.
Recipientele trebuie să fie transportate de cel puţin două persoane.
La ridicare, se prinde întîi partea cu armătura. Nu este permis ca
în timpul transportului recipientul să fie ţinut de capacul de sigu-
ranţă.
Pentru a evita răsturnarea recipientelor care sînt aşezate în pozi-
ţie verticală acestea trebuie fixate cu un lanţ sau cu o brăţară. Nu
este permisă folosirea sîrmelor.
=— Transportul pe distanţe mai mari trebuie să se facă cu mijloace
de transport prevăzute cu amortizoare speciale pentru protecţia con-
tra şocurilor, iar din depozit la locul de muncă, cu ajutorul căru-
cioarelor speciale. Nu este permis transportul recipientelor manual
sau prin rostogolire.
Pentru a evita pericolul de explozie nu este permisă lovirea
recipientelor.
Recipientele care conţin oxigen şi cele care conţin acetilenă se
transportă şi se depozitează/separat. Depozitarea şi instalarea reci-
pientelor la locul de muncă trebuie făcută numai în poziţie verti-
cală şi la o distanţă de cel puţin 5 m de orice sursă de foc deschis
sau cu temperatură înaltă.
Pentru a preîntîmpina'pericolul de explozii, prin folosirea reci-
pientelor pentru imiplerea cu alte gaze decît acelea pentru care au
fost utilizate, acestea se vopsesc în culori diferite după natura
gazului conţinut şi poartă o inscripţie vizibilă, cu denumirea gazu-
lui din interior.
Pentru transportul fără pericole de accidente a recipientelor
vunplute este necesar să se cunoască proprietăţile fizice şi chimice
ale fluidelor pe care acestea le conţin.
 CAPITOLUL IV

ZGOMOTUL ŞI VIBRAŢIILE

L ZGOMOTUL

Introducerea pe scară largă a utilajelor şi a maşinilor noi, cu

performanţe din ce în ce mai înalte în ceea ce priveşte puterea şi
viteza de lucru, cum şi folosirea intensă a mijloacelor de transport
mecanice în încăperile industriale, impun luarea de măsuri pentru
combaterea zgomotului şi a \dbraţiilor produse în timpul funcţio-
nării acestora.
Pentru combaterea zgomotului şi a vibraţiilor se elaborează
metode perfecţionate şi se stabilesc măsuri tehnice în funcţie de spe-
cificul locurilor de muncă, prin aplicarea cărora se elimină sau se
diminuează efectele nocive ale zgomotului.

a. Acţiunea nocivă a zgomotului asupra organismului

In unele locuri de muncă, i datorită zgomotului excesiv care se

produce în timpul desfăşurării procesului tehnologic, lucrătorii sînt
expuşi acţiunii dăunătoare a acestuia şi care se manifestă sub dife-
rite forme. In general, muncitorii care lucrează în astfel de medii
au impresia că zgomotul nu le afectează sănătatea, deoarece ei se
obişnuiesc cu mediul respectiv. Acţiunea de lungă durată a zgomo-
tului, însă, are urmări periculoase asupra î n t r e ^ u i organism. Ast-
fel, zgomotul provoacă diferite modificări ale organului auditi\,
modificări care afectează şi sistemul nervos central. Dezvoltîndu-se
treptat, aceste modificări conduc la slăbirea auzului şi în cele din
urmă la pierderea acestuia. Acţiunea dăunătoare a zgomotului asu-
pra organismului depinde de durata lucrului în mediul respectiv, de
vîrstă, de predispoziţia organismului pentru boli etc.
In afara vătămării organului auditiv, zgomotul încetineşte reac-
ţiile psihologice, irită sistemul nervos central şi micşorează atenţia.
Din cauza zgomotului puternic se constată accelerarea pulsului şi a
respiraţiei, precum şi mărirea tensivmii arteriale. In urma mai mul-
 tor studii şi cercetări s-a constatat că un zgomot cu un nivel de
tărie de circa 80 fon provoacă o micşorare a contracţiilor stoma-
cului, precum şi o reducere a amplitudinilor acestor contracţii. în
urma acestor influenţe vătămătoare, zgomotul duce la scăderea
capacităţii de muncă a celor care lucrează în mediu cu zgomot.
Urmările dăunătoare ale zgomotului depind de spectrul de
frecvenţă al acestuia, de nivelul lui şi de poziţia surselor care pro-
duc zgomot faţă de poziţia locurilor de muncă. Zgomotele care au
un^ spectru de frecvenţă înaltă sînt mai dăunătoare pentru organism
decît cele cu frecvenţă joasă.
Zgomotul acţionează şi în, mod indirect deoarece, slăbind orga-
nismul, favorizează apari^a bolilor, micşorează rezistenţa la intoxi-
caţii şi slăbeşte atenţia ceea ce conduce la producerea accidentelor
de muncă cu urmări grave.
în concluzie, acţiunea dăunătoare a zgomotului asupra organis-
mului se manifestă sub următoarele forme:
— obosirea generală a organismului şi a sistemului nervos cen-
tral;
— traumatizarea treptată a organului auditiv, care duce la
scăderea parţială sau totală a auzului şi la apariţia nevrozelor aste-
nice;
— reducerea capacităţii de muncă a muncitorilor;
— mărirea pericolului de accidentare, datorită micşorării aten-
ţiei şi a posibilităţilor de orientare.
Pentru protecţia muncitorilor, mai ales a celor care prezintă o
sensibilitate mai mare faţă de zgomote, este necesar ca înainte de
repartizarea lor la locurile de muncă cu zgomote puternice să fie
supuşi unui examen medical special. Muncitorii care se constată că
prezintă astfel de sensibilităţi faţă de zgomote nu vor fi lăsaţi să
lucreze în aceste locuri de muncă.

b. Limitele admisibile ale zgomotului în industrie

Limitele admisibile ale zgomotelor. trebuie astfel stabilite, încît

ele să nu fie dăunătoare sănătăţii celor care lucrează în astfel de
medii. i
In ţara noastră s-au elaborat norme privind aceste limite. în
fig. 18 sînt cuprinse limitele admisibile ale zgomotului în industrie
şi în alte locuri de muncă. Se vor da cîteva exemple de interpretare
a curbelor din fig. 18:
1. Curba Cz 85 — locuri de muncă unde se efectuează lucrări la
care nu se cere în mod deosebit, o concentrare a atenţiei, exemplu
cazangerii, forje, turnătorii, unele încăperi din centralele şi staţiile
electrice etc.
 2. Curba Cz 70 — locuri de muncă unde se efectuează lucrări
la care se cere o concentrare medie a atenţiei, exemplu: tipografii,
birouri de dactilografiere, centrale telefonice etc.
3. Curba Cz 55 — locuri de muncă unde se efectuează lucrări
la care se cere o deosebită concentrare a atenţiei, exemplu: birouri
de lucru liniştite, institute de cercetări şi proiectări, posturi de
radiotelegrafie şi teleimprima-
toare, maşini tastere etc. .
4. Curba C, 35 — săli de
lectură.
Cele mai nocive zgomote
sînt cele al căror spectru este
bogat în componente de frec-
venţe medii şi înalte; nivelurile
de intensitate acustică admisi-
bile au fost stabilite în funcţie
de compoziţia spectrală a zgo-
motului. Astfel, după ciun se
arată în tabela 8 zgomotul a fost
clasificat în trei categorii.
Nivelurile de intensitate
acustică admisibile pentru fie-
care componentă a zgomotelor
din cele trei categorii se pot
determina cu ,ajutorul curbelor
din fig. 18.
Nivelurile de intensitate
acustică admisibile indicate în
^//f ?5'] 5 do woo m m dm
Frec/ente'e -^Sj/c oenj;:cr de Hz tabela 8 şi curbele trasate în
fig. 18 sînt valabile numai în ca-
zul încăperilor industriale în
Fig. 18. Curbele spectrului zgomotului care există surse de zgomot
limită admisibil pentru zgomotul in-
mare. Zgomotul provenit din
dustrial la locul de muncă.
aceste încăperi şi care pătnmde
în încăperile vecine unde este
necesar un nivel de zgomot redus, nu trebuie să mărească nivelul
de zgomot al acestora cu mai mult de 3 dB.
In încăperile anexe ale întreprinderilor industriale (birouri teh-
nice şi administrative) în cazul cînd uşile şi ferestrele acestora sînt
închise, spectrul zgomotului existent nu trebuie să depăşească
curba Cz 60 din fig. 18. Dacă zgomotul din aceste încăperi nu
poate fi măsurat pe baza unei analize spectrale se consideră ca
admisibil acel zgomot al cărui nivel de tărie este de 60 fon, indife-
rent de compoziţia spectrală a zgomotului respecti\.
 în unele cazuri nivelurile zgomotului arătate nu sînt satisfăcă-
toare, de exemplu în încăperile unde sînt amplasate maşini cu func-
ţionare liniştită, în încăperile de locuit, în spitale, birouri de proiec-
tare etc. în aceste locuri de muncă, cu toate că zgomotul nu are o
acţiune dăunătoare asupra organismului, totuşi este supărător, deoa-
rece irită şi slăbeşte atenţia.
Clasificarea zgomotelor Tabela 8

Nivelul
de intensitate
Categoria Caracteristica spectrală a zgomotului acustică
dB

1 De frecvenţă joasă (zgomotele agregatelor liniştite

care nu lucrează cu şocuri, zgomotele care pătrund
prin obstacolele fonoizolante ca ziduri, planşee, car-
case). Nivelurile maxime de intensitate acustică din
spectru se găsesc sub frecvenţa de 350 Hz deasu-
pra căreia aceste niveluri se micşorează 90—100
o De frecvenţă medie (zgomotele produse de majorita-
tea maşiiiilor, a maşinilor-unelte şi a agregatelor
industriale care nu lucrează cu şocuri). Nivelurile
maxime de intensitate acustică din spectru se gă-
sesc sub frecvenţa de 800 .Hz deasupra căreia aces-
te ni\eluri se micşorează 85— 90

o De frecvenţă înaltă (zgomotele cu caracter de zăn-

gănit, şuierat şi fluierat, caracteristice pentru agre-
gatele care lucrează cu şocuri, curenţi de aer sau
de gaze şi pentru agregate care lucrează cu viteze
mari). Nivelurile maxime de Intensitate acustică
din spectru se găsesc peste frecvenţa de 800 Hz 75— 85

c. Metode generale de reducere a zgomotului

Tehnica a-ctuală utilizează următoarele metode principale de
reducere a zgomotelor:
— eliminarea sau reducerea zgomotului prin măsuri tehnice
care se iau asupra sursei care-1 produce;
— înlăturarea zgomotului prin izolarea surselor care îl gene-
rează;
— absorbţia zgomotului prin insonorizarea locurilor de muncă;
— protecţia personalului care lucrează în medii cu zgomot cu
mijloace individuale de protecţie.
Metoda cea mai eficace este atenuarea zgomotului chiar la sursa
care îl produce, acest lucru însă nu este posibil totdeauna datorită
fenomenelor fizice care stau la baza producerii zgomotului respec-
tiv.
 Această metodă de reducere a zgomotului se aplică la proiec-
tarea maşinilor-unelte şi a utilajelor industriale noi, prin luarea
următoarelor măsuri: l
— înlocuirea operaţiilor ce se execută în mod normal cu şocuri
prin operaţii fără şocuri, ca de exemplu, înlocuirea operaţiei de
nituire cu operaţia de sudare; \
— amortizarea vibraţiilor aniunitor piese prin căptuşirea lor cu
materiale la care frecarea interioară este mare, ca de exemplu:
pîslă, cauciuc, plută, azbest, materiale plastice etc.
— echilibrarea statică şi dinamică cît mai corectă a pieselor în
mişcare de rotaţie, pentru micşorarea forţelor dinamice care produc
vibraţii; ,
— prelucrarea cît mai exactă a pieselor care se asamblează pen-
tru eliminarea jocurilor, în scopul reducerii zgomotului şi a vibra-
ţiilor în timpul funcţionării.
Aplicarea metodei izolării zgomotului sa face atimci cînd nu
este posibilă aplicarea metodei atenuării zgomotului la sursă sau
atunci cînd prin aplicarea acestei metode nu se realizează reducerea
nivelului de zgomot sub limitele admisibile.
Pentru atenuarea zgomotului utilajele se prevăd cu diferite sisteme
fonoizolante şi fonoabsorbante speciale, în scopul împiedicării pro-
pagării zgomotului produs de acestea în mediul înconjurător.
Pentru aplicarea acestei metode se iau următoarele măsuri:
— acoperirea pieselor maşinilor şi agregatelor care produc zgo-
mot ca de exemplu: roţi dinţate, curele de transmisie etc., cu car-
case fonoizolante;
— acoperirea completă a maşinilor şi a agregatelor care trans-
mit zgomot prin întreaga suprafaţă, ca de exemplu: maşinile de
fabricat cuie, motoarele cu explozie, motoarele electrice etc. In
acest caz, în exteriorul carcaselor nu trebuie să iasă deat organele
de acţionare şi aparatele de măsurat şi de control. In cazul acestor
agregate se recomandă automatizarea funcţionării lor;
— aplicarea de amortizoare speciale la maşinile şi utilajele care
produc zgomote de natură aerodinamică, cum sînt ventilatoarele^
suflantele, maşinile-unelte pneumatice etc.
Metoda absorbţiei zgomotului se foloseşte atunci cînd nu se pot
obţine rezultate satisfăcătoare prin aplicarea primelor două metode
şi constă din ansamblul de măsuri care trebuie luate pentru atenua-
rea zgomotului şi anume:
— concentrarea într-un singur loc sau în cîteva locuri din încă-
perea respectivă a tuturor maşinilor şi utilajelor care produc zgo-
mote mai mari decît limita admisibilă şi acoperirea lor cu ecrane
sau carcase fonoizolante.
 In cazul în care procesul tehnologic nu permite să se realizeze
aceste măsuri, atunci trebuie să se prevadă cabine izolate fonic în
care să fie adăpostiţi muncitorii care deservesc utilajele producă-
t o ^ e de zgomot;
— căptuşirea plafonului şi a pereţilor încăperilor industriale
care au un volum relativ mic (maxim 400—500 m^) cu materiale
fonoabsorbante.

Fig. 19. Antifoane interne:

a — omogen; b — cu umplutură de material plastic şi dop de
alamă; c — cu umplutură de vată pentru egalizarea presiunii

Pentru atenuarea transmiterii zgomotului prin cuplajele meca-

nice între maşinile sau utilajele industriale şi elementele de con-
strucţie, în încăperile vecine şi în exteriorul clădirii trebuie luate,
de asemenea, măsuri ca de exemplu: amplasarea raţională a clădi-
rilor faţă de direcţia vînturilor dominante, amenajarea de spaţii
verzi de protecţie, montarea utilajelor pe fundaţii care nu fac corp
comim cu pardoseala sau pe amortizoare elastice etc.
Metoda protecţiei individuale constă în folosirea unor dispozi-
tive speciale pentru protejarea muncitorilor care lucrează în medii
cu zgomote mari. Aceste dispo-
zitive speciale numite antifoane
sînt de două tipuri şi anume:
— antifoane interne, de for-
ma unui tampon sau dop care
se introduc în interiorul urechii
(fig. 19);
— antifoane externe de for- ^
ma unor căşti care acoperă în ^
exterior pavilionul urechii sau
întreaga zonă a urechii (fig. 20).
Antifoanele trebuie să înde- Fig. 20. Antifon extern.
plinească următoarele condiţii:
— să realizeze o atenuare cît mai mare a nivelului de zgomot;
— să nu provoace senzaţii neplăcute sau dureroase.
 Antifoanele interne executate din materiale rigide (cauciuc,
ebonită, materiale plastice etc.) nu sînt recomandabile deoarece
dacă se utilizează mai mult timp şi continuu, pot irita pereţii con-
ductului auditiv şi pot provoca dureri în urechi. Se pot utiliza, însă.
în locurile de muncă unde zgomotul este de scurtă durată. în acest
caz antifoanele se vor alege, astfel încît să corespundă exact la
dimensiunile conductului auditiv. Prin purtarea acestor antifoane
nivelul de zgomot se atenuează cu circa 25—30 dB.
Antifoanele interne în formă de dopuri confecţionate din mate-
riale moi (ceară, amestec de ceară, argilă şi vată, ceară şi glice-
rină etc.), învelite într-un strat subţire de cauciuc sau alt material
elastic, se deosebesc puţin de cele executate din materiale rigide^
ele însă permit o etanşare mai bună a conductului auditiv.
Antifoanele externe în formă de cască sînt cele mai indicate în
locurile de muncă unde trebuie să fie purtate în continuu. Ele
acoperă în întregime pavilionul urechii şi nu exercită nici o presiune
asupra acesteia. Acest tip de antifoane este igienic, deoarece cămaşa
căştilor poate fi scoasă atunci cînd este nevoie pentru a fi spălată.
Cu ajutorul acestor antifoane se realizează o atenuare a nivelului
de zgomot cu circa 25 dB.

d. Metode principale de atenuare a zgomotului

Eliminarea zgomotului la maşinile şi agregatele care lucrează

prin şccuri, este o problemă dificilă. Şocurile puternice provoacă
vibraţii mari care se transmit piesei ce se prelucrează, tuturor
ansamblurilor maşinii, batiului, precimi şi fundaţiei.
In astfel de situaţii, pentru atenuarea zgomotului trebuie să se
recurgă la modificarea completă a construcţiei agregatului sau a
procesului tehnologic, înlocuindu-se operaţiile care provoacă şocuri
cu altele fără şocuri. Astfel, de exemplu, se pot înlocui operaţiile
de nituire cu ciocanul prin operaţii de sudare, cele de matriţare prin
presare etc., obţinîndu-se diminuarea zgomotului şi în acelaşi timp
creşterea productivităţii muncii.
L^ aceste agregate este posibilă, totuşi, obţinerea unei atenuări
relativ mici a zgomotului cu ajutorul unor dispozitive voluminoase
şi complicate.
Dintre metodele folosite în practică pentru atenuarea zgomotu-
lui este şi aceea a amortizării vibraţiilor. Se ştie că dacă obiectele
care vibrează sînt puse în contact strins cu materiale de tipul cau-
ciucului, pîslei etc. se obţine o atenuare a vibraţiilor şi odată cu
aceasta şi a zgomotelor. Acest lucru se obţine datorită frecărilor
interioare mari ale acestor materiale, care împiedică oscilaţiile.
 Un factor important în combaterea zgomotului îl constituie
proprietatea acestor forţe de frecare de a amortiza în special sune-
tele de frecvenţă înaltă, adică sunetele care au acţiunea cea mai
dăunătoare.
Pentru o atenuare mai pronunţată a vibraţiilor şi a zgomotului
produs de obiectele metalice, este necesar ca materialele folosite
pentru amortizarea \dbraţiilor să fie
aplicate pe o porţiune cît mai mare
din suprafaţa acestora, iar contactul
să fie cît mai strîns.
în fig. 21 este reprezentată o
sursă de zgomot (maşină-unealtă) izo-
lată fonic cu ajutorul unei carcase
fonoizolante.
Carcasa nu este fixată rigid pe
sursa de zgomot sau pe fundaţie,
aceasta realizîndu-se cu ajutorul unor Fig. 21. Sursă de zgomot pre-
văzută cu carcasă fonoizolantă:
garnituri elastice din cauciuc sau din i — carcasă metalică; 2 — material
alte materiale elastice. fonoabsorbant; 3 — garnitură elasti-
Pentru evitarea propagării zgomo- că; 4 — garnitură pentru amortizarea
vibraţiilor sursei de zgomot; 5 —
tului, carcasele fonoizolante trebuie deschidere pentru debitarea produselor.
să fie cît mai ermetice. în cazul cînd
este necesar să se prevadă orificii în carcase pentru scoaterea în
exterior a aparatelor de măsură, a organelor de acţionare etc., aceste
orificii trebuie executate în formă de canale de lungime cît mai
mare.
în acest caz, canalele trebuie să fie prevăzute în interior cu căp-
tuşeli fonoabsorbante pentru prevenirea propagării zgomotului.
Cu ajutorul acestor carcase se realizează o atenuare a zgomo-
tului pînă la 20—25 dB. în cazul în care este necesar să se obţină
o atenuare mai mare a zgomotului, se folosesc carcase cu pereţi
dubli între «care există un strat de aer cu grosimea de 8—12 cm.
Pereţii dubli ai carcasei nu trebuie să aibă între ei legături rigide.
Suprafeţele pereţilor carcasei se acoperă cu materiale fonoabsor-
bante pentru amortizarea vibraţiilor surselor de zgomot respective.
Atît sursa de zgomot cît şi carcasa fonoizolantă se montează pe
fundaţii cu ajutorul unor garnituri elastice.
în cazul cînd nu este posibilă folosirea carcaselor fonoizolante,
pentru atenuarea zgomotului se pot folosi ecrane de protecţie de
diferite construcţii sau cabine de ecranare a zgomotului.
în multe cazuri, agregatele care produc zgomot nu pot fi izolate
complet cu ajutorul carcaselor fonoizolante, de exemplu zgomotul
produs de ventilatoare, motoare, ejectoare etc. se transmite spre
exterior prin diferite canale sau orificii. Pentru atenuarea acestor
 zgomote se prevăd amortizoare speciale la gurile de aspirare şi de
refulare ale instalaţiilor respective.
Amortizoarele trebuie să aibă dimensiuni cît mai reduse şi să
nu opună rezistenţă scurgerii curentului permanent de aer sau de
gaz. Aceste amortizoare pentru atenuarea nivelului de zgomot de
natură aerodinamică pot fi de trei categorii: amortizoare active (de
frecare), amortizare reac-
' T 2 J ^ 6 S tive (filtre acustice) şi
L l i L . L amortizoare de interfe-
renţă.
Amortizoarele active,
cele mai simple, au for-
ma unor canale căptuşite
în interior cu materiale
fonoabsorbante (fig. 22).
Alegerea piaterialului şi a
modului de căptuşire a
Amortizoare active: pereţilor este funcţie de
a — fixarea materialului fonoabsorbant de pereţii
canalului cu ajutorul unor şipci şi acoperit cu spectrul de frecvenţă al
plasă de sîrmă; b — fixarea materialului fonoabsor-
bant cu ajutorul şipcilor, în spatele unui ecran zgomotului şi de condi-
perforat din tablă sau din placaj; I — peretele ţiile tehnice de care tre-
canalului; 2 — şipci; 3 — material fonoabsorbant;
4 — plasă de sîrmă; 5 — orificii cu diametrul de buie să se ţină seama (di-
5—10 mm; 6 — spaţiu de aer. mensiuni, rezistenţa me-
canică, rezistenţa la foc
etc.). Căptuşeala pereţilor poate fi executată din materiale poroase
cum ar fi pîsla, vata, lîna minerală etc. Grosimea stratului de căp-
tuşeală trebuie să fie de cel puţin 25—30 mm. Pentru îmbunătă-
ţirea atenuării zgomotelor de frecvenţă joasă, grosimea stratului tre-
buie mărită la 80—100 mm.
Pentru mărirea efi-cacităţii materialul fonoabsorbant se fixează pe
pereţii conductelor la o distanţă de 80—100 mm. Astfel, coeficien-
tul de absorbţie se măreşte cu aproximativ 20—30®/o în special la
zgomotele de frecvenţă joasă.
Amortizoarele reactive constituie un sistem acustic a cărui con-
strucţie este executată pe principiul filtrelor acustice, analoge cu
filtrele electrice. Tipul de amortizor reactiv cel mai simplu este
filtrul acustic de frecvenţă joasă, care poate fi folosit la atenuarea
zgomotului produs la admisia
aerului şi evacuarea gazelor la
czali
^^ lîrrrT^ ^sa motoarele cu ardere internă. El
.ff™ constă din cîteva camere succesive
legate între ele prin canale. Fie-
Fig. 23. Schema de principiu a care cameră constituie o celulă a
amortizorului reactiv.
amortizorului (fig. 23).
 Pentru ca amortizorul să nu creeze rezistenţe mari în drumul
curentului de aer sau de gaz este necesar ca elementele interioare
ale acestuia să aibă o formă aerodinamică bună, iar secţiunile de tre-
cere să fie astfel dimensionate încît viteza curentului în amortizor
să nu depăşească 30—50 m/s. în cazul cînd se îndeplinesc aceste
condiţii, micşorarea puterii agregatului (motorului sau ventilatorului)
datorită amortizorului inu va fi
mai mare decît 1—2Vo.
Amortizoarele de interferenţă
(fig. 24) se folosesc în cazuri mai frrrr-
rare, de exemplu pentru atenuarea 1
l
zgomotului produs de motoare
electrice, turbogeneratoare etc i\ ^ vi
Prin interferenţă de obicei se pot r^-,— i ' j) i
atenua numai cîteva componente —^ ^
armonice din care cauză se reco-
mandă să se aplice în cazul zgo- Fig. 24. Schema de principiu a
motelor cu o tonalitate invariabilă. amortizoarelor de interferenţă.
Pentru zgomotele obişnuite, cu
caracter nearmonic, adică pentru zgomotele care au un spectru con-
tinuu^ acest procedeu de atenuare nu este eficace. Aceasta se
explică prin faptul că prin eliminarea din spectrul zgomotului a
cîtorva sunete armonice sau a sunetelor în domenii înguste de frec-
venţe, practic, nu se va influenţa asupra intensităţii auditive gene-
rale a zgomotului.

e. Materiale şi elemente de construcţie pentra absorbţia acustică

In cazul cînd sursa de zgomot nu poate fi izolată sau atenuarea

zgomotului la sursă nu se poate realiza se aplică metoda absorbţiei
zgomotului.
De exemplu, în încăperile cu nivel de zgomot mare, pentru
reducerea acestuia, suprafeţele interioare ale încăperii se căptuşesc
cu materiale fonoabsorbante.
Materialele fonoabsorbante trebuie să aibă anumite proprietăţi
şi anume: rezistenţă mecanică, greutate mică, higroscopicitate mică,
aspect decorativ şi preţ de cost scăzut.
în practică se folosesc diferite mijloace de absorbţie sonoră
cunoscute sub denumirea de sisteme fonoabsorbante, care pot fi:
materiale poroase, absorbanţi sonori de rezonanţă şi structuri func-
ţionale.
Materialele poroase au o structură poroasă, care pentru a pro-
duce o absorbţie eficace este necesar ca porii să fie deschişi la par-
5 — Tehnica securităţii muncii în ind. chimică
65
MiSTîriiK ;
11 M ; •
! înrri^i
 tea exterioară şi să comunice între ei în aşa fel, încît să nu împie-
dice pătrunderea undei acustice în interiorul materialului. Cele mai
folosite materiale poroase sînt: pîsla minerală, plăcile poroase, ten-
cuielile acustice etc.
Prin determinări experimentale s-a stabilit că pentru un anumit
material poros, coeficientul de absorbţie acustică depinde de grosi-
mea stratului de material şi de volumul spaţiului de aer dintre
materialul fonoabsorbant şi peretele de reflexie.
Materialele de absorbţie acustică se confecţionează sub forma
imor plăci de căptuşit. Fixarea acestor plăci pe suprafeţele zidurilor
se face prin lipire «cu bitum sau cu mortar de ciment. De asemenea,
se folosesc plăci din materiale foarte uşoare (microporoase) cu rezis-
tenţă mecanică mică, care la utilizare se acoperă (pentru prote-
jare) cu plăci perforate din placaj sau din metal.
Tencuielile acustice se aplică pe suprafaţa elementelor de con-
strucţie sub formă de plăci sau de mortar. Tencuiala este compusă
dintr-un amestec de piatră ponce sau zgură şi un liant (ciment cu
ipsos).
Un material poros folosit mai des datorită eficacităţii sale este
vata minerală, de azbest sau de zgură. Fixarea absorbantului pe
I- Secţiunea A-Â

Fig. 25. Absorbanţi so- Fig. 26. Structuri funcţionale:

nori de rezonanţă cu plăci
oscilante:
I — placă oscilantă; 2 —
material fonoabsorbant; 3 —
strat de aer.
I — modul de fixare; 2 — sursă de zgomot:
3 — detaliul constructiv al imei structuri func-
ţionale; 4 — învelişul din plăci perforate; 5 —
strat de material poros.

suprafaţa elementelor de construcţie se face prin mai multe proce-

dee. Pentru protecţia materialului absorbant, el se acoperă cu pînză
de bumbac, plăci perforate din placaj sau tablă subţire (ecrane
perforate) etc.
 Absorbanţii sonori de rezonanţă pot fi cu plăci oscilante sau cu
rezonatori de aer. Absorbanţii sonori cu plăci oscilante se compun
dintr-un număr de plăci din material compact uşor şi etanş la aer.
Aceste plăci se fixează de pereţii încăperii (fig. 25).
Absorbanţii sonori de rezonanţă cu rezonatori de aer se compun
din mai multe cavităţi cu aer, care comunică cu aerul din încăpere
prin cîte un canal acoperit cu material poros.
Structurile funcţionale constituie sisteme fonoabsorbante care
pot avea diferite forme geometrice: cuburi, piramide, sfere,
conuri etc. Ele sînt constituite dintr-un material uşor (plăci metalice
sau din material plastic, găurite) umplute cu un strat de material
poros (fig. 26).
Aceste structuri se suspendă de plafonul încăperilor cu surse de
zgomot sau se fixează pe pereţii acestora cu ajutorul unor bare
metalice.

2. VIBRAŢIILE

Vibraţiile se produc sub acţiunea şocurilor, a forţelor de fre-

care sau a solicitărilor alternative mecanice sau magnetice şi se
transmit tuturor elementelor clădirii.
Vibraţiile care se transmit prin fundaţii pot provoca fisuri peri-
culoase în pereţii clădirii şi în afară de aceasta pot avea o acţiune
nocivă asupra sănătăţii muncitorilor care lucrează în astfel de încă-
peri. Din acest punct de vedere cea mai mare importanţă o au
vibraţiile pardoselii din zona locului de muncă, precum şi vibraţiile
uneltelor cu care muncitorii vin în contact direct.
Pentru izolarea solului împotriva vibraţiilor fundaţiilor se reco-
mandă să se prevadă rosturi sau intervale acustice de-a lungul fun-
daţiei clădirii sau a utilajelor care provoacă vibraţii în timpul func-
ţionării.
Rosturile fonoizolante reprezintă nişte canale care se prevăd
între sol şi fundaţia utilajului, umplute cu materiale fonoizolante
fpîslă asfaltată, zgură, deşeuri de construcţii etc.)
Intervalele fonoizolante sînt, de asemenea, nişte canale fără
umplutură la «care aerul este folosit drept izolator.
Pentru micşorarea transmiterii vibraţiilor, elementele de con-
strucţie ale clădirilor nu trebuie să fie legate de fundaţiile agrega-
telor. Agregatele producătoare de vibraţii (motoare, compre-
soare etc.) trebuie să fie instalate pe fundaţii separate, la o distanţă
de minimum 1 m de fundaţia zidurilor şi prevăzute cu izolaţii acus-
tice (fig. 27).
în cazul cînd este necesar să se amplaseze agregatele direct pe
pardoseală sau pe planşeele dintre etajele clădirii, utunci trebuie să

5- 67
se prevadă la montarea agregatelor, amortizoare elastice speciale,
iar între planşee şi zidurile înconjurătoare se introduc elemente de
izolare împotriva transmiterii vibraţiilor.
Materialele din care se confecţionează amortizoarele elastice sînt:
cauciuc, plută naturală, pîslă moale, vată minerală cu liant bitumi-

Fig. 27. Izolarea fundaţiilor împotriva vibraţiilor:

a — izolarea fundaţiei pereţilor clădirii; h — izolarea fun-
daţiei unui agregat; I — zidărie de cărămidă; 2 — straturi
de cărămidă cu liant de asfalt; 3 — pardoseală; 4 — strat
de pîslă impregnată cu bitum; 5 — fundaţia clădirii; 6 —
fundaţia utilajului producător de vibraţii; 7 — intervale
fonoizolante; S — ziduri de sprijin.

nos, plăci de azbociment etc. Aceste materiale trebuie să îndepli-

nească următoarele condiţii principale: să aibă modulul dinamic de
elasticitate mic {Ed^ 1000 kgf/cm^), rezistenţă mecanică şi durabi-
litate mare.
La executarea amortizoarelor din garnituri de cauciuc trebuie
să se ţină seama de faptul că acesta este puţin corhpresibil şi că

rf/Tprj

a b
Fig. 28. Amortizoare din garnituri de cauciuc:
c — plăci cu nervuri; b — plăci cu găuri.

comprimarea şi întinderea unei bucăţi de cauciuc are loc numai pe

seama deformaţiilor laterale. De aceea, aceste amortizoare se exe-
cută sub forma unor plăci -cu nervuri sau cu găuri (fig. 28).
 Amortizoarele din garnituri de materiale
elastice se folosesc în special pentru izolarea
împotriva transmiterii vibraţiilor produse de
maşini-unelte sau de utilajele care funcţio-
nează cu turaţii mari.
La utilajele care funcţionează cu turaţii
mici se folosesc amortizoare prevăzute cu
arcuri, care pot fi astfel executate încît să
aibă flexibilitate mai mare decît cele execu-
tate din cauciuc. La aceste amortizoare se Fig. 29. Amortizor
poate regla elasticitatea arcului astfel încît combinat.
se pot evita vibraţiile cu caracter de rezonan-
ţă. în unele cazuri, în special pentru amortizarea vibraţiilor de frec-
venţă înaltă şi joasă se folosesc amortizoare combinate (fig. 29).
Datorită faptului că sînt compuse dintr-un amortizor cu arc şi
unul din garnituri de materiale elastice, au avantaje faţă de cele-
lalte tipuri de amortizoare şi anume au o elasticitate şi o valoare
mare a atenuării transmiterii vibraţiilor.
 CAPITOLUL V

ILUMINATUL INDUSTRIAL

Iluminarea raţională a încăperilor de producţie are o deosebită

importanţă din punctul de vedere al tehnicii securităţii muncii, deoa-
rece se asigură condiţii optime de lucru fără pericol de accidente.
Un iluminat insuficient sau neraţional provoacă micşorarea capa-
cităţii de muncă, pericole de accidente şi îmbolnăvirea ochilor,
deoarece la desfăşurarea proceselor tehnologice în condiţii de vizi-
bilitate redusă este necesară încordarea vederii.
De asemenea, factori ca: fenomene de orbire directă, orbire
reflectată, distribuţie necorespunzătoare a strălucirilor în spaţiile de
producţie etc. contribuie în largă măsură la înrăutăţirea condiţiilor
de vizibilitate şi provoacă obosirea suplimentară a organismului faţă
de cea care are loc în condiţii normale de lucru.

1. CONDIŢIILE PE CARE TREBUIE SĂ L E ÎNDEPLINEASCĂ

ILUMINATUL RAŢIONAL

Cercetările privind problema iluminatului în industrie au arătat

că pentru crearea confortului vizual şi a unui mediu de lucru odih-
nitor şi agreabil nu este suficient să se asigure numai condiţiile de
cantitate ale iluminatului ci şi cele de caUtate, fără de care nu se
poate concepe o instalaţie corespunzătoare de iluminat industrial.
Cu ajutorul unui iluminat corespunzător diîi punct de vedere canti-
tativ şi calitativ se pot obţine rezultate bune în ceea ce priveşte
creşterea productivităţii muncii, îmbunătăţirea calităţii produselor,
creşterea confortului vizual, scăderea accidentelor de muncă şi a
oboselii vizuale etc.
Condiţiile pe care trebuie să le îndepUnească instalaţiile de ilu-
minat industrial din punctul de vedere al calităţii sînt:
— să nu producă fenomene de orbire directă şi indirectă;
— să nu producă fenomene de orbire cauzate de contrastele
excesive de strălucire în cîmpul vizual;
70
 — să realizeze anumite raporturi de strălucire în cîmpul vizual
şi în planul de lucru;
— să creeze un efect estetic plăcut;
— să nu producă umbre prea pronunţate.
Iluminarea încăperilor industriale trebuie astfel realizată, încît
aceasta să nu constituie o cauză de obosire a ochilor. Ochiul are
proprietatea de a se deprinde cu condiţii diferite de luminozitate
în cîmpul vizual. Această proprietate a ochilor se numeşte adaptare.
Dacă privim o suprafaţă cu o anumită intensitate luminoasă apoi
trecem la o altă suprafaţă care are o intensitate luminoasă diferită,
ochiul se acomodează într-o anumită perioadă de timp la noile con-
diţii. In cursul acestei perioade de timp, sensibilitatea ochiului se
schimbă, din care cauză se înrăutăţesc condiţiile de muncă. Re-
adaptarea repetată micşorează productivitatea muncii şi contribuie
la creşterea accidentelor. Adaptarea repetată se poate evita dacă în
încăperea respectivă se realizează o iluminare uniformă.
Obosirea vederii se datoreşte mai multor cauze, dintre care cea
mai importantă o constituie efectuarea muncii în condiţiile unui
iluminat neraţional. Iluminarea neuniformă din cîmpul vizual pro-
voacă o readaptare frecventă şi repetată, iar în cazul în care în
cîmpul vizual există suprafeţe excesiv de luminoase, funcţiunile
principale ale organului vizual scad foarte mult. Tulburarea vede-
rii produsă de o sursă de lumină strălucitoare, constituie fenomenul
de orbire (diminuarea temporară a capacităţii de vedere). Acest
fenomen poate fi provocat de:
— s t r ă l u c i r e a d i r e c t ă , creată de corpurile de ilumi-
nat care se găsesc în cîmpul vizual:
— s t r ă l u c i r e a r e f l e c t a t ă , creată de razele puternice
în cazul cînd întîlnesc suprafeţe lucioase (lustruite sau şlefuite);
— contrastul de strălucire datorit diferenţelor
mari dintre valorile coeficienţilor de reflexie a suprafeţelor pre-
dominante.
In primele două cazuri efectul de orbire este cu atît mai mare
cu cît suprafaţa de strălucirq este mai mare, cu cît această supra-
faţă este mai perpendiculară pe direcţia privirii şi cu cît strălucirea
fondului este mai mică.
Pentru evitarea sau micşorarea fenomenelor de orbire directă
şi reflectată se iau următoarele măsuri: ecranarea corpurilor de ilu-
minat, alegerea unor corpuri de iluminat cu unghiuri de protecţie
corespunzătoare şi montarea lor la înălţimi prevăzute de
STAS 6646-62, mătuirea pe cît posibil a suprafeţelor lucioase din
cîmpul vizual, omogenizarea corespunzătoare a iluminării locului
de muncă, amplasarea judicioasă a acestuia în raport cu izvoarele
de lumină etc.
 Unghiurile de protecţie ale corpurilor de iluminat (fig. 30) se
determină astfel:
— la corpurile de iluminat prevăzute cu lămpi cu balon din
sticlă clară sau mată (lămpi incandescente, lămpi cu vapori de
mercur de înaltă presiune), imghiul de protecţie se determină faţă
de centrul surselor luminoase (fig. 30, a);

Fig. 30. Determinarea unghiului de protecţie.

— la corpurile de iluminat prevăzute cu mai multe lămpi, un-

ghiul de protecţie se determină faţă de lampa situată în punctul
cel mai depărtat din încăpere (fig. 30, b);
— la corpurile de iluminat prevăzute cu lămpi incandescente,
cu balon din sticlă opală, lămpi fluorescente, lămpi cu vapori de
mercur, cu balon fluorescent, unghiul de protecţie se determină în
funcţie de tangenta la partea cea mai de jos a lămpii (fig. 30, c).
Micşorarea efectului de orbire reflectată se realizează prin ur-
mătoarele măsuri:
— evitarea pe planul de lucru a suprafeţelor lucioase (finisări
mate ale pieselor metalice, plăci mate pe mesele de lucru etc.);
— alegerea poziţiei planului de lucru faţă de sursele lumi-
noase, astfel încît imaginea reflectată a sursei să nu fie dirijată în
direcţia ochilor atunci cînd obiectele sînt privite dintr-o poziţie de
lucru normală.
înlăturarea contrastelor mari de strălucire în cîmpul vizual şi
crearea anumitor raporturi de strălucire pe planul de lucru şi în
cîmpul vizual se obţin prin alegerea corespuns^ătoare a izvoarelor
de lumină, a corpurilor de iluminat, precum şi prin realizarea anu-
mitor factori de reflexie a limiinii pentru tavan, pereţi, pardoseală,
utilaje etc.
în cazul în care măsurile descrise mai înainte nu se pot realiza,
atunci este necesar să se ia alte măsuri, astfel încît strălucirea
lămpilor sau a corpurilor de iluminat care se reflectă să fie cît mai
mică, pentru a se obţine condiţii de vizibilitate cît mai bime.
 în cazul în care reducerea strălucirii suprafeţelor luminoase nu
se poate realiza este necesar să se mărească nivelul de iluminare pe
planul de lucru pentru micşorarea contrastului între strălucirea
imaginii şi a suprafeţelor înconjurătoare apropiate. Valoarea rapor-
tului dintre cele două străluciri trebuie să satisfacă cerinţele im-
puse de normative. Suprafaţa înconjurătoare apropiată este con-
siderată acea suprafaţă care este cuprinsă într-un unghi de 30° faţă
de axa vizuală în toate direcţiile.
Pentru realizarea unui iluminat raţional este necesar ca la cal-
cularea acestuia să se ţină seama de:
— caracterul lucrărilor executate;
— culoarea suprafeţei (cu cît culoarea suprafeţei prelucrate
este mai închisă, cu atît lumina trebuie să fie mai puternică, pentru
crearea unor condiţii normale de lucru);
— repartizarea judicioasă a corpurilor de iluminat.
Evitarea urmărilor dăunătoare datorite încordării vederii la pre-
lucrarea pieselor mici se poate face prin utilizarea unor aparate
optice speciale (combinaţii de lentile sferice şi prisme). Acestea
reduc oboseala şi încordarea muşchilor ochiului.
In cazul lucrărilor executate cu ajutorul maşinilor unelte, care
permit folosirea ochelarilor de protecţie de tip deschis, se reco-
mandă să se utilizeze în afara sticlelor plane şi sticle de corecţie,
deoarece acestea asigură îmbunătăţirea vederii la muncitorii cu
vederea slăbită.

2. ILUMINATUL NATURAL

Este preferabil ca în timpul zilei iluminarea halelor industriale

să fie naturală, adică fără folosirea izvoarelor artificiale de lumină.
Iluminatul natural are trei componente:
— lumina primită' direct de la razele soarelui;
— lumina solară difuzată de bolta cerească;
— lumina reflectată de zidurile clădirilor învecinate.
La folosirea în iluminatul natural a razelor solare directe există
două mari inconveniente datorită efectelor limiinoase (care produc
orbire directă sau prin reflexie) şi a efectelor calorice nedorite (în-
căperea se supraîncălzeşte modificînd astfel microclimatul acesteia).
Pentru a evita aceste efecte neplăcute orientarea ferestrelor şi lu-
minatoarelor trebuie făcută către nord sau sud, iar acolo unde este
nevoie, trebuie să se folosească ecrane protectoare, jaluzele, storuri,
văruirea geamurilor etc.
In calculele teoretice ale iluminatului natural se ţine seamă nu-
mai de lumina difuzată de bolta cerească, considerînd că aceasta
are o strălucire constantă pe toată întinderea ei.
 De asemenea, se ia în consideraţie lumina reflectată de zidu-
rile clădirilor învecinate în special în cazul încăperilor situate la
etaje inferioare, în cartiere cu clădiri înalte şi apropiate, deoarece
în această situaţie numai o mică parte a bolţii cereşti luminează
încăperile respective.
Luminatul natural în întreprinderile industriei chimice se reali-
zează prin ferestre şi luminatoare; prin ferestre lumina intră lateral,
iar prin luminatoare Ivimina vine de sus.
în cazul în care ferestrele sînt dispuse mai sus, ilimiinarea în-
căperii este mai uniformă, suprafeţele din partea opusă sînt mai
bine iluminate, dar iluminarea medie este mai mică. De asemenea,
dacă ferestrele sînt dispuse pe o singură latură a clădirii iluminarea
este mai neuniformă decît cea produsă de luminatoare.
Se recomandă ca ferestrele să fie amplasate la mică distanţă
între ele, să aibă rame înguste şi să nu fie formate din prea multe
ochiuri.
Alegerea tipului de ferestre şi de luminatoare precum şi modul
lor de amplasare depind de caracterul întreprinderii şi de conside-
rente constructive. Unghiul sub care cade limiina depinde, de ase-
menea, de felul muncii executate. In general'se urmăreşte ca un-
ghiul format de raza de lumină şi suprafaţa orizontală a locului de
muncă să fie de cel puţin 20° (pentru a nu se forma umbre prea
lungi).
Pentru realizarea unui iluminat corespunzător, între locurile de
muncă cele mai îndepărtate şi fereastra prin care pătrunde lumina
nu trebuie să fie o distanţă mai mare decît de trei ori distanţa
dintre podea şi marginea inferioară a ferestrei şi în nici un caz nu
trebuie să depăşească 12 m.
Luminatoarele folosite pentru iluminarea naturală a halelor in-
dustriale sînt de diferite tipuri. Construcţia şi poziţia luminatoare-
lor are mare importanţă pentru realizarea unui iluminat corespun-
zător al încăperilor. Geamurile luminatoarelor pot fi aşezate vertical
sau înclinat; cele aşezate înclinat lasă să treacă mai multă lumină,
dar nu se pot utiliza în încăperile de producţie unde sînt degajări
de fum, praf etc. Construcţia luminatoarelor trebuie să permită cu-
răţirea şi deschiderea lor cît mai comodă din interior. Pentru
aceasta, limiinatoarele trebuie să fie prevăzute cu posibilităţi de
acces (scări fixe sau mobile).
Pentru împiedicarea condensării umidităţii pe suprafeţele gea-
murilor se recomandă să se amplaseze sub luminatoare condircte
de încălzire.
La alegerea tipului de luminator (profil, dimensiuni etc.) tre-
buie să se ţină seamă de caracteristicile instalaţiilor de ventilare,
de posibilităţile de realizare în cît mai bune condiţii a iluminatu-
lui natural, astfel încît să se elimine supraîncălzirea încăperilor în
timpul verii din cauza razelor solare.
Indiferent de tipul luminatoarelor folosite, acestea trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
— pierderile de lumină să fie minime (folosirea geamurilor
simple în'loc de geamuri duble);
— să folosească cît mai puţin razele solare directe;
— curăţirea lor să fie cît mai uşoară;
— să aibă o înclinare de cel puţin 45° pentru evitarea depu-
nerii zăpezii;
— să aibă o lăţime egală cu aproximativ jumătate din lăţimea
balei, în scopul obţinerii unei iluminări cît mai uniforme.
Folosirea luminatoarelor cu geamuri duble, în general nu este
recomandabilă deoarece acestea împiedică topirea rapidă a zăpezii;
pot fi însă folosite cu succes în următoarele cazuri:
— în halele cu degajări mari de gaze şi de vapori;
— în încăperile prevăzute cu instalaţii de ventilare cu aer con-
diţionat.

3. ILUMINATUL ARTIFICLVL

In întreprinderile industriale se utilizează următoarele sisteme

de iluminat artificial:
— i l u m i n a t u l g e n e r a l , la care sursele de lumină sînt
distribuite uniform;
— i l u m i n a t u l l o c a l , care asigură o iluminare intensă
numai a anumitor obiecte (nu se recomandă decît însoţit de un
iluminat general);
— i l u m i n a t u l - c o m b i n a t , la care luminatul general se
combină cu cel local.
Iluminatul general. In sistemul de iluminat general corpurile de
iluminat sînt amenajate sub 'tavanul încăperii astfel încît ele ilu-
minează atît suprafeţele de lucru, cît şi întreaga încăpere. Acest
sistem de ilimiinat este folosit mai ales cînd se urmăreşte ea încă-
perile . să fie iluminate în toate punctele lor, astfel încît umbrele
să fie atenuate sau cînd nu este necesar ca lumina să fie îndrep-
tată într-o anumită direcţie. Iluminatul general poate fi direct, cu
repartiţie spaţială uniformă 'şi indirect.
Iluminatul direct se utilizează în marea majoritate a cazurilor.
Cu ajutorul acestui sistem de iluminat se poate realiza iluminarea
economică a locurilor de muncă,! amplasarea utilajului din încăpere
în orice direcţie şi folosirea întregii suprafeţe a pardoselii în mod
egal.
 în iluminatul direct, lumina produsă de corpurile de iluminat
este dirijată în proporţie mare spre planul de lucru, plafonul rămî-
nînd de cele mai multe ori în obscuritate sau semiobscuritate. în
cazul surselor punctiforme se pot produce umbre accentuate dacă
nu se folosesc ecrane din materiale difuzante. în unele cazuri,
sursele luminoase se reflectă pe suprafeţele lucioase care apar în
cîmpul vizual. Datorită dezavantajelor pe care le prezintă, acest
sistem de iluminat se recomandă pentru încăperile în care se efec-
tuează lucrări simple şi pentru acelea în care condiţiile particulare
ale locului (ca de exemplu înălţimea mare, plafon nereflectant, praf
sau fum mult) nu permit folosirea altui sistem.
Iluminatul cu repartiţie spaţială uniformă realizează condiţii
bune de lucru, în general, în laboratoarele şi în atelierele curate.
Randamentul instalaţiei de iluminat este mai mic faţă de iluminatul
direct, deoarece sursa luminoasă este mascată în întregime cu ma-
terial difuzant.
Iluminatul indirect se realizează prin dirijarea luminii spre pla-
fon şi pereţi, deci în acest sistem de iluminat, sursa: luminoasă nu
are nici o influenţă directă pe planul de lucru. Lămpile sînt dis-
puse în corpuri de iluminat care pot fi suspendate de plafon sau
montate de-a lungul pereţilor în nişe. Iluminarea ce se obţine este
uniformă şi fără umbre. în afară de aceasta, în încăperile unde se
foloseşte acest sistem de iluminat nu se pot percepe strălucirile
prea mari, în afara cazurilor cînd uneori pereţii şi plafonul pot
apare foarte strălucitori.
Iluminatul local. Un iluminat local raţional nu se obţine numai
printr-o iluminare suficientă. La fiecare loc de muncă este necesar
să se stabilească direcţia luminii, astfel încît să nu existe umbre,
de exemplu, produse de, corpul muncitorului sau de scule. în cazul
lucrului la masă, banc etc., este recomandabil ca lumina să cadă
din stînga. Alegerea corectă a direcţiei luminii măreşte deseori
posibilitatea de a , s e putea distinge amănuntele de pe suprafeţele
privite.
De asemenea, este important ca iluminarea pe locul de muncă
să fie constantă. De aceea este necesar ca fixarea sursei de ilumi-
nat local să se facă cît mai rigid, iar în cazul cînd sursa de ilu-
minat trebuie să fie mobilă suportul ei nu trebuie să oscileze dato-
rită unor lovituri întîmplătoare. Din cauza variaţiilor de tensiune în
reţeaua electrică, iluminarea poate să oscileze, de exemplu la por-
nirea motoarelor puternice. De aceea, pentru micşorarea acestor
variaţii, este necesar ca alimentarea corpurilor de iluminat să se
facă prin reţele electrice proprii.
 Instalaţiile de iluminat local trebuie să fie alimentate la ten-
siuni joase pentru a se asigura condiţiile impuse de normele de
tehnica securităţii muncii.
La amenajarea iluminatului local, corpurile de iluminat trebuie
să se fixeze pe maşini-unelte, bancuri şi alte locuri de muncă cu
ajutorul unor suporturi, de diferite construcţii, astfel încît să nu fie
supuse vibraţiilor. De obicei, suporturile de fixare sînt prevăzute cu
articulaţii care permit fixarea sub orice unghi faţă de suprafaţa
de lucru.
Iluminatul combinat. Iluminatul combinat (general + local) se
utilizează, în special, în încăperile unde este nevoie de o iluminare
puternică a întregii încăperi şi o iluminare mai accentuată a anumi-
tor locuri de muncă din încăpere (maşini, utilaje etc.).
Prin combinarea raţională a iluminatului local cu cel general şi
prin montarea şi folosirea corectă a instalaţiilor de iluminat local se
realizează siguranţă mai mare în.timpul lucrului şi creşterea pro-
ductivităţii mun-cii.
Iluminatul de siguranţă. Iluminatul de siguranţă se prevede
pentru realizarea unui iluminat minim, în cazul întreruperii ilumi-
natului! de lucru datorită unor avarii. Acest lucru este necesar pen-
tru continuarea muncii sau pentru evacuarea personalului. Ilumi-
natul de siguranţă (de rezervă) pentru continuarea muncii se
prevede în încăperile unde stingerea luminii nu este permisă, din
cauza pericolului de incendii sau de explozii care se pot produce
în întuneric, a întreruperii îndelungate a procesului tehnologic sau
din cauza opririi alimentării unui grup întreg de consumatori (cen-
trale electrice, staţii de alimentare cu apă etc.). Acest sistem de
iluminat trebuie să asigure, pe suprafeţele de lucru, o iluminare
oare să fie de cel puţin lO^/o din norma minimă de iluminare.
Iluminatul de siguranţă pentru evacuarea muncitorilor se pre-
vede în următoarele locuri:
— în încăperi industriale unde se pot produce explozii, incendii,
accidente de muncă, intoxicări etc.;
— în clădirile industriale, indiferent de numărul de muncitori,
dacă din lipsa luminii se pot produce accidente prin continuarea
funcţionării utilajului sau cînd în încăpere există locuri pe unde
trecerea oamenilor este periculoasă;
— în camerele de trecere spre ieşirile în caz de incendii, cori-
doare şi scări care servesc pentru evacuarea oamenilor din clădirile
industriale (în care numărul muncitorilor este mai mare de 50);
— în încăperile de uz comun, în care există un număr mare
de oameni.
Acest iluminat trebuie să asigure pe căile principale de trecere
(la nivelul pardoselii) o.iluminare de minim 0,3 Ix.
 Corpurile de iluminat pentru iluminatul de rezervă trebuie sa
fie alimentate de la o sursă proprie, care trebuie să fie pregătită
în permanenţă, astfel încît să poată intra în funcţiune în mod auto-
mat. Dispozitivele de cuplare automată trebuie verificate periodic^
pentru menţinerea lor, în permanenţă, în stare bună de funcţionare,
în cazul în care alimentarea se face de la reţeaua iluminatului de
lucru, atunci este necesar să se prevadă o sursă de alimentare inde-
pendentă şi dispozitive sigure de comutare a iluminatului de sigu-
ranţă la aceste surse.
Amplasarea corpurilor de iluminat pentru iluminatul de sigu-
ranţă trebuie astfel făcută, încît de la un corp de iluminat să se
poată vedea următorul, pentru indicarea exactă a locurilor de tre-
cere. Iluminatul de siguranţă trebuie să se prevadă, de asemenea,
la toate ieşirile, la toate locurile unde sînt amplasate aparatele de
stins incendiul şi hidranţii pentru a putea fi găsite cu uşurinţă
în caz de nevoie.
Corpurile de iluminat folosite pentru iluminatul de siguranţă
trebuie să funcţioneze concomitent cu întreaga instalaţie de ilumi-
nat. Ele trebuie să se deosebească de celelalte corpuri de iluminat
prin culoarea exterioară a reflectorului, prin marcare sau prin
formă.
Iluminatid portabil se foloseşte în cazul cînd la executarea anu-
mitor lucrări nu este posibilă folosirea instalaţiilor de iluminat
general, ca de exemplu, la lucrările de reparaţii, la lucrările în
care instalarea corpurilor de iluminat local nu este posibilă, sau în
cazurile cînd trebuie iluminate, părţile interioare ale unor maşini,
instalaţii, rezervoare, cazane etc.
Alimentarea lămpilor electrice portative se face la tensiunea
joasă de 12—24 V, după cum locurile în care se folosesc sînt foarte
periculoase sau periculoase din punctul de vedere al electro-
cutării.
Lămpile electrice, portative trebuie să aibă mînerele executate
din materiale electroizolante, neinflamabile, nehigroscopice şi rezis-
tente la solicitări mecanide. Aceste lămpi se prevăd cu globuri de
sticlă opală sau mată, cu coşuri protectoare şi cu cîrlige de agă-
ţare. Coşurile protectoare şi cîrligele trebuie astfel fixate, încît să se
asigure izolarea lor electrică de părţile metalice ale soclurilor şi
duliilor.
în cazul folosirii lămpilor electrice portative în încăperi în care
există pericol de explozii sau de incendii sau foarte multă ume-
zeală, ele vor avea o construcţie corespunzătoare acestor locuri de
muncă.
Normele de tehnică a securităţii interzic folosirea lămpilor por-
tative improvizate şi necorespunzătoare, din cauza pericolului de
accidentare pe care îl prezintă aceste lămpi.
 CAPITOLUL VI

VENTILAŢIA ÎNCĂPERILOR DIN INDUSTRIA CHIMICĂ

în industria chimică se obţin diferite substanţe, cum sînt: acizii^

bazele, sărurile, coloranţii, precum şi alte produse de sinteză orga-
nică şi anorganică. Datorită procesului tehnologic, cu toate că ma-
joritatea operaţiilor se execută în aparatură închisă etanş, se
produc degajări de praf, gaze şi de vapori care impurifică atmo-
sfera halelor industriale.
în afară de £\ceasta, în urma reacţiilor care au loc, se pot de-
gaja mari cantităţi de căldură care trebuie eliminată.
în scopul creării unui microclimat sănătos, în care compoziţia
aerului să fie normală şi condiţiile de muncă cît mai favorabile
pentru desfăşurarea unei activităţi fără pericol de îmbolnăviri pro-
fesionale, este necesar ca pe lîngă celelalte măsuri tehnice să se
prevadă şi instalaţii de ventilaţie în halele de fabricaţie pentru eli-
minarea substanţelor nocive.

1. CONDIŢII DE IGIENĂ A MUNCII IMPUSE ÎNTREPRINDERILOR

DIN INDUSTRIA CHIMICĂ

Substanţele nocive care se degajă în timpul procesului de pro-

ducţie (căldura şi umiditatea excesivă, gaze, vapori etc.) impurifică
atmosfera încăperilor industriale; de aceea, pentru crearea condi-
ţiilor sănătoase de muncă trebuie luate măsurile tehnice şi organi-
zatorice impuse de normele de tehnică a securităţii şi igienă a
muncii.
Acumularea de substanţe nocive în aerul încăperilor de pro-
ducţie, peste anumite limite admisibile, are ca efect îmbolnăvirea
muncitorilor care lucrează în aceste locuri de muncă. Temperatura
din încăperi are, de asemenea, o importanţă deosebită pentru
păstrarea sănătăţii muncitorilor. Starea termică a organismului este
condiţionată de acţiunea combinată a temperaturii aerului, a tem-

79
 peraturii obiectelor înconjurătoare, a vitezei de circulaţie a aerului
şi a umezelii relative a acestuia.
în timpul efectuării procesului de producţie organismul uman
se încălzeşte cu atît mai mult cu cît munca fizică care se execută
este mai grea şi mai încordată. De aceea, condiţiile meteorologice
ale locurilor de muncă trebuie să fie diferite în funcţie de eforturile
pe care le depun muncitorii în procesul de producţie.
Pentru îndepărtarea substanţelor nocive este necesar ca în halele
industriale să se ia o serie de măsuri, cum ar fi etanşeizarea apara-
tiuii, în scopul împiedicării răspîndirii în mediul de lucru a sub-
stanţelor nocive, introducerea tehnicii avansate şi a utilajelor mo-
deme, construcţii de «clădiri industriale corespunzătoare şi montarea
instalaţiilor de ventilare cu ajutorul cărora se realizează îndepărta-
rea următorilor factori dăunători, ca: surplusul de căldură produs
prin convecţie şi radiaţie, surplusul de umezeală, vaporii şi gazele
toxice, pulberile.
Pentru crearea condiţiilor igienice favorabile de muncă, trebuie
să se urmărească respectarea limitelor maxime admise de norme
ale substanţelor nocive din secţiile de fabricaţie, în care scop este
necesar să se aibă în vedere următoarele: să. se controleze în mod
pennanent şi _or^anizat c o n c e n t r ^ l e jubstanţe)^^
îmbunătăţească conlEţiîle în care s e ^ e s f ă ş o a ^ p i n c e l u n ţ e &
j să se îritre^na. în stare "buna utilajul tehnologic; să se ^orga^eze
cît mai raţional depozitarea materiilor prime cît şi a produselor
^ finite; să se prevadă sisteme eficace de ventilaţie a încăperilor de
producţie; să se facă analiza regulată a morbidităţii sectorului res-
pectiv de muncă.
Instalaţiile de ventilaţie din încăperile industriale trebuie să asi-
gure îndepărtarea substanţelor nocive din producţie, care au urmări
grave asupra sănătăţii muncitorilor. Pentru realizarea efectelor
dorite, instalaţiile de ventilaţie trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii igienice: să se creeze în încăperile de producţie condiţii
de microclimat care să corespundă necesităţilor muncii care se exe-
cută şi să asigure muncitorilor o stare generală optimă a sănătăţii;
să înlăture sau să diminueze degajările de vapori, praf sau de gaze,
astfel încît concentraţia substanţelor nocive din aer să nu depă-
şească limitele maxime admise de norme; să nu creeze o răcire
bruscă a aerului din întreaga încăpere sau din diferitele comparti-
mente ale zonei de lucru şi să nu producă curenţi de aer, care să
provoace îmbolnăvirea mimcitorilor; să evite impurificarea aerului
încăperilor industriale cu substanţe nocive produse în alte locuri de
muncă şi introduse în timpul funcţionării instalaţiei; să fie eficace
în toate anotimpurile, astfel încît să creeze condiţii normale de
lucru indiferent de temperatura mediului exterior; să nu producă
nocivităţi suplimentare (zgomote puternice); să fie uşor de ma-
nipulat. !

2. ÎNDEPĂRTAREA FACTORILOR NOCIVI

a. îndepărtarea degajărilor de gaze

Degajările de gaze în întreprinderile chimice constituie factorul

nociv principal şi cel mai periculos.
Răspîndirea gazelor în atmosfera halelor industriale depinde de
mişcarea curentului de gaze, de felul gazului şi de temperatură.
Principalul mijloc de combatere a degajărilor de gaze este efec-
tuarea proceselor tehnologice în aparatură etanşă.
Calculul ventilaţiei în acest caz trebuie făcut în funcţie de cali-
tatea etanşării proceselor tehnologice. Determinarea gradului de
etanşare se poate face în mod analog, de exemplu, cu acela folosit
la încercarea reţelelor termice, adică după gradul de scădere a pre-
siunii într-un anumit interval de timp.
în cazul evaporării substanţelor nocive de pe suprafeţele lichi-
delor, pentru reducerea degajărilor de gaze pot fi luate următoarele
măsuri: scoaterea ţevilor de purjare în exterior, dirijarea ţevilor de
descărcare în rezervoare speciale, legarea aparatelor în care este
posibilă degajarea de vapori nocivi cu atmosfera prin ţevi de aeri-
sire, montarea corespunzătoare a geamurilor de observare a mişcării
lichidelor etc.
Pentru reducerea cantităţilor de noxe în halele de fabricaţie, se
mai pot lua următoarele măsuri: acoperirea completă cu capace a
suprafeţelor de evaporare a gazelor sau a vaporilor nocivi; izolarea
printr-o carcasă a utilajelor tehnologice «care emană substanţe
nocive; acoperirea utilajelor cu nişe (prevăzîndu-se numai o latură
deschisă pentru lucru).
Orice fel de acoperire a surselor . sau de izolare prin carcase
trebuie să asigure o captare cît mai completă a substanţelor nocive
care se degajă, să nu împiedice buna desfăşijrare a ,procesului teh-
nologic şi urmărirea lui de către personalul de servire şi să nu
necesite cantităţi mari de aer aspirat.

b. Combaterea degajărilor de căldură

Sursele care fac să crească temperatura la locurile de mun-că

sînt procesele exoterme (sinteza amoniacului, conversia oxizilor de
azot etc.), sursele de căldură. necesare în procesele de evaporare,
aparatele de schimb de căldură, de uscare, ptptcarc. etc.
6 — Tehnica securităţii muncii în ind. chimică
 Degajări de căldură mai au loc de la maşinile cu abur, motoa-
rele electrice, diferite conducte fierbinţi etc.
In condiţiile de ridicare a temperaturii şi a umezelii aerului din
halele de fabricaţie este stînjenită cedarea căldurii de către corpul
imian, provocînd tulburarea echilibrului termic al organismului,
ceea ce poate duce la .îmbolnăviri profesionale foarte grave.
Pentru a combate degajările de căldură este necesar să se reducă
transmiterea căldurii în zona de lucru. Aceasta se poate realiza prin
mai multe metode, şi anume: acoperirea suprafeţelor încălzite (izo-
larea) cu materiale de izolare termică (foi de azbest, vată de sti-
clă etc.); instalarea pîlniilor sau perdelelor deasupra aparatelor cu
suprafeţe încălzite; acoperirea suprafeţelor încălzite cu cămăşi
duble de oţel prin care circulă aer sau apă; izolarea suprafeţelor
care degajă căldură cu diferite dispozitive, ca: perdele cu lanţuri,
perdele. de apă, table de oţel spălate cu apă, perdele de pînză
umede etc.
Cînd este imposibilă reducerea radiaţiei,de căldură, muncitorii
trebuie să fie echipaţi cu haine de protecţie speciale care să asi-
gure un strat suficient de aer între organism şi îmbrăcăminte. Ţesă-
turile folosite în acest scop trebuie să aibă conductibilitate termică
mare, penetrabilitate la aer şi higroscopicitate corespunzătoare.
Pentru,a evita prezenţa personalului în locurile cu temperaturi
înalte sînt necesare mecanizarea şi automatizarea acestor instalaţii.
La calcularea cantităţii totale de căldură existentă într-o încă-
pere trebuie să se ţină seamă de toate sursele de degajare: căldura
degajată de suprafeţele încălzite ale aparatelor, pieselor, utilajelor
(cuptoare, uscătorii, aparate de schimb de căldură, cazane etc.);
căldura degajată prin transformarea energiei mecanice în energie
termică; căldura care se degajă din masa topită a metalelor ce se
răcesc; căldura datorită radiaţiilor solare care pătrund prin ferestre,
pereţi, luminatoare şi acoperişuri; căldura degajată de sursele de
lumină artificială. în afară de sursele de căldură descrise se mai
poate menţiona şi căldura radiată de organismul uman, care repre-
zintă 75—120 kcal/h-om. După ce s-a întocmit bilanţul termic al
încăperii, ţinînd seamă de toate sursele de căldură amintite, se cal-
culează schimbul de aer necesar pentru realizarea unei temperaturi
normale la locurile de mimcă. Cel mai raţional mod de realizare a
ventilaţiei în încăperile cu degajări mari de căldură este ventilaţia
naturală.

c. Combaterea umezelii din halele de fabricaţie

Creşterea procentului de vapori de apă în atmosfera halelor din

industria chimică, se datoreşte diferitelor procese tehnologice în
care are loc e^^aporarea apei (concentrarea, evaporarea etc.). In $co-
pul evacuării aerului umed se instalează coşuri de ventilaţie, iar
pentru preîntîmpinarea răspîndirii amestecului de aer şi de vapori
sub întregul planşeu se folosesc perdele care limitează zona aerului
umed la gabaritele aparatelor. Se pot instala, de asemenea, pîlnii
deasupra surselor de umezeală, avînd dimensiunile puţin mai mari
decît suprafaţa de evaporare şi prevăzute cu coşuri pentru a
asigura evacuarea întregului amestec de vapori şi aer.
Pentru eliminarea umezelii sau ceţii se folosesc diferite tipuri
de instalaţii de ventilaţie, în funcţie de amplasarea utilajelor, de
felul construcţiei şi de modul în care se produc degajările de vapori.
Astfel, se poate folosi o instalaţie de ventilaţie generală cu intro-
ducerea aerului în partea inferioară a halei, în special cînd există
degajări mari de vapori iar utilajele ,nu pot fi grupate în lungul
pereţilor (pentru a se împiedica distribuirea uniformă a aerului).
De asemenea se mai poate folosi ventilaţia generală cu refularea
aerului la j a r t e a superioară a halei, atunci cînd cantitatea de vapori
din hală este mică şi cînd introducerea aerului la partea inferioară
este împiedicată de diferite obstacole aşezate în calea jeturilor de
aer.
Tot în scopul eliminării ceţii se folosesc instalaţii combinate de
ventilaţie care se bazează pe funcţionarea concomitentă a două
instalaţii: o instalaţie locală de aspiraţie a vaporilor prin dispozitive
montate deasupra utilajelor şi o instalaţie de ventilaţie generală
pentru eliminarea umidităţii create prin scăpările de la dispoziti-
vele locale sau de la utilajele care nu pot fi prevăzute cu astfel de
dispozitive.

d. îndepărtarea prafului

In cea mai mare parte a întreprinderilor chimice au loc dega-

jări de praf care viciază atmosfera de lucru. De obicei se urmăreşte
ca secţiile cu degajări foarte mari die praf (secţia de preparare a
cocsului, secţiile de obţinere a azotaţilor etc.) să fie amplasate
separat de celelalte clădiri.
Pentru îndepărtarea prafului se folosesc, în primul rînd, aspira-
toarele de praf la locul de producere, ventilaţia generală în acest
caz neavînd efect.
La proiectarea instalaţiilor de.captare a prafului trebuie avute
în vedere proprietăţile fizice şi chimice ale acestuia.
Trebuie să se urmărească, de exemplu, ca praful să nu înfunde
conductele de aspiraţie; de aceea, ele trebuie montate în poziţie
verticală. Se recomandă, de asemenea, ca instalaţiile de măcinare
şi de transport să fie amplasate cît mai aproape unele de altele.
 în cazul transportului substanţelor în stare .fierbinte (la fabri-
carea sodei, azotatului de amonioi etc.), în afara prafului se mai
degajă şi vapori care astupă foarte repede conductele de aer, sco-
ţîndu-le astfel din uz. Pentru a preîn-
tîmpina acest inconvenient se reco-
mandă să se folosească tirajul natural
(practica a dovedit că acest procedeu
este bim), instalîndu-se conductele cît
mai aproape de verticală. Conductele
trebuie să aibă un diametru de cel puţin
200 mm şi să fie racordate de aparate
la partea superioară a acestora, extre-
mitatea lor fiind pusă în legătură cu
J/ j atmosfera. Un astfel de tiraj dă rezul-
tate eficiente şi în cazul produselor fier-
binţi, uscate, unde nu sînt degajări de
vapori.
La concasoarele care lucrează cu
acţionare mecanică, toate părţile de lu-
cru trebuie să fie închise (fig. 31).
Fig. 31. Instalaţie de aspira- ^ ^^^^^ ^^^ scăpările de praf se
ţie la un concasor: produc numai prin locurile neetanşe. La
i — guri de aspiraţie; 2 — racor-
duri; 3 — conducte de scurgere.

Fig. 32. Instalaţie de aspiraţie Fig. 33. Instalaţie de

la o moară cu bile: aspiraţie la un elevator;
I — guri de şspiraţie; 2 — car- 1 — coşuri de tiraj; 2 —
casă; 3 — gură de alimentare. gură de scurgere; S —
transportor.
încărcarea manuală este necesară o acoperire suplimentară a gurii
de alimentare. Aspiraţia se efectuează la partea superioară printr-un
racord special. La operaţiile de măcinare mai fină, aspiraţia aeru-
lui se face tot prin racorduri speciale amplasate la partea superioară
a carcaselor cu care sînt acoperite agregatele de măcinare. în fig.
32 este reprezentată schema unei instalaţii de aspiraţie la o moară
cu bile.
Pentru transportarea diferitelor produse în industria chimică se
folosesc elevatoare, transportoare cu melc, transportoare cu raclete,
benzi transportoare ,etc. Pentru înlăturarea prafului toate aceste
utilaje trebuie să fie închise în carcase prevăzute cu racorduri pen-
tru aspiraţia aerului. în fig. 33 este reprezentat modul de aspiraţie
a prafului la un elevator.

3. CARACTERISTICILE VENTILAŢIEI IN ÎNTREPRINDERILE CHIMICE

Ventilaţia încăperilor de producţie din industria chimică pre-

zintă caracteristici deosebite, determinate de specificul proceselor
tehnologice.
Uzinele chimice, de obicei, sînt instalate în clădiri cu etaje, în
care sînt amplasate diferite instalaţii, astfel încît fluxul tehnologic
să fie continuu, iar trecerea materiei prime de la un proces la altul
să se facă prin cădere liberă. Aşezarea planşeelor este determinata
de forma aparatelor şi de înălţimea lor mare, ceea ce reclamă de-
servirea acestora la diferite înălţimi (coloane de absorbţie şi de cata-
liză, scrubere, răcitoare etc.). Toate acestea determină şi condiţiile
de protecţie a muncii ce trebuie asigurate în secţiile de producţie,
în special prin ventilaţia acestora.
O altă caracteristică este a a t Q i ] ^ a t i z a r e a pe scară largă şi centra-
lizarea conducerii şi reglării proceselor tehnologice, c ^ a ce reclamă
concentrarea locurilor de mimcă lînga tablourile de comandă, unde
sînt amplasate apăTâtel^ de mas ventilele de re-
glare. De asemeneăT,"^caracteristic pentru fabricile ^ uzinere chimice
^^ste-şi prezenta unor factori dăunători, în special gazele şi excesul
de căldură. Principalele surse de degajare a gazelor sînt diferitele
etanşări, legături prin flanşe şi guri de vizitare necorespunzătoare,
suprafeţele deschise ale băilor cu diferite soluţii chimice etc.
în unele secţii de producţie, gazele care se degajă pot forma
cu aerul amestecuri explozive. De acest lucru trebuie să se ţină
seamă la proiectarea instalaţiilor de ventilaţie, care trebuie să asi-
gure numărul necesar de schimburi de aer.
Ventilatoarele şi motoarele electrice care se folosesc J n instala-
ţiile de ventilaţie trebuie să fie de construcţie specială, care să
excludă producerea scînteilor. în afară de aceasta, în locurile de
muncă cu degajări periculoase, agregatele de ventilaţie trebuie
amplasate în încăperi separate.
Dintre diferitele tipuri de ventilaţii, în industria chimică se aplică
mai mult ventilaţia naturală, în special combinată cu ventilaţia
mecanică de aspiraţie locală, precum şi în combinaţie cu introdu-
cerea pe cale mecanică a aerului «curat sub forma duşurilor de aer.
Ventilaţia naturală este un mijloc foarte eficace pentru înlătu-
rarea surplusului de căldură, putînd să ajungă,.în secţiile cu surse
mari de căldură, pînă la 30—40 schimburi de aer pe oră. La folo-
sirea ventilaţiei naturale trebuie să se ţină seama de faptul că, în
timpul iernii, se poate produce suprarăcirea zonei de lucru (de
exemplu în secţiile cu cuptoare şi uscare) unde curenţii puternici
de convecţie determină infiltrarea unor cantităţi mari de aer rece,
din afară, în special prin porţi, uşi şi ferestre. Suprarăcirea zonelor
inferioare are loc în special atunci cînd suprafeţele care cedează
căldură se găsesc la o înălţime mare faţă de. pardosea.
Ventilaţia mecanică generală se utilizează în sălile de electroliză,
în care nu se admite ventilaţia naturală în anotimpul rece pentru
evitarea răcirii bruşte a băilor. De asemenea, ventilaţia mecanică
generală se foloseşte la substaţiile de convertizare, unde pătrun-
derea. aerului cu impurităţi poate duce la corodarea şi înfundarea
cu praf a aparaturii. Aplicarea ventilaţiei mecanice generale este
obligatorie şi în uzinele chimice care produc substanţe pure, unde
este necesar ca atmosfera să fie foarte curată.
O particularitate importantă a ventilaţiei uzinelor chimice este
şi necesitatea luării măsurilor speciale de protecţie a instalaţiilor
împotriva corodării chimice.
O problemă dificilă o constituie amplasarea justă a prizelor de
aer proaspăt ale instalaţiilor de ventilaţie mecanică prin refulare.
Amplasarea acestora trebuie astfel făcută, încît să se asigure pun-
tatea necesară a aerului care se introduce în interiorul încăperilor.
In majoritatea întreprinderilor chimice aerul din exterior este
impurificat, în special în locurile ferite de vînt.
Principalele surse de viciere a aerului sînt gazele reziduale
(deşeuri de fabricaţie sau produse de bază care nu sînt captate
datorită nerentabilităţii), aerul evacuat de instalaţiile de ventilaţie,
praful transportat de vînt etc.
Pentru realizarea unei ventilaţii eficiente este necesar ca, la pro-
iectare, să se studieze posibilităţile imei amplasări cît mai raţionale
a utilajului tehnologic şi ale unei realizări a condiţiilor cît mai
favorabile pentru ventilaţia naturală, prin alegerea unei configuraţii
corespunzătoare a clădirii şi a amplasării acesteia pe teren.
Din cele expuse mai înainte reiese că, la proiectarea instalaţii-
lor de ventilaţie în industria chimică, trebuie să se ţină seamă de
toţi factorii complecşi care caracterizează ventilaţia în industria
chimică. De asemenea trebuie folosită experienţa căpătată la
exploatarea instalaţiilor de ventilaţie dintr-o industrie similară care
se găseşte în funcţiune.
Proiectarea instalaţiilor de ventilaţie trebuie să se facă în ordi-
nea următoare:
în primul rînd, se va studia planul general de amplasare a clă-
dirilor, verificîndu-se aşezarea corespunzătoare a diferitelor ateliere,
faţă.de direcţia vînturilor dominante. Trebuie avut în vedere ca
atelierele în care au loc procese care viciază atmosfera prin ema-
naţii de substanţe nocive să fie amplasate în aşa mod, încît aceste
emanaţii să nu pătrundă în atelierele în care nu au loc astfel de
emanaţii. Prizele de aer trebuie executate corect şi amplasate în
afara zonei de viciere a atmosferei din jurul uzinei.
La proiectarea ventilaţiei trebuie să se cunoască bine procesul
tehnologic al uzinei care urmează să fie construită şi aşezarea dife-
ritelor locuri de muncă pentru a putea determina locurile unde ar
fi posibilă emanarea substanţelor nocive.
Pe baza datelor tehnologice şi constructive se întocmeşte proiec-
tul propriu-zis al ventilaţiei şi încălzirii.
După întocmirea proiectului se trece la alegerea materialelor şi
utilajelor necesare instalaţiilor de ventilaţie şi de încălzire. La ale-
gerea .acestora trebuie evitate unicatele sau varietatea mare de
piese, căutîndu-se folosirea materialelor şi utilajelor celor mai cores-
punzătoare.

4. VENTILAŢIA NATURALĂ

In cazul ventilaţiei naturale deplasarea aerului are loc datorită

diferenţei de temperatură (presiunea termică) dintre mediul interior
şi exterior, precum şi datorită acţiunii vîntului (presiunea vîntului).
Schimburile de aer prin ventilaţia naturală se pot realiza orga-
nizat (aerare) sau neorganizat (infiltraţie).
Aerarea se realizează prin orificiile din pereţi, ferestre, prin
părţile acoperite cu geamuri ale luminatoarelor care sînt prevăzute
cu dispozitive pentru reglarea debitelor de aer.
Infiltraţia constituie un schimb de aer neorganizat, care se rea-
lizează prin neetanşeităţile ferestrelor, uşilor etc., precum şi prin
porii pereţilor construcţiilor prin care se produce un schimb de aer
neglijabil faţă de primele. Deosebirea dintre ventilaţia mecanică şi
aerare este aceea că ventilaţia mecanică poate fi aplicată în orice
punct al clădirii pe cînd aerarea este limitată deoarece aerul nu
poate intra decît prin orificiile din pereţii clădirii.
 Aerarea are mare importanţă economică prin aceea că, pe de o
parte, prin folosirea ei ^e îmbunătăţesc condiţiile de mimcă, iar pe
de altă parte, se obţine o economie de energie foarte mare. Printr-o
serie de experienţe a fost dovedit faptul că o ventilaţie naturală
bine organizată în secţiile cu temperatură înaltă este mai eficientă
decît cea mecanică, iar cantitatea de aer împrospătat este de cîteva
ori mai mare în aceeaşi unitate de timp în cazul ventilaţiei natu-
rale. ,
S-ar părea că aerarea este suficientă şi că rolul ventilaţiei meca-
nice ar fi foarte restrîns. Acest lucru,nu este însă valabil pentru
toate cazurile deoarece ventilaţia naturală nu este suficientă în
orice condiţii.
Ventilaţia naturală se aplică cu bune rezultate în special în încă-
perile imde este necesar să se îndepărteze excesul de căldură. Pen-
tru îndepărtarea degajărilor de gaze şi a umezelii, folosirea venti-
laţiei naturale este limitată, deoarece în unele cazuri se obţin chiar
rezultate, negative (introducerea substanţelor nocive în locurile imde
ele nu se produc).
Pentru ca schimburile naturale de aer să fie eficiente, la proiec-
tarea şi la exploatarea clădirilor industriale trebuie să se ţină
seamă de:
— amplasarea raţională a utilajelor industriale care degajă
căldură;
— realizarea unei forme constructive corespunzătoare a clădirii
(numărul de deschideri, forma şi profilul acoperişului);
— repartizarea raţională în pereţi şi în luminatoare a deschi-
derilor.
Schimburile naturale de aer din clădiri se produc datorită dife-
renţei de presiune a aerului din afara clădirilor şi din interiorul
acestora, provocată de diferenţa de temperatură dintre cele două
medii precum şi datorită presiunii vîntului. In imele cazuri, presiu-
nea din interior este mai mică decît cea atmosferică, în alte cazuri
mai mare. în primul caz se realizează o introducere a aerului din
exterior în încăpere, iar în al doilea caz, evacuarea aerului din
încăpere.
Aerul din interiorul secţiilor, fiind mai cald şi deci rriai uşor
dedt cel din afară, se ridică .permiţînd aerului rece din afară să
pătrundă în interior; în felul acesta se formează curenţi care produc
schimbul continuu de aer.
Deasupra corpurilor încălzite se formează curenţi ascendenţi de
aer cald care, într-un spaţiu nelimitat, nu se întorc la sursă, iar
într-un spaţiu limitat, formează un circuit închis al curentului de
aer încălzit; aerul cald ajungînd sub acoperiş, se răceşte din care
cauză se întoarce la locul de plecare. Dacă în pereţii clădirii, la
partea inferioară se prevăd orificii, iar la partea superioară lumina-
toare cu deschideri, atunci curenţii încălziţi, care se împrăştie sub
acoperiş, ies prin deschiderile luminatorului, iar aerul rece din exte-
rior, pătrunde în încăpere prin orificiile prevăzute în partea infe-
rioară a pereţilor.
Cantitatea de aer care vine lateral spre sursa de căldură este
direct,proporţională cu cantitatea de aer care pleacă de la sursa
de căldură.
In acest caz, sursa de căldură poate fi asemănată cu un. venti-
lator; cu cît curentul de aer din interior este mai cald şi numărul
orificiilor din jpereţi este mai mare, cu atît schimbul de căldură
este mai intens.
Acţiunea vîntului, în cazul ventilaţiei naiturale, se manifestă prin
faptul ,că pe laturile expuse vîntului apar presiuni suplimentare (mai
mari decît presiunea atmosferică), iar pe laturile opuse presiunile
sînt mai mici. Acest fenomen, însă, iiu deformează curenţii de aer
din interiorul clădirilor decît într-o măsură .foarte mică.
Pentru determinarea presiunii exercitate de vînt asupra clădirilor
se construiesc diferite modele care se experimentează în tunele
aerodinamice. Pe baza acestor experimentări se calculează coefi-
cientul aerodinamic al clădirii.
Cunoaşterea coeficienţilor aerodinamici permite organizarea
raţională a schimbului de aer şi reglarea acestuia în funcţie de
variaţia condiţiilor exterioare şi interioare.
Pentru asigurarea schimbului de aer calculat în cazul liuninatoa-
relor în care pătrunde vîntul este necesar să se prevadă o suprafaţă
dublă a deschiderilor din luminator, ceea ce scumpeşte mult con-
strucţia.
în acest caz trebuie să se construiască luminatoare a căror
funcţionare să^nu fie limitată de acţiunea vîntului.
Fenomenele aerării sînt destul de complicate şi, de aceea, stu-
dierea lor se face pe cale experimentală, folosindu-se clădirile exis-
tente sau modele geometrice asemănătoare.
în cazul în care o clădire este expusă acţiunii vîntului, în partea
expusă vîntului se creează o suprapresiune datorită faptului că vîn-
tul întîlneşte un obstacol şi este forţat să-1 ocolească (fig. 34).

Fig. 34. Circulaţia vîntului în jurul unei clădiri.

 Deasupra acoperişului şi pe partea .ferită de vînt se formează o
<lepresiune.
Datorită diferenţei de presiune care ia naştere, aerul intră în
clădire prin deschiderile dinspre partea expusă vîntului şi iese prin
deschiderile din partea opusă, ferită de vînt.
In cazul cînd acţionează simultan atît vîntul cît şi diferenţa de
temperatură, problema aerajului clădirilor industriale se complică,
deoarece în partea clădirii expusă vîntului, acesta împiedică ieşirea
aerului prin deschiderile de evacuare de la partea superioară şi
intensifică intrarea aerului prin deschiderile de la partea inferioară.
In partea clădirii ferită de vînt, dimpotrivă acesta intensifică tirajul
prin deschiderile superioare ale luminatorului, împiedicînd însă
pătrunderea prin deschiderile inferioare.
Pentru folosirea raţională a acestor doi factori şi pentru a orga-
niza astfel schimbul de aer încît acesta să poată pătrunde în toate
sectoarele din partea inferioară a încăperii, este necesar să se pre-
vadă posibilitatea reglării deschiderilor de admisie şi evacuare. în
fig. 35 se reprezintă schematic modul obişnuit de deschidere a cla-
petelor mobile de admisie şi de evacuare .pentru cazul cînd acţio-
nează simultan atît căldura cît şi vîntul.

/» ' v^V ^ ?
y •

^ \ /
^y^se de ccUu.'yî ^ Surse de caMura

Fig. 35. Ventilaţia naturală sub ac- Fig. 36. Ventilaţia naturală în
ţiunea simultană a căldurii şi vîn- anotimpurile reci.
tului.

Pentru asigurarea pătrunderii aerului proaspăt trebuie deschise

complet orificiile din partea ferită de vînt I şi 2, închise orificiile
superioare din partea expusă vîntului 3, şi deschise parţial orificiile
inferioare 4. Orificiile superioare 3 trebuie să fie închise, deoarece
cînd vîntul este puternic, aerul din exterior pătrunzînd. în încăpere
înrăutăţeşte tirajul şi, în unele cazuri, provoacă o circulaţie inversă
a aerului impurificat (de sus în jos). Deschiderea. parţială a orificii-
lor inferioare 4, de obicei între 1/3—1/5 din suprafaţa lor, este
necesară pentru a forţa admisia aerului prin.partea ferită de vînt.
Orificiile 5 şi 6 sînt închise.
în anotimpurile de tranziţie şi,în timpul iernii, cînd temperatura
este scăzută, trebuie să se reducă admisia aerului prin orificiile
inferioare, iar o parte a aerului trebuie introdusă prin orificiile
situate la o înălţime de 4—6 m de la pardoseală. Cînd tempera-
tura este foarte scăzută, orificiile inferioare se închid complet pen-
tru ca aerul rece să ajungă în partea inferioară a încăperii după
amestecarea lui cu aerul cald din interiorul acesteia. In fig. 36 este
reprezentată schematic poziţia jaluzelelor orificiilor de admisie şi
de evacuare pentru acest caz.
Orificiile superioare 2, din partea ferită de vînt, sînt complet
deschise, iar orificiile din mijloc 5 şi 6, amplasate pe părţile laterale
ale clădirii, sînt parţial deschise. Orificiile inferioare 1 şi 4 sînt com-
plet închise, de asemenea, şi orificiul superior 3.
Schimbul natural de aer, în clădirile cu mai multe hale (fig. 37)
se realizează mai greu.
Pentru introducerea aerului suplimentar dinspre acoperiş se
folosesc orificiile din luminatoare, care se prevăd deasupra încăpe-
rilor reci ale clădirii. Evacuarea aerului cald se realizează prin ori-
ficiile luminatoarelor prevăzute deasupra sectoarelor unde se degajă
o cantitate mare de căldură. Este foarte important ca luminatoarele
situate deasupra sectoarelor calde să fie mai înalte, pentru a se
putea obţine un schimb de aer suficient.

Fig. 37. Ventilaţia naturală a clădirilor cu mai multe hale:

1 şi 3 — hale de prelucrare la cald; 2— hală de prelucrare la rece.

în cazul în care clădirea este prevăzută cu luminatoare, se

amenajează pe acoperiş coşuri de ventilaţie sau de tiraj (fig. 38).
Coşurile de ventilaţie sînt prevăzute cu deflectoare în scopul
folosirii vîntului la mărirea tirajului natural.
în fig. 39 sînt reprezentate schematic două tipuri de deflec-
ioare.
 Primul tip (fig. 39, a) este mai vechi şi are o serie de dezavan-
taje j deoarece în timpiil de acalmie înrăutăţeşte tirajul natural, iar
în caz de vînt puternic, prin fante pătrunde ploaia sau zăpada.
Cel de al doilea tip (fig. 39, b) este mai eficace, are o construc-
ţie mai simplă şi este folosit cu rezultate mai bune.

160

OJfD

Fig. 38. Coş de ven- Fig. 39. Deflectoare:

tilaţie. a — în formă dc stea; h — cilindric.

Exploatarea ventilaţiei naturale

Pentru manevrarea clapetelor mobile (deschidere-închidere) ale orificiilor

din pereţi şi luminatoare se prevăd dispozitive de acţionare manuală sau meca-
nică. Construcţia acestor dispozitive trebuie să fie simplă şi sigură în func-
ţionare. In ca^ul dispozitivelor mecanice, trebuie să existe frîne automate
pentru a evita spargerea clapetelor la deschiderea sau închiderea lor completă.
Clapetele trebuie deschise la timp în funcţie de direcţia vîntului, de tempera-
tura exterioară şi de regimul de lucru din secţie. Verificarea deschidem'
corecte trebuie să se facă de cel puţin două ori pe schimb.
Trebuie verificată regulat starea clapetelor mobile şi a dispozitivelor de
acţionare pentru a fi reparate la timp şi remediate toate defectările observate
în funcţionarea mecanismelor.
Printr-o exploatare corectă a ventilaţiei naturale se pot obţine schimburi
(le aer foarte mari.
Ventilaţia naturală are următoarele avantaje faţă de ventilaţia mecanici:
— construcţie şi exploatare simplă şi ieftină;
— lipsa consumului de energie electrică pentru circulaţia aerului:
 — lipsa uiiui consum de combustibil pentru încălzirea aerului, aceasta
făcîndu-se pe seama exceselor de căldură din secţie.
Ventilaţia naturală prezintă, însă, şi următoarele dezavantaje:
— nu permit încălzirea sau umezirea aerului în cazul în care este necc-
5ar (cînd excesele de căldură în secţie sînt mici, temperatura aerului poate
coborî foarte mult în perioada rece a anului, iar umiditatea este aceea a
aerului exterior, deci în funcţie de condiţiile meteorologice exterioare);
— nu permite distribuirea aerului în aşa fel încît să ajungă la anumite
locuri de muncă după necesităţi;
— imposibilitatea separării prafului din aerul evacuat.
Din cauza acestor dezavantaje, ventilaţia naturală poate fi folosită în tim-
pul iernii numai în secţiile în care degajarea de căldură este de 4-^5 ori
mai mare decît cea necesară.
Numărul întreprinderilor în care ventilaţia naturală nu este posibilă este
limitat Astfel sînt unele întreprinderi din industria alimentară, din industria
optică, din industria produselor farmaceutice şi industria textilă, unde în
timpul verii este necesară condiţionarea aerului.

5. VENTILAŢIA MECANICĂ

în funcţie de noxele emanate în timpul. efectuării proceselor de

producţie se alege şi tipul de ventilaţie mecanică care trebuie folo-
sit. Se adoptă tipul de ventilaţie mecanică locală atunci cînd dega-
jarea de noxe este mare, montîndu-se instalaţia chiar la locul de
producere a acestora. Ventilaţia mecanică generală se preferă în
cazul în care degajările locale nu sînt în concentraţii vătămătoare,
dar în totalitatea lor pot vătăma sănătatea celor ce muncesc în hala
respectivă. în acest mod se realizează eliminarea totală a noxelor
5au reducerea acestora sub limiitele admise.
în general, este preferabil să se folosească ventilaţia locală deoa-
rece este mai eficace decît ventilaţia generală. Sînt însă cazuri cînd
ventilaţia locală nu poate fi aplicată fie datorită condiţiilor tehno-
logice, fie datorită spaţiului restrîns în care sînt amplasate utilajele
care degajă substanţe nocive.
La amenajarea unei instalaţii de ventilaţie mecanică trebuie să
se ţină seama de următoarele cerinţe:
a) Alegerea locurilor de captare a aerului proaspăt. Amplasarea
prizei de aer trebuie făcută în locuri ferite de praf, de gaze, miro-
suri, soare, bacterii etc.
Priza de aer trebuie amplasată la o înălţime suficientă de sol
pentru a evita posibilitatea aspirării impurităţilor mecanice şi a nu
se înfunda cu zăpadă în timpul iernii. Priza de aer nu trebuie am-
plasată deasupra acoperişurilor, deoarece în timpul verii acestea se
pot încălzi prea mult şi, în afară de aceasta, dacă pe acoperiş sînt
montate gurile de evacuare a gazelor din halele de fabricaţie, aces-
tea vor impurifica aerul din zona unde este amplasată priza.
 b) Purificarea, încălzirea sau răcirea aerului introdus. Aerul care
se introduce în halele industriale pentru a purifica atmosfera, după
necesităţi, trebuie să fie filtrat, încălzit sau răcit, în funcţie de ano-
timp, de procesul tehnologic etc.
c) Alegerea locului de aspiraţie sau de refulare. In funcţie de
tipul de ventilaţie şi de caracteristicile fizico-chimice ale impurităţilor
care trebuie eliminate se aleg şi locurile de aspiraţie a aendui viciat.
Ele se pot prevedea la fiecare agregat în parte sau pot fi răspîndite
în întreaga încăpere. Amplasarea lor poate fi făcută în partea supe-
rioară a încăperii, atunci cînd noxele sînt mai uşoare decît aerul, sau
la partea inferioară, cînd noxele sînt mai grele decît aerul.
Gurile de refulare se amplasează în aşa fel încît să nu creeze
curenţi de aer în secţiile de producţie. De obicei, gurile de refulare
se amplasează în tavan, în care caz curenţii de aer care iau naştere
au viteze mici şi putere de difuziune mare.
d) Prevenirea răspîndirii-substanţelor nocive în mediul încon-
jurător prin purificarea aerului eliminat de instalaţiile de ventilaţie.
Eliminarea aerului viciat se realizează prin guri de evacuare, de
diferite forme, amplasate la nivelul acoperişurilor.
In cazul în care se elimină în exterior substanţe nocive, înaintea
gurilor de evacuare se amplasează instalaţia de purificare sau de
neutralizare.

Elementele componente ale instalaţiilor de ventilaţie mecanică

La orice sistem de ventilaţie mecanică elementul principal îl

constituie ventilatorul împreună cu motorul electric, care are rolul
de a antrena aerul într-o mişcare de refulare sau de aspiraţie.
Ventilatoarele sînt de tip centrifugal şi axial.
Ventilatoarele centrifugale (fig. 40) se compun dintr-o carcasă
în formă de spirală J , în interiorul căreia se găseşte rotorul 2, care
este acţionat printr-un ax 3, de un motor electric. Rotorul, cu aju-
torul paletelor, produce prin rotire aspiraţia aerului, care intrînd
prin gura de aspiraţie, este comprimat datorită forţei centrifuge,,
după care este refulat prin gura 4.
Ventilatoarele axiale (fig. 41) se compun dintr-o carcasă cilin-
drică J , în interiorul căreia se găseşte rotorul 2 cu palete de un
anumit profil, acţionat de motorul electric 3.
Carcasa cilindrică şi paletele sînt confecţionate din materiale
anti corosive.
In funcţie de presiunea dezvoltată ventilatoarele se clasifică în:
ventilatoare de presiune joasă (pînă la 100 mm H2O); ventilatoare
de presiune medie (pînă la 300 mm H2O) şi ventilatoare de pre-
siune înaltă (pînă la 1 000 mm H2O).
Pentru instalaţiile de ventilaţie obişnuite se folosesc ventilatoare
de presiune joasă şi medie, cele de presiune înaltă se folosesc pen-
tru scopuri tehnologice.

Fig. 40. Ventilator centri- Fig. 41. Ventilator axial.

fugal.

în secţiile în care se degajă gaze şi vapori nocivi se recomandă

ventilatoare centrifugale de presiune medie, confecţionate din oţel
inoxidabil sau din duraluminiu.
în secţiile cu pericol de explozie se utilizează ventilatoare de
construcţie specială care nu permit producerea scînteilor la o even-
tuală lovire, între ele, a elementelor ven-
tilatorului.
în cazuri speciale, cînd aerul eva-
cuat conţine impurităţi care-1 fac explo-
ziv sau cu acţiune corosivă, se folosesc
ejectoare. în astfel de situaţii se reco-
mandă folosirea aerului evacuat de alte
sisteme de ventilaţie cu aspiraţie locală
drept aer de ejecţie.
Aerul de ejecţie se introduce cu aju-
torul unui ventilator 1 (fig. 42) prin
gura de aer 7 în camera de amestec 2,
unde amestecîndu-se cu aerul din inte-
riorul acesteia îl antrenează spre spa-
ţiul mai îngust 3, unde se desăvîrşeşte
procesul de amestecare. în continuare
aerul este evacuat prin difuzorul 4 şi
gura de evacuare 5. Depresiunea care
se formează în camera 2, datorită ejec-
ţiei, realizează aspiraţia aerului sunus, Fig. 42. Instalaţie
evacuării prin conducta de aer 6. ejecţie.
Pentru obţinerea eficacităţii de acţionare a ejectomlui este necesar
ca raportul dintre aerul de ejecţie şi cel aspirat să se găsească între
limitele 1/3—1/5, rezistenţa reţelei de ventilare să nu fie mai inare
de 10—15 mm H2O şi viteza aerului care iese din gura de aer să
fie egală cu 20—40 m/s.
Motoarele electrice folosite în instalaţiile de ventilaţie sînt de
obicei de tip asincron, cu rotorul în scurtcircuit. In cazuri deose-
bite se folosesc motoare electrice «cu inele colectoare.
Ventilatoarele pot fi acţionate de motorul electric în trei moduri,
îşi anume:
1) Acţionarea directă, care se realizează prin montarea rotorului
ventilatorului pe un ax comun cu rotorul motorului electric sau pe
două axe cuplate. Acest mod de acţionare este cel mai eficace,
fiind compact, economic (pierderile de putere sînt mici) şi sigur
în exploatare.
2) Acţionarea prin curele late de transmisie, care este mai puţin
eficace; pierderile de putere sînt mai mari, pot lua naştere scîntei
în luma frecării curelei pe şaiba de transmisie şi din această cauză
este necesară legarea sistemului la pămînt.
Acest mod de acţionare se foloseşte în cazul în care nimiărul
de rotaţii rezultat din calcul ale ventilatorului nu permite trans-
misia directă de la axul motorului. Acţionarea prin curele de trans-
misie nu este permisă în secţiile cu pericol de explozie.
3) Acţionarea prin curele trapezoidale este mai perfecţionată şi
se recomandă în toate cazurile în care nu este posibilă acţionarea
directă.
După modul cum este realizată protecţia exterioară, motoarele
electrice se împart în trei grupe, şi anume:
1) Motoare electrice protejate împotriva stropilor care pot cădea
de sus sau lateral (sub un unghi de cel puţin 45°).
Răcirea se efectuează cu ajutorul aerului care pătrunde prin
orificii speciale în direcţia axială şi se evacuează prin partea de
jos şi lateral. Aceste motoare electrice pot fi folosite în secţiile cu
un conţinut mic de substanţe vătămătoare.
2) Motoare electrice închise, care au părţile interioare izolate de
aerul încăperii, iar răcirea se efectuează numai prin suprafaţa exte-
rioară a carcasei, care este amplificată prin aripioare speciale.
Aceste tipuri de motoare pot fi utilizate în secţiile în care se degajă
praf, vapori de apă şi gaze corosive.
3) Motoare electrice protejate împotriva exploziilor, avînd o
construcţie care exclude pătrunderea gazelor în interiorul carca-
selor. Aceste motoare electrice pot fi utilizate în secţiile unde există
pericol de explozii şi incendii.
 Filtrele şi separatoarele de praf care fac parte din sistemul de
ventilaţie sînt folosite pentru purificarea aerului ce urmează a fi
introdus în încăperile de lucru sau pentru purificarea aerului încăr-
cat cu pulberi şi care trebuie eliminat în exterior în stare curată.
Filtrele şi separatoarele se
clasifică după condiţiile în
care lucrează şi după materialul
din care sînt confecţionate, în
mai multe tipuri constructive.
Filtrele confecţionate din
ţesături se execută sub forma
unor rame sau saci.
Filtrele cu rame au ţesătu-
ra întinsă pe o serie de rame
aşezate într-un singur plan sau Fig. 43. Filtru cu ramă.
în zig-zag (fig. 43).
Filtrele cu saci se montează într-o cameră etanşă care este pre-
văzută cu un racord pentru ieşirea aerului filtrat. Aerul impurificat
cu praf intră în interiorul sacilor pe la partea inferioară, capătul su-
perior al sacilor fiind închis. Praful este reţinut de ţesătură, iar aerul
purificat iese din saci în camera etanşă. Pentru îndepărtarea prafu-
lui de pe saci capetele superioare ale acestora sînt acţionate de dife-
rite dispozitive mecanice de scuturare sau se aplică metoda de
suflare inversă a sacilor cu un curent de aer.
Pentru confecţionarea acestor filtre se folosesc ţesături din fire
metalice, din fibre textile naturale, artificiale, sintetice etc.
Filtrele cu casetă se compun dintr-o casetă metalică care conţine
un material de umplutură (inele de porţelan, cilindri metalici etc.)
unse în prealabil cu ulei (fig. 44).
Curentul de aer impurificat cu praf, pătrunzînd în corpul filtru-
lui, se separă în mai mulţi curenţi secundari care venind în contact
cu pelicula de ulei de pe masa de umplutură depune particulele de
praf. Uleiul folosit pentru ungerea masei de umplutură nu trebuie
să conţinâ răşini sau acizii f>ă nu fie inflamabil, să aibă o viscozitate
mică şi temperatură d/: (Jmuj^.l^rft jousi.
După iml/irjsirf:^ ou praf, ele se scot şi se curăţă prin
introducerea Ir/r intr o hai^: cu caldă cu sodă.
Aceste tipun df. filtrf: vt pentru curăţirea fină a aerului
impurificat cu particule rriici de praf.
Filtrele electrice au o rnare şi o utili/are din în
ce mai largă. Ele sînt alcătuite rJintr-o carmîră de sedimentare şi
din aparatura de înaltă tensiune.
Camera de depunere este prevăzută c^j n wrrle de plăci metalicfî
dispuse paralel (electrozi de depunerej Intr^- care »lnt întinse fire
7 — Tehnica securităţii muncii în ind. chimica
97
metalice subţiri (electrozi de emisie). Plăcile şi firele sînt alimentate
cu curent continuu de înaltă tensiune.
Sub acţiunea cîmpului electric de înaltă tensiune, în jurul fire-
lor (legate la polul negativ) gazul se ionizează. Electrozii de depu-
nere atrag ionii negativi, care antrenează şi particulele de praf,
astfel încît acestea se depun în urma cedării sarcinii lor electrice.

550

Secţiunea A-A
Fig. 44. Filtru cu casetă:
I — casetă; 2 — plasă; 3 — dispozitiv de închiderc; 4 —
material de umplutură (cilindri metalici).

Aerul purificat părăseşte filtrul electric, iar particulele de praf

depuse pe electrozii de depunere se colectează într-un buncăr prin
scuturarea acestora. ^
Camerele de spălare realizează purificarea şi umezirea aerului.
Aerul care trebuie purificat trece prin nişte camere unde este supus
Ia o spălare realizată de o instalaţie specială de pulverizare a apei.
în contact cu picăturile de apă pulberile se depun într-un bazin de
colectare care se găseşte sub nivelul camerei de spălare.
Separatoarele de praf cu vas de apă se folosesc în special pentru
purificarea aerului de pulberile mari şi grele. înainte de a intra în
instalaţia de .ventilaţie aerul este trecut printr-un bazin cu apă.
Camerele de depunere (fig. 45) sînt nişte camere a căror sec-
ţiune este mult mai mare decît secţiunea conductei de aer impuri-
ficat, intercalat în lungul conductei. Prin trecerea aerului prin
aceste camere el îşi micşorează viteza, particulele de praf rămase
pentru un moment în suspensie se depun pe fundul camerei. Pentru
reducerea dimensiunilor, camerele de depunere modeme se constru-
iesc cu şicane.
Separatoarele de praf cu inerţie se compun dintr-o serie de inele
de tablă de formă tronconică care se întrepătrund, fiind cuprinse
toate într-un înveliş comun de tablă ^
de formă conică. Aerul trecînd prin
acest sistem de inele îşi schimbă con-
tinuu direcţia, pierde particulele de
praf care datorită inerţiei nu pot
continua acelaşi drum cu aerul şi "L
cad într-un buncăr.
Cicloanele sînt aparatele cele mai
J"
folosite pentru purificarea gazelor de Fig. 45. Camere de depunere.
praf. Au un randament mare, se pot
exploata uşor şi pot fi folosite pentru separarea particulelor de di-
ferite dimensiuni. Cicloanele funcţionează după următorul princi-
piu: gazele sînt silite (datorită caracteristicilor constructive ale ci-
clonului) să facă un drum elicoidal în dublu sens (ascendent şi des-
cendent); în acest mod particulele solide, datorită inerţiei şi forţei
centrifuge, sînt proiectate spre părţile laterale
ale ciclonului, de unde cad într-un buncăr si-
tuat în partea inferioară (fig. 46).
De obicei se folosesc multicicloanele (bate-
rii cu mai multe cicloane) care sînt mai eficace
precum şi cicloanele cu pînză de apă.
Bateriile de încălzire sînt folosite la încălzi-
rea aerului care urmează a fi introdus în ha-
lele de fabricaţie cu ajutorul unui sistem de
ventilaţie. Sînt formate din ţevi simple prin care
circulă apă caldă sau abur; aerul trecînd prin
acest sistem se încălzeşte.
Prizele de aer (fig. 47) se folosesc în cazul
în care aerul proaspăt este aspirat din exterior
de către instalaţia de ventilaţie. Ele pot fi am-
plasate în apropierea clădirilor industriale atunci
cînd nu există pericolul aspiraţiei de substanţe
nocive sau de alte impurităţi. în cazul prezen-
ţei noxelor sau a impurităţilor în apropierea clă-
dirilor, prizele de aer trebuie amplasate la o dis-
Fig. 46. Schema de
tanţă care să asigure aspiraţia aerului lipsit de principiu a funcţio-
impurităţi. Ele pot fi racordate la instalaţia de nării unui ciclon.
ventilaţie printr-un canal subteran. Orificiile de captare se prote-
jează contra precipitaţiilor atmosferice prin jaluzele fixe sau cu şi-
cane, prin acoperişuri de protecţie etc.
Gurile de evacuare (fig. 48) sînt folosite la evacuarea aerului
viciat din interiorul halelor de fabricaţie. Ele sînt prevăzute cu
~f ~r
TTT
ti

5
r-T
n r rm
JIZL

Fig. 47. Tipuri de prize de aer: Fig. 48. Gură de eva-

a — priză de aer racordată printr-un canal cuare.
subteran; h — priză de aer cu jaluzele fixe;
c — priză de aer cu şicane.

jaluzele oscilante pentru a permite ieşirea în exterior a curentului

de aer viciat şi se închid datorită propriei lor greutăţi o dată cu
oprirea din funcţionare a instalaţiei de ventilaţie. în acest fel ele
nu permit pătrunderea precipitaţiilor atmosferice în interiorul
halelor.
Gurile de introducere a aerului proaspăt au forma unor orificii
situate de-a lungul sau la capătul conductelor. Ele pot fi amplasate

rti

Fig. 49. Diferite tipuri de guri de introducere a aerului:

a — cu introducerea verticală a aerului; b — cu distribuţia orizontala
a aerului; c — cu introducerea oblică a aerului; d — cu introducerea
orizontală a aerului, prin folosirea colurilor scurte sau a paletelor de
dirijare.
la nivelul pardoselii, sub tavan etc. şi pot avea diferite forme
(fig. 49).
Gurile de aspiraţie sînt piese cu ajutorul cărora aerul viciat din
încăperi este aspirat de către instalaţule de evacuare (fig. 50).
Clapetele şi vanele dc
reglare (fig. 51) asigură re- I \
glarea debitului de aer în
interiorul conductelor. Cla-
petele sînt montate în inte-
riorul conductelor şi prinse
printr-un ax de pereţii aces-
tora. Vanele de reglare sînt
introduse în interiorul con-
ductelor din afară şi sînt
dispuse oblic pe axa curentu- ^^^ ^^
lui de aer. aspiraţie:
a — gura amplasata direct pe
Conductele de aer se fo- o conductă colectoare; b —
1 . . \ 1 sură montată pe o conductă
losesc pentru transportul ae- de derivaţie.

\ -l

XL

.ti
<
/(

/(
li

Fig. 51. Clapete şi vane de reglare:

a — clapetă de reglare cu fluture pentru conducte ro-
AZt-
tunde; b — clapetă de reglare cu fluture pentru conducte
rectangulare; c — clapetă de reglare pentru ramificaţie;
d — vană de reglare amplasată la gura de aspiraţie a
ventilatorului.
rului proaspăt din exterior în interionil halelor de fabricaţie şi la
evacuarea aerului viciat. Ele pot fi confecţionate din diferite mate-
riale: ciment, cărămidă, tablă etc., în funcţie de amplasarea lor
(în pămînt sau în aer). Atunci cînd gazele cu care vin în contact
sînt corosive, conductele se confecţionează din tablă de oţel plum-
buită, din ceramică, aluminiu etc.
Conductele de tablă se încheie prin fălţuire, nituire sau prin
sudură; capetele conductelor se îmbină prin flanşe între care se pun
garnituri de azbest, cauciuc, plută etc.
Pentru satisfacerea necesităţilor de ordin funcţional şi construc-
tiv conductele sînt prevăzute cu diferite piese speciale: difuzoare;
coturi, ramificaţii etc.
In cazul instalaţiilor de ventilaţie pentru aspiraţia prafului, con-
ductele sînt prevăzute cu guri de curăţire pentru desfundarea lor
în timpul funcţionării.

6. VENTILAŢIA GENERALĂ

Cu ajutorul instalaţiilor de ventilaţie generală se realizează ven-

tilaţia întregului spaţiu al halelor de fabricaţie şi nu numai locul
de producere a noxelor. Cu ajutorul acestora se realizează diluarea
substanţelor nocive din atmosfera industrială pînă la limitele admise.
Instalaţia de ventilaţie generală poate fi dotată şi cu dispozitive
pentru condiţionarea aerului, de exemplu camera de umezire sau
baterii de încălzire, în cazul cînd este necesar ca aerul introdus să
aibă o anumită stare. Eficienţa ventilaţiei generale este condiţio-
nată şi de modul de amplasare a gurilor de introducere. La ampla-
sarea acestora se ţine seamă ca substanţele nocive mai grele decît
aerul să fie evacuate prin partea de jos a clădirii, iar cele mai
uşoare decît aerul, prin partea de sus a clădirii. în concluzie, direc-
ţia aerului introdus trebuie să urmărească sensul mişcării naturale
a substanţelor nocive (gaze, vapori, căldură etc.).
Repartizarea gurilor de introducere a aerului se face în funcţie
de anumite condiţii:
In cazul în care degajarea noxelor nu este în cantităţi prea mari,
introducerea aerului trebuie să fie concentrată într-unui sau în mai
multe puncte, ţinîndu-se seamă ca viteza aerului să nu depăşească
0,5 m/s în zona de lucru, iar diferenţa de temperatură dintre două
puncte opuse din încăpere să nu fie mai mare de 1—2°C.
Atunci cînd aerul introdus poate suferi modificări pe drumul
parcurs pînă la locul de producere a agenţilor nocivi (umezire,
încălzire etc.), introducerea lui trebuie făcută neapărat în zona de
producere a acestora.
 Ventilaţia generală nu se recomandă în cazul eliminării unei
cantităţi mari de pulberi, deoarece pe de o parte gurile de aspiraţie
nu captează tot praful, iar pe de altă parte, jetul aerului refulat
împiedică depunerea lui, iar mărirea debitului de aer creează cu-
renţi care dispersează şi mai mult pulberile din încăperi.
Dacă într-o încăpere se degajă simultan mai multe substanţe
nocive (vapori, gaze etc.), debitul de aer necesar pentru ventilaţia
generală se calculează în funcţie de vaporii sau de gazele care au
toxicitatea cea mai mare, deci concentraţia admisibilă cea mai mică.

7. VENTILAŢIA LOCALĂ

Prin ventilaţia locală se înţelege introducerea localizată a aeru-

lui proaspăt în halele de fabricaţie precum şi aspirarea locală a
noxelor la locul de producere a acestora.

a. Instalaţii de ventilaţie locală prin introducerea aerului

Ventilaţia locală prin introducerea aerului se foloseşte în cazu-

rile în care, în anumite puncte ale halelor de fabricaţie, există
degajări foarte mari de căldură (cuptoarele de pirită, locul de tur-
nare a metalelor etc.).
La aceste locuri de muncă se instalează duşuri de aer sau guri
de refulare a aerului în cantităţi mari, dirijate printr-un jet asupra
lor. Direcţia jetului de aer trebuie îndreptată în aşa fel încît aerul
curat să treacă mai întîi spre locul de muncă şi după a-ceea spre
sursa de căldură; dacă s-ar proceda invers s-ar proiecta asupra
locului de muncă un jet de aer fierbinte încărcat cu vapori nocivi.
Duşurile de aer sînt constituite dintr-o priză de aer proaspăt
amplasată în exterior, o instalaţie de condiţionare (de încălzire şi
umezire), o reţea de conducte şi duşul de aer propriu-zis.
O largă întrebuinţare şi-au găsit duşurile de aer fixe (fig. 52).
Ele sînt prevăzute cu guri de refulare de formă paralelipipedică
tăiate oblic şi prevăzute cu jaluzele reglabile. în acest mod orien-
tarea jetului se poate face sub orice unghi.
în afară de acest tip de duş, se folosesc, în cazul în care nu
există locuri fixe de muncă cu degajări mari de căldură, duşuri de
aer mobile (fig. 53). Ele prezintă dezavantajul că aspiră aerul din
interiorul halelor nu din exterior, deci nu pot îmbunătăţi condi-
ţiile de muncă decît prin efectul de mişcare a aerului.
Unele construcţii de duşuri mobile sînt dotate cu agregate de
pulverizare a apei în picături foarte fine, care, proiectate înspre
zona cu temperatură înaltă, se evaporă, producînd scăderea tem-
peraturii.
 2

' M
H ft. L L

Fig. 52. Duş de aer fix.

Fig. 53. Duş de aer moM:

1 — ventilator axial; 2 — motor
electric; 3 — picior telescopic;
4 — dispozitiv de fixare.

Secf/u/jea Â-4

5L Secţiunea B-B

3
Fig. 54. Perdea de aer.
 în atelierele unde uşile sînt ţinute în permanenţă deschise, din
cauza operaţiilor de transport, în anotimpurile reci pătrund canti-
tăţi mari de aer rece din exterior.
Din această cauză muncitorii sînt expuşi acţiunii nefavorabile a
curenţilor de aer, care în unele cazuri au viteze ce depăşesc limitele
sanitare admise.
Pentru evitarea acestor inconveniente se recurge la amenajarea
unor perdele de aer care funcţionează tot pe principiul refulării
aerului. Cu ajutorul lor se trimite un jet de aer sub un anumit
unghi faţă de planul uşii, jet care împiedică curenţii de aer din
exterior să pătrundă în încăpere (fig. 54.).
Jetul de aer este refulat pe întreaga lăţime sau înălţime a uşii,
dintr-un canal amplasat sub uşă sau p>e partea laterală a acesteia.
Cînd debitul de aer refulat este destul de mare şi are o anumită
viteză, accesul aerului din exterior poate fi oprit complet sau se
lasă să treacă numai o cantitate mică, atunci cînd este necesar.
De obicei, aerul pentru funcţionarea perdelei se ia din zona
suţ>erioară a halelor: cînd este nevoie aerul poate fi încălzit înainte
de a fi dirijat spre perdea. Astfel de perdele se folosesc şi pentru
împiedicarea răspîndirii gazelor şi vaporilor nocivi care se degajă,
de la suprafaţa diferitelor băi
industriale (băi de călire, de- ^
capare, cromare etc.). ^

b. Instalaţii de aspiraţie
locală

Instalaţiile de aspiraţie lo-

cală se folosesc pentru înde-
părtarea noxelor chiar de la
locul de producere a acestora /
împiedicînd astfel împrăştierea
lor în atmosfera secţiilor (fig.
55). Cu aceste instalaţii se re-
zolvă în mod satisfăcător pro-
blemele legate de condiţiile
igienico-sanitare cît şi proble-
mele legate de economia de
energie.
Din punct de vedere con- Fig. 55. Schema unei instalaţii de
structiv, elementele instalaţiilor aspiraţie locală:
i - - cameră de aspiraţie; 2 _ hotă am-
de aspiraţie locală sînt asemă- plasată deasupra unei băi; 3 — fante de
nătoare cu elementele instala- aspiraţie laterală; 4 — ventilator; 5 —
deflcctor; 6 — clapete pentru reglarea
ţiilor de aspiraţie generală, debitelor dc aer.
deosebirea fiind aceea că gurile de aspiraţie sînt aşezate în ime-
diata apropiere a surselor de agenţi nocivi sau îmbracă complet
aceste surse.
In principiu, instalaţiile de aspiraţie locală se bazează pe antre-
narea noxelor (pulberi, gaze, vapori) spre gura de aspiraţie a siste-
mului. Vitezele curenţilor de aer necesare aspi-
raţiei trebuie să fie invers proporţionale cu vi-
tezele substanţelor nocive. De exemplu, în cazul
particulelor în suspensie, pentru ca sistemul de
ventilaţie să fie eficient, este necesar ca viteza
de aspiraţie să fie mai mare decît viteza de de-
punere a particulelor respective.
După modul cum se realizează aspiraţia sub-
i stanţelor nocive există instalaţii de aspiraţie:
deschise, semiînchise şi închise.
i Instalaţii de aspiraţie locală deschise. Aceste
Fig. 56. Schema tipuri de instalaţii sînt aşezate în imediata apro-
unei hote ampla- piere a utilajului care generează substanţe no-
sate deasupra sur- cive. Din această categorie fac parte dispoziti-
sei de degajare. vele numite hote, dispozitivele de aspiraţie de
la băi, dispozitivele de aspiraţie de la mesele
de laborator etc. Hotele (fig. 56) sînt dispozitive formate din pîlnii
mari aşezate deasupra locului de degajare a substanţelor nocive în
cazul cînd acestea sînt mai uşoare decît aerul.
Hotele pot fi prevăzute
cu unul sau două racorduri
pentru asigurarea unei aspi-
raţii mai bune. De asemenea,
ele pot fi prevăzute cu şi-
cane sau cu pereţi de diri-
jare, realizîndu-se astfel niş-
te fante înguste care extind
zona de presiune ce se for-
mează în interiorul lor. Ti-
a a purile clasice de hote şi mo-
dul lor de amplasare de-
asupra sursei de degajare
s-au indicat în fig. 57.
La băile de decapare,
tratamente termice etc. se
folosesc de obicei dispozitive
de aspiraţie laterală. Acestea
Fig. 57. Diferite tipuri de hote: compuse dintr-o conduc-
— hotă simplă; h — hotă înclinată: c — ^ r i
hotă laterală; d - hotă dublă. ta prcvazuta CU O fanta de
de lungime egalâ cu dimensiunea interioară a băii. Se recomandă
ca aspiraţia să se facă pe o singură parte a băii, dacă aceasta are o
lăţime pînă la 500 mm, sau pe ambele părţi, în cazul cînd lăţimea
este mai mare (fig. 58). în unele cazuri se folosesc sisteme combi-
nate: refularea se face pe o parte iar aspiraţia
pe partea opusă.
Instalaţii de aspiraţie locală semiînchise.
Din aceste tipuri de dispozitive fac parte ho-
tele cu pereţi laterali, nişele şi dispozitivele
care acoperă parţial sursa de degajare. Ho-
tele cu pereţi laterali închid sursa pe una,
pe două sau pe trei laturi. Prin partea ră-
masă liberă este antrenat aerul care scoate
prin regiunea superioară a hotei substanţele
nocive produse, în aşa fel, încît muncitorul Fig. 58. Dispozitiv de
lucrează tot timpul într-un curent de aer aspiraţie laterală.
proaspăt.
Nişele (fig. 59) sînt dispozitive de aspiraţie semiînchise. Ele au
trei pereţi laterali şi o deschidere în partea frontală pe unde cel
care lucrează îşi poate introduce mîinile. Sînt folosite în mod frec-
vent în toate laboratoarele de
chimie, în vopsitorii etc.
Tot din această categorie fac
parte şi dispozitivele care aco-
peră parţial utilajele indus-
triale: polizoare, fierăstraie cir-
culare etc., lăsînd liberă nu- ^
mai partea din sculă ce vine %
în contact cu piesa care se pre-
lucrează (fig. 60).
Instalaţii de aspiraţie loca-
lă închise. Instalaţiile de aspi-
raţie locală închise sînt con-
struite în aşa fel încît închid §
complet sursa de degajări no-
cive (carcasare), fiind astfel cel ^
mai eficace mod de aspiraţie a
noxelor.
Aspiraţia în acest sistem în- • j u
chis se realizează în urma de-
presiunii create în interiorul —--—^ IJ
carcasei printr-un racord de
aspiraţie. Fig. 59. Diferite tipuri de nişe.

IUL POlJT' iOT

HMivr; î
8IBLinr?CA U * j
 Carcasarea utilajelor prezintă avantaje funcţionale şi economice
întnicît debitele de aer aspirate în interiorul carcaselor sînt mai
mici decît la celelalte sisteme de aspiraţie. Astfel de dispozitive se
folosesc de exemplu la instalaţiile pentru sablarea pieselor mici
(fig. 61).

Fig. 60. Dispozitiv de Fig. 61. Cabină de sablare.

aspiraţie la im polizor:
J — vizieră de protecţie;
2 — suport mobil; 3 —
deschidere pentru evacua-
rea prafului; 4 — colec-
tor de praf; 5 — conduc-
tă spre ventilator.

8. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILAŢIE

a. Condiţii de exploatare

Pentru o bună funcţionare a instalaţiilor de ventilaţie este ne-

cesar im personal calificat care să răspundă de buna funcţionare a
instalaţiilor; toate instalaţiile să fie luate în primire în urma recep-
ţionării lor; să se asigure alimentarea cu energie, astfel încît funcţio-
narea lor să fie continuă, creîndu-se în acest fel posibilitatea uti-
lizării lor raţionale; instalaţiile să fie înzestrate cu aparate de
măsurat şi de control, fără de care nu se poate urmări o funcţionare
corectă; să se efectueze la timp reviziile tehnice şi reparaţiile cu-
Tente şi capitale; să se supună periodic verificărilor pentru determi-
narea eficienţei ventilaţiei, executîndu-se corecţiile necesare în cazul
cînd se constată deficienţe în funcţionare,

b. Documentaţia necesară pentru exploatarea instalaţiilor

de ventilaţie

La oricare instalaţie de ventilaţie nouă sau care intră în func-

ţiune după reparaţie capitală trebuie să se întocmească o docu-
mentaţie tehnică formată din fişa tehnică şi instrucţiunile de exploa-
tare.
Fişa tehnică trebuie să cuprindă o scurtă caracterizare a instala-
ţiei, specificîndu-se destinaţia ei, precum şi lista încăperilor pe care
le deserveşte. De asemenea, trebuie să cuprindă caracteristicile teh-
nice ale instalaţiei (în ceea ce priveşte ventilatorul, motorul electric,
instalaţia de încălzire a aerului şi cea de separare a prafului) con-
form proiectuliii, cum şi «cele obţinute la proba de recepţie.
Completarea fişei tehnice se efectuează în două etape:
în prima etapă, fişa este completată de beneficiar conform date-
lor din proiect constituind unul din docimientele de bază ale actu-
lui de recepţie.
In etapa a doua (la recepţia instalaţiei) se consemnează datele
reale obţinute în urma încercărilor tehnice şi a măsurărilor efectuate.
Instrucţiunile de exploatare trebuie să fie cît mai complete, indi-
cîndu-se timpul şi ordinea de pornire şi oprire a instalaţiei, regimul
normal de funcţionare pe bază de grafic, temperatura, umiditatea,
debitul, în funcţie de condiţiile meteorologice exterioare, poziţia
dispozitivelor de reglare etc.
Se recomandă, de asemenea, să se indice ordinea de curăţire a
instalaţiei şi a diferitelor elemente ale ei, ordinea reviziilor perio-
dice şi zilnice, modul de acţionare în caz de avarie (cînd procesul
tehnologic decurge anormal), felul în care se predă serviciul zilnic
de Ia un schimb l'a altul, precum şi persoanele răspunzătoare de
executarea indicaţiilor din instrucţiuni.

c. întreţinerea instalaţiilor de ventilaţie

întreţinerea instalaţiilor de ventilaţie se face de către serviciul

mecanicului şef, care întocmeşte instrucţiuni precise în acest sens.
în principiu, pentru întreţinerea instalaţiilor de ventilare se efec-
tuează următoarele operaţii: ungerea elementelor în mişcare; un-
gerea elementelor de acţionare; descărcarea şi curăţirea unor ele-
mente din sistemul de filtrare a aerului; spălarea şi desfundarea
circuitelor de apă şi abur.
Toate aceste operaţii trebuie executate conform unui grafie
dinainte stabilit.

d. Reparaţia instalaţiilor de ventilaţie

In cursul exploatării instalaţiilor de ventilaţie sînt necesare urmă-

toarele reparaţii:
— reparaţii curente în care se execută operaţii mai mici cum
sînt: întinderea curelelor, strîngerea buloanelor, piuliţelor, consoli-
darea exhaustoarelor, a dispozitivelor de reglare (ventile, vane), în-
locuirea aparatelor de măsurat şi de control defecte etc.;
— reparaţii accidentale care constau în înlocuirea unui motor,
remedierea imei baterii de încălzire sau a unei conducte de abur,
rebobinarea unui motor electric etc.;
— reparaţii preventive planificate, executate după grafic ca şi
reparaţiile utilajului de producţie. In cadrul acestor reparaţii se
verifică întreaga instalaţie, înlocuindu-se piesele defecte.
Perioada de efectuare a reparaţiilor şi a reviziilor, precum şi
numărul lor pe an, se stabilesc pentru fiecare instalaţie în parte,
ţinîndu-se cont de particularităţile acesteia şi de cele ale procesului
tehnologic.
 CAPITOLUL VII

TEHNICA SECURITĂŢII LA INSTALAŢIILE ELECTRICE

1. CAUZELE ACCIDENTELOR DATORITE CURENTULUI ELECTRIC

Deşi accidentele prin electrocutare reprezintă o mică parte din

numărul total al accidentelor care au loc în procesul de producţie,
în majoritatea cazurilor însă, ele sînt grave şi mortale. Pentru
crearea condiţiilor nepericuloase de muncă la exploatarea instala-
ţiilor electrice este necesar să se cunoască împrejurările şi cauzele
care provoacă electrocutările, pentru a se putea lua măsurile cele
mai eficace pentru evitarea lor. Cauzele care provoacă accidente
datorită curentultii electric sînt:
— atingerea întîmplătoare a elementelor metalice aflate sub
tensiune (atingere directă);
— atingerea elementelor metalice care nu fac parte din circuitul
curentului de lucrii, dar care au intrat sub tensiune datorită unei
deteriorări a izolaţiei (atingere indirectă);
— atingerea concomitentă a două puncte de pe sol aflate la
potenţiale diferite (tensiune de pas).
Arsurile se produc cînd omul se află în apropierea unui arc
electric sau cînd atingerea părţilor conducătoare de curent se face
prin intermediul unui arc electric care se produce în acest caz.
Incendiile se produc în locurile unde, datorită condiţiilor locale
şi de exploatare, există pericolul apropierii materialelor inflamabile
de echipamentele electrice, astfel încît datorită încălzirii lor peste o
anumită limită dau naştere la incendii.
Exploziile pot avea Ic-c în încăperi sau locuri unde există peri-
colul formării, în apropierea echipamentelor electrice, a gazelor, va-
porilor, ceţii sau a prafului (într-o cantitate primejdioasă) care devin
explozivi.
Din anaHza cauzelor accidentelor care au loc la exploatarea insta-
laţiilor electrice reiese că, în marea lor majoritate, acestea sînt pro-
duse datorită subaprecierii pericolului pe care îl prezintă curentul
electric din care decurg starea nesatisfăcătoare a instalaţiilor elec-

111
trice. instructajul necorespunzător precum şi controlul tehnic insufi-
cient al acestor instalaţii în vederea depistării sectoarelor primej-
dioase şi luării măsurilor necesare pentru înlăturarea lor.
Securitatea muncii la instalaţiile electrice din întreprinderi
depinde de modul de executare a construcţiei acestor instalaţii, de
pregătirea profesională a personalului de deservire, de modul cimi
sînt exploatate instalaţiile electrice, precum şi de eficienţa controlului
tehnic pe care îl exercită personalul de specialitate.

2. ACŢIUNEA CURENTULUI ELECTRIC ASUPRA ORGANISMULUI

a. Traumatismele electrice

Curentul electric produce asupra organismului următoarele trau-

matisme: arsuri, semne electrice, metalizarea pielii şi şocuri electrice.
Arsurile electrice pot fi mai mult sau mai puţin profunde.
Căldura care se produce este cu atît mai mare cu cît sînt mai
mari intensitatea curentului şi timpul de acţiune a acestuia.
Deoarece pielea are, în anumite condiţii, cea mai mare rezistenţă
electrică, cele mai multe arsuri sînt produse asupra acesteia.
în funcţie de intensitatea curentului, de frecvenţa şi de timpul
în care organismul se găseşte sub tensiune pot avea loc arsuri su-
perficiale sau profunde, unele putind afecta muşchii, nervii şi cîte-
^odată oasele.
Cele mai frecvente arsuri se întîliiesc la tensiuni mai mari de
1 000 V cînd omul nu intră în contact direct cu părţile sub tensiune,
ci prin arcul electric care se formează.
Semnele electrice sînt leziuni cu un aspect specific, provocate,
după unii autori, în special de acţiunea mecanică şi chimică a cu-
rentului electric. Alţi autori susţin că semnele electrice se datoresc
acţiunii calorice a curentului electric. Ele au formă circulară sau
eliptică, de culoare cenuşie sau alb gălbuie, cu margini bine con-
turate.
Semnele electrice nu apar totdeauna imediat după trecerea cu-
rentului, ci uneori după un timp mai îndelungat.
Metalizarea pielii se manifestă prin pigmentarea pielii cu parti-
cule metalice provenite din conductorul electric. Una dintre cauzele
metalizării pielii este aceea că, la producerea arcului electric, me-
talul conductorului se evaporă, iar particulele formate sînt introduse
în mod mecanic în profunzimea pielii imde se depun. O altă formă
de metalizare poate avea loc fără producerea arcului electric, prin
simplul contact cu conductorul sub tensiune, cînd sub acţiuţjea
curentului electric lichidul din ţesuturi se descompune electrolitic
 şi dă naştere la ioni bazici şi acizi. Ionii acizi se combină cu meta-
lul şi dau naştere la săruri ale metalului. Culoarea specifică a pielii,
datorită metalizării, depinde de metal; în cazul cînd contactul s-a
făcut cu cupru electrolitic, culoarea este verde, cu plumbul, gal-
benă cenuşie etc.
Metalizarea pielii nu lasă urmări şi nu este dureroasă.
Uneori traumatismele electrice au un caracter mixt, atunci cînd
se manifestă, de exemplu, sub forma arsurilor de diferite grade în-
soţite de semne electrice.
în timpul deservirii instalaţiilor electrice pot avea loc trauma-
tisme mecanice provocate de căderea de la înălţime, lovirea de di-
ferite proeminenţe ale utilajelor sau a organelor în mişcare etc.
Se mai pot produce arsuri asupra ochilor datorită arcului elec-
tric sau slăbirea vederii şi chiar orbirea, datorită razelor emise de
arcul electric.
Şocul electric este forma cea mai gravă a accidentelor electrice
care au loc la trecerea curentului electric prin corpul omului. Acesta
influenţează asupra sistemului nervos, asupra funcţionării normale
a inimii şi asupra aparatului respirator.
In afara pericolelor arătate mai înainte, datorită curentului
electric se pot produce incendii şi explozii care pot fi cauza acci-
dentelor de muncă.

b. Factorii de care depinde acţiunea curentului

Factorii cei mai importanţi de care depinde gravitatea trauma-

tismelor electrice sînt intensitatea curentului care trece prin orga-
nism, timpul cît organismul este sub tensiune, frecvenţa curentului,
drumul urmat de curent prin corpul uman şi rezistenţa organis-
mului la trecerea curentului electric.
Intensitatea curentului are o importanţă deosebită deoarece în
unele cazuri chiar şi curenţii de valoare neînsemnată pot crea pri-
mejdia unui şoc electric pentru organismul uman. în acest caz gra-
vitatea accidentelor depinde de durata acţiunii curentului.
Prin „curent neprimejdios" se înţelege curentul care are o astfel
de valoare, încît omul poate să se elibereze singur de părţile
parcurse de curent.
Pe baza cercetărilor efectuate s-a stabilit că curentul alternativ
pînă la 10 mA de frecvenţă industrială şi curentul continuu pînă la
50 mA sînt nepericuloşi, întrucît în majoritatea cazurilor la aceşti
curenţi omul se poate desprinde singur. Totuşi, dacă durata acţiunii
acestor curenţi asupra omului este mai mare, se pot produce acci-
dente grave.
8 — Tehnica securităţii muncii în ind. chimica 113
 Durata de acţiune a curentului în cazul şocurilor electrice, are
o importanţă deosebită. Cu cît omul se găseşte mai mult timp sub
acţiunea curentului electric, cu atît pericolul de electrocutare ca
urmare a şocului electric este mai mare. Curentul alternativ, trecînd
prin corpul omului, provoacă contractarea muşchilor, din care cauză
omul nu se mai poate desprinde singur de părţile parcurse de
curent.
în cazul cînd prin corpul omului trece un curent de lungă
durată, rezistenţa acestuia se micşorează, curentul creşte, din care
cauză pericolul de electrocutare se măreşte.
Frecvenţa curentului, în cazul şocului electric, are, de asemenea,
o importanţă mare. Cei mai periculoşi sînt curenţii de frecvenţe de
40—60 Hz. Din punctul de vedere al şocului electric curenţii de
înaltă frecvenţă (500 000 Hz şi peste) nu au o acţiune dăunătoare
imediată asupra organismului, pot produce însă arsuri grave.
Drumul parcurs de curent prin corp are din punctul de vedere
al gravităţii accidentelor o importanţă mare.
Drumul cel mai periculos este cel de-a lungul axei corpului (spre
exemplu de la mînă la picior). De asemenea, este primejdios cazul
în care curentul trece prin organe de importanţă vitală (inimă, plă-
mîn). Mai puţin periculos este drumul parcurs de la un picior la
celălalt.
Starea fizică şi psihică a omului în momentul producerii acci-
dentului are, de asemenea, un rol important în prixânţa gravităţii
accidentelor. Astfel efectul electrocutării este mai grav la suferinzii
de boli de inimă, de boli ale organelor de secreţie internă, tuber-
culoză, boli nervoase etc.
Rezistenţa electrică a organismului are, de asemenea, importantă
din punctul de vedere al acţiunii curentului, şi este influenţată de
o serie de factori.
Elementul principal care condiţionează rezistenţa organismului
uman este pielea, în special stratul superior cornos al epidermei,
care reprezintă un fel de izolaţie. Transpiraţia intensă a pielii,
starea de ebrietate, surmenajul etc. contribuie, de asemenea, la pro-
ducerea accidentelor şi la agravarea efectelor electrocutării.

c. Condiţiile în care pot avea Ioc electrocutările

Electrocutările se pot produce la atingerea simultană a două ele-

mente bune conducătoare de electricitate între care există o dife-
renţă de potenţial, de exemplu: atingerea a două conductoare
electrice neizolate; atingerea unui conductor într-o porţiune neizo-
lată, în cazul cînd persoana care a făcut atingerea stă pe pămînt
(contactul cu pămîntul constituind al doilea punct de atingere); atin-
gerea carcasei unui utilaj care a intrat sub tensiune datorită deterio-
rării izolaţiei, concomitent cu atingerea unor elemente metalice în
contact cu pămîntul; atingerea cu picioarele a două puncte de pe
sol aflate la potenţiale diferite în apropierea unei scurgeri de curent
în pămînt etc.
Atingerea elementelor aflate sub tensiune poate provoca elec-
trocutarea, aceasta depinzînd de modul cum s-a produs contactul
omului cu aceste elemente. Astfel, acest contact poate fi bifazat şi
monofazat
Accidentele datorite contactului bifazat au loc atunci cînd omul
atinge simultan două faze diferite care se află sub tensiune. Aceste
accidente se produc mai rar. Se întîmplă de obicei la montorii care
încearcă tensiunea în mod periculos.
Contactul bifazat este'mai periculos decît contactul monofazat,
deoarece în acest caz victima se găseşte sub tensiunea între faze a
instalaţiei.
în practica exploatării electrice, contactul monofazat se produce
destul de frecvent. El are loc la\atingerea unei singure faze. Acesta
poate să apară în cazurile în care se lucrează sub tensiune fără uti-
lizarea mijloacelor de protecţie, precum şi la folosirea unor aparate
care au elemente sub tensiune incomplet izolate.
Atingerea elementelor care, în mod normal, nu se află sub ten-
siune (batiul maşinilor electrice, carcasele utilajelor electrice,
construcţiile metalice, armătura cablurilor etc.) pot provoca electro-
cutarea în cazul cînd intră sub tensiune datorită deteriorării izolaţiei
utilajului electric cu care sînt în contact. într-o reţea legată la pă-
mînt, de exemplu, la atingerea carcasei unui echipament electric
aflat sub tensiune în mod accidental, dacă rezistenţa încălţămintei
şi podelei sînt neglijabile, omul este supus practic la întreaga ten-
siune faţă de pămînt a reţelei.
Pericolul de electrocutare poate fi micşorat simţitor dacă carca-
sele echipamentelor electrice puse sub tensiune sînt legate la pămînt
sau sînt prevăzute cu un alt sistem pentru scurgerea la pămînt a
curenţilor de defect.
La executarea protecţiei împotriva tensiunilor de atingere la
reţele legate la pămînt trebuie să se ţină seamă de faptul că, în
cazul unui defect al izolaţiei faţă de carcasa aflată în contact cu
pămîntul, curenţii de defect au valori mari, deoarece se închid prin
instalaţia de legare la pămînt de exploatare a sursei de alimentare.
în reţelele izolate faţă de pămînt, în cazul unui defect al izola-
ţiei faţă de carcasa aflată în contact cu pămîntul, curentul de
defect este limitat de izolaţia celorlalte faze ale reţelei.

'' f ^ i r Z ~ \ a i m .
TIM JAP»
IIBLirT;Y,A CENTr' .
 Pericolul de electrocutare prin atingerea indirectă într-o reţea
izolată faţă de pămint este mare în cazul cînd există două defecte
ale izolaţiei faţă de pămînt a două utilaje diferite, pe faze diferite
ale reţelei, adică în cazul luiei puneri la pămînt bifazate a reţelei.
Aceste accidente pot fi evitate prin verificarea izolaţiei reţelei şi
înlăturarea la timp a defectelor monofazate, precum şi prin limi-
tarea tensiunilor de atingere la valori nepericuloase, cu ajutorul
unei instalaţii corespunzătoare de legare la pămînt a carcaselor
utilajelor.
Curentul care acţionează asupra omului poate fi redus pînă la
valori nepericuloase (ca şi în cazul atingerii directe), dacă în cir-
cuitul acestuia se prevăd elemente izolante, cum sînt pardoseala rea
conducătoare de electricitate, izolarea omului faţă de pămînt sau
faţă de orice element bun conducător de electricitate care este în
contact cu pămîntul.

3. MIJLOACELE DE BAZA PENTRU EVITAREA ACCIDENTELOR

Protecţia muncii la instalaţiile electrice se realizează prin luarea

diferitelor măsuri tehnice şi organizatorice, în funcţie de tensiunea
instalaţiei, I felul încăperilor de lucru, categoria de calificare a mun-
citorilor care exploatează instalaţiile respective etc.
în funcţie de tensiune, instalaţiile electrice se clasifică în insta-
laţii de joasă şi înaltă tensiune.
Instalaţiile electrice din întreprinderile industriale trebuie să
corespundă condiţiilor de tehnică a securităţii muncii în ceea ce
priveşte construcţia, montajul, exploatarea şi reparaţiile.
La exploatarea instalaţiilor electrice, o mare importanţă are
mediul ambiant al încăperii în care funcţionează instalaţia electrică
respectivă. Umezeala, praful, vaporii corosivi şi gazele, tempera-
tura înaltă influenţează negativ asupra rezistenţei electrice a omu-
lui şi au o acţiune distructivă asupra izolaţiei şi carcaselor echipa-
mentelor electrice.
De aceea la alegerea mijloacelor, de bază pentru evitarea acci-
dentelor în instalaţiile electrice se iau în considerare şi aceşti
factori.
Din punctul de \ edere al pericolului, în funcţie de caracteris-
ticile mediului înconjurător, locurile de muncă se împart în locuri
de muncă cu grad mic de pericol, locuri de muncă periculoase şi
foarte periculoase.
Locurile de muncă cu grad mic de pericol au pardoseala rea
conducătoare de electricitate (din lemn uscat sau din materiale izo-
lante, asfalt pe beton etc.), nu au elemente metalice în contact
electric cu pămîntul, sînt uscate şi ventilate (umiditate sub 15Vo,
temperatura de lucru 10—25°C) şi în atmosfera locului de muncă
nu se găseşte praf bun conducător de electricitate sau agenţi
corosivi.
Locurile dc muncă periculoase sînt acelea în care există cel
puţin unul dintre următorii factori: pardoseală bună conducătoare
de electricitate (pămînt, beton armat, pardosele rele conducătoare
de electricitate însă umede sau murdare etc.), mase metalice în
legătură cu pămîntul, care ocupă pînă la 60®/o din suprafaţa zonei
de manipulare, umiditate cuprinsă între 75 şi 97®/o, temperatura
mediului înconjurător cuprinsă între i 25 şi 30°C şi praf bun condu-
cător de electricitate (pilitură de fier sau de alte metale, praf de
cărbune, oxizi metalici etc.).
Locurile de muncă foarte periculoase se consideră acelea în care
e\:stă cel puţin unul dintre următorii factori: umiditate peste 97Vo.
temperatura peste SO^'C, mase metalice în legătură cu pămîntul,
care ocupă peste 6 0 % din suprafaţa zonei de manipulare, şi medii
corosive.'
Zona de manipulare este spaţiul în care muncitorii pot ajunge cu mîna în
toate direcţiile, iar distanţa de manipulare a omului se consideră 2,5 m în sus
^i 1,25 m în celelalte direcţii.

încăperile cu praf sînt acelea în care, datorită condiţiilor de

]3roducţie, praful se acumulează în astfel de cantităţi, încît se
poate depune pe conducte, poate pătrunde în carcasele echipamen-
telor electrice etc. în funcţie de caracteristicile prafului (bun sau
rău conducător de electricitate), încăperile se clasifică în încăperi
cu praf bun conducător şi încăperi cu praf rău conducător de
electricitate.
Materialul din care este confecţionată pardoseala încăperii are,
de asemenea, mare importanţă în ce priveşte securitatea muncii.
Pardoseala confecţionată dintr-un material izolator (lemn, asfalt)
are o rezistenţă electrică mare deci poate constitui o protecţie —
în cazul intrării accidentale; a omului sub tensiune. Pardoseala din
beton, cărămidă, piatră are o rezistenţă mult mai mică. în prezenţa
umezelii, pardoselile de lemn sau de alte materiale izolante, dacă
sînt murdare, pot deveni bune conducătoare de electricitate.
Pardoselile metalice, care în mod practic prezintă o rezistenţă
electrică foarte mică sînt cele mai primejdioase, mai ales atunci
cînd sînt legate direct la instalaţiile de legare la pămînt prin con-
ductele de apă şi canalizare sau cînd sînt în contact direct cu
pămîntul.
 în funcţie de importanţa instalaţiilor electrice şi de gradul de
pericol al încăperilor este necesar ca personalul de deservire să aibă
o calificare tehnică corespunzătoare.
Din punctul de vedere al tensiunii şi destinaţiei instalaţiilor
electrice se deosebesc încăperi speciale, care cuprind numai insta-
laţii electrice şi încăperi industriale în care se găsesc «instalaţii elec-
trice şi instalaţii tehnologice.
încăperile electrice sînt încăperile sau părţile încăperilor (acce-
sibile numai personalului calificat de deservire) în care sînt insta-
late echipamente electrice în exploatare, destinate pentru produ-
cerea energiei electrice (centrale elettrice), pentru transformarea sau
pentru distribuţia energiei electrice (staţii de transformare şi insta-
laţii de distribuţie).
După modul de deservire, se deosebesc încăperi electrice cu
supraveghere permanentă şi încăperi fără supraveghere permanentă.
încăperile electrice fără supraveghere permanentă, în mod nor-
mal sînt închise, iar intrarea în ele nu este permisă decît persoa-
nelor special însărcinate în acest sens.
în încăperile industriale, instalaţiile electrice fiind folosite numai
pentru acţionarea electrică a utilajelor, pentru iluminat sau pentru
efectuarea proceselor tehnologice, cu o tensiune pînă la 1 000 V,
sînt exploatate de muncitorii industriali de altă speciahtate decît
cea electrotehnică.
Personalul tehnic de specialitate are ca sarcină să controleze în
permanenţă instalaţiile electrice, să le întreţină în bună stare din
pimctul de vedere al tehnicii securităţii în procesul de exploatare
şi să efectueze reparaţiile preventive planificate.
Condiţiile Ide securitate impuse utilajului electric sînt în funcţie
de valoarea tensiunii de funcţionare şi de natura mediului din încă-
perile industriale.
în funcţie de pericolele care pot exista la deservirea utilajelor
electrice, acestea pot fi utilaje fixe (care nu se pot muta dintr-un
loc în altul, decît dacă sînt demontate), mobile (pot fi mutate
dintr-un loc în altul după scoaterea lor de sub tensiune, în timpul
funcţionării ele nu sînt manipulate de muncitori) şi portabile
(construite special pentru a fi manipulate uşor de una sau de mai
multe persoane; în timpul deservirii, muncitorii sînt în contact în-
delungat cu corpul utilajului şi din această cauză sînt cele mai
periculoase).
Electrocutările mortale care au loc la deserv^irea utilajelor por-
tabile se datoresc faptului că nu se iau măsuri speciale de protecţie.
Cauzele principale care impun luarea măsurilor de protecţie deose-
bite la deservirea acestor utilaje' sînt: în timpul lucrului muncitorii
sînt în contact îndelungat cu corpul acestor utilaje; izolaţia se poate
defecta uşor datorită solicitărilor mecanice la care sînt supuse în
timpul funcţionării; deplasările repetate şi manipularea frecventă
la care sînt supuse conductoarele de alimentare pot produce dete-
riorarea izolaţiei acestora sau atingerea capetelor de legătură cu
carcasa metalică a aparatului.
în multe cazuri, utilajele portabile se folosesc în condiţii nefa-
vorabile, de exemplu în apropierea unor mase metalice mari care
sînt în contact cu pămîntul, în locuri umede sau cu temperaturi
înalte etc.
Utilajele mobile prezintă pericole mai mari decît cele fLxe, da-
torită mutării lor repetate dintr-un loc de muncă în altul. La aceste
utilaje multe accidente au loc prin atingere indirectă în timpul de-
plasării utilajului fără scoaterea lui,de sub tensiune.
Pentru evitarea accidentelor prin atingerea directă se aplică
următoarele mijloace principale: folosirea tensiunilor de alimentare
mici; construirea instalaţiilor electrice, astfel încît elementele bune
conducătoare să nu fie accesibile atingerii întîmplătoare, iar în cazul
producerii unui arc electric să nu se producă accidente'prin arsuri;
utilizarea unor pardoseli din materiale izolante.
Pentru protejarea muncitorilor care lucrează direct cu elementele
bune conducătoare de electricitate, care fac parte din circuitele
electrice de lucru, la mijloacele de protecţie arătate mai înainte
trebuie să se mai prevadă: folosirea mijloacelor de protecţie indi-
-viduale; organizarea lucrului şi eşalonarea operaţiilor, astfel încît
să nu existe pericole de accidente pentru cei care execută opera-
ţiile, cît şi pentru persoanele din apropiere. ^
Mijloacele principale pentru evitarea accidentelor prin atingere
indirectă sînt: folosirea tensiunilor de alimentare cît mai mici; le-
garea la pămînt; legarea la nul; izolarea suplimentară de protecţie;
separarea de protecţie; deconectarea automată de protecţie, în cazul
apariţiei unor tensiuni de atingere periculoase (tensiuni de defect);
deconectarea automată de protecţie, în cazuP'apariţiei unor scurgeri
de curent periculoase (curenţi de defect); egalizarea potenţialelor.
Prima dintre măsurile arătate este cea mai eficace, cu toate că,
în practică, aplicarea ei este destul de dificilă. Reducerea tensiunii
de alimentare este limitată de puterea instalaţiei sau a echipamen-
telor electrice şi în multe cazuri aceasta duce la dificultăţi de ordin
constructiv şi economic.
Deoarece tensiunea joasă nu poate fi folosită la orice instalaţie
•sau echipament electric, este necesar ca în acest caz construirea insta-
laţiilor şi echipamentelor electrice să se facă astfel, încît elementele
bune conducătoare de electricitate care fac parte din circuitele
curenţilor de lucru, să nu fie accesibile unei atingeri accidentale.
Acest lucru se poate realiza prin izolarea electrică a elementelor
 bune conducătoare care fac parte din circuitele curenţilor de lucru
şi prin introducerea lor într-o carcasă de protecţie, care are ca scop
atît evitarea atingerilor directe, cît şi a producerii arsurilor. în afară
de aceasta, carcasele protejează' echipamentele electrice împotriva
loviturilor mecanice.
De asemenea este necesar ca circuitele electrice să fie amplasate
la înălţimi' inaccesibile, să se folosească îngrădiri care să nu permită
trecerea persoanelor spre elementele aflate sub tensiune şi să se
prevadă instalaţiile electrice -cu blocări (electrice şi mecanice), sem-
nalizări (optice şi acustice) şi să se aplice metoda marcării locuri-
lor periculoase.
Pentru protecţia personalului care lucrează în apropierea instala-
ţiilor' electrice sau la elementele aflate normal sub tensiune, trebuie
să se folosească scule şi mijloace locale de protecţie împotriva elec-
trocutării şi a acţiimii arcului electric.
Sculele şi mijloacele individuale' de protecţie sînt: mijloace de
protecţie izolante, care au rolul de a proteja personalul prin izo-
larea lor faţă de elementele aflate sub tensiune sau faţă de pămînt
(prăjini izolante pentru acţionarea separatoarelor, cleşti izolanţi
pentru manipularea siguranţelor, scule cu mînere izolante, mănuşi,
cizme, covoraşe şi preşuri de cauciuc, platforme izolante etc.); in-
dicatoare de tensiune mobile pentru verificarea prezenţei sau lipsei
de tensiune; garnituri mobile de scurtcircuitare şi de legare la
pămînt, care constituie mijlocul cel mai sigur de protecţie împotriva
apariţiei accidentale a tensiunii la locul de muncă (din cauza unei
conectări greşite, a unor tensiuni induse sau a unei descărcări elec-
trice capacitive); îngrădiri provizorii (mobile) folosite pentru pro-
tecţia muncitorilor împotriva atingerii accidentale a elementelor
conducătoare de curent aflate sub tensiune, situate în apropierea
locului de mimcă; plăci avertizoare, folosite pentru prevenirea peri-
colelor.
Instalaţiile de legare la pămînt şi la nul trebuie să asigure pro-
tecţia prin dirijarea curenţilor de defect pe anumite căi impuse,
astfel încît să se evite apariţia unor tensiuni de atingere pericu-
loase. Instalaţia de legare la pămînt dirijează curenţii de defect prin
pămînt, iar instalaţia de legare la nul dirijează curenţii de defect
printr-o reţea de protecţie legată direct cu punctul de nul al reţelei.
Prin această dirijare se urmăreşte ca instalaţia de legare la pămînt să
asigure o tensiune de atingere sub limita admisă, iar instalaţia de
legare la nul să deconecteze, într-un timp suficient de scurt, echi-
pamentul electric la care s-a produs defectul.
Protecţia prin legare la pămînt asigură o protecţie eficace numai
în reţele izolate faţă de pămînt. In reţelele legate la pămînt, pro-
tecţia este condiţionată de anumiţi factori. Din această cauză, pen-
 tru reţelele legate la pămînt se preferă legarea la nul, care poate
asigura o protecţie foarte bună. în schimb protecţia prin legare la
nul nu poate fi folosită în reţelele izolate faţă de pămînt şi nici în
reţelele cu tensiuni de lucru peste 1 000 V.
Izolarea suplimentară de protecţie se poate realiza prin: aplicarea
unei izolări suplimentare faţă de izolarea de lucru, astfel încît ele-
mentele bune conducătoare de electricitate care nu fac parte din
circuitele curenţilor de lucru, însă care pot fi atinse, să nu poată fi
puse sub tensiune în cazul deteriorării izolaţiei de lucru; aplicarea
unei izolaţii exterioare pe carcasa echipamentului electric; izolarea
amplasamentului muncitorului, atît faţă de pămînt, cît şi faţă de ele-
mentele bime conducătoare de electricitate care se găsesc în legătură
cu pămîntul şi care sînt situate în raza de manipulare.
Separarea de protecţie constituie o altă măsură de protecţie
foarte eficace. Prin separarea de protecţie se urmăreşte realizarea
unui circuit izolat faţă de pămînt, pentru alimentarea echipamen-
tului electric care trebuie protejat. în acest mod se obţin toate
avantajele reţelelor izolate faţă de pămînt. Separarea de protecţie
se realizează cu ajutorul unui transformator de separare sau al unui
grup motor-generator.
Prin protecţia automată împotriva tensiunilor de atingere se
realizează declanşarea întrerupătoarelor automate ale echipamente-
lor electrice (direct sau indirect), cu ajutorul unor relee d^ protec-
ţie, în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere periculoase între
elementele metalice care nu fac parte din circuitele curenţilor de
lucru şi pămînt.
Prin protecţia automată împotriva curenţilor de defect se reali-
zează declanşarea întrerupătoarelor automate ale echipamentelor
electrice (direct sau indirect) cu ajutorul unor relee care acţionează
în cazul scurgerii unor curenţi de defect periculoşi.
Prin egalizarea potenţialelor electrocutarea nu poate avea loc de-
cît dacă omul este supus unei diferenţe de potenţial.
Dacă între două elemente bune conducătoare de electricitate,
care nu fac parte din circuitele curenţilor de lucru, apare, în cazul
imui defeci:, diferenţa de potenţial, atingerea lor concomitentă poate
fi nepericuloasă dacă între aceste elemente există o legătură elec-
trică care să micşoreze la valori neglijabile diferenţa de potenţial.
Blocarea se realizează în cazurile cînd un sector al instalaţiei
electrice este protejat numai printr-o îngrădire, care poate să fie
îndepărtată cu uşurinţă sau cînd sectorul respectiv este apărat cu
un grilaj cu uşi care pot fi deschise. în aceste cazuri trebuie insta-
late blocări mecanice, electrice sau electromagnetice. Cu ajutorul
blocărilor, părţile instalaţiei electrice sînt scoase automat de sub
tensiune, evitîndu-se astfel pericolul de electrocutare, în cazul
îndepărtării împrejmuirii de protecţie sau al deschiderii uşilor grila-
jului de protecţie.
Semnalizairea poate fi optică şi acustică. Semnalizarea optică
este de diferite culori: de exemplu, semnalizarea verde se aplică
atunci cînd instalaţia electrică nu mai este sub tensiune; semnali-
zarea roşie, cînd în sectorul respectiv al instalaţiei electrice există
o tensiune periculoasă etc. Soneria sau sirena şi lampa roşie se
cuplează de obicei în aşa fel, încît semnalizarea optică şi acustică
să indice apariţia în instalaţia electrică a unei tensiuni periculoase.
Marcarea se foloseşte pentru a recimoaşte cărui sistem de ten-
siune şi de curent aparţin diferitele părţi ale instalaţiei electrice şi
care este destinaţia lor. Instalaţiile de distribuţie, punctele şi tablou-
rile de distribuţie trebuie să fie prevăzute cu inscripţii care să
arate apartenenţa şi destinaţia fiecărui conductor sau fiecărui aparat
din instalaţia electrică respectivă.
în instalaţiile electrice cu un număr mare de circuite cu ten-
siuni diferite marcarea are o deosebită importanţă.
In loc de inscripţii, marcarea circuitelor electrice se poate face
şi cu ajutorul numerelor sau a literelor amplasate în locuri vizibile.
In acest caz, se montează un panou care să explice semnele con-
A^enţionale folosite.
Vopsirea distinctivă a părţilor instalaţiilor electrice se utilizează
pentru uşurarea lucrărilor şi prevenirea accidentelor la deservirea
acestora. Culorile care se aplică trebuie să corespundă standardelor
în vigoare.

4. MĂSURI OE PROTECŢIE IMPUSE LA CONSTRUCŢIA

INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR ELECTRICE

a. Instalaţii electrice interioare

Instalaţiile electrice din interiorul halelor şi încăperilor indus-

triale trebuie să fie confecţionate din conductoare cu izolaţie co-
respunzătoare mediului de lucru.
Conductoarele neizolate se folosesc numai în încăperi care nu
prezintă pericole de explozii sau incendii fiind montate la o înăl-
ţime de cel puţin 3,5 m de la pardosele. In cazul cînd înălţimea la
care se montează conductoarele este mai mică, trebuie să se pre-
vadă împrejmuiri, astfel încît să nu fie posibilă atingerea lor. Con-
ductoarele se protejează cu plase metalice pentru a se evita atinge-
rea lor cu reţelele de apă, care se găsesc la o distanţă mai mică
de 1,5 m, şi cu utilajul tehnologic montat la o distanţă mai mică
decît 2 m de acestea.
 Pe traseul conductoarelor neizolate se fixează la fiecare 15—20 m
panouri, pe care se indică cu litere vizibile pericolul de electro-
cutare. Construcţia conductoarelor şi montarea lor trebuie să se
realizeze ţinîndu-se seama şi de condiţiile de exploatare ale me-
diului înconjurător. Conductoarele neizolate se pot monta pe role
sau pe izolatoare. Conductoarele flexibile avînd o tensiune de 250 V
faţă de pămînt se pot instala numai în încăperi uscate şi încălzite.
La instalaţiile electrice montate în tuburi, izolaţia conductoa-
relor trebuie să fie calculată pentru tensiunea minimă de 500 V în
curent alternativ. Conductoarele izolate montate în tuburi de oţel
se pot admite numai dacă sînt izolate corespunzător şi dacă lucrează
la tensiuni mai mici de 1 000 V.
Dacă în vecinătatea conductoarelor electrice se găsesc conducte
fierbinţi (conducte de abur, de apă caldă etc.), pentru înlăturarea
pericolului de supraîncălzire, conductoarele electrice trebuie să fie
montate la o distanţă de cel puţin 1 m de aceste conducte.
Nu este admisă instalarea conductoarelor în canale sau tuneluri
în care există şi conducte de gaze sau conducte termice.
Instalaţiile electrice trebuie să fie protejate şi împotriva dete-
riorărilor chimice şi mecanice. Ţevile de oţel, tuburile izolante uşor
protejate şi învelişurile metalice ale cablurilor trebuie să fie aco-
perite cu materiale anticorosive dacă mediul are o astfel de ac-
ţiune. în acest scop ele se acoperă cu un strat de bitum sau de
vopsea de ulei.
în instalaţiile chimice, în care atmosfera este încărcată cu va-
pori corosivi, este necesar să se facă etanşarea perfectă a tuburilor
care conţin cabluri electrice.

b. Instalaţii electrice exterioare

Conductoarele aeriene se montează la distanţă faţă de sol, ast-

fel încît să nu fie posibilă atingerea lor.
Nu este permisă trecerea liniilor electrice aeriene, cu tensiuni
peste 1 kV, peste construcţii existente, în afara cazurilor cînd pen-
tru ocolirea acestor construcţii ar trebui făcute cheltuieli prea mari.
Construcţiile şi instalaţiile centralelor electrice şi ale staţiilor de
transformare fac excepţie de la aceste prevederi, cu condiţia ca ele
să corespundă normelor P.C.I. în cazul cînd liniile trebuie să treacă
peste construcţii, ele vor fi prevăzute cu conductoare cu suspensie
dublă, iar conductoarele din deschiderile de traversare vor fi în-
tinse mai puţin, astfel încît coeficientul de siguranţă la rupere să
fie egal cu 2,5 în cazul conductoarelor multifilare şi 3,2 în cazul
celor masive.
 Folosirea în comun a stîlpilor pentru instalarea liniilor cu ten-
siunea sub 1 000 V şi a celor cu tensiunea peste 1 000 V nu este
admisă decît în cazuri excepţionale şi niunai pentru liniUe cu ten-
siuni pînă la 15 kV. în locul de încrucişare a conductoarelor
aeriene, conductoarele cu tensiune mai înaltă se montează dea-
supra celor cu tensiune mai joasă. Conductoarele liniilor electrice
aeriene trebuie să treacă pe deasupra conductoarelor de telecomu-
nicaţii, respectîndu-se o distanţă între punctele de suspensie a aces-
tora de ce puţin 1,5 m.

c. Elementele instalaţiilor electrice

Întrerupătoarele se utilizează la închiderea şi deschiderea cir-

cuitelor electrice. La închiderea şi deschiderea circuitului electric
se formează un arc electric care este cu atît mai puternic cu cît
sînt mai mari tensiunea reţelei şi a curentului care trece prin în-
trerupător. In funcţie de tensiunea şi intensitatea curentului, între-
rupătoarele sînt în aer, în ulei şi fără ulei. La acestea din urmă
stingerea arcului se face, în lipsa uleiului, cu ajutorul aerului com-
primat, al gazelor inerte etc.
Pînă la tensiunea de 500 V se pot întrebuinţa întrerupătoare cu
pîrghie.
întrerupătoarele prezintă pericole de electrocutare datorită păr-
ţilor neprotejate aflate sub tensiune, precum şi pericole de arsuri
sau de orbire datorite arcului electric care se formează la deschi-
dere şi închidere. Din acest motiv, întrerupă-
toarele cu pîrghie (fig. 62) trebuie să fie
protejate cu o apărătoare executată din ma-
teriale izolante.
Afară de întrerupătoarele cu pîrghie, se
mai utilizează întrerupătoare automate.
Acestea se montează de obicei la tablourile
de distribuţie ale substaţiilor sau în încăpe-
rile industriale, în cutii închise. în cazul în
Fig. 62. întrerupător care carcasa întrerupătorului este metalică,
cu p î r ^ e prevăzut ea trebuie legată la pămînt. întrerupătoarele-
qu apărătoare. în ulei folosite pentru tensiuni mai mari de
1 000 V prezintă pericole atunci cînd, în caz
de scurtcircuit, uleiul se încălzeşte pînă la temperatura de aprin-
dere, în special dacă este de calitate necorespunzătoare.
De aceea trebuie avut în vedere ca puterea de rupere a între-
rupătorului să fie mai mare decît puterea de scurtcircuitare a in-
stalaţiei. Concomitent se face şi izolarea întrerupătorului cu un
perete de protecţie.
 Siguranţele fuzibile servesc pentru protecţia instalaţiei electrice
împotriva apariţiei curenţilor tari de scurtcircuitare şi a curenţilor
de suprasarcină, care pot provoca distrugerea, aprinderea izolaţiei
şi a utilajului. Scopul siguranţelor este de a întrerupe la timp cu-
renţii care sînt prea puternici pentru instalaţia respectivă. Această
întrerupere se realizează prin topirea firului siguranţei.
Nu se admite ca înlocuirea siguranţelor să se facă cu orice fel
de fire de sîrmă luate la întâmplare, deoarece aceasta constituie
pericole de incendii. Siguranţele fuzibile pot fi de formă lamelară,
tubulară sau prevăzute cu filet.
Pentru o deservire fără pericol, siguranţele trebuie să fie insta-
late în locuri accesibile.
Separatoarele se folosesc pentru conectarea sau deconectarea
unor sectoare din instalaţiile electrice care se găsesc sub sarcină,
dar prin care nu trece curentul în momentul separării. Separatoa-
rele permit să se controleze un sector, o maşină sau un aparat fără
a se deconecta întreaga instalaţie; personalul de deservire este ast-
fel în afara pericolului de electrocutare, deoarece sectorul respec-
tiv este scos de sub tensiune.
In instalaţiile în care sînt două sau mai multe linii care func-
ţionează în paralel sau două transformatoare, separatoarele se mon-
tează în serie cu întrerupătoarele în ulei.
Conectarea şi deconectarea separatoarelor sub tensiune este pe-
riculoasă, deoarece prin acestea trece curentul de regim al instala-
ţiei. în aceste cazuri se formează un arc electric care este cu atît
mai puternic cu cît tensiunea instalaţiei şi valoarea curentului sînt
mai mari. Pentru a evita arsurile şi electrocutările se decuplează
foarte atent, controlînd de fiecare dată dacă întrerupătorul în ulei
a fost decuplat în prealabil.
Pentru cuplarea şi decuplarea separatoarelor se întrebuinţează
prăjini izolante şi mijloace de protecţie individuală.

d. Tablouri, camere de comandă, de supraveghere

şi transformatoare

Acestea se execută din materiale rezistente la solicitări meca-

nice, la umiditate, căldură, foc şi la eventualele influenţe ale me-
diului înconjurător (praf, gaze, vapori).
Elementele metalice ale instalaţiilor de comandă şi de distribu-
ţie în care se iau măsuri de protecţie împotriva tensiunilor de atin-
gere periculoase se prevăd cu un loc de legare a conductorului de
protecţie, marcat cu semnul „pămînt".
 Tablourile de comandă şi de distribuţie trebuie protejate împo-
triva atingerii întîmplătoare a părţilor aflate sub tensiune, cimi şi
împotriva pătrunderii obiectelor străine.
Aparatele şi dispozitivele de măsurat, de comandă şi de protec-
ţie se amplasează, astfel încît deservirea lor să fie lipsită de orice
pericol. Aparatele prevăzute cu contacte cu cuţite se montează în
aşa fel, încît să nu se poată închide sub acţiunea greutăţii proprii..
Uşile instalaţiilor de comandă şi de distribuţie şi ale culoarelor
de deservire din spatele tablourilor sau panourilor se prevăd cu
încuietori.
Tablourile de distribuţie trebuie să fie montate în locuri uşor
accesibile pentru ca manipularea lor să fie cît mai uşoară.
InstalaţiQe de comandă sau de distribuţie la care este necesar
accesul prin spate trebuie să fie bine iluminate, pentru ca lucrările
de control sau de reparaţii să se facă în bune condiţii. Panourile
trebuie aşezate astfel, încît să se asigure vizibilitatea perfectă şi
posibilitatea citirii fără efort a indicaţiilor aparatelor.
La deservirea transformatoarelor trebuie să se asigure posibili-
tatea citirii comode a nivelului şi a temperaturii uleiului, cum
luarea probelor de ulei. în cazul cînd este necesar se construiesc
scări fixe corespunzătoare, pentru deservirea părţilor superioare ale
transformatoarelor.
Controlul nivelului de ulei se poate face numai după ce s-a scos
transformatorul de sub tensiune şi s-au luat măsurile de protecţie
corespunzătoare.

e. Motoare electrice

Motoarele electrice ca şi celelalte elemente ale instalaţiilot elec-

trice, în funcţie de caracteristicile constructive, pot fi supuse de-
gradării datorită acţiunii mediului înconjurător (umezeală, praf,
gaze etc.).
Funcţionarea sigură şi fără pericole se realizează prin folosirea
motoarelor protejate, de construcţie specială. Din punct de vedere
constructiv, motoarele electrice se pot clasifica în motoare deschise,
motoare protejate, motoare închise sau capsulate şi motoare prote-
jate contra exploziilor.
Motoarele electrice deschise au părţile sub tensiune neacoperite.
Ele sînt cele mai ieftine şi au dimensiuni mici. Astfel de motoare
electrice se întrebuinţează numai în încăperi uscate, fără praf, acizi
sau fără degajări de gaze.
Motoarele electrice protejate sînt prevăzute cu apărători, care
nu permit pătrunderea corpurilor străine în interiorul lor, precum
şi contactul cu piesele aflate sub tensiune. Motoarele electrice în-
chise sînt protejate nu numai împotriva contactului cu piesele sub
tensiune, dar şi împotriva prafului. Ele nefiind închise etanş permit
pătrunderea gazelor şi a vaporilor. Aceste motoare electrice se utili-
zează frecvent în încăperile de producţie.
Afară de motoarele electrice închise se folosesc şi motoare pro-
tejate contra exploziilor în locurile de muncă unde există astfel de
pericole (gaz metan, praf de cărbune). Motoarele protejate contra
exploziilor sînt astfel construite încît pot rezista presiunii care se
dezvoltă în timpul exploziei gazului în interiorul lor, nu transmit
flăcările în afara corpului şi invers,

5. PROTECŢIA PRIN LEGARE LA PÂMINT ŞI LA NUL

a. Protecţia prin legare la pămînt

Această protecţie este una din metodele cele mai utilizate pentru
evitarea pericolului de electrocutare prin atingeri indirecte şi prezintă
avantajul că este simplă şi în majoritatea cazurilor puţin costisitoare.
Dacă carcasa unui echipament electric intră accidental sub ten-
siune, la o eventuală atingere a acesteia, omul poate fi electrocutat,
deoarece circuitul se închide prin el, la pămînt. Dacă, însă, carcasa
utilajului se leagă electric la pămînt, curentul de defect găseşte o
cale de închidere cu o rezistenţă mult mai mică, astfel încît prin om
se scurge un curent foarte mic. Acest curent nu poate însă să fie redus
în aşa măsură încît să nu fie periculos pentru om, decît dacă legarea
la pămînt este executată conform normelor în vigoare.
Eficacitatea unei instalaţii de protecţie prin legarea la pămînt nu
poate fi apreciată numai în funcţie de rezistenţa pe care o opune
scurgerii curentului, în comparaţie cu rezistenţa omului. Această efi-
cacitate depinde şi de alţi factori ca: tipul reţelei electrice la care
este racordat utilajul, căile prin care se scurge curentul electric spre
pămînt, valoarea acestui curent etc. Eficacitatea unei instalaţii de
protecţie prin legare la pămînt depinde în primul rînd de valoarea
tensiunii de atingere în caz de defect.
Dacă carcasa unui echipament electric este legată la pămînt, în
cazul unui defect al izolaţiei faţă de carcasă, se stabileşte un curent
de defect, care se scurge la pămînt prin rezistenţa izolaţiei deterio-
rate, rezistenţa legăturii la pămînt de protecţie şi prin rezistenţa pe
care o prezintă omul la trecerea curentului.
Instalaţiile de protecţie prin legare la pămînt se compun din:
prize de pămînt formate din mai mulţi electrozi amplasaţi în con-
tact direct cu pămîntul şi conductoare de legătură între aceştia;
conductoare principale de legare la pămînt; conductoare de ramifi-
caţie c^re fac legătura între elementele care trebuie legate la pămînt
şi conductorul principal de legare la pămînt; conductoare de legă-
tură între priza de pămînt şi conductoarele principale de legare la
pămînt; piese de legătură care stabilesc contactul electric între priza
de pămînt şi conductoarele de legare la conductorii principali. Cu
ajutorul lor priza de pămînt poate fi separată.
La calculul instalaţiei de legare la pămînt trebuie avut în vedere
ca tensiunea de atingere să nu depăşească 40 V, atunci cînd omul
se găseşte la o distanţă de 0,8 m de obiect sau cînd atinge con-
comitent obiectul legat la pămînt şi un punct cu potenţial nul (în
cazul cînd se ia în consideraţie tensiimea de atingere), iar rezis-
tenţa electrică a instalaţiei de protecţie prin legare la pămînt să nu
aibă o valoare mai mare de 4 iQ (în cazul cînd se ia în consideraţie
această rezistenţă).
De la un utilaj oarecare pînă la priza de pămînt, rezistenţa
conductorului nu trebuie să depăşească valoarea de 0,5 Q; rezistenţa
electrică a prizei de pămînt trebuie să fie cel mult 3,5 Q.
Rezistenţa unei instalaţii de legare la pămînt se compune din:
rezistenţa conductorului de ramificaţie, rezistenţa conductorului
principal de legare la pămînt, rezistenţa contactelor dintre părţile
componente ale întregii reţele de legare la pămînt, rezistenţa con-
tactului între electrozii prizei şi sol şi rezistenţa opusă de sol la
trecerea curentului.
Rezistenţa solului depinde de compoziţia solului, adică de rezis-
tivitatea acestuia şi de forma şi de dimensiunile electrozilor prin care
se scurge curentul electric la pămînt.
Protecţia prin legare la pămînt, în reţelele legate la pămînt, are
avantajul că poate realiza tensiuni de atingere mici, intră în func-
ţiune o dată cu apariţia defectului, este simplă şi sigură în func-
ţionare, iar verificarea se poate face fără dificultăţi.
Această protecţie prezintă următoarele dezavantaje, la reţelele
legate la pămînt: tensiunile de atingere depind de raportul dintre
rezistenţele instalaţiilor de legare la pămînt de protecţie şi de exploa-
tare, nu asigură semnalarea şi înlăturarea scurgerii unui curent de
punere la pămînt, astfel încît defecţiunea poate să dureze mult
timp şi în cazul unei întreruperi accidentale a circuitului de pro-
tecţie nu se prevăd măsuri pentru evitarea pericolului.
In reţelele de joasă tensiime legate la pămînt, protecţia prin
legare la pămînt, datorită dezavantajelor pe care le prezintă, este
înlocuită cu protecţia prin legare la nul.
în reţelele izolate faţă de pămînt se poate realiza o protecţie bună
cu ajutorul instalaţiilor de legare la pămînt numai în cazul cînd
există o legătură electrică cu o rezistenţă mică între carcasele echi-
pamentelor electrice, cînd rezistenţele instalaţiilor de legare la pă-
mînt sînt suficient de mici, pentru a asigura protecţia în cazul
punerilor la pămînt monofazate, cînd rezistenţa instalaţiilor de legare
la pămînt şi a legăturilor de protecţie este supusă unui control
periodic riguros şi cînd domeniul de reglare a aparatelor de pro-
tecţie (curentul de acţionare) este ales în mod corespunzător în ve-
derea deconectării sectorului defect în cazul unui scurtcircuit bifazat.
Protecţia împotriva tensiunilor de atingere indirectă în reţelele
izolate faţă de pămînt poate fi îmbunătăţită dacă punerile la
pămînt monofazate sînt semnalate şi înlăturate la timp pentru a nu
se ajunge la o punere la pămînt bifazată.
într-o reţea izolată faţă de pămînt cu tensiunea de lucru pînă
la 1 000 V la executarea instalaţiei de protecţie prin legare la
pămînt trebuie respectată condiţia ca nici un circuit electric să nu
aibă legătură cu pămîntul, direct sau indirect, iar în reţelele trifa-
zate punctul neutru al sursei să fie izolat şi să nu fie folosit pentru
închiderea vreunui circuit de lucru (de exemplu pentru alimentarea
utilajelor monofazate). Pentru alimentarea consumatorilor monofazaţi
se folosesc transformatoare izolate faţă de pămînt. Carcasele meta-
lice ale echipamentelor electrice se racordează la o reţea generală
de legare la pămînt şi, separat, la o instalaţie locală de legare la
pămînt.
Scopul principal al reţelei generale de protecţie este realizarea
legăturilor electrice în mod permanent între toate carcasele echi-
pamentelor electrice alimentate de la aceeaşi sursă (generator sau
transformator) şi a legăturilor cu instalaţiile locale de legare la
pămînt.
Dacă mai multe sectoare sînt alimentate de la aceeaşi sursă, re-
ţelele generale de protecţie ale fiecărui sector trebuie să fie legate
între ele, constituind o reţea comună.
O instalaţie de legare la pămînt locală deserveşte utilajele elec-
trice dintr-o încăpere sau clădire, amplasate în general într-un sin-
gur loc. Dacă executarea unor prize de pămînt locale este dificilă,
datorită rezistivităţii mari a solului, o priză locală poate deservi două
sau mai multe grupuri de utilaje, chiar dacă nu sînt grupate în
acelaşi loc.
Instalaţia de legare la pămînt locală trebuie să fie construită
dintr-o priză de pămînt, un conductor principal (centură) de legare
la pămînt şi conductoare de ramificaţie pentru racordarea carcase-
lor echipamentelor electrice. Valoarea rezistenţelor instalaţiilor de
legare la pămînt locale depinde în special de numărul lor în reţea
şi variază între 4 şi 20 iQ.
In cazul reţelelor legate la pămînt, cu tensiunea de lucru pînă
la 1 000 V, carcasele echipamentelor electrice se leagă la priza de
9 — T e h n i c a securităţii muncii în ind. c h i m i c ă 129
pămînt prin ramificaţii şi printr-un conductor principal de legare
la pămînt.
Acest conductor, denumit şi centură, principală de legare la pă-
mînt, traversează toate încăperile în care se află echipamentele elec-
trice care trebuie legate la instalaţia de protecţie. Se recomandă ca,
atunci cînd este posibil, conductorul principal de legare la pămînt
să formeze un circuit închis. Astfel, dacă are loc o întrerupere în
circuitul acestuia, curentul de defect găseşte cel puţin o cale de scur-
gere la pămînt. Conductorul principal legat la pămînt se racordează
la priza de pămînt în două puncte, astfel încît dacă se întrerupe
accidental una dintre legături, cea de-a doua să poată asigura pro-
tecţia.

b. Protecţia prin legare la nul

Protecţia prin legare la nul se apUcă numai în instalaţiile elec-

trice care au tensiunea de lucru mai mică de 1 000 V şi numai în
cazul în care punctul neutru al sursei de alimentare este legat direct
la o instalaţie de legare la pămînt de exploatare.
In reţelele sau în instalaţiile alimentate de la aceeaşi sursa
nu este permis să se folosească pentru o parte din instalaţii protec-
ţia prin legare la nul, iar pentru restul instalaţiilor sau echipamen-
telor electrice, protecţia prin legare la pămînt.
Pentru realizarea unei protecţii sigure, prin legarea la nul,
trebuie să se ţină seama de următoarele:
a) înlăturarea pericolului unei întreruperi accidentale în circui-
tul conductoarelor de nul, ca de exemplu la carcasa echipamentului
electric, la bornele tablourilor de distribuţie, la legăturile de îmbi-
nare şi de ramificaţie de pe traseu etc.
în cazul unei eventuale întreruperi, toate carcasele echipamen-
telor electrice legate la nul pe partea întreruptă pot rămîne fără
nici o protecţie. La o astfel de întrerupere, în cazul unei intrări sub
tensiime a carcaselor utilajelor (datorită unui defect de izolaţie a
părţilor conducătoare de curent), tensiunea fazei se transmite prin
conductorul de nul la toate carcasele racordate la acesta, ceea ce
constituie un pericol grav. în această situaţie sînt expuse pericolului
de accidentare nu numai persoanele care vin în atingere directă cu
carcasele utilajelor defecte, ci şi persoanele care vin în atingere cu
carcasele celorlalte utilaje racordate la nul, pînă la locul întreruperii.
Pentru evitarea pericolului întreruperilor în reţeaua de nul de pro-
tecţie şi a consecinţelor respective, este necesar să se lege la pămînt
anumite puncte ale acesteia. Legăturile la pămînt trebuie realizate
astfel încît curenţii de defect să fie dirijaţi prin acestea independent
de locul unde s-a produs întreruperea. Legarea la pămînt constituie,
în acest caz, o protecţie de rezervă a instalaţiei de protecţie prin
legarea la nul. Punctele cele mai importante din reţeaua de nul care
trebuie legate la pămînt sînt tablourile de distribuţie principale, in-
termediare şi secundare. în cazul reţelei electrice aeriene, trebuie
să se prevadă legătura la pămînt la toate punctele de ramificaţie
şi la capetele liniilor şi ramificaţiilor. în locurile unde, prin întreru-
perea conductorului de nul la carcasa utilajului electric, pot apare
pericole deosebit de grave, este necesar să se prevadă şi o legătură
suplimentară a carcasei la pămînt.
b) Deconectarea echipamentului electric defect în timp de 0,2 s,
pentru evitarea electrocutărilor. Deconectarea utilajelor defecte nu
se poate realiza într-un timp suficient de scurt în cazul cînd se folo-
sesc siguranţe dimensionate incorect sau întrerupătoare automate
defecte. Siguranţele mari, chiar dacă sînt în bună stare şi corect
alese, nu asigură protecţia, deoarece timpul de deconectare pe care îl
au este mai mare decît cel necesar protecţiei.
In cazul cînd nu există legături la pămînt, tensiunea de atingere
la care este supus omul în urma unui defect este egală cu căderea
de tensiune pe conductorul de nul prin care se închide curentul
de defect.
c) Pericolul inversării rolului conductoarelor, prin legarea unui
conductor de fază la carcasa utilajului, în locul conductorului de
nul de protecţie. în această situaţie, dacă nu s-a prevăzut şi un
alt mijloc de protecţie, în cazul atingerii carcasei omul este supus
la întreaga tensiune faţă de pămînt a reţelei. în cazul cînd carcasa
utilajului este legată şi la o instalaţie de legare la pămînt de pro-
tecţie, accidentele se evită deoarece aceasta, de cele mai multe ori,
este capabilă să reducă tensiunea de atingere la valori nepericuloase.
De asemenea, la instalaţia de legare la pămînt fiind racordate şi
carcasele altor utilaje legate la reţeaua de nul, curenţii de scurgere
de la carcasa utilajului la care s-a produs inversarea conductoarelor
găsesc prin instalaţia de legare la pămînt căi de trecere spre nulul
reţelei.
d) Folosirea nulului de lucru şi pentru protecţie, chiar pînă la
receptor. Această metodă este foarte periculoasă, deoarece în cazul
întreruperii accidentale a conductorului de nul, carcasa preia ten-
siunea faţă de pămînt a reţelei prin intermediul receptorului. în
această situaţie, la atingerea carcasei se pot produce accidente foarte
grave.
De aceea, începînd de la tabloul de distribuţie, care alimentează
utilajul respectiv, este necesar ca conductorul de nul de lucru să
fie diferit de conductorul de nul de protecţie.
Din cele descrise rezultă că metoda protecţiei prin legare la nul
poate fi aplicată numai în reţelele care au punctul neutru al sursei
de alimentare legat direct la o instalaţie de legare la pămînt de
exploatare.
La instalaţiile alimentate de la aceeaşi sursă, nu este permis să
se folosească simultan protecţia prin legare la nul şi protecţia prin
legare la pămînt. D e exemplu, într-o reţea în care este aplicată în-
tr-un loc protecţia prin legare la nul nu se pot executa legături de
protecţie la alte instalaţii de legare la pămînt decît acelea la care
se leagă reţeaua de nul de protecţie.
Legarea carcaselor echipamentelor electrice numai la conducto-
rul de nul, fără să se ia şi alte măsuri suplimentare, nu realizează
o protecţie sigură, aceasta constituind uneori surse de apariţie a ten-
siunilor periculoase pe aceste carcase. O astfel de protecţie prezintă
dezavantaje mai multe şi mai grave decît protecţia obişnuită prin
legare la pămînt. Legarea la nul de protecţie poate să asigure o pro-
tecţie bună împotriva atingerilor indirecte, numai dacă se realizează
următoarele măsuri:
— deconectarea rapidă (de 0,2 s) şi selectivă a echipamentului
electric la care a apărut un curent de defect;
— legarea anumitor puncte ale reţelei de nul la instalaţia de
legare la pămînt, pentru a evita pericolele datorite întreruj>erilor
în reţeaua de nul de protecţie;
— dimensionarea corectă a reţelei de nul de protecţie şi utiH-
zarea raţională a instalaţiilor de legare la pămînt pentru micşorarea
tensiunilor de atingere, în cazul cînd echipamentul electric defect
nu este deconectat rapid;
— realizarea măsurilor pentru evitarea pericolului care poate
să apară datorită inversării rolurilor conductoarelor;
— de la ultimul tablou de distribuţie la care borna sau bara de
nul este racordată direct şi la o instalaţie de legare la pămînt, pînă
la carcasele echipamentelor electrice care sînt alimentate de la acest
tablou, conductorul de nul de protecţie nu poate să fie folosit şi
drept conductor de nul de lucru.

c. Prize de pămînt

Priza de pămînt reprezintă un electrod sau un ansamblu de

electrozi, amplasat în contact intim cu pămîntul, cu scopul de a crea
o bună legătură electrică între acesta şi conductoarele de legare
la pămînt. Numărul de electrozi necesari pentru legarea la pămînt
a unei instalaţii electrice se calculează în funcţie de rezistivitatea
solului, de forma şi dimensiunile electrozilor, adîncimea la care se
amplasează în sol şi de distanţa între electrozi. Rezistenţa electrică
a prizelor de pămînt este în funcţie de rezistenţa electrozilor în con-
tact cu solul, rezistenţa contactului dintre electrozi şi sol şi rezis-
tenţa pe care o opune solul la trecerea curentului. Prizele de pămînt
se execută din electrozi de oţel zincat.
în general, prizele se execută din ţevi metalice cu grosimea pere-
ţilor de cel puţin 3 mm, din benzi de oţel cu grosimea de cel puţin
4 mm, oţel beton cu diametrul de cel puţin 14 mm şi din alte
profile.
Prizele de pămînt, de la caz la caz, pot fi verticale sau orizon-
tale. Cele verticale se recomandă să se folosească în solurile care
prezintă pînă la o adîncime de 4 m o rezistivitate p^lO^'S-cm,
ca de exemplu pămîntul de grădină, pămîntul argilos, argilă, sol cu
turbă, terenuri mlăştinoase etc.
Prizele de pămînt verticale (fig. 63) se confecţionează de obicei
din ţevi cu lungimea de 1,5—3 m şi diametrul de 50 mm.
Distanţa h de la partea superioară a electrodului pînă la supra-
faţa solului trebuie să fie de 1 000 mm.
Prizele de pămînt orizontale (fig. 66) se folosesc în special în
solurile la care straturile de la suprafaţă au o rezistivitate mai mică
decît straturile de la adîncime. Ele pot fi folosite şi în solurile cu
rezistivitatea p ^ 10^* Q * cm, ca
de exemplu în solurile cu pie-
triş, balast etc.
Pentru aceste soluri, la am-
plasarea prizelor orizontale tre-
buie să se recurgă la îmbunătă-
ţirea solului din jurul electro-
zilor.
Prizele de pămînt orizontale
se confecţionează din oţel. lat,
oţel beton sau alte profile de
oţel cu secţiunea 6(^150 mm^,
lungimea l ^ S m şi grosimea
mm; adîncimea de îngro-
pare ^ = 0,4—1 m. f
Electrozii pot fi dispuşi Fig. 63. Priză Fig. 64. Priză de pă-
radial; de exemplu, dacă sînt de pămînt mînt orizontală.
trei electrozi unghiul dintre verticală.
braţe se ia de 120°, iar dacă
sînt patru electrozi — de 90°. Numărul de electrozi folosiţi de aceste
tipuri de prize nu trebuie să fie mai mare de patru. în cazul cînd
sînt doi electrozi, ei se pot dispune paralel la o distanţă între ei
de 6 m.
Prizele verticale executate cu electrozi din plăci sînt prize de
adîncime realizate de obicei din materiale provenite din deşeuri.
 La confecţionarea lor se pot folosi şi plăci cu găuri sau cu dife-
rite decupări cu condiţia ca acestea să nu totalizeze mai mult de
35Vo din suprafaţa lor.
Electrozii sub formă de plăci au o suprafaţă (pe o singură parte
a plăcii) s ^ l m^ şi o grosime mm.
Amplasarea în pămînt a electrozilor executaţi din plăci se face
în poziţie verticală, la o distanţă între doi electrozi de 6 m. In
comparaţie cu electrozii din ţeavă, plăcile prezintă următoarele dez-
avantaje:
— pentru realizarea aceleiaşi rezistenţe într-un anumit sol,
o priză din plăci necesită de 1,7 ori mai mult material decît o priză
din ţevi;
— la amplasarea plăcilor este necesar \m volum mai mare de
lucru (prizele din ţevi se introduc în pămînt prin batere, în timp ce
pentru îngroparea electrozilor din plăci este necesară executarea unui
volum mare de săpături);
— prizele din plăci se corodează mult mai repede decît prizele
din ţevi, deoarece au o suprafaţă de contact cu solul mai mare;
— la prizele din plăci, realizarea unui contact electric între ele
şi sol se face mai greu.
La amplasarea prizelor în pămînt o importanţă mare o prezintă
rezistenţa contactului dintre electrozii prizei şi sol. Dacă solul nu
este bine tasat în jurul electrozilor se pot produce rezistenţe foarte
mari în drumul prin care trece curentul spre pămînt. în cazul prize-
lor realizate din plăci sau din benzi, electrozii se introduc în gropi
sau în şanţuri şi se acoperă cu pămînt. La o tasare îngrijită a pă-
mîntului, dacă se măsoară priza imediat după executarea ei, se ob-
ţine o rezistenţă mai mare decît cea pe care o va avea priza după ce
pămîntul se tasează în mod natural. Dacă însă solul din jurul elec-
trozilor nu este bine tasat, resdstenţa prizei poate să aibă valori mult
mai mari decît cele stabilite prin calcule.
Un alt dezavantaj al tasării necorespunzătoare a solului constă în
corodarea mult mai rapidă a electrozilor, deoarece aerul pătrunde
mai uşor la suprafaţa metalului, ceea ce are ca urmare grăbirea pro-
cesului de oxidare.
Obţinerea unui contact bun cu solul se face prin baterea pămîn-
tului cu maiul şi udarea lui în straturi sau prin introducerea electro-
zilor prin batere. Astfel se amplasează prizele cu electrozi din ţe\â.
oţel rotund, bare profilate etc., prin introducerea lor în sol în j>oziţie
verticală. Singura rezistenţă de care trebuie să se ţină seamă la cal-
cularea prizelor de pămînt este cea a solului din jurul electrozilor.
De aceea, prin rezistenţa unei prize de pămînt se înţelege rezistenţa
pe care o opune solul la trecerea curentului prin el.
 Solul se prezintă deci ca un conductor electric, a cărui rezistivi-
tate variază între limite largi, în funcţie de compoziţia, umiditatea şi
temperatura sa.
Ca orice rezistenţă electrică, rezistenţa solului depinde de rezis-
ti\ itatea şi de volumul său. în apropierea electrozilor, unde curentul
se scurge pe o suprafaţă relativ mică, rezistenţa este mare. Pe
măsura depărtării de electrozi, curentul avînd suprafeţe de scurgere
din ce în ce mai mari, rezistenţa pe care o opune solul va fi din ce
în ce mai mică. Cînd volumul solului prin care se scurge curentul
este foarte mare, rezistenţa acestuia se apropie de zero. Dacă dimen-
siunile şi numărul electrozilor din care este constituită priza sînt mai
mari, suprafaţa solului din apropierea electrozilor fiind şi ea mai
mare, rezistenţa prizei va fi mai mică.
Din cele expuse reiese că rezistenţa unei prize de pămînt depinde
de rezistivitatea solului şi de dirnensiunile şi numărul electrozilor din
care este constituită priza.
Pentru dimensionarea cît mai corectă a prizei, astfel încît practic
să se obţină o rezistenţă cît mai apropiată de cea rezultată din cal-
cule, este necesar să se efectueze măsurări prealabile ale rezistivităţii
solului unde urmează să se amplaseze electrozii.
Prizele de pămînt pot fi naturale şi artificiale. Cele naturale sînt
constituite din elemente bune conducătoare de electricitate, în con-
tact electric permanent cu solul, destinate altor scopuri, dar care
pot fi folosite în acelaşi timp şi pentru scurgerea curenţilor în pămînt.
Drept prize de pămînt naturale se utilizează:
— conductele metalice pentru apă sau pentru alte fluide, îngro-
pate în pămînt. Nu pot fi folosite drept prize de pămînt naturale
conductele prin care trec fluide care prezintă pericole de incendii
sau explozii;
— elementele metalice ale construcţiilor, îngropate în pămînt,
direct sau prin fundaţii de beton şi beton armat, sau sprijinite pe
pămînt (tălpi, estacade, elevatoare etc.);
— stîlpi sau alte construcţii din beton armat, în contact electric
cu pămîntul;
— învelişurile metalice ale cablurilor îngropate în pămînt, cu ex-
cepţia învelişurilor de aluminiu (care se corodează puternic şi se
acoperă cu un strat de material protector, rău conducător de electri-
citate).
Prizele de pămînt artificiale, aşa cum s-a arătat mai înainte, sînt
constituite din electrozi metalici introduşi în pămînt şi sînt destinate
special pentru transmiterea curenţilor electrici. Aceste prize nu pot fi
folosite pentru alte scopuri. Prizele de pămînt artificiale se folosesc
în cazurile cînd nu există în apropiere elemente care pot constitui
o priză naturală sau cînd priza naturală nu are o rezistenţă suficient
de mică. De asemenea, se recurge la folosirea prizelor artificiale şi
în cazurile cînd utilizarea prizei naturale este dîFicilă, sau cînd folo-
sirea prizei artificiale este prescrisă de norme.
Prizele de pămînt, atît cele naturale cît şi cele artificiale, pot
fi singulare (individuale) sau multiple. Cele singulare sînt formate
dintr-un singur electrod, iar cele multiple, din mai mulţi electrozi
legaţi între ei prin conductoare de legătură.
Prizele pot fi constituite din mai multe prize simple, verticale
şi orizontale, legate electric între ele, în care caz se numesc prize de
pămînt complexe.
în general sînt rare cazurile cînd cu un singur electrod se poate
realiza rezistenţa necesară de scurgere la pămînt; de aceea se re-
curge la; prize multiple, formate din mai multe prize simple legate în
paralel.
După adîncimea de îngropare a electrozilor, prizele de pămînt
pot fi de adîncime sau de suprafaţă.
Prizele de pămînt de adîncime se folosesc în solurile la care
straturile de la adîncime au rezistivităţi mai mici decît cele de la
suprafaţă.
Cele de suprafaţă se folosesc în special cînd stratul de la supra-
faţă al solului are, pe o grosime de 0,4—0,8 m, o rezistivitate mai
mică decît cele de la adîncime (de exemplu, cazul solurilor stîncoase
sau cu pietriş cu un strat superficial de sol arabil).
Ele prezintă dezavantajul că rezistenţa lor electrică poate ax ea
variaţii mari datorită influenţei agenţilor atmosferici. în timpul verii
solul se usucă, iar în timpul iernii există pericolul de îngheţ. Aceste
prize uneori trebuie să fie întreţinute prin adăugare de săruri, pentru
scăderea temperaturii de îngheţare a solului şi păstrarea umidităţii
necesare în jurul electrozilor. Vara umiditatea se întreţine printr-o
umezire periodică a solului.
Verificarea instalaţiilor de legare la pămînt este necesară pentru
a constata dacă rezistenţele nu s-au mărit din diferite cauze (coro-
darea electrozilor prizei, defectarea legăturilor etc.).
La instalaţiile electrice de joasă şi de înaltă tensiune din incinta
întreprinderilor indnstriale, verificările trebuie să se facă cel puţin
o dată pe an. în general, verificările se efectuează vara, cînd pă-
mîntul este uscat, sau iama, cînd este îngheţat.
Verificările se efectuează astfel: se măsoară rezistenţa electrică
a prizei de pămînt şi a conductoarelor de legătură; se controlează
conductoarele de ramificaţie şi cele principale pentru legarea la
pămînt; starea contactelor la utilaje, la diferitele elemente în con-
tact cu pămîntul (destinate şi altor scopuri), la conductorul principal
de legare la pămînt şi la prize.
 De asemenea, zilnic se execută controlul vizual al conductoare-
lor de ramificaţie şi al contactelor la utilaje. Darea în exploatiare a
unui utilaj este permisă numai după ce s-a efectuat acest control şi
numai după ce s-au remediat eventualele defecte constatate.
Pentru determinarea rezistenţei unei prize, aceasta se separă de
restul instalaţiei de legare la pămînt. în acest scop, se deconectează
legăturile prizei de la conductorul principal de legare la pămînt sau
de la utilaj, dacă priza deserveşte un singur utilaj. Rezistenţa con-
ductoarelor de legătură de la priză pînă la conductorul principal sau
pînă la utilaj se include în valoarea obţinută prin măsurare, la care
se adaugă şi rezistenţa celui mai lung conductor de ramificaţie legat
la conductorul principal. Valoarea care se obţine nu trebuie să de-
păşească valoarea maximă impusă de norme. în cazul cînd separa-
rea se face chiar la priză, se măsoară rezistenţa conductorului de le-
gătură pînă la conductorul principal şi rezistenţa celui mai lung
conductor de ramificaţie. Suma acestor două rezistenţe se adaugă la
rezistenţa prizei de pămînt.
înainte de a se efectua separarea unei prize de pămînt, în vede-
rea măsurării, este necesar să se verifice dacă utilajele legate la
instalaţia de legare la pămînt sînt scoase de sub tensiune sau dacă
scurgerea unor eventuali curenţi de defect este asigurată prin alte
prize de pămînt. Altfel, prin separarea prizei se pune în pericol
viaţa acelora care execută această operaţie.
Măsurarea rezistenţei electrice a unei prize de pămînt se efec-
tuează numai în curent alternativ. Curentul de măsurare se închide
prin priza de măsurat şi printr-o priză de pămînt auxiliară. Distanţa
dintre aceste două prize de pămînt se determină astfel încît între
zonele lor de influenţă să existe o zonă de potenţial nul.
Drept priză auxiliară se poate folosi o priză de pămînt existentă,
care să corespundă condiţiilor de tehnică a securităţii. Cînd este
necesar să se măsoare tensiunea prizei care se verifică, trebuie să se
realizeze în prealabil un contact electric cu pămîntul în zona cu po-
tenţial nul, cu ajutorul unei prize-sondă. în acest scop, se poate
folosi o priză de pămînt existentă, dacă aceasta se găseşte în zona cu
potenţial nul.
Pentru măsurarea rezistenţei electrice a prizelor de pămînt, se
foloseşte metoda voltmetrului şi ampermetrului, şi metoda celor trei
măsurări (ciX ajutorul voltmetrului şi ampermetrului sau al unei punţi
de măsură).
Metoda voltmetrului şi ampermetrului (fig. 65) constă în măsu-
rarea tensiunii U a prizei care se verifică şi a curentului /, care trece
prin ea.
Cunoscîndu-se tensiunea şi curentul se determină rezistenţa
prizei.
 Pentru efectuarea măsurării sînt necesare o priză auxiliară şi o
priză sondă, un voltmetru, un ampermetru şi o sursă de curent sepa-
rată, astfel încît circuitele de măsurare să fie separate de reţeaua de
alimentare.
Pentru efectuarea metodei „celor trei măsurări" se folosesc sche-
mele din fig. 66.
Această metodă constă în măsurarea consecutivă a trei perechi de
rezistenţe legate în serie de sursa de curent. Aceste rezistenţe se rea-
lizează cu ajutorul a trei
-M ) orb prize de pămînt: una care
se verifică X, şi două prize
ajutătoare A şi S. Distanţa
între aceste prize se alege
80m astfel încît între două prize
^ 3 A să existe o zonă cu potenţial
Fig. 65. Măsurarea prizei prin metoda nul.
voltmetnilui şi ampermetrului. Pentru realizarea unei
instalaţii de legare la pămînt.
trebuie să se determine şi rezistivitatea solului în care urmează să
se amplaseze prizele de pămînt. Măsurarea rezistivităţii se face în
mai multe puncte pentru obţinerea rezistivităţii medii a solului.
Această operaţie se poate efectua prin metoda electrodului de con-
trol sau prin metoda celor patru electrozi. La apUcarea primei
metode se foloseşte un electrod de secţiune circulară, care se intro-
duce în sol. Electrodul se introduce treptat în pămînt, măsurîndu-se
rezistenţa electrică a prizei ce o prezintă acest electrod în solul
respectiv. Cunoscînd dimensiunile electrodului de control şi rezis-
tenţa electrică măsurată, se determină rezistivitatea solului prin
calcul.

-vii—. -oAi—\—
0 r ^ r

Fig. 66. Măsurarea prizei prin metoda „celor trei măsurări".

Pentru aplicarea metodei celor patru electrozi (fig. 67) se folosesc

patru electrozi care se amplasează în pămînt în linie dreaptă.
Electrozii A şi B se numesc electrozi de curent, iar M şi /Y,
electrozi de potenţial.
 Electrozii de curent se leagă în serie cu o sursă de curent şi un
-ampermetru. Astfel electrodul A, sursa de curent, ampermetrul,
electrodul B şi solul fomiează un circuit închis. Sursa de curent
trebuie să fie alternativă; ea poate fi continuă numai dacă măsura-
rea se face cu ajutorul unui aparat special. Electrozii M şi N se
conectează cu un voltmetru V, pentru măsurarea diferenţei de po-
tenţial dintre punctele respective ale solului. După efectuarea mă-
surărilor se calculează rezistivita-
tea solului în conformitate cu
standardele în vigoare.

6. MIJLOACE INDIVIDUALE
DE PROTECŢIE

Pentru protecţia împotri\'a

electrocutărilor, prin izolarea omu- Fig. 67. Măsurarea rezistivităţii prin
lui faţă de părţile aflate sub ten- metoda celor patru electrozi,
siune, se folosesc mijloace şi scule
izolante (cizme şi mănuşi de cauciuc, prăjini izolante, platforme
izolante, covoraşe şi preşuri de cauciuc, scule cu mînere izolante),
indicatoare de tensiune şi dispozitive de scurtcircuitare şi de le-
gare la^pămînt.
înainte de a fi date în exploatare mijloacele de protecţie tre-
buie verificate, şi anume:
— mijloacele de protecţie izolante se controlează în privinţa
rieidităţii lor electrice (în condiţiile şi la tensiunile indicate de
norme). încercările mecanice ale prăjinilor şi ale platformelor izo-
lante se execută numai la recepţia din fabrică;
— celelalte mijloace de protecţie se supun unei revizii exte-
rioare periodice, iar dacă este necesar şi unor încercări mecanice.
Cizmele de cauciuc reprezintă mijloace izolante de protecţie
auxiliară folosite în toate instalaţiile electrice.
Mănuşile de cauciuc se folosesc ca mijloace auxiliare în insta-
laţiile de înaltă tensiune şi ca mijloace principale în instalaţiile de
joasă tensiune. Cizmele şi mănuşile de cauciuc destinate altor scopuri
nu se pot folosi ca mijloace de protecţie în instalaţiile electrice.
Mănuşile trebuie ferite de acţiunea uleiurilor, benzinei şi a
altor substanţe care distrug cauciucul.
Prăjinile izolante se folosesc pentru comanda separatoarelor,
pentru aplicarea garniturilor de scurtcircuitare şi de legare la pă-
mînt mobile, cum şi la diferite operaţii efectuate la instalaţiile sub
tensiune (măsurări, încercări). Ele se folosesc ca mijloace principale
de protecţie în instalaţiile electrice de orice tensiune.
Prăjinile se construiesc din materiale izolante (bachelită, ebo-
nită, pertinax etc.).
Covoraşele şi preşurile izolante se folosesc în locurile de muncă
unde se execută lucrări de exploatare sub tensiune.
Platformele izolante sînt utilizate ca mijloace suplimentare de
protecţie în locul încălţămintei de protecţie sau a covoraşelor, în
cazurile cînd este necesar să se asigure o izolare de pămînt mai
bună.
Sculele şi dispozitivele pentru lucrul la tensiuni mai mici de-
cît 1 000 V sînt prevăzute cu mînere acoperite cu materiale izolante.
Ele se păstrează în dulapuri sau rafturi speciale. în timpul
transportului, sculele trebuie protejate împotriva umezelii şi a mur-
dăriei.
în cazul în care se execută lucrări sub tensiune, acestea trebuie
folosite concomitent cu mănuşile şi cizmele de cauciuc, cu excepţia
lucrărilor de la tablourile de comandă, din circuitele secundare şi
de la alte instalaţii similare.
Sculele cu minere izolante utilizate pentru încercarea periodică
trebuie supuse în prealabil unei revizii exterioare.
Garniturile de scurtcircuitare şi de legare la pămmt mobile
constituie mijloacele de protecţie cele mai sigure la executarea
unor lucrări pe porţiunile întrerupte ale instalaţiilor. Prin utilizarea
lor se evită accidentele care pot avea loc în cazul aplicării din gre-
şeală a tensiunii în sectorul întrerupt sau în cazul apariţiei tensiuni-
lor induse.
O garnitură de legare la pămînt se compune din conductorul
pentru scurtcircuitarea fazelor, conductorul de legare la pămînt şi
clemele de racordare a acestora la părţile conducătoare de curent.
Indicatoarele servesc pentru verificarea prezenţei sau lipsei tensi-
unii şi pentru determinarea fazelor la liniile aeriene, cabluri şi trans-
formatoare. Ele funcţionează pe baza fenomenului de luminescenţă
a unui tub cu neon, supus unei diferenţe de potenţial alternative.
Legarea indicatoarelor de tensiune la pămînt nu este permisă.
In instalaţiile în funcţiune, prezenţa tensiunii se verifică prin
apropierea inicatorului de instalaţie, pînă cînd începe să lumineze.
Atingerea este necesară numai în cazul cînd o parte din instalaţie,
care urmează a fi verificată, nu se află sub tensiune.
Ochelarii de protecţie şi mănuşile se folosesc pentru protecţia
împotriva arsurilor.
 Ochelarii de protecţie se folosesc la înlocuirea siguranţelor, la
tăierea cablurilor, la deschiderea manşoanelor şi a cutiilor terminale
din reţelele de cabluri în exploatare, la lipirea cablurilor etc.
Mănuşile se folosesc la lucrările cu metal topit, cu masă topită
pentru cabluri etc.

7. UNELTE PORTABILE ACŢIONATE ELECTRIC

în caziul defectării uneltelor electrice şi, în special, dacă ele se

utilizează în încăperi umede sau în aer liber, se pot produce acci-
dente grave.
Principalele cauze care provoacă accidente prin electrocutare
la exploatarea acestor unelte sînt: deteriorarea izolaţiei bobinajelor
motorului faţă de carcasa uneltei; stabilirea contactului între con-
ductoare şi carcasa uneltei, în cazul desprinderii conductoarelor din
borne; dezizolarea cablului de alimentare; inversarea legăturilor
electrice.
Cea mai sigură metodă de protecţie, la exploatarea uneltelor
electrice, este utilizarea tensiunii de 24 V; aceasta necesită însă, în
cazul curentului cu frecvenţa de 50 Hz, unelte electrice de dimen-
siuni şi greutăţi mari. Din această cauză se utilizează de obicei
unelte electrice pentru curentul de 120 şi 220 V, la care securita-
tea muncii se asigură prin luarea măsurilor de protecţie corespun-
zătoare şi prin construcţia şi calitatea uneltei.
Folosirea sculelor manuale la tensiunile normale de exploatare
prezintă pericole de electrocutare, dacă nu se respectă măsurile
de tehnica securităţii.
Astfel, corpul sculei trebuie să fie bine izolat, iar muncitorii
care le deservesc să aibă o izolaţie suplimentară realizată cu ajuto-
rul mănuşilor izolante, încălţămintei de protecţie, covoraşelor etc.,
în funcţie de condiţiile de lucru.
Izolaţia părţilor electrice ale sculelor se distruge cu timpul, ast-
fel că însuşi corpul metalic al sculei este pus sub tensiune, din care
cauză muncitorul poate fi electrocutat. De aceea este necesar ca la
toate sculele electrice portabile, indiferent de măsurile care se iau
împotriva tensiunilor de atingere periculoase (atingeri indirecte),
să se aplice următoarele măsuri:
— elementele conducătoare de curent care fac parte din cir-
cuitul curenţilor de lucru să fie inaccesibile unor atingeri întîm-
plătoare;
— izolaţia "bobinajului să fie rezistentă la şocuri mecanice şi la
acţiunea mediului în care funcţionează (umiditate, agenţi corosivi,
căldură etc.);
i^sth' ^ . 141

TI . O AP
iiPi.înnT,* cFfiT'' , f
 — conductoarele de alimentare trebuie să fie flexibile şi pre-
văzute cu o manta de cauciuc rezistentă la solicitări mecanice: fi-
xarea lor trebuie astfel făcută, încît învelişul izolator să nu se de-
terioreze la intrarea în carcasa sculei şi să nu poată fi smulse din
bornele de legătură.
împotriva .tensiunilor de atingere trebuie să se ia următoarele
măsuri:
— folosirea tensiunilor de alimentare reduse;
— izolarea suplimentară;
— separarea de protecţie.
Securitatea lucrului se asigură nu numai prin construcţia cores-
punzătoare a sculelor, ci şi printr-o utilizare corectă şi un control
permanent al stării lor. în instrucţiunile de lucru, privind folosirea
sculelor electrice, trebuie să se indice toate momentele care pre-
zintă pericole, necesitatea conectării la o reţea cu tensiunea cores-
punzătoare celei indicate pe plăcuţa sculei electrice, interzicerea
folosirii sculei defecte sau a conductoarelor cu izolaţie deterio-
rată etc. Starea sculelor trebuie să fie verificată totdeauna înainte
de începerea lucrului.
Muncitorii care lucrează cu aceste scule trebuie să cunoască
bine pericolele pe care le prezintă curentul electric, precum şi mă-
surile de securitate respective şi primul ajutor în caz de electro-
cutare.
La folosirea iluminatului portabil se pot produce, de asemenea^
accidente grave, dacă nu se iau măsurile de protecţie corespunză-
toare. Cauzele care determină accidentele sînt:
— înlocuirea lămpilor cu incandescenţă, sub tensiune. La
scoaterea lămpilor sub tensiune se apucă de multe ori partea file-
tată a duliei ceea ce este foarte periculos, deoarece omul în acest
caz este supus la întreaga tensiune faţă de pămînt a reţelei;
— deteriorarea izolaţiei conductoarelor de alimentare a corpu-
lui de iluminat.
în general, accidentele produse la corpurile de iluminat porta-
bile au loc prin atingere directă.
Pentru evitarea accidentelor se iau următoarele măsuri princi-
pale de protecţie: alimentarea la tensiune redusă (24 V în locurile
periculoase şi 12 V în locurile foarte periculoase); izolarea elemen-
telor conducătoare de curent care fac parte din circuitele curen-
ţilor de lucru, pentru a nu fi accesibile unei atingeri întîmplătoare.
La folosirea lămpilor portabile în locuri periculoase trebuie să
se ia măsuri deosebite de tehnica securităţii. Corpul şi mînerul aces-
tor lămpi se confecţionează din materiale rezistente şi izolatoare, iar
toate piesele conducătoare de curent se protejează contra atingeri-
lor întîmplătoare.

8. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ELECTRICITĂŢII STATICE

In industria chimică, electricitatea statică are o acţiune deosebit

de dăunătoare. După unele statistici, 60®/o din incendiile produse în
fabricile care prelucrează diferite pulberi (sulf, rumeguş, acid sali-
cilic etc.) sînt provocate de electricitatea statică.
In afara incendiilor şi exploziilor, electricitatea statică provoacă
comoţii puternice omului, care pot fi dăunătoare organismului.
In industria chimică, electricitatea statică este foarte frecventă,
însă pînă în prezent nu i se dă atenţia cuvenită. Uneori, acest fe-
nomen provoacă neajunsuri secundare, cum sînt creşterea procen-
tului de rebuturi, scăderea productivităţii utilajelor etc.
Electrizarea curelelor de transmisie constituie sursa cea mai frec-
\ entă de electricitate statică.
Electricitatea se produce datorită frecării curelei pe şaiba me-
talică care capătă sarcini pozitive, iar cureaua, sarcini negative.
Şaiba se găseşte totdeauna la un potenţial egal cu zero datorită
scurgerii electricităţii în pămînt prin părţile metalice ale utilajului.
Pe curea, însă, sarcinile electrice se ^acumulează, potenţialul acu-
mulat putînd avea valori însemnate.
Pentru. e\ itarea electricităţii statice se folosesc perii colectoare,
însă efectul lor nu este total. S-a încercat folosirea reţelelor de sîrmă
înglobate în masa curelei, însă acestea nu au dat rezultate, deoarece
se rup după scurt timp de folosire şi se agaţă apoi în apărătoarea
curelei.
Soluţiile cele mai practice sînt folosirea unsorilor, care fac
cureaua bună conducătoare de electricitate.
Pentru curelele de cauciuc so folosesc unsori preparate din negru
de fum şi lac avînd ca dizolvanţi alcool şi tetraclorură de carbon.
Pentru curelele de piele se utilizează unsori preparate din clei
de peşte, glicerină, negru de fum şi amoniac.
Combaterea electricităţii statice m fabricile de cauciuc şi ma-
teriale plastice, este de mare importanţă, deoarece în procesul teh-
nologic se folosesc dizolvanţi organici combustibili.
Pentru evitarea electricităţii statice în fabricile de cauciuc s-au
propus diferite metode, cum sînt montarea unor piepteni la supra-
faţa pînzei care trebuie cauciucată, pieptenii fiind legaţi la pămînt,
modificîndu-se în acelaşi timp şi compoziţia latexului. O altă
metodă o constituie umezirea pînzei în timpul lucrului cu un jet de
abur. Pînzele cauciucate pe ambele feţe nu pot fi tratate după
metoda de mai înainte, de aceea ele sînt ţinute într-un depozit în
care umiditatea este de 80®/o, timp de 2—3 săptămîni, înainte de a
fi date în exploatare.
La operaţiile de malaxare, potenţialul electrostatic creşte în
timpul lucrului şi poate provoca aprinderea benzinei care se adaugă
în masa de cauciuc. Pentru a se evita aprinderea benzinei se re-
comandă ca aceasta să fie introdusă în malaxor la intervale scurte,
dovedindu-se că în acest fel potenţialul nu capătă valori periculoase.
Electrizarea gazelor comprimate are loc, în special, în cazul în
<?are gazele curg prin conducte. S-a stabilit că un curent de hidro-
gen se electrizează nimiai dacă are în suspensie diferite pulberi, cum
sînt praful de şamot, piroluzita, oxidul de fier etc., cum şi apa fin
pulverizată. S-a determinat, de asemenea, că gazele curate trecute
prin clorură de calciu pentru absorbţia apei nu se mai electrizează.
încărcarea electrică variază în funcţie de cantitatea de lichid
conţinută în gazele respective.
Forma duzei prin care ies gazele are şi ea influenţă asupra va-
lorii potenţialului. O duză cu orificiul de intrare conic şi de ieşire
cilindric diminuează electrizarea, uneori anulînd-o total, pe cînd o
duză cu orificiul de intrare cilindric şi de ieşire conic amplifică
electrizarea.
In general, în cazul transportului gazelor prin conducte, gazele
curate şi aburul nu se electrizează; în cazul încărcării gazelor cu
lichide, valoarea potenţialului depinde de viteza curentului de gaz,
de temperatura şi de cantitatea de lichid, electrizarea scăzînd
simţitor în apropierea punctului de fierbere al lichidului.
Pentru a înlătura pericolul electrizării gazelor este necesar ca
acestea să fie purificate.
Electrizarea lichidelor se datoreşte faptului că aproape toate li-
chidele inflamabile utilizate în industrie sînt rău conducătoare de
electricitate.
Cel mai frecvent aceste lichide se utilizează ca dizolvanţi.
Produsele petroliere pot să capete în timpul proceselor tehno-
logice încălcări electrice ce pot da naştere la scîntei care să pro-
voace incendii sau chiar explozii puternice.
Chiar şi apa, care este lichidul cel mai utilizat în industrie, se
electrizează asemenea particulelor de apă din atmosferă cînd se pro-
duc fulgerele.
Electrizarea lichidelor în timpul proceselor industriale poate
avea loc în timpul curgerii prin tuburi şi conducte sau în timpul
diferitelor procese cum sînt filtrarea, purificarea şi alte procese sau
în timpul pulverizării şi căderii picăturilor de lichid. Frecarea li-
chidelor de cisterne în timpul transportului poate da naştere la
electrizări puternice.
In literatura de specialitate sînt citate cazuri de incendii pro-
vocate de electrizarea lichidelor în timpul umplerii diferitelor cis-
terne sau recipiente.
Pentru evitarea pericolului electricităţii statice în aceste cazuri
se recomandă legarea la pămînt a cisternelor şi a conductelor.

9. MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE ELECTROCUTARE

La producerea unui accident din cauza curentului electric, sal-

varea accidentatului depinde de durata după care acesta este scos
de sub acţiunea curentului electric şi de modul cum i se acordă
primele ajutoare. Orice întîrziere datorită pregătirilor poate duce
la moartea accidentatului. Acordarea primului ajutor este obliga-
torie indiferent de starea accidentatului, întrucît este ştiut că elec-
trocutarea provoacă adeseori moartea aparentă. Au fost cazuri de
readucere la viaţă după 6—7 ore de respiraţie artificială, efec-
tuată fără întrerupere.
Pentru ca acţiunea de intervenţie în acordarea primului ajutor
să reuşească este necesar ca întregul personal care deserveşte in-
stalaţiile electrice să fie instruit periodic asupra pericolelor pe care
le prezintă curentul electric şi asupra măsurilor ce trebuie luate
pentru acordarea primelor ajutoare. De asemenea, este necesar să
se cunoască şi metodele cele mai practice de scoatere de sub ten-
siune şi de aplicare a respiraţiei artificiale.
In cazul atingerii accidentale a părţilor aflate sub tensiune se
produce deseori o contractare a muşchilor şi accidentatul nu se mai
poate elibera de elementul aflat sub tensiune. Atingerea persoanei
accidentate fără a se lua măsuri de izolare prezintă pericol pentru
viaţa celui care intervine.
Prima măsură care trebuie întreprinsă pentru salvarea accidenta-
tului constă în deconectarea rapidă a părţii din instalaţie cu care
accidentatul se află în atingere. în acest caz se execută următoarele
operaţii:
— dacă accidentatul se găseşte la înălţime, astfel încît prin
întreruperea curentului el poate să cadă, se iau în prealabil măsuri
pentru înlăturarea acestui pericol;
— dacă prin întreruperea curentului se întrerupe şi iluminatul
locului unde s-a produs accidentul trebuie luate în prealabil măsuri
pentru asigurarea altor surse de iluminat (iluminatul de siguranţă,
lanterne, lumînări, torţe etc.).
30 — Trhiîica securităţii muncii în ind. chimică 14,5
 în instalaţiile de joasă tensiune, în cazul în care nu se poate
deconecta partea din instalaţie aflată sub tensiuae suficient de ra-
pid, se iau măsuri pentru îndepărtarea accidentatului de părţile
aflate sub tensiune cu care el este în contact. îndepărtarea se face
folosind o haină uscată, un par de lemn uscat, o scîndură etc. Nu
este permisă folosirea obiectelor metalice sau umede. Pentru eli-
berarea accidentatului de părţile aflate sub tensiune, el poate fi
apucat de haină, dacă aceasta este uscată şi are părţi care pot fi
apucate fără a se atinge corpul accidentatului. în timpul cînd acci-
dentatul este apucat de haine nu se vor atinge obiectele metalice
înconjurătoare sau părţile corpului care nu sînt acoperite cu îm-
brăcăminte. Nu este admisă tragerea accidentatului de picioare,
fără ca mîinile persoanei care acordă primul ajutor să nu fie în prea-
labil bine izolate, deoarece încălţămintea lui poate fi imiedă, iar
cuiele şi capsele care se găsesc în încălţăminte sînt bune conducă-
toare de electricitate.
în cazul operaţiilor de salvare, în special cînd este necesar să
se atingă corpul neacoperit cu îmbrăcăminte al accidentatului,
trebuie să se folosească mănuşi de cauciuc şi galoşi, mîinile trebuie
înfăşurate cu o eşarfă, cu mînecile hainei etc. sau să se anmce
asupra accidentatului o pînză impregnată cu cauciuc (impermeabil)
sau o simplă pînză uscată. De asemenea, persoana care acordă pri-
mul ajutor se poate urca pe o scîndură uscată, pe un sul de haine
sau pe orice alt obiect uscat, rău conducător de electricitate. Se re-
comandă ca, în timpul efectuării operaţiei de scoatere a accidenta-
tului de sub tensiune, intervenţia să se facă numai cu o singură
mînă.
Accidentatul se izolează fată de pămînt punîndu-se sub el o
scîndură uscată sau ridicîndu-i-se picioarele de pe pămînt cu o
frînghie uscată sau cu o haină uscată.
La nevoie conductorul de joasă tensiune trebuie tăiat cu un
topor cu mîner de lemn uscat sau cu o sculă oarecare prevăzută cu
mîner izolant. Tăierea se face cu mare precauţie (trebuie tăiat fie-
care conductor în parte, fără a se atinge conductoarele simultan şi
numai cu mănuşi şi galoşi de cauciuc).
în instalaţiile de înaltă tensiune se poate recurge la scurtcircui-
tarea liniilor de transport (cu ajutorul unor conductoare) a tutu-
ror conductoarelor liniei şi legarea lor sigur la pămînt. în aceste
cazuri trebuie să se ia măsuri pentru a împiedica atingerea con-
ductorului de corpul persoanei care acordă primul ajutor.
De asemenea este necesar să se ia următoarele măsuri:
— în cazul cînd accidentatul atinge un singur conductor, une-
ori este suficient să se lege la pămînt numai acest conductor;
 — pentru a se realiza legarea, la pămînt şi scurtcircuitarea, con-
ductorul folosit în acest scop trebuie să fie legat la pămînt şi numai
după aceea să fie aruncat peste conductoarele liniei care urmează
să fie legată la pămînt;
- - dacă liniile au o capacitate electrică mare, după deconec-
tare ele pot rămîne cu o sarcină periculoasă, deci numai după le-
garea la pămînt ele pot deveni nepericuloase.
După scoaterea accidentatului de sub tensiune, măsurile care
trebuie luate depind de starea în care se află accidentatul. Dacă el
nu şi-a pierdut cunoştinţa, dar a stat un timp îndelungat sub acţiu-
nea curentului, trebuie să i se asigure linişte perfectă şi să fie
chemat medicul sau să fie transportat la punctul sanitar cel mai
apropiat.
Dacă şi-a pierdut cunoştinţa, însă nu i s-a întrerupt respiraţia,
accidentatul va fi întins comod, i se vor descheia hainele, se va crea
un curent de aer proaspăt îndepărtîndu-se persoanele de prisos; i
se va da să miroasă amoniac şi va fi fricţionat şi încălzit.
Dacă lipsesc semnele de viaţă (respiraţie, bătăile inimii, pulsul)
sau respiraţia este neregulată, i se va face imediat respiraţia arti-
ficială. Aceasta trebuie începută chiar la locul accidentului, de-
oarece fiecare secundă este importantă pentru salvarea accidenta-
tului. Respiraţia artificială nu trebuie întreruptă nici un moment,
ea trebuie continuată pînă la obţinerea unui rezultat pozitiv (readu-
cerea la viaţă) sau pînă la apariţia semnelor incontestabile ale
morţii reale. Nu se va întrerupe respiraţia artificială pentru trans-
portarea accidentatului la punctul sanitar.
In timpul respiraţiei artificiale se va supraveghea faţa acciden-
tatului. Dacă el mişcă buzele sau pleoapele sau dacă face o mişcare
de înghiţire, trebuie să se verifice cu atenţie dacă nu i-a revenit
respiraţia naturală. Nu se va mai continua respiraţia artificială, dacă
se constată că accidentatul începe să respire normal şi uniform.
 CAPITOLUL VIII

TEHNICA SECURITĂŢU MUNCII LA EXPLOATAREA

INSTALAŢIILOR MECANICE SUB PRESIUNE

1. CAZANE D E ABUR

a. Cauzele accidentelor

Cauzele care provoacă avarii şi accidente în timpul funcţionării

cazanelor sînt de natură tehnică şi de exploatare. Din prima cate-
gorie fac parte accidentele provocate de: construcţia necorespunză-
toare a cazanelor, calitatea necorespunzătoare a materialelor din
care sînt confecţionate elementele acestora, deficienţele de execu-
ţie sau de montaj etc.
Din categoria a doua fac parte accidentele produse de nerespec-
tarea regimului normal de alimentare cu apă, nerespectarea tempe-
raturii normale a aburului supraîncălzit, depăşirea presiunii
aburului, neaerisirea focarelor şi a canalelor de fum, uzura elemen-
telor cazanului etc.
Cauze tehnice. Defecţiunile cazanelor de abur uneori se pot
datora şi modului necorespunzător de execuţie a acestora în procesul
de fabricaţie.
în imele cazuri, prelucrarea unor materiale din care se con-
struiesc cazanele se face defectuos (încălzirea prea intensă a mate-
rialului în timpul prelucrării, slăbirea unor elemente datorită prac-
ticării unor orificii inutile, sudarea necorespunzătoare a unor
elemente de construcţie etc.). Datorită construcţiei necorespunzătoare
se pot produce tensiuni mari în corpul cazanului sau în unele ele-
mente ale acestuia, care pot să pericUteze siguranţa în funcţionare.
Defecţiunile care se datoresc procesului tehnologic de construc-
ţie a cazanelor conduc în timpul exploatării lor la producerea de
avarii şi accidente grave.
Materialele necesare pentru construcţia şi repararea elementelor
cazanelor trebuie să se aleagă conform normelor în vigoare, iar
dimensionarea acestor elemente trebuie să se facă după normele de

14S
calcul stabilite pentru aceste instalaţii. Materialele de construcţie
care se folosesc trebuie să fie însoţite de buletine de calitate, eli-
berate de fabrica producătoare. în cazul cînd lipsesc aceste bule-
tine, întreprinderile care folosesc aceste materiale sînt obligate să
efectueze în prealabil toate încercările necesare pentru determina-
rea caracteristicilor mecanice şi chimice ale acestora.
în timpul funcţionării cazanelor, materialele folosite la construc-
ţia lor sînt supuse acţiunii următorilor factori; temperatură înaltă,
presiune şi coroziune chimică a apei, a aburului şi a produselor de
ardere. Sub acţiunea acestor factori şi în special sub acţiunea lor
combinată, elementele cazanului sînt supuse unor condiţii de lucru
grele, ceea ce determină modificări nefavorabile în structura in-
ternă a materialelor. Acest fapt duce la înrăutăţirea caracteris-
ticilor tehnice ale materialelor care intră în construcţia cazanelor.
Calitatea materialelor utilizate la construcţia cazanelor are un
rol important în evitarea avariilor şi accidentelor; astfel pot avea
loc avarii din cauza fisurilor şi crăpăturilor provocate de diferite
incluziuni în material (de exemplu defecte de laminare) chiar dacă
construcţia cazanelor a fost executată în bune condiţii, iar exploa-
tarea bine supravegheată.
Pentru asigurarea calităţii materialelor folosite în construcţia ca-
zanelor, în vederea evitării avariilor şi a accidentelor, este necesar
să se facă o verificare obligatorie a tuturor materialelor care intră
în componenţa acestora. După executarea unui cazan trebuie să se
verifice elementele acestuia, în special acelea a căror defectare pre-
zintă pericole pentru personalul de deservire, ca de exemplu, co-
lectoarele supraîncălzitoarelor, ţevile de legătură, ţevile de la su-
papele de siguranţă, conductele etc.
Pentru înlocuirea elementelor cazanului care sînt executate din
materiale necorespunzătoare se recomandă să se efectueze controlul
acestora şi în timpul montării cazanului.
Controlul calităţii materialelor este necesar să se facă nu numai
la construirea cazanelor noi, ci şi la efectuarea reparaţiilor generale
sau în cadrul lucrărilor de modernizare.
Dacă montarea cazanului se face pe reazeme care nu sînt soli-
citate uniform (datorită unei amplasări greşite, tasării fundaţiei sau
altor cauze), greutatea cazanului se repartizează neuniform între
reazeme, ceea ce poate produce tensiuni mari în elementele aces-
tuia. Datorită acestui fapt pot avea loc deformări ale virolelor caza-
nului, însoţite în anumite condiţii de degradare a cusăturilor trans-
versale şi de apariţia fisurilor.
Fundaţia cazanelor se dimensionează în aşa fel, încît să reziste
fără pericol de cedare, la greutatea proprie a cazanului, inclusiv
conţinutul de apă.
 Deoarece elementele cazanului sînt supuse dilatării datorită în-
călzirii pereţilor în timpul funcţionării, este necesar ca la construc-
ţia cazanului să se prevadă posibilitatea dilatării în toate direc-
ţiile fără pericole de avarii. Diferenţa de temperatură uneori poate
fi atît de însemnată, încît să se producă tensiuni suplimentare la
îmbinările rigide ale elementelor cazanului, care pot depăşi rezis-
tenţa admisibilă a materialului din care sînt confecţionate aceste
elemente. Din această cauză este necesar ca pe lîngă posibilităţile
dilatării întregului cazan să se prevadă şi posibilitatea dilatării fie-
cărui element al cazanului în parte. Dispozitivele care permit dila-
tarea trebuie să fie uşor de controlat.
Cauze de exploatare. Variaţia nivelului de apă în indicatoare,
peste sau sub nivelul normal, din cauza pierderii apei sau a exce-
sului de apă din cazan, se poate datora următoarelor cauze: defec-
tarea indicatoarelor de nivel; scăderea presiunii din conducta de ali-
mentare cu apă; deteriorarea ţevilor fierbătoare sau a ţevilor eco-
nomizorului, urmată de pierderi mari de apă; defectarea ventilelor
de alimentare.
La exploatarea cazanelor este necesar să se supra\egheze cu
atenţie indicatoarele de nivel, deoarece defectarea sau funcţionarea
lor necorespunzătoare poate să provoace pierderea apei din cazan
sau alimentarea excesivă, ceea ce poate duce la accidente. De ase-
menea, indicatoarele de nivel pot da în unele cazuri indicaţii ero-
nate, ca de exemplu în cazul în care există depuneri în conductele
de aburi sau de apă ale indicatorului de nivel, dacă robinetul de
suflare nu este bine închis sau dacă sticla de nivel sau armătura
nu sînt bine etanşate.
Indicatoarele de nivel se pot sparge în timpul funcţionării caza-
nului, ceea ce provoacă răniri şi arsuri grave fochistului.
Scăderea bruscă a temperaturii aburului supraîncălzit poate fi
provocată de creşterea bruscă a sarcinii cazanului sau de formarea
spumei şi pătnmderea apei în ţevi, datorită calităţii necorespunză-
toare a apei din cazan.
In astfel de cazuri este necesar să se oprească alimentarea cu
apă a regulatorului de supraîncălzire, să se reducă producţia de abur
a cazanului şi să se purjeze supraîncălzitorul de abur.
Temperatura aburului supraîncălzit poate creşte excesi\ prin
schimbarea regimului de alimentare a focarului, prin variaţia bruscă
a temperaturii în conductele supraîncălzitorului, prin deplasarea
flăcării în zona primului fascicul de ţe\'i şi a supraîncălzitorului. prin
reducerea bruscă a debitului de apă spre regulatorul de suprapre-
siune şi prin scăderea bruscă a debitului apei de alimentare.
 Pentru reducerea temperaturii trebuie să se ia măsuri de intro-
ducere a apei în regulatorul de supraîncălzire sau mărirea debitului
apei de alimentare, reglarea regimului de ardere din focar inclusiv
a aerului necesar, suflarea suprafeţelor de încălzire a cazanului etc.
Datorită exploatării cazanelor la un regim necorespunzător în
ceea ce priveşte apa de alimentare au loc depuneri de piatră sau
de nămol în interiorul acestora şi în supraîncălzitorul de abur. De
asemenea are loc şi coroziunea metalului, care în unele cazuri pro-
duce aşa numitul fenomen de fragilitate caustică (coroziune inter-
cristalină).
Depunerea pietrei pe pereţii suprafeţelor de încălzire prezintă
un mare pericol pentru funcţionarea sigură a cazanului, deoarece
în acest caz temperatura pereţilor creşte foarte mult. Din cauza relei
transmiteri a căldurii prin stratul de piatră depus, aceşti pereţi se
supraîncălzesc local, se deformează şi apar crăpături, care în cele
din urmă duc la explozii. Pentru evitarea acestor accidente este
necesar să se acorde o atenţie deosebită asigurării unui regim de
apă normal, care să creeze condiţii lipsite de pericole.
Dacă presiunea aburului creşte peste limita admisă se creează
pericole, întrucît aceasta atrage după sine o solicitare puternică a
materialelor din care sînt confecţionate elementele cazanului. Din
această cauză trebuie luate măsuri pentru evitarea depăşirii pre-
siunii aburului din cazan. Reglarea supapelor de siguranţă trebuie
astfel făcută, încît presiunea din cazan să nu poată depăşi presiu-
nea nominală decît cu cel mult 0,2 kgf cm^ la cazanele pînă la
7 kgf/cm^ presiune nominală, cu 0,3 kgf/cm^ la cazanele de la 7
pînă la 13 kgf cm- şi cu 5 % la cazanele de la 13 pînă la 100 kgf 'cm-
presiune nominală.
Supraîncărcarea supapei cu contragreutăţi suplimentare nu este
permisă deoarece se modifică greutatea stabilită prin calcule, ceea
ce face ca supapa să nu-şi mai îndeplinească funcţiunea. De ase-
menea, pentru evitarea deplasării accidentale a greutăţilor, ele tre-
buie să fie bine fixate pe pîrghiile supapelor.
înţepenirea supapei se datoreşte deplasării contragreutăţii spre
extremitatea pîrghiei sau creşterii apăsării arcului. De asemenea, se
mai poate datora montării greşite a ventilului, înţepenirii ventilului,
frecărilor în furcile de ghidare şi în articulaţii etc. înţepenirea ven-
tilului se datoreşte de multe ori şi neefectuării la timp a suflării pe-
riodice. în cazul cînd defecţiunea nu poate fi remediată prin rotirea
ventilului, acesta se demontează şi se curăţă de piatră locaşul şi ner-
vurile de ghidare.
O altă defecţiune frecventă a supapei de siguranţă este scăpa-
rea aburului, datorită neetanşeităţii dintre ventil şi scaun, înainte ca
presiunea cazanului să atingă presiunea nominală. Această defec-
ţiune se datoreşte depunerii impurităţilor pe suprafaţa de contact
dintre ventil şi scaun, corodării, uzurii sau existenţei unor tăieturi
pe suprafeţele de contact dintre ventil şi scaun, apăsării neuniforme
a ventilului pe scaun etc.
înţepenirea supapelor de siguranţă se împiedică prin suflarea
lor periodică. La cazanele care funcţionează la o presiune pînă la
22 kgf cm- inclusiv, controlul supapelor de siguranţă prin suflare se
face cel puţin o dată pe schimb. La cazanele care funcţionează la
o presiune nominală mai mare decît 22 kgf cm- acest control se face
cel puţin o dată la fiecare 24 h, în prezenţa responsabilului sălii ca-
zanelor.
In timpul funcţionării cazanelor, în cazul cînd focarele şi canalele
de fum nu au fost aerisite înainte de aprinderea combustibilului, se
pot produce explozii. Exploziile sînt periculoase deoarece pot duce
la dărîmarea zidăriei, avarierea cazanului şi accidentarea persona-
lului de ser\iciu.

b. încăperile în care se amplasează cazanele

Sălile cazanelor trebuie să satisfacă cerinţele prevăzute în nor-

mativul pentru proiectarea şi executarea constrticţiilor din punct de
vedere al prevenirii incendiilor (N.P.C.I.), şi anume: să fie con-
struite din materiale rezistente la foc, fără tavan şi cu acoperiş uşor;
dimensionarea lor trebuie astfel făcută, încît deser\drea cazanelor să
se facă în condiţii optime de lucru şi de securitate pentru perso-
nalul de serviciu.
Pardoseala din sala cazanelor trebuie să fie la nivelul terenului
înconjurător şi să fie executată din cărămizi, beton sau din plăci
metalice. Dacă se întrebuinţează plăci de oţel, acestea trebuie să
aibă suprafaţa striată, pentru evitarea accidentelor produse prin alu-
necare.
Uşile sălilor de cazane trebuie să se deschidă liber spre exterior,
interzicîndu-se închiderea lor cu lacăte sau cu zăvoare. Uşile care
comunică cu atelierele destinate pentru lucrări de întreţinere sau
de producţie trebuie să fie prevăzute cu arcuri şi să se deschidă nu-
mai spre interiorul sălii cazanelor.
Dacă suprafaţa sălii cazanelor este mai mare de 250 m-, se pre-
văd două ieşiri. In cazul cînd suprafaţa este mai mică, se admite
o singură ieşire, cu condiţia să se prevadă încă o ieşire de rezer\^ă,
spre scara exterioară de incendiu.
Intrarea în sala cazanelor a persoanelor străine nu este permisă
decît cu autorizaţie specială din partea conducerii întreprinderii. Nu
este permisă folosirea sălii cazanelor în alte scopuri.
 Pentru deservirea corectă a instalaţiilor, în sala cazanelor tre-
buie să fie afişate într-un loc vizibil instrucţiuni privind atribuţiile
personalului de serviciu, modul de deservire a cazanelor precum şi
afişe sugestive de protecţie a muncii.
Sala cazanelor trebuie să fie păstrată în perfectă stare de cură-
ţenie, în special trebuie să se ia măsuri pentru îndepărtarea prafului
rezultat la alimentarea cu combustibil sau la evacuarea cenuşii şi
zgurii.
Pentru evitarea accidentelor, pe spaţiile de acces la diferitele
locuri de muncă din sala cazanelor şi pe drumurile spre uşile sălii
nu trebuie să se depoziteze niciun fel de obiecte.
In sala cazanelor trebuie să se găsească mijloacele necesare pen-
tru stingerea incendiilor, şi anume: hidrant de incendiu cu furtun,
unul sau mai multe stingătoare, lăzi cu nisip, lopeţi şi cîteva găleţi
de incendiu. Numărul stingătoarelor şi tipul lor se stabileşte în func-
ţie de suprafaţa pardoselii sălii cazanelor şi de numărul cazanelor
în funcţiune.
La amplasarea cazanelor, pentru ca deservirea să se facă cît maî
comod şi în condiţii cît mai bune, trebuie să se respecte următoarele
distanţe libere:
— cel puţin 3 m în faţa focarului, 1,5 m lateral şi 0,7 m în spa-
tele cazanului;
— între fronturile cazanelor, în cazul cînd se amplasează ba-
terii de cazane, aşezate faţă în faţă, se prevede un spaţiu liber de
cel puţin 5 m;
— de la frontul cazanelor pînă la pompe sau alte accesorii care
se pot monta în spaţiul liber între fronturi trebuie să existe o dis-
tanţă minimă de 1,5 m;
— lăţimea pasajului lateral între diferitele părţi proeminente
(zidăria laterală a cazanului, pereţii sălii cazanelor) trebuie să fie
de cel puţin 0,8 m, cu condiţia ca în acest spaţiu să nu se găsească
vreo gură de vizitare a cazanului sau a canalelor de fum;
— distanţa între zidăria cazanelor şi zidăria casei cazanelor pe
o latură trebuie să fie de cel puţin 10 cm, la cazanele cu o supra-
faţă de încălzire pînă la 150 m^. Dacă pereţii sînt construiţi din
materiale combustibile sau semicombustibile, această distanţă nu
trebuie să fie mai mică de 1 m;
— distanţa de la partea superioară a zidăriei cazanului sau de
la orice platformă de deservire situată pe ea, pînă la elementele
inferioare ale acoperişului sălii cazanelor, trebuie să fie de cel puţin
3 m:
— la amplasarea cazanelor verticale nezidite, în faţa focarului
se lasă un spaţiu liber de cel puţin 2 m, iar de la pereţii sălii ca-
zânelor sau între cazane, cel puţin 1 m. Pentru aceste cazane, de-
asupra cărora nu este necesar accesul muncitorilor, distanţa pînă la
elementele inferioare ale acoperişului poate fi de cel puţin 0,7 m,
dacă acoperişul nu este din material combustibil şi de cel puţin
3 m dacă este construit din materiale combustibile dar ignifugate.
Pentru uşurarea accesului la elementele cazanului amplasate la
înălţime, care necesită deservire şi supraveghere permanentă (vizi-
tarea cazanului, controlul aparatelor montate la partea superioară
etc.), sălile de cazane se amenajează cu scări şi platforme fixe, pre-
văzute cu balustrade. Platformele şi treptele scărilor se execută din
tablă de oţel striată sau rugoasă. Construcţia acestora nu trebuie
să se facă din tablă de oţel netedă sau din bare de oţel rotund, de-
oarece se pot produce accidente prin alunecare. La fiecare 3 m din
înălţimea scării se prevăd platforme. Ele trebuie să aibă aceeaşi
lăţime ca şi scara, în afara acelora de la gurile de vizitare ale caza-
nului, de la canalele de fum şi cea din faţa cazanului pentru deser-
virea aparatelor indicatoare de nivel şi a manometrelor, care tre-
buie să fie de cel puţin 800 mm.
Scările şi platformele se îngrădesc cu balustrade de 1 m înălţime,
care la partea inferioară se prevăd pe toată lungimea cu o bordură
de cel puţin 100 mm înălţime. Deasupra tuturor platformelor sau
scărilor se lasă o înălţime liberă de cel puţin 2 m.
Starea corespunzătoare a zidăriei cazanului şi întreţinerea co-
rectă a acesteia au importanţă mare din punctul de vedere al ran-
damentului cazanului, al duratei de servdciu precum şi al siguranţei
în exploatare.
Temperatura suprafeţei exterioare a zidăriei determină în pri-
mul rind condiţiile de muncă ale personalului de deservire, deoarece
de aceasta depinde temperatura din interiorul sălii cazanelor.
Pentru crearea unor condiţii sănătoase de muncă este necesar să
se ia măsuri ca suprafaţa exterioară a zidurilor sau a izolaţiilor pre-
cum şi izolaţia conductelor din sala cazanelor să aibă în permanenţă
o temperatură care să nu fie dăunătoare personalului de ser\'iciu.

c. Iluminatul sălii cazanelor

Pentru deservirea normală şi fără pericole de accidente a caza-

nelor, o deosebită importanţă are iluminarea corespunzătoare a în-
căperii în care sînt amplasate acestea. Pentru realizarea iluminatului
natural al spaţiilor de deservire este necesar ca numărul ferestrelor
să se aleagă judicios, iar amplasarea lor să se facă cît mai raţional.
Intensitatea iluminării sălii cazanelor trebuie să corespundă va-
lorilor minime din tabela 9, iar iluminarea principalelor locuri de
lucru — valorilor din tabela 10.
 Tabela 9
Iluminarea sâlii cazanelor

Iluminarea minimă, Ix

Dennmirea spaţiului Fluorescent Incandescent

Combinat General Combinat General

Froutul cazanelor 200 100 75

Compartimentul buncărelor, spaţiul
ocupat de ventilatoare, de aspira-
toare de fum, instalaţii pentru
prepararea apei de alimentare,
platforme pentru deservirea caza-
nelor, pompe, compresoare — 150 50
Spaţiul ocupat de rezervoare, cenu-
şar, spaţiul din ţ a ţ e l e cazanelor 75 20
Scări, coridoare 75 20

Tabela 10
Iluminarea locurilor de lucru

Iluminarea mmimă, Ix

IDenumirca aparatelor sau utilajelor Fluorescent Incandescent

Combinat General Combinat General

Cadranele aparatelor de măsurat,

sticle de nivel, indicatorul de com-
bustibil 200 200 100 75
Motoare şi pompe, diferite automa-
te, alimentarea cu cărbune şi praf
de cărbune 150 100 50

în sălile cazanelor se prevăd instalaţii de iluminat de rezervă în

următoarele locuri: frontul cazanelor şi trecerile dintre cazane;
spaţiile unde sînt amplasate panourile cu aparate de măsurat şi de
control, sticlele de nivel, pîlniile de zgură, ventilatoarele, rezervoa-
rele de apă şi de combustibil, pompele de alimentare, scările şi plat-
formele.
Pentru evitarea pericolelor de electrocutare este necesar ca ten-
siunea lămpilor amplasate la o înălţime mai mică decît 2,5 m de la
platforme sau pardoseli să nu depăşească 12 V.
La efectuarea reviziilor sau a reparaţiilor iluminarea interiorului
cazanului trebuie să se facă la tensiunea de 12 V.
 Ventilarea sălii cazanelor şi a încăperilor auxiliare este necesară
pentru a crea condiţii optime de muncă.
Prin ventilare trebuie să se asigure evacuarea din sala cazanelor
a surplusului de umiditate şi de căldură, a gazelor nocive şi a
prafului.
In zona unde lucrează fochiştii în permanenţă, temperatura ad-
misibilă trebuie să fie de minimum + 1 2 ° C în timpul iernii şi să nu
întreacă cu mai mult decît 10°C temperatura aerului exterior la
umbră, în timpul verii.

d. Aimăturile cazanelor

Orice cazan de abur trebuie să fie prevăzut cu o serie de aparate

de măsurat şi de control, care să permită funcţionarea normală şi fără
pericole de accidentare.
In fimcţie de destinaţie şi de condiţiile de exploatare a cazanelor,
armătura acestora trebuie să fie compusă din: plăci indicatoare, apa-
rate de măsurat şi de control, supape de siguranţă, armături pentru
aburi, armături pentru alimentarea cu apă şi armături auxiliare.
Fiecare cazan de abur stabil sau mobil, în conformitate cu nor-
mele tehnice, trebuie să fie prevăzut de întreprinderea constructoare
cu o placă de timbru, fixată pe corpul cazanului. După STAS 3128-62,
placa de timbru se execută din metal şi trebuie să aibă imprimate:
denumirea întreprinderii constructoare şi sediul, suprafaţa de încăl-
zire, în m-, presiunea nominală, în kgf/cm^, anul fabricaţiei, numărul
cazanului din registrul de fabricaţie şi presiunea nominală redusă,
în kgf ; cm^.
în afara plăcii de timbru, fiecare cazan trebuie să fie prevăzut şi
cu o placă indicatoare de nivel minim. Această placă se fixează pe
cazan între indicatoarele de nivel şi arată nivelul de apă din cazan
sub care apa nu trebuie să scadă în timpul funcţionării, pentru a nu
periclita siguranţa în funcţionare.
Fiecare cazan trebuie să fie înzestrat, de asemenea, cu un mano-
metru în stare bună de funcţionare, care să indice presiunea din
cazan, în kgf/cm-. Manometrul trebuie să fie în comunicaţie cu spa-
ţiul de abur al cazanului printr-o ţeavă de legătură cu tub sifon şf
robinet de control cu trei căi. Diametrul interior al tubului trebuie
să fie de minimum 12 nmi.
Manometrele cazanelor de abur trebuie astfel montate, încît să
poată fi observate cu uşurinţă. La cazanale cu aburi se folosesc
manometre cu membrană şi cu tub arcuit. Pentru protejarea mano-
metrelor împotriva supraîncălzirii, între manometru şi aburul viu
se intercalează un tub sifon în formă de spirală care se umple cu
condensat.
 Pentru evitarea avariilor şi accidentelor este interzisă folosirea
manometrelor la care se constată o funcţionare defectuoasă, lipsa
plumbului de control, depăşirea termenului de verificare, lipsa sem-
nului roşu sau a cuiului de reazem de la indicaţia zero şi înţepeni-
rea acului indicator (nu revine la cuiul de reazem cînd manometrul
este scos de sub presiune).
Pentru asigurarea unei funcţionări normale a manometrelor, la
montarea lor trebuie să se ţină seamă de următoarele condiţii:
— să fie protejate contra vibraţiilor, căldurii radiate de cazan,
cum şi contra îngheţului;
— cadranul manometrului să fie cit mai bine iluminat, cît mai
vizibil şi aşezat într-un plan paralel cu planul frontal al cazanului,
dacă înălţimea de la pardoseală nu este mai mare de 4 m;
— pentru înălţimi mai mari de 4 m, este necesar să se încline
cadranul manometrului; înclinarea faţă de verticală trebuie să
crească cu înălţimea în aşa fel, încît raza vizuală să cadă cît mai
aproape de perpendiculara dusă pe faţa manometrului, fără însă să
depăşească 30''.
Pentru verificarea permanentă a nivelului apei din cazane se
prevăd indicatoare de nivel. Acestea pot fi de mai multe tipuri: indi-
catoare de nivel cu sticlă plană sau tub de sticlă; robinete de control;
indicatoare de nivel la distanţă; semnalizatoare op-
tice şi acustice.
Fiecare cazan trebuie să fie prevăzut cu cel
puţin două indicatoare de nivel cu sticlă, montate
direct pe cazan. Indicatoarele trebuie astfel am-
plasate, încît să poată fi supravegheate în perma-
nentă.
La cazanele înalte se pot prevedea indica-
toare de nivel la distanţă de locul de muncă al fo-
chistului, cu condiţia ca să se prevadă şi un indi-
cator de nivel cu sticlă şi la partea superioară a
cazanului.
Indicatoarele de nivel cu tub de sticlă se folo-
sesc numai la cazanele cu presiune nominală pînă
la 8 kgf/cm^ şi cu suprafaţa de încălzire pînă la
50 m3.
Pentru evitarea spargerii tuburilor de sticlă,
acestea sînt prevăzute cu dispozitive de protecţie.
Dispozitivele folosite în acest scop sînt de di-
ferite construcţii. Ele nu trebuie să împiedice clari-
tatea indicaţiilor sau să micşoreze vizibihtatea. Fig. 68. Apără-
în fig. 68, este reprezentat un tip de apără- toare pentru sti-
toare folosit pentru sticlele de nivel. r - cla de nivel.

TI^ \ ,o A
BIBI ÎOTPCI CFK^^
 Apărătoarea este executată din sticlă groasă de 12 mm de formă
cilindrică şi este armată cu o plasă de sîrmă cu ochiuri mari, care
reţine cioburile în caz de spargere a sticlei de nivel.
Sticlele de nivel trebuie să fie mai lungi cu cel puţin 50 mm
decît distanţa dintre nivelul minim şi maxim al apei din cazan. D e
asemenea, la montarea indicatoarelor de nivel trebuie să se urmă-
rească ca marginea de jos a sticlei să fie cu cel puţin 25 mm sub
nivelul minim indicat de placa de nivel minim.
Normele de tehnică a securităţii impun să se verifice dacă nive-
lul apei din sticla de nivel corespunde cu nivelul apei din interiorul
cazanului, condiţie necesară pentru asigurarea unei funcţionări nor-
male a instalaţiei fără pericole de accidente.
Fiecare cazan trebuie să fie prevăzut cu cel puţin două supape de
siguranţă care să funcţioneze independent. Supapele de siguranţă
sînt dispozitive destinate evacuării excesului de gaz, abur sau lichid,
atunci cînd presiunea din interiorul instalaţiei depăşeşte presiunea
admisibilă. Ele au o deosebită importanţă, din punctul de vedere al
tehnicii securităţii, deoarece de starea lor depinde siguranţa funcţio-
nării instalaţiei. Supapele trebuie să se închidă etanş pînă la pre-
siunea nominală a cazanului şi să se deschidă imediat ce această
presiune este depăşită. închiderea se efectuează cu ajutorul unui
ventil, care trebuie să fie liber pentru a se putea roti uşor şi aşeza
bine pe scaun.
în fig. 69 este reprezentată o supapă de siguranţă cu pîrghie şi
contragreutate.
Dintre cele două supape de siguranţă folosite la cazanele de
abur, una este de control, iar cealaltă de lucru. Supapele de control
trebuie să aibă braţul de pîrghie sau filetul (în cazul supapelor cu
arc) de lungime suficientă,
pentru asigurarea presiunii
nominale. Supapa de lucru
ii trebuie să fie prevăzută cu
un dispozitiv de fixare, care
să nu permită modificarea
poziţiei contragreutăţii (sau
să se comprime arcul la su-
papele cu arc).
Reglarea supapelor de
siguranţă se face cu ajuto-
Fig. 69. Supapa de siguranţă: ^^^^ ^^^^^ hidraulice m a -
i - supapa; 2 _ pir.h.e: 3 - contragreutate. p^ aCCaSta, re-
glarea trebuie să se facă şi sub presiunea aburului. în acest scop
presiunea din cazan se măreşte pînă la valorile prevăzute de nor-
mele tehnice la care supapele trebuie să se deschidă (tabela 11).
 Tabela 11
Valorile presiunii la caro trebuie să se deschidă
supapele de siguranţă

Presiunea la caro
Presiunea nominală trebuie să se deschidă
(p^) a cazanolui, kgf cn.- supapele dc siguranţă, Felul supapei
kgf cm^

Pină ]a 7 Amicele supape

7— 13 Supapa de control
7— 13 P„ + 0,3 Supapa de lucru
13—100 Supapa de control
13—100 Supapa de lucru
Peste 100 P„ + 5'!o Supapa de control
Peste 100 P„ + 8% Supapa de lucni

Această presiune se menţine în interiorul cazanului tot timpul

cît durează operaţia de reglare a contragreutăţii pe pîrghia supapei
şi fixarea ei.
înainte de aprinderea focului în cazan, pentru evitarea acciden-
telor este necesar să se verifice dacă supapele nu sînt înţepenite şi
dacă contragreutăţile lor
sînt reglate corect şi bine fi-
xate.
La acelaşi cazan, supa-
pele de siguranţă trebuie să
aibă ^ diametre egale şi
aceeaşi cursă de deschidere. CN I /
Normele de tehnica se-
curităţii prevăd ca supapele
de siguranţă să fie prevă-
zute cu dispozitive care să
apere personalul de serviciu
din sala cazanelor de peri-
colul arsurilor, atît în timpul Fig. 70. Supapă de siguranţă prevăzută
verificării supapelor, cît "şi dispozitiv de protecţie:
în timpul funcţionării lor. ^ " T^'^I^Ureiiiar'"^'^^
Aceste dispozitive, de exem-
plu, pot fi excutate sub forma unei apărători închise (fig. 70) pre-
văzută cu o conductă pentru evacuarea aburului degajat în timpul
purjării supapei de siguranţă.
 Pe lîngă armăturile enumerate, cazanele de abur trebuie sâ fie
prevăzute şi cu un robinet principal prin care se distribuie aburul în
instalaţie. Acest robinet poate fi prevăzut cu ventil de închidere sau
cu vană.
Cazanele care funcţionează la presiuni mai mari de 32 at se
prevăd cu robinete turnate din oţel.
Pentru asigurarea funcţionării normale, în special a cazanelor
<le abur care au un debit mai mare decît 4 t h, acestea se prevăd cu
două conducte de alimentare cu apă, cu intrări directe în cazan. Ca-
pacitatea de alimentare a fiecărei conducte trebuie să fie de două
ori mai mare decît debitul nominal al cazanului, plus consumul de
apă necesară purjării la o viteză a apei sub 1 m/s.
Cazanele de abur trebuie să fie prevăzute, de asemenea, cu
robinete de golire cu ventil sau cu vană. Diametrul conductei şi al
robinetului de golire trebuie să fie de minimimi 20 mm.
Cazanele de abur sînt prevăzute şi cu aparate pentru alimentarea
cu apă. Păstrarea lor în stare bună are o deosebită importanţă din
punctul de vedere al siguranţei în timpul exploatării cazanelor. Ca-
zanele de abur se alimentează cu apă cu ajutorul pompelor cu
piston, pompelor centrifuge şi al injectoarelor.
Pompele cu piston se folosesc la instalaţiile de cazane de putere
mică. Acestea au o construcţie simplă şi se caracterizează prin rea-
lizarea unei presiuni de apă mai mari decît presiunea aburului aflat
la un moment dat în cazan. Reglarea acestor pompe se face uşor. iar
exploatarea lor este simplă. Ele au însă dezavantajul că nu sînt eco-
nomice.
Pompele cu piston cu acţiune dublă se folosesc pentru alimenta-
rea cazanelor de presiune mai mare.
Dispozitivele principale folosite pentru alimentarea instalaţiilor
de cazane modeme sînt pompele centrifuge, care debitează canti-
tăţi mari de apă, atît la presiuni joase cît şi la presiuni înalte.

e. Regimul apei de alimentare a cazanelor de abur

Siguranţa în exploatarea cazanelor este determinată în mare mă-

sură de regimul apei de alimentare. Dacă cazanele se alimentează
cu apă care conţine săruri dizolvate, o parte din ele se depune pe
pereţii cazanului, constituind cauza apariţiei de fisuri şi deformaţii
care duc la avarii cu consecinţe grave.
Pentru asigurarea funcţionării normale a cazanului fără pericolul
depunerii pietrei se iau următoarele măsuri principale:
— tratarea apei de alimentare şi controlul permanent al
acesteia;
— stabilirea corectă a regimului de purjare a cazanului;
 — elaborarea şi aplicarea graficelor de opriri periodice ale caza-
nelor pentru revizuirea lor şi eventual pentru îndepărtarea depune-
rilor de săruri de pe suprafeţele de încălzire.
Aplicarea unui regim normal de alimentare cu apă se efectuează
în scopul reducerii la minimum a depunerilor de piatră şi de nămol
pe elementele suprafeţei de încălzire, pe conductele apei de alimen-
tare a reţelei termice, în supraîncălzitor, precum şi în scopul redu-
cerii la minimum a agresivităţii componenţilor din apa de alimentare
şi din cazan. Regimul apei de alimentare este determinat de calitatea
apei de alimentare, de calitatea apei din cazan şi a aburului, de
tipul şi caracteristicile constructive ale cazanului şi de regimul de
exploatare, parametrii, debitul şi scopul utilizării aburului.

f. Măsurile de tehnica securităţii la deservirea cazanelor

Pentru exploatarea cazanelor de abur fără pericole de acciden-

tare este necesar să se respecte întocmai normele de tehnică a se-
curităţii muncii şi prescripţiile şi instrucţiunile elaborate de I.S.C.I.R.
(Inspecţia de stat pentru controlul cazanelor şi instalaţiilor de ri-
dicat).
Cazanele noi sau reparate, care au fost supuse controlului oficial,
nu se pot pune în funcţiune fără aprobarea responsabilului sălii
cazanelor.
Punerea în funcţiune a cazanelor, supraîncălzitoarelor şi a eco-
nomizoarelor trebuie să se facă respectîndu-se instrucţiunile speciale
ale întreprinderii constructoare sau instrucţiunile interne elaborate
de responsabilul sălii cazanelor.
Durata încălzirii cazanului este în funcţie de tipul cazanului, de
posibilităţile de dilatare, de volimiul de apă, condiţiile de circulaţie
a apei etc., şi se stabileşte de responsabilul sălii cazanelor.
După alimentarea cazanului cu apă se pune în funcţiune eco-
nomizorul prin întoarcerea clapelor de conducere a gazelor rezultate
din ardere, în poziţia necesară. De asemenea, se controlează creşte-
rea temperaturii apei din economizor pînă la atingerea stării nor-
male de funcţionare.
Cazanul se leagă la conducta principală de abur prin deschide-
rea lentă a robinetului principal de abur. Pentru asigurarea securi-
tăţii funcţionării cazanului, imediat după aceasta se verifică din nou
starea armăturilor şi nivelul apei din cazan, apoi se consemnează în
registrul-jurnal al sălii cazanelor ora legării şi toate indicaţiile apara-
telor de măsurat şi de control.
în cazul cînd nu se respectă regimul corect de lucru al cazanului,
se pot produce avarii şi accidente (spargeri de ţevi, pierderi de
apă etc.).
] 1 — Tehnica securităţii muncii în ind. chimică 161
 în timpul funcţionării personalul de serviciu trebuie să supra-
\'egheze întreaga armătură, manevrînd robinetele încet şi cu atenţie.
La deschiderea bruscă a robinetelor sînt posibile „lovituri de berbec''
şi deteriorarea armăturilor, iar la deschiderea rapidă a vizierelor şi
a registrelor se pot produpe accidente prin arsuri.
De asemenea, se controlează indicatoarele de nivel la intervale de
timp specificate în instrucţiuni. Acest control trebuie să se facă cel
puţin o dată la im schimb. Nivelul apei la indicatoarele de nivel tre-
buie să fie vizibil, acelaşi la toate indicatoarele cazanului, urmă-
rindu-se în permanenţă să nu scadă sub nivelul minim.
Trebuie supravegheat îndeaproape în timpul funcţionării şi ma-
nometrul pentru ca presiunea din cazan să nu depăşească presiunea
nominală înscrisă pe placa de timbru şi marcată prin linie roşie pe
cadranul manometmlui.
Supapele de siguranţă ale cazanului, supraîncălzitorului şi eco-
nomizorului se controlează fiecare în parte, prin ridicarea înceată şi
cu atenţie a contragreutăţii sau slăbirea arcului (la cazanele tip
locomobil).
Pentru evitarea avariilor şi accidentelor nu este permis să se
modifice pîrghiile supapelor de siguranţă şi greutăţile sau să se
adauge greutăţi suplimentare. Dacă în timpul funcţionării cazanului
se constată că nivelul apei a scăzut sub nivelul minim trebuie să se
ia fără întîrziere următoarele măsuri:
— cînd apa din sticlă se vede, însă este sub nivelul minim, se
măreşte imediat alimentarea cu apă, se reduce sau se opreşte furni-
zarea aburului şi se micşorează focul prin reducerea tirajului;
— cînd apa din sticlă nu se vede: se opreşte imediat focul, se
opreşte alimentarea cu apă şi se închide robinetul principal de abur.
Răcirea cazanului trebuie să se realizeze cît mai încet, prin între-
deschiderea clapelor de intrare a aerului şi a registrelor de fum.
înainte de a fi pus în funcţiune, după răcire, cazanul trebuie să se
supună unei revizii.
în cazul cînd se constată unele deficienţe, pentru prevenirea
avariilor şi accidentelor cazanul trebuie oprit imediat din funcţiune
sau izolat de celelalte cazane. Oprirea trebuie făcută în următoarele
cazuri: cînd se constată deformări ale pereţilor sau înroşirea unei
porţiuni din pereţii metalici ai cazanului; cînd se constată prezenţa
unei crăpături în zidărie, ruperea unei ţe\d sau apariţia unei crăpă-
turi în peretele cazanului; cînd se deteriorează aparatele de alimen-
tare cu apă.
Scoaterea din funcţiune a cazanului se poate face în mod normal
sau forţat în cazul cînd se constată o avarie. în cazul opririi normale,
apa se menţine în cazane la un nivel ceva mai ridicat decît cel
normal. Se întrerupe din timp şi treptat alimentarea cu combustibil
şi se evacuează aburul.
înainte de golirea apei, răcirea cazanului trebuie să se facă lent,
timpul de răcire fiind precizat prin instrucţiuni interne pentru fie-
care instalaţie în parte. Răcirea cazanelor trebuie să se facă cu
atenţie avîndu-se în vedere că, printr'-o răcire greşită, cazanele se
pot defecta, ceea ce poate prezenta pericole pentru personalul care
le deser\'eşte. Golirea de apă se face treptat numai după ce tempe-
ratura zidăriei a scăzut suficient, iar presiunea din cazan a scăzut
complet.

g. Autorizarea instalării şi punerii in funcţiune a cazanelor

Instalarea cazanelor supuse instrucţiunilor tehnice nu se poate

face fără aprobarea I.S.C.I.R. în a cărei rază de activitate se gă-
seşte instalaţia respectivă.
Avizul de instalare se eliberează pentru fiecare cazan în parte.
Dacă într-o sală se instalează mai multe cazane, se eliberează un
singur aviz obligatoriu de instalare, în care se trec caracteristicile
cazanelor pentru care se eliberează avizul.
Cazanele de abur nu se pot pune în funcţiune fără autorizaţie de
funcţionare.
Pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare, întreprinderea de-
ţinătoare trebuie să prezinte avizul obligatoriu de instalare. De ase-
menea, trebuie să prezinte documentele care să precizeze că insta-
laţia a fost supusă controlului oficial (reviziei interne, încercării de
presiune la rece şi la cald) şi că rezultatul acestui control a fost
satisfăcător.
Controlul cazanelor care se montează din nou, indiferent dacă
sînt vechi sau noi, se face înainte de începerea înzidirii sau izolării
lor exterioare, în vederea verificării părţilor metalice sub presiune.
Rezultatele verificărilor se menţionează într-un proces-verbal şi în
cartea cazanului.
încercarea de presiune la cald se efectuează în prezenţa dele-
gatului I.S.C.I.R. Această încercare se execută supunînd cazanul la
presiunea nominală timp de cel puţin 1 h.

h. Instalaţiile auxiliare

Economizond de apă serveşte la încălzirea apei de alimentare

înainte de intrarea ei în cazan, cu ajutorul gazelor de ardere eva-
cuate din instalaţie. La cazanele de mare putere apa este încălzită
în economizor pînă aproape de temperatura de fierbere. încălzirea

11* 1 6 3
apei la această temperatură nu este admisă la economizoarele de
fontă, din cauza rezistenţei mici a acestora. Din această cauză folo-
sirea fontei pentru construcţia economizoarelor nu este admisă decît
pentru cele de tip nefierbător care lucrează la o presiune de cel mult
22 kgf/cm2.
Pentai măsurarea presiunii economizoarele trebuie să^ fie pre-
văzute cu un manometru, care să îndeplinească aceleaşi condiţii ca
manometrul instalat la cazanele de abur.
Economizoarele se prevăd cu cîte o supapă de siguranţă cu con-
tragreutate, atît la intrarea cît şi la ieşirea apei din acestea, una din
supape montîndu-se la partea superioară a economizorului. în cazul
cînd pe conducta de alimentare a economizorului se instalează o su-
papă de siguranţă, la intrarea în economizor nu mai este necesar să
se prevadă o astfel de supapă.
La locurile de intrare şi de ieşire a apei din economizor trebuie
să se prevadă, de asemenea, termometre pentru măsurarea tempe-
raturii, precum şi robinete pentru închiderea apei. Termometrul
montat la ieşirea apei din economizor trebuie să aibă un semn dis-
tinctiv în dreptul tempecaturii maxime admise. Montarea termome-
trelor trebuie astfel făcută, încît temperatura să se citească eu uşu-
rinţă.
în timpul exploatării este necesar să se urmărească cu atenţie
temperatura apei din economizor, pentru a nu se depăşi limita pre-
scrisă, ceea ce poate avea ca urmare supraîncălzirea (temperatura
apei la ieşirea din economizor trebuie să fie cu cel puţin SO^'C mai
mică decît temperatura de fierbere a apei din cazan la presiunea
nominală).
Supraîncălzitoriil de abur serveşte pentru mărirea temperaturii
aburului produs în cazan, în scopul asigurării unei funcţionări mai
economice.
Normele tehnice prevăd ca supraîncălzitoarele de abur să fie
supuse regimului special de autorizare şi controlului tehnic din par-
tea organelor oficiale. Supraîncălzitoarele independente se autori-
zează pentru instalare şi punere în funcţiune, după aceleaşi criterii
ca şi cazanele de abur. în cazul cînd supraîncălzitorul face corp
comun cu cazanul, în cererea de autorizare făcută pentru cazan se
indică şi datele caracteristice ale supraîncălzitorului.
Supraîncălzitoarele de abur trebuie să fie prevăzute cu o su-
papă de siguranţă. Diametrul interior al scaunului ventilului supa-
pei trebuie să fie de cel puţin 25 mm. Dacă supraîncălzitorul este
fonnat din mai multe secţiuni legate la un colector comun, supapa
de siguranţă se montează pe colectorul de ieşire comun (sau pe
fiecare colector de ieşire, dacă nu există colector comun).
 Supapele de siguranţă trebuie să fie montate într-un loc mai
accesibil, pentru ca verificarea funcţionării lor să fie mai uşoară.
Temperatura pereţilor ţevilor supraîncălzitorului confecţionaţi
din oţel carbon, nu trebuie să depăşească 500°C.
In timpul funcţionării supraîncălzitorului ţevile se pot dete-
riora din mai multe cauze, dintre care cele mai importante sînt: su-
prasolicitarea cazanului; viteza prea mică a aburului (ceea ce de-
termină supraîncălzirea ţevilor); repartizarea neuniformă a aburului
în serpentine; prezenţa oxigenului sau a bioxidului de carbon în
abur; calitatea necorespunzătoare a materialului din care sînt con-
fecţionate ţevile sau sudarea defectuoasă a acestora.
Pentru evitarea supraîncălzirii pereţilor supraîncălzitorului peste
temperatura admisă în timpul pornirii şi opririi cazanului se pre-
\ ede un robinet de umplere şi altul de evacuare a apei de răcire şi
clape (registru) în canalul de fum, pentru ocolirea gazelor rezultate
din ardere. Aceste clape servesc şi pentru reglarea temperaturii su-
praîncălzitorului în timpuj funcţionării.

i. Verificarea şi controlul cazanelor

Instrucţiunile tehnice privind construcţia, repararea, instalarea

şi exploatarea cazanelor de abur, elaborate de I.S.C.I.R., impun
efectuarea unui control periodic asupra cazanelor, supraîncălzitoa-
relor şi economizoarelor de către organele oficiale de control. Acest
control are ca scop de a asigura funcţionarea cazanelor de abur
fără pericole de avarii şi accidente.
Aceste controale se efectuează atît asupra cazanelor de abur cît
şi a instalaţiilor anexe şi cuprind următoarele operaţii: revizii inte-
rioare, încercări de presiune la rece şi revizii exterioare. Data efec-
tuării controlului se planifică de întreprinderea care îl foloseşte prin
planul anual de verificări. Propunerile se fac în limita scadenţei
operaţiei de control, precizată în cartea cazanului.
Dacă la efectuarea controlului oficial se constată unele defecte
sau uzuri care pot duce la micşorarea rezistenţei cazanului, organul
de control poate să dispună reducerea presiunii nominale. Dacă la
efectuarea controlului se constată că este periculos să se continue
exploatarea instalaţiei de cazane ea se opreşte imediat din funcţiune.
După înlăturarea defecţiunilor cazanul se verifică din nou înainte
de a fi dat în exploatare. La verificarea sau la controlul cazanelor
de abur trebuie luate toate măsurile de tehnica securităţii, astfel ca
aceste operaţii să se desfăşoare fără pericole de accidente.
înainte de începerea oricăror lucrări de verificare sau de con-
trol trebuie ca cei care le vor executa să se convingă că instalaţia de
cazane este pregătită în acest scop. Instalaţia care se controlează
trebuie să aibă o placă vizibilă cu menţiunea „Cazanul este sub
control". Persoana care execută controlul nu are dreptul să intre
în tamburele cazanului, în focar sau în canalele de fum, decît în-
soţit de responsabilul sălii cazanelor, de fochist sau de şeful de
echipă. în tot timpul cît durează controlul, la gura de intrare tre-
buie să stea o persoană care să ţină legătura cu cei care se află în
interiorul cazanului.
Verificarea canalelor de fum şi a focarului trebuie făcută cu
atenţie, luîndu-se măsuri pentru preîntîmpinarea accidentelor (de
exemplu prin căderea cărămizilor sau a blocurilor de zgură care
nu au fost îndepărtate în timpul pregătirii cazanului).
Intrarea în golurile mari ale focarului sau ale tamburului trebuie
să se facă cu ajutorul scărilor, asigurate împotriva alunecării.
Pentru crearea unor condiţii bune de lucru este necesar ca tam-
burele cazanului, canalele de fum şi focarul să fie bine aerisite
înainte de a intra oamenii în ele. De asemenea, este necesar ca după
aerisire, înainte de a intra în focar sau în canalele de fum să se
închidă registrul de fum. Dacă cazanul care se controlează este ra-
cordat împreună cu alte cazane la un coş comim, trebuie să se ve-
rifice dacă închiderea registrului este etanşă. Contragreutatea regis-
trului trebuie să fie blocată sau demontată.
în cazul cînd cazanul, care trebuie verificat în interior, func-
ţionează în paralel cu alte cazane (care funcţionează sau sînt sub
presiune), este necesară izolarea acestuia în mod sigur şi vizibil.
Cînd conductele şi armăturile sînt sudate şi nu pot fi demontate,
atunci este obligatorie închiderea robinetelor respective şi demon-
tarea roţilor de manevră. Pe robinete se aplică o placă avertizoare,
cu textul ,>Cazan sub control. Este interzisă manevrarea arniăturii''.
înainte de începerea operaţiei de încercare la presiune, trebuie
să se verifice dacă cazanul a fost aerisit suficient. în timpul încer-
cării ridicarea presiunii se face lent, fără şocuri, pînă se atinge pre-
siimea nominală, după care se opreşte pomparea şi se închid robi-
netele indicatoarelor de nivel cu sticlă. Persoanele care intră în
cazan trebuie să poarte echipamentul de protecţie prevăzut în nor-
mative, ca: ochelari şi măşti de protecţie, mănuşi, îmbrăcăminte şi
încălţăminte de protecţie.
Revizia interioară are ca scop de a constata starea corpului ca-
zanului, inclusi\^ a ţevilor fierbătoare, conductelor de alimentare
şi de evacuare, focarelor, canalelor de fum şi a tuturor aparatelor şi
dispozitivelor de siguranţă. Revizia interioară se efectuează la un
interval de timp de cel mult trei ani.
 înainte de efectuarea reviziei interioare, cazanul se opreşte
din funcţiune, se izolează de celelalte cazane şi se curăţă bine de
piatră, de funingine etc., atît la exterior, cît şi la interior.
Revizia exterioară are ca scop cercetarea factorilor care contri-
buie la exploatarea cazanului în condiţii de siguranţă şi la ridica-
rea indicilor economici. Revizia exterioară se execută o dată pe an,
pentru verificarea:
— bunei funcţionări a aparatelor de siguranţă şi control;
— stării părţilor vizibile şi accesibile ale cazanului şi zidăriei,
precum şi instalaţiilor accesorii;
— calităţii arderii, direcţiei flăcării arzătoarelor (cu combus-
tibil fluid) faţă de pereţii suprafeţei de încălzire, grosimii şi unifor-
mităţii stratului de combustibil etc. De asemenea, se verifică dacă
fochistul este autorizat şi cunoaşte regulile de tehnica securităţii,
dacă se respectă regimul apei de alimentare, debitul cazanului şi
variaţiile de sarcină, sala cazanelor (dacă îndeplineşte condiţiile de
curăţenie, dacă sînt afişate în mod vizibil instrucţiunile interne pri-
vind personalul şi modul de deservire a instalaţiei de cazane etc.).
Cu ocazia efectuării acestui control se verifică şi modul cum se
fac înscrierile zilnice în registrul-jumal al sălii cazanelor.
Încercarea de presiune la rece are ca scop verificarea etanşeităţii
îmbinărilor cazanului şi descoperirea eventualelor fisuri, crăpături
sau porozităţi ale materialului care nu se pot observa cu ochiul liber.
Conform STAS 2802-51 încercarea constă în umplerea cazanului cu
apă, la o temperatură de cel mult GO^'C şi crearea unei suprapre-
siuni cu ajutorul unei pompe manuale sau mecanice.
în timpul efectuării încercărilor, presiunea se măsoară cu două
manometre: cu manometrul instalat pe cazan şi cu manometrul de
control al organului oficial care execută încercarea. Durata încercă-
rii la suprapresiune este de 10 min. în cazul cînd în acest timp nu
se termină verificarea pereţilor cazanului, se coboară presiunea pînă
la cea nominală, după care se continuă operaţia de control.
încercarea de presiune la rece se consideră satisfăcătoare dacă
părţile aflate sub presiune rezistă fără deformaţii permanente vi-
zibile, fără ruperi de piese sau scăpări de apă prin pereţi şi în-
cheieturi.

2. RECIPIENTE STABILE SUB PRESIUNE

în multe procese tehnologice din industria chimică se folosesc

recipiente sub presiune. Recipientele sub presiune sînt vase metalice
care conţin în condiţii sigure de rezisten â şi etanşeitate un fluid sau

'«STITU^- f>0U7FH«4&7
T! <VO A A

—_— J
un amestec de fluide, la o presiune mai mare decît presiunea at-
mosferică.
Recipientele pot fi de diferite construcţii, atît ca formă cît şi ca
execuţie. Lucrările de construcţii, reparaţii, instalare etc. a reci-
pientelor sub presiune, destinate pentru presiuni mai mari decît
0,7 kgf/cm^, se fac numai cu respectarea instrucţiunilor tehnice ela-
borate de I.S.C.I.R.
Recipientele sub presiune pot fi stabile şi transportabile.
Recipiente stabile sub presiune sînt instalate pe fundaţii sau
console (care deservesc instalaţiile cu caracter stabil), pe platforme
deplasabile sau pe sisteme mobile proprii.

a. Cauzele accidentelor

Calitatea necorespunzătoare a construcţiei şi a reparaţiilor poate

duce la accidente grave datorită unor greşeli de concepţie sau de
calcul cît şi datorită necunoaşterii tuturor factorilor care contribuie
la solicitatea în exploatare a instalaţiei respective. Accidentele se
pot produce şi datorită nerespectării procedeelor de execuţie a in-
stalaţiei pe diferite faze (asamblare, sudură etc.) ceea ce are ca ur-
mare apariţia defectelor după ce instalaţia a fost dată în exploatare.
Nerespectarea regimului tehnologic de lucru, duce de aseme-
nea, la accidente datorită dozării greşite a unei substanţe oarecare
sau înlocuirii unei substanţe cu alta. Din această cauză, se produc
combinaţii chimice care pot provoca explozia recipientului. Pericole
deosebite le prezintă depăşirile de presiune şi de temperatură peste
valorile admise.
Lipsa armăturilor (supapă de siguranţă, manometru, reductor
de presiune etc.), starea defectuoasă a acestora, precum şi neetan-
şeitatea instalaţiilor în funcţiune, sînt cauze care conduc la produce-
rea accidentelor. Neetanşeităţile care apar în timpul funcţionării
recipientelor se înlătură nimiai după răcirea acestora şi reducerea pre-
siunii la zero. Accidente frecvente se produc şi datorită defectării
supapelor de siguranţă sau a reductoarelor de presiune.
Lipsa de supraveghere a instalaţiilor xn funcţiune cum şi neres-
pectarea instrucţiunilor tehnice privind deser\irea lor corectă con-
stituie, de asemenea, cauze ale accidentelor.

b. Armăturile recipientelor

Una dintre condiţiile de bază pentru evitarea accidentelor în

timpul exploatării recipientelor este dotarea lor cu armături în per-
fectă stare de funcţionare. Aceste armături sînt: plăci de timbru,
manometre, indicatoare de nivel, supape de siguranţă, reductoare de
presiune, robinete de alimentare şi golire şi instrumente pentru mă-
surat temperatura.
Plăcile de timbru sînt necesare pentru identificarea întreprin-
derii constructoare, a întreprinderii care a executat reparaţia, pre-
cum şi pentru cunoaşterea parametrilor care garantează funcţionarea
în condiţii sigure şi raţionale. Placa de timbru trebuie să fie bine
fixată pe corpul recipientului, într-un loc vizibil.
Manometrele se prevăd pentru cunoaşterea presiunii din insta-
laţie, în orice moment. Ele trebuie să fie în perfectă stare de func-
ţionare.
Unele instalaţii sînt prevăzute cu sisteme de semnalizare optice
sau acustice, care intră în funcţiune la atingerea presiunii maxime
admise.
Cînd este necesar să se protejeze manometrul împotriva acţiunii
directe a fluidului din recipient, acesta se prevede cu un tub sifon,
cu tampoane de ulei sau de alt fluid, prin care se transmite pre-
siunea mediului din interior la manometru. Manometrul trebuie
prevăzut cu un robinet cu trei căi şi cu o flanşă pentru fixarea ma-
nometrului de control. Acest robinet se prevede pentru decuplarea
manometrului, în cazul în care acesta se defectează, cît şi pentru
suflarea tubului sifon.
Manometrele nu trebuie montate în apropierea conductelor, apa-
ratelor şi instalaţiilor care radiază căldură. De asemenea, ele tre-
buie să fie protejate împotriva îngheţului şi a vibraţiilor.
în cazul în care manometrele prezintă deficienţe, cum sînt de-
păşirea termenului de verificare, lipsa plumbului de control, a
semnului de marcare a presiunii nominale de lucru sau lipsa cuiu-
lui de reazem de la indicaţia zero sau înţepenirea acului indicator,
ele trebuie scoase din funcţiune.
Indicatoarele de nivel se prevăd pentru cunoaşterea nivelului
lichidului din recipient, ele constituind un factor important din
punctul de vedere al tehnicii securităţii.
Indicatoarele de nivel trebuie să fie astfel construite încît să
excludă orice pericol de accidentare.
La recipientele sub presiune se utilizează indicatoare de nivel
cu sticlă plană sau cu tub de sticlă şi ferestre de observaţie, con-
fecţionate din sticlă şi montate în peretele recipientului. în cazul
spargerii tubului indicator de nivel, pentru evitarea accidentelor el
trebuie prevăzut cu o apărătoare care să împiedice proiectarea cio-
burilor de sticlă.
Pe lîngă indicatoare de nivel, unele recipiente sînt prevăzute
şi cu robinete de control al nivelului lichidului.
 Folosirea tuburilor de sticlă sau a robinetelor de control pentru
indicarea nivelului este limitată. Astfel ele nu pot fi folosite la in-
stalaţiile cu fluide toxice sau fluide care în contact cu aerul pot
forma amestecuri explozibile, cimi şi la instalaţiile cu fluide combus-
tibile, al căror punct de inflamabilitate este sub 60°C.
Supapele de siguranţă trebuie să se deschidă automat la depă-
şirea presiunii nominale de lucru. Numărul supapelor şi dimensiu-
nile lor se aleg astfel, încît să se asigure evacuarea fluidului în caz
de depăşire a presiunii. De asemenea, ele trebuie să evite formarea
imei suprapresiuni peste cea nominală, cu cel mult 15^/o la recipien-
tele cu presiunea nominală de maximimi 60 kgf/cm- şi cu cel mult
10®/o pentru recipientele cu presiunea mai mare de 60 kgf/cm-.
Indiferent de construcţia lor, supapele de siguranţă trebuie să
îndeplinească o serie de condiţii, cum sînt: să lucreze la presiunea
pentru care au fost reglate, indiferent de situaţiile care pot apărea
în exploatare; să existe o diferenţă cît mai mică între presiunea la
care trebuie să se deschidă şi cea necesară pentru evacuarea debi-
tului maxim; să existe o diferenţă mică între presiunea de deschi-
dere şi cea de închidere; să asigure o etanşare cît mai bună a ven-
tilului, chiar în condiţii de echilibru; să aibă posibilitatea de reglare
a presiunii de deschidere şi să permită controlul acestei reglări; să
nu se deregleze în timpul funcţionării sau din cauza şocurilor şi a
vibraţiilor (în special la instalaţiile mobile).
La recipientele sub presiune se folosesc supape de siguranţă cu
pîrghie şi contragreutate şi supape cu arc.
La anumite instalaţii sub presiune este admisă înlocuirea supa-
pei de siguranţă cu o membrană de siguranţă.
Supapele de siguranţă cu pîrghie şi contragreutate au avantajul
că permit reglarea uşoară şi controlul permanent al forţei de în-
chidere, prin poziţia contragreutăţii şi au o construcţie simplă. Ele
au însă dezavantajul că se defectează din cauza înţepenirii tijei con-
tragreutăţii şi pot produce, datorită frecărilor, unele întîrzieri la
deschidere şi închidere. Folosirea lor nu este indicată la instalaţiile
mobile.
Supapele de siguranţă cu arc au avantajul că pot fi folosite şi
la instalaţii mobile.
Reglarea presiunii de deschidere la supapele cu arc nu se poate
realiza sau controla decît experimental. De asemenea, nu se poate
stabili debitul care poate fi evacuat prin aceste supape. La folosirea
supapelor cu arc trebuie luate măsuri pentru protejarea arcului îm-
potriva căldurii, pentru ca oţelul din care este confecţionat să
nu-şi schimbe proprietăţile mecanice.
 In cazul folosirii supapelor de siguranţă cu arc la recipiente
pentru fluide agresive, arcurile respective se execută din oţel anti-
corosiv şi uneori se acoperă cu un strat protector anticorosiv.
Supapele de siguranţă se montează direct pe recipient şi, pe
cît posibil, la partea superioară a acestuia; ele trebuie protejate
contra defectării datorită acţiunii fluidu-
lui. în cazul în care supapa nu se poate
monta direct pe recipient, atunci se va
monta pe un racord special sau pe con-
ducta de alimentare, cu condiţia ca pe
porţiunea dintre supapă şi recipient să nu
se prevadă nici un organ de închidere.
La instalaţiile care conţin fluide to-
xice sau combustibile, supapele de sigu-
ranţă se prevăd cu conducte de evacuare,
pentru ca vaporii sau gazele să nu pătrun-
dă în încăperile de lucru. înainte de eva-
cuarea gazelor în atmosferă ele trebuie
să fie supuse neutralizării prin filtrare sau
prin alte procedee. La aceste instalaţii se
folosesc supape de siguranţă cu arc, de
tip închis (fig. 71), la care fluidul este
evacuat în întregime prin conducta de
evacuare.
La anumite recipiente sub presiune,
din unele cauze constructive, de montaj
sau din cauza fluidului din recipient, nu
se pot folosi supape de siguranţă, ele fiind
înlocuite cu membrane de siguranţă. Ast-
fel de cazuri, în care supapele se înlocuiesc Fig. 71. Supapă de
siguranţă cu arc, de
prin membrane de siguranţă sînt: tip închis:
— cînd există pericolul ca presiunea să i — ilanşu pentru fixarea
supapei de recipient; 2 —
crească brusc în recipient, astfel că supa- flanşă pentru fixarea supa-
pele de siguranţă nu mai pot intra în func- pei la condueta de eva-
cuare a fluidului; 3 —
ţiune datorită inerţiei pieselor mecanice corpul etanş al supapei.
care intră în construcţia lor;
— în cazul în care se înrăutăţeşte etanşeitatea supapelor, da-
torită coroziunii puternice a fluidului sub presiune, ceea ce creează
pericolul ca fluidele toxice sau explozive să scape din recipiente şi
să \'icieze atmosfera încăperii de lucru;
— în cazul înţepenirii supapelor de siguranţă datorită fluidului
iitlat sub presiune în recipient.
 Reductoarele de presiune au ca scop evitarea creării unei supra-
presiuni în interiorul recipientelor care funcţionează la o presiune
mai mică decît presiunea sursei de alimentare. Pe conducta pre-
siunii reduse se prevede, de asemenea, un manometru şi o supapă
de siguranţă. Supapa de siguranţă se montează între reductor şi re-
cipient, în imediata apropiere a recipientului. Ea se reglează astfel,
încît presiunea din recipient să nu depăşească presiunea admisă.
Armăturile de alimentare şi golire se prevăd pentru asigurarea
alimentării, golirii şi izolării recipientelor de sursa de alimentare.
Armăturile de alimentare şi golire se montează direct pe reci-
pient. Conducta de golire trebuie astfel montată, încît să se evite
accidentele la eliminarea fluidului din recipient.
Armătura de închidere trebuie montată într-un loc care să
permită personalului care exploatează recipientele să o deservească
cu uşurinţă. Locul în care este amplasată armătura de închidere
trebuie să fie bine iluminat.
Cele mai răspîndite armături de închidere sînt robinetele cu
ventil, cu sertar (vane) şi cu cep.
Robinetele, ca şi celelalte tipuri de armături de închidere, tre-
buie să asigure separarea etanşă a conductelor. De asemenea este
necesar ca rezistenţa hidraulică pe care o opune robinetul la des-
chiderea lui să fie cît mai mică. Această condiţie este impusă în
unele cazuri şi de necesităţile de exploatare.
La recipientele la care procesul tehnologic impune un control
permanent al variaţiei de temperatură trebuie să se prevadă aparate
pentru măsurarea temperaturii. Depăşirea temperaturii nominale
pentru care a fost calculat recipientul sub presiune este foarte pe-
riculoasă, deoarece la creşterea temperaturii rezistenţa materialului
scade, iar presiunea din recipient devine periculoasă.
Pentru măsurarea temperaturilor pînă la 500—600^C se folo-
sesc termometre, iar pentru temperaturi mai înalte, pirometre.

c. încăperi pentru recipiente

Recipientele stabile sub presiune se pot instala în săli proprii,

în săli de producţie sau în aer Uber, în funcţie de capacitatea lor,
de fluidul ce-1 conţin, de destinaţia şi de condiţiile de exploatare.
încăperile în care sînt instalate recipientele sub presiune tre-
buie să corespundă condiţiilor de tehnică a securităţii şi igienă a
muncii, instrucţiunilor tehnice ale D.G.M.S.L şi normativului pen-
tru proiectarea şi executarea construcţiilor din punctul de vedere
al prevenirii incendiilor. Aceste încăperi trebuie să fie suficient de
mari, bine iluminate şi uscate. De asemenea, în aceste încăperi tre-
buie să existe o temperatură normală şi să fie bine ventilate.
 înălţimea încăperilor se alege în funcţie de înălţimea recipi-
entelor. în încăperile în care se degajă cantităţi importante de căl-
dură, vapori de apă sau gaze, înălţimea se stabileşte în funcţie de
procesul tehnologic, de necesitatea îndepărtării căldurii în exces,
a umezelii şi a gazelor din zona de lucru.
încăperile în care se degajă substanţe toxice şi agresive trebuie
să fie prevăzute cu pereţi şi plafoane vopsite sau căptLişite, astfel
încît să nu absoarbă aceste substanţe, să fie protejate contra co-
roziunii si să permită efectuarea cît mai uşoară a curăţirii şi spălării
lor.
în încăperile - în care există pericolul ca substanţele lichide
să se verse pe pardoseală, aceasta trebuie să fie executată din ma-
teriale impermeabile, să aibă o înclinare faţă de orizontală de
0,5—l^/o şi să fie prevăzută cu guri de scurgere. De asemenea, par-
doseala nu trebuie să fie alunecoasă.
Pardoselile din încăperile unde se întrebuinţează substanţe agre-
sive, toxice sau inflamabile (acizi, baze, produse petroliere etc.), tre-
buie să fie executate din materiale rezistente faţă de acţiunea chi-
mică a acestora şi să nu se îmbibe cu ele.
în afară de aceasta, pardoselile din încăperile industriale trebuie
să fie izolante, compacte, rezistente şi să permită efectuarea cît mai
uşoară a lucrărilor de întreţinere şi de reparare.
în încăperile unde pardoselile sînt supuse acţiunii apei, ele tre-
buie să fie construite din asfalt, beton, plăci de ceramică etc. în
cazul cînd pardoselile sînt supuse acţiunii uleiurilor, bazelor şi aci-
zilor se folosesc drept materiale de construcţie asfaltul, betonul anti-
acid, clincherul sau plăcile de ceramică cu liant antiacid.

d. încercarea şi revizia recipientelor stabile

înainte de a fi date în exploatare fiecare recipient trebuie să

fie înregistrat la I.S.C.I.R.
înregistrarea nu este obligatorie pentru recipientele la care pro-
dusul dintre volumul exprimat în litri şi presiunea nominală, expri-
mată în kgf/cm^, este mai mic decît 500 (cu excepţia recipientelor
care conţin gaze lichefiate dizolvate sau fluide toxice).
Revizia interioară. Revizia interioară se execută cel puţin o dată
la trei ani şi are ca scop de a constata starea suprafeţelor interioare
ale recipientelor, starea îmbinărilor şi comportarea acestora faţă
de acţiunea mediului. în cazul cînd se constată defecte periculoase
care pot produce avarii, cel care efectuează revizia este obHgat să
scoată din funcţiune recipientul respectiv. Darea lui în exploatare
se va putea face numai după ce s-au remediat defectele şi s-a
efectuat o nouă revizie interioară.
Pentru evitarea accidentelor care se pot produce în timpul pre-
gătirii recipentelor pentru revizie şi în timpul reviziei trebuie respec-
tate instrucţiunile de tehnica securităţii privitoare la modul cimi tre-
buie efectuate aceste operaţii. Astfel, recipientele care urmează să fie
revizuite trebuie izolate de conductele cu care se racordează la insta-
laţie. Blindarea conductelor se face cu flanşe oarbe, vizibile, rezis-
tente şi prevăzute cu garnituri corespunzătoare.
înainte de intrarea muncitorilor în interiorul recipientelor, acestea
trebuie bine spălate şi aerisite, pentru evacuarea resturilor de gaze
care sînt dăimătoare sănătăţii. Intrarea în recipient se face numai de
către muncitorii cărora li s-a dat echipamentul de protecţie cores-
punzător.
In timp ce se lucrează în interiorul recipientului, lîngă gura de
intrare trebuie să se găsească o persoană care să ţină legătura perma-
nentă cu cei din interior.
Dacă în recipient există vapori inflamabili, trebuie să se folo-
sească lămpi cu armături speciale pentru medii cu pericol de in-
cendii şi explozii.
înainte de deschiderea recipientelor care conţin gaze uşor infla-
mabile sau toxice, ele trebuie în prealabil să fie purjate cu abur şi
spălate bine cu apă pînă la completa eliminare a gazelor. Recipien-
tele care conţin catalizatori trebuie să fie curăţate cu ajutorul unui
gaz inert pentru a nu se degrada cafalizatorul.
Intrarea în recipientele care au conţinut fluide toxice sau com-
bustibile se poate face numai după ce s-a constatat că mediul inte-
rior al vasului nu este toxic şi nu prezintă pericol de aprindere sau
de explozie.
Este necesar, de asemenea, să se verifice dacă recipientul este
legat la instalaţia de protecţie prin legare la pămînt sau la conduc-
torul de nul. Această verificare trebuie efectuată şi asupra dispozi-
tivelor şi aparatelor de măsurat electrice cu care se va lucra. In cazul
în care se intră în interiorul recipientului cu utilaje electrice, este
necesar să se lege carcasele acestora la corpul metalic al recipien-
tului.
încercarea de presiune la rece. Această încercare se face cu
scopul de a se verifica rezistenţa şi etanşeitatea îmbinărilor reci-
pientului. Cu această ocazie se verifică încă o dată dacă recipientul
nu prezintă defecţiuni care nu au putut fi descoperite cu prilejul
revizuirii interioare. încercarea de presiune la rece se face cel puţin
o dată la şase ani, precum şi după reparaţii capitale, sau după o în-
trerupere în funcţionare mai mare decît un an.
 Pentru evitarea accidentelor la efectuarea încercării de presiune
la rece a recipientelor, înainte de încercare, cel care efectuează con-
trolul trebuie să se convingă că recipientul a fost umplut cu apă.
îndepărtarea aerului din recipient se face prin deschiderea robine-
tului special de aerisire, care trebuie să fie montat la partea supe-
rioară a recipientului, pentru a se putea evacua complet aerul din in-
terior. Evacuarea aerului se mai poate face şi prin supapa de sigu-
ranţă, dacă aceasta este montată la partea superioară a recipientului.
In cazul în care se execută încercarea pneumatică trebuie avut
în vedere că aceasta este mai periculoasă decît cea hidraulică,
deoarece energia potenţială la aer şi la gaze, după comprimarea lor,
este incomparabil mai mare decît la apă. De aceea este necesar ca
la executarea probelor pneumatice să se ia măsuri speciale de sigu-
ranţă.
Revizia exterioară. Această revizie se efectuează cel puţin o dată
pe an, fără scoaterea din funcţiune a recipientului. Scopul reviziei
exterioare este de a se cunoaşte starea recipientelor, modul de func-
ţionare a armăturilor (în special a armăturilor de siguranţă şi control),
felul cum sînt deservite şi supravegheate instalaţiile cum şi verifi-
carea gradului de pregătire tehnică a personalului de deservire.

e. Măsuri generale de protecţie a muncii Ia exploatarea

recipientelor stabile

Construcţia, exploatarea şi controlul recipientelor se efectuează în

conformitate cu instrucţiunile şi normele tehnice în vigoare.
In timpul funcţion^ării^ recipientele trebuie să fie supravegheate,
în ceea ce priveşte siguranţa, de cătr^^n responsabil cu o pregătire
tehnică corespunzătoare. El are obligaţia să întocmească instrucţiuni
referitoare la exploatarea recipientelor, să urmărească executarea
reparaţiilor, a reviziilor planificate şi a controalelor oficiale. De ase-
menea, responsabilul trebuie să se îngrijească de instructajul perso-
nalului care lucrează la recipiente şi totodată să controleze buna
funcţionare a recipientelor.
Personalul de deservire trebuie să cunoască normele de tehnica
securităţii, instrucţiunile tehnice pentru deservirea instalaţiei, a apa-
ratelor de siguranţă şi control şi măsurile care trebuie luate în caz de
defectare a instalaţiei.
Exploatarea recipientelor trebuie să se facă respectîndu-se ins-
trucţiunile întocmite de întreprinderea constructoare sau, în lipsa
acestora, instrucţiunile interne întocmite de responsabilul recipiente-
lor. Instrucţiunile trebuie să fie afişate într-un loc vizibil, în imediata
apropiere a instalaţiilor.
 în cazul în care în timpul funcţionării recipientelor se constată
unele deficienţe, ca, de exemplu, fisuri sau crăpături în pereţi, des-
facerea sudurilor, scăpări de gaze, defectarea armăturilor de sigu-
ranţă şi de control etc., recipientele trebuie scoase imediat din func-
ţiune. Aceste deficienţe vor fi semnalate I.S.C.I.R.-ului în termen
de 24 h.
^ Pentru evitarea accidentelor produse prin electrocutare,- părţile
metalice ale recipientelor şi instalaţiilor auxiliare care în mod normal
nu se află sub tensiune dar care accidental ar putea să intre sub
tensiune, trebuie legate la o instalaţie de protecţie prin legare la pă-
inînt sau la nul. Rezistenţa electrică a instalaţiei de legare la pămînt
nu trebuie să aibă o valoare mai mare decît 4 Q în condiţiile cele
mai defavorabile (timp secetos, îngheţ). Pentru îndeplinirea acestei
condiţii este necesar ca rezistenţa electrică a prizei de pămînt să nu
depăşească 3 Q, rezervîndu-se 1 Q pentru rezistenţa conductorului de
legătură şi a punctelor de contact.
Un pericol important îl prezintă electricitatea statică, care se
poate produce la evacuarea gazelor comprimate din recipiente sau
conducte. Producerea electricităţii statice este favorizată în cazul
ijînd umezeala relativă a atmosferei este scăzută. Din experienţă s-a
constatat că exploziile datorate electricităţii statice au loc mai ales în
zilele călduroase sau friguroase, cînd imiezeala relativă a aerului este
foarte scăzută.
Pentru înlăturarea pericolului cauzat de electricitatea statică în
special la instalaţiile care folosesc lichide inflamabile se prevăd di-
ferite măsuri, dintre care cele mai importante sînt: legarea la pămînt
a rezervoarelor, a conductelor etc., umezirea aerului pînă la o ume-
:zeală relativă de 70—80®/o, limitarea vitezei de trecere a lichidelor
prin conducte la 4—5 m/s, folosirea conductelor cît mai netede, uti-
lizarea materialelor neferoase pentru e\dtarea scînteilor în caz de lo-
vire etc.
în imele cazuri, apariţia electricităţi statice se poate evita prin
creşterea conductivităţii licliidului, adăugîndu-se diferite substanţe
anorganice sau organice, care prin disociere electrolitică pot mări
conducti\dtatea hchidului respectiv.
De asemenea, la umplerea rezervoarelor cu ajutorul pompelor,
trebuie avut grijă ca lichidul să aibă o viteză mică, iar vîna de lichid
! să nu lovească suprafaţa stratului de lichid din rezer\'or. De aceea,
Iconductele de alimentare trebuie amplasate cît mai aproape de fun-
dul rezervorului.
Pentru evitarea pericolelor de explozii la instalaţiile care folosesc
oxigen sub presiune, acestea trebuie să fie ferite de contactul cu ule-
iuri sau grăsimi. Oxigenul, în contact cu uleiul sau grăsimile, produce
oxidarea acestora, cu degajări mari de cantităţi de căldură şi gaze.
care pot duce la explozii. De aceea, în fabricile de oxigen, compre-
soarele nu trebuie să se ungă cu ulei, ci cu glicerină. De asemenea,
pentru înlăturarea accidentelor trebuie să se evite pătrunderea în
compresoare a gazelor de natură organică, de exemplu: acetilenă,
metan, vapori de benzină etc., iar la vopsirea recipientelor şi a con-
ductelor de oxigen nu este permisă folosirea vopselelor pe bază de
ulei. Nu este permisă de asemenea utilizarea substanţelor organice
(lînă, pîslă etc.), ca materiale izolante pentru recipiente şi conducte
de oxigen.
în întreprinderile unde se lucrează cu gaze şi vapori toxici tre-
buie să se ia măsurile necesare pentru a se evita îmbolnăvirile profe-
sionale ale muncitorilor care lucrează în aceste locuri. Aceste măsuri
se referă la etanşeitatea instalaţiilor, folosirea unei instalaţii de ven-
tilaţie corespunzătoare, mecanizarea procesului tehnologic, folosirea
echipamentului de protecţie etc.
Etanşarea instalaţiilor trebuie să se realizeze în modul cel mai
eficient. Prin aceasta se realizează, pe lîngă protejarea muncitorilor,
şi economii însemnate.
Pentru evitarea intoxicaţiilor se folosesc anumite aparate auto-
mate de control, care se reglează astfel, încît intră în funcţiune la
atingerea concentraţiei maxime admise şi totodată semnalizează
acustic sau optic la apariţia unui pericol. O importanţă mare o are
mecanizarea şi automatizarea proceselor tehnologice care permit ca
muncitorii să fie scoşi din zonele periculoase de lucru evitîndu-se
astfel îmbolnăvirile profesionale, în special la instalaţiile care fo-
losesc fluide toxice.
Folosirea mijloacelor individuale de protecţie contribuie, de
asemenea, la evitarea îmbolnăvirilor profesionale.

3. RECIPIENTELE TRANSPORTABILE SUB PRESIUNE (BUTELII)

Aceste recipiente sînt nişte vase închise etanş, care servesc la

transportul şi păstrarea gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate,
a căror presiune este mai mare decît presiunea atmosferică.
Recipientele transportabile se utilizează la păstrarea gazelor în
locurile de muncă unde se cer cantităţi mari folosite pentru scopuri
tehnice, industriale, medicale etc.
Amoniacul, bioxidul de carbon, propanul, butilena, butanul şi
alte gaze se depozitează în stare lichefiată. Hidrogenul, oxigenul,
azotul etc. se depozitează în stare comprimată, iar acetilena, în stare
dizolvată
Presiunea gazelor lichefiate din butelii este mult mai mică decît
presiunea gazelor comprimate.
12 — Tehnica securităţii muncii în ind. chimică 177
 Exploatarea recipientelor umplute cu gaze trebuie să se facă cu
multă atenţie, luîndu-se măsurile corespunzătoare, deoarece se pot
produce explozii cu urmări grave (distrugeri, incendii, intoxicaţii).
La exploatarea recipientelor, transportabile sub presiune se pot
produce avarii şi accidente dacă nu se respectă normele de tehnica
securităţii. Cauzele care duc la avarii şi accidente sînt:
Încălzirea recipientelor peste Urnita admisă, care are loc datorită
razelor solare, flăcărilor deschise sau altor surse de căldură aflate
în apropierea recipientelor umplute cu gaze. Din această cauză, ga-
zele din interiorul recipientelor se încălzesc, ceea ce poate duce la
creşterea presiimii peste valoarea maximă admisă şi la crearea peri-
colului de explozie.
Căderea sau lovirea recipientelor poate duce la producerea unui
nimiăr mare de accidente. Atît recipientele pline, cît şi cele goale,
trebuie să fie ferite de şocuri şi loviri care pot provoca crăpături sau
alte defecte în corpul recipientelor, ceea ce ulterior duce la acci-
dente grave.
Deservirea defectuoasă a recipientelor reprezintă o altă cauză
care produce accidente în timpul exploatării acestora. Datorită mur-
dăririi cu substanţe grase şi uleiuri a armăturilor recipientelor de
oxigen pot avea loc accidente grave prin aprinderea acestor sub-
stanţe la ieşirea oxigenului, ceea ce provoacă explozia recipientului.
Deteriorarea ventilelor de la recipientele sub presiune cu prilejul
transportului acestora fără capace de protecţie.
Construcţia necorespunzătoare a recipientelor şi nerespectarea
măsurilor de tehnica securităţii la încărcarea lor constituie alţi factori
care generează accidente. Astfel dimensionarea greşită sau folosirea
unor materiale necorespunzătoare la construcţia recipientelor poate
duce la explozii şi accidente. Exploziile mai pot avea loc şi din cauza
subţierii pereţilor datorită coroziunii, dacă nu se execută verificările
periodice la timp pentru descoperirea acestor defecţiuni.
Pericolul de explozie a recipientelor apare şi în cazul umplerii
excesive a acestora cu gaze lichefiate, astfel încît dacă în timpul ex-
ploatării sînt supuse încălzirii, presiunea din interiorul lor creşte
foarte mult. De asemenea, se pot întîmpla accidente în cazul umplerii
recipientelor la o presiune mai mare decît cea admisă pentru reci-
pientul respectiv.
Explozia recipientelor de acetilenă se pot produce şi din cauza
reducerii masei poroase ceea ce permite formarea compuşilor ex-
plozivi ai acetilenei. La recipientele de acetilenă nu se admite con-
tactul gazului cu piese din cupru, deoarece se formează acetilura
de cupru, care este foarte explozivă. în cazul folosirii aliajelor de
cupru, pentru evitarea formării acetilurii de cupru, trebuie să se fo-
losească numai aliaje cu un conţinut de cel mult 70^/o cupru.

a. Armăturile recipientelor transportabile

Recipientele transportabile se prevăd cu un robinet cu ventil,

care se fixează prin înşurubare în orificiul gîtului recipientului.
Robinetele cu ventil servesc drept dispozitive de închidere sau de
deschidere a recipientelor, cum şi pentru legarea recipientelor la
instalaţia de umplere şi pentru racordarea reductoarelor de presiune.
Robinetele trebuie să fie rezistente şi să închidă etanş la presi-
unea de încercare a recipientului.
Filetul racordului robinetului pentru încărcarea şi descărcarea
recipientului se execută în funcţie de natura gazului. Astfel, pentru
gazele combustibile (de exemplu hidrogen şi acetilenă) se prevede
filet stînga, iar pentru celelalte gaze (de exemplu oxigen) filet
dreapta. Această măsură este necesară pentru a distinge recipientele
după natura gazului pentru care sînt destinate.
Robinetul cu ventil pentru oxigen sau pentru alte gaze oxidante
trebuie ferit de contactul cu substanţe grase. Dacă se constată urme
de astfel de substanţe, acestea trebuie îndepărtate prin spălare cu
diclor-etan.
La robinetele cu ventil pentru acetilenă se pot produce scăpări
de gaze, dacă garniturile se usucă sau dacă sînt uzate. Materialul
folosit la confecţionarea acestor robinete trebuie să fie rezistent la
acţiunea corosivă a fluidului conţinut în recipient.
Robinetele cu ventil pentru recipientele care conţin oxigen sau
alte gaze oxidante se confecţionează din oţel inoxidabil, bronz sau
alamă. Ventilele pentru recipientele de amoniac se execută, de ase-
menea, numai din oţel inoxidabil. La recipientele de clor se admite
folosirea oţelului inoxidabil sau a aliajelor care nu conţin zinc sau
staniu.
La fixarea prin înşurubare a robinetelor cu ventil pe corpul re-
cipientelor pentru oxigen sau pentru alte gaze oxidante, nu este
permisă folosirea materialelor grase sau a uleiului. Pentru etanşare
se pot utiliza fie foiţe de staniol, fie o pastă de litargă.
în timpul transportului şi depozitării recipientelor pentru prote-
jarea robinetelor cu ventil acestea se prevăd cu un capac de protecţie
confecţionat din oţel sau fontă maleabilă. Capacul se fixează prin
înşurubare pe inelul de pe gîtul recipientului, deoarece trebuie să
asigure o protecţie corespunzătoare a robinetului.
Gazele comprimate, lichefiate sau dizolvate, îmbuteliate la o pre-
siune mai mare decît presiuniea de lucru, nu se pot utiliza decît prin
intermediul unor reductoare de presiune. Reductoarele asigură, pe
lîngă reducerea presiunii gazului din recipient, şi menţinerea unei
presiuni constante a gazului în tot timpul lucrului.
Reductoarele pentru gaze diferă între ele din punct de vedere
constructiv, prin construcţia piesei de legătură cu robinetul reci-
^ 3

Fig. 72. Reductor de pre- Fig. 73. Reductor de presiune

siune pentru oxigen:
I — piuliţă olandeză; 2, 3 —
manometre; 4 — racord pen-
tru furtun; 5 — corpul reduc-
torului.
pentru acetilenă:
i — jug; 2, 3 — manometre; 4 —
racord pentru furtun; 5 — corpul re-
duclorului.

pientului. Astfel, reductorul pentru oxigen se racordează cu ajutorul

unei piuliţe olandeze 1 cu filet-gaz pe dreapta (fig. 72).
Reductoarele pentru gaze combustibile se racordează cu ajutorul
unei piuliţe olandeze, cu filet pe stînga.
în cazul reductoarelor pentru acetilenă (fig. 73), pentru racor-
darea lor la recipient se utilizează o piesă de strîngere specială 1
(jug).
Utilizarea corectă a reductoarelor de presiune este impusă de
normele de tehnica securităţii, iar în unele cazuri, procesul tehno-
logic însuşi impune acest lucru.
Pentru evitarea scăpărilor de gaze, reductoarele de presiune tre-
buie verificate cel puţin o dată pe lună în ceea ce priveşte etanşei-
tatea lor; verificarea se face cu ajutorul unei emulsii de săpun.
Nu este permisă deschiderea bruscă a robinetelor cu ventil de la
recipientele cu oxigen, deoarece se poate aprinde garnitura de etan-
şare a reductorului. în astfel de cazuri, datorită împrăştierii pe rază
mare a stropilor de metal topit şi a deformării pieselor, din cauza
presiimii mari care se formează, pot avea loc accidente grave. Pentru
evitarea acestor accidente este necesar ca deschiderea robinetelor
cu ventil ale recipientelor cu gaze comprimate să se facă încet şi cu
atenţie.
 în cazul folosirii reductoarelor de presiune la temperaturi joase,
reductoarele pot îngheţa în special cele pentru oxigen. Dezgheţarea
reductorului se poate iface cu ajutorul unor cîrpe curate, înmuiate
în apă fierbinte, care se aplică pe corpul reductorului sau prin intro-
ducerea lui într-o cameră încălzită. Nu este permisă dezgheţarea
reductorului la flacăra directă.
Recipientele sub presiune trebuie să fie prevăzute şi cu mano-
metre care să indice în permanenţă presiunea din interiorul lor.
De obicei, manometrele pentru gaze au diametrele carcaselor de pro-
tecţie de 40—60 mm şi se construiesc pentru presiuni pînă la
300 kgf/cm'^.
Recipientele pentru gaze comprimate, în care presiunea de lucru
poate varia pînă la 150 kgf cm^, se prevăd cu manometre pentru
presiuni de 250—300 kgf/cm'-.
Manometrele pentru recipientele de gaze sub presiuni înalte se
prevăd cu orificii de siguranţă prin care gazul comprimat să poată
trece pentru evitarea accidentelor prin ruperea tuburilor metalice.
Aceste orificii se execută: de obicei, în peretele posterior al cutiei
manometrului. Pentru evitarea intrării impurităţilor în manometru
prin aceste orificii, acestea se acoperă cu hîrtie sau cu pînză.
Manometrele pentru gaze trebuie să aibă pe cadran inscripţii,
care să indice destinaţia lor, iar uneori şi măsurile de siguranţă.
Astfel, la manometrele pentru oxigen se prevede inscripţia „Oxigen"
şi menţiunea „A se feri de ulei". Pe cadranul manometrelor se tra-
sează cu o linie roşie presiunea maximă admisă, iar carcasele mano-
metrelor se vopsesc în culoarea convenţională prevăzută pentru gazul
respectiv.
Recipientele transportabile pentru gaze comprimate, construite
fără sudură, se marchează prin poansonare cu următoarele date: de-
numirea şi sediul uzinei constructoare; data (anul, luna) fabricaţiei;
denumirea fluidului cu care se va încărca recipientul; greutatea re-
cipientului fără capac de protecţie şi robinet, în kg; capacitatea,
în 1; presiunea de încărcare, în kgf/cm'-^; presiunea de încercare cu
lichid, în kgf/cm-; marca prin poansonare a organului de recepţie al
uzinei constructoare; data verificării şi scadenţa verificării; marca
prin poansonare a organului de control al I.S.C.I.R.
Recipientele transportabile construite prin sudură, se prevăd
cu o placă de timbru cu caracteristicile recipientului, aplicată prin
sudură pe corpul acestuia.
Recipientele trebuie folosite numai pentru gazul pentru care au
fost construite. în cazul cînd este necesar ca un recipient să se folo-
sească pentru alte fluide decît cel pentru care a fost construit, în-
treprinderea este obligată să ceară aprobarea organelor I.S.C^I.R.
 Vopsirea recipientelor se face cu scopul de a se putea deosebi
mai uşor, după culoare, un recipient umplut cu un anumit gaz, de
recipientele umplute cu alte gaze. Prin vopsire, suprafaţa exterioară
a recipientelor se protejează împotriva ruginii.
Culorile de identificare a recipientelor transportabile sînt prevă-
zute în STAS 5189-57. Culorile de identificare a recipientelor trans-
portabile pentru corp, inele de identificare şi inscripţii sînt date în
tabela 12.
Tabela 12
Culorile de identificare a recipientelor transportabile

Culoarea pentru:
Denumirea gazului
corp inel sau inele j inscripţie

Acetilenă brună roşie albă

Acid cianhidric galbenă albă neagră
Aer cenuşie neagră
desdiisă
Amoniac verde galbenă şi roşie neagră
Argon argintie — neagră
Azot neagră» — albă
Bioxid de carbon neagră albă neagră
Bioxid de sulf neagră galbenă neagra
Ciclopropan brună — i albă
Clor galbenă verde ' albă
Cloniră de etil neagră galbenă şi roşie neagra
Clorură de metil cenuşie galbenă şi roşie |' albă
Etilena brună verde albă
Fosgen galbenă ' — 1 neagră
Heliu argintie i — neagră
Hidrogen brună albă neagră
Hidrogen sulfurat brună galbenă neagră
Neon argintie ! neagră
Oxid de etilena galbenă roşie neagră
Oxigen tehnic albastră — 1 albă

b. încărcarea recipientelor

încărcarea recipientelor transportabile sub presiune trebuie să

se facă respectîndu-se normele de tehnica securităţii şi instrucţiunile
tehnice în vigoare.
Astfel, înainte de încărcare, întreprinderile care execută aceasta
operaţie sînt obligate să verifice fiecare recipient în parte.
Toate recipientele prezentate pentru încărcare trebuie să aibă o
presiune remanentă pentru constatarea naturii gazului care a fost în
recipient. Presiunea remanentă din recipient permite totodată să se
verifice dacă robinetele cu ventil închid etanş.
Presiunea remanentă a recipientelor trebuie să fie de cel puţin
0,5 kgf/cm2.
Recipientele folosite pentru gaze combustibile, înainte de încăr-
care trebuie supuse unei degresări, iar recipientele pentru gaze coro-
sive se golesc de apa care eventual ar putea să o conţină.
La recipientele de acetilenă, înainte de încărcare trebuie să se
controleze dacă masa poroasă şi cantitatea necesară de acetonă au
fost verificate şi completate. »
în perioadele cu temperaturi înalte presiunea interioară nu
trebuie să depăşească valorile admisibile. De aceea, recipientele se
încarcă pînă la o anumită limită.
In cazul recipientelor cu gaze comprimate, umplerea se face ast-
fel, încît la o temperatură a gazului de + 4 0 ° C presiunea interioară
să nu depăşească cu mai mult decît lO^/o presiunea de încărcare.
Presiunea de încărcare a recipientelor pentru gaze comprimate
trebuie să fie cea indicată pe recipient.
Umplerea recipientelor cu gaze lichefiate conform normelor teh-
nice are o deosebită importanţă, deoarece recipientele fiind închise
complet, la ridicarea temperaturii, gazul. se destinde şi presiunea

Tabela IS
încărcarea maximă pentru gaze lichefiate

Coeficientul Coeficientul
Denumirea gazului de umplere, Denumirea gazului de umplere,
kg/l kg/l
11

Acid clorhidric 0,42 Acid fluorhidric 0,80

Bioxid de carbon 0,75 Amoniac 0,51
Etan 0,275 Bioxid de sulf 1,19
Etilenă 0,275 Bromură de meţtil 1,39
Monoclor-trifluor-metan Butadien 0,502
(freon 11) 0,90 n-Butan 0,502
Acid cianhidric 0,57 Izobutan 0,47
Ciclopropan 0,48 Hidrogen sulfurat 0,63
Clor 1,19 Monometil-amină 0,54
Clorură de etil 0,79 Dimetil-amină 0,44
Clorură de metil 0,78 Trimetil-amină 0,34
Clorură de vinii 0,78 Monoclor-difluor-metan 0,90
Diclor-difluor-metan 1,08 Oxid de etilenă 0,76
Eter metilic 0,56 Propan 0,40
Monoetil-amLnă 0,60 Prcpilenă 0,40
Fosgen 1,19 T^traoxid de azot 1,20
creşte foarte mult. în tabela 13 sînt date limitele de încărcare
maximă a recipientelor cu diferite gaze lichefiate, în kg, pe fiecare
litru de capacitate a recipientului.

c. Controlul recipientelor

Recipientele trebuie să se verifice înainte de fiecare încărcare.

De asemenea, repararea lor trebuie să se facă la timp şi numai de
către întreprinderile autorizate.
Recipientele care se află în exploatare se verifică la întreprinde-
rile un4e acestea se încarcă.
Verificarea periodică a recipientelor, cu excepţia celor pentru
acetilenă, constă din: controlul inscripţiilor, controlul stării generale
a recipientului, verificarea greutăţii şi a capacităţii şi încercarea de
presiune cu lichid.
Verificarea trebuie să se efectueze în încăperi luminoase şi bine
ventilate, în care temperatura să fie de cel puţin +15®C.
Recipientele care urmează să fie verificate trebuie curăţite bine
în interior şi la exterior şi spălate cu apă. Recipientele de clor se
pot spăla cu lapte de var şi apă.
Resturile de gaz din recipiente trebuie să fie evacuate în insta-
laţii speciale.
Controlul recipientelor se efectuează cu scopul de a se constata
starea pereţilor din punctul de vedere al coroziunii, fisurilor, defor-
mărilor şi alte defecte. Totodată se stabileşte dacă buteliile prezintă
destulă siguranţă şi se mai pot folosi în continuare. Recipientele sînt
supuse încercării de presiune cu lichid, pentru a se verifica dacă ele
rezistă fără a se fisura şi fără a curge sau a prezenta deformaţii per-
manente. Lichidele folosite pentru efectuarea probei nu trebuie să
fie nocive pentru sănătatea muncitorilor şi să nu atace metalul din
care este executat recipientul. încercarea se execută în boxe speciale,
închise pe trei laturi cu pereţi rezistenţi înalţi de 2—2,20 m.
Recipientul care urmează să fie verificat se fixează în poziţie
verticală, astfel încît să nu se răstoarne în timpul încercării. în
timpul ridicării presiunii, personalul care execută proba trebuie să
stea la distanţă şi să urmărească creşterea presiunii la manometru.
Presiunea în recipient trebuie să crească treptat şi continuu, fără
şocuri.
încercările se fac la valorile presiunilor menţionate pe recipient
sau conform instrucţiunilor D.G.M.S.I., şi anume:
— recipientele pentru gaze comprimate se încearcă la o presiune
egală cu 1,5 ori presiunea de încărcare, dar cel puţin cu 5 kgf cm-
peste presiunea de încărcare, dacă aceasta este mai mică decît
10 kgf/cm^;
 — recipientele pentru gaze dizolvate se încearcă la o presiune
de 60 kgf/cm-, în cazul acetilenei dizolvate (dacă recipientul nu
este prevăzut cu masă poroasă) şi la 12 kgf/cm'^, în cazul amonia-
cului dizolvat.
In tabela 14 este dată presiunea de încercare la proba hidraulică
a recipientelor pentru cîteva gaze lichefiate.
Tabela 14
Presiunea de încercare la proba hidraulică a recipientelor
pentru gaze lichefiate

I Presiunea de | Presiunea de
Felul gazului i încercare Felul gazului încercare
kgf/cm^ kgf/cm-

Amoniac 35 Eter 10
Bicloniră de sulf 8 Etilen 225
Bioxid de carbon 190 Fosgen 30
Bioxid de sulf 15 Gaz petrolier 15
Butilenă 10 Hidrogen sulfurat 45
Clor 30 Izobutilenă 10
Clorură de metil 16 Metilaminâ 14
Clorură de etil 10 Etilamină 10
Diclor-difluor-metan 13 Tetraoxid de azot 30

încercarea de presiune hidraulică se consideră reuşită dacă în

urma acestei operaţii recipientul nu prezintă neetanşeităţi, fisuri,
porozităţi sau deformaţii permanente.
Coborîrea presiunii, după verificare, trebuie să se facă lent, pînă
la scăderea completă a presiunii din recipient.
Verificarea periodică a recipientelor transportabile cu acetilenă
dizolvată constă în verificarea periodică a recipientelor cu şi fără
masă poroasă şi verificarea anuală şi suplimentară a masei poroase.
Verificarea periodică a
recipientelor fără masă
poroasă se face la un in-
terval de 8 ani.
Verificarea recipiente-
lor cu masă poroasă con-
stă dintr-o încercare
pneumatică şi se face la
un interv al de 2 ani. Acea-
stă î n c e r c a r e se f a c e cu Fig- 74. Schema instalaţiei pentru în-
azot. Pentru efectuarea cercarea recipientelor de acetilenă:
^ — rezervor de apă; 2 — rocipient de ace-
probei pneumatice, reci- tilenă; 3 - recipient de azot; 4 - reduc-
pientul trebuie să fie seu- ^^r de presiune; 5 — manometru; 6 — ro-
r j ^ binet pentru admisia gazului; 7 — robinet
rundat intr-Un rezervor cu pentru evacuarea gazului.
apă de dimensiuni corespunzătoare. Scufundarea se face pentru ca
în cazul unei explozii aceasta să fie atenuată de coloana de apă care
se află deasupra recipientului. Se recomandă ca rezer\^orul să fie
executat din metal. Recipientul se fixează în poziţie orizontală pe un
suport special şi se scufundă la o adîncime de circa 1 m. Apoi re-
cipientul se încarcă cu un gaz inert (azot). In timpul ridicării pre-
siunii muncitorii trebuie să stea la 5—6 m depărtare de rezervor,
urmărind presiunea la manometru.
în fig. 74 se reprezintă schema unei instalaţii pentru efectuarea
probei pneumatice la recipientele de acetilenă.

d. Măsuri generale de tehnica securităţii

Exploatarea recipientelor trebuie să se facă respectînd normele

de tehnica securităţii.
Pentru evitarea accidentelor este necesar ca instruirea munci-
torilor să se facă la im nivel corespunzător şi să se ia măsuri pentru
c\ se crea condiţii lipsite de pericole.
Eliberarea din magazie a recipientelor, în cadrul întreprinderilor,
trebuie să se facă astfel, încît să se excludă posibilitatea schimbării
destinaţiei acestora.
Transportul recipientelor de la depozit la locul de muncă tre-
buie să se facă cu mijloace de transport corespunzătoare. Ele
trebuie să fie bine fixate pe mijlocul de transport, astfel încît să se
evite căderea lor, iar descărcarea trebuie să se facă cu atenţie. La
locul de muncă recipientele trebuie să se aşeze în poziţie v erticală
şi să fie bine fixate pe suporturile respective.
Pentru evitarea exploziilor datorită încălzirii peste limita admisă
a recipientelor, acestea trebuie să fie protejate împotriva razelor
solare, a flăcărilor deschise, precum şi împotriva căldurii radiante.
Recipientele care se află în încăperi trebuie să fie aşezate la o dis-
tanţă de cel puţin 1 m de radiatoarele de încălzire şi la cel puţin
10 m depărtare de sursele de căldură cu foc deschis sau sobe. în
cazul cînd aparatele de încălzire sînt prevăzute cu ecrane care pro-
tejează recipientele împotriva unei încălziri locale, distanţa între
ecrane şi recipiente trebuie să fie în acest caz de cel puţin 100 mm.
Recipientele cu acetilenă dizolvată sau cu gaze lichefiate pre-
zintă pericole mari în ceea ce priveşte incendiile.
în cazul recipientelor cu acetilenă, creşterea rapidă a presiunii
se produce la o temperatură de peste 70—IS^'C. Creşterea presiunii
are loc, deoarece o dată cu creşterea temperaturii scade solubilitatea
acetilenei în acetonă.
O atenţie deosebită trebuie să se acorde recipientelor în cazul
cînd se lucrează la temperaturi scăzute. în timpul iernii, din cauza
fragilităţii metalelor, provocată de temperatura scăzută, recipientele
pot exploda uşor dacă sînt supuse şocurilor mecanice, lovirilor etc.
Cînd se folosesc recipiente cu gaze combustibile în încăperi
închise, o atenţie deosebită trebuie să se dea etanşeităţii robinetelor
cu ventil, deoarece în cazul scăpării gazelor se pot produce explozii.
La deschiderea robinetelor cu ventil, muncitorii nu trebuie să
stea în faţa deschiderii racordului, ci numai lateral. în cazul în
care recipientul conţine gaze inflamabile, această operaţie trebuie să
se facă la o distanţă suficientă de locurile de muncă, cît şi de locu-
rile unde se produc scîntei sau flăcări care ar putea duce la aprin-
derea gazului.
Recipientele pentru gaze combustibile, înainte de a fi date în
exploatare, trebuie să fie supuse unui control pentru a se constata
dacă nu prezintă urme de ulei sau de grăsimi. Dacă aceste urme
există trebuie să se ia măsuri pentru îndepărtarea lor şi numai după
aceea se poate deschide robinetul cu ventil. Prezenţa grăsimilor şi
uleiurilor la recipientele de oxigen după cum s-a mai arătat, este
foarte periculoasă.
In timpul iernii, dacă robinetul cu ventil îngheaţă, dezgheţarea
nu se poate face decît cu cîrpe curate, înmuiate în apă fierbinte,
care se aplică pe locul îngheţat.
Cînd presiunea gazului din recipient este mai mare decît pre-
siunea necesară consumului, se foloseşte un reductor de presiune,
care se fixează la racordul robinetului cu ventil al recipientului.
Trebuie avut în vedere că reductoarele nu se pot folosi decît
pentru gazele pentru care au fost destinate. Reductoarele se vopsesc
în culoarea convenţională a gazului respectiv, la fel ca şi recipientul
sub presiune la care se montează. Reductorul trebuie să fie prevăzut
cu un manometru şi o supapă de siguranţă cu arc, reglată la pre-
siunea maximă de lucru a recipientului.
Reductoarele de presiune trebuie verificate înainte de folosire
în ceea ce priveşte etanşeitatea, îndepărtîndu-se cele care nu cores-
pund. La montarea reductoarelor de presiune pentru oxigen trebuie
îndeplinită condiţia de etanşare fără să se folosească în acest scop
materiale care conţin unsori sau substanţe grase.
La deschiderea robinetului recipientului, muncitorii nu trebuie
să stea în dreptul capacului reductorului dempcoiuno, . ,,
I «STITliTUL PO(JT':i$f
i T I M I Ş O ..
1 BliLIOTPC» rtWTi»' . »
 In încăperile industriale în care se utilizează recipiente um-
plute cu gaze periculoase din punctul de vedere al incendiilor pre-
cum şi gaze dăunătoare sănătăţii (toxice), trebuie să se prevadă
instalaţii de ventilare corespunzătoare, care să funcţioneze continuu.

4. MAŞINI PENTRU COMPRIMAREA ŞI TRANSPORTUL GAZELOR

După principiul de funcţionare, maşinile pentru comprimarea

şi transportul gazelor se clasifică în maşini cu piston, rotative şi
centrifugale.
La exploatarea acestor utilaje pot avea loc avarii şi accidente
din mai multe cauze, printre care se pot menţiona: formarea ames-
tecurilor explozive de vapori de ulei şi aer, şi depunerea de ulei
oxidat pe suprafaţa interioară a conductelor de aer. Dacă concen-
traţia vaporilor de ulei în mediul de aer comprimat ajunge între
limitele de 6—ll®/o, amestecul poate exploda la o temperatură de
+ 200°C şi chiar la o temperatură mai joasă, dacă se foloseşte
ulei de compresor de calitate inferioară.
Compuşii oxidaţi aflaţi în conductele de aer, pot provoca explozii
chiar la temperaturi mai joase (de circa -^60°C). Aceste explozii se
pot produce şi datorită unor lovituri sau şocuri ale conductelor.
în general, avariile şi accidentele au loc datorită exploatării
necorespunzătoare .şi a nerespectării instrucţiunilor tehnice elaborate
pentru aceste instalaţii şi anume:
— folosirea uleiurilor de cahtate necorespunzătoare pentru un-
gerea cilindrilor compresoarelor (avînd temperatura de inflamabili-
tate mai joasă decît cea prescrisă de 240''C);
— necurăţirea regulată a rezervoarelor de aer şi a separatoare-
lor de ulei;
— depăşirea temperaturii aerului comprimat (160°C în compre-
soarele cu o singură treaptă şi 140^C în cele cu mai multe trepte),
datorită răcirii necorespunzătoare a compresoarelor. In cazul cînd
se introduce în compresor aer umed şi impurificat, se produce acu-
mularea apei condensate, din care cauză au loc distrugeri datorită
lo\âturilor de berbec şi chiar scoaterea din funcţie a compresorului.
De asemenea se produc accidente mecanice datorită lipsei îngră-
dirilor de protecţie la toate piesele în mişcare ale compresoarelor
şi ale motoarelor care le acţionează.
Pentru exploatarea compresoarelor în ct)ndiţii lipsite de pericol
este necesar ca personalul care le deserx eşte să fie calificat în mod
corespunzător şi să fie instruit asupra normelor de tehnica securi-
tăţii. Pentru evitarea accidentelor, o importanţă mare are interzice-
rea efectuării lucrărilor de reparaţii şi reglări în timpul funcţionării
compresoarelor.
Compresoarele acţionate cu motoare electrice pot produce acci-
dente datorită curentului electric (arsuri, electrocutări). De aceea
este necesar să se prevadă o instalaţie de legare la pămînt a compre-
sorului şi a motorului electric şi să se ia măsuri pentru evitarea
deteriorării izolaţiei elementelor conducătoare de curent sau a altor
defecte, care pot cauza intrarea sub tensiune a părţilor metalice
care în mod normal nu sînt sub tensiune.
Pentru evitarea accidentelor, compresoarele trebuie întreţinute
în bună stare şi supravegheate în permanenţă. încăperile în care
se instalează compresoare trebuie să aibă un spaţiu suficient pentru
a permite accesul uşor şi fără pericole la toate părţile compresorului.
Normele de tehnica securităţii impun ca toate compresoarele
care au un debit mai mare decît 15 m^min, precum şi motoarele
de acţionare ale acestora, să se amplaseze în încăperi fără etaj,
rezistente la foc şi izolate de încăperile de producţie.
Pentru evitarea vibraţiilor, atît compresoarele cît şi motoarele
trebuie să fie montate pe fundaţii rezistente, care să nu fie legate
de pereţii clădirii.
Pardoselile şi scările din încăperile compresoarelor trebuie men-
ţinute permanent în stare curată. Nu este permisă vărsarea uleiului
pe pardoseală.
Temperatura din încăpere, în timpul iernii nu trebuie să fie mai
mică de + 1 0 ° C , iar în timpul verii nu trebuie să depăşească
26°C. încălzirea trebuie să se facă de la o instalaţie centrală sau cu
sobe care să fie alimentate din afara încăperii compresoarelor.
încăperea trebuie să fie bine iluminată, astfel încît să se asigure
posibilitatea deservirii normale şi în siguranţă.
Pentru uşurarea deservirii elementelor compresorului care se
găsesc la înălţimi trebuie să se prevadă platforme şi scări care să
corespundă condiţiilor impuse de protecţia muncii.

a. Elementele instalaţiilor de aer comprimat

Fiecare compresor amplasat într-o încăpere trebuie să funcţio-

neze independent de celelalte şi să fie acţionat separat. De ase-
menea, fiecare instalaţie pentru comprimarea aerulfti trebuie să fie
prevăzută cu elemente proprii, şi anume: o conductă de aspiraţie
(prin care aerului din exterior pătrunde în instalaţie pentru a fi
comprimat); un filtru de aer pentru curăţirea de praf a aerului aspi-
rat; un compresor (utilajul în care are loc comprimarea aerului
pînă la presiunea de regim); armătura compresorului; motorul de
acţionare (motor electric, motor Diesel etc.); răcitoare de aer; rezer-
vorul-tampon sau recipientul de aer; conducta de refulare (pentru
transportarea aerului comprimat la instalaţiile de consum).
La amplasarea conductei de aer trebuie să se controleze dacă în
apropiere nu există întreprinderi sau ateliere care degajă gaze sau
vapori ce impurifică aerul înconjurător şi să se determine direcţia
vînturilor predominante din regiune. în general, priza de aer se
amplasează în exteriorul încăperii.
Pentru asigurarea securităţii este necesar să se efectueze un
control regulat în ceea ce priveşte buna funcţionare a instalaţiei,
cu instrumente corespunzătoare.
Pentru presiuni mai mari de 300 kgf/cm-, la ultima treaptă de
compresie se prevăd două manometre. De asemenea, manometrele
se prevăd şi pentru indicarea presiimii aerului din răcitoarele inter-
mediare, atunci cînd acestea sînt situate la o distanţă mai mare
decît 5 m de compresor sau sînt amplasate într-o încăpere separată
de acesta.
Pe răcitoarele intermediare, pe recipientele şi pe conductele
sub presiune şi înaintea robinetului de închidere se prevăd supape
de siguranţă.
Pentru a evita depăşirea presiunii peste limita admisă se prevăd
regulatoare automate. Ele decuplează compresorul sau îl trec la
mersul în gol, atunci cînd presiunea depăşeşte valoarea admisibilă.

b. Ungerea compresoarelor
In cazul cînd nu se respectă regulile de tehnică a securităţii, la
deservirea acestor utilaje se pot produce accidente datorită arderii
şi exploziei vaporilor de ulei de ungere sau a produselor de des-
compunere a acestuia.
Vaporii de ulei amestecaţi cu aerul se pot aprinde uşor din
cauza unei scîntei sau, în cazul cînd temperatura aerului comprimat
este ridicată, se pot autoaprinde. în cazul cînd aerul comprimat
încălzit, care intră în rezervorul de aer, conţine vapori de ulei,
se formează un amestec explozibil, iar la temperatura de 200^C
are loc descompunerea uleiului, cu formare de acetilenă şi alte
hidrocarburi, ceea ce măreşte pericolul de explozie.
Prezenţa prafului în aerul comprimat prezintă un alt pericol
de explozie, în special dacă acesta conţine şi vapori de ulei. Acest
amestec se poate autoaprinde prin încălzire sau datorită unei scîn-
tei produse de o descărcare electrică.
La formarea sarcinilor electrostatice contribuie aerul încărcat
cu praf, viteza mare de deplasare a aerului, precum şi rugina de
pe ţevi.
 Pentru prevenirea acumulării sarcinilor electrostatice trebuie
luate următoarele măsuri: legarea la pămînt a compresorului, a
rezervorului de aer şi a conductelor; împiedicarea oxidării pereţilor
interiori ai ţevilor, prin aplicarea unor straturi de protecţie anti-
corosive; curăţirea periodică de rugină a tuturor părţilor metalice
ale instalaţiei; curăţirea de praf a aerului comprimat.
Pentru evitarea pericolelor de explozie, ungerea cilindrilor com-
presoarelor trebuie să se facă folosind ulei de compresor special,
cu viscozitate mare şi cu temperatură de aprindere a vaporilor cît
mai înaltă.
Pentru înlăturarea pătrunderii uleiului în conductele de aer şi
pentru evitarea depunerilor de ulei pe pereţii cilindrilor compre-
soarelor, ai conductelor şi ai rezervoarelor de aer, este necesar ca
ungerea compresoarelor să se facă cît mai moderat. Afară de
aceasta, pe reţeaua aerului comprimat trebuie să se prevadă
separatoare de ulei şi de apă, din care să se îndepărteze zilnic ule-
iul, apa şi reziduurile care se depun.
Separatoarele de ulei şi de apă se montează de obicei între trep-
tele de comprimare, imediat la ieşirea din răcitoare, cum şi după
ultima treaptă de comprimare. în fig. 75 se reprezintă un separator
de ulei şi de apă de tip centrifugal. Aerul intrînd în rezer\^orul 1
prin racordul 2 întîlneşte în calea lui discul 3, prevăzut cu nişte
deschideri 4 înclinate, care schimbă mişcarea aerului dintr-o mişcare
rectilinie într-o mişcare circulară. Particulele de
apă şi de ulei capătă o mişcare centrifugală şi
fiind mai grele, sînt proiectate spre pereţii re-
zervorului. De aici ele se deplasează spre fun-
dul rezervorului şi sînt evacuate prin robinetul 5.
Ungerea compresoarelor se face prin bar-
botare, prin pulverizare şi prin introducerea di-
rectă a uleiului în cilindri.
La compresoarele verticale cu acţiune sim-
plă, ungerea se face prin barbotare. în acest caz,
în carterul compresorului se toarnă ulei pînă
la un nivel la care bielele şi contragreutăţile vin
în atingere cu el. în timpul funcţionării com-
presorului, bielele şi contragreutăţile agită ule-
iul, care astfel se răspîndeşte pe pereţii cilin-
drului. Acest procedeu de ungere nu necesită o
întreţinere specială, dar necesită menţinerea ni- Fig. 75. Separator
velului uleiului la înălţimea necesară. Dacă ni- ele ulei şi de apă
velul uleiului se ridică prea mult se măreşte con- de tip centrifugal.
^sumul acestuia, ceea ce are ca urmare acumularea uleiului pe par-
tea superioară a cilindrilor şi depunerea calaminei pe pereţii cilin-
drului, pe segmenţi şi pe supape. Aceasta duce la descompunerea
uleiului în cilindri şi la pericolul de explozie. In cazul cînd nivelul
uleiului este prea coborît, ungerea cilindrilor se face insuficient,
ceea ce poate provoca de asemenea avarii.
Ungerea prin pulverizare se realizează prin introducerea uleiu-
lui direct în aerul aspirat de compresor unde are loc pulverizarea
lui sub formă de ceaţă datorită vitezei mari a curentului de aer.
Pentru introducerea directă a uleiului în cilindri se utilizează
şresoarele. Ele se construiesc pentru unul sau mai multe puncte de
ungere. Buna funcţionare a gresoarelor necesită respectarea urmă-
toarelor măsuri: să se alimenteze gresoarele cu ulei curat, fără
impurităţi mecanice; cantitatea de ulei din baia de ulei a gresoa-
relor să se găsească la un nivel corespunzător; să se verifice siste-
matic gradul lor de uzură.
Dezavantajul gresoarelor îl constituie lipsa indicatoarelor de
debitare a uleiului.
Pentru ungerea forţată a unor compresoare se folosesc pompe
cu roţi dinţate.
Ele prezintă siguranţă în funcţionare şi au o construcţie simplă.
Debitarea uleiului se face la distanţe destul de mari, asigurind nu
numai ungerea, ci şi răcirea suprafeţelor în frecare, datorită circu-
laţiei uleiului.

c. Răcirea compresoarelor de aer

Pentru menţinerea temperaturii compresoarelor între limitele

admisibile, ele trebuie prevăzute cu dispozitive de răcire cu aer sau
cu apă-i Cu cît gradul de comprimare este mai mare, cu atît
temperatura aerului este mai înaltă. Dacă aerul este comprimat în
mai multe trepte, fără răcire intermediară, temperatura creşte foarte
mult, ceea ce duce la explozia compresorului şi la accidente. La
compresoarele mici răcirea se face cu aer, în care scop cilindrii se
prevăd cu aripioare la exterior. La compresoarele cu debit mijlo-
ciu şi mare cilindrii sînt răciţi cu apă, în care scop ele se prevăd cu
cămăşi prin care circulă apa de răcire.
Compresoarele construite cu două sau cu mai multe trepte se
utilează cu răcitoare intermediare, în care aerul este răcit cind trece
de la un cilindru la altul.
 Cînd apa de răcire parcurge un circuit închis, la ieşirea ei din
compresor este trecută prin turnuri de răcire, de unde se reîntoarce
într-un rezervor pentru apă rece.
Ţevile şi cămăşile de apă trebuie să fie curăţite periodic de
piatra care se depune pe pereţii lor, deoarece aceasta împiedică
schimbul de căldură. Pentru evitarea
accidentelor datorită uzurii ţevilor de
răcire, acestea trebuie supuse unor veri-
ficări periodice.
Apa de răcire trebuie să fie curată şi
să nu fie dură, pentru ca pe pereţii in-
stalaţiilor de răcire să se depună cît
mai puţină piatră.
In timpul iernii, pentru evitarea în- Fig. 76. Schema dispozitivu-
ghetării apei, aceasta trebuie evacuată pentru oprirea automată
din instalaţia de răcire cînd compresorul , ^ compresorului:
f . w ^ ^ , ^ i — manometru; 2 — sursă de cu-
nu tuncţioneaza, prevazmdu-se m acest rent; 3 — electromagnet; 4 — la-
scop dispozitive de golire corespunză- r/dl^rg^^rcta' L^Ut^te^an:
toare. mentare» cu^ apâ; 5 — acul mano-
^ . .. 1 . metrului care închide circuitul
Apa necesara racini compresorului electric,
este refulată, cu ajutorul pompelor, de
la reţeaua de apă sau dintr-un rezervor de apă prevăzut cu indica-
toare de nivel. Pentru mărirea siguranţei în exploatare, instalaţia de
răcire se prevede cu dispozitive de semnalizare automată, în cazul
întreruperii sau scăderii brusce a debitului de apă şi cu dispozitive
pentru oprirea automată a compresorului, în cazul întreruperii ali-
mentării cu apă de răcire (fig. 76).
Dispozitivul este prevăzut cu un manometru, care este racor-
dat cu motorul de acţionare a compresorului.
Cînd presiunea din conducta principală de apă scade, acul ma-
nometrului închide circuitul electric; prin bobina electromagnetului
trece un curent electric şi întrerupătorul de pornire deconectează
compresorul.
în afara răcitoarelor intermediare, între cilindrul de înaltă pre-
siune şi rezervorul de aer se recomandă să se instaleze şi un răcitor
final pentru condensarea vaporilor de apă şi de ulei conţinuţi
în aerul comprimat, precum şi pentru răcirea acestuia din urmă
înainte de a intra în răcitor.
Evitarea pătrunderii picăturilor de apă în rezervor înlătură po-
sibilitatea deteriorării uneltelor pneumatice care sînt acţionate cu
aer comprimat. De asemenea, se evită îngheţarea conductelor în
timpul iernii.
13 — Tehnica securităţii muncii în ind. chimică jgg
 înainte de reintroducerea apei de răcire în compresor, pentru
readucerea ei la temperatura iniţială (în cazul cînd se aplică sistemul
de răcire în circuit închis) se folosesc turnuri de răcire.

d. Rezervoare de aer

Instalaţiile de aer comprimat sînt prevăzute cu rezervoare de

aer comprimat. Rolul acestor rezervoare este de a amortiza şocurile
care se produc la funcţionarea compresoarelor şi de a înlătura va-
riaţiile de presiune din conductele de refulare în perioadele cîrid
consumul de aer nu este constant.
Rezervoarele de aer sînt prevăzute cu un manometru montat la
un robinet cu trei căi şi cu două flanşe (pentru racordarea conductei
de admisie şi pentru evacuarea aerului). De asemenea, pentru evita-
rea accidentelor, ele se prevăd şi cu o supapă de siguranţă ampla-
sată la partea lor superioară.
întreţinerea rezervoarelor de aer trebuie făcută cu multă grijă
avîndu-se în vedere pericolul pe care îl prezintă din punctul de
vedere al exploziilor şi accidentelor.
în timpul exploatării rezervoarelor de aer se pot produce explo-
zii din următoarele cauze:
— acumularea uleiului în interiorul lor sau pătrunderea aerului
încălzit, amestecat cu ulei;
— defectarea supapelor de siguranţă şi creşterea presiunii peste
limita admisă;
— construcţia defectuoasă a elementelor din care sînt construite;
— uzura pereţilor rezervorului.
Amplasarea rezervoarelor de aer comprimat se face pe fundaţii,
în aer liber, cît mai aproape de încăperea compresoarelor. Locul
în care se amplasează trebuie să fie deschis şi cît mai răcoros. în
cazuri speciale se pot instala rezervoarele de aer în interiorul
încăperilor.
Pentru evacuarea cît mai uşoară a apei şi a uleiului prin robi-
netul de golire, rezervoarele orizontale se amplasează cu o oarecare
înclinaţie.
în rezervoarele de aer presiunea aerului comprimat nu trebuie
să fie mai mare decît 8 at.
Asigurarea exploatării în bune condiţii a rezervoarelor de aer
comprimat se realizează prin luarea măsurilor corespunzătoare de
tehnică a securităţii printre care se pot arăta: evacuarea periodică,
de mai multe ori pe fiecare schimb, a impurităţilor care se acumu-
lează prin robinetele de golire; suflarea lor periodică cu aer com-
primat la presiune joasă; curăţirea periodică (cel puţin o dată la
şase luni); verificarea gradului de uzură al pereţilor la termenele
stabilite de organele I.S.C.I.R.
Rezervoarele trebuie să fie prevăzute cu o placă de timbru fixată
într-un loc vizibil pe care să fie indicată presiunea de regim. Dacă
într-o întreprindere se folosesc mai multe rezervoare, fiecare dintre
acestea trebuie să fie prevăzut cu o astfel de placă de timbru.
Pentru exploatarea în bune condiţii, rezervoarele de aer se pre-
văd cu scări şi platforme. Cu ocazia curăţirii şi spălării, rezervoa-
rele trebuie revizuite în cadrul întreprinderii care exploatează
instalaţiile de aer comprimat. Aceste operaţii se execută sub supra-
\ egherea unei persoane calificate, desemnată special de conducerea
tehnică a întreprinderii. în afară de aceasta, rezervoarele de aer
sînt supuse verificărilor periodice de către organele I.S.C.I.R. la
datele planificate, şi anume: revizia exterioară a rezervorului de aer
şi verificarea funcţionării armăturilor (o dată pe an, fără oprirea
funcţionării instalaţiei); revizia interioară (cel puţin o dată la 3 ani).

e. Compresoare de acetilenă

Pentru evitarea admisiei aerului şi a formării unui amestec explo-

zibil aer-acetilenă, la pornirea compresorului, gazometrul trebuie să
fie umplut cel puţin 1/3 din volumul său util.
Pentru evitarea admisiei aerului trebuie să se verifice, de aseme-
nea, etanşarea perfectă a conductelor în special pe partea de
aspiraţie.
în timpul funcţionării compresoarelor trebuie să se verifice buna
stare a mecanismelor de alimentare cu ulei şi cantitatea acestuia.
Alimentarea cu ulei nu trebuie să fie insuficientă (pentru a se evita
încălzirea) şi nici prea excesivă (pentru a se evita depunerile de
ulei şi calamină).
Dispozitivele de pornire şi motorul electric al compresorului se
amplasează în încăperi separate. Temperatura acetilenei după fie-
care treaptă nu trebuie să depăşească 140°C la compresoarele cu
două trepte şi 90°C la cele cu trei trepte. După răcirea acetilenei
în răcitoare speciale, temperatura nu trebuie să treacă de 35°C.
întreaga instalaţie trebuie să fie prevăzută cu o bună legare la pă-
mînt. Supapele de aspiraţie şi de refulare ale compresorului se con-
trolează şi se curăţă de calamină cel puţin o dată pe lună.
La compresoarele de acetilenă, care de cele mai multe ori sînt
cu trei trepte, se recomandă să se prevadă o răcire bună cu apă
între fiecare etaj de compresie.
în unele cazuri se folosesc compresoare amplasate sub apă, care
asigură nu numai o răcire bună, dar permit în acelaşi timp să se
 descopere imediat cele mai mici defecţiuni în ceea ce priveşte etan-
şeitatea. O bună măsură de siguranţă este aceea de a se prevedea
fiecare compresor cu un manometru cu telecomandă. Aceste mano-
metre opresc motoarele care acţionează compresoarele în cazul unei
întreruperi a alimentării cu acetilenă. Supapele de siguranţă, plasate
după fiecare compresor, se reglează la o presiune de 20—25 kgf/fcm-,
în funcţie de presiunea de umplere şi de temperatura mediului în-
conjurător. Pentru mărirea securităţii, în ultimul timp se utilizează
dispozitive de siguranţă speciale care intră în funcţiune la creşterea
temperaturii gazului şi care sînt montate la partea de refulare a
compresorului. Aceste dispozitive sînt prevăzute cu „palpatoare" de
temperatură, care sînt legate de un termometru cu telecomandă, care
conectează sau deconectează motorul compresorului, imediat ce ga-
zul atinge o anumită temperatură (de exemplu 70°C). Variaţiile de
temperatură ale gazului sînt periculoase şi au loc în lipsa apei de
răcire, cînd este în cantitate insuficientă sau atunci cînd ungerea
este defectuoasă.
Toate manometrele cu telecomandă, în măsura în care acestea
se află în contact direct cu acetilena, precum şi toate termometrele
cu telecomandă conectate prin relee şi prin dispozitive de comu-
tare, trebuie instalate într-o cameră separată, izolată de sala com-
presoarelor. Aparatele de măsurat şi de control trebuie să fie de
bună calitate: corecta lor funcţionare trebuie controlată în perma-
nenţă.
Compresoarele se prevăd cu cîte un separator de ulei şi de apă
precum şi cu uscătoare pentru gaze. Ele se amplasează în spatele
fiecărui compresor. Spaţiul liber din interiorul separatoarelor de
ulei se umple cu inele Raschig. De asemenea, în uscătoare, în
special în cazul înlocuirii materialului de deshidratare, trebuie să
se evite eventuala formare a unui spaţiu liber. Din acest punct de
vedere este indicat să se monteze trei sau patru uscătoare mici, în
locul unuia mare. în prezent, se folosesc uscătoare cu gel de silice,
la care însă s-a constatat că pot prezenta surse suplimentare de
pericole. Materialul de deshidratare este regenerat, de cele mai
multe ori cu ajutorul aerului cald. în fabricile combinate în care se
produce acetilenă şi oxigen este preferabil ca în locul aerului să se
utilizeze azot deshidratat, deoarece gelul de silice poate suferi în
anumite condiţii o polimerizare. Această polimerizare este iniţiată
de combinaţii ale azotului, care provin datorită prezenţei urmelor
dă amoniac. Astfel cu timpul poate avea loc o acumulare atît de
mare a produselor de polimerizare, încît acestea să se condenseze
în conducte, formînd un material răşinos. îndepărtarea acestor pre-
cipitate răşinoase este dificilă şi necesită un timp îndelungat; dacă
în recipientele de acetilenă se depune acest precipitat, ele devin
inutilizabile.
In cazul cînd se utilizează ca agent de deshidratare clorură de
calciu sau carbură de calciu, trebuie să se prevadă mijloacele ne-
cesare pentru separarea prafului, care poate provoca accidente
grave.

f. Compresoare de amoniac

In cazul prezenţei unei scîntei, amoniacul în amestec cu aerul

poate să explodeze numai în limitele de explozie. De aceea la com-
presoarele de amoniac se admite utilizarea utilajelor electrice obiş-
nuite care nu produc scîntei (electromotoare în scurtcircuit, he-
bluri şi corpuri de iluminat închise etanş). Pe partea de refulare a
compresorului, între cilindru şi ventilul de închidere se prevede o
supapă de siguranţă prin care amoniacul trece în conducta de ab-
sorbţie, în cazul unei presiuni excesive.
Supapa de siguranţă trebuie să se deschidă în cazul cînd dife-
renţa între presiunea părţii de refulare şi a celei de aspiraţie este
de 17—18 at.
Una din cauzele principale care provoacă explozii la instalaţiile
de compresoare pentru amoniac o constituie existenţa fisurilor în
flanşele armăturii de fontă. Aceste fisuri se produc în cazul cînd
strîngerea garniturilor se face neuniform. De aceea este necesar să
se înlocuiască, pe cît posibil, armăturile de fontă cu cele de oţel.

g. Compresoare de oxigen

Pentru comprimarea oxigenului se utilizează compresoare a căror

construcţii sînt asemănătoare cu cele pentru aer. Compresoarele de
oxigen se deosebesc într-o oarecare măsură în privinţa construcţiei
pistoanelor şi cilindrilor, datorită pericolului pe care îl prezintă
oxigenul.
Deoarece oxigenul este un oxidant foarte puternic, toate orga-
nele compresorului care vin în contact direct cu oxigenul se execută
din bronz sau din oţel inoxidabil. Ţinînd seamă de faptul că în
prezenţa uleiului sau a substanţelor grase oxigenul aflat sub pre-
siune produce explozii, drept lubrifiant se foloseşte apa. Din această
cauză etanşarea între piston şi cilindru se realizează cu ajutorul unor
mufe din fibre degresate.
Manometrele compresoarelor de oxigen se vopsesc în culoarea
albastru deschis şi în prealabil se degresează, se încearcă şi se
plumbuiesc. Pe cadranul manometrului se prevede inscripţia: „oxi-
gen, periculos pentru ulei".
La asamblarea şi la demontarea supapelor, cilindrilor şi a altor
organe care vin în contact cu oxigenul este necesar ca muncitorii
înainte de începerea lucrului să se spele bine pe mîini cu săpun.
De asemenea, toate sculele care se folosesc trebuie să fie spălate cu
diclor-etan sau cu benzină şi apoi uscate. Cilindrii, pistoanele şi
alte piese se spală, de asemenea, cu diclor-etan sau cu benzină şi
se usucă bine. înainte de începerea lucrărilor se scade presiunea din
cilindrii compresorului.

h. Măsuri generale de tehnica securităţii

Ia deservirea compresoarelor

Pentru deservirea acestor instalaţii fără pericole de accidente,

personalul de exploatare trebuie să cunoască bine regulile de deser-
vire şi. să respecte cu stricteţe regimul tehnologic al funcţionării,
în ceea ce priveşte presiunea şi temperatura.
îngrădirile în jurul curelelor de transmisie şi a tuturor părţilor
în mişcare ale compresoarelor trebuie să fie în bună stare şi sufi-
cient de rezistente.
Curăţirea părţilor în mişcare ale compresoarelor, precum şi orice
reparaţii (stringerea şuruburilor, fixarea penelor etc.) nu trebuie să
se efectueze în timpul funcţionării acestora. în cazul cînd se exe-
cută diferite lucrări asupra compresorului, în timpul opririi aces-
tuia, trebuie să se ia măsuri pentru prevenirea mişcării accidentale
ale părţilor compresorului. Pentru evitarea accidentelor datorită
presiunii remanente din compresor sau din conducte, la demonta-
rea acestora se vor lua măsuri speciale de siguranţă, şi anume: pre-
siunea trebuie redusă pînă la presiunea atmosferică, şuruburile tre-
buie să se desfacă treptat fără a se scoate deodată toate piuliţele.
Este interzis să se strîngă îmbinările de pe conductele principale de
aer şi oxigen care se află sub presiune.
Manipularea uleiului în secţii, mai ales în apropierea compre-
sorului, este interzisă. Ungerea compresorului în timpul funcţionării
se poate face numai cu ajutorul ungătoarelor fixe, aflate pe acesta,
sau cu ajutorul ungătoarelor speciale.
în timpul opririlor programate trebuie să se execute toate re-
paraţiile mici care sînt necesare şi să se verifice toate elementele
instalaţiei. înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei trebuie să
se ^ erifice calitatea reparaţiilor.
 Uleiul folosit pentru ungerea cilindrilor compresoarelor trebuie
sa corespundă calităţii indicate de instrucţiunile privitoare la de-
servirea instalaţiei.

i. Conducte pentru transportul fluidelor

Aceste conducte se execută de obicei dm oţel tras. Ele trebuie

să corespundă standardelor respective în ceea ce priveşte calitatea
materialului, dimensiunile şi procedeele de execuţie.
In conducte aerul se destinde din care cauză vaporii de apă se
condensează. Aceştia au un efect dăunător, atît asupra uneltelor
pneumatice care se exploatează, cît şi asupra conductelor însăşi
provocînd ruginirea lor.
Pentru protejarea conductelor împotriva îngheţului, acestea tre-
buie acoperite cu materiale izolante sau trebuie amplasate sub pă-
mînt la o adîncime de minimum 0,8 m. In acest caz, în locul îm-
binărilor cu flanşe trebuie să se prevadă guri de control.
în caz de îngheţ, încălzirea trebuie să se facă cu apă caldă şi
în nici un caz cu flacără deschisă.
Pentru prevenirea deformării conductelor de aer, precum şi a
deteriorării îmbinărilor cu flanşe şi a altor îmbinări, la construcţia
conductelor trebuie să se prevadă posibilitatea dilatării lor dato-
rită variaţiilor de temperatură.
La ieşirea din compresor conductele de refulare trebuie prevă-
zute cu manometre pentru controlul permanent al presiunii aerului |
comprimat. ^ —^ i r
Dacă conductele de aer trec pe lîneă pereţi care nu rezistă la
incendii ele trebuie izolate pe porţiunea respectivă cu un strat de
material ignifug, avînd grosimea de cel puţin 100 mm.
Montarea conductelor de aer este interzisă pe lîngă locurile în
care există foc deschis sau în imediata lor apropiere. Dacă conduc-
tele de aer trec pe lîngă surse care emană căldură, ele trebuie astfel
construite, încît să se asigure ca temperatura aerului comprimat din
interiorul lor să fie mai joasă cu cel puţin TS^'C decît punctul de
aprindere a uleiului.
Conductele de aer trebuie bine protejate faţă de conductoarele
electrice, pentru a se evita intrarea sub tensiune în cazul atingerii
lor accidentale (de exemplu în cazul ruperii conductoarelor).
Pentru a se putea deosebi uşor fluidele care circulă prin con-
ducte, acestea se vopsesc în diferite culori convenţionale.
Ventilele pentru admisia diferitelor gaze în conducte prezintă
pericole la deservirea lor, întrucît nu sînt totdeauna perfect etanşe
Pentru împiedicarea accidentelor prin intoxicaţii se recomandă ca
ventilele-să nu fie amplasate în încăperi închise. Acţionarea lor este
recomandabil să se facă de la distanţă.
Conductele de gaze toxice sau inflamabile trebuie să fie bine
etanşate, iar îmbinările trebuie să fie încercate în prealabil cu o so-
luţie de săpun pentru descoperirea neetanşeităţilor.

5. BUTOAIE ŞI CISTERNE

Pentru evitarea accidentelor, construcţia şi utilizarea butoaielor

şi a cisternelor trebuie să se facă respectîndu-se instrucţiunile teh-
nice elaborate de D.G.M.S.I. şi normele de tehnica securităţii.
Construcţia acestor recipiente trebuie să fie rezistentă, deoarece
presiunea din interiorul lor poate varia între limite foarte largi.
De asemenea, trebuie să se ţină seamă de temperatura maximă la
care se pot găsi gazele.
Construcţia butoaielor şi cisternelor de obicei se face din tablă
de oţel.
Butoaiele pentru transportul gazelor lichefiate au o capacitate
de 100—1 000 1 şi sînt prevăzute cu cercuri de metal pentru mări-
rea rezistenţei.
Butoaiele se fixează pe platforme speciale, de pe care sînt în-
cărcate şi golite. Pentru micşorarea efortului fizic şi evitarea acci-
dentelor este necesar ca operaţiile de încărcare şi descărcare a bu-
toaielor să fie mecanizate.
Fiecare cisternă trebuie să aibă o gură de vizitare, care se am-
plasează în general la partea superioară a corpului cisternei.
Vagoanele cisterne sînt prevăzute cu platforme şi cu scări me-
talice, care se montează în apropierea gurii de vizitare. De ase-
menea, se prevede şi „mînă curentă" pe ambele părţi ale cisternei.
Izolarea termică a cisternelor ^e execută dintr-un material re-
zistent la foc.
Pentru exploatarea în bune condiţii, fără pericol de accidente,
cisternele trebuie să fie prevăzute cu o supapă de siguranţă, cu
robinete pentru introducerea şi evacuarea gazului, cu un mano-
metru şi cu un dispozitiv pentru controlul nivelului lichidului.
Supapele de siguranţă folosite la cisterne sînt de tipul supape-
lor cu arc. Supapa trebuie să fie astfel reglată, încît să intre în func-
ţiune la o depăşire a presiunii de regim cu cel mult 15®/o. Dacă
supapa de siguranţă nu prezintă suficientă siguranţă, din cauza
acţiunii gazului din cisterne (de exemplu la cisternele de clor).
atunci înaintea supapei se montează o membrană de siguranţă care
se sparge la o creştere a presiunii din cisternă cu cel mult 25Vo
peste presiunea de regim.
Pentru introducerea şi evacuarea gazului se utilizează robinete
prevăzute cu capace filetate. Racordurile robinetelor au pentru ga-
zele combustibile filetul pe stînga, iar pentru gazele incombustibile
— filetul pe dreapta.
Racordurile trebuie să aibă inscripţii care să indice fluidul din
cisternă (gaz sau lichid).
Cisternele pentru clor şi fosgen, la care armăturile se corodează
puternic, se prevăd cu cîte două robinete de umplere şi de golire
cu tub sifon.
Cisternele pentru gaze toxice sînt prevăzute cu o supapă cu
acţiune rapidă care opreşte automat trecerea gazului, în cazul în
care se sparge conducta.
Butoaiele pentru gaze lichefiate sînt prevăzute cu robinete pen-
tru umplerea şi golirea gazului. Butoaiele cu fundul concav au ro-
binetul acoperit cu un capac, iar cele cu fundul convex, în afară
de capac trebuie să mai aibă şi un manşon de protecţie.
Manometrele folosite la cisterne trebuie să fie verificate anual
de organele D.G.M.S.I. şi cel puţin o dată la trei luni de staţiile
de încărcare, cu ajutorul unui manometru de control.
Pe cadranul manometrului se marchează o linie de culoare
roşie, care indică presiunea nominală a recipientului.
La cisterne, armăturile se amplasează pe capacul gurii de \i-
zitare. Fiecare armătură trebuie să fie protejată cu un capac pre-
văzut cu orificii, prin care ies gazele cînd intră în funcţiune su-
papa de siguranţă sau cînd se sparge membrana de siguranţă.
Cisternele pentru oxigen lichid sînt prevăzute cu un manometru,
un indicator de nivel pentru lichid, o membrană de siguranţă (cal-
culată la o presiune de maximum 2 kgf/cm^), o supapă de sigu-
ranţă (reglată la o presiune maximă de 0,6 kgf cm^) şi un robinet
de purjare.
La umplerea cisternelor cu oxigen lichid, nivelul lichidului tre-
buie să se controleze în permanenţă cu ajutorul indicatoarelor de
nivel.
Personalul care deserveşte butoaiele şi cisternele pentru gaze
lichefiate trebuie să cunoască pericolul pe care îl prezintă aceste
recipiente, caracteristicile gazelor respective şi metodele nepericu-
loase de lucru.
In timpul exploatării, butoaiele şi cisternele trebuie să fie fe-
rite de supraîncălzire, iar cele pentru oxigen lichid^să JDO-

j WSTlTirUL POL!TEHf»Dli
\ TIm^vO î
t BIBLiOTJCA ^'^HmUi (
 sede toate armăturile protejate împotriva pătrunderii uleiului şi a
grăsimilor.
Demontarea armăturilor pentru reparaţii se poate face numai
după ce au fost evacuate gazele din recipientul respectiv. în locul
armăturilor se prevăd dopuri filetate.
La umplerea butoaielor şi cisternelor trebuie să se respecte cu
stricteţe coeficientul de umplere care este stabilit iniţial pentru fie-
care gaz lichefiat în parte. Umplerea peste limita fixată, urmată
de ridicarea temperaturii gazului nu este permisă.
Este necesar ca operaţiile de încărcare şi descărcare a butoaie-
lor să se facă mecanizat.
 CAPITOLUL IX

TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII LA DESERVIREA

CUPTOARELOR FOLOSITE ÎN INDUSTRIA CHIMICĂ

In industria chimică se folosesc cuptoare de construcţii foarte

A ariate în funcţie de destinaţia lor, de natura combustibilului şi de
construcţia focarului.
Cuptoarele, ca şi alte instalaţii de încălzit, prezintă pericole de
accidente, arsuri şi incendii, întrucît cea mai mică deteriorare a
căptuşelii sau a peretelui exterior poate provoca aprinderea construc-
ţiilor şi a materialelor aflate în apropiere. Pentru evitarea acestor
accidente, cuptoarele industriale se amplasează numai în încăperi
cu pereţi şi acoperişuri rezistente la foc.
Din acest punct de vedere, o importanţă mare are felul com-
bustibilului folosit şi sistemul de alimentare şi de ardere a combus-
tibilului.
In general, cuptoarele şi focarele se deosebesc prin destinaţia
lor. In unele cazuri, arderea în focare constituie procesul indus-
trial de bază (cuptoare pentru prăjirea piritei, cuptoare pentru fa-
bricarea sulfatului de sodiu, a sulfurii de sodiu etc.). în alte cazuri,
cuptoarele servesc numai pentru încălzirea materialelor în cursul
procesului tehnologic. în unele cuptoare, căldura se transmite de la
combustibil, flacără sau gaze fierbinţi, direct la materialul încăl-
zit, iar în altele, căldura se transmite astfel, încît flacăra şi produ-
sele de ardere sînt separate de materialul de încălzit.
Cuptoarele din prima grupă la care căldura este transmisă di-
rect la materialul încălzit prezintă pericole mai mari din punctul
de vedere al protecţiei muncii cum şi dezavantaje însemnate din
punctul de vedere al producţiei.
Cuptoarele din grupa a doua (cele pentru arderea materialelor
refractare, retorte sau alambicuri) sînt mult mai avantajoase, atît
din punctul de vedere al manipulării produselor reacţiei în condiţii
mai sigure, cît şi al simplicităţii controlului temperaturii şi â compo-
ziţiei chimice a gazelor din cuptor. în cazul cînd temperatura este

203
relativ joasă, iar zidul de protecţie este metalic (de exemplu la o
coloană de distilare), transmisia căldurii se face fără nici o dificultate.
Cuptoarele cilindrice rotative sînt, de asemenea, avantajoase. Ast-
fel, manevrarea şi întreţinerea lor este destul de simplă şi nu necesită
piese de schimb, ceea ce reduce pericolul producerii accidentelor prin
arsuri.
Pentru evitarea pericolelor de accidente prin intoxicaţii datorite
emanaţiilor de gaze este necesar ca dispozitivele de alimentare să fie
bine etanşate. Pentru evitarea emanaţiilor de gaze, cuptoarele trebuie
să fie puse sub depresiune, iar alimentatoarele să fie totdeauna în-
cărcate. Şiberele de la conductele de aer trebuie să fie închise. în ge-
neral conductele de alimentare cu aer trebuie să fie deschise astfel
încît cuptorul să nu emane gaze pe lîngă dispozitivele de alimentare,
în cazul cînd cuptorul este supraîncărcat, iar tirajul nu poate fi
mărit, se iau măsuri imediate pentru reducerea încărcării.
Emanarea gazelor dăunătoare mai este posibilă şi în cazul mic-
şorării tirajului sub normele stabilite. Cauzele care provoacă reduce-
rea tirajului în cuptoare sînt de exemplu schimbarea turaţiei
motorului ventilatorului ce creează tirajul în instalaţia respectivă,
acumularea prafului în conductele de gaze şi locurile neetanşe ale
instalaţiei prin care pătrunde aerul din exterior.
Pentru ca personalul care deserveşte secţia cuptoare să fie pre-
venit asupra opririi din funcţiune a ventilatoarelor, cum şi asupra
posibihtăţii emanării gazelor în cantităţi periculoase din cuptoare
se prevede un sistem de semnalizare sonoră automată.
O importanţă deosebită are evacuarea la timp a prafului din ca-
nalele de gaze ale camerelor de praf şi ale filtrelor electrice, reali-
zată cu ajutorul instalaţiilor pneumatice.
Pentru deservirea şi repararea comodă a conductelor de gaze,
sub ele trebuie să se amenajeze platforme de pe care se pot deschide
şiberele pentru evacuarea zgurii. Manevrarea mai comodă a şibe-
relor în condiţii de securitate mai mari se poate realiza prin fo-
losirea dispozitivelor de manevrare de la distanţă.
La deservirea cuptoarelor, o operaţie periculoasă o constituie
descărcarea zgurii. Efectuarea acestei operaţii în condiţii lipsite de
pericole, se poate face prin mecanizare, utilizîndu-se dispozitive
hidraulice, pneumatice sau transportoare cu bandă (zgura fiind
răcită în prealabil).
încălzirea electrică nu produce impurificarea aerului şi totodată
permite reglarea precisă şi rapidă a temperaturii, ceea ce preîn-
tîmpină avariile. In caz de avarii, încălzirea electrică poate fi oprită.
Pentru încălzirea substanţelor organice care prezintă pericol din
punctul de vedere al incendiilor se utilizează încălzirea indirectă, la
care elementul de încălzire este constituit dintr-un cilindru izolat de
substanţa încălzită. Un rol important pentru asigurarea protecţiei
muncii îl are etanşeitatea instalaţiilor, calitatea izolaţiei organelor
prin care trece curentul şi menţinerea unui nivel corespunzător al
lichidului, astfel, încît să nu aibă loc supraîncălzirea aparaturii.
O protecţie bună se realizează în cazul cînd se folosesc sisteme care
să nu permită conectarea curentului electric decît după încărcarea
aparatului.
Mecanizarea şi automatizarea funcţionării cuptoarelor are o deo-
sebită importanţă din punctul de vedere al tehnicii securităţii şi
igienei muncii. Mecanizarea şi automatizarea cuptoarelor s-a extins
în multe sectoare din industria chimică. Astfel, s-a introdus meca-
nizarea operaţiilor de încărcare şi descărcare a cuptoarelor de calci-
nare din secţiile de producere a electrozilor şi alte operaţii care în
trecut se executau manual, în condiţii grele de lucru.
In fig. 77 este reprezentată schema unui dispozitiv pentru în-
cărcarea automată a cuptoarelor de calcinare. Dispozitivul este al-
cătuit dintr-un recipient intermediar etanş 1, instalat deasupra
retortelor cuptoarelor. în partea inferioară, recipientul este prevă-
zut cu un obturator cu clopot 2, închis în permanenţă sub acţiunea
încărcăturii. La partea superioară, recipientul este închis cu un ca-
pac etanş cu un obturator hidraulic.
Dedesubtul recipientului se află cuptorul 4, prin care materialul
este dirijat în retorte. Un recipient serveşte pentru încărcarea a două
retorte. Deasupra recipientului
este instalat buncărul cu mate-
rial pentru consum curent 5.
La partea inferioară a buncă-
rului se găseşte dozatorul 3,
al cărui volum corespunde cu
volumul recipientului. Funcţio-
narea succesivă a elementelor
dispozitivului de încărcare este
asigurată prin intermediul unui
mecanism cu came, montat în-
tr-o carcasă închisă, instalată
alături de recipientul interme-
diar. Arborele acestui meca-
nism este prevăzut cu patru ca-
me 6, 7, 8 şi 9. Pîrghiile cu role FiL 77. Schema dispozitivului pentru
care vin în contact cu aceste încărcarea cuptoarelor.
came sînt cuplate cu obturato-
rul cu clopot capacul şi arborele dozatorului. La extremitatea ar-
borelui care iese în afară se găseşte un semicuplaj 10, cu clichet cu
un singur dinte, cu care este cuplată roata de acţionare cu lanţ care
se roteşte cu 20 rot/min. In afară de acest semicuplaj, arborele este
prevăzut cu un al doilea semicuplaj 11 cu declic.
La capătul cuptorului de calcinare, sînt amplasate la diferite înăl-
ţimi trei traductoare: traductorul superior 12 pentru stabilirea nive-
lului materialului din cuptor şi două traductoare inferioare 13, mon-
tate în canalele de alimentare cu material, care controlează nivelul
minim al materialului, adică nivelul sub care se pot produce avarii
şi accidente.
Cînd nivelul materialului coboară sub traductor, acesta emite
un impuls în circuitul unui electromagnet. Astfel, electromagnetul
ridică pîrghia cu rolă şi cuplajul, sub acţiunea arcului, vine în contact
cu dintele semicuplajului care se roteşte în permanenţă. Cuplajul
pune în mişcare de rotaţie arborele şi sub acţiunea camei clopotul
se deplasează în jos şi materialul din recipient avansează în cuptor.
După încărcare, clopotul închide din nou recipientul, camele ridică
capacul deschizînd recipientul, iar dozatorul introduce în acesta o
nouă cantitate de material. După aceasta, capacul închide din nou
recipientul. In cazul cînd cantitatea de material este insuficientă
pentru funcţionarea traductorului, ciclul se repetă.
Dacă din cauza perturbării funcţionării sistemului sau a ieşirii
din funcţiune a traductorului superior, materialul din cuptor coboară
pînă la nivelul minim (determinat prin traductoarele de control),
se închide circuitul electromagnetului şi astfel intră în funcţiune
mecanismul de descărcare a retortei. Descărcarea din retortă înce-
tează în momentul înlăturării cauzei care a determinat scăderea ni-
velului materialului din cuptor. Un singur dispozitiv de încărcare
deserveşte două retorte, deci la un cuptor cu 12 retorte se instalează
şase dispozitive de încărcare. Acţionarea acestor mecanisme se
realizează cu ajutorul transmisiei prin lanţ, de la acelaşi arbore de
acţionare.
Schema electrică a comenzii încărcării şi descărcării se bazează
pe utilizarea unor semnahzatoare electronice de nivel, drept traduc-
toare.
Dispozitivul pentru descărcarea materialului calcinat din cuptor
(fig. 78) este alcătuit dintr-o carcasă turnată din fontă i , prevăzută
la partea inferioară cu un tambur cilindric rotativ 2. El este montat
etanş în carcasă şi serveşte pentru etanşarea cuptorului. Deasupra
tamburului. în interiorul carcasei, este instalat un rotor 3, care ser-
\^eşte pentru dozarea cantităţii de material ce urmează să fie des-
cărcată din cuptor. Intre rotor şi carcasă există un spaţiu suficient
pentru trecerea liberă a bucăţilor mai mari de material. Dozatorul
este pus în mişcare de rotaţie de un mecanism cu clichet 4, cuplat
prin intermediul unei tije 5, cu roata de clichet a sistemului de ac-
ţionare al tamburului.
 Clichetul, care pune în mişcare rotorul, este legat prin interme-
diul unui cablu de pîrghia mecanismului de blocare, care întrerupe
descărcarea cuptorului la încetarea încărcării. Mecanismul este astfel
realizat încît mişcarea
rotorului superior şi
descărcarea unei noi
cantităţi de material
din cuptor se reali-
zează în interv^alul de
timp cînd orificiul din
tambur este îndreptat
în jos. După aceasta
tamburul se roteşte, Spre mofor
partea unde este orifi-
ciul se deplasează în
sus, astfel încît canti-
Fig. 78. Schema dispozitivului pentru des-
tatea de material debi- cărcarea cuptoarelor.
tată de dozator poate
pătrunde în interiorul tamburului. între timp pîrghia clichetului exe-
cută o cursă în gol şi dozatorul este scos din funcţiune; cantitatea
de material introdusă în interiorul tamburului este evacuată. Regla-
rea mărimii cantităţii de material se realizează prin deplasarea unui
bolţ 6, în canalul pîrghiei 7.
îmbunătăţirea condiţiilor de muncă prin mecanizarea operaţiilor
tehnologice s-a obţinut, de exemplu, şi la arderea piritei în strat
fluidizat.
Un alt loc de muncă unde s-au îmbunătăţit condiţiile de tehnica
securităţii şi igiena muncii prin aplicarea mecanizării şi automatizării
sînt cuptoarele pentru calcinarea sodei (fig. 79).
Suspens/e
de blcordonof
Gaz ^re carbonofare

Sodâ

CombusfJbil v/.HvAyX *

Fig. 79. Schema automatizării cuptoarelor pentru cal-

cinarea soţiei.
 Principiul de funcţionare al unei instalaţii pentru mecanizare şi
automatizare este următorul:
Bicarbonatul brut din filtrul cu vid I , ajunge pe transportorul
-circular cu raclete 2, de unde se distribuie uniform la toate cuptoa-
rele pentru calcinarea sodei (cuptoare orizontale rotative cu func-
ţionare continuă şi cu încălzire exterioară).
Bicarbonatul brut se încarcă în cuptorul de calcinare 3, unde
cade peste soda fierbinte şi umple pînă la jumătate cuptorul trans-
formîndu-se în sodă calcinată. In timpul arderii se degajă bioxid
de carbon şi vapori de apă. Gazele se evacuează prin ciclonul 4,
fiind utilizate la procesul de carbonatare. Soda se descarcă continuu
la capătul opus al tobei. Drept combustibil se foloseşte păcura sau
gazul natural.
Fluxul principal la secţia de calcinare îl constituie bicarbonatul de
la filtre. Variaţia debitului influenţează cantitatea reziduului de
bicarbonat de ramura inactivă a transportorului circular. Regula-
torul 5 stabilizează acest reziduu, acţionînd asupra turaţiei alimenta-
torului de la toate cuptoarele de calcinare a sodei. Raportul dorit de
combustibil-bicarbonat se determină după lungimea cuptorului de
calcinare şi este menţinut la valoarea dată, cu regulatorul 6. Rapor-
tul combustibil-aer se menţine cu regulatorul 7. Regulatorul 8 stabi-
lizează depresiunea în focarul cuptorului de calcinare a sodei prin
acţionare asupra registrului, iar regulatorul 9 stabilizează presiunea
în tobă.
în majoritatea fabricilor din industria chimică este introdusă me-
canizarea şi automatizarea funcţionării cuptoarelor pentru arderea
Combust/bff varului (fig. 80). Calcarul ex-
tras din cariere se aduce cu aju-
torul vagonetelor la cuptorul de
var. Pe parcurs, înainte de
cuptor, este montat un cîntar
Goipenfru automat care dozează în fiecare
carbonatare vagonet o cantitate constantă
de cocs sau antracit din bun-
cărul 1. Amestecul se încarcă
în cuptorul 2, folosind un sis-
tem automat.
La partea de jos a cupto-
rului se refulează aer cu venti-
latorul 3. Aerul trecînd prin în-
cărcătură formează un amestec
de gaze care conţine 30—40®/o
Fig. 80. Schema automatizării cuptoa-
relor de var. bioxid de carbon şi care se eva-
cuează pe la partea superioară a cuptorului spre instalaţia de carbo-
natare. O parte din gaze se evacuează direct în atmosferă. Varul re-
zultat la partea de jos a cuptorului se descarcă în mod continuu cu
ajutorul unui dispozitiv special 4 şi este trimis spre secţia de stingere.
Fluxul tehnologic principal, la secţia cuptoarelor de var, este
reprezentat prin varul necesar consumului; totuşi, pentru simplifi-
carea schemei de reglare s-a adoptat drept flux principal debitul
de aer, proporţional cu debitul de var. Debitul de aer necesar se
menţine constant cu ajutorul regulatorului 5. Regulatorul 6 acţio-
nează asupra turaţiei dispozitivului special 4, menţinînd debitul de
var proporţional cu debitul de aer. în timpul funcţionării cuptorului
trebuie să se urmărească ca zona de ardere să aibă o poziţie stabilă.
Acest lucru se realizează prin alegerea corectă a raportului aer-var.
Pentru a se evita variaţiile temperaturii gazului la încărcarea mate-
rialului în stare rece, termocuplul trebuie să se introducă în încărcă-
tură pînă la adîncimea de 1—1,5 m.
Nivelul încărcăturii în cuptor se stabilizează cu regulatorul 7,
care acţionează asupra dispozitivului de golire a vagonetului. Dacă
nivelul încărcăturii în cuptor este satisfăcător, dispozitivul lasă va-
gonetele să treacă mai departe pentru încărcarea celorlalte cup-
toare. Regulatorul 8 stabilizează presiunea în cuptor, evacuînd sur-
plusul de gaze în atmosferă.

1. CUPTOARE

După felul combustibilului utilizat, cuptoarele se împart în:

cuptoare cu combustibil solid, cuptoare cu combustibil lichid şi
cuptoare cu combustibil gazos. Pe lîngă acestea mai sînt şi cuptoare
electrice.

a. Cuptoare cu combustibil solid

Aceste cuptoare prezintă o serie de inconveniente, din punctul

de vedere al tehnicii securităţii, în special dacă încărcarea combus-
tibilului şi descărcarea cenuşii se execută manual.
Alimentarea manuală necesită depozitarea unei rezerve sufici-
ente de combustibil în încăperea unde este amplasat cuptorul, chiar
în apropierea focarului. Pentru evitarea aprinderii, combustibilul se
depozitează lîngă pereţi lăsîndu-se între frontul focarului şi stiva de
combustibil o trecere liberă necesară pentru deservirea cuptorului.
14 — Tehnica securităţii muncii în ind. chimică ^09
 Depozitarea lemnelor de foc pentru uscare, în imediata apro-
piere a focarului nu este permisă.
La folosirea combustibilului sub forma de praf (praf de căr-
bune) trebuie să se ţină seamă de proprietatea acestuia de a se
autoaprinde precum şi de pericolul de explozie pe care îl prezintă.
Buncărele pentru combustibil se amplasează într-o încăpere se-
parată. In timpul exploatării trebuie să se asigure o alimentare ne-
întreruptă deoarece oprirea cît de scurtă a alimentării cu combus-
tibil poate produce explozii.
Un pericol deosebit îl prezintă şi golirea buncărelor, deoarece
se pot forma amestecuri explozive de praf cu aer.

b. Cuptoare cu combustibil lichid

Alimentarea acestor cuptoare se face mecanizat. Ele prezintă

totuşi pericole din punctul de vedere al incendiilor, întrucît combus-
tibilul lichid se aprinde cu uşurinţă.
Se interzice depozitarea rezervelor de combustibil lichid în în-
căperea în care se află focarele. Rezervele de combustibil lichid,
în special în cazul cînd consumul acestuia este mare, trebuie să se
depoziteze în clădiri anexe speciale. Dacă dimensiunile rezer\'oare-
lor de consum nu sînt prea mari, se permite instalarea lor în aceeaşi
clădire cu condiţia ca să se asigure închiderea lor şi evacuarea ga-
zelor care se formează. Fiecare rezerv^or trebuie să fie prevăzut cu
im indicator de nivel cu flotor. Aşezarea rezervoarelor deasupra
focarelor sau în imediata lor apropiere este interzisă.
în caz de avarii ale rezer\'oarelor sau atunci cînd ele trebuie să
fie golite repede la producerea unui incendiu, se amenajează ţevi
de scurgere pentru transvazarea combustibilului în colectoare de
rezervă, care se amplasează de obicei sub pămînt.
înainte de aprinderea combustibilului, canalele de fum şi foca-
rul trebuie să fie bine aerisite deschizîndu-se complet registrul de la
coş. Pentru mai multă siguranţă ele se pot sufla cu un gaz inert
care împiedică formarea amestecurilor explozive.
Una din operaţiile care prezintă pericole în timpul exploatării
cuptoarelor cu combustibil lichid este aprinderea combustibilului
înainte de răcirea pereţilor cuptorului. în acest caz, combustibilul
se evaporă brusc şi se formează amestecuri explozive. De aceea, este
necesar ca întîi să se introducă o flacără în dreptul injectorului şi
apoi să se manevreze robinetul de alimentare cu combustibil.
 De cele mai multe ori, aprinderea se face prin gura cuptorului
cu ajutorul unei făclii aprinse, fixate de o vergea. Aceste procedeu
este periculos întrucît poate provoca muncitorilor arsuri grave.
Aprinderea cuptoarelor fără pericole se
poate face prin utilizarea dispozitivelor de
aprindere electrice.
Pentru prevenirea accidentelor datorite ex-
ploziilor în cuptoare, se folosesc diferite mij-
loace şi dispozitive. Pentru. întreruperea ali-
mentării cu combustibil lichid, în caz de
avarii, se foloseşte ventilul de închidere cu
acţionare magnetică reprezentat în fig. 81.
în cazul întreruperii alimentării cu com- Fig. 81. Ventil pentru
întreruperea alimentării
bustibil, ventilul se închide datorită presiunii cu combustibil lichid:
arcului 3. Prin capacul transparent 5 se poate I — deschis; 2 — închis;
urmări în permanenţă, din exterior, poziţia de 3magnc'tic;
— arc; 4 — material nc-
5 — capac trans-
închidere a ventilului. versal.

c. Cuptoare cu combustibil gazos

Deservirea acestor cuptoare necesită un efort minim, în condiţii
de securitate mai bune. Procesul de ardere din focar se reglează
cu o precizie destul de mare, evitîndu-se formarea concentraţiilor
periculoase de amestecuri de gaze şi aer. în acest scop, se aplică
regulatoare automate pentru reglarea compoziţiei amestecului.
Cuptoarele cu combustibil gazos pot prezenta pericolul formării
amestecurilor explozive, dacă în timpul exploatării flacăra se stinge
în arzător. Pentru evitarea acestor pericole se folosesc diferite^ dis-
pozitive, dintre care unele
funcţionează pe principiul ^^
celulelor fotoelectrice.
Acestea din urmă acţio-
nează automat: la stinge-
rea focului, curentul din
fotoelement (care circulă
tot timpul cît cuptorul
arde) se întrerupe şi, prin- Refea
tr-un sistem de relee, se
închide automat ventilul Fig. 82. Schema dispozitivului de supra-
de alimentare cu combus- veghere a flăcării.
tibil.
Pentru semnalizarea pericolului de explozie, datorită scurgerii
gazelor neaprinse în focarul fierbinte al cuptorului, se folosesc dis-
pozitive de supraveghere a flăcării. Schema unui astfel de dispozitiv
este reprezentată în fig. 82.
14=^ 211
 Acest dispozitiv se bazează pe conductibilitatea electrică a flă-
cării de gaze ionizate. Electrodul de sîrmă 1, rezistent la coroziune
şi la foc, este susţinut de o clemă 2, astfel încît capătul lui atîmă în
mijlocul flăcării 3. Electrodul este pus iniţial în contact cu un ampli-
ficator cu lămpi electronice iar arzătorul 5 este legat direct cu
pămîntul şi serveşte drept contraelectrod. Trecerea spre amplifica-
tor a curentului se realizează cu ajutorul electrodului, cînd flacăra
există, acţionîndu-se releul 6 situat în amplificator, sau se întrerupe
cînd flacăra se stinge.
In circuit se conectează o lampă de culoare roşie 7 sau verde 8
pentru semnalizare optică. Paralel cu releul 6 se mai prevede în
circuit încă un releu 9, care la stingerea flăcării şi la aprinderea
lămpii roşii de semnalizare, acţionează un semnalizator acustic 10
pentru a atrage atenţia personalului de serviciu asupra pericolului.
O dată cu aceste semnale se poate acţiona şi un ventil pentru în-
chiderea rapidă a gazelor.

d. Cuptoare electrice

în industria chimică, cuptoarele electrice sînt de mai multe tipuri

şi servesc la obţinerea unor temperaturi înalte, necesare în procesul
de fabricare a carbidului, electrozilor, carburii de sihciu etc.
Cuptoarele cu arc se folosesc în multe procese tehnologice (de
exemplu pentru sublimarea fosforului). Pentru a se evita pătrunde-
rea aerului în coloana cuptorului, acesta trebuie să fie absolut etanş.
Pentru satisfacerea acestei condiţii, la construirea şi exploatarea cup-
toarelor se acordă o atenţie deosebită execuţiei îngrijite şi întreţinerii
în stare perfectă a garniturilor de la capacul cuptorului, a presetu-
pelor de la electrozii superiori şi a dispozitivelor de încărcare.
O operaţie periculoasă în fimcţionarea cuptoarelor electrice o
constituie evacuarea zgurii. Aceasta se evacuează din cuptoare la o
temperatură înaltă (circa 1 SOO'^C) în stare topită şi poate cauza
arsuri grave muncitorilor, iar dacă nu se folosesc ochelari de pro-
tecţie, poate provoca vătămări însemnate ale vederii. în afară de
aceasta, în cazul cînd zgura topită vine în contact cu materiale
umede, are loc o evaporare instantanee a apei. Astfel, datorită
presiunii vaporilor de apă care se formează, zgura topită este arun-
cată cu putere uneori chiar sub forma unei explozii. Explozia, care
ia naştere la contactul zgurii topite cu apa, se expUcă prin formarea
amestecului detonant care are loc din cauza descompunerii apei.
Explozia se mai poate produce în cazul pornirii neatente a cup-
toarelor electrice noi, sau care au suferit reparaţii generale, din
cauza aprinderii gazelor acumulate, în vatră, sau a oxidului de
carbon care se acumulează în atmosferă în locurile neetanşe ale bun-
cărelor de încărcare (dacă acestea din urmă formează o singură
piesă cu cuva cuptorului).
Cuptoarele cu încălzire prin inducţie sînt cele mai puţin peri-
culoase. Ele au un jgheab inelar în care se introduce masa care
trebuie încălzită. In interiorul inelului cuptorului trece un miez, iar
în jurul lui se află conductoarele: curentul primar induce în inelul
cuptorului curenţi secundari, care încălzesc masa în jgheabul inelar.
Încălzirea dielectrică prin curenţi de înaltă frecvenţă se bazează
pe însuşirea moleculelor dielectricului încălzit de a se polariza sub
acţiunea unui cîmp electric. Acest procedeu de încălzire are avan-
tajul că ptezintă securitate în ceea ce priveşte pericolul de electro-
cutare întrucît curenţii de înaltă frecvenţă nu sînt periculoşi şi nu
produc supraîncălziri locale, deoarece materialul se încălzeşte si-
multan şi uniform pe toată grosimea lui.
Pentru preîntîmpinarea pericolului apariţiei arcului voltaic între
plăcile condensatorului este necesar să se asigure tensiunea stabi-
lită. De asemenea, materialul încălzit trebuie să fie complet aco-
perit de plăcile condensatorului. Această metodă de încălzire se
aphcă pe o scară mare la uscarea răşinilor şi a materialelor plastice.
Cuptoarele electrice au toate piesele prevăzute cu o bună
legare la pămînt pentru evitarea pericolelor în cazul cînd se defec-
tează izolaţia şi curentul trece prin aceste piese. Toate piesele con-
ducătoare de curent sînt bine izolate, iar cele care nu pot fi izolate
se îngrădesc.

2. SISTElVte DE ÎNCĂLZIRE

a. încălzirea prin pereţi

Acest procedeu de încălzire are o răspîndire mare în industria

chimică. încălzirea prin pereţi se realizează cu diferiţi purtători de
căldură, care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să pre-
zinte siguranţă din punctul de vedere al incendiilor şi exploziilor;
să nu fie dăunători sănătăţii; să fie stabili din punct de vedere
chimic; să nu fie corozivi; să nu se depună pe pereţi; să posede un
coeficient mare de cedare a căldurii.

b. încălzirea directă cu foc

Este procedeul de încălzire cel mai periculos din punctul de

vedere al incendiilor. încălzirea cu foc este deosebit de periculoasă
în industria chimică, în care de multe ori se utilizează substanţe
uşor inflamabile şi explozive.
 în cazul încălzirii directe cu foc este extrem de dificilă reglarea
temperaturii. De aceea sînt posibile supraîncălziri însemnate, ceea
ce creează pericolul arderii pereţilor aparaturii. Intrucît pe pereţii
aparatelor încălzite se formează ţunder, care nu este întotdeauna
repartizat în mod uniform, sînt posibile supraîncălziri locale care
pot duce la autoaprindere şi la alte accidente. în afară de aceasta,
formarea unui strat de ţunder pe suprafeţele exterioare ale apara-
telor reduce mult transmisia căldurii, Ceea ce necesită oprirea pro-
ducţiei pentru curăţire.

c. încălzirea cu ulei

Acest procedeu este periculos din punctul de vedere al securi-

tăţii muncii şi al incendiilor, în special dacă aparatele conţin sub-
stanţe inflamabile sau explozive.
Cele mai sigure şi cele mai răspîndite sînt instalaţiile încălzite
cu ulei la care focarele sînt amplasate în exterior.
în cazul cînd se realizează o izolare completă a focarului, acest
procedeu poate fi aplicat şi pentru încălzirea lichidelor periculoase
din punctul de vedere al incendiilor şi exploziilor.

d. încălzirea cu apă, aburi şi apă supraîncălzită

Acest procedeu este cel mai puţin periculos şi cel mai des uti-
lizat, în special la aparatele care conţin substanţe periculoase.
Apa supraîncălzită se utilizează în aparate cu serpentine cum
sînt, de exemplu, cazanele de fontă (în pereţii şi fundul cărora
sînt montate serpentine din ţevi trase). Serpentinele sînt dispuse în
secţiuni, cuplate cu colectoare exterioare, pentru introducerea şi
evacuarea purtătorului de căldură. Circulaţia lichidului este reali-
zată cu ajutorul unei pompe, sau prin diferenţa între temperatura
şi densitatea apei în partea superioară şi în cea inferioară a siste-
mului (circulaţie naturală).
De obicei se foloseşte circulaţia naturală, la care se pot realiza
viteze mici.

e. încălzirea cu diferite substanţe organice

Ca purtător de căldură în stare de vapori saturaţi se foloseşte

un amestec format din bifenil şi difenil-eter (pentru temperaturi
pînă la 350^-400®C). Bifenilul este inflamabil, iar difenil-eterul arde
slab, formînd o flacără care se stinge cu uşurinţă. Vaporii săi nu sînt
toxici, dar provoacă iritarea mucoaselor. Amestecul prezintă avan-
tajul că temperatura se poate regla cu precizie şi nu formează pe
pereţii aparaturii cruste care să producă supraîncălziri şi eventuale
accidente.
Alte substanţe care se întrebuinţează ca purtătoare de căldură (în
locurile unde nu se pot folosi aburul şi uleiul) sînt naftalina, gli-
cerina şi uleiurile de siliconi.

f. încălzirea cu săruri anorganice

Pentru temperaturi care depăşesc 370°C, drept purtător de căl-

dură se utilizează amestecuri topite de săruri anorganice. Prin uti-
lizarea amestecurilor de azotiţi-azotaţi se pot realiza temperaturi
pînă la 540''C fără presiune, ceea ce din punctul de vedere al secu-
rităţii constituie un mare avantaj pe care îl prezintă aceşti purtători
de căldură.
Amestecurile de săruri sînt utilizate drept purtătoare de căldură
în diferite procese de cataliză, de exemplu la obţinerea etilenei
din alcool. încălzirea cu curent electric, prezintă avantaje atît din
pu\ict de vedere economic cît şi al protecţiei muncii.
 CAPITOLUL X

TEHNICA SECURITĂŢII LA EFECTUAREA

DIFERITELOR OPERAŢII DIN INDUSTRIA CHIMICĂ

1. TOPIREA

în industria chimică o importanţă deosebită prezintă procesul

de topire a alcaliilor. Semifabricatele care se obţin cu acest prilej
se folosesc pe o scară largă în industria de coloranţi, materiale plas-
tice şi în alte ramuri de sinteză organică.
AlcaliiJe care se utilizează în procesele de topire cauzează leziuni
ale pielii. Efectul caustic al alcaliilor este mai profund decît în
cazul arsurilor cauzate de acizi, iar arsurile produse au o zonă de
extindere mai mare. De acest fapt trebuie să se ţină seama în special
în cazul accidentelor la ochi. Unul din factorii de bază ai tehnicii
securităţii la efectuarea operaţiilor de topire a alcaliilor constă în
calitatea sărurilor şi a substanţelor alcaline. Substanţele alcaline şi
sărurile sulfo-acizilor nu trebuie să conţină ca impurităţi săruri mi-
nerale, întrucît acestea nu se dizolvă în timpul topirii în substanţa
alcalină topită, rămînînd în masa de reacţie sub formă de bulgări.
Prezenţa bulgărilor împiedică amestecarea masei, favorizînd supra-
încălzirile locale, ceea ce produce erupţii ale masei şi creează posi-
bilitatea producerii arsurilor la personalul de deservire.
Conducerea procesului de topire în condiţii de securitate de-
pinde într-o măsură însemnată şi de consistenţa masei în aparatul
în care are loc reacţia. Cu cît masa de reacţie este mai fluidă şi mai
mobilă, cu atît procesul care are loc este mai igienic şi mai lipsit de
pericole.
Pentru crearea unei mobilităţi mărite a substanţei topite, care
este determinată în special de consistenţa agentului alcahn. este
recomandabil ca acesta să fie diluat cu apă. Pentru obţinerea unei
mase lichide mai mobile se recomandă utilizarea, în locul substan-
ţei alcahne uscate, a soluţiilor de concentraţii 40—45®/o. In acest
mod, se exclude operaţia periculoasă şi destul de grea de fărîmiţare
şi de dizolvare a alcaliilor.
216
 Aparatele pentru topire alcalină pot funcţiona la presiune nor-
mală sau la presiune înaltă. Aparatele de presiune normală sînt cons-
truite de obicei din fontă, iar cele de presiune înaltă, din oţel; încăl-
zirea pînă la temperatura de 150—350°C se face cu ajutorul gazelor
de ardere. Se recomandă ca aparatele de topire să fie încălzite prin
intermediul unei băi de ulei. In acest mod se evită încălzirile ne-
uniforme şi eventualele avarii şi accidente.
Pentru a preîntîmpina supraîncălzirile prin sedimentarea pe pereţi
a particulelor solide, aparatele de topire se prevăd cu agitatoare,
în acest scop, pentru topituri, care constituie substanţe uşor de
amestecat, se folosesc agitatoare cu palete, pentru substanţe greu de
amestecat se folosesc agitatoare cu racleţe şi pentru substanţe foarte
greu de amestecat, agitatoare-ancoră. Agitatoarele-ancoră au palete
apropiate de pereţi pentru a-i curăţi de materialul care aderă.
Dacă se lucrează cu acid sulfuric, care atacă oţelul, autoclavele
de oţel se prevăd cu o cămaşă protectoare de fontă.
Spaţiul dintre cămaşa protectoare şi autoclavă se umple cu plumb,
stibiu sau staniu. Autoclavele se prevăd cu un manometru, o supapă
de siguranţă şi un ventil de evacuare, iar în locul de trecere a axului
agitatorului, cu presetupe de bună calitate.
Din punctul de vedere al tehnicii securităţii, cît şi din conside-
raţii tehnico-economice, cele mai raţionale sînt aparatele de topire
rotative cu funcţionare continuă, în care topirea substanţei are loc
în strat subţire.

Uscătoarele folosite în industria chimică pot fi cu funcţionare

periqdicăjcu^c^ere) şi cu funcţionare continuă (cu tunele, tobe de
uscare etc.). Uscătoarele cu funcţionare periodică prezintă pericolul
cel mai mare întrucît la exploatarea lor muncitorli depunjetorturi
fizice inarj în condjţil_d£. temperaturâ^înaltă şi de cele mai mujte
ori într-unTnedîu cu praf. Din acest punct de vedere, us^toarele
cu funcţionare continuă prezintă avantaje şi, în afară de aceasta,
funcţionarea lor este mai economică decît a uscătoarelor perioHice.
Uscătoarele cu funcţionare periodică sînt prevăzute cu camere
de uscare care pot fi de diferite tipuri. La aceste uscătoare materia-
lele se introduc manual. In uscător se introduce aer cald (sau un
alt gaz fierbinte) prin circulaţie naturală sau cu ajutorul unui ven-
tilator. In cazul supraîncălzirii uscătoarelor şi carbonizării materia-
lului au loc degajări de gaze inflamabile şi toxice. In afară de
aceasta mai prezintă pericole starea defectă a instalaţiei de ventilaţie,,
a conductelor de aer cînd pătrund în uscător cantităţi însemnate
 de gaze din cuptor, încălzirea prea puternică a uscătorului care poate
provoca un aflux mărit de gaze fierbinţi şi form'area în cuptor a unui
amestec exploziv compus din oxid de carbon şi aer datorită func-
ţionării defectuoase a focarului.
Cele mai periculoase sînt uscătoarele destinate pentru recupe-
rarea dizolvanţilor volatili, de exemplu în industria cauciucului, în
fabricile de ţesături impermeabile etc.
Dacă aerul încălzit circulă în uscător cu o viteză redusă sau dacă
<urentul de aer este oprit, în uscător se poate forma un amestec
exploziv.
în unele cazuri se folosesc camere de dimensiuni mari în care
personalul de deservire poate intra cu uşurinţă pentru introducerea
sau evacuarea materialelor destinate uscării. Pentru crearea condi-
ţiilor prielnice de lucru, în asemenea cazuri trebuie să se asigure
viteza necesară curentului de aer, astfel încît aceasta să fie suficientă
pentru a preîntîmpina formarea unui amestec de aer şi vapori de
dizolvanţi care să depăşească concentraţia toxică limită admisibilă
sau să atingă o concentraţie care poate duce la explozii. '
i în cameră, trebuie să se prevadă analizoare pentru aer, cu
( Semnalizatoare care să indice apariţia concentraţiilor periculoase. •
Toate motoarele electrice şi echipamentul electric trebuie să fie
plasate în exteriorul camerelor. în camerele uscătoarelor nu este |
permisă păstrarea materialelor care au tendinţa de autoaprindere, ^
în special a cîrpelor, cum şi a altor substanţe sau materiale îmbibate ^
cu uleiuri, lacuri etc. De asemenea, trebuie înlăturat praful de ^
pe pereţi.
Modul de încălzire a camerelor de uscare fiind foarte variat,
de alegerea lui depinde protecţia împotriva incendiilor.
Cel mai mare pericol de incendiu îl prezintă camerele de us-
care în care uscarea se execută cu căldură radiată de canalele şi
conductele prin care trec gaze de combustie. Aceste camere de
uscare, periculoase, din punctul de vedere al incendiilor, sînt totuşi
permise în unele cazuri izolate, cu condiţia să se ia următoarele
măsuri speciale de protecţie: încăperea focarului trebuie să fie
izolată de uscător printr-un perete fără uşi şi fără ferestre, rezistent
la foc; focarul şi primul traseu al canalului de fum trebuie să fie
executat pe o distanţă de 3 m din cărămidă, iar restul din tablă '
groasă; locurile de îmbinare între tuburi trebuie să fie etanşate cu j
argilă; locurile pe unde trec conductele dacă nu sînt construcţii
rezistente la foc, care se pot afla în camerele de uscare (stative, ^
stelaje etc.), trebuie să fie bine protejate împotriva incendiilor. |
Pentru împiedicarea aprinderii materialelor datorită contactului ^
cu conductele metalice incandescente, acestea trebuie să fie izolate
<u site metalice.
 Uscătoarele cu funcţionare continuă (uscătoare tunel sau rota-
tive) sînt mult mai raţionale. La aceste uscătoare, pericolul de supra-
încălzire este mai mic. întregul proces fiind mecanizat, muncitorii
tiu sînt obligaţi să lucreze în condiţii periculoase sau vătămătoare.
Pentru a preîntîmpina accidentele mecanice este necesar să se ia
măsuri de prevenire, folosindu-se îngrădiri de protecţie, semnali-
zatoare etc.
La uscătoarele la care materialul este pulverizat există pericol
de aprindere a amestecului de aer cu pulberea uscată, datorită scîn-
teilor. De aceea, este necesar să se prevadă măsuri pentru îndepăr-
tarea electricităţii statice.
Uscătoarele cu vid se utilizează pentru uscarea substanţelor uşor
inflamabile şi explozive. Aceste uscătoare pot funcţiona periodic sau
continuu. Datorită existenţei vidului se asigură protecţia împotriva
exploziilor (aerul lipsind, explozia nu se poate propaga). în afară de
aceasta, din cauza evaporării rapide a lichidului, materialul umed
pierde o parte din căldură, iar procesele chimice provocate de tem-
]3eratura înaltă, sînt încetinite sau oprite cu totul.

3. EVAPORAREA, DISTILAREA ŞI RECTIFICAREA

Evaporarea are ca scop separarea amestecurilor formate dinti-o

substanţă lichidă şi una solidă. Distilarea are ca scop separarea unui
amestec format din două sau mai multe lichide, care au temperaturi
de fierbere diferitei
Din punctul de vedere al securităţii muncii, instalaţiile de evapo-
rare şi distilare pot fi clasificate în funcţie de modul cum se face
încălzirea şi de presiunea care se dezvoltă în ele.
După modul de încălzire ele se împart în instalaţii care funcţio-
nează cu încălzire directă cu foc, cu încălzire cu aburi, cu apă sau
cu curent electric.
Din punctul de vedere al presiunii, aceste instalaţii pot func-
ţiona la diferite presiuni.
Temperatura de fierbere a diferitelor lichide depinde de presiu-
nea la care funcţionează aceste instalaţii. De aceea, prin modificarea
presiunii se modifică şi temperatura de fierbere a lichidului res-
pectiv.
Procedeul cel mai nepericulos (în special în cazul lichidelor infla-
mabile) constă în distilarea sub vid.
La temperatură înaltă, majoritatea substanţelor organice sînl
supuse diferitelor transformări. Astfel are loc acoperirea pereţilor
vaselor cu răşini care provoacă supraîncălziri locale ale aparaturii.
 Datorită vidului existent în aparate se preîntîmpină emanarea
vaporilor toxici în aerul încăperii de lucru. Condiţia de bază pentru
funcţionarea fără pericole a aparatelor de distilare şi rectificare sub
vid, constă în crearea unei etanşeităţi perfecte a întregii instalaţii.
Dacă această condiţie nu se respectă, în cazul cînd se lucrează cu
vapori inflamabili se pot produce amestecuri explozive. De aseme-
nea, are importanţă şi modul cum se manevrează ventilele. Astfel,
în primul rînd trebuie să se deschidă ventilul de vid, apoi robinetul
răcitorului şi la sfîrşit ventilul de aburi. Pornirea aparatului cu
ventilul de vid închis poate duce la creşterea presiunii şi la explozii.
De asemenea, deschiderea ventilului răcitorului la un moment ne-
potrivit poate cauza avarii deoarece vaporii care nu s-au condensat
pătrund în pompa de vid.
Operaţiile de distilare şi rectificare sub presiune sînt mai peri-
culoase. Dacă aparatura nu este suficient de etanşă, vaporii sau
gazele pătrund prin locurile neetanşe şi creează pericole de explozie
s^u intoxicare. O altă sursă de pericol o constituie coroziunea meta-
lului, care poate provoca slăbirea pereţilor, fapt care duce, de ase-
menea, la avarii şi accidente.
Aparatele de distilare şi rectificare cu funcţionare continuă sînt
preferabile celor cu^îîncponare periodică, deoarece prezintă o secu-
ritate mai mare. Astfel, aparatele periodice trebuie oprite pentru ali-
mentare, în cursul căreia pot avea loc accidente prin intoxicare. De
multe ori aparatele se deschid înainte de a se răci, astfel încît în
încăpere se pot degaja cantităţi mari de vapori toxici.
Pentru asigurarea unor condiţii nepericuloase de lucru este nece-
/sar să se efectueze un controlj)erinanent, iar reglarea temperaturii
j să se facă p ^ cît gosi^^jautoniat. "
M în cazul folosirii aburului, aparatele de încălzire trebuie să se
prevadă cu supape de siguranţă şi manometre.

4. CRISTALIZAREA

După modul de funcţionare, cristalizoarele pot fi cu funcţio-

nare periodică şi cu funcţionare continuă.
Cristahzoarele cu funcţionare perigdicg^, răcite cu aerul atmosfe-
ric, fără agitare, sînt periculoase şi neigienice. Cristalizoarele care
funcţionează cu răcire artificială cu agitare sînt mai^^uţin^ericu-
iloase şi mai raţionale. Totuşi, din cauză că au o construcţie imwr-
fectă, îiT^mpuTfimfcţionării lor se creează condiţii nefavorabile de
muncă. Pentru asigurarea exploatării fără pericole de accidente a
cristalizoarelor este necesar să se ia următoarele măsuri: să se uti-
lizeze un agent de răcire mai activ decît apa; să se prevadă dis-
poziti\ ul de agitare cu perii^in sîrmă de oţel, iar în cazul prezen-
ţei vaporilor explozivi, cu perii din cupru; să se prevadă un roBinet
special care să preîntîmjnne înfundarea supapelor cu cristale.
Condiţii de muncă mai bune se pot reănză'prin folosirea crista-
lizoarelor rotative cu funcţionare continuă. în aceste aparate stra-
tul de cristale se depune în mod continuu pe toba rotativă şi se
îndepărtează cu ajutorul unui cuţit. Pentru a se preîntîmpina dega-
jarea gazelor, cristalizorul este închis etanş într-o carcasă prevăzută
la partea superioară cu un tub de evacuare.
Cele mai lipsite de pericol sînt cristalizoarele cu vid. La aceste
aparate se elimină complet pericolul pătrunderii gazelor toxice în
încăpere, iar lipsa pieselor în mişcare elimină accidentele mecanice
(loviri sau răniri).

5. FILTRAREA

Această operaţie se execută pentru separarea substanţelor /

solide de lichide cu ajutorul filtrelor^ centrifugelor. Filtrele f o l o s i t ă
în industria chimică sînt de mai multe tipuri.
Filtrele cu presiune se folosescTn cazurile cînd se filtrează ames-
tecuri care degajă gaze dăunătoare sau explozive, atunci cînd nu
se pot utiliza filtrele deschise. Aceste filtre sînt închise, iar presiu-
nea în interiorul lor se creează cu ajutorul aerului coniprimat sau al
unui gaz inert.
Pericolele pe care le prezintă filtrele cu presiune, sînt mai mici,
totuşi, datorită presiunii existente în aparatură, precum şi necesităţii
de a se deschide frecvent capacul filtrului pentru evacuarea sedi-
mentului, se pot produce accidente în cazul cînd nu se reduce pre-
siunea înainte de efectuarea acestei operaţii.
Din punctul de vedere al tehnicii securităţii, cele mai avanta-
joase sînt filtrele cu vid cu tambur^^Qu_funcţionare continuă. La
aceste filtre întregul proces fiind mecanizat muncitorii aproape că
nu vin în contact cu materialul filtrat. Toate organele în mişcare
ale filtrelor cum şi celelalte care prezintă pericol sînt îngrădite. Fil-
trele cu vid pot fi prevăzute cu benzi de transport, astfel încît între-
gul proces de filtrare se mecanizează în întregime.

6. CENTRIFUGAREA

Este o operaţie de separare a amestecurilor lichide neomogene,

bazată pe acţiunea forţei centrifuge. Centrifugarea se poate utihza
numai în cazul cînd substanţele care formează amestecul au den-
sităţi diferite.
 La calculul centrifugelor şi la alegerea materialului pentru exe-
cutarea tamburului, este necesar să se ia în consideraţie aceleaşi
norme care sînt aplicate pentru recipientele care lucrează sub pre- -
siune. Grosimea pereţilor trebuie să corespundă presiunii maxime
la care funcţionează centrifugele.
Tamburele, capacul, mantaua şi fundul centrifugelor se execută
din metale cu rezistenţă mare.
Pentru mărirea rezistenţei se recomandă ca centrifugele de tip
vechi care au niantalele şi fujidurile executate din fontă să fie pre-
văzute cu inele de oţel.
Centrifugele destinate pentru prelucrarea substanţelor caustice,
în locul în care este posibil contactul cu aceste substanţe, metalul
trebuie să fie prevăzut cu o izolaţie rezistentă (plumb, cauciuc etc.).
Centrifugele noi sînt astfel executate, încît capacul să se des-
chidă numai după oprirea lor, iar pornirea centrifugii se face numai
cînd capacul este închis.
Fiecare centrifugă trebuie să fie prevăzută cu o frînă cu func-
ţionare rapidă. De obicei se utilizează frîne manuale, frîne acţionate
cu pedală sau frîne acţionate electromagnetic.
In secţiile de producţie periculoase din punctul de vedere al ex-
ploziilor frînele se construiesc astfel, încît în timpul frînării să nu se
producă scîntei din cauza şocului sau incendii din cauza frecării.
Dispozitivele pentru pornirea sau oprirea centrifugelor (hebluri, ^
butoane de pornire şi oprire) se montează în imediata apropiere a ^
acestora. Centrifugele acţionate cu motoare de curent continuu se
prevăd cu regulatoare de viteză cu oprire automată şi cu tahometre
pentru măsurarea turaţiei.
Centrifugele destinate pentru lucrul cu substanţe explozive tre-
buie să fie prevăzute cu vibrografe pentru a se crea posibilitatea
descoperirii la timp a vibraţiilor periculoase. în cazul cînd centri-
fugele emană gaze sau vapori toxici, ele trebuie să fie prevăzute
cu dispozitive de aspiraţie locală. în cazul cînd se prelucrează sub-
stanţe inflamabile motoarele care acţionează centrifugele trebuie să
fie de tip antideflagrant.
în întreprinderi trebuie să se efectueze un control riguros al
centrifugelor, care constă dintr-o revizie interioară şi una exterioară.
Aceste revizii se fac o dată pe an. în afara acestora, centrifugele
se supun şi încercărilor mecanice, la o suprasarcină de 10® o timp
de 5 min. Această încercare se face o dată pe an.
 CAPITOLUL XI

TEHNICA SECURITĂŢII LA PRELUCRAREA

MECANICĂ A PRODUSELOR CHIMICE

1. CONCASAREA ŞI MĂCINAREA

Utilajele folosite pentru concasarea materialelor trebuie să înde-

plinească următoarele condiţii: să fie prevăzute cu dispozitive pen-
tru încărcarea şi descărcarea mecanizată, precum şi cu dispozitive de
protecţie pentru preîntîmpinarea avariilor şi a accidentelor. De ase-
menea, ele trebuie să fie prevăzute şi cu dispozitive pentru captarea
prafului.
Utilajele de măcinare se împart în trei grupe, în funcţie de gra-
dul de măcinare pe care îl realizează. Astfel, din prima grupă fac
parte utilajele pentru măcinarea preliminară, din a doua grupă,
cele pentru măcinarea intermediară şi din a treia grupă, cele pentru
măcinare fină.
Măcinarea preliminară se efectuează cu ajutorul concasoarelor
cu fălci, cu cilindri, conice etc., care mărunţesc materialul pînă la
dimensiunea minimă de 25 mm.
Măcinarea intermediară se execută cu mori cu ciocane, cu ci-
lindri, colerganguri, dezintegratoare etc. Aceste utilaje se alimen-
tează cu materiale a căror fragmente au dimensiunea medie de
50 mm. pe care le macină pînă la dimensiunea de 1 mm sau chiar
mai mici.
Pentru măcinarea fină se folosesc mori cu bile, cu inele etc.,
care reăuc granulele la pulberi de ordinul micronilor.
La exploatarea utilajelor de concasare şi măcinare trebuie luate
următoarele măsuri de tehnică a securităţii:
— dispozitivele de ungere trebuie să fie amplasate în locuri
care nu prezintă pericole pentru cei ce execută ungerea;
— toate utilajele de concasare şi măcinare trebuie utilate cu dis-
pozitive de frînare, pentru a putea fi oprite rapid în caz de nevoie
şi cu un schimbător de curea, pentru a se exclude complet posibili-
223
tatea trecerii accidentale a curelei de transmisie de la şaiba de mers
în gol, la cea de lucru; — se interzice să se efectueze controlul,
curăţirea sau repararea utilajelor de concasare şi măcinare, în timp
ce acestea funcţionează;
— gurile de încărcare ale concasoarelor care se află la nivelul
pardoselii, a platformelor sau la o înălţime sub 1 m de la nivelul
pardoselii, trebuie să fie prevăzute cu îngrădiri şi să fie etanşe la
îmbinarea acestora cu canalele de aducţiune a materialului.
Pentru a asigura o deservire comodă şi lipsită de pericol trebuie
să se prevadă treceri în jurul utilajelor de concasare şi măcinare cu
o lăţime de cel puţin 1 m. în cazul în care agregatele sînt montate
pe platforme, spaţiul între podea şi platformă trebuie să aibă o
lăţime de cel puţin 1,5—2 m. Platformele trebuie prevăzute cu par-
doseli compacte şi cu o balustradă rezistentă avînd înălţimea de cel
puţin 900 mm. In partea de jos, balustrada trebuie să aibă o bor-
dură cu înălţimea de cel puţin 180 nmi. Toate utilajele trebuie con-
trolate în permanenţă şi bine fixate.
In halele pentru pregătirea materialelor, agregatele de măcinare
şi amestecare care produc praf trebuie să fie prevăzute cu instalaţii
de desprăfuire complet etanşe.
Alimentarea concasoarelor trebuie să se facă în mod continuu şi
cu materiale care să aibă dimensiunea granulelor în concordanţă cu
dimensiunea fălcilor.
In timpul lucrului nu trebuie să se introducă răngi de fier sau
alte scule între bucăţile de materiale şi fălcile concasorului pentru
a forţa măcinarea, deoarece se pot produce accidente grave. Insta-
laţiile modeme de concasare sînt prevăzute cu dispozitive de sepa-
rare magnetică a materialelor feroase montate în amonte de con-
casoare.
Punerea în funcţiune a concasoarelor se face numai de persoane
calificate. înainte de pornire trebuie să se controleze dacă între făl-
cile concasorului nu se găsesc materiale sau corpuri străine.
Dacă între fălcile concasorului pătrund materiale dure, ele se
pot rupe şi pot fi proiectate în afară. De aceea, placa de distanţare
a fălcilor are în acest caz şi rolul unui dispozitiv de siguranţă. Placa
se calculează astfel, încît să cedeze înainte de a avea loc ruperea
fălcii mobile. De asemenea^ concasoarele sînt prevăzute cu dispo-
zitive care îndepărtează fălcile, în cazul cînd în maşină ajunge un
material prea dur, care le poate deteriora. Prin distanţarea fălcilor,
bulgărele cade afară.
Pentru evitarea accidentelor se interzice introducerea mîinilor,
a lopeţilor, răngilor sau a oricăror unelte în gura concasorului în
timpul funcţionării acestuia.
 Colergangurile utilizate la operaţiile de măcinare pot fi cu
discuri fixe şi cu discuri rotative.
Ultimele prezintă o construcţie mai perfecţionată şi sînt mai
puţin periculoase. La colergangurile cu discuri fixe, pietrele rotin-
du-se cu o viteză mare se poate rupe axul pe care sînt montate în
care caz sînt aruncate cu putere, provocînd accidente grave.
în timpul funcţionării colergangului nu trebuie să se introducă
răngi, lopeţi sau alte unelte pentru curăţirea discului. De asemenea,
se interzice prinderea cu mîinile a discului în timpul funcţionării.
Curăţirea discului trebuie să se facă numai după oprirea agre-
gatului din funcţiune.
Morile cu bile sînt utilizate pe scară largă în multe fabrici din
industria chimică.
în cazul în care se folosesc pentru măcinarea substanţelor explo-
zive, morile cu bile se căptuşesc la exterior cu piele, cauciuc sau
cu alte materiale moi. în astfel de cazuri bilele se execută din bronz.
Dezintegratoarele şi concasoarele cu ciocane sînt utilaje care
funcţionează la turaţii mari. în timpul funcţionării ele degajă can-
tităţi mari de praf, de aceea sînt închise etanş cu ajutorul carcaselor.
Halele de concasare trebuie prevăzute cu detectori-analizori de
praf care să comande intrarea în funcţiune a agregatelor de venti-
laţie pentru evitarea amestecurilor explozive formate din praful
pătruns în hală din instalaţie şi aerul din hală.

2. AMESTECAREA MATERIALELOR

Amestecarea materialelor este o operaţie care se efectuează între

lichide. între lichide şi substanţe soUde, şi între solide şi alte sub-
stanţe solide.
în cazul amestecării substanţelor solide, instalaţiile respective
sînt supuse la solicitări mecanice mari; de aceea, aceste procese sînt
mai periculoase decît celelalte. La agitatoarele deschise, în cazul în
care paletele nu sînt montate corect, apare pericolul de proiectare
a materialului în exteriorul aparatului. De aceea, agitatoarele trebuie
să fie închise. Pentru a evita aruncarea materialului, agitarea meca-
nică se completează fie cu un dispozitiv de barbotare cu gaze inerte,
fie cu un dispozitiv de acţionare manuală a agitatorului (dacă
aceasta este posibilă).
în cazul amestecării substanţelor care degajă vapori sau gaze
periculoase din punctul de vedere al exploziilor, paletele agitatorului
se construiesc din materiale mai puţin dure decît cele din care se
confecţionează agitatorul, pentru a se evita producerea scînteilor.
15 — Tehnica securităţii muncii în ind. chimica 225
 Dacă în agitator se amestecă un lichid care este încălzit prin
pereţii vasului, este necesar ca în apropierea pereţilor să se creeze
o circulaţie intensă a lichidului, pentru a împiedica depunerea sedi-
mentelor. în acest scop se recomandă folosirea agitatoarelor a căror
palete au conturul exterior corespunzător cu forma corpului şi
fundului vasului. Dacă agitatoarele se folosesc pentru substanţe
explozive, paletele trebuie să se execute din metale ductile, deoarece
distanţa între dispozitivul de amestecare şi vas este foarte mică
(5 mm) şi este posibil ca paletele să se lovească de pereţi.
Pentru amestecarea substanţelor vîscoase se folosesc agitatoare
de diferite tipuri. Pentru a se evita ruperea agitatorului în cazul
îngroşării masei care se amestecă şi a supraîncărcării motorului,
aceasta trebuie amestecată manual. Această operaţie poate constitui
un pericol, dacă în timpul rotirii se cuplează din greşeală şaiba de
acţionare întrucît în acest caz se pot produce accidente. De aceea
este necesar ca trecerea curelei de la şaiba de mers în gol la cea de
lucru să fie făcută cu un dispozitiv automat. Pentru a se evita rupe-
rea agitatorului şi arderea motoarelor în caz de suprasarcină, şaibele
sînt fixate pe axe cu pene care în caz de suprasarcină se foarfecă
şi decuplează agitatorul.
Agitatoarele cu funcţionare periodică au de obicei un volum
mare, iar. operaţia de agitare durează un timp îndelungat. în cazul
prezenţei substanţelor vătămătoare, din ele se degajă o cantitate
mare de vapori nocivi. Din această cauză, ele se înlocuiesc cu agi-
tatoare cu foncţionare continuă. Aceste agitatoare ocupă un volum
mic şi au o suprafaţă mică de evaporare.
încărcarea şi descărcarea agitatoarelor pe cale manuală, consti-
tuie operaţii grele şi periculoase. De aceea, ele se mecanizează şi
se automatizează asigiu:îndu-se astfel alimentarea, încît se exclude
posibilitatea pătrunderii substanţelor nocive în atmosfera secţiei.

3. VALŢUIREA ŞI CALANDRAREA

în industria de cauciuc procesul de vălţuire constă în introdu-

cerea cauciucului între două valţuri metaUce încălzite, unde sub
influenţa căldurii trece într-o stare plastică.
Pericolele pe care le constituie mimca la valţuri sînt: impurifica-
rea aerului cu praf; temperatura înaltă a aerului; emanarea substan-
ţelor volatile nocive; posibilitatea producerii accidentelor în cazul
defectării valţurilor; posibihtatea accidentării în timpul detaşării
stratului de cauciuc cu cuţitul, producerea arsurilor în cazul cînd se
vine în atingere cu valţurile; se pot produce accidente în timpul
schimbării distanţei dintre valţuri cu ajutorul răngilor.
 Pentru combaterea prafului şi a degajărilor de gaze vătămă-
toare şi a căldurii se amenajează instalaţii de ventilaţie (generală
şi locală).
Valţurile şi calandrele folosite în industria de cauciuc sînt foarte
periculoase, deoarece cei care le deservesc se găsesc în permanenţă
în apropierea cilindrilor în mişcare. Valţurile ca şi calandrele, nefiind
închise, iar procesul tehnologic implicînd manipularea manuală a
masei de cauciuc, la cea mai mică lipsă de atenţie mîinile muncito-
rului pot fi antrenate între cilindri ceea ce conduce la accidente
foarte grave.
Pentru evitarea acestor pericole se folosesc diferite dispozitive de
tehnică a securităţii. în fig. 83 este reprezentat un dispozitiv de pro-
tecţie electronic realizat de Institutul de igienă şi protecţie a muncii.
Dispozitivul se compune dintr-un oscilator de radiofrecvenţă (rea-
lizat cu partea pentodă a tubului 6B8S), un etaj de redresare a ten-
siunii de radiofrecvenţă (realizat cu partea dublă diodă a aceluiaşi

Fig. 83. Schema electrică a dispozitivului electronic de protecţie la valţuri:

C, . . . Ctfi — condensatoare fixe; Rj» fl2j R4» ^Ry Rin. R Jii Ria — rezistenţe;
R3, Rfl, R^ — potenţiometre; Bi, B2» - bobine; fl/i, RI2, Bh — relee; Ti, Tg —
lămpi; P — perdea de protecţie; Tr — autotransformator; S — siguranţă fuzibilă; Ii, I?,
/.<) — întrerupătoare.

»«STITUTUL (
TI M t ^^ ' ^
BIBI'/TfCA TENTP . :
tub), un etaj amplificator cu tubul 30P1S, un etaj redresor (cu
tub 30T6S) şi un tub stabilizator de tensiune de tipul SG2S. In cir-
cuitul anodic al tubului 30P1S se găsesc două relee sensibile ce se
comandă în lanţ {Rl^ şi Rl^). Releul RI2 la rîndul său acţionează un
al treilea releu R/3, de tipul ceior fo-
losite la lămpile monobloc fabricate
•r-x
/ / în ţară.
De circuitul oscilant al oscilato-
rului, respectiv la unul din capetele
bobinei B3, prin condensatorul fix C.)
este conectată o perdea metalică P.
i i i i i i Perdeaua metalică este executată
Fig. 84. Perdeaua de protecţie dintr-o ţeavă de alamă, de care, din
a dispozitivului electronic: distanţă în distanţă, sînt suspendate
i — ţeava de alamă; 2 — brăţară: nişte sîrme de oţel egale ca dimen-
3 — inel; 4 — sîrmâ de oţel; 5 —
pară de plumb. siune avînd prinse la extremităţile in-
ferioare cîte o pară de plumb dună
cum se vede în fig. 84. Perdeaua constituie armătura unui conden-
sator fix. Prin apropierea mîinii, de perdea, fără a o atinge, se pro-
duce o variaţie a capacităţii în circuitul oscilant al oscilatorului, fapt
care duce la acţionarea releelor RU şi R/.v Distanţa faţă de perdea
de la care se poate produce acţionarea releelor este reglabilă, cu aju-
torul potenţiometrului R3 care are funcţia unui reostat. Această dis-
tanţă este cuprinsă între 1,5 şi O m şi se reglează în funcţie de ne-
cesitate. Pentru valţurile de cauciuc distanţa optimă,^ determinată
experimental, este de 3—5 cm.
în momentul în care muncitorul pătrunde cu rnîinile într-o zonă
apropiată de perdeaua de protecţie, fără a o atinge, valţul se opreşte
automat, datorită acţionării releelor RU şi Rh, deoarece releul RU,
este conectat în circuitul bobinei de tensiune a automatului de por-
nire-oprire al motorului electric al valţului. Frînarea valţului se rea-
lizează cu dispozitive electromecanice obişnuite cu care sînt prex ă-
zute valţurile.
In cazul cînd frînele sînt bine reglate, maşina se opreşte imediat.
Astfel, sînt evitate accidentele prin prinderea mîinilor, chiar dacă
muncitorul nu este atent. Dispozitivul este astfel construit, încît
defectarea oricărei piese componente duce la oprirea valţului, deci
asigură evitarea accidentelor provocate din astfel de cauze. Deoarece
prin procesul de vălţuire a cauciucului se produce electricitate sta-
tică, spre a se e\dta acumularea ei în perdeaua P şi deci spre a nu
se produce scîntei sau şocuri electrice rezultate prin atingerea per-
delei s-a prevăzut bobina de şoc Bi, în montajul din fig. 83, care
serveşte pentru scurgerea sarcinilor electrostatice în pămînt.
 Perele de plumb prinse la capetele sîrmelor de oţel au ca scop,
menţinerea acestora într-o poziţie verticală şi mărirea sensibilităţii
perdelei la partea ei inferioară.
în cazul folosirii acestui dispozitiv este necesar ca atunci cînd se
face amestecul iniţial, cînd în masa de cauciuc natural se adaugă
negru de fum, dispozitivul să fie scos din funcţiune, deoarece,
perele din plumb care vin în contact cu masa de negru de
fum, datorită conductibilităţii electrice a acestuia, fac ca dispozi-
tivul să intre în funcţiune de la sine şi să oprească valţul.
La aplicarea dispozitivului la calandre, în locul perdelei de
sîrmă se folosesc 4—6 bare de metal paralele, dispuse într-un plan
aşezate în lungul cilindrilor calandrelor, în locul unde muncitorii
manipulează materialul şi unde poate exista pericolul de accidentare.
Atît barele, cît şi perdelele pentru valţuri sînt montate izolat din
punct de vedere electric faţă de corpul metalic al utilajului.
în ceea ce priveşte tehnica securităţii, la calandre se iau aceleaşi
măsuri de securitate ca şi la valţuri.
Pentru alimentarea fără pericol a calandrelor sau a valţurilor
se mai pot prevedea apărători care împiedică prinderea mîinilor
între cilindri.
O operaţie periculoasă la calandre este curăţirea cu mîna a mate- '
rialului aderat pe cilindri. Operaţia se mecanizează cu ajutorul unor
raclete care răzuiesc suprafaţa cilindrilor.
Pentru evitarea accidentelor se poate folosi un dispozitiv simplu
lormat dintr-o scîndură de încărcare montată între valţuri sub un
unghi de 45—55° (în raport cu cel de'al doilea valţ), iar încărcarea
nu se face în spaţiul dintre valţuri, ci pe tabla de încărcare, ceea
ce evită accidentele. Rotindu-se, valţurile dirijează amestecul de
cauciuc în spaţiul aflat între valţurile calandrului, astfel încît nu mai
este nevoie ca încărcarea să fie ajutată cu mîna, ceea ce constituie
un pericol destul de mare.
 CAPITOLUL XII

PROCESE TEHNOLOGICE DIN INDUSTRIA CHIMICĂ

CA SURSE DE NOCIVITĂŢI

In timpul desfăşurării proceselor tehnologice din industria chi-

mică pot apare, în anumite condiţii, factori nocivi nefavorabili pen-
tru sănătatea omului. Aceşti factori numiţi noxe profesionale se pot
clasifica în mai multe categorii, unele dintre acestea alcătuind grupa
noxelor chimice şi grupa noxelor fizice.
Noxele chimice sint constituite din substanţele chimice folosite
sau produse în cursul procesului tehnologic, care au caracter toxic.
Pentru ca acţiunea toxică să se manifeste, substanţa trebuie să aibă
posibilitatea de a pătrunde în organism. Pătrunderea substanţei
toxice în organism se face pe cale respiratorie, digestivă şi transcu-
tanată (prin piele).
Calea respiratorie este cea mai periculoasă şi mai frecventă.
Pentru pătrunderea pe această cale, substanţa nocivă trebuie să fie
conţinută în atmosfera locului de muncă, fiind respirată o dată cu
aerul. Practic, orice substanţă se poate răspîndi în atmosferă sub
formă de gaze (oxid de carbon, clor, bioxid de sulf etc.) sau vapori
(benzen, benzină, acid fluorhidric, mercur etc.) în amestec cu aerul
sau sub formă de particule suspendate în aer (praf, plumb, arsen,
mangan etc.). Pătrunderea în organism a unei substanţe toxice aflate
astfel în atmosferă este inevitabilă, dacă căile respiratorii nu sînt
protejate, iar intensitatea pătrunderii este mare, dată fiind suprafaţa
foarte mare a aparatului respirator şi a plămînului, prin care resorb-
ţia substanţei se face cu mare uşurinţă.
Calea digestivă are, de asemenea, importanţă în ce priveşte
pătrunderea în organism a noxelor. în condiţiile muncii din indus-
trie, pătrunderea noxelor pe cale digestivă se face mai ales în urma
nerespectării regulilor elementare de igienă, îndeosebi prin manipu-
larea şi consumarea alimentelor. In mai mică măsură pătrund
pe cale digestivă şi substanţele toxice răspîndite în aer, care ajung |f
în gură şi în faringe, de unde sînt apoi înghiţite. Resorbţia pe cale

230
 digestivă este mai mică decît cea prin aparatul respirator, o bună
parte eliminîndu-se înainte de a fi pătruns în organism.
Calea transcutanată poate avea loc cînd substanţele nocive vin în
contact prelungit cu pielea.
Pătrunderea se face mai uşor cînd pielea este acoperită pe o
suprafaţă mare cu substanţe sub formă lichidă sau semilichidă
(paste), dar şi cînd substanţa se depune ca pulbere fină aderentă de
pielea umezită prin transpiraţie.
Deşi numai anumite substanţe chimice au proprietatea de a se
resorbi uşor prin piele (îndeosebi substanţele grase) şi deci canti-
tăţile de substanţă resorbite nu sînt aşa de mari ca în cazul apara-
tului respirator sau al mucoaselor, pătrunderea prin piele a substan-
ţelor toxice are o importanţă mare, datorită faptului că, printre
toxicele care pătrund uşor pe această cale, se numără unele din cele
mai periculoase (mercur, anilină, paration etc.).
Prin pătrunderea substanţelor toxice în organism se produc îm-
bolnăviri profesionale numite intoxicaţii. Intoxicaţiile pot fi cronice,
care se produc într-o perioadă de timp mai îndelungată prin pătrun-
derea unor cantităţi mici şi repetate, şi acute, care se produc
în timp scurt, din cauza pătrunderii în mod brusc a unei cantităţi
mari de toxic. Intoxicaţiile acute pot fi uneori foarte grave şi chiar
mortale. Intoxicaţiile acute fac parte din categoria accidentelor de
muncă.
Noxele fizice pot fi generate de procesele industriale şi sînt dato-
rite modificării temperaturii şi umidităţii mediului, creării curenţilor
de aer, producerii vibraţiilor şi zgomotului şi emiterii radiaţiilor
calorice, luminoase, ultraviolete sau ionizate.
Deoarece procesele tehnologice din industria chimică sînt variate
şi complexe, numărul substanţelor şi reacţiilor chimice care au loc
este foarte mare, iar procedeele fizice folosite sînt variate, cuprin-
zînd toată gama de procese mecanice, termice, electrice, de tehnica
vidului, de presiuni înalte etc.
Posibilităţile de apariţie a unui mare număr de noxe la locurile
de muncă sînt mari. O cunoaştere temeinică a acestor posibilităţi
este foarte necesară pentru realizarea unei protecţii eficiente la
fiecare loc de muncă.
Această cunoaştere amănunţită se realizează prin cercetarea pe
teren a fiecărui proces tehnologic în parte, avîndu-se în vedere o
sistematizare generală a locurilor şi momentelor în care pot apărea
condiţii de producere a noxelor.
In organizarea proceselor tehnologice există anumite locuri din
instalaţie unde se pot produce scăpări de substanţe care, ajungînd
în atmosferă, constituie o nocivitate pentru organism.

/ MSTIIT iuL
( T! i^o > r.'
i BllLIOTer'. :NTRILI j
 Aceste locuri trebuie considerate ca surse principale de nocivi-
tăţi şi observate cu atenţie în cursul desfăşurării procesului teh-
nologic.
Pentru majoritatea proceselor tehnologice se vor lua în conside-
raţie, în primul rînd, următoarele locuri:
1) Locurile de încărcare a instalaţiilor cu materii prime sau
auxiliare. In aceste puncte, materialele fiind scoase din ambalaje
sau manipulate în vrac pot degaja vapori sau împrăştia pulberi în
atmosferă. De asemenea, materialele lichide, transportate prin con-
ducte, pot degaja vapori în atmosferă, dacă sînt deversate în doza-
toare sau amestecătoare deschise.
2) Instalaţiile de concasat, măcinat, pulverizat şi cernut mate-
riale solide. Aceste instalaţii sînt adesea deschise sau numai parţial
închise şi constituie o importantă sursă de pulberi care se răspîn-
desc în atmosferă.
3) Instalaţiile care lucrează la temperaturi înalte. Degajarea
vaporilor şi gazelor din materialele prelucrate este cu atît mai
intensă, cu cît temperatura este mai înaltă, cum şi în cazul instala-
ţiilor în care se petrec reacţii chimice violente, însoţite de degajarea
de compuşi gazoşi sau volatili.
4) Punctele în care se iau probe de control. Această operaţie de
luare a probelor se poate face, în unele cazuri, şi fără a pune insta-
laţia în contact direct cu atmosfera. în mod obişnuit, la majoritatea
instalaţiilor, probele se iau prin deschiderea unor capace, robinete,
valve etc., ceea ce provoacă răspîndirea în atmosferă a produselor
din instalaţie, de mai mare sau mai mică importanţă, după cum
produsul este mai mult sau mai puţin volatil.
5) In locurile unde se descarcă din instalaţie produsul finit,
cum şi în locurile unde se elimină deşeuri sau produse secundare,
în aceste locuri se pot răspîndi în atmosferă substanţe sub formă
de pulberi sau vapori. Chiar dacă, în unele cazuri, produsele finite
nu sînt toxice, o dată cu descărcarea produsului pot ieşi din insta-
laţie gaze sau vapori nocivi proveniţi dintr-o fază premergătoare
procesului tehnologic.
6) Instalaţiile de ambalare a produselor, imde se manipulează
substanţe pulverulente sau lichide, pot fi, de asemenea, surse de
noxe, uneori foarte importante.
în toate aceste locuri, riscurile de răspîndire a substanţelor din
instalaţii în atmosfera locurilor de muncă sînt mult accentuate dacă
operaţiile respective se fac manual (nemecanizat). In afară de
aceasta, la operaţiile manuale, muncitorul care le execută se află
obligatoriu în imediata apropiere a sursei principale de noxe.
Pe lîngă aceasta, în condiţiile operaţiilor executate manual, sub-
stanţele manipulate pot veni în contact direct cu pielea muncito-
rilor, adăugîndu-se şi riscul pătrunderii pe această cale, pe lîngă
calea respiratorie.
în diferitele procese tehnologice din industria chimică se cere
o examinare atentă a condiţiilor de lucru, pentru a se putea stabili
gradul de pericol al fiecărei surse principale de noxe şi pentru a
se lua măsurile de protecţie corespunzătoare.
Cele expuse se referă la instalaţiile în stare de funcţionare nor-
mală. fără defecţiuni şi cu o desfăşurare obişnuită a proceselor teh-
nologice. în caz de defecţiuni ale instalaţiei, degajarea de noxe se
poate produce în orice punct. Desigur că, în cele mai multe cazuri,
aceasta se va petrece în locurile instalaţiei cu solicitări mai mari
(temperatură şi presiune înalte, piese în mişcare etc.). Aceste puncte
din instalaţie, unde se pot produce mai uşor defecte tehnice, trebuie
supravegheate nu numai din punct de vedere tehnic, cît şi în ce
priveşte degajarea eventuală a noxelor. Personalul care deserveşte
procesul tehnologic trebuie să fie bine instruit asupra unor astfel de
eventualităţi.
Degajările de noxe pot atinge concentraţii mari, (în afara des-
făşurării procesului tehnologic ca atare) şi în timpul operaţiilor de
revizuire, curăţire şi reparare a instalaţiilor. în multe procese teh-
nologice, o dată cu încetarea procesului, încetează şi posibilitatea
degajării noxelor, resturile de materiale chimice din instalaţie putîn-
du-se elimina prin spălare, aerisire sau aburire.
în unele cazuri, în instalaţii rămîn reziduuri solide, semisolide
sau lichide, care pot fi ele înseşi toxice sau impregnate cu substanţe
toxice. La deschiderea instalaţiilor şi la curăţirea mecanică a re-
ziduurilor, substanţele nocive se pot împrăştia în atmosferă în can-
tităţi mari. Pe lîngă aceasta, în timpul curăţirii instalaţiilor se poate
produce murdărirea pielii, din care cauză creşte pericolul de in-
toxicare.
O atenţie deosebită trebuie acordată curăţirii interioare a utila-
jelor în care se găsesc substanţe sub formă de vapori sau de gaze
(oxid de carbon, bio^dd de carbon, hidrogen sulfurat, hidrogen arse-
niat etc.) sau în care poate exista o reducere a cantităţii de oxigen
(sub 16®/o); muncitorul intrînd în aceste utilaje fără o protecţie
individuală corespunzătoare (mască izolantă cu aducţie de aer sau
cu oxigen) poate suferi accidente foarte grave, de obicei mortale.
La proiectarea şi construirea instalaţiilor şi agregatelor din in-
dustria chimică trebuie să se ţină seamă de toate noxele care ar
putea rezulta din funcţionarea procesului tehnologic respectiv şi
să se proiecteze instalaţia în aşa fel, încît să nu poată constitui în
nici o situaţie o sursă de nocivitate. Această preocupare trebuie să
 Ck>nceiitratii maxime admisibile în atmosfera
locurilor de muncă

a
im
O ® bo M a> o w
Denumirea substanţei S J | s I^numirea substanţei

mi j i i i

A. Gaze şi vapori
Acetat de amil 100 Anhidridă acetică 20
Acetat de benzii 94 Anhidridă fosforică 1
Acetat de butii 200 Benzen (benzol) 100
Acetat de etil 200 Benzidină, a-dianisidină
Acetat de metil 100 şi p-naftil-amină 1
Acetat de propil 200 Benzină, white spirit.
Accitat de vinii 10 ligroină, petrol lampant,
Acetofenonă 100 uleiuri minerale 300
Acetonă 200 1 Bioxid de carbon ^ 9 oro >
Acetonă obţinută prin 1 Bioxid de sulf
procedeu petrochimic 100 Disulfură de alil-propil 10
Acetonil-acetonă 356 Brom 0,7
Acid acetic şi anhidridă Bromură de metil 80
acetică 5 ' Butadienă 100
Acid bromhidrio 10 Butil-amină 10
.Acid clorhidric şi acid Butii celosolv 240
clorhidric soluţie Butii mercaptan 30
Acid cianhidric şi sărurile p-ferf-Butil-toluen 60
sale, calculate în HCN 0,3 Butilat de vinii 100
Acid clor-pelargonic 5 Camfor 3
Acid clor-propionic 5 Caprolactamă 10
Acid fluorhichic şi sărurile Carbonat de dietil 980
, sale 1 Celosolv 740
Acid fosforic şi anhidridă Cetene 0.9
fosforica 1 i Chinone 0,35
Acid picric j 0,1 1 Cianuri şi acid cianhidric 0,3
Acid sulfuric şi anhidridă Ciclohexanol 200
sulfurică 1 1 Ciclohexanonă 10
Acrila,t de metil 2 1 Ciclopropan 690
Acrilonitril 0,5 Clor 1
Acroleină 2 Clor-anilină 11
Alcool alilic 2 Clor-brom-metan 1050
Alcool amihc 100 Cloropren 2
Alcool butilic 200 : Clor-stiren (mono) 50
Alcool butilic terţiar j m CHor-toluen (o şi p) 395
Alcool etilic 1 000 \ 1 Clorură de acetil 3.3
Alcool propilic "200-^ ! Clorura de alil 15
Alcool metilic 50 1 Clorură de benzoil 5
Alcool metil-2-alilic 150 rHorură de benzii 5
Aldehidă acetică | 5 Clor-cian 1.3
Aldehidă clor-acetică 3 Clorură de etil 2 600
Amoniac . _ 20) CJlomră da sulf 6
 N oo U u a, 0) M
Denumirea substanţei gfiSe Denumirea substanţei gisE
8 Sa M ssaj;
oseS asss

Clorură de sulfuril 5,6 Furfurol 10

Clorură de tionil 25 Heptan 2 000
Clomră de tiofosforil Hexafluorură de sulf 5 000
(PSCI3) 7 H exame tilen-diamină 1
Clorură de vinii 30 Hexanonă (metil-Uutil-ce-
Cloropicrină 0,7 tonă) 410
Compuşii cloruraţi ai nitro- Hexonă (metil-izobutil-
şi dinitrobenzenului 1 cetonă) 410
Decaboran 0,3 Hidrazină 0.1
Decalină, tetralină 100 Hidrochinonă 2
Diacetat alcool (4-hidroxi- Hidrogen arseniat 0,3
4-metil-2 pentanonă) 240 Hidrogen fosforat 0,3
Diboran 0,1 Hidrogen seleniat 0,2
Diclor-etilenă (1.1) şi Hidrogen sulfurat 10
clorură de viniliden 50 Iod 1
Diclor-difluor-metan 4 000 Izoforonă 60
Diclor-stiren 50 lodură de metil 60
Diclor-tetrafluor-etan 7 000 Ligroină 300
Diciclohexil-amină 150 Mercur 0,01
Dietil-amină 30 Metacrilat de n-butil 1180
Dimetil-amină 1 Metacrilat de metil 2 080
Dimetil-formamidă 10 Metil-acetilenă 1650
1,1-Dimetil-hidrazină 1 Metil-acroleină 5,8
Di- şi trinitro-compuşi ai Metil-amină 5
benzenului şi omologilor Metil-cloroform (1-1-1
săi (dinitrobenzen, triclor-e,tan) 2 000
trinitro-toluen etc.) 1 Metil-hexil-cetonă 200
Dinitro-clor-benzen, nitro- Metil-mercaptan 80
clor-benzen 1 Metil-propil-cetonă 200
Dinitrb-fenol 1 a-Metil-stiren 480
Dinitro-toluen 1 Nattalină 20
Dioxan 10 Nitro-butan 30
Epiclorhidrină 1 Nitrobenzen şi nitro-toluen 5
Etanol-amină 1 Nitro-glicerinâ 2
Eter diclor-etilic 90 Nitro-metan 30
Eler dietilic 300 Nitro-propan 30
E,tilen clorhidrină 7 Octan
Etilen-diamină 30 1500
Etilen-iminâ 9 Oxiclorură de difenil 0,5
Etil-mercaptan 640 Oxizi de azot (calculaţi în
Fenol 5 N2O5) 5
Fluor 0.1 Oxid de carbon^-^
Fluoruri, calculate în HF 1 Ozon - 0,1
Formaldehidă 5 Pentaboran (B5H9) 0,01
Fosfat etil de mercur 0,005 Ferclor-metil-mercaptan 0,8
Fosgen 0,5 Perhidrol (30%) 1>4
 c
=%
^ y o ^ 1 w; O O CC
Denumirea substanţei Denumirea substanţei

5ESS io i6l6s«

Picoline Terebentină 300

(amestec de izomeri) 5 Toluen 100
Piridină 5 Toluidină 5
Propilen-imină 60 Triclor-benzen 10
Propilen-oxid 240 Tridor-e^an 50
Propiolactonă (P) 30 Triclor-etilen 50
Dizolvant-nafta 100 1 riclor-fluor-metan 5 600
Sulfură de carbon 10 Iriclorură de fosfor 2
Sulfură de plumb 0,5 Trietil-amină 100
Tetraclor-heptan 1 Trifluorură de bor 3
Tetraclor-pen,tan 1 Trifluorură de clor 0,4
Tetraclor-propan 1 Tetraclor-etilen 0.5
Tetraclorură de carbon 50 1 rinitro-toluen 1
Tetraetil-plumb 0,003 Xilen (xilol dizolvant nafta
Tetrahidro-furan 590 I şi II) 100
Tetranitro-metan 0,3 Xilidină 5
1 '
B. Aerosoli (metale, metaloizi, compuşi anorganici şi organici)
Aluminiu, oxid de alumi- Oxid de cadmiu 0,1
niu şi aliaje de aluminiu Oxid de difenil-clor 0,5
Anhidridă arsenică şi Oxid de magneziu
arsenioasă 0,3 (aerosoli) 15
Anhidridă borică 15 Oxid de tantal 10
Anhidridă cromică, Oxid de titan 10
cromaţi, bicromaţi 0,1 Oxid de zin(| 5
Arseniat de calciu 0,3 Paration 0,05
Arsenia,t de plumb 0,3 Pentaclor-fenol 0.5
Arsenic « 0,3 Pen^asulfură de fosfor 1
Bariu (compuşi solubili) 0,5 5
Permanganat de potasiu
Dinitro-resorcină 1
0,1 Plumb şi compuşii săi
Fenilen-diamină 0,01
0.03 anorganici
Fosfor galben 2
Hexaclor-benzen 0,9 Seleniu amorf
Hidrochinonă 2 Seleniu compuşi (calculat
în seleniu) 0,3
Hidrură de litiu 0,025
Sodă caustică 0,5
Mangan 0,15
şi compuşii săi în Mn02 0,3 Stricnină
Tantal 10
Mercur (compuşi organici) 0,01
Telur 0,01
Molibden (compuşi
solubili) Taliu (compuşi solubili) 0,1
Molibden (compuşi Toriu 0,05
insolubili) 8 Titan 10
Nichel şi oxid de nichel 0,5 Triclor-fenolat de cupru 0,1
Nicotină 0,5 o-Tricresil-fosfat (o) 0,1
 l^cSg C "r.
i: o «M 1
Denumirea substanţei j Denumirea substanţei
aXM |.§2E
i

Wolfram, carbură b) praf de pentaoxid

de wolfram 6 de vanadiu 0.5
Uraniu (compuşi solubili) 0,15 c) ferovanadiu 1
Uraniu (compuşi insolubili) 0,75 Zirconiu şi compuşii săi
Vanadiu (compuşii săi) exprimaţi în Zr 5
a) fum de pentaoxid i Ytriu 5
de vanadiu 0.1 !1
11

C. Pulberi minerale .şi organice

Concentraţiile maxime
admisibile în aer
Denumirea substanţelor Numărul de
m^ m^ pariicule
pc cm»

Pulberi de materiale plastice pentru presare de feno-

plaste şi aminoplaste 6,0 1400
Pulberi de origine vegetală şi animală care conţin
pînă la 10% Si02 4,0 1200
Pulberi de origine vegetală şi animală (bumbac, in,
făină, cereale, lemn, puf etc.) care conţin 10 ^^ sau
mai mult Si02 liber 2,0 800
Pulberi de tutun şi ceai 3,0 800
Pulberi de cărbune care nu conţin SiOj liber 10,0 2 000
Pulberi de cărbune care conţin pînă îa 10% SiOj 4,0 1000
Pulberi şi minereu de cărbune care conţin peste
10% SiO. 2,0 800
Pulberi minerale, ciment, argilă etc. şi amestecurile
lor, care nu conţin Si02 liber 6,0 1400
Pulberi de abrasive sintetice (corindon, carborund) 5,0 1000
Pulberi care conţin peste 70% Si02 liber în formă
cristalină (cuarţ, cristobalit, tridimit, condensat de
SiO.) 1,0 100
Pulberi de barită, apatită, fosforit, care conţin sub
10% SiO,> liber 5,0 1000
Pulberi minerale care conţin între 10®/o şi 70% SiO^
liber 2,0 600
Pulberi de asbest şi amestecuri de asbest care con-
ţin pînă la 10% asbest 2,0 200
Pulberi de fibre minerale şi de sticlă 3,0 600
Pulberi de alţi silicaţi (talc, olivină etc.) care conţin
sub 10% Si02 liber 4,0 800
Alte feluri de pulberi (fără conţinut de Si02 sau si-
licaţi fibroşi) 10 2 000
stea în atenţia proiectanţilor şi a constructorilor, în egală măsură
cu aceea pentru obţinerea unui randament optim tehnic şi economic.
în ultimul timp, instalaţiile modeme au tendinţa tot mai accen-
tuată spre mecanizare şi automatizare integrală şi, datorită acestui
fapt, nu mai sînt generatoare de noxe industriale decît în măsură
din ce în ce mai mică. Totodată, metodele de protecţie trebuie apli-
cate cu stricteţe pentru a se realiza în orice loc de muncă din in-
dustrie un mediu de lucru lipsit de nocivitate.
In tabela 15 sînt date concentraţiile maxime admisibile ale di-
feritelor substanţe în atmosfera locurilor de muncă.
 CAPITOLUL XIII

TEHNICA SECURITĂŢII LA UNELE FABRICAŢII SPECIFICE

DIN INDUSTRIA CHIMICĂ

în industria chimică unele procese au loc la presiuni şi tem-

peraturi înalte. Ţinînd seama de aceste condiţii specifice, securita-
tea muncii se poate asigura cel mai bine prin aplicarea mecanizării
şi automatizării şi organizarea raţională a procesului de producţie.
Datorită caracteristicilor proceselor tehnologice din industria
chimică, pericolele de accidente sînt mari şi foarte variate. Cele
mai frecvente accidente care au loc în timpul executării proceselor
tehnologice sînt: arsurile chimice, produse de acţiunea acizilor şi a
bazelor şi intoxicaţiile provocate de anumite substanţe. în afară de
acestea, se mai produc accidente din cauza incendiilor şi exploziilor,
care, datorită specificului muncii, pot avea consecinţe grave.
în industria chimică anorganică se produc în special arsuri şi
intoxicaţii, şi, mai rar, incendii sau explozii, iar în industria chimică
organică se produc atît intoxicaţii, cît şi incendii şi explozii.

1. FABRICAREA ACIDULUI SULFURIC

Acidul sulfuric este unul dintre produsele de bază utilizat în

numeroase procese tehnologice din industria chimică, cum şi în alte
ramuri industriale.
în fabricile de acid sulfuric, accidentele şi îmbolnăvirile mai
frecvente sînt provocate: în timpul transportului minereurilor de pi-
rită şi al cenuşii; în timpul efectuării diferitelor manipulări, pre-
cum şi în timpul reparării utilajelor; evacuarea cenuşii de pirită,
care la ieşirea din cuptor are o temperatură înaltă, ceea ce poate
provoca arsuri termice; manipularea diferitelor substanţe care pot
provoca arsuri chimice; exploatarea filtrelor electrice şi a altor in-
stalaţii electrice, ceea ce în anumite condiţii poate cauza electro-
cutarea; praful de minereu cu conţinut de plumb, zinc, silice, etc.
care favorizează îmbolnăvirile profesionale.

239
 în afară de acestea, mai pot avea loc intoxicaţii profesionale,
provocate de diferite substanţe (plumb, bioxid de sulf etc.).
Pentru înlăturarea acestor accidente şi îmbolnăviri profesionale
trebuie luate următoarele măsuri tehnico-organizatorice:
— mecanizarea şi automatizarea procesului de producţie;
— controlul concentraţiei gazelor toxice în atmosfera încăperi-
lor de lucru;
— asigurarea imei ventilaţii corespunzătoare;
— punerea la dispoziţia muncitorilor a mijloacelor individuale
de protecţie;
— dotarea secţiilor cu măşti contra gazelor şi cu măşti izolante
pentru muncitorii care intervin în locurile cu concentraţie mare
de gaze toxice;
— montarea apărătorilor la flanşele conductelor, la pompe şi
în orice loc unde există pericol de stropire cu acizi.
Tot în vederea eliminării posibilităţilor de accidentare, se in-
terzice efectuarea reparaţiilor la utilajele în funcţiune, la conduc-
tele sau pompele din care nu s-a evacuat acidul şi care nu au fost
spălate şi uscate, la conductele de gaze, în timpul funcţionării in-
stalaţiei, la aparatele electrice sub tensiune etc.
De asemenea este necesar ca robinetele şi ventilele de pe
conducte şi cele de la rezervoarele de acid să fie manevrate cel
puţin o dată pe schimb, pentru evitarea înţepenirii lor din cauza
corodării.
în secţia de măcinare a piritei, pericolul cel mai mare de acci-
dente şi boli profesionale se datoreşte prafului de pirită. Pentru în-
lăturarea prafului este. necesar ca morile să fie prevăzute cu car-
case şi cu instalaţii pentru aspirarea prafului.
în secţiile de prăjire a piritei, un mare pericol îl prezintă
gazele de ardere. în aceste locuri de muncă trebuie asigurată e\ a-
cuarea continuă a gazelor de ardere şi realizarea unei bune func-
ţionări a procesului de prăjire. De asemenea, este necesar să se pre-
vadă o bună instalaţie de ventilaţie. Tot în acest scop este necesar
ca cuptoarele de prăjire să fie controlate şi reparate la timp, iar
operaţiile de încărcare a piritei în cuptor şi de evacuare a cenuşii
să se facă mecanizat.
Pentru realizarea mecanizării operaţiilor grele se folosesc di-
ferite instalaţii.
în fig. 85 este reprezentată schema de principiu a mecanizării
lucrărilor de transport a piritei de la depozit la secţia de cuptoare.
Din buncărul J . pirita, cu ajutorul alimentatorului cu disc 2, se
aduce la concasorul cu fălci 3. De aici cu transportorul 4 trece la
ciurul vibrator 5, din care bucăţile de pirită cu dimensiunea de
30—170 mm se trimit pentru concasare mai măruntă în concaso-
r
240 '
nil conic 6 şi apoi pe banda transportoare 7 a secţiei de măcinare.
Fracţiimile de pirită cu dimensiunea pînă la 30 mm după ciur se
încarcă pe acest transportor. Mai departe, cu ajutorul elevatoru-
lui 8, pirita se încarcă pe al doilea ciur vibrator 9. După ciur, o
parte din produsul finit cu dimensiunea particulelor pînă la 6 mm
se aduce cu ajutorul ben-
zii transportoare 10 în
secţia cuptoarelor, iar res-
tul se aduce cu transpor-
torul 11 m depozit pentru
asigurarea rezervei de pi-
rită. Bucăţile mai mari
de pirită se supun la con-
casare fină în concasorul
Fig. 85. Mecanizarea transportului piritei de
conic de lungime mică 12, la depozitare pînă la secţia de cuptoare.
după care ajung din nou 1 — buncăr; 2 — alimentator cu disc; 3 — conca-
pe transportorul 7. sor cu fălci; 4, 7, 10 şi 11 — transportoare; 5 şi
9 — ciururi vibratoare; 6 — concasor conic de lun-
Cuptorul de prăjire a gime mare; 8 — elevator; 12 — concasor conic de
lungime mică.
minereurilor poate avea
scăpări de gaze, în special
în timpul alimentării cuptorului şi evacuării cenuşii de pirită (cînd
slăbeşte tirajul), cînd se defectează suflanta de aspiraţie a gazelor
şi, în general, prin orice neetanşeitate a cuptorului. Pentru a se evita
ieşirea gazelor sulfuroase prin crăpăturile şi neetanşeităţile pereţilor,
în cuptor trebuie să se realizeze o depresiune corespunzătoare.
Pentru îndepărtarea căldurii radiată de cuptoare se folosesc
paravane (ecrane) care se montează în jurul pereţilor fierbinţi ai
cuptorului. Gazele sulfuroase rezultate din cuptoare sînt curăţite de
praf cu ajutorul filtrelor. Eficacitatea filtrelor folosite în industria
chimică are o deosebită importanţă. Filtrele folosite sînt de mai
multe tipuri.
In secţiile de contact ale fabricilor de acid sulfuric pot avea loc
intoxicaţii cu bioxid de sulf şi arsuri datorite atingerii conductelor
fierbinţi.
Pentru evitarea intoxicaţiilor este necesar ca instalaţia şi con-
ductele să fie etanşe, reparaţiile să se execute la timp şi să se pre-
vadă mecanizarea procesului tehnologic.
La fabricarea acidului sulfuric prin metoda de contact, cel mai
complex proces este reacţia de oxidare a bioxidului de sulf în pre-
zenţa catalizatorului. Există două variante de aparate de contact,
şi anume: cu schimb de căldură intermediar şi cu schimb de căl-
dură interior. Cele mai răspîndite sînt aparatele cu schimb de căl-
dură intermediar. Pentru crearea unor condiţii bune de lucru este
necesară automatizarea reglării acestor aparate.
r — —
— Tehnica securităţii muncii în ind. chimică I mv^'iv^- l »
m - i m I

J
(• Timi,
I wsuorrr
 în secţiile de fabricare a acidului sulfuric prin metoda came-
relor de plumb pot avea loc intoxicaţii cu oxizi de azot şi bioxid de
sulf. în acest loc de muncă, ventilaţia naturală organizată este su-
ficientă pentru a îndepărta gazele toxice răspîndite în atmosfera în-
căperii. Pentru a preveni intoxicaţiile cu gaze, procesul de fabricaţie
trebuie să decurgă după regimul stabilit, iar instalaţia trebuie între-
ţinută în bune condiţii, evitînd formarea fisurilor prin care gazele
se pot răspîndi în halele de fabricaţie.
La construcţia şi reparaţia camerelor de plumb se execută de
multe ori lucrări de sudură. Pe lîngă celelalte măsuri de tehnica
securităţii, specifice pentru sudura autogenă, trebuie să se ţină
seamă că, în timpul efectuării acestei operaţii se formează şi vapori
de plumb foarte toxici. Sudorii trebuie să folosească măşti speciale,
evitînd inhalarea vaporilor de plumb.

2. FABRICAREA ACIDULUI AZOTIC

Fabricarea acidului azotic se bazează pe oxidarea amoniacului

cu aer, cu oxigen sau cu un amestec de aer şi oxigen în prezenţa
catalizatorilor de platină. Oxidul de azot obţinut trece prin oxidare
în bioxid de azot care, prin absorbţie în apă, formează acidul azo-
tic diluat. Prin distilarea acidului azotic diluat în prezenţa acidu-
lui sulfuric concentrat ca deshidratant se obţine acidul azotic con-
centrat.
Pentru realizarea condiţiilor de tehnica securităţii şi ifi^iena
muncii la fabricarea acidului azotic trebuie să se ţină seamă de ac-
ţiunea nocivă a amoniacului, a oxizilor de azot şi a acidului azotic.
La producerea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale mai con-
tribuie şi următorii factori:
— formarea unor amestecuri explozive de amoniac-aer;
— radiaţia unor cantităţi mari de căldură din aparatele de sin-
teză sau din alte părţi ale instalaţiei;
— autoaprinderea substanţelor şi materialelor de natură or-
ganică, în prezenţa acidului azotic, a scurtcircuitelor produse din
cauza izolaţiilor defectuoase ale instalaţiei electrice şi a lucrărilor
de sudură în apropierea materialelor inflamabile;
— nitrarea celulozei din lemn, în cazul construcţiilor de lemn,
datorită oxizilor de azot degajaţi din instalaţii.
La protecţia împotriva substanţelor nocive, un rol important îl
au proiectarea şi construcţia corectă a utilajelor, cum şi luarea ce-
lor mai corespunzătoare măsuri de tehnica securităţii pentru e\ita-
rea accidentelor la deservirea utilajelor şi instalaţiilor.
Pentru evitarea îmbolnăvirilor prin intoxicare este neceisar ca
instalaţiile să fie cît mai etanşe, iar încăperile de producţie tre-
buie să se prevadă cu sisteme de ventilaţie naturală şi mecanică prin
aspiraţia locală.
Oxizii de azot, în contact cu pielea şi cu mucoasele, provoacă
iritaţii şi chiar leziuni, datorită formării acidului azotic şi a acidului
azotos.
în cazul expunerii la acţiunea oxizilor foarte concentraţi, este
posibilă intoxicarea prin atacarea organelor respiratorii. Oxizii de
azot formează, în aparatul respirator, acid azotic şi azotos, care sînt
neutralizaţi în ţesuturi şi în sînge, formînd azotaţi şi azotiţi (mai
ales de sodiu).
Un alt pericol de accidente îl constituie stropirea cu amoniac
lichid sau gazos aflat sub presiune, în cazul cînd instalaţiile nu
sînt bine etanşate.
Pe lîngă etanşarea instalaţiilor este necesar să se prevadă şi o
bună aerisire a încăperilor. La efectuarea reparaţiilor sau la cură-
ţirea apăratelor este necesar ca personalul de serviciu să posede mij-
loace individuale de protecţie.
Executarea lucrărilor în interiorul rezervoarelor, cisternelor sau
canalelor şi conductelor subterane se admite numai după ce s-a
constatat, în urma unei analize, că aerul nu este viciat cu gaze to-
xice în cantităţi periculoase.
Muncitorii care efectuează aceste operaţii trebuie să-şi însuşească
în prealabil instructajul de tehnică a securităţii muncii, iar lucră-
rile trebuie să fie supravegheate îndeaproape de către un tehni-
cian responsabil.
Muncitorii care intră în zone periculoase trebuie să fie prevă-
zuţi cu măşti de gaze şi centuri de siguranţă fixate bine de un loc
rezistent al instalaţiei, care să se afle în exteriorul zonei periculoase.
Pentru o siguranţă mai mare este necesar ca un muncitor să stea
în zona neexpusă pericolelor, pentru a interveni în caz de nevoie.
Apele reziduale provenite de la răcirea gazelor sau acizilor con-
ţin urme de acid; de aceea, ele trebuie să fie neutralizate în bazine
speciale, trecîndu-le printr-un strat de var sau de calcar.
Pentru protejarea zonei din apropierea fabricilor nu este ad-
misă evacuarea în atmosferă a gazelor care conţin peste 0,002®/o
oxizi de azot. Deoarece din procesul de producţie rezultă, în gene-
ral, gaze reziduale cu 0,2—0,4®/o oxizi de azot, acestea trebuie să
fie absorbite în sojuţii alcaline, în care se formează produse secun-
dare, ca azotat şi azotit de sodiu şi gaze finale care conţin oxizi de
azot în concentraţii admisibile. Gazele finale se evacuează în atmos-
feră prin coşuri înalte de 25—30 m, situate la cel puţin 4—5 m
deasupra acoperişurilor.
Pentru prevenirea exploziilor este necesar să se urmărească în
permanenţă concentraţia în amoniac a amestecului de gaze (amo-
]6* 243
niac — oxigen — azot). Orice mărire a concentraţiei de amoniac
peste limita inferioară de explozie duce la formarea unui amestec
exploziv. Explozia se poate produce datorită unei flăcări, scîntei
electrice sau datorită, unei scîntei produse prin lo\irea corpurilor
metalice.
La instalaţiile de fabricare a acidului azotic sînt posibile ex-
plozii datorite şi altor cauze, astfel: oxizii de azot lichizi sînt ne-
stabili şi se descompun cu explozie. Ca măsură de precauţie se in-
terzice folosirea amoniacului lichid la condensarea oxizilor de azot,
deoarece contactul dintre aceste substanţe, prin eventualele fisuri
datorite coroziunii, provoacă explozii. Condensarea se poate face cu
ajutorul unei soluţii de azotat de calciu, răcită cu amoniac lichid în
alt aparat. De asemenea, este interzis contactul între oxizii de azot
lichizi şi orice substanţă de natură organică.
în fabricile de acid azotic, folosirea unei rezerve tampon de
amoniac, în majoritatea cazurilor, contribuie la asigurarea alimen-
tării continue cu gaze, chiar şi în cazurile cînd aprovizionarea cu
amoniac a secţiei de sinteză este neuniformă.
Gazometrul de amoniac avînd o capacitate calculată corect faţă
de necesarul rezultat din producţia normală de acid azotic, asigură
exploatarea în bune condiţii a instalaţiilor. Dacă, însă, capacitatea
gazometrului este prea mică în raport cu necesităţile producţiei,
poate apare pericolul de avarii. Semnalizarea nivelului amoniacului
nu oferă o protecţie deplină muncitorului. Accidentele care au loc
în secţiile de sinteză din cauza perturbaţiilor au provocat de multe
ori ridicarea clopotului gazometrului şi scăparea amoniacului, vi-
ciind astfel zonele învecinate.
Suflantele de amoniac pot provoca, de asemenea, multe ne-
ajunsuri în ceea ce priveşte protecţia personalului împotriva acţiunii
nocive a amoniacului. De aceea, arborele rotorului trebuie bine
etanşat, astfel încît cea mai mică creştere a presiunii amoniacului
în conductă să nu jprovoace impurificarea cu gaze a zonei din jurul
suflantei.
Pentru etanşare se folosesc presetupe, care contribuie mult la
îmbunătăţirea condiţiilor de muncă la aceste agregate.
Apariţia hidrogenului în amoniac, ca urmare a deservirii de-
fectuoase a imor instalaţii în secţiile de sinteză a amoniacului, pre-
zintă \m alt aspect periculos în funcţionarea normală a procesului
de oxidare a amoniacului pe catalizator de platină.
După ciun se ştie amoniacul formează cu aerul un amestec ex-
ploziv. La temperatura de 18°C, limita de explozie este cuprinsă în-
tre 16,1 şi 26,6Vo amoniac în amestec. Aceste limite se lărgesc pe
măsură ce creşte temperatura, astfel că la temperatura de 450''C
ele se situează între 14,4 şi 32,0®/o amoniac. In cazul cînd se adaugă
hidrogen în amestec, limita inferioară de explozie scade foarte
mult (de la 16,1 la 6,8Vo amoniac în amestec).
Deşi viteza undei de explozie este mică (0,3—0,5 m/s, în funcţie
de concentraţia amoniacului în amestec), totuşi, în condiţii de oxi-
dare, presiunea poate creşte pînă la circa 4,2 at, putînd provoca
astfel distrugerea instalaţiilor şi accidentarea gravă a personalului
de deservire. Pentru evitarea acestor pericole, o importanţă deosebită
are determinarea periodică în laborator a purităţii amoniacului gazos.
Probele se iau din oră în oră, ceea ce în condiţii normale preîn-
tîmpină pericolele.
Pentru mărirea securităţii trebuie să se prevadă un aparat pentru
analiza continuă a purităţii amoniacului, iar instalaţiile de oxid are
să se prevadă cu supape de siguranţă.
Aglomerarea sărurilor de amoniu în suflanta de oxigen prezintă
de asemenea pericole mari.
Acoperirea neuniformă a rotorului cu azotat de amoniu poate
produce vibraţii intense ale suflantei, ceea ce are ca urmare dis-
trugerea ei sau, în cazul descompunerii violente a azotatului de amo-
niu din suflantă, se pot produce explozii şi accidente grave.
Date mai amănunţite referitoare la condiţiile în care au loc
avariile suflantelor de oxigen nu sînt bine cunoscute; de aceea tre-
buie să se ia toate măsurile de securitate pentru preîntîmpinarea
acestor accidente. Astfel, periodic, la fiecare două ore, în timp ce
instalaţia continuă să funcţioneze, pe la partea de aspiraţie a su-
flantei trebuie să se introducă abur pentru eliminarea azotatului de
amoniu depus. Cea mai bună metodă pentru îndepărtarea azotatu-
lui de amoniu depus constă în descompunerea dirijată a lui imediat
după formare, cu ajutorul vaporilor de apă.
împotriva distrugerii suflantei cauzate de explozia azotatului
depus pe rotor se poate lua, ca o măsură de protecţie indirectă, mon-
tarea unui ecran din tablă groasă de oţel. Astfel se asigură şi secu-
ritatea personalului care deserveşte suflanta. în afara acestor peri-
cole, personalul de deservire este în permanenţă expus acţiunii
mediului toxic, datorită oxizilor de azot care ies prin neetanşeităţile
instalaţiei.
în afară de aceasta, în timpul funcţionării suflanta produce
zgomote foarte intense. Datorită frecvenţelor înalte, sunetele emise
de suflantă în funcţiune sînt supărătoare, iar în cazul acţiunii aces-
tora pe o durată de timp mai îndelungată, pot afecta sistemul nervos.
Antifoanele folosite în scopul protecţiei împotriva zgomotelor nu
dau în toate cazurile rezultate satisfăcătoare.
La punerea în funcţiune a secţiei de fabricaţie, după o între-
rupere a lucrului, un mare pericol îl constituie formarea unui ames-
tec de azotat cu azotit de amoniu. Acest proces, deşi de scurtă du^
rată, prezintă un pericol mare datorită faptului că poate duce la
explozii. De aceea trebuie acordată o atenţie deosebită în special
condensatului acid. Astfel, în timpul pimerii în funcţiune a instala-
ţiei de oxidare, condensatul obţinut se diluează cu o cantitate mare
de apă şi se elimină la canal. în acest timp ^e controlează pH-ul
soluţiei cu ajutorul unor indicatori universali, cum şi temperatura
condensatului. în momentul în care pH-vl condensatului atinge va-
loarea 1 şi cînd temperatura scade pînă la 30°C, se închide ventilul
de golire şi condensatul se colectează pentru a se folosi în procesul
ulterior de absorbţie.
Pentru crearea unor condiţii nepericuloase de lucru este nece-
sar să se prevadă, ca o măsură suplimentară de protecţie, utiliza-
rea unor semnalizatoare care să intre în funcţiune în momentul
ridicării temperaturii condensatului peste o anumită limită şi la mo-
dificarea pH-ului. în afară de aceasta, rezervorul pentru condensat
trebuie să fie dotat cu conducte de apă care să inunde automat re-
zervorul cu apă, în cazul în care dispozitivul de semnalizare nu
intră în funcţiune, diluînd astfel condensatul şi impiedicînd des-
compunerea violentă a acestuia. Descompunerea dirijată a acestor
săruri în momentul formării lor asigură pe deplin exploatarea nor-
mală şi previne accidentele.
La fabricarea acidului azotic sînt posibile diferite avarii ale
instalaţiilor care se pot răsfrînge atît asupra procesului tehnologic,
cît şi asupra utilajului, ceea ce poate să se creeze pericole pentru per-
sonalul de deservire. De aceea este necesar ca utilajul tehnologic să
fie menţinut în permanenţă în bună stare de funcţionare.
Pentru evitarea accidentelor de muncă în fabricile de azotat de
amoniu, muncitorii trebuie să cunoască bine procesul tehnologic,
cauzele avariilor şi accidentelor, precum şi măsurile care trebuie
luate pentru evitarea lor. De asemenea, ei trebuie să cunoască bine
caracteristicile substanţelor nocive sau explozive pe care le mani-
pulează, cît şi condiţiile pe care trebuie să le respecte pentru asigu-
rarea securităţii muncii.
în timpul desfăşurării procesului de producţie trebuie urmărit
ca azotatul de amoniu să nu fie supus acţiunii temperaturilor mari
(230°C), deoarece are loc descompunerea lui cu violenţă. în cazul
cînd azotatul de amoniu este în amestec cu substanţe organice,
explozia poate avea loc la temperaturi chiar şi sub 82°C. Prezenţa
impurităţilor organice, a unor metale sau a acizilor minerali face
să se mărească pericolul de incendii şi explozii. Pentru a se evita
descompunerea termică a azotatului de amoniu prin ridicarea
temperaturii soluţiei în evaporatoare peste 180°C, presiunea aburu-
lui de încălzire se reglează automat la 9 at şi se saturează cu apă.
 Personalul însărcinat cu repararea şi întreţinerea instalaţiilor de
la fabricarea acidului azotic trebuie să vegheze asupra bunei func-
ţionări a acestor instalaţii.
De asemenea, în timpul efectuării reparaţiilor, trebuie luate
toate măsurile, astfel încît să se evite accidentele şi îmbolnăvirile
profesionale. Aceste măsuri se referă la operaţiile de reparaţii efec-
tuate la toate instalaţiile, conductele şi maşinile care servesc pentru
depozitarea şi transportul acizilor şi oxizilor.
Pregătirea conductelor şi a instalaţiilor pentru efectuarea repa-
raţiilor preventive sînt mai dificile decît pentru efectuarea repara-
ţiilor obişnuite, cînd agregatul este complet izolat de restul apara-
tajului în funcţie. Varietatea mare a îmbinărilor (cu flanse şi mufe)
prezintă multe posibilităţi de accidente prin arsuri. De aceea, re-
paraţiile preventive efectuate în timpul funcţionării instalaţiilor,
cum sînt înlocuirea garniturilor, sudarea locurilor neetanşe, regla-
rea presetupelor pompelor sau a ventilelor etc., trebuie făcute de
muncitori cu experienţă, după o bună pregătire prealabilă a insta-
laţiei respective. Cazuri frecvente de accidente au avut loc din cauza
resturilor de acid din conducte în momentul demontării îmbinărilor
conductelor, cu toate că muncitorii au fost prevăzuţi cu mijloace
individuale de protecţie.
Aceste accidente au loc la deşurubarea îmbinărilor cu flanşe
cînd se produce golirea parţială a conductei de perna de aer for-
mată în interiorul ei, ceea ce are ca urmare proiectarea acidului di-
rect pe faţa muncitorului. Acest pericol este mai grav datorită fap-
tului că nu se poate constata la prima vedere dacă conducta mai
conţine acid. Astfel de accidente au loc şi la sudarea conductelor
(în special a celor verticale), cînd muncitorii pot suferi arsuri. Evi-
tarea acestor accidente este dificilă, de aceea, muncitorii trebuie
să fie bine instruiţi asupra metodelor de lucru nepericuloase şi să
se ia măsuri de protecţie, astfel încît să se înlăture pericolele de
accidentare.

3. FABRICAREA OXIGENULUI

Oxigenul se obţine prin distilarea fracţionată a aerului lichid.

Lichefierea aerului se realizează prin răcire la temperatura de
—194°C. La temperatura de —185°C, azotul trece în stare gazoasă,
iar oxigenul rămîne în instalaţie.
înainte de lichefiere, bioxidul de carbon se îndepărtează din aer,
deoarece la temperatura la care aerul este încă gazos, bioxidul de
carbon se solidifică şi poate înfunda conductele. Acest lucru are
ca ui-mare creşterea excesivă a presiunii, ceea ce poate să conducă
la explozii. îndepărtarea bioxidului de carbon se face prin trecerea
aerului printr-o soluţie de hidroxid de sodiu. Pentru evitarea acci-
dentelor la prepararea soluţiei Me hidroxid de sodiu trebuie luate
măsuri speciale, altfel muncitorii se expun arsurilor. Aerul lipsit
de bioxid de carbon se usucă şi apoi se supune la comprimări şi
destinderi repetate.
Funcţionarea în condiţii de securitate a instalaţiilor de fracţio-
nare a aerului lichid constituie o problemă importantă, dată fiind
creşterea mare a consumului de oxigen şi azot în industria chimică.
O măsură principală care trebuie luată pentru evitarea acci-
dentelor este prevenirea impurificării aerului cu substanţe combus-
tibile.
De aceea, înainte de a se trece la proiectarea instalaţiilor, este
necesar să se facă analiza aerului. Astfel se poate asigura o con-
strucţie corectă a instalaţiilor care să corespundă condiţiilor de teh-
nica securităţii muncii.
în regiunile cu atmosferă puternic impurificată, normele de teh-
nica securităţii impun să se facă analize permanente ale aerului în
timpul funcţionării instalaţiilor.
La desfăşurarea procesului tehnologic pot să apară o serie de
pericole pentru muncitorii care lucrează la instalaţiile de oxigen,
dacă nu se respectă tehnologia şi instrucţiunile privitoare la tehnica
securităţii. Cele mai frecvente accidente care se pot produce în
aceste locuri de mimcă sînt:
— vătămări ale pielii şi ochilor, care se produc la manipularea
hidroxidului de sodiu, la prepararea soluţiilor alcaline, la reîncăr-
carea bateriilor de uscare şi a decarbonizatoarelor etc.;
— vătămări ale ochilor, pielii şi căilor respiratorii produse la
manipularea vatei de zgură;
— degerături din cauza contactului cu oxigenul lichid, cu aerul
sau cu azotul răcit, precimi şi cu părţile reci ale instalaţiilor;
— arsuri provocate de aprinderea îmbrăcămintei saturate cu
oxigen, la apropierea muncitorilor de surse de foc neprotejate;
— accidente din cauza exploziei conductelor, recipientelor şi
aparatelor care funcţionează sub presiune, precum şi a tuburilor
umplute cu oxigen, în caz de nerespectare a regulilor de tehnica se-
curităţii la manipularea acestora;
— accidente produse de aprinderea garniturilor şi a unor părţi
din armătura care se află într-o atmosferă de oxigen comprimat;
— accidente din cauza exploziei acetilenei în condensatoarele
şi aparatele de oxigen, în cazul în care nu se respectă regulile cu
privire la controlul conţinutului de acetilenă în aerul supus prelu-
crării. ,
In cazul deservirii neatente a utilajelor se pot produce accidente
datorite elementelor în mişcare ale agregatelor.
 Accidente grave se pot produce şi prin electrocutarea muncitori-
lor, din cauza nerespectării normelor privitoare la exploatarea insta-
laţiilor electrice.
In afară de aceasta, la fabricarea oxigenului pot avea loc intoxi-
caţii cu vapori de diclor-etan, la spălarea aparaturii de oxigen şi la
degresarea pieselor. Accidente grave se produc şi datorită exploziilor
în cilindri, în cazul cînd în apa de ungere pătrund urme de ulei.
Clădirile şi încăperile în care are loc fabricarea oxigenului tre-
buie să îndeplinească o serie de condiţii de tehnică a securităţii
muncii, astfel încît procesele tehnologice să se desfăşoare fără peri-
col de accidente.
încăperile de fabricare şi de purificare a oxigenului, precum şi
încăperile de umplere şi de depozitare a recipientelor de oxigen se
asimilează cu fabricaţiile din categoria B de pericol de incendiu .
cu excepţia încăperilor în care se produce sau se utilizează hidrogen
care se încadrează în categoria A de pericol de incendiu.
Instalaţiile de producere a oxigenului se amplasează în partea
din care bat vînturile predominante spre sursele de degajare a ace-
tilenei în atmosferă.
Intre priza de aer a instalaţiei de producere a oxigenului şi clă-
dirile sau instalaţiile care degajă acetilenă în atmosferă trebuie să se
prevadă o distanţă minimă de 300 m. Această distanţă se poate mări
sau micşora în cazul cînd se poate asigura că, în cadrul intervalelor
prevăzute între priza de aer a instalaţiilor de producere a oxigenului
şi instalaţiile care degajă acetilenă în afanosferă, nu este posibilă
apariţia de concentraţii peste 0,25 cm^ acetilenă la un metru cub
de aer.
Fabricile şi staţiile de obţinere a oxigenului trebuie să fie alcă-
tuite dintr-o clădire în care se amplasează instalaţiile de producere
a oxigenului, cuprinzînd instalaţiile de separare a aerului şi o
clădire în care se amplasează instalaţiile pentru umplerea recipien-
telor. Tot în această clădire se amplasează, colectoarele de umplere
şi distribuţie, depozitele de recipiente transportabile (pline şi goale),
recipientele fixe, precimi şi atelierele pentru repararea şi verificarea
recipientelor transportabile.
In fabricile şi staţiile de oxigen, indiferent de capacitatea de pro-
ducţie, instalaţia pentru obţinerea oxigenului se poate amplasa în
aceeaşi clădire cu instalaţia de umplere a recipientelor transporta-
bile, cu condiţia ca încăperea în care se amplasează instalaţia pentru
obţinerea oxigenului să fie separată de restul încăperilor prin pereţi
plini rezistenţi la explozii, iar numărul recipientelor transportabile
pline care se depozitează în interiorul clădirii să nu fie mai mare de
800 buc.
 Staţiile pentru obţinerea oxigenului a căror capacitate nu este mai
mare de 60 m^/h pot fi alipite de clădirile în care sînt amplasate
secţiile de fabricaţie pe care le deservesc, cu excepţia celor de cate-
goriile A, B sau C de pericol de incendiu. în aceste cazuri, este ne-
cesar ca încăperile să fie separate de încăperile învecinate prin pereţi
plini rezistenţi la explozii şi să fie amplasate în clădiri fără etaje şi
cu acoperiş confecţionat din materiale neinflamabile.
In clădirile staţilor de oxigen, de orice capacitate de producţie,
în afara oxigenului se pot obţine azotul şi fracţiunea de gaze inerte,
dacă aceste procese nu necesită utilizarea hidrogenului.
Instalaţiile de umplere şi depozitele pentru recipiente transpor-
tabile trebuie să fie amplasate în încăperi separate.
Distanţa minimă dintre clădirile fabricilor şi staţiilor de oxigen
faţă de calea ferată şi drumuri este dată în tabela 16.
Tabela ICy
Distanţe minime dintre clădirile fabricilor şi staţiile
de oxigen şi calea ferată sau drumuri

Obiectul faţă de care se stabileşte distanţa Distanţa, m

Linii de cale ferată cu circulaţie intensă, de la axa liniei 50

Linii de cale ferată de pe teritoriul uzinei, de la axa liniei 10
Drumuri de folosinţă publică, de la margirea terasamentului 15
Drumuri de pe teritoriul uzinei, de la marginea terasamen-
tului

Clădirile fabricilor şi staţiilor de oxigen trebuie să fie fără etaj şi

tavan, executate din materiale neinflamabile, iar acoperişul, prevăzut
cu panouri de explozie. Cele cu o capacitate de producţie pînă la
60 m'^/h pot fi de gradul III de rezistenţă la foc.
în clădirile instalaţiilor de umplere a recipientelor transportabile
se pot amplasa compresoare şi gazometre de oxigen, cu condiţia să
fie separate prin pereţi rezistenţi la explozie. Uşile sălilor de compre-
soare trebuie să comunice direct cu exteriorul sau, în cazul în care
nu există altă posibilitate, pot comunica direct cu încăperea gazome-
trelor şi atelierele de reparaţii şi verificări.
încăperile în care sînt amplasate instalaţiile de umplere, sala re-
cipientelor stabile şi încăperile pentru recipientele transportabile
pline trebuie să fie separate între ele şi faţă de încăperile vecine prin
pereţi plini rezistenţi la explozie.
încăperile sociale şi administrative ale clădirii în care este am-
plasată secţia de umplere a recipientelor transportabile trebuie să fie
separate de încăperile în care sînt amplasate instalaţiile de umplere
şi de depozitul de recipiente transportabile pline, prin pereţi rezis-
tenţi la explozie.
Instalaţiile de distribuire a oxigenului, care au un debit de oxi-
gen pînă la 30 mVh, se amenajează în încăperi separate sau în cons-
trucţii anexe ale clădirilor secţiilor consumatoare de oxigen, cu con-
diţia ca aceste construcţii anexe şi încăperi să satisfacă condiţiile
prevăzute pentru gradul III de rezistenţă la foc şi să fie izolate
printr-un perete rezistent la foc.
încăperea instalaţiei de distribuire se separă de restul încăperilor
prin pereţi rezistenţi la explozie şi trebuie să aibă cel puţin un perete
spre exterior cu panouri de explozie şi o uşă care să comunice direct
cu exteriorul.
Instalaţiile de distribuire a oxigenului cu un debit de oxigen mai
mare de 30 m^/h se amplasează în clădiri independente de gradul I
sau II de rezistenţă la foc.
In încăperile instalaţiei de distribuire a oxigenului se pot păstra
recipiente pline, cu condiţia ca numărul lor să nu depăşească nece-
sarul pentru 16 h de funcţionare a instalaţiei.
în cazul instalaţiilor cu debite mici, necesarul poate depăşi
această durată de funcţionare, cu condiţia ca numărul recipientelor
să nu fie mai mare decît 10.
Pardoseala încăperilor de producţie trebuie să fie construită din
materiale neinflamabile, să permită o curăţire uşoară şi să nu consti-
tuie o sursă de degajare a prafului. în încăperile instalaţiei de um-
plere a recipientelor transportabile, pardoselile se execută din asfalt
sau din lemn.
Uşile şi ferestrele tuturor încăperilor din fabricile de oxigen se pot
executa din lemn, cu excepţia uşilor prevăzute în pereţii de compar-
timentare, care trebuie să fie confecţionate din materiale neinflama-
tile. Geamurile ferestrelor de la depozitele de recipiente pline se
protejează cu vopsea albă, pentru a apăra recipientele de acţiunea
directă a razelor solare.
La deservirea instalaţiilor de obţinere a oxigenului, pentru evita-
rea accidentelor, trebuie să se respecte următoarele reguli de tehnica
securităţii muncii:
1) La deservirea utilajelor sînt admise numai persoanele care au
urmat un curs special de pregătire şi care şi-au însuşit normele de
tehnica securităţii privitoare la exploatarea fără pericole a utilajelor.
2) în secţiile de fabricaţie nu au acces decît persoanele ocupate
direct cu deservirea utilajului. Accesul persoanelor străine nu este
admis decît cu autorizaţie specială eliberată de conducerea secţiei.
3) în procesul de producţie se folosesc maşini şi aparate în bună
stare de funcţionare, prevăzute cu aparatele necesare de măsură şi
control şi cu dispozitivele de protecţie corespunzătoare.
 4) în apropierea fiecărei maşini şi instalaţii se afişează, într-un
loc vizibil, schemele de funcţionare a acestora, cu indicarea conduc-
telor, ventilelor şi a punctelor de control, precum şi instrucţiuni cu
privire la deservirea lor corectă. Regimul de lucru al fiecărei maşini
sau instalaţii trebuie să corespundă cu regimul tehnologic aprobat
pentru funcţionarea fabricii de oxigen.
5) în timpul funcţionării instalaţiilor pentru obţinerea oxigenului
nu se execută nici un fel de lucrări de construcţii sau reparaţii, în
special lucrări de sudare, fără autorizaţie specială.
6) Curăţirea şi ştergerea elementelor în mişcare ale utilajelor^
precum şi orice reparaţii sînt strict interzise în timpul funcţionării
acestora. Toate elementele în mişcare ale maşinilor trebuie prevăzute
cu apărători.
7) Canalele sau deschiderile în planşeele dintre etajele secţiei
trebuie să fie acoperite cu panouri metalice, grătare sau să fie în-
grădite.
8) La punerea în funcţiune, la deservirea şi la oprirea aparatelor
presiunea trebuie reglată lent prin deschiderea şi închiderea treptată
a ventilelor.
9) Cînd se constată deficienţe în fimcţionarea instalaţiilor, tre-
buie să se oprească imediat instalaţia şi să se anunţe şeful secţiei
respective. înainte de sosirea acestuia, trebuie să se ia măsuri ur-
gente pentru înlăturarea defectelor care pot să provoace avarii şi
accidente.
10) In toate compartimentele secţiei de producţie a oxigenului
trebuie să se păstreze ordine şi curăţenie. Nu trebuie să se admită
depozitarea la locul de muncă a diferitelor materiale. De asemenea
nu trebuie depozitate materiale pe culoarele şi ieşirile de rezervă.
Toate piesele şi părţile aparatelor şi maşinilor care vin în contact cu
oxigenul trebuie ferite împotriva pătrunderii uleiului şi a grăsimilor.
11) în secţiile de producţie trebuie să se prevadă piese de re-
zervă şi scule j>entru asigurarea funcţionării normale a instalaţiilor.
12) în caz de avarii, instalaţiile trebuie să fie oprite imediat,
în timpul avariei şi intervenţiei pentru îndepărtarea urmărilor aces-
teia, fiecare muncitor din secţia respectivă trebuie să respecte cu
stricteţe disciplina şi să execute întocmai dispoziţiile maistrului sau
ale şefului de schimb, care este obligat să ia măsuri imediate în ve-
derea înlăturării avariei şi să înştiinţeze administraţia secţiei şi a
uzinei.
Pentru prevenirea avariilor şi accidentelor la exploatarea insta-
laţiilor de purificare a aerului este necesar să se respecte următoa-
rele reguli:
Demontarea sau repararea decarbonizatoarelor, turnurilor, bate-
riilor de uscare etc. se face numai în cazul cînd aceste aparate nu
mai sînt sub presiune şi cînd sînt golite complet. Verificarea se face
prin deschiderea ventilelor de control şi citirea indicaţiilor mano-
metrelor. Respectarea acestei condiţii este foarte importantă, în spe-
cial la deschiderea tuburilor bateriei de uscare. Tubul care se de-
montează trebuie să fie decuplat de conductele de înaltă presiune
pentru aer, iar ventilul de suflare se deschide complet.
In cazul cînd aparatul se află sub presiune, nu trebuie să se
desfacă şuruburile şi piuliţele instalaţiei de uscare şi ale armăturilor.
De asemenea, trebuie să se supravegheze starea bună a funcţio-
nării supapelor de siguranţă, care trebuie să fie reglate pentru pre-
siunea maximă de regim admisă pentru aparatul respectiv. Trebuie
supravegheat, în acelaşi timp, ventilul de derivaţie şi de reţinere
dintre decarbonizatorul şi compresorul de aer.
Pentru funcţionarea fără avarii şi pericole de accidente a apa-
raturii pentru fracţionarea aerului, trebuie să se îndeplinească urmă-
toarele condiţii:
La suflarea pieselor aparatului de separare, personalul de de-
servire nu trebuie să stea în faţa ventilelor care sînt supuse suflării.
Nu este permisă stropirea cu oxigen lichid a pardoselilor, haine-
lor şi corpului personalului de deservire.
Nu se strîng şuruburile de la flanşele aparatului, în cazul cînd
conducta se află sub presiune.
Determinarea locurilor pe unde aerul scapă din conducte trebuie
să se facă numai cu ajutorul soluţiilor apoase de săpun. Este strict
interzisă folosirea în acest scop a unor obiecte care ard fără flacără.
Manipularea aparatelor pentru analiza azotului, în care drept
absorbant pentru oxigen se foloseşte fosfor galben, trebuie să se facă
cu prudenţă.
Batiul încălzitorului electric pentru aer trebuie să fie legat la o
bună priză de pămînt. Turnarea suplimentară a apei în cada acestuia
se poate face numai cînd întrerupătorul încălzitorului este deconec-
tat de la reţea.
De asemenea, este obligatoriu să se analizeze (la termenele sta-
bilite) lichidul din condensator şi evaporator, spre a se constata con-
ţinutul în acetilenă. în cazul cînd conţinutul în acetilenă depăşeşte
normele prevăzute pentru aparatul respectiv, se va opri funcţiona-
rea aparatului.
Pentru exploatarea fără pericole a instalaţiilor trebuie să se supra-
vegheze indicaţiile aparatelor de control şi de măsurat şi să se res-
pecte normele de deservire şi regimul tehnologic, stabiHte pentru
aparatele respective.
După o oprire îndelungată a aparatelor pentru fracţionarea aeru-
lui, punerea lor în funcţiune se face numai după ce au fost încălzite
în prealabil şi suflate în mod corespunzător.
 închiderea şi deschiderea ventilelor trebuie să se facă cu pru-
denţă şi în mod treptat, deoarece, în caz contrar, se poate tulbura
procesul de funcţionare a aparatului sau se poate produce deterio-
rarea Iui.
Supapele de siguranţă ale coloanei superioare şi inferioare trebuie
să se regleze pentru o presiune maximă de regim, plus 10®/o din
această presiune. Cu ocazia fiecărei încălziri complete a aparatelor
trebuie să se efectueze verificarea supapelor.
In cazul producerii unei explozii în aparat, admisia aerului se va
opri imediat; de asemenea, se va opri şi compresorul de aer. în unele
cazuri, cînd explozia nu este prea puternică, producerea ei este sem-
nalată printr-o lovitură surdă în interiorul aparatului, însoţită de o
scădere bruscă a presiunii aerului.
La orice oprire accidentală a compresorului, ventilul pentru ad-
misia aerului în aparat trebuie închis imediat.
Pentru funcţionarea fără pericole este necesar ca aparatul să fie
supus de două ori pe an unei încercări pneumatice în ceea ce pri-
veşte etanşeitatea. Presiunea la care se încearcă trebuie să cores-
pundă presiunii maxime de regim. Pentru evitarea accidentelor la
deservirea tancurilor şi a rezervoarelor, este necesar să se respecte
următoarele reguli:
— să fie ferite împotriva pătrunderii uleiului şi a grăsimilor;
— nu sînt permise fumatul sau aprinderea focului în apropierea
gazometrelor cu oxigen sau a rezervoarelor cu oxigen lichid;
— rezervoarele trebuie să fie instalate în clădiri izolate, pre-
văzute cu intrări separate;
— în timpul funcţionării sub presiune a gazificatoarelor, în în-
căperea unde se află acestea nu este permis accesul persoanelor;
— nu este permisă încălzirea ventilelor şi a conductelor rezer-
vorului sau gazificatorului, cu flăcări neprotejate; în acest scop, se
utilizează numai aer uscat şi cald sau azot;
— indicatoarele de nivel ale rezervoarelor, cisternelor şi gazifica-
toarelor trebuie să fie în bună stare de funcţionare;
— să se controleze în mod sistematic etanşeitatea furtunurilor
elastice destinate pentru transvazarea oxigenului lichid dintr-un vas
în altul;
— să se procedeze la încălzirea regulată a gazificatoarelor, la
spălarea lor de ulei şi la încercarea pneumatică în termenele stabi-
lite prin instrucţiunile referitoare la exploatarea lor;
— rezerv'oarele să se spele la timp de ulei şi să se supună la în-
cercare pneumatică; de asemenea, să se îndepărteze cu grijă resturile
de diclor-etan din gâzificatorul rezervorului şi din tuburile de co-
municaţii, folosind, în acest scop, metoda suflării cu aer sau cu azot
cald.
 Principala sarcină a personalului care deserveşte instalaţia de
fabricare a oxigenului este respectarea regimului tehnologic de fa-
bricaţie.
In procesul de exploatare a instalaţiei de obţinere a oxigenului,
personalul de deservire trebuie să controleze următoarele:
— cantitatea de aer prelucrat, cum şi conţinutul în oxigen şi azot;
— temperatura şi presiunea aerului, oxigenului, azotului, amo-
niacului, uleiului şi a apei de răcire;
— înălţimea nivelului de lichid în condensatoare, precum şi re-
zistenţa opusă de diferitele aparate ale instalaţiei;
— puritatea oxigenului gazos şi lichid ob^nut, precum şi a azo-
tului;
— tensiunea şi intensitatea curentului, precum şi consumul de
energie electrică;
— poziţia roţilor de manevră ale ventilelor de destindere.
Indicaţiile dispozitivelor corespunzătoare, ca şi rezultatele anali-
zelor lichidelor şi ale gazelor se înscriu în registrele de fabricaţie
ale secţiei.
De asemenea, în registre se menţionează cauzele şi durata între-
ruperilor aparatelor.
în laboratorul uzinal sau de secţie se efectuează următoarele
analize de control:
— determinarea conţinutului în acetilenă al oxigenului lichid din
condensatorul aparatului de oxigen şi din rezervorul staţionar;
— determinarea conţinutului în bioxid de carbon şi a umidităţii
aerului după dispozitivele de uscare;
— determinarea gradului de utilizare a soluţiei alcaline (NaOH)
şi concentraţia acesteia în decarbonizator;
— determinarea purităţii oxigenului din gazometru şi conţinu-
tul în acetilenă al oxigenului lichid din rezervor;
— determinarea prin sondaj a presiunii şi a purităţii oxigenului
din recipientele din depozit;
— determinarea purităţii oxigenului şi azotului.
Rezultatele analizelor de control se înscriu în registrul special
de laborator.

4. FABRICAREA ACETILENEl

Acetilenă are o largă utilizare, pe lîngă sudură şi tăierea metale-

lor, în industria chimică. Ea constituie materia primă de bază pentru
o serie variată de produse obţinute prin sinteză.
Utilizarea acetilenei este însă însoţită de pericole, dacă nu se iau
măsurile de protecţie corespunzătoare. Astfel, pericolele de accidente
cresc şi prin faptul că are limite de explozie foarte largi: 2,5—80^/o
în amestec cu aerul şi 2,5—93®/o în amestec cu oxigenul, iar tempe-
ratura de aprindere în aer este de 335°C, iar în oxigen de 300®C.
De aceea, fabricarea, manipularea şi utilizarea acetilenei trebuie
să se facă cu respectarea condiţiilor tehnologice prescrise şi a instruc-
ţiunilor privitoare la tehnica securităţii muncii. De asemenea, la utili-
zarea acetilenei trebuie să se folosească dispozitivele de siguranţă
şi de protecţie cele mai 'corespunzătoare.
Fabricile şi staţiile de fabricare a acetilenei pot fi amplasate in-
dependent de alte unităţi sau integrate în incinta altor unităţi indus-
triale.
Clădirile fabricilor de acetilenă trebuie să fie fără etaj şi tavan
din materiale inflamabile, cu acoperişul confecţionat din materiale
uşoare cu goluri de explozie şi prevăzute cu împrejmuiri proprii.
Fabricile independente (la care se efectuează şi încărcarea aceti-
lenei în recipiente transportabile), în funcţie de capacitatea de pro-
ducţie, se împart în fabrici cu capacitatea de producţie mai mare de
50 m"^ h şi în fabrici cu capacitatea de producţie pînă la 50 m^/h.
In tabela 17 sînt date distanţele minime dintre clădirile fabricilor
de acetilenă independente, cu o capacitate mai mare de 50 m^/h, iar
în tabela 18 sînt date distanţele minime faţă de vecinătăţile clădirilor
fabricilor de acetilenă independente, cu capacitatea de producţie
mai mare de 50 m^/h.
Gropile de nămol din fabricile de acetilenă, dacă sînt acoperite
şi prevăzute cu posibilităţi de aerisire, pot fi amplasate în apropierea
fabricii propriu-zise.
Tabela 17
Distanţele minime dintre clădirile unităţilor independente
de producere a acetilenei cu capacitatea de producţie
mai mare de 50 m^/h
Distanţele minime dintre clădiri, m
Destinaţia clădirilor
1 ^ 11 3 4 5 « 1 ^

Clădirea instalaţiei de pro-

ducere a acetilinei — 50 80 80 50 80 •25
Depozit de recipleiite
transportabile pline şi
goale 50 — 60 60 50 100 25
Depozit principal de car-
bid 80 60 — 60 50 100 25
Depozit de acetonă 80 60 60 — 80 100 25
Groapă acoperită pentni
hidroxid de calciu, nă-
mol 50 50 50 80 — 50 10
Cazometre 80 100 100 100 50 — 25
împrejmuire v5 25 25 25 10 25 25
 Distanţele minime dintre clădirile unităţilor independente
de producere a acetilenei cu capacitatea de producţie
mai mare de 50 m^/h şi vecinătăţi

Destinaţia clădirilor vecine Distanta, m

Construcţii şi instalaţii cu fabricaţii de categoria A de pe-

ricol de incendiu 200
Construcţii şi instalaţii cu fabricaţii de categoria B de pe-
ricol de incendiu 150
Construcţii şi instalaţii cu fabricaţii de categoriile C, D şi
E de pericol de incendiu 100
Construcţiile centrelor populate (clădiri de locuit, adminis-
trative şi sociale-culturde), precum şi cons,trucţiile admi-
nistrative şi social-culturale din incinta unităţilor vecine 100
Priza de aer a unităţilor de producere a oxigenului, indife-
rent de capacitatea producţiei 300

Distanţa pînă la priza de aer a fabricilor de oxigen, indicată în

tabela 18, este minimă. In cazul cînd concentraţia acetilenei în aer,
în punctul de absorbţie a aerului, depăşeşte 0,25 cm^m^ aer, dis-
tanţa dintre priza de aer a fabricii de oxigen şi instalaţiile de obţi-
nere a acetilenei se măreşte, astfel încît conţinutul de acetilenă în
aer să fie de cel mult 0,25 cmVni^ aer.
Distanţele minime dintre clădirile fabricilor de acetilenă indepen-
dente cu o capacitate pînă la 50 m^/h, precum şi cele ale fabricilor
de acetilenă integrate cu capacitate mai mare de 20 m^/h sînt date
în tabela 19, iar în tabela 20 sînt date distanţele minime între clădi-
Tabela 19
Distanţele minime dintre clădirile fabricilor de acetilenă independente
cu capacitate pînă la 50 m^/h, precum şi cele ale fabricilor integrate cu
capacităţi mai mari de 20 m^/h
Distanţe minime dintre clădiri, m
Destinaţia clădirilor
1 ^ 1 3 1 ^ 1 5 6 7

Clădirile instalaţiei de pro-

ducere a acetilinei — 20 30 30 30 30 10
Depozit de recipiente trans-
poiitabile pline
şi goale 20 25 25 20 35 10
Depozit principal de car-
bid 30 25 — 25 20 35 10
Depozit de acetonă 30 25 25 — 30 35 20
Groapă pentru Kidroxid de
calciu descoperită 20 20 20 30 — 20 5
Gazometre 30 35 35 35 20 — 10
împrejmuire 10 10 10 20 5 10 —

17 — Tehnica securităţii muncii în ind. chimică

257
 Tabela 2G
Distanţele minime dintre clădirile fabricilor de acetilena independente
cu capacitate pină la 50 m^/h, precum şi cele ale fabricilor integrate cu
capacităţi mai mari de 20 m^/h şi clădirile vecine

Destinaţia clădirilor vecine Distanţa, m

Construcţii şi instalaţii cu fabricaţii de categoria A de pe-

ricol de incendiu 60
Construcţii şi instalaţii cu fabricaţii de ca.tegoria B de pe-
ricol de incendiu 50
Construcţii şi instalaţii cu fabricaţii de categoriile C, D şi
E de pericol de incendiu 30
Construcţiile centrelor populate (clădiri de locuit, adminis-
trative şi social-culturale), precum şi construcţiile adminis-
trative şi social-culturale din incinta unităţilor vecine 100
Priza de aer a unităţilor de producere a oxigenului 300
împrejmuire proprie 10

rile fabricilor de acetilenă independente cu o capacitate pînă la

50 m^/h, precum şi cele ale fabricilor de acetilenă integrate cu ca-
pacităţi mai mari de 20 m^/h şi clădirile vecine.
Ferestrele şi luminatoarele fabricilor de acetilenă trebuie să ce-
deze uşor în caz de explozie, iar suprafaţa lor să reprezinte cel puţin
0,05 m^ pentru fiecare metru cub din volumul încăperii respective.
De asemenea, încăperile trebuie să fie prevăzute cu pardoseli
care să nu producă scîntei, iar scările şi platformele metalice trebuie
să fie acoperite cu covoare de cauciuc sau cu materiale plastice. Pen-
tru evitarea pericolului de aciunulare a imor cantităţi de acetilenă
mai mari de 1 % în atmosfera încăperii (chiar şi în cazul avariilor),
încăperile se prevăd cu ventilaţie naturală şi mecanică prin intro-
ducere de aer proaspăt.
Toate utilajele mai importante trebuie să lucreze sub presiune
de gaze inerte (azot) şi să fie prevă2:ute cu ventile de manevră
amplasate în afara clădirilor. Unităţile mari se prevăd cu rezerv oare
tampon pentru depozitarea gazelor inerte, a căror capacitate trebuie
să fie proporţională cu capacitatea instalaţiei şi volumul utilajului
respectiv. Fabricile care au o capacitate de producţie mai mică de
20 m^/h, în locul rezervoarelor tampon pot fi prevăzute numai cu
butelii de azot.
Rezer\^oarele de depozitare a acetilenei (gazometrele) trebuie pro-
tejate prin măsuri speciale contra îngheţului. La intrarea şi ieşirea
acetilenei trebuie să se prevadă închizătoare hidraulice care, de
asemenea, trebuie să fie protejate contra îngheţului.
Dacă clopotul gazometrului atinge un nivel scăzut, astfel încît
funcţionarea lui în continuare devine periculoasă, compresoarele sau
suflantele care sînt alimentate de acest gazometru trebuie să se
oprească automat. în momentul opririi intră în funcţiune un semna-
lizator acustic.
Conductele de acetilenă, situate pe teritoriul fabricilor de ace-
tilenă, se confecţionează din ţevi de oţel tras. Se recomandă ca îmbi-
nările lor să se execute de preferinţă prin sudare. îmbinările cu
flanşe trebuie să se execute numai în locurile unde sînt absolut
necesare.
Montarea conductelor de acetilenă se poate executa deasupra
nivelului solului, cu condiţia ca estacadele, stîlpii sau reazemele lor
să fie executate din materiale neinflamabile.
Ele se pot monta şi direct î a pămînt, sub nivelul limită de în-
gheţare a solului, astfel încît distanţa de la suprafaţa solului pînă
la partea de sus a conductei să fie de cel puţin 0,80 m.
Montarea conductelor de acetilenă în tuneluri şi canale nu este
permisă.
Trecerea conductelor de acetilenă prin pereţii clădirilor se face
prin tuburi de protecţie, al căror diametru trebuie să fie mai mare
cu cel puţin 20 mm faţă de diametrul conductelor. în locurile de
traversare, conductele nu trebuie să aibă porţiuni îmbinate.
Pentru înlăturarea încărcărilor electrostatice, toate conductele de
acetilenă trebuie să fie legate la pămînt. La amplasarea conductelor
se are în vedere ca ele să nu vină în contact cu conductoarele elec-
trice. De asemenea, trebuie luate măsuri ca execuţia şi montarea
instalaţiilor tehnologice să fie astfel făcute, încît să se evite for-
marea scînteilor din cauza electricităţii statice. în acest scop, toate
utilajele trebuie să fie legate la pămînt, iar prizele trebuie să fie cît
mai dese şi legate între ele.
Conductele tehnologice, armăturile, utilajele şi orice alte legături
trebuie să fie astfel îmbinate, încît curentul indus de electricitatea
statică să se poată scurge prin ele.
La montarea conductei de acetilenă sub drumuri sau sub căi
ferate, conducta trebuie trecută printr-un tub de protecţie cu dia-
metrul interior mai mare decît diametrul exterior al conductei de
acetilenă şi care trebuie să preia toate sarcinile permanente sau
accidentale.
La construcţia aparatelor şi armăturilor prin care circulă ace-
tilena sau amestecurile de acetilenă, nu se admite utilizarea cuprului,
argintului, mercurului sau a aliajelor acestora.
Aliajele cu un conţinut de cupru de maximum 65®/o se pot
admite la construcţia generatoarelor de acetilenă.
Fiecare generator din fabrica de acetilenă trebuie să fie dotat cu
supape hidrauHce de siguranţă care să împiedice pătrunderea undei
explozibile în generator. De asemenea tr^l^yi^ sa fi> pri^y^Tiit ni

T, ,; CA
o supapă de siguranţă pentru împiedicarea atingerii presiunii m^ixime
admise pentru care este construită instalaţia. Funcţionarea corectă
a acestei supape trebuie să fie verificată periodic. Fiecare generator
de acetilenă trebuie să fie prevă2:ut din construcţie cu dispozitive
de reglare automată a reacţiei chimice, în funcţie de cantitatea de
acetilenă produsă.
Toate staţiile de acetilenă trebuie să fie prevăzute cu filtre de
epurare pentru a reţine impurităţile care se degajă o dată cu ace-
tilena în urma reacţiei chimice dintre apă şi carbid. Filtrele staţii-
lor de acetilenă trebuie să fie păstrate în bună stare de funcţiune,
înlocuindu-se la timp materialele filtrante.
In clădirea de fabricaţie a acetilenei se poate depozita o canti-
tate de carbid egală cu necesarul consumului pe 8 h de lucru.
Această cantitate nu trebuie să fie, însă, mai mare decît 2 000 kg
pentru unităţile independente cu o capacitate mai mare decît 50 m^/h
şi de 500 kg pentru unităţile independente cu o capacitate pînă la
50 m^/h sau pentru unităţile integrate. în aceste cazuri, însă, încă-
perile de depozitare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
— să fie complet separate de restul clădirii prin ziduri rezis-
tente la explozii, care să comunice cu sala generatoarelor prin inter-
mediul unei încăperi tampon;
— să fie bine uscate, să nu fie traversate de conducte pentru
transportul apei, aburului etc. (în interiorul lor, în pereţi, în tavane,
în pardoseală etc.), iar nivelul pardoselii să fie cu 0,2 m mai ridicat
decît cel al sălii generatoarelor.
In cazul fabricilor integrate, clădirile trebuie astfel amplasate şi
drumurile astfel proiectate, încît să se poată ajunge uşor la orice
punct al instalaţiei, în caz de incendiu.
Distanţa minimă dintre clădirile în care se fabrică acetilena (dife-
rite paviUoane de fabricaţie) trebuie să fie de 25 m, măsurată de la
perimetrul clădirilor. De asemenea, distanţa minimă dintre clădirile
în care se fabrică acetilena şi alte clădiri învecinate trebuie să fie de
cel puţin 40 m. în cazul clădirilor civile, această distanţă trebuie să
fie de minimum 100 m.
Rezervoarele de acetilenă trebuie să fie amplasate, faţă de clă-
dirile şi instalaţiile în care se fabrică acetilenă şi faţă de alte clădiri
sau instalaţii cu pericol de explozii, la o distanţă de cel puţin 80 m.
în cazul amplasării rezervorului de acetilenă lîngă clădiri fără
pericol de explozie, trebuie să se prevadă o distanţă de 50 m faţă de
aceste clădiri. Pentru evitarea pericolului de accidente, trebuie să se
supravegheze concentraţia oxigenului din acetilenă: aceasta să nu
depăşească 0,2Vo. Concentraţia oxigenului se controlează cu aju-
torul analizatoarelor automate cu semnalizare, în toate locurile unde
aerul poate să pătrundă în instalaţie.
 Pentru limitarea extinderii incendiilor şi exploziilor, halele gene-
ratoarelor, compresoarelor şi motoarelor, precum şi acelea ale dife-
ritelor aparate de siguranţă şi de comandă trebuie să fie separate
de hala în care se efectuează umplerea buteliilor.
La încărcarea recipientelor cu carbură de calciu, căderea unor
bucăţi mari de carbură de calciu poate produce scîntei, atît prin
lovirea carburii de pereţii recipientului, cît şi prin ciocnirea bucă-
ţilor de carbid între ele. De aceea, înainte de umplerea recipien-
telor cu carbură de calciu, ele se purjează cu azot. De asemenea,
se aplică şi măsuri suplimentare de precauţie care constau în aco-
perirea (zincare, cauciucare) părţilor feroase care vin în contact cu
carbura de calciu. Această măsură are o deosebită importanţă, în
special la rezervoarele tampon, cît şi la buncărele de încărcare.
La încărcarea şi descărcarea generatoarelor trebuie să se res-
pecte următoarele:
— se vor îndeplini întocmai instrucţiunile de utilizare a apara-
tului;
— încărcarea şi descărcarea trebuie făcută în timpul cel mai
scurt;
— operaţiile de încărcare şi descărcare se vor efectua cu o aten-
ţie deosebită pentru a se evita scăpările de gaze;
— se va evita pătrunderea aerului în generatoare;
— după fiecare descărcare coşurile sau sertarele trebuie să fie
bine spălate şi uscate;
— încărcătura de carbid nu trebuie să fie mai mare decît cea
admisă şi indicată pe aparat;
— spargerea bulgărilor de carbid trebuie făcută sub o prelată;
cînd spargerea carbidului nu se face sub prelată muncitorul va purta
ochelari de protecţie;
— înainte de încărcare se va verifica nivelul apei în genera-
toare şi în supapele hidraulice de siguranţă şi eventualele amestecuri
de gaz şi aer vor fi evacuate prin purjare;
— retortele nu vor fi deschise înainte de a fi răcite complet
chiar şi atunci cînd carbidul din sertare a fost descompus integral;
— se interzice folosirea încărcăturilor unitare de carbid mai
mari decît cele stabilite în instrucţiunile de funcţionare;
— se interzice introducerea carbidului în coşuri sau sertare de
carbid umede;
— se interzice montarea dopurilor oarbe în locul membranelor
de siguranţă;
— umplerea aparatelor cu apă trebuie făcută exact pînă la robi-
netul de control.
 Pardoselile din beton în stare deteriorată sau prevăzute cu rigole
deschise prezintă pericol atunci cînd aceste crăpături sau rigole
conţin apă, dat fiind că pe sol se pot răspîndi bucăţi de carbură de
calciu. încăperile de producţie trebuie să se prevadă în permanenţă
cu extinctoare bune, cu bioxid de carbon, care se supun unui con-
trol regulat. Gazul produs de generator este separat de hidrogenul
fosforat într-o instalaţie de purificare chimică. în majoritatea cazur
rilor, gazul este supus imei uscări prealabile, utilizîndu-se diferiţi
agenţi corespunzători de deshidratare.
în hala de umplere, gazul din compresoare este trecut la un
tablou de distribuţie, care este prevăzut cu manometre care să indice
presiunea finală a fiecărui compresor, cu im opritor de flacără, cu
robinete de închidere principale, cu robinete pentru închiderea cir-
cuitului şi dispozitive de reţinere pentru fiecare rampă de umplere.
Pentru evitarea pericolului de incendii în încăperile de pro-
ducţie, datorită electricităţii statice, trebuie avute în vedere ca
instalaţiile tehnologice să fie legate la pămînt, iar muncitorii să fie
prevăzuţi cu mijloace individuale de protecţie.
Clădirile fabricilor de acetilenă şi clădirile învecinate trebuie
să fie prevăzute cu paratrăsnete. Ilimiinatul şi încălzitul trebuie să
se efectueze în conformitate cu normele de tehnică a securităţii
muncii prevăzute pentru locurile cu pericol de explozie.
în timpul funcţionării, generatoarele de acetilenă produc nămol
format din var stins.
Evacuarea nămolului constituie o problemă dificilă, în special
datorită faptului că normele tehnico-sanitare interzic evacuarea lui
în starea în care se află, în reţeaua publică de canalizare.
Pentru uşurarea evacuării nămolului se procedează la separarea
elementelor componente (apa şi varul stins). Astfel, apa poate fi
dirijată la canal, iar varul întărit se poate transporta, cu mijloace de
transport obişnuite, în exteriorul fabricii.
Procedeul de separare a elementelor componente ale reziduu-
rilor constă în dirijarea nămolului în gropi speciale de decantare,
în urma trecerii prin fiecare din aceste gropi, lichidul care se scurge
din ultima groapă este destul de limpede şi teoretic, poate fi
evacuat la canal.
Varul stins depus în gropi se evacuează periodic şi se depozi-
tează pe o arie unde se usucă.
Acest procedeu de evacuare a nămolului are dezavantajul că apa
evacuată nu este totdeauna curată, conţinînd var în suspensie, ceea
ce contravine normelor tehnico-sanitare, iar uscarea nămolului se
face încet. Din această cauză, operaţiile de evacuare necesită un
timp lung şi suprafeţe de stocare întinse.
 Pentru înlăturarea acestor dezavantaje, în practică, se foloseşte
instalaţia reprezentată în fig. 86.
Această instalaţie se compune din cinci rezervoare de decan-
tare 1 dispuse în serie. Rezervoarele au lungimea de 1,5 m, lăţimea
de 1 m şi adîncimea de 0,8 m.

Secţiunea ^ A

Fig. 86. Instalaţie pentru evacuarea nămolului.

Fiecare rezervor este prevăzut cu o ţeavă verticală 2, cu dia-

metrul de circa 60 mm, pentru evacuarea apei.
Toate ţevile rezervoarelor sînt legate la un colector comun 3,
care comunică într-o groapă prevăzută cu un dispozitiv de refulare
direct într-un canal, prin intermediul unei gropi de control.
Pentru evacuarea nămolului, rezervoarele sînt legate între ele
prin deschideri largi, situate la partea lor inferioară, avînd dimen-
siunile 5 0 0 x 2 0 0 nrni.
Penultimul rezerv^or trebuie să fie izolat de ultimul, pentru ca
nămolul produs să nu ajungă în ultimul rezervor decît în momentul
operaţiilor de evacuare. Pentru realizarea acestei condiţii, instalaţia
este prevăzută cu o clapetă 4 căptuşită cu cauciuc poros, care se
manevrează manual.
Fundul rezervoarelor este înclinat, astfel încît se uşurează scur-
gerea nămolului spre ultimul rezervor.
Instalaţia este prevăzută cu un dispozitiv de refulare, care este
situat la fundul celui de al cincilea rezervor şi se compune dintr-un
rezervor de aer 5, cu capacitatea de 200 1, un capac cu închidere
etanşă 6 care se poate manevra cu mîna prin intermediul unei pîr-
ghii, o ţeavă de refulare 7 care se prelungeşte în exterior printr-un
mîner mobil şi o conductă 8 care face legătura între rezervor şi
reţeaua de aer prin intermediul unui robinet.
Cînd decantarea s-a făcut în mod suficient, se scot dopurile din
ţevi, afară de cel care se află imediat deasupra nivelului nămolului.
 Apa se scurge în colector şi se îndreaptă prin intermediul gropii
de control fie spre un canal situat mai jos, fie spre rezervor, clapeta
situată la capătul colectorului fiind deschisă. Robinetul conductei 8
şi capacul 6 fiind închise, datorită suprapresiunii create în rezerv or,
se permite evacuarea apei pe care o conţine.
Această operaţie se repetă pînă ce apa de decantare este e\'a-
cuată în întregime.
După aceasta, se procedează la evacuarea nămolului prin inter-
mediul aceluiaşi rezervor, închizînd din nou robinetul de aer şi des-
chizînd apoi clapeta care separă ultimele două gropi. Nămolul deci
este evacuat prin acelaşi procedeu.
Spre a evita, în timpul evacuării următoare, impurificarea apei
cu resturi de nămol care se mai pot afla în rezer\'or, acesta se spală
bine cu apă.

5. FABRICAREA AMONIACULUI

La fabricarea amoniacului trebuie luate o serie de măsuri teh-

nico-organizatorice pentru evitarea accidentelor şi îmbolnăvirilor
profesionale, care pot fi provocate datorită condiţiilor speciale în
care se desfăşoară procesul tehnologic, şi anume: utilajele funcţio-
nează la presiuni înalte; materia primă şi produsul rezultat (amo-
niacul) sînt inflamabile şi explozive; o parte din componentele mate-
riei prime şi produsul obţinut sînt toxice.
Aceşti factori determină măsurile de tehnica securităţii muncii
care trebuie luate pentru ca procesul tehnologic să decurgă în con-
diţii lipsite de pericole.
Procesul de sinteză al amoniacului constă în purificarea ames-
tecului azot-hidrogen de alţi componenţi (CO2, CO şi H2S) şi în
combinarea catalitică a hidrogenului cu azotul pentru obţinerea
amoniacului.
Principalele avarii şi accidente la fabricarea amoniacului sînt:
— deteriorarea garniturilor de la instalaţiile de gaz, amoniac,
apă etc. şi a presetupelor de la pompe şi compresoare;
— spargerea refrigerentelor, conductelor, manometrelor, sticle-
lor indicatoare etc.;
— incendierea sau explozia instalaţiilor;
— întreruperea alimentării cu curent electric;
— umplerea excesivă a instalaţiilor cu apă, cu soluţii de
hidroxid de sodiu, cu amoniac sau golirea lor totală.
In general, în toate cazurile amintite trebuie să se deconecteze
imediat unitatea de producţie avariată. In cazul în care nu se poate
stabili precis cauza scăpării gazelor sau în cazul în care pentru
înlăturarea defecţiunilor instalaţiei este necesar un timp mai lung,
care poate avea urmări mai grave, trebuie oprită imediat întreagja
secţie de producţie.
Astfel de situaţie poate avea loc, de exemplu, în cazul descope-
ririi unor neetanşeităţi în conductele de amoniac, pentru înlăturarea
cărora este necesar un timp mai îndelungat şi avaria produsă împie-
dică accesul la alte instalaţii. La fel se procedează şi în cazul pro-
ducerii unor neetanşeităţi la instalaţiile de gaze, de hidroxid de
sodiu sau de apă. în cazul scăpării amoniacului lichid, se proce-
dează la stropirea intensă a locului respectiv cu apă, în care amo-
niacul se dizolvă uşor. Dacă avaria s-a produs într-o încăpere
închisă, aceasta se aeriseşte intens prin deschiderea ferestrelor, uşilor
şi luminatoarelor. In cazul cînd atmosfera încăperii conţine o canti-
tate mare de gaze, muncitorii trebuie să folosească aparate cu oxi-
gen, deoarece măştile cu filtru nu sînt eficace.
Dacă într-o încăpere de producţie se produce un incendiu, pro-
vocat de gazele care scapă din instalaţiile sub presiune, se proce-
dează la micşorarea presiunii şi se anunţă imediat pompierii,
independent de intervenţia personalului de deservire.
La operaţiile de cracare a gazului metan, un pericol mare îl
constituie posibilitatea formării unui amestec exploziv, în special
la pornirea instalaţiei. Pentru evitarea acestui pericol, în cuptorul
auxiliar trebuie să se ardă complet gazul metan, pînă la trecerea
lui în bioxid de carbon şi apă. Acest amestec gazos este introdus
în cuptorul de cracare pînă cînd se elimină tot aerul din instalaţie
şi numai după aceea se aprinde gazul metan şi se pune în circu-
laţie aerul necesar procesului de cracare.
In hala de conversie, gazul poate să scape din instalaţie prin
orificiile pentru luarea probelor, prin deschiderile de aerisire etc.
Un alt factor care contribuie la înrăutăţirea condiţiilor de muncă
este căldura de reacţie din convertizor, care se transmite prin pereţi
în încăperea de lucru.
îmbunătăţirea condiţiilor de lucru în hala de conversie se rea-
lizează prin împiedicarea degajărilor de gaze în atmosferă, în
momentul cînd se iau probele, prin izolarea corespunzătoare a supra-
feţelor încălzite ale instalaţiilor şi prin realizarea unei ventilaţii cît
mai eficiente a încăperilor de lucru.
In sala compresoarelor pot să apară avarii care duc la scăparea
şi răspîndirea gazelor în încăperile de producţie (în special la ven-
tile, supape etc.). Din conductele de abur se degajă cantităţi mart
de căldură, ceea ce are ca urmare înrăutăţirea microclimatului din
încăperi. Pentru îndepărtarea căldurii şi a gazelor, în general, se
procedează la efectuarea unei ventilaţii corespunzătoare. De ase-
menea, se recurge la izolarea termică cît mai bună a conductelor
de abur.
 Aparatele şi conductele care se găsesc sub presiune nu trebuie
supuse reparaţiilor curente (de exemplu, strîngerea buloanelor etc.),
deoarece se pot produce accidente.
Pentru prevenirea exploziilor datorite gazelor care pot deveni
explozive în amestec cu aerul în anumite proporţii, în fabricile de
amoniac este necesar să se urmărească în permanenţă circuitul de
gaze pentru a se semnala prezenţa oxigenului, respectiv a aerului şi
pentru a se putea lua măsuri în vederea înlăturării deficienţelor. De
asemenea, trebuie să se urmărească conţinutul de gaze în aer, pentru
a evita .depăşirea concentraţiei admisibile din punctul de vedere
al exploziilor.
Accidente de muncă datorite exploziilor pot avea loc, în special
la cuptoarele de cracare, în următoarele situaţii;
— la aprinderea arzătoarelor înainte de a se efectua aerisirea
cuptorului pentru înlăturarea eventualelor scăpări de gaz metan;
— la deschiderea ventilului de admisie a gazului metan pen-
tru începerea arderii în cuptor, fără să se prevadă în prealabil, la
gura arzătoarelor, o făclie pentru aprinderea nepericuloasă a gazului;
— la introducerea gazului metan în retorte, fără să se evacueze
în prealabil urmele de oxigen prin purjarea instalaţiei cu un gaz
mert (de obicei azot) sau cu abur supraîncălzit;
— la scăderea temperaturii la ieşirea din retortă sub 650°C,
cînd are loc depunerea negrului de fum.
In sobele de ardere finală se pot produce explozii, dacă se intro-
duce aer în gaze cînd acestea au o temperatură sub 620°C, din
care cauză nu se pot aprinde.
Explozii pot avea loc, de asemenea, şi la compresoarele pentru
gaze de sinteză, cînd gazul cracat care trece la rezervorul de gaz
conţine oxigen.
Pentru evitarea accidentelor, conductele trebuie să fie revizuite
cît mai des şi înlocuite la nevoie. Pentru evitarea arsurilor şi intoxi-
caţiilor în timpul reparaţiilor şi întreţinerii, cînd au loc degajări mari
de gaze, muncitorii care efectuează aceste operaţii trebuie să folo-
sească mijloace de protecţie individuale prevăzute pentru astfel de
lucrări.
Nu este permisă producerea scînteilor sau a focului în apropie-
rea rezervoarelor de amoniac. De asemenea, sculele utilizate la
diferite reparaţii, acolo unde sînt posibile scăpări de gaze inflama-
bile, trebuie să fie confecţionate din bronz. Folosirea sculelor din
oţel nu este permisă.
Depozitarea recipientelor cu amoniac trebuie să se facă în ace-
leaşi condiţii ca şi recipientele cu clor, ţinînd seamă că amoniacul
formează amestecuri explozive şi este mai uşor decît aerul. Pentru
e\dtarea accidentelor trebuie să se folosească la iluminat, atît în
timpul exploatării, cît şi în timpul reparaţiilor, lămpi de siguranţă
protejate.
Sobele de sinteză trebuie deschise numai după răcirea lor com-
pletă. altfel se poate produce aprinderea catalizatorului. Totuşi,
dacă condiţiile de producţie necesită deschiderea sobei înainte de
răcirea ei completă, este necesar să se procedeze la suflarea sobei
cu un curent de azot.
înainte de efectuarea reparaţiilor la conductele sau la aparatele
sub presiune, ele vor fi golite complet şi se vor sufla cu abur sau
cu un gaz inert. în timpul demontării flanşelor sau ventilelor, mun-
citorii de întreţinere trebuie să stea lateral pentru a se feri de
eventualele stropiri.
Pentru evitarea accidentelor, după demontarea maşinilor şi in-
stalaţiilor în vederea reparării lor, se procedează astfel:
— se îndepărtează din încăpere substanţele nocive şi apoi se
etanşează toate locurile prin care amoniacul, gazele, soluţia de
hidroxid de sodiu sau apa ar putea pătrunde din partea care func-
ţionează în partea care se repară;
— părţile din instalaţie demontate se suflă cu azot, mai ales
acelea care au conţinut amestec de azot şi hidrogen.
Instalaţiile care conţin amoniac trebuie umplute cu apă cel puţin
de două ori şi apoi, după golire, se determină conţinutul de aer şi
amoniac. Instalaţiile, turnurile, rezervoarele etc., în care lucrătorii
intră pentru reparaţii, trebuie aerisite cu o grijă deosebită. Mun-
citorii trebuie echipaţi cu centuri de siguranţă şi supravegheaţi din
afară. Elementele de comandă utilizate pentru acţionarea instala-
ţiilor care sînt supuse reparaţiilor trebuie să fie blocate. Dacă este
posibil, motorul se decuplează de la instalaţia respectivă. Instalaţiile
acţionate sau alimentate cu abur trebuie să aibă conductele de abur
obturate. Dacă este necesar să se efectueze operaţii de sudare la
instalaţii, trebuie să se ia măsuri deosebite de tehnică a securităţii.
Sectorul unde se efectuează lucrările trebuie dotat cu utilaje pentru
stins incendiul şi supravegheat în permanenţă. Muncitorii care
lucrează la instalaţiile vecine trebuie să fie înştiinţaţi asupra opera-
ţiilor care se efectuează în sectorul respectiv. Aprinderea focului
este permisă numai cînd există certitudinea că el nu va provoca o
explozie, luîndu-se toate măsurile de securitate. Sudarea în halele
de producţie se poate admite numai atunci cînd reparaţia nu poate
fi făcută în alt mod şi după ce s-au luat toate măsurile de preve-
dere pentru evitarea accidentelor.
înainte de punerea în funcţiune a instalaţiilor reparate se suflă
instalaţia cu azot, se efectuează analizele necesare pentru determi-
narea conţinutului de oxigen în aer, se demontează obturatoarele şi
se iau toate măsurile pentru pregătirea instalaţiei în vederea înce-
perii exploatării, în conformitate cu instrucţiunile de deservire.
Punerea în funcţiune se face numai în prezenţa şefului de exploa-
tare al secţiei respective.
Un factor important al tehnicii securităţii muncii este folosirea
dispozitivelor de semnalizare între instalaţiile de producţie, care
trebuie să fie tot timpul în bună stare de funcţionare. Pentru pre-
venirea pericolului de explozie, fumatul nu este permis decît în
locurile desemnate special pentru acest lucru. Pentru acordarea
ajutorului celor ce au suferit arsuri chimice, în apropierea instala-
ţiilor în exploatare din hale trebuie să se prevadă robinete cu apă
potabilă. Pentru prevenirea accidentelor trebuie să se ia probe de
aer din apropierea instalaţiilor de producţie şi să se efectueze ana-
lizele necesare pentru determinarea conţinutului de oxid de carbon
şi amoniac. Pentru evitarea acimiulării gazelor, capacele canalelor
trebuie să permită o bimă aerisire.
Aceste măsuri se referă şi la subsolurile şi halele de producţie,
Limiinatoarele şi ferestrele halelor trebuie să se deschidă automat
pentru a uşura schimbul de aer. în afară de aceasta, trebuie să se
prevadă şi o instalaţie de ventilaţie mecanică corespunzătoare.

6. FABRICAREA SODEI CALCINATE ŞI A SODEI CAUSTICE

La fabricarea sodei calcinate, pentru obţinerea bicarbonatului

de sodiu brut necesar în procesul tehnologic se folosesc soluţii con-
centrate de clorură de sodiu, care se saturează cu amoniac şi apoî
se tratează cu bioxid de carbon. Bicarbonatul de sodiu se separă
şi se supune calcinării, pentru obţinerea sodei calcinate. Prin tra-
tarea soluţiilor, care conţin clorură de amoniu cu lapte de var^
se recuperează amoniacul.
Soda caustică se obţine prin caustificarea cu var a leşiei de
sodă.
în industria sodei, materiile prime şi cele care rezultă din pro-
cesul tehnologic sînt toxice iar amoniacul poate provoca explozii.
De aceea trebuie luate măsuri pentru ca procesul tehnologic să
decurgă fără pericol de accidente şi îmbolnăviri profesionale, în
special la transportarea calcarului, încărcarea şi descărcarea cup-
toarelor de var, caustificarea varului, saturarea saramurii cu amo-
niac şi recuperarea amoniacului, carbonatarea, filtrarea, calcinarea
bicarbonatului de sodiu, caustificarea carbonatului de sodiu etc.
O deosebită atenţie trebuie să se acorde prevenirii accidentelor
mecanice care pot fi cauzate de instalaţiile şi utilajele folosite la
fabricarea sodei, care au un anumit specific. Executarea reparaţiilor
de bună cahtate şi întreţinerea corespunzătoare a utilajelor este o
condiţie deosebit de importantă din punctul de vedere al tehnicii
securităţii. Prin îndeplinirea acestei condiţii, muncitorii sînt scutiţi
de eforturi fizice, activitatea lor rezumîndu-se la controlul bunei
funcţionări a instalaţiilor. Buna funcţionare a utilajelor are impor-
tanţă nu numai din punctul de vedere al producţiei, cît şi al tehnicii
securităţii. P e n t ^ aceasta este absolut necesar să se asigure etan-
şeitatea tuturor instalaţiilor folosite în cadrul procesului de produc-
ţie. înainte de efectuarea lucrărilor de reparaţii interioare ale utilaje-
lor (cuptoare, tobe de caustificare, coloane de absorbţie-carbonatare,
calcinatoare, evaporatoare. concentratoare etc.) trebuie luate măsuri
pentru golirea şi neutralizarea instalaţiilor care au conţinut leşii
caustice, aerisirea lor şi a conductelor de gazele toxice, dotarea
muncitorilor cu echipamentul de protecţie corespunzător etc. •
In timpul funcţionării instalaţiilor este interzisă folosirea flăcă-
rilor deschise sau efectuarea de operaţii periculoase (sudarea, încăl-
zirea), în special în secţiile cu pericol de explozie (depozitarea ape-
lor amoniacale, absorbţie, carbonatare, distilare).
Pentru evitarea îmbolnăvirilor profesionale, în special a intoxi-
caţiilor cu oxid de carbon, în secţiile în care funcţionează cuptoare
de var trebuie să se prevadă instalaţii de ventilaţie mecanică şi
naturală. Locurile de muncă nu trebuie să fie impurificate de gazele
emanate de cuptoare. Pentru crearea unor condiţii optime de muncă,
cuptoarele trebuie prevăzute cu platforme şi să se asigure în perma-
nenţă introducerea de aer curat în aceste locuri de muncă.
Scările de acces ale cuptoarelor trebuie să fie menţinute în per-
fectă stare de curăţenie.
La oprirea compresoarelor de bioxid de carbon, muncitorii care
lucreazTă la cuptoarele de var trebuie să fie anunţaţi pentru a des-
chide coşul şi a reduce tirajul ventilatoarelor.
In secţiile de hidroxid de sodiu există pericol de stropire cu leşie
caustică, a cărei concentraţie este mare şi are o temperatură înaltă;
pentru prevenirea accidentelor este necesar să se evite deversările
din vase şi spargerea vaselor sau a conductelor. De asemenea, este
interzisă lovirea cu obiecte metalice a conductelor, vaselor de fontă
pline cu leşie caustică sau a altor piese ale instalaţiilor. în afară de
aceasta este necesar ca muncitorii să fie dotaţi cu mijloace indivi-
duale de protecţie şi să se controleze zilnic buna funcţionare a insta-
laţiilor, pentru a se înlătura defecţiunile care apar în special din
cauza coroziunii.
Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, un rol important îl
au mecanizarea şi automatizarea operaţiilor tehnologice care se des-
făşoară în aceste locuri de muncă.
 în fig. 87 se reprezintă schema de principiu a unei instalaţii
pentru reglarea automată a operaţiei de purificare a saramurii.
Saramura brută care urmează să fie purificată intră în rezer-
vorul 1, din care trece succesiv prin amestecătorul 2, reactorul 3,
decantorul 4 şi rezervorul de saramură purificată. Pentru purificarea
saramurii de sărurile de calciu se întrebuinţează soluţii de sodă cal-

12-
I Sofuffe

1
'de var
Lapte de i/ar
5
g ^Saramură
puriftcafă
H -

Fig. 87. Schema de principiu a instalaţiei de

redare automată a operaţiei de purificare a
saramurii.

cinată care se introduc în vasul de caustificare 5. Soluţia de sodă

trebuie să aibă o concentraţie constantă. Ca reactiv pentru precipi-
tarea sărurilor de magneziu se utilizează laptele de var. Acesta se
introduce periodic în amestecătorul 6, unde se diluează cu apă pen-
tru a se aduce la aceeaşi concentraţie şi, apoi, prin amestecătorul
sub presiune constantă 7, se introduce în vasul de caustificare 5.
Amestecătorul 6 are capacitatea necesară, astfel încît permite func-
ţionarea continuă în cursul unui schimb, fără a fi nevoie să ^e com-
pleteze cu lapte de var. Lichidul din vasul de caustificare 5, prin
amestecătorul sub presiune 8, se introduce în amestecătorul 2, unde
se amestecă cu saramura brută.
Fluxul principal pentru sistemul de reglare este reprezentat de
saramura purificată introdusă pentru fabricarea sodei. Drept criteriu,
corespunzînd sarcinii secţiei de purificare a saramurii, serveşte nive-
lul din rezervorul de saramură,purificată 9. Acest parametru este
folosit pentru reglarea sarcinii de lucru a secţiei în care se prelu-
crează saramura brută.
Cantitatea de soluţie de sodă care se aduce la purificare este
în funcţie de sarcina secţiei. Drept criteriu serveşte nivelul stabilit
în vasul de caustificare 5. Acest parametru se foloseşte de către
regulatorul 10 care acţionează asupra debitului soluţiei de sodă.
Regulatorul 11 menţine raportul dat între soluţiile de lapte de var
şi sodă, care au concentraţii stabilite. Raportul între debitul de
saramură brută şi reactivii introduşi în amestecător este menţinut
de regulatorul 12, care acţionează asupra debitului de reactivi. Posi-
bilitatea reglării după raportul între debite este determinată, în
cazul dat, de compoziţia foarte constantă a saramurii brute, în cursul
unui interval de timp destul de limg.

Go^e de fa cujofoare
Gaz mhf ~
Gaze de la cuptoare
Saramură _
amoniacala
Suspensie
Sfitre
fi/fru

Fig. 88. Schema de principiu a instalaţiei pentru reglarea

operaţiei de carbonatare.

O altă operaţie care se poate regla automat este operaţia de

carbonatare (fig. 88). Saramura amoniacală intră în coloana de pre-
carbonatare 1 şi apoi trece succesiv prin spălătorul 2, răcitorul 3,
coloana de precipitare 4 şi recipientul de măsură pentru suspensie 5.
Alimentarea cu gaze pentru carbonatare se efectuează pe trei
căi:
a) cu gaze din cuptoarele de var, avînd presiune mărită, la par-
tea inferioară a coloanei de precarbonatare J ;
b) cu gaze mixte la partea inferioară a coloanei de precipitare 4;
c) cu gaze din cuptoarele de var, la partea de mijloc a coloanei
de precipitare.
Gazul de la coloane se colectează într-un colector comun şi se
introduce la partea inferioară a spălătorului 2, trece prin acesta
şi se îndreaptă spre absorbţie. în urma absorbţiei bioxidului de
carbon în saramura amoniacală, aceasta se încălzeşte. Răcirea sara-
murii se face cu apă în răcitorul tubular 3 şi în partea inferioară
a coloanei de precipitare 4,
Fluxul principal pentru secţia de carbonatare este curentul de
gaze care conţine bioxid de carbon. Pentru distribuţia uniformă a
gazului de la cuptoare în coloanele de precipitare servesc regula-
toarele de debit 6 şi regulatoarele de comandă 7. Regulatoarele de
debit menţin cantitatea de gaz alimentat în coloană la valoarea dată.
Regulatoarele de comandă măsoară presiunea gazului în colectoare
şi acţionează simultan asupra tuturor regulatoarelor de debit. în
acest fel se obţine o concordanţă între admisia gazului în colectorul
comun şi debitul total de gaz la intrarea în coloane.
Concordanţa între bioxidul de carbon şi saramura amoniacală
în coloană se realizează cu ajutorul regulatorului de suspensie 8, în
funcţie de valoarea pH-ului. Cantitatea de lichid introdusă în co-
loana de precipitare 4, în spălătorul 2 şi în coloana de precarbona-
tare 1 se reglează în raport cu cantitatea de suspensie preluată din
coloana de precipitare 4, cu regulatoarele de nivel 9, 10, 11. Regu-
latoarele de temperatură 12, 13 reglează gradul de răcire al lichi-
dului în răcitorul 3 şi în partea inferioară a coloanei de precipitare 4,
prin acţionarea asupra debitului apei de răcire. Regulatorul 14 stabi-
lizează presiunea în colectorul de apă de răcire.
Muncitorii care lucrează cu sodă caustică trebuie să poarte
ochelari de protecţie şi mănuşi de policlorură de vinii sau de cau-
ciuc. Ochelarii folosiţi în acest scop trebuie să fie suficient de bine
aerisiţi, pentru a putea fi purtaţi comod, fără a se aburi şi să pro-
tejeze ochii de stropii care ar putea sări din toate părţile.
Mănuşile trebuie purtate cu partea deschisă în interiorul mînecii
hainei sau salopetei, aşa fel încît leşia să nu se poată scurge în inte-
riorul mănuşilor.
Rezervoarele de depozitare a leşiei de sodă caustică situate în
exterior trebuie prevăzute cu serpentine de abur, pentru a preveni
îngheţarea Uchidului pe timp rece. Abu-
rul se foloseşte pentru menţinerea unei
temperaturi între 20 şi 30°C, iar serpen-
tinele trebuie în prealabil tratate pentru
înlăturarea tensiunilor. Conductele pentru
leşie caustică montate în aer Uber sau în
construcţii neîncălzite trebuie să fie exe-
cutate din bucăţi, iar îmbinările trebuie
făcute cu flanşe şi cu garnituri de azbest
presate. Conducta pentru leşie trebuie să
fie însoţită de o conductă de abur, care
Amplasarea şi se leagă de aceasta cu sîrmă şi căptuşită
izolarea conductelor pentru
transportul leşiei de sodă cu im material termoizolant (fig. 89).
caustică. Conductele trebuie astfel dispuse, în-
J — conductă pentru trans- cît să poată fi golite complet cînd nu sînt
portul leşiei; 2 — conductă de
abur; 3 — sîrmă de legătură;
folosite.
4 — termoizolaţie Pentru distribuţia leşiilor caustice se
folosesc pompele centrifuge care sînt cele
mai sigure. Materialele folosite pentru etanşare trebuie să fie exe-
cutate din azbest grafitat. Conducta de refulare a pompei se pre-
vede cu o supapă. Manipularea sodei caustice solide trebuie să se
facă cu deosebită atenţie. Butoaiele cu sodă caustică solidă se des-
chid prin desfacerea lor cu o rangă în lungul sudurii laterale.
Acest procedeu este foarte rapid şi simplu. Pericolul împotriva că-
ruia trebuie să se ia măsuri de protecţie este împrăştierea bucăţilor
de sodă caustică care se desprind de masă. Muncitorii trebuie să

Fig. 90. Instalaţie pentru dizolvarea sodei caustice

solide:
1 — platformă; 2 — şanţ de scurgere; 3 — coş; 4 — vas co-
lector; 5 — grătar: 6 — stropitoare; 7 — pompă.

poarte ochelari de protecţie şi mănuşi de bumbac, iar desfacerea în-

velişului butoiului trebuie să se facă pe un grătar de oţel amplasat
deasupra unei pardoseli înclinate şi drenate, astfel încît să poată
fi uşor spălată cu apă cu ajutorul unui furtun.
La dizolvarea sodei caustice solide trebuie luate măsuri pentru
evitarea accidentelor.
In fig. 90 este reprezentată o instalaţie pentru dizolvarea sodei
caustice în cantităţi mari, în condiţii de securitate completă.
După ce bucăţile de sodă caustică au fost desfăcute din amba-
lajul lor, ele sînt rostogolite cu ajutorul unor răngi de fier în lungul
platformei 1 de deschidere a butoaielor, sub un grilaj de. siguranţă
în coşul 3, dispus deasupra vasului 4, Fundul coşului este format
dintr-un grătar de oţel rezistent.
Deasupra coşului s-a prevăzut o stropitoare 6, din care se stro-
peşte apă peste bucăţile de sodă din coş. Leşia se colectează în
vasul 4, care poate fi prevăzut cu un agitator, iar din acest vas
leşia este pompată la locul de folosire, cu ajutorul pompei 7.

7. PROCESE DE NITRARE

Una dintre operaţiile preliminare ale proceselor de nitrare constă

în amestecarea acizilor. La efectuarea acestei operaţii este nece- 1
sar să se evacueze căldura degajată, întrucît creşterea temperaturii
poate avea consecinţe periculoase.
— Tehnica securităţii muncii în ind. chimică
273
 Cînd temperatura acizilor creşte prea mult, are loc o coroziune
rapidă a aparaturii utilizate, ceea ce duce la crearea de surse de
arsuri şi intoxicaţii.
In cazul în care se utilizează acizi care nu au mai fost folosiţi
şi care conţin compuşi nitroşi, ridicarea temperaturii de amestecare
poate duce la explozii.
Agitarea substanţelor utilizate la prepararea amestecului nitrant
se realizează pe cale mecanică, prin recirculare cu ajutorul pompe-
lor sau prin barbotare cu aer comprimat. Agitarea mecanică, mai
puţin periculoasă, se realizează într-un recipient cu pereţi dubli, în-
tre care circulă apă de răcire, prevăzut cu un agitator cu palete.
In acest fel se realizează o amestecare omogenă. O siguranţă
mai mare se obţine prin folosirea unui termoregulator şi prin doza-
rea automată a cantităţilor de acizi care intră în amestec.
De asemenea, se poate obţine un amestec omogen şi prin folo-
sirea pompelor de recirculare. Agitarea prin barbotare cu aer com-
primat este mai periculoasă, deoarece umiditatea din atmosferă
poate pătrunde în amestec favorizînd corodarea aparaturii. De ase-
menea, urmele de ulei antrenate de la compresor pot să ajungă în
recipientul de nitrare şi să producă explozii. De aceea este necesar
ca aerul să fie uscat prin spălare cu acid sulfuric concentrat sau
să fie înlocuit cu un gaz inert (bioxid de carbon etc.).
Una din cauzele care pot provoca accidente o constituie,^oprirea^
agitatoarelor. De aceea se prevede posibilitatea amestecării manuale
sau prin "barbotare cu un gaz inert. Pentru produsele nitrate deosebit
de periculoase, de exemplu nitroglicerină, se prevede evacuarea
acestora într-un recipient de rezervă, umplut cu o cantitate sufi-
cientă de apă.
Deoarece pătrunderea uleiului în nitrator este foarte periculoasă,
la capacul nitratorului nu trebuie folosite garnituri cu ulei. Pe
axul agitatorului se montează un mic vas, pentru colectarea uleiu-
lui care pătrunde din angrenaje.
In procesul de nitrare un pericol mare îl constituie oxidarea sub-
I stanţelor organice, fapt care se caracterizează prin emanarea vapo-
rilor de oxizi de azot şi prin creşterea rapidă a temperaturii ames-
tecului. Dacă acest proces nu este preîntîmpinat sau frînat se pot
produce avarii prin aruncarea amestecului nitric din instalaţie sau
chiar explozii. Măsurile care preîntîmpină caracterul oxidant al
procesului de nitrare constau în prepararea îngrijită a amestecului
de reacţie (prin excluderea componenţilor care se oxidează cu uşu-
rinţă), în posibilitatea reglării temperaturii şi în realizarea unei
amestecări continue.
1 Dezavantajul principal al nitratoarelor constă în neetanşeitatea
lor datorită prezenţei unui mare număr de flanşe. Accidente şi îm-
bolnăviri profesionale au loc la efectuarea reparaţiilor, care trebuie
făcute destul de frecvent, cum şi la înlocuirea diferitelor piese ale
instalaţiei care se defectează des din cauza coroziunii.
La manipularea compuşilor nitroşi trebuie să se ţină seamă de
pericolul pe care îl prezintă aceştia din punctul de vedere al ex-
ploziilor. Astfel, dinitro-fenolul; care nu este periculos chiar şi la
temperaturi înalte, în stare de nitro-fenolat însă devine periculos şi
necesită o atenţie deosebită la manipularea produsului uscat. Săru-
rile trinitro-fenolului, în special cele de plumb, sînt foarte explozive.
O atenţie deosebită trebuie să se acorde la operaţiile de distilare
a compuşilor nitroşi, de exemplu a nitro-toluenului. Aceste ope-
raţii trebuie să se facă în vid.
Pentru asigurarea securităţii la deservirea nitratoarelor trebuie
să se ia măsuri chiar la proiectarea şi construcţia lor. Astfel, dacă
apa folosită la răcire pătrunde în spaţiul de reacţie, creează pe-
ricol de explozie. De aceea, în cazul cînd apa de răcire circulă sub
presiune, serpentina se execută din ţeavă trasă şi din materiale re-
zistente la coroziune. încercarea rezistenţei la presiune a serpen-
tinei şi a mantalei se face la o presiune superioară celei de regim,
la intervale de timp stabilite în funcţie de starea lor de uzură. Pă-
trunderea apei în spaţiul de reacţie se mai poate evita prin circula-
rea apei sub presiune scăzută (prin aspirare). In acest fel apa nu
mai pătrunde în spaţiul de nitrare în cazul unei fisurări, ci dim-
potrivă, substanţele de reacţie pătrund în spaţiul de circulaţie a
apei.
Pentru a semnaliza aceste defectări, se prevede o sonerie elec-
trică, al cărei circuit se închide în cazul creşterii conductivităţii
electrice a apei.
Nitratoarele trebuie să fie prevăzute cu manometre atît pe con-
ducta de intrare, cît şi pe cea de ieşire.
în cazul cînd probele se iau pe cale manuală, sînt posibile acci-
dente prin arsuri. De aceea, aceste operaţii trebuie să fie mecani-
zate. De asemenea se recomandă folosirea aparatelor automate care
înregistrează rezultatele în timpul funcţionării instalaţiei.
încărcarea nitratoarelor cu materiale solide se mecanizează, de'
asemenea, prin folosirea unor buncăre amplasate deasupra gurii de
alimentare şi care sînt încărcate printr-un schip. Tot în acest scop
se folosesc şi vagonete basculante care se ridică cu ajutorul unui
ascensq^r_pe_ Q.^latfprm^ almentare.
Cînd se lucrează cu compuşii nitrici trebuie să se ialriăsuri pen-
tru ca aceştia să nu vină în contact cu pielea, iar vaporii lor să nu
fie inhalaţi. Locurile de muncă se ţin în perfectă stare de curăţe-
nie, iar muncitorii trebuie să se spele des pe mîini.
 După terminarea lucrului, muncitorii trebuie să facă duş. Dacă
hainele de protecţie ale muncitorilor se murdăresc cu produşi ni-
trici, ele trebuie imediat schimbate. Nu este permisă folosirea ali-
mentelor în secţiile de producţie.
Problemele tehnicii securităţii pot fi rezolvate în mare măsură
dacă se asigură desfăşurarea operaţiilor de nitrare în mod continuu.
La nitratoarele cu funcţionare continuă, cantitatea amestecului ni-
trant, aflată simultan în aparat, este redusă la minimimi, din care
cauză şi pericolul de explozie se exclude aproape total.
Aceste nitratoare sînt prevăzute cu aparate pentru reglarea
automată a temperaturii şi a pH-ului şi pot fi comandate de la dis-
tanţă. Astfel se evită pericolul de accidentare.

8. PROCESE DE CLORURARE

Atît produsele clorurării, cît şi clorul prezintă pericole de acci-

dente şi îmbolnăviri profesionale. Pentru asigurarea unor condiţii ne-
periculoase de lucru, o deosebită importanţă au temperatura şi pre-
siunea la care se desfăşoară procesul de clorurare. Compuşii
aromatici reacţionează mai uşor cu clorul şi, din această cauză, pro-
cesul decurge la temperaturi joase.
In majoritatea cazurilor, procesele de clorurare se fac la pre-
siunea atmosferică. Presiimile înalte nu pot fi folosite deoarece în
cazul fisurilor produse prin coroziime se pot forma concentraţii de
substanţe periculoase în aer, ceea ce poate duce la accidente.
Deoarece reacţiile de clorurare prin substituţie se efectuează cu
formarea acidului clorhidric, care în contact cu imiezeala din at-
mosferă formează soluţii de acid clorhidric, este necesar să se pre-
vadă protejarea vaselor de reacţie contra coroziunii.
O importantă sursă de pericol în procesul de clorurare o consti-
tuie recipientele de clor. Ele trebuie să se instaleze în camere se-
parate şi bine ventilate; în cazuri speciale, pot fi alăturate la încă-
perile în care are loc procesul propriu-zis de clorurare, fără să
aibă o comunicare directă cu acestea.
La clorurare se recomandă să se efectueze un control dublu în
ceea ce priveşte calitatea clorului.
In cazul cînd recipientele pline cu clor se defectează (au loc
scăpări prin ventile, defectarea robinetului de închidere etc.) este
necesar să se prevadă cilindri speciali cu capace care să se închidă
etanş; în acesta se introduce recipientul defect. De asemenea, se
recomandă să se prevadă o baie cu alcalii, în care să se introducă
recipientul defectat.
Consumul de clor trebuie să fie limitat la necesităţile reacţiei.
Pentru aceasta, cantitatea de clor introdusă în reacţie trebuie mă-
surată fie prin cîntărire, fie cu ajutorul unor gazometre sau, cel mai
recomandabil, prin folosirea dispozitivelor de reglare automată.
Pentru asigurarea protecţiei muncitorilor este necesar să se rea-
lizeze aspiraţia acidului clorhidric gazos care emană în timpul
efectuării procesului de clorurare. La instalaţiile mari, captarea aci-
dului clorhidric gazos şi obţinerea acidului clorhidric în soluţii are
şi o mare importanţă din punct de vedere economic.

/
9. PROCESE DE POLIMERIZARE

\ In procesele de polimerizare, aplicarea măsurilor de tehnica

secWttăţii muncii are o importanţă deosebită, deoarece în timpul
efectuării lor se pot produce reacţii p u t e r n i c e ^
La polimerizarea butadienei şi a substa'fîfelor similare se pot
forma amestecuri de alcool şi butadienă cu aer, foarte periculoase
din punctul de vedere al exploziilor. Instalaţiile pentru evaporarea
butadienei trebuie prevăzute cu dispozitive de protecţie, care să
preîntîmpine creşterea presiunii peste limita maximă admisă. Pentru
evitarea accidentelor, evaporatoarele trebuie să fie prevăzute cu
dispozitive de siguranţă care să închidă alimentarea cu abur în caz
de avarii.
De asemenea, ^ e b u i e să se folosească sisteme corespunzătoare
de răcire, pentru a nu permite ca reacţiile să fie prea intense. în
acest caz, o importanţă deosebită o are controlul temperaturii în in-
teriorul instalaţiei şi a temperaturii apei evacuate.
La fabricarea policlorurii de vinii, cauzele care pot produce acci-
dente sînt:
— exploziile din cauza amestecului acetilenei sau al vaporilor de
clorură de vinii cu aerul;
— nerespectarea regulilor de manipulare a hidroxidului de so-
diu, acidului clorhidric, acidului fosforic etc.;
— degajarea vaporilor sau prafului care scapă din instalaţii.
Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi pentru evitarea îm-
bolnăvirilor profesionale (intoxicaţii cu substanţe nocive), se re-
curge la mecanizarea şi automatizarea întregului proces tehnologic,
astfel încît conducerea procesului de clorurare şi de polimerizare să
se facă de la un tablou de comandă, care să fie amplasat într-o
încăpere izolată faţă de încăperea în care este instalat utilajul teh-
nologic.
Toate procesele de polimerizare a substanţelor organice sînt
exoterme.
Dacă temperatura de evaporare a monomerului nu este cores-
punzătoare se pot produce explozii ca urmare a creşterii presiunii
peste aceea pentru care a fost calculat aparatul. Polimerizarea sub
presiune poate fi însoţită de o descompune cu explozie. în astfel de
cazuri, aparatele trebuie prevăzute cu membrane antiexplozive.
Motoarele electrice din sala reactoarelor trebuie să fie protejate
pentru a nu produce scîntei. Toate conductele cu temperatura supra-
feţelor exterioare peste 60°C trebuie să fie izolate termic. Iluminatul
artificial din sala reactoarelor se poate face cu lămpi cu incandes-
cenţă, corpurile de ilimiinat fiind în execuţie antigrizutoasă.
în sala de polimerizare trebuje^să
îbuje se folosească instalaţii şi mo-
toare electric de tip antiexplo2dv

10. ELECTROLIZA CLORURn DE SODIU

La efectuarea operaţiilor de electroliză există condiţii dăunătoare

şi periculoase care se datoresc în special următoarelor cauze: pro-
ducerea, transportul, cum şi depozitarea unor cantităţi mari de clor,
degajarea vaporilor de mercur şi a căldurii rezultate din procesul de
electroliză şi posibilitatea producerii exploziilor, datorită amestecu-
rilor de clor şi hidrogen care se formează.
Deoarece instalaţiile de electroliză prelucrează cantităţi mari de
sare, este necesar ca operaţiile de descărcare a vagoanelor cu sare
să fie mecanizate. Transportul sării de la depozit pînă la locul de pre-
parare a saramurii se poate face cu vagonete basculante sau cu
transportoare cu bandă. La aceste operaţii pot avea loc accidente
la încărcarea sării în vagonete sau pe transportoare. Cînd nu se
respectă normele referitoare la manipularea materialelor în vrac,
pot avea loc accidente din cauza prăbuşirii grămezilor de sare. De
aceea, sarea trebuie să se descărce în mod uniform. Consumul de
sare trebuie să fie astfel realizat, încît aceasta să nu fie depozitată
un timp mai îndelungat, deoarece sarea tasată necesită, la manipu-
larea ei, un efort fizic mai mare. De asemenea, gu cît sarea este mai
umedă, cu atît se tasează mai uşor şi, din această cauză, se reco-
mandă ca sarea imiedă să fie introdusă imediat în fabricaţie.
Pericole de accidente prezintă şi bulgării mari de sare la încăr-
carea lor în elevator, deoarece în acest caz poate avea loc deteriora-
rea elevatoarelor, din care cauză se pot produce accidente. în cazul
ruperii lanţului sau deteriorării cupelor elevatorului, motorul trebuie
să fie imediat oprit, întrucît chiar o singură cupă deteriorată le poate
rupe şi pe celelalte, ceea ce poate provoca accidentarea personalului
de deservire.
în secţia pentru purificarea saramurii, din cauză că se lucrează
numai cu soluţii, dezavantajul principal îl prezintă umezeala. Vasele
pentru saramură, conductele şi flanşele trebuie să fie etanşe. în caz
 de pierderi, saramura ajunge pe cercurile de fier ale butoaielor, pro-
vocînd corodarea lor. Pentru preîntîmpinarea coroziunii, este nece-
sar ca toate piesele metalice (cercuri, conducte etc.) să fie vopsite
cu o vopsea de protecţie.
în cazul în care se lucrează fără a se respecta procesul tehno-
logic şi regulile de tehnica securităţii mai pot avea loc şi accidente
prin arsuri produse de acidul clorhidric şi intoxicaţii, în cazul în care
acesta este în stare gazoasă. Operaţiile de încărcare şi descărcare a
acizilor trebuie să fie complet mecanizate. O atenţie deosebită tre-
buie să se acorde modului cum se execută etanşarea conductelor şi
a flanşelor.
Secţiile de electroliză sînt locurile de muncă cele mai periculoase,
din cauza prezenţei clorului. Gazul poate scăpa din băile şi conduc-
tele de clor, în cazul în care ele nu sînt suficient de bine etanşate,
precum şi în cazul creării unei presiuni în spaţiul anodic sau în
cazul în care se produc şocuri şi întreruperi în funcţionarea com-
presoarelor sau exhaustoarelor de clor, în secţiile care consumă
clorul.
Pentru evitarea pierderilor de clor în sala de electroliză trebuie
utilizate conducte rezistente la coroziune şi bine etanşate. De ase-
menea, celulele trebuie etanşate perfect cu un chit special, menţi-
nîndu-se totodată în instalaţie un regim normal de funcţionare.
înlăturarea accidentelor de muncă se realizează şi printr-un con-
trol permanent al parametrilor tehnologici principali, folosindu-se
în acest scop aparate automate de măsurat şi de control şi de sem-
nalizare. Astfel, pentru controlul concentraţiei soluţiei de sare se fo-
losesc salinometre, iar pentru măsurarea pH-ului se folosesc pH-metre
(ionometre).
Pentru menţinerea unui debit constant al saramurii spre celulele
de electroliză se prevăd regulatoare de nivel constant cu supapă în
interiorul rezervorului
Eventualele depăşiri ale concentraţiei în hidrogen a clorului peste
limitele admise sînt semnalizate cu ajutorul unor dispozitive optice
şi acustice.
Accidentele din cauza stropirii cu sodă caustică se datoresc de-
fectării instalaţiei, crăpăturilor în aparatele şi în conductele prin care
circulă soluţia de sodă caustică. Accidentele se pot produce în spe-
cial la umplerea butoaielor cu sodă caustică topită.
Din cauza prezenţei hidrogenului, secţiile de electroliză, din
punctul de vedere al pericolului de incendii şi explozii, fac parte
din categoria A. Băile de electroliză se amplasează totdeauna în
clădiri fără etaj şi prevăzute cu ventilaţie naturală corespunzătoare.
Pentru deservirea fără pericole a instalaţiilor de electroliză se
utilizează podeţe de lemn în forma unor panouri rezistente şi uşoare
care pot fi demontate şi schimbate între ele cu uşurinţă. Ele se aşază
pe tra\ erse de lemn tratate cu smoală. Pardoseala spaţiului dintre
celulele de electroliză se acoperă cu foi de cauciuc. Conductele prin-
cipale pentru saramură şi alcalii se amplasează astfel, încît să poată
fi uşor accesibile pentru deservirea lor. Conductele verticale pentru
saramură, care aduc saramura la băi separate sau la un grup de băi,
se execută din materiale rele conducătoare de electricitate sau se
prevăd la exterior cu un strat izolator. De asemenea, rozetele ven-
tilelor de la conductele verticale se confecţionează din materiale rău
conducătoare de electricitate.
Conductoarele electrice se izolează, iar barele electrice se vop-
sesc. Suprafeţele contactelor de la barele electrice, ale bornelor de
cablu trebuie să fie perfect plane, pentru ca să realizeze un contact
de bună calitate. înainte de cuplarea contactelor, suprafeţele lor se
curăţă cu grijă. La podurile rulante din halele pentru elec^oliză,
lanţurile care servesc pentru ridicarea băilor electrolitice se izolează
electric de pod.
în timpul deservirii sau reparării băilor pentru electroliză, este
necesar ca preşurile să nu fie stropite cu saramură sau alcalii. înainte
de începerea transportului băilor electrolitice pînă la locul de repa-
raţie este necesar ca resturile de lichid din interiorul lor să fie
evacuate.
Pentru prevenirea exploziilor în secţiile de electroliză trebuie
luate următoarele măsuri:
— jgheaburile pilelor să fie în permanenţă pline cu apă, pentru
a se evita intrarea aerului şi impurificarea hidrogenului;
— în hala de electroliză unde poate avea loc acimiularea hi-
drogenului nu trebuie să existe surse de foc sau să se fruneze;
— în apropierea gazometrului de hidrogen se interzice lucrul
cu flăcări deschise;
— conţinutul în hidrogen al gazelor de clor care sînt dirijate la
instalaţia de comprimare nu trebuie să fie mai mare de 3—5Vo;
— presiunea rezervoarelor cu clor lichid trebuie $ă se verifice
zilnic, iar în cazul în care aceasta este mai mare decît 8 at, se des-
chide ventilul de pe conducta de gaz rezidual, pînă ce presiunea
revine la normal (8 at).
Pentru asigurarea desfăşurării procesului tehnologic în bune con-
diţii, fără pericole de accidente, este necesar să se urmărească puri-
tatea saramurii. Pentru controlul automat şi reglarea purităţii sa-
ramurii pot fi utilizate aparate, care servesc pentru stabilirea pH-ului
soluţiilor. Aceste aparate nu numai că semnaHzează în cazul cînd
compoziţia saramurii se modifică, dar reglează şi alimentarea sodei
caustice şi a clorurii de bariu.
 Toate conductele de gaze trebuie să fie prevăzute cu manometre
în afară de aceasta, mai sînt necesare şi alte aparate şi dispozitive,
cum sînt: semnalizatoare automate pentru gaze, care să indice
prezenţa clorului în aerul încăperilor, analizoare de gaze cu înregis-
trare automată şi cu indicatoare la distanţă pentru determinarea con-
centraţiei gazului, titrometre cu înregistrare automată, lămpi elec-
trice transportabile, capsulate împotriva exploziilor etc.
De asemenea trebuie să se folosească transformatoare coborî-
toare de tensiune pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, la
efectuarea lucrărilor de reparaţii şi de întreţinere a utilajelor acţio-
nate electric, la care tensiunea în înfăşurarea secundară să fie
de 12 V.
Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă este necesar să se
aplice automatizarea proceselor de electroliză.

11. FABRICAREA LACURILOR ŞI A VOPSELELOR

în fabricile de lacuri şi vopsele, unde se lucrează cu materiale

toxice, cu maşini de diferite tipuri, cu temperaturi înalte, cu mate-
riale explozive şi inflamabile, trebuie luate măsuri deosebite de pro-
tecţia muncii.
Normele privind tehnica securităţii muncii trebuie să fie afişate
în toate locurile de muncă şi prelucrate, din timp în timp, cu întreg
personalul întreprinderii şi în special cu muncitorii care deservesc
utilajele.
Printre regulile generale care trebuie respectate sînt:
— menţinerea unei curăţenii perfecte în incinta fabricii (întreaga
suprafaţă ocupată de fabrică şi în special a locurilor de muncă);
— materiile prime şi materialele necesare fabricaţiei trebuie păs-
trate şi aşezate în locurile stabilite special în acest scop, pentru a nu
fi folosite unele în locul altora. Ele nu trebuie să fie depozitate în
locurile de trecere pentru vehicule şi pe căile de acces spre semna-
lele de incendiu sau spre hidranţi;
— proporţia de gaze toxice în atmosferă nu trebuie să ajungă
la limita de toxicitate; ea trebuie să fie micşorată printr-o ventilaţie
corespunzătoare;
— secţiile de producţie trebuie asigurate cu apă potabilă;
— canalele de scurgere şi de colectare trebuie controlate re-
gulat pentru a nu se înfunda.
Pentru protecţia muncitorilor, se dau conform normelor în vi-
goare haine de protecţie, mănuşi de cauciuc, ochelari, măşti, şor-
ţuri de cauciuc etc., după specificul fiecărui loc de muncă, Aceste
materiale de protecţie trebuie bine îngrijite şi păstrate; ele trebuie
folosite numai în timpul lucrului. în întreprindere trebuie să se pre-
vadă băi cu duşuri pentru spălarea muncitorilor. Muncitorii nu vor
mînca, sub nici un motiv, înainte de a se spăla, deoarece unii pig-
menţi pot provoca otrăviri grave prin pătrunderea lor în organism.
Iama vor fi verificate zilnic toate instalaţiile supuse îngheţului.
Acelea care nu funcţionează continuu vor fi golite în timpul cînd nu
se lucrează. La desgheţare se va evita degajarea gazelor sau a va-
porilor pentru înlăturarea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale.
Cazanele din care emană vapori toxici trebuie să fie prevăzute
cu dispozitive de captare.
Instalaţiile care lucrează sub presiune vor fi perfect etanşe.
La punerea în funcţiune a centrifugelor se va controla dacă în
interiorul nu se găsesc obiecte străine, care pot provoca accidente.
Punerea lor în mişcare, ca şi frînarea, se va face treptat. în cazul
în care se produc cele mai mici zgomote se opreşte centrifuga.
Stivele de materiale trebuie făcute cu grijă, în formă de ţesătură,
pentru a se evita răsturnarea acestora, iar scoaterea materialelor se
^ a începe de la partea superioară.
Materialele explozive trebuie depozitate separat în încăperi spe-
ciale; la fel, materialele inflamabile sau corosive, recipientele sub
presiune etc.
Cazanele de fiert vor fi încălzite, dacă se lucrează cu foc direct,
prin vetre în care alimentarea cu foc se face din altă încăpere, care
nu este în legătură cu încăperea de lucru.
Cazanele trebuie să aibă diametrul egal cu cel al gurilor de foc,
iar în jurul lor, pentru a fi izolate, se prevede un strat gros de nisip,
pentru împiedicarea preUngerii lichidelor în focar.
Termometrele, manometrele, supapele de siguranţă şi celelalte
aparate de control trebuie să fie instalate la loc Wzibil şi controlate
înainte de întrebuinţare.
La cazanele de fiert deschise se va folosi numai 50—75®/o din
capacitatea lor, iar cele închise care se umplu complet trebuie să
fie prevăzute cu un dispozitiv de preaplin.
în timpul cît durează fierberea, în sala de lucru trebuie să existe
o cantitate mică de ulei vegetal rece, pentru a fi turnat în cazan în
cazul unei reacţii prea violente.
în secţia de fierbătorie trebuie să se afle în permanenţă cel puţin
doi oameni care se pot ajuta unul pe altul, pentru stingerea eventua-
lelor incendii.
Procesul tehnologic prescris va fi respectat cu stricteţe.
 înainte de încărcare, orice cazan sau orice instalaţie trebuie con-
trolate dacă sînt în bună stare şi funcţionează normal. Trebuie con-
trolate în special fundurile cazanelor şi aparatele de control (termo-
metre, manometre, sticle de nivel etc.). De asemenea se controlează
dacă instalaţia de evacuare a gazelor funcţionează în bune condiţii.
Calitatea materialelor utilizate se controlează în laborator, pen-
tru a se semnala orice diferenţă faţă de starea normală (în special
conţinutul în apă al uleiurilor).
în secţiile de preparare a vopselelor trebuie să se dea atenţie
deosebită amestecurilor de ulei de in fiert cu negru de fum, albastru
de Paris care nu pot fi lăsate în timpul nopţii decît după o bună
omogenizare, deoarece în caz contrar se pot autoaprinde.
în orice caz, amestecarea trebuie făcută în aşa fel, ca să nu ră-
xnînă bulgări de pigmenţi, care trebuie bine îmbibaţi cu liantul
corespunzător.
Mimcitorii trebuie să cunoască bine proprietăţile pigmenţilor şi
în special cei otrăvitori (miniu de plumb, alb de plumb, galben
de crom, verde de crom, verde de Paris), pentru a evita contactul cu
aceştia; manipularea pigmenţilor prea fini (pigmenţi organici, negru
de fum) trebuie să se facă cu masca.
în secţiile unde se prelucrează materiale inflamabile (nitrocelu-
loză, benzen, acetonă etc.), nu este permisă lovirea obiectelor me-
talice feroase, purtarea bocancilor cu ţinte sau cu potcoave pentru
evitarea scînteilor. în aceste locuri de muncă trebuie să se folo-
sească obiecte sau unelte de alamă, de bronz sau de lemn (chei
pentru butoaie de bronz, scafe de lemn pentru curăţitul vaselor etc.).
Butoaiele de acetonă, benzen etc. trebuie să fie ferite de soare.
Muncitorii nu trebuie să staţioneze timp îndelungat într-o atmo-
sferă de vapori de benzen care sînt otrăvitori.
în secţiile în care se prelucrează nitroceluloză trebuie să se mă-
ture cît mai des, cu grijă, pentru ca nitroceluloza să nu rămînă
printre crăpături. Gunoiul colectat trebuie ars separat, la o mare
distanţă de clădirea fabricii.
în zilele călduroase, duşumeaua şi acoperişul acestor secţii tre-
buie stropite bine cu apă.
Fumatul, producerea flăcărilor şi a scînteilor pe orice cale sînt
cu desăvîrşire interzise. în aceste secţii trebuie să se folosească apa-
rate electrice capsulate şi legate la pămînt, iar întrerupătoarele
trebuie amplasate în afara sălilor de lucru. Se recomandă ca mo-
toarele de acţionare să fie amplasate în încăperi separate, axul de
transmisie trecînd prin perete în sala de lucru.
în toate sălile de lucru cu pericol de incendiu, trebuie să se
prexadă aparate de stins incendiul, nisip, lopeţi, topoare etc.
Nu trebuie să se folosească apă pentru stingerea uleiurilor sau a
lacurilor de nitroceluloză aprinse, ci spumă de extinctor sau nisip.
Sălile de lucru trebuie încălzite cu calorifer.

12. FABRICAREA COLORANŢILOR

Operaţiile de preparare a intermediarilor prezintă pericole de

incendii şi explozii deoarece, în majoritatea cazurilor, materia primă
utilizată (benzen, toluen, naftalină, antracen, xilen etc.) este ÎFoarte
inflamabilă, iar vaporii lor, în amestec cu aerul, sînt explozivi.
Pe lîngă aceasta, la unele procese de fabricaţie se folosesc di-
zolvanţi inflamabili. De asemenea, pentru obţinerea semifabricatelor
sînt necesare temperaturi şi presiuni înalte.
Pentru a împiedica aprinderea dizolvanţilor, procesul de reacţie
trebuie astfel condus, încît să nu se depăşească temperatura admisi-
bilă, folosindu-se în acest scop cantită^ mici de substanţe care, in-
trînd în reacţie, sînt răcite şi agitate încontinuu.
Nitrarea benzenului, toluenului şi a altor substanţe organice pre-
zintă, de asemenea, pericole de incendii şi explozii, deoarece materia
primă se poate aprinde din cauza supraîncălzirii, defectării instala-
ţiei electrice, descărcărilor electrostatice etc.
Nitrarea se efectuează, în majoritatea cazurilor, la temperaturi
joase, în limite de temperatură bine determinate. Aceasta se reali-
zează prin reglarea cantităţii de acid azotic, iar imeori, prin răcirea
artificială a amestecului supus nitrării. Supraîncălzirile în procesul
de nitrare sînt destul de periculoase, din punctul de vedere al incen-
diilor şi exploziilor produselor ce se nitrează. Prin oprirea forţată a
agitatorului mecanic în timpul nitrării se pot produce supraîncălziri
locale ale masei de reacţie. în acest caz, alimentarea aparatului de
nitrare cu amestec nitrant sau cu acid azotic trebuie imediat oprită.
Pericole de accidente prezintă şi polinitro-derivaţii (dinitro-, tri-
nitro-) capabili de a exploda (în special în stare uscată) datorită şo-
curilor, încălzirilor rapide, prezenţei scînteilor etc.
Dinitro-fenolii şi trinitro-fenolii, în formă de fenolaţi, sînt şi mai
periculoşi.
Pentru evitarea pericolelor de accidente, operaţia de nitrare tre-
buie să se execute în clădiri separate de celelalte construcţii ale
întreprinderii.
La efectuarea operaţiilor de reducere se pot produce uneori
degajări de hidrogen, gaz care formează uşor amestecuri explozive.
Reacţiile trebuie să fie astfel conduse, încît să nu se formeze brusc
cantităţi mari de hidrogen. De asemenea trebuie să se ia măsuri pen-
tru evitarea producerii scînteilor în încăpere sau în conductele de
ventilaţie.
 Dacă operaţia de reducere se face cu leşii sulfuroase, se degajă
hidrogen sulfurat, care este toxic şi inflamabil. Hidrogenul sulfurat
se mai degajă şi la topirea produşilor intermediari cu sulf sau cu
sulfură de sodiu. De aceea este necesar să se ia măsuri pentru eva-
cuarea acestuia direct de la locul de formare cu ajutorul unei ven-
tilaţii locale prin absorbţie.
In cazul în care se produce o încălzire care depăşeşte tempera-
tura de reacţie prescrisă de procesul tehnologic, poate avea loc
aprinderea conţinutului vaselor în care are loc reacţia. în acest caz,
pentru stingere nu trebuie să se folosească apa, deoarece tempera-
tura înaltă care se produce favorizează vaporizarea bruscă a apei,
ceea ce face să se reverse conţinutul vaselor. Stingerea focului se
poate face mai uşor prin acoperirea vasului.
Vasele şi dispozitivele în care au loc reacţiile nu trebuie să aibă
fisuri; ele trebuie să fie perfect etanşe.
în procesul de reducere, la care se folosesc aşchii de fontă în
mediu acid, pericolul de incendii şi de explozii îl prezintă, în afara
prezenţei derivaţilor nitrici, şi degajarea abundentă a hidrogenului
în faza iniţială. Hidrogenul care se degajă se amestecă cu oxigenul
din aer. Aceste amestecuri, în cazul unui conţinut de 7—95®/o hidro-
gen, prezintă pericole de explozii. De aceea, în procesele de redu-
cere cu aşchii de fontă trebuie evitată degajarea bruscă a hidroge-
nului, prin îndepărtarea acestuia cu ajutorul instalaţiilor de ventilaţie
şi prin etanşarea gurii de încărcare. De asemenea trebuie să se evite
formarea de scîntei atît în încăperea de lucru, cît şi în conductele
de ventilaţie.
Reducerea cu praf de zinc are loc, de obicei, în mediu alcalin,
unde procesul de reducere a derivaţilor nitrici se produce treptat
şi se întrerupe într-o anumită fază.
Praful de zinc în contact cu apa, cu acizii şi cu leşiile provoacă
degajarea hidrogenului; temperatura se urcă în aşa măsură, încît
poate să producă aprinderea zincului.
Dacă praful de zinc aprins se află în cantităţi mici, el se poate
stinge cu nisip, iar dacă este în cantităţi mari, se stinge cu bioxid
de carbon. Suspensiile de praf de zinc în aer sînt periculoase. De
aceea, depozitarea prafului de zinc se poate face numai dacă este
în stare uscată sau în vase închise etanş.
Operaţiile de sulfonare a hidrocarburilor aromatice sînt peri-
culoase deoarece cea mai mare parte a acestora se efectuează la
temperaturi relativ înalte, iar materia primă este inflamabilă. Cele
mai periculoase procese de sulfonare sînt cele ale benzenului şi ale
nitro-derivaţilor (nitrobenzen, nitro-toluen, nitro-parafine). Pentru
înlăturarea accidentelor trebuie să se evite încălzirea directă a agen-
ţilor de sulfonare.
 La procesele de topire alcalină temperaturile înalte şi capacita-
tea mare de reacţie a produselor obţinute creează condiţii favorabile
de aprindere a conţinutului cazanelor de topire.
în caz de aprinderea masei de reacţie nu se poate folosi proce-
deul de stingere cu apă, deoarece temperatura masei fiind foarte
ridicată, pătrunderea apei în cazan provoacă formarea abun-
dentă a vaporilor care pot produce explozii sau aruncarea masei din
cazan. In caz de aprindere, cazanul se închide repede, lăsînd des-
chise numai răsuflătorile de aer.
Deosebit de periculoasă este îndepărtarea masei din cazan cu
ajutorul aerului comprimat, deoarece este posibilă aprinderea aces-
teia, prin pereţii cazanului în care se pot forma crăpături. De aceea^
înainte de scoaterea masei din cazan trebuie să se verifice dacă caza-
nul nu curge; în caz contrar, conţinutul cazanului nu se va descărca
cu aer comprimat, ci numai manual.
Din aparatura folosită la fabricarea semifabricatelor din indus-
tria coloranţilor de anilină, autoclavele prezintă un pericol deosebit.
Dacă reacţiile în autoclave necesită o presiune mare, în special la
încălzire, autoclavele trebuie să fie amplasate în clădiri separate,
rezistente la foc.
La efectuarea operaţiilor de distilare a intermediarilor în indus-
tria coloranţilor de anihnă, principalele pericole de accidente con-
stau în posibihtatea defectării aparaturii, din care cauză substanţele
care distilă pot să pătrundă în stare lichidă sau sub formă de vapori
în încăperile de producţie. Intermediarii fiind în cea mai mare parte
produse inflamabile, pot produce incendii sau explozii.
Un pericol de incendiu deosebit de mare îl prezintă aparatele
încălzite cu foc deschis. De aceea este necesar ca acestea să fie
amplasate în încăperi separate, izolate de celelalte încăperi de pro-
ducţie prin pereţi ignifugi. Focarele acestor aparate trebuie ampla-
sate în afara încăperii unde se află aparatele de distilare.
Pentru înlăturarea incendiilor şi exploziilor la fabricarea coloran-
ţilor trebuie să se păstreze o curăţenie deosebită la locurile de
muncă. De asemenea este necesar să se ia următoarele măsuri: să
se spele aparatura după operaţiile de diazotare, pînza filtrelor-presă
să se păstreze în stare umedă (după filtrarea derivaţilor diazoici);
să se evite depunerea derivaţilor diazoici în conducte şi să se cureţe
în mod periodic dispoziti\ ele speciale de ventilaţie situate lîngă
aparatele care degajă oxizi de azot. Această măsură este foarte
importantă, deoarece în conductele de ventilaţie prin care sînt
îndepărtaţi oxizi de azot se pot acumula amine primare. Sub acţiu-
nea oxizilor de azot, aminele acumulate se pot aprinde.
 La efectuarea operaţiilor de topire trebuie luate, de asemenea,
măsuri de tehnica securităţii muncii în vederea înlăturării acci-
dentelor.
Prin topirea unor substanţe organice cu sulf şi sulfură de sodiu
se obţin coloranţi de sulf. Materiile prime utilizate sînt: dinitro-
clor-benzenul, dinitro-fenolul, dinitro-nakalina, difenil-amina, dinitro-
toluenul şi alte substanţe care fac parte, în majoritatea cazurilor, din
grupele hidroxi-aminelor şi nitro-derivaţilor. Toate aceste substanţe
sînt inflamabile, iar unele chiar explozive, ceea ce face ca faza ini-
ţială să devină foarte periculoasă din punct de vedere al incendiilor.
Unele topituri ale coloranţilor de sulf în stare caldă sînt capabile
de autoaprindere în contact cu aerul, ceea ce face ca ele să fie deo-
sebit de periculoase în această fază de fabricaţie.
La fabricarea coloranţilor de sulf se degajă, de asemenea, o can-
titate însemnată de hidrogen sulfurat, care este inflamabil şi toxic,
iar în contact cu aerul formează amestecuri explozive.
Aerul formează cu pulberea de sulf amestecuri explozive. Sulful,
acumulîndu-se în conducte de ventilaţie, poate să se aprindă în pre-
zenţa aerului şi să provoace incendii. Este necesar deci un control
deosebit al locurilor unde se acumulează sulful în vederea îndepăr-
tării la timp a acestuia.
Pentru împiedicarea formării unui amestec exploziv de hidrogen
sulfurat cu aerul, secţiile de producţie trebuie să fie prevăzute cu
instalaţie de ventilaţie eficiente.
La descărcarea coloranţilor din uscătorii se pot produce, de ase-
menea, accidente. Majoritatea coloranţilor produc praf la descăr-
care şi formează amestecuri explozive de praf şi aer. Deoarece în
aceleaşi uscătorii se usucă coloranţi diferiţi, întreaga încăpere a uscă-
toriei trebuie considerată periculoasă din punctul de vedere al incen-
diilor şi exploziilor, luîndu-se măsurile corespunzătoare pentru evi-
tarea accidentelor.
Secţiile de măcinat prezintă, de asemenea, pericole de incendii
şi explozii ca şi uscătoriile, de aceea trebuie luate aceleaşi măsuri de
tehnică a securităţii muncii.
Deoarece aproape toate produsele intermediare cît şi coloranţii
sînt toxici şi o parte caustici (acizi şi baze), în timpul lucrului mun-
citorii trebuie să poarte echipamentul de protecţie prevăzut în nor-
niati\ e.
 CAPITOLUL XIV

MĂSURI D E TEHNICA SECURITĂŢII

T E N T R U COMBATEREA INCENDIILOR ŞI EXPLOZIILOR

1. GENERALITĂŢI

Industria chimică din ţara noastră, mai ales aceea de sinteză,

foloseşte ca materii prime o serie foarte variată de substanţe, înce-
pînd de la elemente pure, pînă la produşi naturali, ca metanul,
ţiţeiul, cărbunele, lemnul etc.
Majoritatea elementelor, în afară de halogeni (F2, Ch. Br-j şi
J2) şi metalele nobile (Au, Pt etc.) reacţionează direct cu oxigenul
molecular, formînd oxizi. Combinările energice cu oxigenul au loc
cu degajare de limiină şi căldură. Acestea se petrec cu o intensitate
mult mai mare în oxigen curat decît în aer, imde o parte din căl-
dură foloseşte la încălzirea azotului. Spre deosebire de aceste oxi-
dări \di, se întîlnesc şi oxidări sau arderi lente care decurg la tem-
peraturi mai joase şi în timp mai îndelungat, astfel că obser\'area
lor este mai dificilă. _
T ^ p e t a h i r a minimă la care substanţa combustibilă se aprinde
în contact cu o sursă de căldură, arderea continuînd şi după înde-
părtarea sursei de căldură, se numeşte punct de aprindere. Acesta
nu reprezintă o însuşire strict definită a substanţelor, cum este, de
exemplu, punctul (temperatura) de fierbere, ci depinde, la substan-
ţele solide, de forma şi de starea lor de diviziune, iar la cele gazoase,
de presiune.
Combustibilii sînt substanţe capabile să se combine printr-o reac-
ţie chimică cu oxigenul din aer, dezvoltînd o importantă energie,
folositoare atunci cînd este. controlată şi dirijată, sau provocînd
accidente şi pagube materiale, atunci cînd nu mai poate fi stăpînită.
Din punct de vedere chimic, incendiile şi exploziile sînt procese
de ardere care necesită oxigen fie din aerul înconjurător, fie prin
descompunerea oxidanţilor (substanţe care degajă oxigen). în majo-
ritatea incendiilor, arderea are loc în prezenţa oxigenului din aer.
Sînt cazuri, mai rare însă, cînd arderea şi explozia se datoresc reac-

288
 ţiei substanţei combustibile cu halogeni (acetilenă cu clor), cu alţi
oxidanţi sau descompunerii violente a compuşilor chimici nestabili
(acetilura de cupru, de argint etc.).
Incendiile şi exploziile se produc numai atunci cînd sînt pre-
zente în cantităţi suficiente trei elemente: substanţa combustibilă,
oxigenul şi căldura. Micşorarea sau evitarea cantităţii de substanţă
1 combustibilă sau de oxigen fac ca incendiul să se oprească repede
şi chiar să nu se producă. O importanţă mare are şi sursa de căldură,
I care dacă nu reuşeşte să ridice temperatura substanţei combustibile
pînă punctul de aprindere, arderea nu are loc. în general, pentru ca
o sursă de căldură să poată aprinde o substanţă combustibilă este
necesar ca temperatura sursei să fie mai mare decît temperatura de
; aprindere a substanţei.

2 CAUZELE CARE POT PROVOCA EXPLOZII ŞI INCENDII

Cauzele principale ale incendiilor şi exploziilor se datoresc, pe

de o parte aprinderii şi autoaprinderii, iar pe de altă parte neres-
pectării parametrilor procesului tehnologic, lipsei de instructaj, lipsei
de atenţie, de curăţenie etc.
Exploziile pot fi provocate de depăşirea instantanee a limitei
de rezistenţă a pereţilor vaselor (cazane, butelii de gaze, reactoare,
rezervoare, conducte, baloane etc.), produsă de presiunea gazelor
sau a vaporilor. Ele mai pot fi provocate de acţiunea unei flăcări,
a unui corp incandescent, a unei lovituri, frecări etc.
Exploziile produse de gaze combustibile, vapori sau de praf în
amestec cu aerul sau cu oxigenul au loc numai la anumite concen-
traţii, care variază cu presiunea şi temperatura amestecului.
Limita inferioară de explozie este concentraţia minimă de
substanţă care formează cu aerul sau cu oxigenul un amestec
exploziv.
Limita superioară de explozie este concentraţia maximă de
substanţă la care amestecul exploziv amorsat face explozie.
Concentraţiile cuprinse între limitele de explozie se află în „inter-
\ aiul de explozie". Cu cît limita inferioară de explozie este mai mică
şi intervalul de explozie este mai mare, cu atît pericolul de explozie
este mai mare.
La concentraţii mai mici decît limita inferioară de explozie sau
mai mari decît limita superioară de explozie, dacă amestecul sub-
stanţelor combustibile cu aerul sau cu oxigenul este amorsat cu o
flacără, scînteie etc., nu se produce explozia,
J9 — Tohnica socuritatii muncii în ind. chimica 289
 Limitele de explozie şi intervalul de explozie sînt influenţate de
temperatură şi de presiune. Astfel, cu eît temperatura amestecului
exploziv creşte, cu atît limita inferioară este mai coborîtă şi inter-
valul de explozie mai mare. în cazul scăderii temperaturii ameste-
cului exploziv, limita inferioară de explozie creşte, iar inter\'alul de
explozie scade, ajungînd chiar la pierderea caracterului exploziw
La creşterea presiunii amestecului exploziv, intervalul de explo-
zie creşte, iar la scăderea presiunii, intervalul de explozie se micşo-
rează. Sub o anumită presiune, denumită presiune critică de explozie,
aprinderea explozivă a amestecului nu mai are loc.
Incendiul izbucneşte ca urmare a depozitării în secţii a unor
substanţe uşor inflamabile sau explozive, care depăşesc cantităţile
admise, precum şi a depozitării lor necorespunzătoare în ambalaje
deteriorate, lîngă surse de căldură şi lipsa de supraveghere a lor.
Cea mai frecventă cauză de aprindere este flacăra directă pro-
dusă de diferite surse.
Flacăra şi substanţele incandescente pot aprinde şi de la distanţă
gazele şi vaporii combustibiH. Astfel, manipularea sulfurii de carbon
şi a eterului, chiar la o depărtare de cîţiva metri de o flacără poate
provoca o explozie urmată de incendiu.
Praful de substanţe combustibile, lichidele volatile şi gazele com-
bustibile se aprind foarte repede în contact cu flacăra şi de la
distanţă.
Lichidele şi substanţele solide combustibile ca talaşul, paiele,
fînul, hîrtia etc. se aprind în contact cu flacăra numai după ce au
degajat, sub influenţa căldurii, gaze şi vapori combustibili.
Căldura degajată în cursul unor reacţii chimice puternic exo-
terme poate constitui, de asemenea; o sursă de aprindere, provocînd
incendiul. Astfel reacţia sodiului sau a potasiului metalic cu apa are
loc cu o dezvoltare mare de căldură, care aprinde hidrogenul dega-
jat. Fosforul galben se aprinde în contact cu aerul, de aceea se păs-
trează sub apă, iar sodiul şi potasiul metalic se păstrează sub petrol
deshidratat. Reacţia exotermă care se produce la stingerea varului
poate provoca aprinderea substanţelor combustibile din apropiere.
Deosebit de periculos este contactul acizilor concentraţi (sulfu-
ric şi în special azotic) cu substanţe combustibile.
Incendii sau explozii se pot produce, de asemenea, din cauza
scăpării de sub control a unei reacţii chimice exoterme.
în timpul desfăşurării proceselor tehnologice sînt cazuri cînd
incendiile sau exploziile se produc datorită aprinderii substanţelor
combustibile, fie de la o scînteie electrică, fie prin încălzirea con-
ductoarelor şi transmiterea căldurii. Depăşirea cantităţii de energie
electrică care trece printr-un conductor dimensionat pentru o anu-
mită intensitate duce la încălzirea puternică a conductorului, astfel
încît materialul izolant se aprinde, provocînd incendii.
Incendiile mai pot fi produse, de asemenea, din cauza electrici-
tăţii statice şi descărcărilor atmosferice.

3. CARACTERISTICILE SUBSTANŢELOR COMBUSTIBILE

a. Gaze şi vapori combustibili

Dintre substanţele combustibile, pericolul cel mai mare îl pot

prezenta gazele şi vaporii, atunci cînd sînt amestecate cu aer sau
cu oxigen, deoarece în contact cu o sursă de căldură fac explozie,
declanşînd apoi incendii cu urmări grave.
Gazele combustibile, ca de exemplu, metanul, acetilena, ard
liniştit într-un bec de gaz sau într-un aparat de sudură, cu ajutorul
aerului sau al oxigenului care se introduc sub control.
In cazul defecţiunilor în aparatură, gazele sub presiune, neames-
tecate cu aer sau cu oxigen, pot scăpa din instalaţie, se aprind şi
ard liniştit, astfel că este posibilă intervenţia şi stingerea imediată
a focului. Se întîmplă, însă, de cele mai multe ori, ca scăpările de
gaze din instalaţii să creeze un amestec exploziv cu aerul, care
în momentul aprinderii face explozie producînd incendii şi pagube
mari.
Exploziile pot fi produse şi ca urmare a creşterii presiunii gaze-
lor comprimate în recipiente, din cauza căldurii sau lipsei de rezis-
tenţă a recipientelor sub presiune.
Exploziile datorite reacţiilor chimice sînt, însă, cele mai frec-
vente. Reacţia explozivă exotermă se petrece cu o viteză foarte mare,
degajînd un volum mare de produse gazoase care provoacă o creş-
tere foarte mare de presiune în momentul exploziei.
Pentru gaze şi vapori combustibili, cele mai importante date
caracteristice pentru aprecierea pericolului de incendiu şi de explo-
zie sînt:
Temperatura de fierbere, care cu cît este mai joasă, cu atît peri-
colul este mai mare. în general, gazele combustibile au o tempera-
tură de fierbere joasă; aşa că din acest punct de vedere ele sînt
periculoase.
Densitatea gazului sau a vaporilor faţă de aer este o caracteris-
tică importantă pentru a aprecia locul din încăpere unde se pot
acumula acestea şi unde pericolul va fi cel mai mare. De aceea,
instalaţiile de ventilaţie trebuie amplasate la partea inferioară a
încăperilor, atunci cînd densitatea gazelor sau a vaporilor este mai
mare decît a aerului, şi la partea superioară a încăperii, în cazul
în care densitatea acestora este mai mică decît a aerului.

19^ 291
 Temperatura de autoaprindere, care se confundă uneori cu
temperatura de autoinflamare, este o caracteristică care variază cu
presiunea (la gaze).
Aiitoinflamarea se defineşte ca aprinderea de scurtă durată a
unei suprafeţe combustibile, fără ajutorul unei flăcări, printr-o
încălzire a substanţei pînă la o anumită temperatură.
Autoaprinderea reprezintă un caz particular al autoinflamării.
Sub acţiunea unei reacţii chimice care se produce chiar în masa
substanţei, aceasta se autoaprinde fără participarea unei surse exte-
rioare de căldură (proces de oxidare).
Deci, pentru gaze şi vapori, temperaturile de autoinflamare şi
de autoaprindere trebuie cunoscute pentru a preîntîmpina aprinde-
rile în contact cu suprafeţele fierbinţi (autoinflamare). Temperatura
de autoinflamare este totdeauna mai joasă decît temperatura de
autoaprindere.
Limitele de explozie ale amestecurilor explozi\'e trebuie, de ase-
menea, bine cunoscute. în acest fel se poate lucra în siguranţă atunci
cînd se pun, de exemplu, probleme de sudură într-o atmosferă cu
pericol de explozie.

b. Lichide combustibile

Pentru a aprecia pericolul de incendiu pe care îl prezintă ope-

raţiile cu lichide combustibile este necesar să se cunoască urmă-
toarele date asupra lor:
Temperatura de fierbere, care este o constantă determinată la
o anumită presiune, reprezintă temperatura la care presiunea de
v'dpon a Hchidului este egală cu presiunea atmosferică. Cînd punc-
tul de fierbere este mai coborît, adică lichidul fierbe la o tempera-
tură mai joasă, el degajă cu uşurinţă vapori, care în contact cu aeml
sau cu oxigenul fonnează amestecuri explozive, care sînt foarte peri-
culoase.
Tensiunea de vapori a unui lichid, se defineşte ca presiunea va-
porilor într-un spaţiu saturat cu aceşti vapori la o temperatură dată.
Tensiunea de x apori creşte cu mărirea temperaturii şi este egală cu
presiunea atmosferică la temperatura de fierbere a lichidului. Ten-
siunea de vapori dă o indicaţie asupra tendinţei lichidului de a
emite, la o anumită temperatură, o cantitate mai mare sau mai
mică de vapori, formînd amestecuri explozixe cu aerul sau cu
oxigenul.
Densitatea vaporilor sau a gazelor faţă de aer reprezintă rapor-
tul între greutatea unui volum determinat de vapori sau de gaze
şi greutatea aceluiaşi voluni de aer, la temperatura şi presiunea
normale. în condiţii identice de temperatură şi de presiune, densi-
tatea arată de cît ori este mai greu sau mai uşor decît aerul, gazul
sau vaporii lichidului combustibil. Această constantă este importantă
prin faptul că dă indicaţii asupra locului unde se pot acumula
vaporii sau gazele.
Punctul de inflaîîiabilitate pentm unele lichide combustibile
este identic cu punctul de aprindere; pentru altele el este diferit
(punctul de inflamabilitate fiind de obicei mai coborît decît punc-
tul de aprindere).
Greutatea specifică a lichidului combustibil poate fi, de ase-
menea, o caracteristică preţioasă în cazul intervenţiei la stingerea
incendiului. Se ştie că lichidele mai uşoare ca apa şi nemiscibile
cu aceasta, dacă sînt în cantităţi mari, nu pot fi stinse cu apă,
deoarece el plutesc pe apă (de exemplu produsele petroliere şi unii
dizolvanţi organici nemiscibili cu apa).

c. Substanţe combustibile solide

Toate substanţele combustibile solide sînt, în general, stabile,

se oxidează greu sau deloc şi nu se descompun cu degajare de
x apori şi de gaze combustibile. Stabilitatea termică, însă, este fimc-
ţie de compoziţia chimică şi de structura combustibilului soUd. Cu
cît creşte suprafaţa specifică, adică se măreşte suprafaţa de contact
cu aerul, cu atît substanţa combustibilă se aprinde şi arde mai
repede. Dacă conţinutul în oxigen al aerului este sub 15—16^/n,
combustibilii solizi nu ard, decît în cazul în care oxidarea se face
pe seama oxigenului din compoziţia lor, cum este cazul nitro-
derivaţilor.
Pericolul de incendiu la substanţele combustibile solide există
mai ales în timpul depozitării lor şi este determinat de posibilitatea
de autoaprindere.
Pentru substanţele combustibile solide prezintă importanţă tem-
peratura de autoaprindere care variază în funcţie de natura lor.
Cunoscînd temperatura de autoaprindere se pot lua măsuri pentru
evitarea pericolului de incendiu.

d. Substanţe combustibile sub formă de praf

Praful prezintă pericol datorită formării amestecurilor explozive,

aprinderii şi autoaprinderii.
Amestecurile explozive sînt formate din particule foarte mici
dintr-o substanţă combustibilă soHdă, suspendate în aer (aerosoli).
Uşurinţa cu care aerosolii se inflamează, ard sau explodează se
datoreşte fineţei particulelor de substanţă în suspensie şi suprafeţei
mari a acestora. Aprinderea şi explozia amestecurilor sub formă de
praf depind de concentraţia acestuia în aer. Determinarea limitelor
mferioară şi superioară de explozie ale particulelor de praf este
foarte complicată — din cauza neomogenităţii lor.
Gradul de dispersie al substanţei combustibile solide determină
stabilitatea suspensiilor de praf şi contactul mai intim cu oxigenul.
Cu cît substanţa are un grad mai mare de dispersie, cu atît peri-
colul de aprindere şi de explozie este mai mare.

4. MĂSURI GENERALE PENTRU PREVENIREA INCENDIILOR

. ŞI EXPLOZIILOR

p e n t r u a cunoaşte măsurile necesare care trebuie luate în vede-

rea prevenirii incendiilor şi exploziilor din industria chimică se
impune studierea amănunţită a tuturor locurilor de muncă, din pimc-
tul de vedere al posibilităţilor de izbucnire a incendiilor şi explo-
ziilor, spre a se putea lua măsurile necesare pentru evitarea lor.
S-a arătat că izbucnirea incendiilor sau a exploziilor se dato-
reşte prezenţei a trei elemente şi anume: substanţa combustibilă,
sursa de căldură şi aerul sau oxigenul. Lipsa sau reducerea unuia
din cele trei elemente face ca incendiul sau explozia să nu mai aibă
loc sau să se termine repede, fără urmări grave.
Deci, măsurile generale necesare prevenirii incendiilor sau ex-
ploziilor sînt, în principiu, următoarele:
— evitarea sau reducerea substanţei combustibile;
— evitarea sau reducerea sursei de căldură;
— evitarea sau reducerea oxigenului, aerului sau a substanţelor
cu conţinut mare de oxigen;
— evitarea sau reducerea concomitentă a substanţei combustibile
şi a sursei de căldură;
— evitarea sau reducerea concomitentă a sursei de căldură şi
a oxigenului sau a substanţelor producătoare de oxigen;
— împiedicarea contactului substanţei combustibile cu sursa de
căldură;
— controlul permanent al surselor de căldură şi cunoaşterea
caracteristicilor periculoase ale substanţelor combustibile;
— măsuri de siguranţă pentru ecranarea sursei de căldură şi
oprirea accesului substanţelor combustibile în eventuala zonă de
ardere;
 — controlul automat al concentraţiilor de oxigen în zona de
pericol.
Aceste măsuri se aplica după caz (una sau mai multe), ţinînd
seamă de pericolele existente în locurile de muncă respective.

Materiale folosite pentru stingerea incendiilor

Materialele stingătoare sînt acele materiale care, folosite într-un

anumit mod în zona de ardere, acţionează defavorabil asupra con-
diţiilor necesare arderii, oprind arderea.
Materialele stingătoare se folosesc fie în stare gazoasă, lichidă
sau solidă, fie sub forma unor amestecuri de lichide cu gaze sau
lichide cu substanţe soHde, însă procedeul şi rapiditatea aplicării
lor sînt factorii hotărîtori ai stingerii incendiilor.
Cele mai răspîndite substanţe stingătoare, care au dat rezultate
bune în practică, sînt: apa, aburul, soluţiile apoase de săruri, tetra-
clorura de carbon, bioxidul de carbon, spuma chimică şi mecanică,
prafurile stingătoare.
Apa. Folosirea apei la stingerea incendiilor se bazează pe pro-
prietăţile ei de răcire şi de izolare termică.
Proprietăţile de răcire a apei se datoresc capacităţii de absorb-
ţie a căldurii şi căldurii latente de vaporizare, care au o valoare
importantă. Răcirea suprafeţelor aprinse va fi cu atît mai mare, cu
cît cantitatea de apă transformată în vapori va fi mai mare. Efectul
maxim de răcire se obţine prin folosirea apei în stare pulverizată.
Filmele de apă continue pe suprafaţa corpurilor sau substan-
ţelor care ard îndeplinesc funcţia de strat izolator, absorbitor şi
purtător de căldură.
Deşi apa posedă astfel de calităţi pentru stingerea incendiilor,
totuşi domeniul ei de utilizare în acest scop este Hmitat.
Produsele petroliere şi dizolvanţii organici nemiscibili cu apa,
avînd o densitate mai mică decît ea, plutesc la suprafaţa apei şi ard
în continuare, în schimb sulfura de carbon care are o densitate mai
mare decît a apei, poate fi acoperită de aceasta.
Apa folosită la stingerea incendiilor conţine săruri, deci ea este
bună conducătoare de electricitate. Folosirea apei la stingerea in-
cendiilor care se produc în instalaţiile de înaltă tensiune trebuie să
se facă numai cu respectarea anumitor reguli de tehnica securităţii,
utilizîndu-se dispozitive speciale.
Unele substanţe reacţionează violent cu apa, producînd o dega-
jare mare de căldură şi de gaze, care pot da naştere incendiilor şi
exploziilor. Astfel, carbura de calciu (carbidul) reacţionează cu
apa degajînd acetilenă şi căldură.
 Utilizarea apei pentru stingerea incendiilor provocate de substan-
ţele combustibile gazoase, lichide sau solide (nu însă şi cele provo-
cate de carbid, sodiu sau potasiu) se face cu bune rezultate, apa
fiind materialul cel mai des folosit pentru stingerea incendiilor.
La stingerea incendiilor se folosesc jeturi de apă compacte sau
pulverizate. ,
Aburul. Stingerea incendiilor cu ajutorul aburului se bazează
pe reducerea concentraţiei de oxigen din zonele de ardere. în
atmosfera de ardere la o concentraţie a aburului de 35®/o voi. arde
rea încetează.
Se poate folosi pentru realizarea acestui procedeu abur supra-
încălzit. saturat sau epuizat. Cu abur saturat se obţin rezultate mai
bune decît cu cel supraîncălzit.
Folosirea aburului pentru stingerea substanţelor gazoase, lichide
şi solide se face în locurile unde există instalaţii de cazane şi sis-
teme fixe de stingere.
Stingerea gazelor şi a vaporilor care ies prin orificiile din apa-
ratură sau din conducte, precum şi a substanţelor lichide şi solide
pe o suprafaţă restrînsă se face prin introducerea jetului de abur
în partea inferioară a zonei de ardere. în afară de reducerea con-
centraţiei de oxigen din zona de ardere, la stingerea incendiului
contribuie şi efectul mecanic al jetului. Acest procedeu se foloseşte
la stingerea incendiului la coloanele de rectificare, la conducte etc.
Alimentarea cu abur se face prin ţevi verticale prevăzute cu robi-
nete şi furtunuri de cauciuc cu lungimea de maximum 15 m.
Soluţii apoase de săruri. în scopul îmbunătăţirii calităţii apei
se folosesc ca adaosuri următoarele săruri: clorura de calciu, sulfatul
de sodiu, sulfatul de amoniu, carbonatul de sodiu etc. Prin evapo-
rarea apei aceste soluţii formează la suprafaţa materialului aprins
un strat de sare care se topeşte, iar în unele cazuri se dezagregă
(corbonatul de sodiu, sulfatul de sodiu etc.). în urma dezagregării
se degajă gaze incombustibile care, ca şi vaporii de apă, reduc con-
centraţia oxigenului în zona de ardere, contribuind astfel la stin-
gerea incendiului.
Soluţiile apoase de săruri se utilizează la stingerea substanţelor
solide (lemn) şi la realizarea unor zone de protecţie la stingerea
incendiilor forestiere şi de cîmp, mai ales cînd cantitatea de apă
este limitată.
Soluţiile de săruri se utilizează la stingătoarele manuale.
Tetraclonira de carbon. Tetraclorura de carbon are proprietatea
de a stinge focul, însă folosită pentru stingerea incendiilor în încă-
peri închise poate da naştere fosgenului (COClj), un gaz foarte
toxic. La 250''C, tetraclonira de carbon reacţionează cu apa pentru
a da fosgen şi acid clorhidric gazos. La această reacţie contribuie
metalele puternic încălzite. în scopul reducerii formării fosgenului
se adaugă, în tetraclorura de carbon, diferite substanţe ca: deca-
lină, amoniac, tricresil-fosfat, benzen, anilină etc. Datorită apariţiei
fosgenului ca un rezultat al descompunerii tetraclorurii de carbon,
după stingere, încăperea trebuie aerisită.
Tetraclorura de carbon se utilizează la stingerea incendiului la
instalaţiile electrice de înaltă tensiune, la motoarele cu ardere
internă, la substanţele lichide şi solide pe o suprafaţă mică etc.
Tetraclorura de carbon se utilizează sub forma unui jet rea-
lizat cu ajutorul unei pompe cu piston sau cu ajutorul presiunii
bioxidului de carbon.
Bioxidul de carbon. Bioxidul de carbon nu arde şi este un slab
conducător de electricitate, ceea ce permite folosirea lui pe scară
largă la stingerea incendiilor izbucnite în instalaţiile electrice.
Introdus în zonele de ardere, bioxidul de carbon diluează atmosfera,
reducînd concentraţia substanţei combustibile şi a oxigenului din
atmosfera de ardere, micşorînd sau oprind arderea. La o concen-
traţie a bioxidului de carbon în atmosfera zonei de ardere de
30—35®/o şi în fimcţie de caracterul substanţei aprinse, arderea
poate fi oprită.
Bioxidul de carbon nu poate opri arderea pentru o serie întreagă
de substanţe, ca bumbacul, peliculele cinematografice etc., care pot
să ardă şi în mediu inert, chiar la o concentraţie mare de bioxid
de carbon.
Procedeul de stingere cu bioxid de carbon se realizează prin
împrăştierea lui pe suprafaţa substanţelor solide şi lichide care ard
pe o întindere mică.
Spumele stingătoare (chimice şi mecanice). Spuma este formată
din bule de gaz înconjurate de un strat subţire de lichid.
în prezent se folosesc două feluri de spume: chimice şi mecanice
(aeromecanice).
Spuma chimică este rezultatul unei reacţii chimice şi se compune
din bule de gaz (bioxid de carbon) care au un înveliş din soluţii
apoase de săruri.
Spuma mecanică se realizează prin amestecarea mecanică a
soluţiei care produce spumă de apă cu aer.
Bulele spumei mecanice sînt formate din aer, iar învelişul lor
din soluţii apoase slabe de săruri. Greutatea specifică a spumei este
mică şi, în consecinţă, ea pluteşte pe suprafaţa lichidelor uşoare
(benzină, petrolul lampant, esteri etc.), separînd flacăra de substanţa
combustibilă. Stratul de spumă de pe suprafaţa obiectelor sau con-
strucţiilor prezintă pentru scurtă durată, o bună izolaţie termică.
Intensitatea răcirii cu spumă a substanţelor sau a elementelor de
construcţie este cu mult mai mică decît răcirea cu apă datorită căl-
durii specifice neînsemnate a spumei.
Stingerea incendiilor cu ajutorul spumei se bazează pe răcirea
parţială şi pe ecranarea suprafeţei aprinse, care împiedică ieşirea
vaporilor în zona flăcării şi accesul oxigenului, realizînd la supra-
faţa substanţei o izolaţie termică care micşorează propagarea căl-
durii din zona flăcării.
Prafuri stingătoare. în compoziţia acestor prafuri intră diferite
săruri (carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu, alaun etc.), sub-
stanţe care preîntîmpină aglomerarea sărurilor (talc, kiselgur, praf
de azbest) şi substanţe care contribuie la topirea lor (clorură de
sodiu, clorură de calciu).
Prafurile stingătoare împiedică dezvoltarea arderii prin acope-
rirea suprafeţelor solide aprinse cu un strat izolator, care prin
topirea sării contribuie mai activ la stingerea incendiului. Dezagre-
garea unor săruri, aflate în compoziţia acestor prafuri, produce
gaze incombustibile care contribuie la stingerea incendiului.
Stingătoarele de incendiu cu praf sînt acţionate prin presiunea
imui gaz incombustibil (CO2) sau manual, jetul de praf acţionînd
mecanic asupra zonei de ardere. Jeturile de praf avînd o conducti-
bilitate electrică mică pot fi utilizate cu succes pentru stingerea in-
cendiilor instalaţiilor electrice. Particulele de praf în zona de ardere
creează un ecran care împiedică alimentarea flăcării, formează un
strat izolant, iar prin degajarea gazelor incombustibile, reduce con-
centraţia oxigenului, contribuind astfel la lichidarea arderii.
 BIBLIOGRAFIE

B a n d a , N. ş. a. Protecţia muncii în industria petroliera şi chimică. Bucureşti,

Editura didactică şi pedagogică, 1961.
C a m i 1, J. ş. a. Tehnica securităţii şi protecţia muncii în industria chimică.
Bucureşti, Editura tehnică, 1956.
C r i s t e a. Al. Probleme de proiectare a instalaţiilor de ventilaţie industrială.
Bucureşti, Editura tehnică, 1958.
G 1 i z m a n e n k o, D. L. Tehnologia fabricării oxigenului (trad. din 1. rusă),
Bucureşti, Editura tehnică, 1964.
L a z a r e v , N. V. Substanţe chimice nocive, (trad. din 1. rusă). Voi: I,
Bucureşti, Editura tehnică, 1954.
P o d j e i n, P., D u m i t r i u, N. Protecţia muncii la exploatarea instala-
ţiilor sub presiune. Bucureşti, Editura tehnică, 1963.
R o i z e n, I. S. Tehnika bezopasmasti i protivopojarnaea tehnika v himi-
ceskoi promîşlenosti. Moscova, Goshimizdat, 1951.
S e e w a 1 d t, R., K a t z, I. Tehnica securităţii la maşinile de ridicat.
Bucureşti, Editura tehnică, 1961. •
S u f r i n, M. ş. a. Tehnica securităţii în instalaţiile electrice. Bucureşti,
Editura tehnică, 1963.
S1 a V i n, I. I. Zgomotul industrial şi combaterea lui (trad. din 1. rusă).
Bucureşti, I.D.T., 1954.
Ş a p i r o, A. I. Repararea utilajului în uzinele chimice (trad. din 1. rusă).
Bucureşti, Editura tehnică, 1960.
T e 11 i n, B, V. Tehnica securităţii muncii în construcţia de maşini, (trad.
din. 1. rusă). Bucureşti, Editura tehnică, 1960.
•• * Protecţia muncii în industria chimică. Bucureşti, I.D.T., 1958.
Normativ pentru proiectarea şi executarea construcţiilor din punctul de
vedere al prevenirii incendiilor. Bucureşti, Editura tehnică, 1961.
• Tehnica
Protecţia securităţii
împotrivaşi incendiilor
protecţia muncii
şi a la instalaţiileîn deindustria
exploziilor acetilenăchimică.
Bucu-
reşti, I.D.T., 1960.
Bucureşti, I.D.T., 1958.
Reviste consultate:
Mecanizarea şi automatizarea 1960, 1961, 1962, 1963, 1964.
Industria chimică 1960—1964.
Protecţia muncii şi igiena industrială 1960—1964.
IJO

Redactor responsabil: inq. MIHAI POPOVICI

Tehnoredactor: BETTY NEGREANU
Dat Ia cules 12. 02. 1965. Bun de tipar: 09. 04. 1965. Apărut: 1965,
Tiraj: 1200-^140, broşate. Hîrtie: sernivelină de 63 g/m*.
610 X 860 16. Coli editoriale: 21,06. Coli de tipar: 18,75.
A.: 1461965. C.Z, pentru bibliotecile maii: 66:614.8:62-783.
C.Z. pentru bibliotecile mici: 66.
Tiparul executai sub comanda nr. 549 65 la întreprinderea
Poliqraficâ Crişana Oradea, str. Moscovei nr. 5. 6—8. — R.P.R.
®
Lei 11,50