Algoritmul metodei Discount Cash Flow (DCF)

1. Calculul venitului brut, VB

VB  Qt  pvt  Qg  pvg  Qgazolina  pvgazolina

unde:
Qţ,Qg, Qgz reprezintă producţia de ţiţei, gaze, gazolinǎ;
pvţ, pvg, pvgz ─ preţ de vânzare pentru ţiţei, gaze, gazolinǎ.

2. Calculul venitului net înainte de taxare, VNIT

VN IT  VB  Chcash
unde:
Chcash reprezintă cheltuieli cash; taxe + cheltuieli.

Taxe:
a. Redevenţa, R, este o cotă din venitul brut care se plăteşte
proprietarului subsolului.


R  1  1  VB
8 6

b. Taxa advalorem, Tadv este o cotă din venitul brut ce se plăteşte către
proprietarul terenului.

Tadv  1  2%  VB

c. Taxa pe producţie, Tpp; în industria petrolierǎ această taxă variază de

la un stat la altul; şi se aplicǎ procentual la venitul brut, şi anume:
4,5% ─ pentru producţia de ţiţei;
7,5% ─ pentru producţia de gaze.

Tpp  4,5%  VBt  7,5%  VBg

Cheltuieli:
a. Cheltuieli Over head, COh sunt reprezentate prin cheltuieli fǎcute cu
personalul de conducere ( staff-ul ) şi cu aparatul funcţional.
b. Cheltuieli operaţionale, ChOp reprezintǎ cheltuielile curente directe cu
materiale, energie, salarii. Aceste cheltuieli se calculeazǎ cu relaţia:

CHOp  Cex  Qex

în care:
Cex este costul extracţiei, lei/t;
Qex ─ producţia extrasă, t.

CSL
Cex  atp   ae  ri  c i
DSL
unde:
atp este costul tratare – pompare, lei/t;
CSL ─ costul pe sondă-lună, lei/SL;
DSL ─ debitul pe sondă-lună, t/SL;
3
ri ─ raţia de injecţie a fluidului, m /t;
3
ci ─ costul unitar al fluidului injectat, lei/m .
ri ci ─ costul agentului injectat.

3. Calculul venitului net taxabil, VNT

VNT  VN IT  DDA

unde:
DDA reprezintă depletare + amortizare = cheltuieli non-cash.
Cheltuielile non-cash sunt cheltuieli cu valoare rezidualǎ, adicǎ îşi
transmit valoarea treptat în cursul anilor de funcţionare şi sunt
reprezentate de douǎ elemente,şi anume:
─ amortizarea;
─ depletarea.
Amortizarea
Se aplicǎ întregului capital investit pentru construcţia de sonde,
echipamente de fund şi de suprafaţǎ şi lucrǎri de construcţii-montaj.
Sumele se vor repartiza pe o perioadǎ de timp datǎ de uzura fizicǎ
şi moralǎ a echipamentelor. Metodele de calcul au fost prezentate
anterior la tema referitoare acestei probleme.
Depletarea
Reprezintă o particularitate a industriei de petrol, în legǎturǎ cu ea
apǎrând douǎ noţiuni:
 ─ cota de depletare;
─ costul depletǎrii.
Ambele îşi propun crearea unei provizii financiare în vederea
eliminǎrii riscului aferent descoperirii de noi rezerve. Depletarea
reprezintǎ sursa de finanţare a lucrǎrilor geologice.
Costul descoperirii de noi rezerve se poate calcula aplicând un
procent de 15% venitului brut realizat în urma vânzǎrii producţiei.
Pentru stabilirea cotei aferente depletǎrii, se acceptǎ ca maximum
50% din profit sǎ fie acordat acestei cote.
Se acordǎ depletǎrii cota de depletare sau costul depletǎrii, în
funcţie de care dintre ele este mai mare.
În concluzie, se poate spune cǎ depletarea şi amortizarea sunt
surse de autofinanţare: depletarea fiind folositǎ pentru descoperirea de
noi rezerve, iar amortizarea, pentru echipamente. Este recomandabil sǎ
se aleagǎ metoda de calcul prin care acestea vor avea o valoare mai
mare, deoarece înseamnǎ reconstituirea rapidǎ a capitalului, timp mai
mic de imobilizare al acestuia, deci o vitezǎ mai mare de rotaţie a
capitalului, dar şi posibilitǎţi de finanţare mai mari, preferabile creditelor
bancare.

4. Calculul venitului net după taxare, VNDT

VN DT  VN IT  Tprofit

Taxa pe profit, Tprofit, se calculeazǎ ca un procent stabilit de

legislaţia în vigoare, raportat la profitul impozabil, determinat ca diferenţǎ
între veniturile obţinute din livrarea bunurilor şi serviciilor prestate şi
cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din
care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugǎ cheltuielile
nedeductibile.

Tprofit  %  VNT

5. Calcularea profitului, NCF

NCF  VN DT  I
unde:
I este investiţia.
Actualizarea investiţiilor
Actualizarea înseamnă a aplica, pe scara timpului, factorul de
actualizare asupra profitului obţinut, NCF. Metoda ia în considerare un
element esenţial şi anume faptul că investiţia nu are numai o dimensiune
cantitativă, ci şi una temporală (eşalonarea investiţiilor şi a veniturilor în
timp).
În condiţiile enunţate mai sus, se calculează factorul de actualizare,
notat fa:

1
fa 
1  i n
unde:
i este rata de actualizare, %;
n ─ timpul la care ne raportăm, ani.
Relaţie în care:

i  id  ii  ir

unde:
id este rata de actualizare a dobânzii;
ii ─ rata inflaţiei;
ir ─ rata de risc.
Profitul actualizat este:

NCFA  NCF  fa

Suma profiturilor actualizate este:

 NCFA  NCFA1  NCFA2  ...  NCFAn

unde:
NCFAn este profitul actualizat obţinut în anul n.