Modele de conducere

După Stephen Covey1 din practică s-au constatat până acum patru modele de
conducere:
a. Modelul managementului ştiinţific.
Se referă la o perspectivă de conducere în care managerul aplică un stil de
conducere autoritar în care angajaţii sunt aleşi după criterii exacte de competenţă,
iar în urma angajării ei sunt recompensaţi sau sancţionaţi financiar, în funcţie de
activitatea depusă. Valoare predominantă: onestitatea. Deviza a cestui model este
“Plăteşte-mă bine”.
b. Modelul relaţiilor umane
În cadrul acestui model, omul nu mai este privit numai prin prisma valorii
economice, ci şi ca persoană care interacţionează cu alţii. În desfăşurarea muncii
oamenii nu sunt motivaţi numai dacă sunt plătiţi bine. Pentru unii dintre ei este mai
important să aibă relaţii bune cu colegii şi cu şefii, astfel încât dacă sunt bine trataţi,
angajaţii dau un rezultat mai bun chiar dacă salariul lor nu creşte aşa de repede.
Valoare predominantă: bunătatea. Deviza acestui model de conducere este:
“Poartă-te bine cu mine”.
c. Modelul resurselor umane
Pe lângă recompensele financiare şi tratamentul uman, angajaţii îşi doresc şi
recunoaşterea lor în cadrul grupului. Unii dintre ei consideră că au potenţial şi
doresc să li se ofere posibilitatea exprimării acestui potenţial şi a capacităţii lor.
Acest model înseamnă folosirea talentului, creativităţii, resurselor, inteligenţei
angajaţilor, şi implicarea lor în luare deciziilor. Valoare predominantă: competenţa.
Deviza acestui model de conducere este: “Foloseşte-mă bine!”
d. Modelul conducerii bazate pe principii
Acest model reprezintă după părerea autorului un salt calitativ faţă de cele trei
anterioare. El aşeză la baza acestui model toate valorile care stăteau şi la baza
modelelor anterioare adăugându-i însă încă o valoare: eficacitatea. Aşadar, sistemul
de valori va arăta astfel: onestitate, bunătatea, competenţă + eficacitate. Acest
model poate fi întâlnit doar în organizaţiile care au un program de acţiune coerent
după care iau deciziile în ceea ce priveşte activitatea organizaţiilor. Acest program
trebuie însă să fie caracterizat de flexibilitate. Deviza modelului este: “să vorbim
despre viziune, scopuri şi roluri”.

1 Stephen Covey, Etica liderului eficient sau conducerea bazată pe principii, editura ALLFA, Bucureşti,
2002