R€VISTR D € CULTURA

BCU ClujC/UCentral University Library Cluj

PRINSUL:
* * * Datoria noastră,
N . I O R G A : Ţ i n u t u l Crişurilor.
R O M A N C I O R O G A B I U : R â s â r i t de s o a r e . —
I. P A U L : La P l i v i t !
V I C T O R E F T I M I U : Cîntec de seară.
M A R I N Ş T E F Ă N E S C U : Despre iubirea între
oameni.
M I H A I L T O R T U Z A C : Anteu.
I. L U P A Ş : P ă r i n ţ i i ş; f r a ţ i i l u i E m a n u i l Gojdu
I. P . : Dr. N i c o l a e Bălan.
ISTORIE N A Ţ I O N A L Ă : Războiul pentru
unitatea n a ţ i o n a l ă : | N . I O R G A )
S C R I S O R I : Zona culturală (G. Bogdan-Duica)
In chestiunea revistei (Dr. A u r e l L a z â n
N O T E : Martirii. - T e r m i n a l i a . - Sate de din-
colo de linie - P o a t e că nu ştie r o m ă '
neşte. - G. Galaction, G. Toptrceanu, T.
Arghezi.
MEMENTO.

Anul 1. No. î Oradea-Mare 15 ftpri! 1920

lel
Preţul 2 5 0
 A N U L I N o . 1. ORADEH-MflRE 15 A P R I L 1920

CELE TREI CRIŞURI

REVISTA DE C U L T U R A

Sub Conducerea Dior :

ROMHN CIOROGHRIU, QEORQE BHCHLOGLU, Dr HLEXHNDRU PTERNCU
Vicar Episcopal Colonel Dir. G-l al Invâţâmtntului

DATORI A NOASTRĂ.
O revistă culturală, care apare în Bihor, pentru
sufletul renăscut al poporului nostru, de bună seamă,
este revista, care trebue să consolideze.
Ce ea ce s'a făcut prin vitejia soldatului romîn este
numai marele început, fapta vrednică de-a ne adună,
BCU pentru
în rînduri pioase, Cluj / Central University Library Clujmulţămire,
adînc-emoţionanta
faţă de voinicii cari au savîrşit-o Pentru ei avem
cultul.
Ceeace urmează să se facă este însă mai ome­
nesc şi mai supus, deci, negligenţii: desăvîrşirea, prin
muncă ordonată şi metodică. Programul „Marei Reuniuni
a Celor Trei Crişuri", a cărui una din aplicări este re­
vista, căreia îi dăm drumul, drum greu, o ştim, este
tocmai în sensul punerii în valoare a ceeace aflăm
aci, — şi aceasta — călăuziţi de bunul simţ al reali­
tăţilor, sprijinit de dreptul nostru. Liniştea atît de
trebuincioasă creşterii naturale, numai cu acest preţ,
vom avea-o.
Iubiţilor noştri cetitori le cerem încrederea lor,
pentru noi, destul de pătrunşi de chemarea ce urmăm.
Fie ca ceeace începem acum, în zile de primăvară şi
de reînviere, să ajungă spicul de grîu plin şi îmbiel-
şugat!
 ŢINUTUL CPIŞURILOR,
pe care geografii mai vechi il numiau, cu oarecare pretenţie,
Crişana, î n t r o formă cum proporul nostru nu^şi formează nu*
mele de teri - altfel Moldova, după rîul M o l d o v a — s'ar fi nu;
mit Moldoveana — are, in desvoltarea poporului nostru, un
rol special.
E o ţară făcută în jurul unei cetăţi, unei vechi, mari şi
puternice cetăţi, care din mîni'e regilor maghiari ai Ungariei
a trecut în ale regelui habsburgic şi a stat mult timp de strajă
împotriva Turcilor. U n caracter sacru era atribuit de mulţime
oraşului în ca:e se odihniau Sfîntul Ladislau cîntat în l e s

gende şi pus în legătură cu însăşi întemeierea M o l d o v e i prin

lupta cu Tătarii, Ştefan al ILlea, A n d r e i al ILlea, regele cruciat,
luptînd pentru lege în depărtatele Locuri Sfinte, Ladi-lau al
I V 4 e a , Sigismund de Luxemburg, regeleslmpărat, duşman
al Turcilor cotropitori, reginele Beatricea, mama lui Ludovic
cel Mare şi Măria soţia Cesaruhii din Casa de Luxemburg.
T o a t e felurile de călugări îşi fixaseră sălaşul acolo. T o a t e
silinţele Paşior, begilor otomani din vecinătate nu isbutiră să
sfarme îndîrjita resistenţă creştină de aici. Oradea=Mare se
poate lăuda că a rămas până la 1660 neatinsă de prihana păgînă.
BCU Cluj
N u m a i atunci, / Central
după University
ce căzuse Library Cluj
autonomia Domniilor ro<
măneşli, ridicate foarte sus de un Vasile Lupu şi Matei Basa=
rab şi menţinute ca puteri militare pană în acel moment,
după ce, în sfîrşit, Ardealul Râkoczieştilor, unit, putem zice,
frăţeşte cu M o l d o v a şi Ţara Romanească, ajunse o provincie
a Sultani or, cetatea văzu pe .Ieniceri Sitrăbătîndu;i străzile în?
sîngerate. Peste scurtă vreme, Casa de Austria aducea liberarea.
A i noştri dinprejur au fost f a c t o r activ în
a c e s t e lupte de apărare a c r e ş t i n ă *ă ţ i i.
Deaiei caracterul lor ostăşesc, din Iobagi ai regelui
ungar, pe vremea cînd acesta era un titlu de glorie,
ajutători ai prinţilor Ardeleni şi ai Imperialilor în
aceiaşi operă defensivă, ei au păstrat iniţiativa şi kotărirea
luptătorului totdeauna gata să înfrunte pe duşman. Cea mai,
importantă organisaţie a lor, episcopia unită din 1776. ei au
căpătatso, prin luptă, au cucerit^o.
In cele ce urmează a se face de noul stat romîn ajuns
pană aice e absolută nevoie să se ţie seamă nu numai de ce
aduce el, dar şi de ce găseşte aici. Şi sînt puteri peste care nu
trebuie să se treacă fără a li cere tot ce pot să deie. Şi cu fibra
acestor grăniceri ai naţiei noastre se poate căpăta mult ca
energie creatoare pentru viitor.
N. Iorga.
 RĂSĂRIT DE SOARE.
Cine v a bea din apa ce-i voi da eu
lui, nu v a însetoşa în v e c i ; ci apa ce-i
voi da eu lui, v a îi întru dînsul isvor de
apă curgătoare în viata de veci.
Ioan I V . 14.

Pe v r e m e a restrişte!, Crişurile erau simbolul fiinţei noas­

tre etnice î n ţara Bihorului. In undele lor, clocoteau sufe­
rinţele unui popor şi dorul de care au murit părinţii şi stră­
moşii noştri. D e ele se leagă tradiţiile neamului romînesc
din ţara Bihorului. In ele se sintetisează aspiraţiile de fron­
tieră etnică. A c e s t e tradiţii au dat farmecul celor trei Crişuri
pentru Bihoreni.
Din acest farmec al trecutului s'a desprins numirea
Reuniunei culturale „ C e l e T r e i C r i ş u r i " , menită să facă
din aceste Crişuri un nou simbol, acela al culturei noui r o -
mîneşti.
„hu doar£ T u eşti mai mare decît Iacob părintele nos­
tru, carele au dat v o u ă puţul acesta, dintru carele şi însuşi
a băut, şi feciorii lui, şi dobitoacele lui", a zis Samarineanca
Mîntuitorului Christos, care îi v o r b e a de apa v i e a î n v ă ţ ă ­
turilor lui-inspirată de tradiţiile isvorului patriarhal din
Samaria. BCU Cluj / Central University Library Cluj
„Tot cine v a bea din apa aceasta, v a însetoşa i a r ă ş i ;
iar cine va bea din apa cei voiu da eu lui, nu v a însetoşa
în v e c i " ; a răspuns marele învăţător al lumii.
Şi ce adecă este tîlcul acestei figuri b i b l i c e ?
Desfacerea din veneratele tradiţii locale şi unirea sufle­
teasca în concepţia unităţii naţionale. Cine v a bea din apa
aceasta nu v a mai însetoşa în v e c i după o cultură străină.
L ă m u r i t : să se facă religie din cultura naţională.
ft trecut umbra legii feudale, care z i c e a : cujus regio
ejus religio. Astăzi domină religia dreptăţii lui Christos, care
a z i s : Eu sunt libertatea.
Biserica Lui este organizată pe principiul naţional:
fiecare naţiune să-şi aibă pe metropolitul ei. (Can. 34 A p o s t . )
A c e s t principiu a triumfat şi în cataclismul din care au ră­
sărit statele noui de astăzi, în care fiecare naţiune îşi are
Domnitorul ei. N o i a v e m pe cel mai nobil Domnitor din cîţi
au purtat coroană regală.
D e cîte ori cearcă lumea adevărul, ajunge la Christos,
pentru că El este a d e v ă i u l .
In lumea aceasta a statului ideal n'are loc imperialis­
mul cutropitor de neamuri. Imperiul romîn este imperiul
libertăţii popoarelor. Regimul acestui imperiu nu este te­
roarea, ci cultura. Soarele acestei culturi luminează tuturor.
La razele acestui soare se v o r încălzi şi concetăţenii
noştri de altă limbă, rămaşi răsleţi între noi, căci criteriul
culturei creştine este iubirea de oameni. După p r e c e p t e l e
apostolului limbilor. „ D e - a ş grăi în limbile omeneşti sau în­
gereşti, iară iubire nu am, îăcutu-m'am ca nişte aramă sună­
toare şi c h i m v a l răsunător D e aş a v e a profeţia şi de aş şti
toate tainele şi toată ştiinţa şi de aş a v e a toată credinţa,,
încît să mut şi munţii, iar iubire nu am, nimica nu sînt. Ş i
de aş împărţi toată avuţia mea şi aş da trupul meu să-1 arză,,
iară iubire nu am, nici de un folos nu-mi este.
Iubirea îndelung rabdă, se îndură, iubirea nu invidiază,,
iubirea nu se îndărătnicnşte, nu se truîeşte; nu se poartă
în necuviinţă, nu caută ale sale, nu se întărîtă, nu gîndeşte
r ă u l ; nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de a d e v ă r .
Toate le sufere, toate le crede, toate le speră, toate Ie răbdat
iubirea nici odată nu cade, chiar de profeţiile v o r lipsi, c h i a r
limbile de v o r înceta, chiar ştinţa de se v a strica". (Cor. 13„
1—8.) L a înălţimea aceasta morală, ne v o r iubi şi aceia, cari
astăzi ne urăsc.
flcest soare a răsărit asupra Crişurilor.. Ele v o r sim­
boliza de acum înainte apa v i e a culturei creştine r o m î n e .
C i n e v a bea din ea nu v a însetoşa în v e c i .
Gustaţi din această apă cei ce însetoşaţi de mărirea
neamului r o m a n e s c !
BCU Cluj / Central University Library
Roman ClujCiorogariu.

LA PLIVIT!
Cunoscut lucru e, că drumul ochiului şi al urechii e
cel mai drept şi cel mai scurt spre mintea şi inima omului.
Ceeace ochiul v e d e şi urechia aude mulţumeşte mintea şi
mîngăe inima, dacă ni se pare pe potriva judecăţii şi a
gusturilor, cu care ne-am pomenit; şi din potrivă ne înstră­
inează şi ne învrăjbeşte dacă nu se potriveşte cu felul nostru
de a gîndi şi a simţi. Aceasta potriveală în cele v ă z u t e şi
auzite dela o m la o m face unitatea sufletească a unui popor.
Şi cu cît mai de bun neam şi mai v e c h i u în cultura sa
populară e un popor, cu atît mai gingaş şi mai dificil e pentru
ceea ce ochiul şi urechea î i aduc în suflet. Un asemenea
popor cu nas subţire, ca să zicem aşa, c î n d ochiul şi
urechea îi sînt ori cît de uşor jignite, numai decît se dă la
zeflemea şi satiră, îşi taie haina şi fuge ca de popă tuns.
Poporul romanesc cel mai de bun neam şi cel mai v e c h i u
între popoarele de pe aceste locuri, ştim cu toţii, cît de di­
ficil e în gusturile sale, cît de zeflemist şi satiric î n spiri­
tul său, cît de conservator şi grijuliv pentru ale sale şi des-
preţuitor pentru ale altora. In minunatele sale p r o v e r b i i şi-a
 cristalizat întreagă mentalitatea, înţelepciunea, morala, este­
tica, cu un cuvînt toată îilosofia sa de viaţă. Şi toată aceasta
iilosoîie şi-a întrupat-o î n m o r a v u r i l e şi obiceiurile sale, î n
gîndirea, în limba şi purtarea sa, singurele care îi mulţu­
m e s c ochiul şi urechea şi cu ele mintea şi inima.
Pentru tot ce se abate dela aceasta îilosoîie şi dela aceste
moravuri, Romînul e nespus de s e v e r faţă de alt Romîn, şi
l o a r t e îngăduitor în aparenţă, dar în gîndul său zeflemist,
şi batjocoritor faţă de cei de alt neam. N u e puţin lucru să
te simţi R o m î n şi cinstea aceastea îţi cere îndatoriri s e v e r e ,
se ţine cu cheltuială, şi chibzuinţă. D e aceea e R o m î n u l
aţît de aspru î n privinţa curăţeniei moravurilor, a limbei şi
a purtărai faţă de alt R o m î n ; de aceea el nu numai nu ca­
ută să romîniseze pe alţii, dar cînd se întîmplă ca cineva de
alt neam să se facă Romîn, îl ia la v a l e , îl porecleşte şi
BU-1 iartă timp de generaţii. El are credinţa, că nu ori cărui
nespălat i se cade să fie Romîn.
Nenumărate sunt anecdotele romaneşti, în care Romînul
cu atîta spirit caustic îşi bate joc de firea şi apucăturile tu­
turor popoarelor conlocuitoare, sau de alţi Romîni, care au
luat năravuri străine, care s'au făcut din cal măgar, cum z i c e
•el. Iar cînd v e d e un străin mai de treabă şi cu apucători
mai creştineşti, BCU Cluj / Central
se miră şi z i c eUniversity
: „Uite un Library
UngurClujsau un Sas
româneţ de treabă ca un Romîn''. Şi nu există cinste mai
m a r e ca aceasta, p e care R o m î n u l să o dea unui străin. Cu
un cuvînt în privinţa m o r a v u r i l o r ochiul şi urechea Romî­
nului sunt nespus de alegătoare şi dificile. Romînul e un
aristocrat cu obraz subţire, de o mîndrie pe cât de discretă
pe atît de adîncă.
Din causa v e c h i m e i culturei sale populare, au crescut,
s'au rafinat şi s'au inrădăcinat în Romîn toate sentimentele
înalte: sentimentul economic al proprietăţii, al bunei cuviinţi,
sentimentul moral şi cel religios creştinesc, dar mai pe sus
d e toate, floarea sentimentelor omeneşti, sentimentul estetic
a l frumosului, cel mai vorbitor ochiului şi urechii şi prin e l e
minţii şi inimei. Ori cît de neînsemnate sunt însă aceste
deosebiri, ochiul şi urechea ageră a Romînului le obliceşte,
inima lui simţitoare le simte şi nasul său subţire le respinge.
Şi astfel cu intoleranţa Romînului pentru tot ce i se pare
străin şi jignitor pentru gustul său estetic, nu e cu putinţă
o simpatie reciprocă şi o conlucrare într'un gînd şi simţire
spre binele comun, cu un cuvînt ceea ce se chîamă unitate
sufletească. Şi fără unitate sufletească desăvîrşită, unitatea
geografică şi politică e şubredă şi destrămată, o iluzie şi o
amăgire de azi pe mîne, pe care cel dintîi vînt o duce şi o
spulberă. Acest gust estetic rafinat e causa, pentru care R o ­
mînul dintr'o p r o v i n c i e e aşa de intolerant şi batjocoritor
pentru portul, năravurile şi v o r b a celor din alte provincii.
P e acesta temă Moldovanul îşi bate joc de Muntean, Mun­
teanul de M o l d o v a n şi amîndoi de Ardelean, iar A r d e l e a n u l
mehenghiu, şi el îşi bate joc de toţi ceilalţi. Şi doar slavă
domnului, sunt destul de neînsemnate deosebirile de limbă,
port şi năravuri, deosebiri strecurate î n diferitele ţinuturi
romaneşti de influenţele popoarelor învecinate şi de despăr­
ţirea politică de veacuri.
E o necesitate care nu mai suferă a m î n a f e nici de un
ceas, ca ochiul şi urechea Romînului de pretutindenea să
fie satisfăcute, portul, limba şi m o r a v u r i l e să fie unificate
potrivit unui singur şi comun gust estetic romanesc. Buruiana
şi dudăul străin, aduse de cele patru vînturi, î n ogorul r o «
mînesc, de v e a c u r i încălcat ca un pămînt al nimănui, trebue
plivite şi stîrpite din rădăcină, ca să nu mai rămînă decît
firul griului în lanuri, firul ierbii şi florile de cîmp familiare
ochiului romanesc, în livezile şi îîneţele romaneşti. Stăpîni
desăvîrşiţi cum ne-a făcut D u m n e z e u şi dorobanţul pe moşia
noastră strămoşască, nimic nu ne mai î m p i e d e c ă , să punem
plugul în pămînt, să tragem brazde adînci, să sămănăm
seminţe curate, sănătoase de casa noastră şi cînd colţul
buruenii şi al dudăului se v a i v i prin holdele şi îîneţele
noastre, bătrîni, BCUtineri Cluj şi / copii,
Central bărbaţi
UniversityşiLibrary
femeiCluj
să ieşim la
plivit cu toţii de cu primăvară, pentru ca v a r a să n e des-
îăteze ochiul şi toamna să ne hrănească sufletul î n legea şi
după inima noastră.
N u e treabă grea plivitul, dar cere mînă uşoară şi dra­
goste de curăţenie; e gingaşă şi migăloasă. Ochiul ager de
Romîn, gust estetic romînesc, şi m î n ă delicată de artist, se
cer pentru munca plivitului, daruri rare acestea, pe c a r e
Cel de Sus le-a hărăzit cu mînă darnică Colonelului B a c a -
l o g l u , conducătorul „Celor Trei Crişuri". Darurile aceaste
dela D u m n e z e u se cer. N u se cer celui c e priveşte lanul
material de pe pămîntul unde buruiana şi dudăul se v ă d şi
se smulg uşor, amarnic se mai cer însă celui ce se apucă
să plivească în sufletul omenesc, unde se v e d e mai g r e u
şi se smulge mai cu primejdie. A v e m însă încrederea, că,
colonelul Bacaloglu, care a zămislit în gîndul lui binefăcă­
toarea Societate a „Celor T r e i Crişuri", nu numai că e price­
put el însuşi î n munca plivitului, în suflete, dar are şi puterea
de sugestie, priceperea şi stăruinţa cuvenită de dascăl, pentru
a învăţa pe toţi membri Societăţii, meşteşugul de a v e d e a
buruiana şi de a o smulge din rădăcină fără a vătăma grîul
şi iarba curată.
In nici o p r o v i n c i e romanească nu s'a încuibat atita pir
şi dudăusrtăin în sufletul romanesc, ca în ţara Crişurilor şi
a Maramurăşului. C î t e v a decenii de robie mai trebuiau,
pentru ca sufletul romanesc din aceste părţi să se s ă l b ă t i ­
cească de istov şi buruiana străină să-1 năpădească şi înă-
buşască cu desăvîrşire, aşa încît nici locul să nu se mai
cunoască, pe unde odată a îost lume romanească. Ochiul
romînului nu era să mai v a d ă haina albă şi urechea lui nu
era să mai audă v o r b ă desfătată românească pe aceste
meleaguri scumpe inimei noastre. Nici odată nu s'a a d e v e r i t
mai mult v o r b a românească, care z i c e : „Cînd norocul
schimbă pasul, n'aduc ani ce-aduce ceasul", cum s'a ade­
/
verit acum. Norocul nostru, care aşa se v e d e , că nu m o a r e ,
ne-a înapoiat Crişana şi Maramurăşul tocmai în ceasul al
unsprezecelea, cînd totul era de pierdut şi totul de cîştigat.
Şi „Cele Trei Crişuri" a răsărit ca din pămînt tocmai
în locul şi tocmai în timpul supremei n e v o i . Binecuvîntat să
fie suflul care a zămislit-o!
Portul romînilor din aceste părţi s'a corcit în aşa ha\,
incît tipul nobil de Roman nu se mai v e d e decît doar
faţa văratică şi inteligentă şi î n ţinuta demnă a trupului; în
haină însă a dispărut toată bunacuviinţa, tot gustul estetic
rafinat şi toată eleganţa caracteristică portului romanesc.
Ridicolul, destrăbălarea şi urîciunea barbară au luat locul
minunatului bun gust romanesc. „ C e l e T r e i Crişuri" n'are
decît să ademenească prin misionarii săi de p e sate nu mai
mult, decît trei fete şi trei flăcăi, copii din oameni şi gos­
podari de frunteBCU dinCluj
sat,/ Central
ca să University
îmbrace Library Cluj la horă un
dumineca
costum simplu, economic, dar elegant şi de bun gust r o m a ­
nesc, anume ales şi întocmit de o comisie centrală c o m p e ­
tentă, pentru ca î n trei-patru v e r i să se schimbe la faţă şi
să se romaniseze portul satului intreg, încît ochiul Romînului
de pretutindenea să fie satisfăcut şi R o m î n u l d e ori unde să
SQ simtă acasă în un sat din Bihor, ca şi î n unul dela Rucăr,
din Y r a n c e a sau dela Sălişte.
N u m a i în trei-patru dumineci dintr'o v a r ă să meargă
într'un sat o echipă de z e c e fiâcăi şi z e c e fete, româneşte î m ­
brăcaţi şi să joace cîteva jocuri romaneşti, anume alese şi
anume învăţate şi nu e nici o îndoială, că în trei-patru v e r i
s'a romanisat şi hora din Bihor, acest alt farmec al ochiului,
care m e r g e la inimă şi contribue nespus la unitatea sufle­
tească a neamului nostru. In felul acesta se duc naibii că­
meşile scurte şi indecente.ismenele largi şi numai pînă la
genunchi, pălăria ceardaş şi bulendrele femeeşti deşănţate,
bune numai de a îmbrăca ciuhele sperietoare de păsări în
holde şi de cotojmânit Turcu. Se v a duce naibii şi cearda-
şul cel sălbatic şi destrăbălat, pe care Romînii adevăraţi îl
poreclesc „joc ţigănesc".
Limba ţeranilor din Bihor şi Marămurăş chiar cînte-
cele lor, doinele şi horele, sînt atît de împestriţate de v o r b e
spurcate şi hodorogite, care sgărie urechea romînească de
parcă ar ara dracul cu ele în timpanul Romînului, încît răs­
colesc inima şi măruntaele, înstrăinează şi induşmânesc p e
îrate de frate. Iarăşi un g î n d bun. Ia preotul şt învăţătorul,
la cei c î ţ i v a intelectuali ai satului şi prin pilda bună in şcoală
şi în biserică, prin observaţii şi corectări delicate şi blînde
in conversaţii, se v o r stîrpi încetul cu încetul şi aceste bu-
rueni răufăcătoare din limbă şi cîntece.
Schimbate şi romanizate trebue sa fie pînă şi numele
boilor, a cailor şi a cînilor, pentru ca Romînii peste munţi
sa nu mai zică, că cei de dincoace de munţi v o r b e s c cu d o ­
bitoacele în limba ungurească şi numai aşa se înţeleg cu
ele, ca fraţii. Slavă domnului că mai frumoase sînt şi mai
bine le şede boilor dragi Romînului nume ca Florea, Bujor,
Bourean e t c , decît, Şugâr, Csendes, Bodor şi alte bădărănii.
Repausatul scriitor şi poet Miron Pompiliu, de origine
din Bihor, cu multă amărăciune recita în societatea „Juni
mea" din Iaşi, următoarea doină, ca o pildă de îngrozit despre
corcirea şi spurcarea limbei din satul şi ţinutul l u i :
Bate vîntul h ă t ă 1 m a ş, (îngrozitor, straşnic)
Fac h o n v e z i i r u c u l a ş ! (concentrare)
H o n v e z i i r u c u l e s c , (merg la concentrare)
Fetele b u ş u l u e s c . (se întristează)
Cînd vine biata f e c i c u j ă (rîndunică)
In Jara meiiBCUm eCluj
1 e g/ u
Central University Library Cluj
ţ S, (căldicică)
^ V i n o şi tu "Ke 1 c u 1 meu (su.letul meu)
L a mine la chebeleu (la sîn)
A z i vară la a r ă ţ a ş (seceriş)
Făcuşi badeo î ă g ă d a ş, (promisiune)
Că pe mine mi-i lua,
Ş'oi îi m e n y a s o n g a ta. (mireasa ta)
flrătaşul a sosit (secerişul)
B a şi toamna a e r c h e z i t , (a sosit)
Şi tu badeo nu te'nsori,
A d j a — a z i ş t e n ca să mori. (Dare-ar Dumnezeu.)
V a îi oarecare exageraţie în pilda aceasta de îngrozit,
dar adevărul, tristul a d e v ă r nu e departe. V a trebui timp
de două-trei generaţii, pînă cînd cu muncă sistematică se v a
putea curaţi limba din aceste părţi de toată pîngăreala şi
spurcăciunile acestea, care jicnesc nespus urechea R o m î n u ­
lui şi îi înstrăinează inima de fraţii cei mai v r e d n i c i de mila
şi dragostea sa. Şi mult mai greu v a îi să se stîrpească din
vorbirea bihorenilor şi a maramurăşenilor accentul sdrăngă-
nit şi hurducat unguresc, care şi v o r b e l o r şi îraselor curat
romaneşti le dă un aer şi un ritm sălbatec, ridicol şi n e
creştinesc. îndreptarea şi romanizarea accentului în v o r b i r e
nici nu se poate îace prin p o v e ţ e şi corectări, ci numai
prin pilda v i e . Dacă autorităţile noastre politice, adminis­
trative şi militare ar a v e a simţirea, priceperea şi cultura
cuvenită, ca să înţeleagă importanţa limbei pentru unirea
sufletească a neamului întreg, ar lua grabnice măsuri, ca î n
Bihor şi Maramurăş să aducă învăţători şi profesori din
vechiul regat şi pe cei localnici să-i permute măcar pentru
patru-cinci ani î n România v e c h e . A c e l a ş i lucru l'ar face cu
funcţionarii din administraţie, justiţie, căi ferate, poştă, te­
legraf e t c , ba, ceeace ar îi şi mai de folos, ar muta regi­
mentele din o parte în alta a Carpaţilor măcar timp de zece
ani. Multe lucruri bune şi de folos ar putea învăţa şi cei d e
dincolo dela cei de aici, mai ales în ale gospodăriei, ale plu-
găriei, în cele economice în general şi în privinţa solidităţii
morale. Iar cei de aici, ar deprinde repede şi cu temeiu
limba cea dulce ca fagurele de m i e r e şi sprintenia în gîndire
şi v o r b ă a celor de dincolo. Numai astfel, satisîăcînd o c h i u l
şi urechea, se v a putea încălzi şi inima fratelui pentru frate şi se
v a realiza cu adevărat unitatea naţională. Astfel rămînem străini
cu toată unitatea politică, înfăptuită cu atîta sînge şi jertfe.
In Bihor şi în Maramurăş din nenorocire puţin are de
învăţat, î n privinţa limbei şi a obiceiurilor, bietul ţăran,
talpa ţării, dela intelectualii şi cărturarii localnici, a căror
limbă şi năravuri sînt chiar mai corcite decît a ţărănimei.
E revoltător pentru o ureche şi o inimă romanească de a
BCU romîni
auzi pe intelectualii Cluj / Central University
din acele părţi, Library Cluj ungureşte
vorbind
între ei, cînd v o r să fie de spirit şi civilisaţi, iar cînd o dau
pe româneşte, îţi v i n e să fugi. I se răscolesc măruntaele în
coş Romînului adevărat, cînd aude pe intelectualul sau inte­
lectuala romîncă desmierdîndu-şi copiii sau iubiţii cu nume
diminutive barbare ca acestea: Jancsi, Şamu, Sandi, Gyuri,
Gyurka, Miclăuş, Pista, Mârisko, Julcsa, Rozsa e t c , cînd noi
Romînii a v e m nume diminutive desmierdătoare, cum nu are
alt neam de pe lume, decît doar fraţii noştri Italieni. Fireşte,
că toate aceste constatări nu le fac în bătaie de joc, ci cu
nespusă durere. Răul îşi are căuşele sale fireşti şi nu merită
batjocură, ci milă şi îndreptare.
îndreptarea aceasta, care nu mai sufere amînare şi care
ne cere toată hărnicia, priceperea şi devotamentul, e scopul
binecuvîntatei societăţi „Cele trei Crişuri", î n frunte cu în-
suîleţitul şi departe văzătorul ei întemeietor, Colonelul G.
Bacaloglu. Pilda bună a C e l o r t r e i C r i ş u r i o v o m urma
şi noi cei dela Cluj şi din tot A r d e a l u l . Bine ar îi să fie
urmată şi în Bucovina şi Basarabia cu deosebire, unde î n
holda romanească s'a încuibat scaiul muscălesc.
Sîntem î n primăvara vieţii noastre româneşti, a unităţii
naţionale, holdele de pe marginele moşiei noastre sînt năpă­
dite şi înăduşite de buruiană şi dudău răufăcător. Să ne
suflecăm mînecile, să zicem „Doamne ajută!" şi cu toţii „ L a
plivit!" ]
Cluj, 24 Martie 1920.
 CîNTEC DE SEARĂ.
Cade seara 'ntunecînd „Dorurile vin mereu
Albele ferestre Tot mereu mai multe
Şi la geam priveşte dus Şi nu-i nimenea să-i spun
Fata fără zestre. Jalea să-mi asculte.

Lacrămile cad arzind „Vor veni din nou în stol

Palida ei mînă . . . Pui de rîndunică
O poveste de demult Şi pe mine m'or găsi

Buzele-i îngînă: Tristă, singurică . . .

„Singură voi sta de-acvm

„ — Basmele ceBCU Cluj /visat
le-am Central University Library
Ca şi pîn' Cluj
acuma
Basme de-altădătă
Ani şi ani mă vor păli
Vin şi-acum, sburînd în stol
Cum usucă bruma!"
Lume fermecată . . .

„Visurile de demult Cîntă tristă în amurg

Inviază iară Fata fără zestre
Aducînd seninul cer Luna creşte înălbind
Cîntec, primăvară. .. Negrele ferestre .. .
VICTOR EFTIM1U.
 DESPRE IUBIREA I N T R E O A M E N I .
Una dintre cele mai mari învăţături, este, netăgăduit,
aceea a blajinului Nazarinean, Isus Christos, care ne spune
că să ne iubim unii pe alţii.
Dar ar îi o mare greşală să c r e d e m că iubirea între
oameni se poate îace oricum. Nu, ci tocmai fiindcă este darul
cel mai de preţ, ea trebue să îie îăcută cu rost, pentru ca
să îie adevărată şi trainică. In orice existenţă adevărată şi
trainică, şi cu atit mai mult în existenţele cele mai de preţ,
trebue să îie o ordine şi o armonie. Iubirea cea sinceră este
ca o scară pe care nu ne putem sui cu temei decît trecînd
în chip puternic, din treaptă in treaptă, — iar nu sărind.
Prima treaptă, — cea mai de jos, cea de la bază este iubirea
de noi înşine, a doua este iubirea de î a m i l i e ; a treia este
amiciţia; a patra este solidaritatea profesională sau iubirea
între oamenii de aceeaşi m e s e r i e ; a cincia este patria, a şea
sa este iubirea între toţi o a m e n i i ; şi aşa mai departe, p î n ă
la iubirea supremă într'una şi aceaşi fiinţă, într'un D u m n e ­
zeu î n care toţi BCU Cluj /fraţi,
suntem Central
fiiiUniversity
aceluiaşi Library Cluj unul şi
părinte,
acelaşi suflet. Şi noi nu putem susţine că ne aflăm p e una
din aceste trepte pînă cînd nu am trecut şi prin celelalte
de sub ea.
Intr'adevăr, c u m să ne închipuim că c i n e v a care nu
s e iubeşte pe sine îşi iubeşte familia? Iată un o m î n c a r e
părinţii sau soţia şi copii şi-au pus toată nădejdea, dar care
ţine atît de puţin la el însuşi, în cît î n îaţa greutăţilor, îşi
pune capăt vieţei. Putem noi spune că acest om şi-a iubit
familia pe care a lăsat-o în prada m i z e r i e i ? Pentru că ai
lui să-i fi fost cu adevărat scumpi, trebuie ca mai întîi el
să-şi îi îost însuşi scump. Prin urmare, trebue ca, pentru
a trece la o treaptă mai de sus a iubirei, să fim deja pe
treapta de sub ea. — Dar atîta nu este de ajuns. Iubirea nu
este numai o singură treaptă — ci un şir de trepte sau o
scară. Omul trebue să se iubească pe sine, dar el nu poate
să rămînă aici; el trebue să urce iubirea de îamilie, la
amiciţie, la solidaritatea profesională, la patrie, la umani­
tate. Cine dintre noi nu ar osîndi pe omul care şi-ar jertfi
familia iubirei d e s i n e ? Dar aceasta înălţare nu se îace prin
sărituri, ci treptat. A c e l a care ne-ar spune că este sincer
amicului său, dar şi-a trădat pe mama sa şi pe tatăl său, nu
este sincer. înainte de a-şi iubi prietenul, trebue să-ţi iubeşti
familia. Cine şi-a trădat părinţii, trădează şi pe un prieten.
D a r ar fi iarăşi o greşală ca dela dragostea de familie să
nu trecem la amiciţie. Şi aşa este cu toate treptele iubirei.
O armonie trebue să fie în tot şi în toate. T r e b u e să ne iubim
familia şi să a v e m prieteni, dar nu putem să r ă m î n e m aici.
T r e b u e să ne ridicăm pînă la iubirea de patrie, A p o i d e l a
patrie să trecem la iubirea între toţi oamenii. Dar aceasta
trecere să se facă cu rost. A c e l a care ne-ar spune că este
un umanitarist, adică un iubitor al tuturor oamenilor, dar
un trădător de patrie, nu poate să fie decît un fariseu. Căci
iubirea de patrie este tocmai şcoala sau pregătirea cea mai
puternică a iubirei pentru omenire.
Dintre toate treptele iubirei, nici una nu ne cere aşa
de hotărît, ca iubirea de patrie, jertfirea propriei noastre
vieţi pentru viaţa altora, şi anume pentru viaţa acelei părţi
din omenire din care noi facem parte î n chipul cel mai larg
şi în acelaşi timpBCUcel
Clujmai
/ Central University
efectiv Library Cluj
cu putinţă, prin familia
noastră şi prin celelalte familii înrudite cu noi. Prin cererea
acestei jertfe supreme, patria este şcoala sau pregătirea cea
mai puternică a iubirei de omenire. Şi ea este cu atît mai
aproape de această iubire, cu cît este mai desăvîrşită. Este
vădit că atunci cînd toţi oamenii îşi v o r socoti patria lor
ca c e v a sîînt, nu v a mai îi duşmănie între popoare, c ă c i
atunci toate patriile v o r îi c e v a sîînt şi se v o r respecta unele
p e altele. Dar atunci omul îşi v a î n ţ e l e g e deplin libertatea
sa, şi cu libertatea sa dreptul său, şi cu dreptul său datoria
sa. Atunci un o m v a înţelege că el este liber, că el are
dreptul să aparţină unei patrii ca unei religii, dar că acest
m a r e drept cere şi o mare datorie. A c e l a care este sau a
devenit cetăţeanul unei patrii na poate fi î m p o t r i v a ei. Să
considerăm de ex. oamenii din România întregită.
Ei sînt liberi a-şi alege ca patrie aceasta Românie sau,
dacă se simt streini, ţara lor de origine. Dar alegerea odată
făcută, ei au datoria de a îorma una şi aceiaşi îiinţă cu
sufletul patriei. încît aceia cari s'au simţit un moment streini,
dar cari totuşi prin propria lor libertate au consimţit să nu
se mai simtă străini, ci să devină, cu toţi ceilaţi, fii ai ace­
leiaşi patrii, şi-au impus datoria de a îi ceeace prin însuşi
dreptul lor ei au voit să îie. Ei înşişi au voit să fie R o m î n i ,
şi ei nu pot să î n c e t e z e de a îi Romîni atîta timp cît sunt
în România ca cetăţeni ai ei, ci numai rupîndu-se de ea
spre a se duce în altă patrie. Altfel, ei sunt trădători, şi
trădătorii sunt cea mai josnică speţă de criminali pentru
cari nici o osîndă nu poate să fie destul de aspră şi d e
grea. Cu atît mai mult, fireşte, aceasta datorie se impune
acelora la care nici cînd nu s'a pus îndoială asupra alege-
rei patriei lor. Este deci împotriva iirei, împotriva marelui
principiu al iubirei între oameni, ca cetăţenii aceleeaşi ţâri
să se considere ca străini, să se duşmănească între ei, să
nu se iubească frăţeşte. In România N o u ă nu trebue să m a i
existe străini. Toţi trebue să fim fraţi şi să trăim î n unul
şi acelaşi g î n d . Să dăm lumei strălucita pildă că este o ţară
în care toţi cetăţenii au înţeles marea iubire între oameni.
Şi atunci poate că şi alte ţări v o r face ca noi, şi atunci se
v a împlini cuvintele blajinului N a z a r i n e a n : iubiţi-vă unii
pe alţii.
Sunt criminaliBCU aceia
Cluj / Central University
cari trăind î n Library
RomâniaCluj Nouă, nu
înţeleg această mare învăţătură, şi atari criminali trebuesc
pedepsiţi îără cruţare. Pentrucă, după cum a zis Christos»
dacă mîna ta te sminteşte, tai-o şi arunc'o dela tine, c ă c i
mai bine îţi este ca să piară unul din m e m b r e l e tale şi nu
tot corpul tău.
Dar noi a v e m o nemărginită credinţă îti viitorul Ro­
mâniei. Astfel, credem că din ce în ce mai mult fiii acestei
ţâri o v o r iubi, şi prin aceasta iubire comună, ei se v o r
iubi între sine, şi v o r munci cu toţii tot mai cinstit ca să o
înalţe tot mai sus, pînă la a îi o pildă tot mai desăvîrşită
a c e e a c e trebue să îie orice patrie din lume, adică cea mai
m a r e şcoală a iubirei între oameni. /
Marin Ştefănescu,
Profesor la Universitatea din
Cluj.
 ANTEU
Domnului Octaviun Goga, care
a fost găsit, odată, lucrînd la o
poesie cu acest titlu.

Pe drumuri lungi, pierdut, la întîmplare,

Ajungi in zori, mereu, în alte locuri —
Ci'n soarele de afară nu vezi focuri
d ar însemna primiri familiare.

De-acum, nu mai e vreme pentru jocuri

Ca'n alte daţi, în jur de felinare,
Cînd ne strîngeam, în cerc mai mic, mai mare,
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Ş 'n fiecare zi aveam norocurl.

Deosebit ne căutăm de cale

Şi ne cunoaştem greu — că ne apasă
Cîmpia 'ntinsă fără deal şi vale.

Dat cînd de tot puterile ne lasă,

Ne 'mprospătăm din scurte străzi natale
Ce nu primesc pe umiliţi acasă.

Oradea, 4 April.
M1HAIL TORTUZAC
 P Ă R I N Ţ I I ŞI FRAŢII L U I E M A N U I L GOJDU
Implinindu-se 50 de ani dela moarlea marelui binefăcător
Emanui! Gojdu, care şi-a lăsat întreagă agonisita vieţii sale pentru
ajutorarea studenţilor, preoţilor, învăţătorilor săraci şi pentru orice
alte scopuri religionare ale romînilor ortodocşi, se cuvme să căutăm
a înfăţişa într'ui maniaca iu şi puţinele însemnări cari s'au păstrat
despre părinţii lui. Aceste însemnări se pot afla în matricila bote­
zaţilor, cunu.iaţilor şi m irţilor, ce se păstrează î i arhiva parohiei
onodoxe-romîne d i i O adea-Mare, precum şi pe cî eva pietri de
mormînt din cimitirul dela marginea oraşu'ui.
Părinţii lui Emanuil Gojdu au fost: Athanasie Popovui-Gojdu
şi Ana, fiica lui Dimitrie Poynar. Athanasie era neguţător de mă­
runţişuri, iar socrul său Dimitrie, plugar şi neguţător de vite. Ana
s'a născut la 1779. Nu se ştie hotărît anul, când s'a cununat cu
Athanasie Popovici Gojdu, dar se poate da cu socoteala, că la vîrsta
de 18-19 ani, deci pe la 1797 sau 1798 se va fi mări ar.
Căsătoria lor aa fost biaecuvîntată cu 6 copii: Dumitru, Ema­
nuil, Ioan, Simion, Vasile ş< Gtieorghe. Dumitru se va fi născut
înainte de 1800. CăBCU eraCluj
mai/ Central
mare University Libraryştiu
decît Emanuil, Clujdintr'o scri­
soare a lai dela 19 August, 1843, î i care vorbeşte despre Emanuil
ca despre un „frate mai mic" al său.
Cunoaştem însă p ecis ziua şi anul şi anul naşterii celui de
al doilea copil, care avea să devină cu timpul o binecuvîntare nu
numai pentru casa părinţilor săi, ci pentru întreagă familia cea mare
a neamului romanesc. In matricuh botezaţilor din Oradea-Mare
găsim la 12 Februarie 1892 aceasta însemnare: „Bot (ezat) şi cu
Mir sau uns Prunc Manoilă. Tatăl Popovici Tanasie, Mama Ana,
Naşa Kukui Dimitrieasa Milamat. Prim Biuti Paroh."
La 20 Apilie 1894 s'a nă;cut al treilea copil Ioan, despre care
găsim însemnarea ia fel cu deosebirea, că rolui de naşă la botez il
avea Bacicoe Kordoş Ana, iar ca preot a funcţionat Davidovici.
Al patrulea copil Simion s'a născut la 1 Septemvrie 1813.
Despre acesta se află în pomenita matriculă următoarea însemnare
mai lănuriîă: „S'au r ascut pruncul parte bărbătească în luna Sep­
temvrie ziua 1-a anu ui celui mai sus. Tatăl pruncului Gojdu, sau
Popovici Atanasie şi muma Poinar Anna iăcuitori în Oradea-Mare.
Sau botezat şi sau uns cu sfîntul Mir prin mine preoul Zaharie
Davidovici, Administrator Parohiei Prot (opopeşti) Parohialnic a sf.
besearici care se află în Oradea, î i luna şi ziua cea se s'au pus
 16

supt anul, şi s'au dat în sfîntui botez pruncutui numele Simeon. i

Naşul lui a fost Ecaterina soţa lui Kuku'i Georgie lăcuitori în '
V(arad) Olosi."
In aceasta notiţă găsim pentru îniîiaş da'ă Sîngă numele de Po-
povici Atanasie şi pe acela de Gojdu, fără a ne putea da seama
depHn, cum şi pe ce cale şi-a însuşit tatăl copiilor acest al doilea
nume, care cu timpul avea să-1 înlăture cu totul pe cel dintîi, întru
cît doi dintre fiii lui (Dumitru şi Emanuii) nu întrebuinţează mai
tîrziu numele cel dintîi: Popovici, ci numai pe al doilea: Gojdu.
La 1 Ianuarie 1815 s'a născut al cincilea copil: Vasilie, pe care
1-a botezat preotul Gheorghe Vasilievicl capelan; iar naş i-a fost
„Kukuli jup(ăn) Malamati lăcuitonu î;î Oradea-Mare".
In sfîrşit la 25 Aprilie 1816 s'a născut copilul al ş seîea Gheor-
ghie, botezat la aceeaş lună de" preotul „Teodor duhovnic" avînd ca
naş pe „Ecaterina nora lui Kukuli Deme'er lăcuitoriu în Olosig."
După naşterea acestui din urmă copil, Ana soţia lui Gojdu n'a
mai t ăit decît 3 luni de zile. La 21 Iulie 1816 a murst şi a fost
înmorn întată a doua zi în „ţentirimul de obşte". Aceasta î-itîmplare
tristă pentru familia lui Atanasie
BCU Cluj Gojdu şi Library
/ Central University îndeosebi
Clujpentru soartea
micilor săi copilaşi, a rămas veşnicită în „Matricula Reposaţilor dela
anul 1811 ţwa la 1827" sub numărul 417 prin următoarele cuvinte:
„Roaba Iui Dumnezeu Anna muerea lui j (jupârm) Popovici Atanasie
locuitorului în Oradea-Mare (ispovedindu şi mai nainte păcatele sale
Mie preotului Prot(opop) Teodor duhovnic parohialnic al sfintei bi-
seanci, chrarp. Adorm. Născătoarei care se află în Oradea-Mare, şi
T
s'au cuminecat cu sfinte e Taine) au răposat în luna Iulie ziua 21,
şi anul cei mai sus. Şi s'au îngropat în pămînt în luna şi zfua cea
s'au pus supt anul, în ţentirirn de obşte. Pr n mine Gheorghe Vasi-
levici capelan." La momnîntul tinerei mame şi soţii a fost eşezafă
la început o cruce de piatră roşietică purtînd o ins cripţie ungurească
de urixătoiul cuprins: „Aici cdihneşte Anna Poynar soţia lui Ata­
nasie Gojdu, a murit în a! 37-lea an si vieţii la 2 August 1816."
Aceasta piatră a fost înlocuită mai tîmu cu o cruce de mar­
moră sură vineţie, sşeza*ă la mormînt de reprezentanţa „Fundaţiunei
Gojdu" în semn de recunoştinţă faţă de „memoria părinţilor ferici­
tului fundator." Aci se spune că Ana ar fi răposat Ia 22 Iunie 1816.
Avem deci trei date deosebite despre moartea mamei lui Gojdu. De
sigur însemnarea din matricula răposaţilor este mai apropiată de
adevăr. Ziua de 2 August 1816 arătată în inscripţia ungurească nu
este decît indicaţiunea, după alendarul gregorian, corăspun?ă'oare
zilei de 21 Iulie, semnată în matricuă, după calendarul iulian. Iar
însemearea zilei de 22 Iuaie, pe crucea de mânură, în loc de 21
Iulie s'a acut dintr'o văli'.ă greşeală, Observ, că piatra cu ins cripţia
cea ungurească i e păstra în prinăvara arului 1917 în curtea foslu ui
secietar mitropolitan Nicolae Zigie (strada Beoti nr. 9.) de unde
socot, că ar trebui ridica ă şi aşeza ă spre păstrare înir'un Ioc mai
potrivit sau lîn^ă biserici d;n Oradea-Mare sau )a Consistor.
După moartea soţiei sale Ana Poinar, Atanasie Gojdu împre­
jurat de aîţia copii nevîrstnici, de creşte ea cărora nu se putea în­
griji de ajuns din cauza îndeletnicirilor sale neguţătoreşti, — la un
an şi două luni s'a însurat cu văduva Ana Huscaş In „matricula
cununaţilor" (t. II. nr. 85) găsim despre această, a 2-a căsătorie
a lui Atanasie, uimă oarea notiţă : „1817 în iuna Sept. ziua 29. După
făcuta de trei ori în biserică vestire, neafiîrdu-se nici o împiedecare,
s>'au logodit şi sau cununat Mirele Vă.uvoiu Gojdu Atanasie iăcui-
toriu în Oradea-Mire cu numita Mireasă Văduva Anna Ruscaş alui
Manoil Sterie lăcuioiiuu în O/adia-Mare, în luna şi ziua c e i , ce
sau pus supt anul, prin mine preotul Meletie parohul besearicei a
Sf. Adormiri care se se află în Oradea-mare. Nănaşul lui au fost
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Caterina muerea lui Kukulie Gheorghie ăcuitoru în Olosig, care şi
mărturiseşte cu mine Meletie Stanovici p roh în Oradea-Mare."
Cu aceas'ă, a doua soţie, a vitţu t Atanasie Gojdu pînă la 23
Iulie 1821. cînd a trecut şi el la cele eterne, dupăce t»'a „ispovedit
şi cuminecat cu sfintele Taine" la preotul Gheorghe Cojocnean,
care la 25 Iulie 1-a şi aşezat spre vecinică odihră „în ţentirim de
obşte."
Copiii iui nevîrstnici au lămas deci orfanişi de iată şi mamă.
Cei mai mari, Dumit u şi Emanui!, erau încîiva răsăriţi deasupra
năcazului, putînd să- şi croiască ei îr şi şi un iosî în virţă. Cu nu­
mele lor ne întilnim şi mai tîrziu, pe cind despre ceila'ţi n'au rămas
pentiu posteritate ştiri mai de searră.
In ce priveşte, în deosebi pe binefă.ătoru! Emanuil Gojdu,
aces'a se pare a nu fi fost legat sufleteşte nici în anii copilăriei
atît de intim de ta ăl iau, ca de maica ta Ana, pe care o pierdu
uît de timpuriu, cîr.d el abia împlinise vî sta de 14 ani. Aceasfă
constatare se întemeiaiă pe împrejurarea, că Emanui! Gojdu a
păsirat toa ă viaţa cu sfirţerie amintirea mamei sale, bl cărei nume
îl amintea adeseori cu înduioşare, pe cînd despre ta ă! :ău rare-ori
face amintire.
Chiar şi în punctul o ) al frumosului ău testament se gîndeşte
numai la descendc ţii din fam Ha mamei sal • (Poynar) şi nu face
nici cei mai mică amintire despre descenderţii din fan lia taiălui
îău (Popovici - Go du) nici desp e vre-tn frate sau nepot al tău.
De aici se poate t'age încheiere-s, că la 4 Noemvrie 1869 cînd şi-a
făcut Gojdu testamentul nici unu dintre fraţi săi nu mai e n în
viată Ei vor fi n urit fă ă urmaşi, că: altfel ar fi greu de admis,
ca din ma^ea sa dărnicie s-ă nu ti lăsat Gojdu chiar p i n testament,
cîteva picături şi pentru creş erea nepot lor rămaşi dela fraţii săi.
Punctul amintit din testamentul, pe ca e un 5 iar ardelean îl numia
la 1870 „ m monument indelebil" este de urrrăorul cupri s: „La
toate ajutoiăile ce ?e dau din aceasta fund, tune, — pe iîngă egală
cvaiificaţiu^e-jă ai^ă întî etate Poynarii din Bihor cari se tiag din
neamul moşu'ui meu după mamă, Dimitrii Poynar, dacă vor rămînea
credincioşi religiunei ră ăritene ortodoxe."
Din cele arătate aci rezu tă, că Emanuil Gojdu a păstrat pînă
la sfîrşitul vieţii o amintire pioasă mamei sale, precum şi familiei, a
cărei odra-lă a fost mult sdrunc n. ta şi atîit de timpuriu lăposata
Ana, fiica lui Dimitrie Poinar. Dovacă, că pî ă la vîrsta de 14 ani
această marră 1-a BCU Cluj /cu
crescut Central University
dragoste şi înţ Library ClujDacă el a de­
Iepe une.
venit un bun Romîn, un mare bine ăcător al bisericii şi neamului
romă esc, o parte din merit poate fi pusă şi în socoteala vred­
nicei şi evlavioasei sale mame.
/. Lupaş

Dr. N I C O L A E BĂLAN,
este numele noului cap al bisericii ortodoxe romîne din A r ­
deal. Simpatia, cu care a fost intîmpinată alegerea lui, denotă
că venirea sa era o dorinţă generală. A r a r e o r i a simbolizat
vre-un nume aşteptările unei generaţii în măsură mai mare,
decît numele Iui dr. B ă l a n , aşteptările tuturor credincioşi­
lor bisericii ortodoxe r o m î n e din A r d e a l . Şi fericită a fost
generaţia, care şi-a văzut cu ochii aşteptările realizate prin
mîna de fier a unui om.
Sublimele idei ale Mântuitorului au pătruns î n decursul
veacurilor, întreaga organisaţie şi viaţă a statelor moderne, au
trecut în modul nostru de gîndire. Şi totuşi azi neagă mai
muiţi existenţa lui Dumnezeu. Creştinismul a ajuns la o criză
aparentă. Veşnicul cuvînt despre i o t a şi c i r t a ce nu se
v a şterge, pare a îi rămas o aîirmaţiune biblică. Micile
succese culese de mintea omenească pe imensul c î m p al
necunoscutului au orbit-o de mîndrie. P r i v i r e a ei rătăceşte
cu sfidare spre inălţimile cerului, deşi orice capo d'operă a
ei este o mică seînteie, din lumina de sus.
încurajată de minte, a ieşit din umbra-i modestă şi mica
inimă. In căldarea ei miraculoasă fierb patimi încă necunos­
cute şi, clocotind, inundă rotogolul. L a lumina lor fiara iese
din vizuină şi umblă după pradă. Sînge roşu vopseşte urma
lor printre oameni. Torentul de lacrămi nu ajunge să stingă
focul, pentrucă v î n t u l bate tot mai turbat. Viforul e î n de­
plină putere şi slabele rugăciuni ce se înalţă spre cer din
pompoasele case dumnezeeşti de azi, nu sunt în stare să
îndulcească vuetul lui.
A dispărut din lăuntru splendoarea bisericei din primii
secoli după Hristos. A m v o n u l a amuţit, s'a răcit iubirea e v a n -
gelică şi duhul indelungrăbdător cu capul plecat, trist a pă­
răsit casa Domnului. Iubirea şi căldura unora a căutat să-1
readucă. A m i n t i r e a a copiat forma v e c h e . Flacăra luminilor
se îndreaptă şi azi spre cer, simţim însă cu toţii că moşte­
nirea noastră de azi e o palidă icoană a trecutului. Forma­
lismul î ş i ţine de mult stăpînirea.
V ă z î n d amurgul, s'a răsleţit şi casta fariseilor. Conser­
vatismul a trecut î n moştenire unor suflete pioase.
Hristos, care BCU Cluj / Central
a promis să fieUniversity Libraryîn
întotdeauna Cluj
apropierea
noastră, pare c'a urcat înălţimile cele mai mari. Suntem ca
v a s u l spart î n bucăţi şi nu aflăm olarul care să adune fărî-
mâturile.
Pămîntul a devenit iarăş o v a l e a plîngerilor. Dorinţe
nedeterminate înalţă suspinul lor spre cerul încuiat, aştep-
tînd o nouă încreştinare. Cine v a c o b o r î o rază din faţa se­
ninului Hristos în acesta v a l e a tînguirei? U n d e e cîntăre-
ţul la a cărui harfă pietrile să se clădească, fiarele să se
imblînzească.
Unde e profetul, prin rostul căruia să reînvie litera
moartă a evangheliei ? Unde sunt martirii noului creştinism ?
A î l a s e - v a iubire atît de mare, care să readucă duhul de viaţă
făcător peste aceasta c î m p i e întinsă, plină de plînsete şi
tînguiri?
înainte de sosirea Mîntuitorului, arhiereii şi cărturarii
Judeei pîndiau cu înfrigurare momentul şi locul naşterii Lui.
Cercau să desprindă din umbra slovei, aureola lui Messia.
Cu aceeaşi înfrigurare aşteptăm noi azi, întronarea noului
curent în biserica noastră, şi precum nu s'au desminţit atunci
speranţele mulţimei, astfel nu se v o r desminţi nici aşteptă­
rile noastre.
Dr. N i c o l a e B ă l a n este omul providenţei. El v i n e
cu misiune de profet. In modesta-i singurătate el şi-a pregă­
tit sufletul. V i n e cu seninătate î n ogorul Maestrului său. In
privirea lui blîndă aduce bunătatea.
 Patimilor deslănţuite v a trebui opusă irezistibila putere
a cuvîntului divin. N o u l Mitropolit aduce cu sine c o n v i n g e ­
rea aceasta. V o r b a lui este viaţă, iar viaţa lui sigilul con­
vingerii. Seninătatea lui ne v a aduce aminte de cîntecul î n ­
gerilor, la naşterea lui Hristos. Sinceritatea lui v a deştepta
toate speranţele amorţite.
V a r e î n c e p e suflarea de viaţă în biserică. Glasul am-
voanelor v a vesti pe Hristos cel înviat. Din scînteile î m ­
prăştiate v a răsări făclia, care v a împrăştia umbra nopţii.
Se v a naşte o nouă viaţă pe ruinele mohorîte. Cu p r i v i r e a
blîndă şi cu v o r b a caldă Hristos v a v i n d e c a durerile mul-
ţimei, şi v a linişti v a l u r i l e furioase.
Intre biserică şi viaţa poporului nostru e o strînsă le­
gătură. N o i am fost totdeauna creştini. O biserică ideală îşi
v a resfrînge cu prisosinţă r a z e l e ei binefăcătoare, şi asupra
Statului. Ţ a r a noastră urcă, plină de vitalitate pe scena p o ­
poarelor Apreciarea tuturor năzuinţelor bune şi dorinţa d e
a le traduce în viaţă e chezăşia unui viitor glorios.
Noului cap al bisericii, care sintetisează întreg progra­
mul nostru de activitate, îi prosternem inimile noastre î n
strigăt de „Osana". Să ne conducă la înălţimile muntelui T a -
bor, deşteptînd î n noi farmecul lu minei d i v i n e !
BCU Cluj / Central University Library Cluj /. P.

ISTORIE N A Ţ I O N A L Ă
RĂZBOIUL P E N T R U U N I T A T E A NAŢIONALA

Tratatul din Bucureşti, încheiat după războiul bal*

canic, din 1913, nu prevedea nici despăgubiri de răsboiu, nici
desarmarea Bulgariei.
A doua zi după iscălirea iui, Regele Ferdinand puneA
în vedere oştilor sale, ceasul răsbunării, cînd se vor desface din
nou steagurile. Şi de atunci, o clipă n'au încetat înteţirile aus;
triace pentru a ridica din nou pe bulgari împotriva învingători­
lor din 1913.
La noi s'a crezut, poate, prea uşor că ne putem linişti
de acum, în ce priveşte greutăţile din afară. Pentru succesul ei,
România primise şi felicitările împăratului german; numai
Austria căutase să aducă o revizuire europeană a tratatului
din Bucureşti, care însă i s'a refuzat. Legăturile cu Rusia se fâ=
cuseră foarte bune şi cu toate că în Basarabia apăsarea conţi*
nua. afirmîwdusse din nou. Drepturile ruseşti asupra acestei
„provincii liberate dela turci," venirea la Constanta — dar
tocmai în ajunul unor serbări la Chişinău — a Tarului N i c o l a e
II., căruia Regele Carol îi înfăţişa cu mîndrie oastea lui, a
fost un moment în oare s'au uitat multe lucruri rele din trecut
şi s'au înfiripat frumoase speranţe de viitor.
Duşmanii păcii, cari erau mai ales Ia Pesta şi Viena,
unelteau însă. L i trebuia întoarcerea înapoi a Balcanilor la
robie, aducerea României îndărăt la o situaţie de vasalitate
aurită.
Ca şi cum s'ar fi voit a provoca spiritul public. încălzit
de atîtea succese ale Sîrbilor, cari răsbiseră şi în Albania
(organizată acum ca un principat deosebit, avînd în fruntea
sa pe un nepot al Reginei Elisabeta, W i l h e l m de W i e d ) ,
moştenitorul austriac Francisc Ferdinand, merse într'o zi care
eră ca un hram naţional pentru Sîrbi, la Serajevo ca să afirme
hotărirea Monarhiei de a rămînea acolo. U n băeţas, Prin*
chip, trase asupraBCUluiCluj
stal/ Central
omorî;University Library Cluj
lîngă arhiduce căzu şi soţia
lui, cared. întovărăşiâ.
îndată diplomaţia austriacă făcu pe Sîrbii din regat
răspunzători pentru această crimă. Ea se trudi să caute în ce
chip ar putea, în acelaş timp, să încătuşeze Serbia şi s'o
umilească.
Se ceru, nu numai căutarea de poliţia austro^ungară a
vinovaţilor, nu numai închiderea societăţilor naţiona'e, care
ca liga culturala la noi, lucrau, fiecare cu mijloacele ei, la în«
deplinirea unităţii naţionale, dar şi vestirea înaintea ostaşilor,
că patria lor este un cuib de ucigaşi nemernici, care făgădueşte
a se pocăi. Serbia cedă mai mult decît se aştepta,- dar Austria
voia războiul, ştal avu.
Germania, pregătită de mult pentru o nouă luptă, contra
Franciei unită cu împărăţia rusească, ţinu, neapărat, partea
aliatei sale, deşi, într'un anume moment, ea apleca vădit către
o potol ire a flacărei ce se aprinsese.
Rusia nu putea să refuze ajutor bun Serbiei, careul cerea
cu desnădejde. La Berlin se credea totuşi că Anglia, care pro*
puse o conferinţă europeană, nu va întră în luptă si că Italia
va rămînea până la capăt o aliată, plătită doar cu ceva bus
câţi de teritorii austriace vecine. Astfel contele Tisza, primul
ministru unguresc, care de fapt era stăpînul în monarhie,
putu să*şi facă voia — în credinţa lui nebună că astfel naţio,
nalităţile nemulţumite v o r fi, din nou, legate prin luptă şi prin
luptă împuţinată — de a pune foc civilizaţiei.
La vestea că Serbia a fost batjocorită ca nici un alt Stat
independent vreodată, şi că fără a ţinea seamă că ea primeşte
mai toate iigmrile, i se va face totuşi un răsboiu, cucerindurisse
Capitala, s'a produs la noi o adîncă mişcare de revoltă sufle­
tească: parcă vedeam ce ni se pregăteşte, mîine, nouă înşine.
N i ar fi părut bine dacă am fi fost aşa de pregătiţi şi de asiguraţi
prin alianţele necesare încît să putem spune cuvîntul nostru,
krînd apărarea unui vecin, cu care aveam, în prezent şi în
viitor, atâtea lucruri asemenea.
In ultimele timpuri se produsese în adevăr o apropiere
de Serbia, întelegîndu«se că ar putea veni momentul cînd R o «
minii şi Sîrbii ar cădea asupra Ungariei pentru a*si scăpa de
robie fraţii cari surereau deopotrivă în acesta mare temniţă
BCU Clujînvăţaţii
a „Naţionalităţilor". / Central University Libraryţări
din cere două Clujaveau legături
între dânşii şi se ocupau de punctele comune din istoria celor
două neamuri. O ' delegaţie romanească merse le Belgrad în
toamna anului 1913 ca sâ aducă Regelui Petru, clopotul găsit
la o biserică din Craiova, pe care bunicul său, Caragheorghe,
şi4 menise satului de naştere, Topola, unde e îngropat; şi prL
mirea a fost foarte căldurroasă. D e mult Romînii de dincolo,
în apărarea lor contra încălcărilor ungureşti, legaseră prietenie
cu aceia dintre reprezentanţii Sîrbilor cari duceau o politică
în folosul neamului lor.
Mulţi însă mai puternici în viaţa Statului erau de părere
să nu setreacă dincolo de politica prieteniei cu puterile Cen=
traie, şi ei scoteau înainte exemplul Italiei, pe care o credeau
că va fi momită până la stârşit ca să rămîle în această ananta.
In fruntea acestor apărători ai politicei trecutului, dîndu*i
toată marea autoritate a prestigiului său, stătea insusi bătrînul
nostru Rege.
D e fapt „politica tradiţională" era cu totul nouă. Unul
dintre cei mai statornici apărători ai ei, chiar dincolo de datorii
pe care nimeni, în niciso împrejurare, n'ar trebui să le uite
căci călcarea lor este mortală. P. P. Carp ( t 1919), bărbat de
maxe valoare şi care nu odată vorbise cu mîndrie în numele
Romîniei, dar pe care4 pierdea lipsa de încredere în popor şi
lipsa de stimă pentru prieteni ca şi pentru duşmani, se rostise
călduros în 1871 pentru Franţa, arătînd că locul nostru este
unde flutură steagul ei. A p o i această politică tradiţională nu ni
adusese mai nici un folos: fusesem doar atraşi într'însa că să
uşurăm pe Unguri de grija că România ar putea să susţie în
lupta lor pe Romînii de peste munţi. Şi, apoi, atîtea se schinfc
baseră în Europa, încît fiecare era în căutarea unei noi direcţii
mai priincioase intereselor sale.
Regele Carol el însuşi spusese, nu odată, că=i stă la inimă
soarta Românilor neliberi şi în convorbirile cu oamenii de Stat
din Ungaria declarase limpede că noi nu ne putem desinteresa
de soarta lor.
D a r el mai credea, în 1914, că Germanii v o r învinge cu
siguranţă, ştiind pregătirea lor technică admirabilă si neţiind
seamă în deajuns că popoarele, cari sunt fiinţe sufleteşti pot
birui numai cu sufletul, iar sufletul slăbeşte când nu e pus, cu
BCU
ori cîtă disciplină Clujcît
şi ori / Central UniversityînLibrary
devotament, Cluj ideilor de
serviciul
dreptate şi libertate, fără de care omenirea s'ar întoarce în halul
bestiilor sălbatice.
Ceiace a zguduit pe toţi Romînii cu simţire au fost şi
suferinţele Belgiei cotropite împotriva tratatelor si ale Franciei
năpădite cu o furie fără pereche, Germanii căutând inima ei,
Parisul, pentru o lovitură de moarte. Lipsa de cruţare pentru
monumentele strălucite (ca la Reims, cu vestita catedrală de
încoronare a vechilor regi) şi setea de omor fată de populaţiile
nevinovate treziră la poporul nostru blînd un sentiment de
straşnică mînie neputincioasă împotriva distrugătorilor şi
asasinilor. Faima de cultură a Germanilor se întuneca astfel
zi cu zi.
Grosolănia cu care se ceru apoi sprijinul nostru, neruşis
narea cu care se făceau afaceri scandaloase de cumpărături
exportate prin contrabandă, ispitindusse elementele slabe ori
stricate din societatea noastră, Irebuian să umple de des gust
pe fiecare.
In sfîrşit o durere cum n'o mai simţisem cuprinse pe
toţi când aflată cu cîtă lipsă de omenie sunt trataţi Romînii
din Ardeal, siliţi brutal să meargă la răsboiu, nu numai fără
un interes al lor, dar contra celui mai firesc interes, căci era
sigur că după biruinţă se v o r lua toate măsurile pentru a4
scoate şi din ce aveau în patria lor stăpînită de duşmani.
Fraţii noştri erau puşi în cele d'intîiu rînduri ale oştilor
ce luptau contra Ruşilor şi uneori aceşti ruşi erau Romîni din
Basarabia, cari li vorbiau în graiul lor! — ; mii de oameni se
topiau în focul cel cumplit, cum s'au topit! pe urmă alte mii
(şi din Bucovina), în faţa înspăimântătoarei artilerii italiene,
în Apus. Şi în acest timp se preparau legi pentru a se cumpăra
dela văduve şi orfani moşiile celor morţi şi a se da la Unguri,
de*a lungul graniţei noastre, ca să nu ne mai putem întinde
mîinile. Episcopii, fruntaşii politici erau puşi să facă declaraţii
umilitoare, de credinţă faţă de naţia dominantă, si puţini au
fost aceia cari au avut tăria de resistenţă.
Pentru cea mai mică bănuială era făcut cineva trădător
şi închis în lagăre de internare. In Bucovina un ordin scris ai
călăilor austriaci, între cari s'a deosebit colonelul Fischer,
iertat apoi de ai noştri, dădea voie să se execute pe loc orice
BCU Cluj / Central University Library Cluj
R o m î n împotriva căruia s'ar fi găsit o plîngere că ţine cu
duşmanul.
încă dela început cînd lumea aştepta cu o chinuitoare
nelinişte hotărîrea, se adunase în Julie 1914, un consiliu de
coroană (în care, pe lîngă miniştri, iau parte şi foşti prese*
dinţi de ConsiHu şi, dacă Suveranul găseşte cu cale, şi alte
persoane) şi, după lungi discuţii, se ajunsese la afirmarea
neutralităţii romaneşti.
Aceasta însemna, de fapt, aşteptarea împrejurărilor şi
ar fi trebuit să îndemne şi grăbirea pregătirilor. Fiindcă neutra*
litatea nu se poate face decît atunci cînd sufletul unui neam
e neutru. Dar el nu poate fi neutru cînd în răsboiul ce se
desfăşoară sunt în ioc interesele lui cele mai mari si prin des*
făşurarea lui se trezesc zilnic cele mai puternice sentimente.
Şi cu atît mai puţin cînd, nu fără temeiu, domneşte părerea că
împrejurări ca acelea pe cari le<a adus norocul, — causa naţio«
nală proprie fiind în legătură nedespărţită cu scopurile pentru
care luptase cele mai puternice şi mai luminate naţii. — nu se
vor mai putea întoarce.
Sunt oameni cari dispreţuesc sentimentele poporului. Li
se pare că politica se poate face şi fără dînsele, ba chiar contra
lor, ceia ce este adevărat numai în ce privesc convingeri greşite
sau iîusii momentane. Dar politica; unui stat nu se face în corn*
diţiile unui joc de cărţi sau unei alergări de cai.
Regele Carol, răscolit în toată fiinţa sa de lucrurile
gTOzave pe care le vedea şi sfîşiat între dorinţa sia de sa fi
alături cu poporul său şi între credinţe pe care desvoltarea
răsboiului nu nu le=a adeverit, închise ochii săi obosiţi, încă
din Septembrie 1914. O clipă, naţia uită şi de marea ei grije
necontenită pentru a se pleca, adînc recunoscătoare, înaintea
rămăşiţelor aceluia care ridicase aşa de sus prestigiul coroanei
sale şi pană la clipa din urmă avusese cultul religios al datoriei
sale de rege.
Urmaşul său, regele nostru Ferdinand, azi al tutus
ror Romînilor, începu declarînd înaintea parlamentului că el
înţelege a fi un bun Romîn.
Suveranul căruia prietenii apuseni erau să4 spue „Fer*
dinand cel loaiail" avu extraordinara tărie sufletească careţi tres
bue cuiva pentru a rupe cu tot ce a fost pînă atunci viata lui,
BCU cu
cuiva pentru a rupe Clujtot
/ Central
ce a University
fost pânăLibrary Cluj viata lui,
atunci
pentru a*şi părăsi cele mai scumpe legături şi a*şi înăbuşi în
inimă oele mai dragi amintiri, făcînd jertfa întreagă a fiinţei
sale pentru ţară şi neam.
Unui tînăr diplomat German care avusese necuviinţa
de a«i aminti că s'a născut prinţ german, Regele i*a răspuns:
„tocmai de aceia ştiu că mă datorese întreg poporului meu".
In luarea grelei hotărîri Regele a foşti ajutat, totuşi cu cea mai
delicată ţinere în seamă a greutăţilor pe care trebuia să ie
birue, de Regina Măria. In cursul răsboiului, Doamna noastră
trebuia să arate o hotărîre nesguduită, o iubire de soră, o milă de
mamă pentru oricine suferea apărînd steagul ţării ori împâr;
tăşind durerile ei.
Cine vrea sa vadă ce s'a mişcat atunci în inima Reginei,
să citească minunata carte „Ţara mea", care s'a tipărit romî=
neşte la Iaşi în 1917, pentru răniţii şi mai ales partea a doua,
care nu poate lăsa *pe nimeni fără o adîncă înduioşare pentru
ceie spuse şi un sentiment de recunoscător respect pentru cine
le spune.
Din ce în ce se vedea mai limpede că trebuia să intrăm^
şi noi în răsboiu.
Neamul Romanesc. (Va urma.)
SCRISORI
ZONA CULTURALA

Stimate Domnule Bacaloglu!

Contele A p p o n y i ne-a lăsat nouă, ca moştenire, o idee,
pe care suntem datori să nu o uităm.
De-alungul Carpaţilor estici şi sudici contele desfiinţa
pe nu mai ştiu citi chilometri orice şcoală romanească, orice
cultură romanească. Un brîu unguresc, trebuia să constitue
un Carpat c u l t u r a l s t r e i n de despărţire a fraţilor.
Contele acesta are nemaipomenita presumţie să lupte,
la Paris şi Londra, contra noastră, ca neam mai puţin cult
decît neamul lui, căruia, ca să ne oprească î n loc, î i trebue
acel zid chinezesc, căruia i-se zicea zonă culturală!
Ei, ce-ar îi dacă l-am imită n o i ! Ce-ar fi, dacă am
înfiinţa noi, la Vest, acea zonă culturală pe care contele
ftpponyi ne-o aruncase î n c a l e ? !
Ce ar fi? Un sgomot în Europa, ca din guri de şerpi
broşuri peste broşuri, englezeşti fireşte; şi ce n u ar îi ?
Noi însă refusăm idea lui rlpponyi, care este un barbar
în haine europeneşti, şi în sarica noastră, în iţarii noştri,
călcînd siguri pe opinci, — suntem generoşi, drepţi: lăsăm
loc culturilor BCU Cluj / Central University Library Cluj
străine.
Insă!
Este un î n s ă m a r e : A v e m datoria, pe care D-ta ai
înţeles-o aşa de bine, ca p e marginea maghiaro-romînă să
sprijinim mai energic decît oriunde cultura romînă. Spriji­
nind-o v o m c o n c u r a cu îoştii copii răsfăţaţi ai Ungariei,
cari au rămas printre n o i ; nu îi v o m suprima, pur şi simplu,
ca gîzii culturii maghiare. C o n c u r e n ţ a ni-se v a admite
de toată lumea.
Zona noastră v a îi deci o z o n ă d e concurenţa
culturală!
Priveşte pe hartă! Linia intîia a tranşeelor culturale v a
trece p r i n : Caransebeş, Timişoara, A r a d , Oradea-Mare, Careii-
Mari, Satu-Mare, Sighetul-Marmaţiei. Oradea-Mare cade toc­
mai la mijloc; trei oraşe în dreapta, trei î n stînga. P a r e
predestinată să concentreze conducerea acţiunilor în zona
d e c o n c u r e n ţ ă culturală. Dacă nu V'aţi dat bine seama
de acestea, V ă rog, examinaţi ideea cu atenţie.
A c e s t e şapte centre trebue să lucreze în acelaş sens,
ca g r ă n i c e r i c u l t u r a l i ; ele trebue să se înţeleagă
asupra faptelor de săvîrşit. Şi dacă odată cîţiva delegaţi
V'aţi aduna la Oradea-Mare, aşa caşi din Cluj să v e n i m
cîţiva la sfat, c e ar f i ?
In tot cazul stăruiesc să se ştie bine în toate acele
centre de grănicerime că lucrările isolate nu sunt bune.
pentru că nu au îndemnul m a s i v al aprobării generale, al
sprijinului general.
Cred că Orădanii şi-ar cîştiga un mare merit, dacă s'ar
pune în înţelegere imediată cu oraşele citate.
Cluj, 23 Martie 1920.
Cu distinsă stimă G. Bogdan-DuicăS^

Domnule Director
Drept să îie ? Iar apare revistă culturală în Oradea-Mare ?
Unchiaşul urmînd şi în toamna vieţii sale poruncii dum-
nezeeşti a dat adăpost culturii naţionale, a adoptat această
orfană princiară.
In serbătorile învierii v a ajunge numărul prim şi ma­
relui idealist al Bihorului, — nemuritorului Iosiî Vulcan, —
ca o solie mîngăietoare, — îăcîndu-i fericirea etern netur­
burată, — că orîana lui şi-a primit împărăţia şi î n Oradea-
Mare I
In momentul acesta trec înaintea ochilor m e i sufleteşti,
sbuciumările noastre de 25 ani! Dela primul „Concert şi
teatru urmat de dans", — până Ia splendoarea „ Ş e z ă loarei"
din 1910; — dela primele matineuri modeste ale Hilariei,
pînă la munca BCU mai Cluj / Central University
sistematizată a anuluiLibrary Clujdela inîiin-
1914:
ţarea despărţământului Astrei, — prin epoca strălucită din
1908—1911, — până la adormire. Apoi marea serbătoare a
jubileului Iosiî Vulcan. Lupte grele, zile î r u m o a s e !
Şi cultura naţională totuşi a rămas orfană ! Orfană prin­
ciară, — frumoasă ca Ileana Consinzeana, fermecătoare ca
z î n e l e basmelor, strălucitoare ca istoria neamului romanesc,
mîngăietoare ca steaua din V i t l e e m , — credincioasă, ca doina
inimilor noastre, — bogată, — de bogăţie binecuvîntată, —
neperitoare.
Orîana şi-a cerut bucuria sunetelor, dragostea inimilor
şi tăria voinţei noastre. N u i-am dat. A venit la uşile noastre,
ne-a urmat şi î n petreceri, nu ne-a lăsat nici - în suîerintă.
Nu am primit-o, nu am ascultat-o! Indiîerentismul şi egois­
mul ne-au stăpînit.
Dar acuma vino, primeşte-ţi împărăţia! Dorobanţul
romîn ţi-a pregătit drumul. Eşti bună şi milostivă, iartă-ne
păcatele, iar îocul dragostei tale să ne curăţe, să ne întă­
rească la o viaţă nouă.
In anul 1910, „Şezătoarea" s'a deschis cu prologul V i o r e i
din Bihor. A vorbit de suîerinţele, visurile Caşurilor. —
Nu pot să nu-mi aduc prinosul meu, cîntăreţei suferinţelor
trecutului, martirei fericireî prezentului.
Unchiaşule înainte, — nepoţii, T e u r m ă r i m !
Dr Aurel Lazăr.
 NOTE
MARTIRII
Sinistra noapte din 3 spre 4 K-
pril a anului trecut ne stă înainte
şi amintirea celor duşi la groapă,
îngenunchiati şi împuşcaţi, după
groaznica tortură la care a u fost
supuşi, — ne este, după anul greu
c a r e s'a scurs, garanţia conştiinţei
noastre întărite.
B e i u ş u 1, care a născut pe cei
cari erau să sfinţească marele A c t ,
eu care a m început, ei cari se p r e ­
gătiseră cu toată fiinţa lor, pe'ntru
îndeplinirea gîndului intim ce-1
purtau, — v a fi printre locurile de
pelerinagiu. In mersul înainte al
popoarelor, localităţile, cari a u no­
rocul să numere printre fii lor pe
înaintaşii mişcărilor mari de redeş­
teptare, leagă şi faceBCUindisolubil,
Cluj / Central
în
istorie, pămîntul alături de om. U n
astfel de pămînt, umblat de astfel
de oameni, ne v a fi, ca în concepţia
p ă g î n a , tămăduitorul nostru refugiu
de unde ne v o m ridica, după încer­
cările teribile, cu noi forţe şi pentru
o nouă luptă, cînd v a fi nevoe.
Urmaşii să Jie minte povestea
tragică, cînd ceeace s'a crezut atît
de greu de înfăptuit s'a realisat to-
tuş, — că a fost nevoe, în ridicarea
edificiului naţional, de morţile şi
marile martirii. Deapururea, Ciordaş
şi Bolcaş din Beiuş şi alături de ei,
pădurarul Pălcuţ din Finiş şi B o g d a n
directorul de bancă din V a ş c ă u , să
îie păstraţi în Sîînta Sfintelor din
Casa sufletului nostru şi poporul să
fie sigur că nimic nu se nărue din
ceeace a fost clădit, închizînd între
ziduri fiinţa vie, pentru ca Marea
Biserică să se înalte trainică.
m t.
TERMINALIA
Clopotele ce chiamă la denii, în
sate şi oraşe mici, căci oraşele mari
nu au Dumnezeu, adună, în cuprin­
sul romanesc, pilcurile de credincioşi
1
statornici.
Ei fac bisericuţele, b a s i l i c e l e
— vechile întruniri, cînd se lasă
noaptea şi pierduţi în întunerecul
stranelor, sînt urechi şi m î n ă să
facă cruce, la glasul de p ă m î n t :
Milueşte-mă, D u m n e z e u l e , milueşte-
mă, — din fata iconostasului ilumi­
n a t . Obştea-respectuoasâ, cinstind,
işi are cîntărejii ei încrezători, —
în seara Marei Prohodiri. In altă
noapte, se v o r îndrepta spre case,
drept credincioşii, cu luminiţele
aprinse, ferind să nu se stingă pînă
University Library Cluj
la păşirea pragului lor.
N e v e d e m în altă parte, cu alţi
oameni la alt Paşti.
Pe marginea hotarului de apărat,
ca odinioară Romanii, de la cari
moştenim drumurile spre el, r ă m î -
nem aici în dorul comunităţii cît
mai largi, liniştitei şi seninei comu­
nităţi, ca pentru alte zile mari ce
vor să vie.
Pe marginea hotarului de apărat,
ca odinioară Romanii, noi sacrificăm
zeului Terminus.
m. f.
S A T E DE D I N C O L O
DE L I N I E
Vin la prefectura din Oradea,
— preoţi şi învăţători şi pomenesc
de gîndul ce-1 au de a înfăţişa R e ­
gelui însuşi, cînd nimic nu s'ar mai
putea altfel, plîngerea celor ce-i tri­
mit. Ei stăruesc pentru cît mai
grabnica hotărîre, care i-ar cuprinde
laolaltă cu cei de dincoace şi, în
aşteptare, le trec, fără rost, zilele
 învăţătorul din Cordău se ttnguia
în drumul dela g a r ă şi fără greu­
tate, v o r b i a de agonisita lui, de pă­
rinţii şi socrii r ă m a ş i în Leita-Mare
Diferenţa de salariu, pe luni în urmă,
pe care trebuia să o încaseze şi.
pentru care venise la Revisorat, —
se întretăia, în v o r b a lui, cu îngri­
jorarea crudă de cei lăsa|i acasă.
S e r u p e c e v a , acum în aceşti
oameni şi, î n adîncul sufletului lor,
ia proporţii boala, asemănătoare
aceleia îndurate în M o l d o v a , b o a l a
sîrmelor ghimpate, care a
ţinut doi ani. In trecutul nostru, ţăra­
nii, de cari povesteşte o cronică,
la tragerea hotarului dintre Buco­
vina răpită şi M o l d o v a ce rămăsese,
nu puteau crede, în ruptul capului,
în linia arbitrară, ce le tăia d r u m u ­
rile obişnuite.
D e s'ar şti cît de caducă este o
astlel de experienţă BCU Clujcari
şi cei / Central
o University
ştiu, de n'ar uita-o, — pentru pre
tuirea zilelor bune, în cari au întrat!
m. t. decît „subtilul domn."
P O A T E C A NU ŞTIE R O M Â ­
NEŞTE
In P a t r i a, în care venerabilul
părinte A g î r b i c e a n u arăta ce neso­
cotinţa g r o z a v ă se făcea cînd un
profesor, ca d. Vasile P î r v a n , ajun­
sese să-şi tie cursul său, cu sala
ggalăj, la Universitatea din Clujr—
în acelaş ziar domnu! dr C. Petran
vorbeşte astfel:
„Din expunerea acestor cadre,
cititorul v a vedea, că n'are de a
face cu subtilul domn V . P î r v a n de
dinainte de toamnă. N u v a auzi
aici romantice şi poetica expunere
a artelor plastice, în schimb v a
asista la o istorie artistică expusă
rece, dar cu cunoştinţe vaste, ex­
pusă în limbajul nostru rece al ar­
delenilor. Publicul asistent, nu va
zbura prin aer, ca' pe u r m ă să se
trezească la realitate cu convingerea
că din tot zborul n'a ales nimic, ci
din expunerea vastă şi binemotivată
se v a alege cu un bogat dram de
cunoştinţe."
Lucrul nu este grav, dacă îi g ă ­
sim o explicare, fie, aceasta, venită
şi prin analogie.
Profesorul de pedagogie dela
Universitatea din Bucureşti, d. G.
Q. flntonescu, dintr'o extremă deli­
cateţă şi dintr' un admirabil spirit
de prevenire, în faţa a doi studenţi
bucovineni, cari, la examen, nu cu­
noşteau materia, le dădu o portiţă
de s c ă p a r e :
— Poate că nu aveţi, îndestul,.
uşurinţa exprimării—ceeace a fost
bine primită de cei doi studenţi, ce
urmau, pentru altă sesiune, să mai
consulte cărţi.
Library
C u siguranţă, Cluj şi al Dlui
e caşul
C. Petran. Altfel profesorul univer­
sitar V a s i l e P î r v a n , nu ar fi n u m a i -
m. t.
G. G A L A C T I O N , G. T O P Î R -
C E A N U , T. A R G H E Z I .
L a adunarea din Bucureşti, a
„Societăţii Scriitorilor Romîni".
printre alte chestiuni ridicate în ve­
derea asigurării bunului mers, s'a
discutat a s u p r a principiului exclu­
derii în total a scriitorilor cari au
scris s u b ocupaţie. D e aceasta părere
au fost, pe lîngă d. Mihail D r a g o m i -
rescu, preşedintele Societăţii, şi
d. Maior G. Brăiescu. Pentru renun
tarea la principiul excluderii s'a
declarat d. Nichiîor Crainic, care
punea înainte imposibilitatea de a
contesta buna credinţă talentelor
de valoarea unui Galaction, T o p î r -
ceanu şi ftrghezi, ceeace de altfel
ar veni în contrazicere cu însăşi
ludecata Societăţii cari i-a procla­
mat aleşi. Şi pe bună dreptate.
Frumuseţea nebănuită a Idealu­
lui Naţional înfăptuit nu poate îi
revendicată de nimeni, şi prin ur­
mare, nici vicisitudinile p î n ă la
realisarea al cărei termin nu se cu­
noştea încă, nu pot să fie luate ca
măsură în judecata, pe care a m
rosti-o, a s u p r a activităţilor particu­
lare ca atare. E pur şi simplu, aci,
o chestie de biografie, care priveşte
înainte de toate, pe omul de care e
vorba.
Dealtfel chiar din punctul de v e ­
dere din care s'a ajuns la princi­
piul excluderei, ceeace ar trebui
BCU Cluj / Central University Library Cluj
MEMENTO
A N C H E T A REVISTEI
Adresăm oamenilor de ştiinţă
ai facultăţilor noastre de litere
chestiunea ortografiei de ales
între A şi i. Stim că nu cu
aceasta numai se vor resolva
discuţiunile în jurul ortografiei
unice, dar aceasta e începutul.
Chiar forma în care e pusă
întrebarea noastră o dovedeşte.
Cu ocasiunea inspecţiei făcute
Div. 17-a de către generalul de divi-
sie N . Petala, Cd. C. 6. R. s'a luat,
eu adevărat, contact cu poporul dela
ţară. Secţia III-a a Caselor Naţio­
nale „Crişul Repede", prin condu­
cătorii ei, au organizat aproape
spontan o excursie la Sacadatul, 18
km. de Oradea.
In zi de serbătoare, poporul r o ­
mânesc din jurul Sacadatului s'a
adunat la chemarea ce i s'a făcut.
să precumpănească ar ii tocmai,
nu atît revenirile a s u p r a unor so­
luţii cari s'au produs mai ireversi­
bil chiar de cît se crede ci îngrijo­
rarea de viitorul, care se clădeşte
încă de p e acum, şi pentru care,
în noile condiţiuni în care ne aflăm,
tot ce este putere creatoare trebue
să fie primită cu braţele deschise.
Votul membrilor „Societăţii Scrii­
torilor Romîni* întruniţi î n Bucu­
reşti, nu poate să fie decisiv, iară
consimtămîntul celor trei scriitori,
a căror l i b e r t a t e de a lua sau
nu parte, este în afară de orice
discuţie.
m. t.
Fiecare comună condusă de fruntaşi
s'a aliniat de cele două părţi ale
drumului, la întrara satului. Şcolile
cu dragii copii, rumeni la chip şi
voioşi la suflet, erau de faţă. Preo­
tul Tărău a urat bună venire şi a
recomandat pe fruntaşii satului şi pe
primarii celor învecinate.
Generalul Petala, însoţit de per­
sonalităţi din Oradea, primiţi cu drag
de popor, au luat loc în faţa bise­
ricii. Cuvîntările prefectului D r . N .
Zigre şi a venerabilului V i c a r Episc.
R. Ciorogariu au adus multă însuf­
leţire. Generalul Petala a încheiat
seria cu o cuvînfare de o rară fru­
museţe, plină de un cald patriotism
şi interes pentru sătean.
Această serbătoare, prilej de a
spune poporului dragostea şi grija
ce 1 se poartă, a fost începutul unei
serii ce S. III a „Celor Trei Crişuri"
şi-a înscris în p r o g r a m .
G. B .
 P î n ă la publicarea „Raportului
general' despre starea învătămîn-
tului secundar din circumscripţia
Oradea M a r e , scoatem aceste date
ediiicatoare:
In judeţul Maramurâşului, judeţ
în jumătatea de dincoace de Tisa
romanesc (în număr cam de 100 mii)
iar în jumătatea de dincolo de Tisa
rutenesc (160 mii), erau, pe v r e m e a
stăpînirii ungureşti, în Sighetul-
Marmaţiei, oraş cu 30.000 locnitori:
2 licee de băeţi (unul catolic şi unul
reformat, ambele cu 8 clase), 1 liceu
de fete, al Statului, în desvoltare
{deocamdată cu 6 clase) şi o aca­
demie reformată de drept, — toate
ungureşti, deşi numărul locuitorilor
unguri din judeţ este disparent. N u ­
mărul total al romano-catolicilor e
26 mii, al reformaţilor 9600, iar al
evreilor 65 mii, în timp ce 260 mii
BCU
romîni şi ruteni nu aveau niciunCluj / Central University
liceu. Consiliul Dirigent a înfiinţat
aici: un liceu de baeji; liceul D r a -
goş V o d ă şi un liceu de fete, în
locul liceului de fete unguresc.
2. In judejul Satu-Mare, care nu­
mără cam 400 mii suflete, dintre
cari m a i mult de jumătate romîni
— sub stăpînirea ungurească erau
4 licee ungureşti de baeti şi 2 de
fete. Şcoală romanească nu era.
A c u m a v e m d o u ă licee romaneşti :
liceul G h e o r g e Şincai în Eaia-Mare
şi liceul Mihail Eminescu în Satu-
Mare. In Baia-Mare este şi o şcoală
romanească de "fete.
3. In judeţul Bihorului alcătuit în
majoritate de romîni, erau mai
înainte 4 licee ungureşti: două licee
de băeţi şi unul de fete în O r a d e a -
Mare, şi un liceu de băeţi în Sa-
lonta-Mare. Institutul romanesc din
Beiuş aproape ^naghiarizat pe vre­
mea opresiunii este astăzi curat r o ­
manesc. Şcoala civilă de fete din
Beiuş s'a desvoltat în liceu de fete
func(ionînd deocomdată cu 5 clase
In O r a d e a — s'a înfiinţat liceul
Emanuil Gojdu cu cinci clase; în
curînd î n s ă s'a deschis şi clasa şasa
pentru un număr de 11 elevi, dintre
cari 6 sunt dela liceul călugărilor
premonstratenzi, unde fuseseră in­
sultaţi şi maltrataţi. S'a preluat apoi
şcoala reală ai cărei profesori refu­
zaseră jurămîntul. D u p ă c e elevii
unguri s'au reţinut dela şcoalele
noastre, deşi Resortul enunţase în
principiu menţinerea limbei maghiare
ca l i m b ă de propunere, — n e a v î n d
numai elevi rumîni, — şcoala func­
ţionează acum, ca institut romanesc,
cu limba de propunere romînă. L i-
c e u l d e f e t e s'a nationalisat î n
întregime şi funcţionează ca institut
r o m a n e s c cu 4 clase. L i c e u l d e
stat din S a l o n t a-M a r e , oraş
curat uguresc,Library Cluj
aeşi comunele din
împrejurime sunt curat romaneşti,
deocamdată a trebuit să se lase să
funcţioneze cu limba de propunere
m a g h i a r ă , deoarece elevii romîni
afară de 20 a u trecut )a institutele
din O r a d e a - M a r e .
4. In judeţul Bichiş s'a preluat
şcoala superioară şi comercială de
fete din Ciaba, care funcţionează
sub conducerea noastră, în lipsă de
elevi şi profesori romîni, cu limba
ungurească.
La 4 A p r i l s'a oficiat, aci, pa­
rastasul în amintirea celor căzuţi
din reg. 2 Vînători, în luptele dela
Tisa. Generalul Şerbescu, Comand.
Div. 2 Vînători, iniţiatorul ridicării
monumentului de comemorare, ace-
Iaş care a ridicat alt monument în
drumul spre Budapesta, col. G a n e
de la C o m a n d . Trupelor din Tran­
silvania, Lt. Col. Motaş din partea
C. 6. K, generalul Constantinescu.
Cd. locţiitor D i v . 17, d. V o ş t i n a r , ca r ă s b o i u l ruso-turc.) Intrarea a îost
r e p r c s i n t a n t al C o m u n e i p r e c u m şi liberă.
i n i m o s u l preot m i l i t a r Justin, au luat
pe r î n d c u v î n t u l pentru înăljătoarea Ministrul preşedinte ungur S i -
pildă, tn fata m o n u m e n t u l u i ridicat monyi-Semadam între altele, spu­
întru cinstirea morţilor pentru Patrie nea î n îa[a funcţionarilor din m i n i s -
t e r i u : „ D v o a s t r ă ştiţi foarte bine că
Inaugurarea bibliotecii populare temperamentului maghiar îi e cu.
„ C e l e trei C r i ş u r i " v a a v e a Ioc Du­ mult m a i u ş o r a m u r i d e c î t a lucra
m i n e c ă , 18 A p r i l , î n localul Redac­ pentru patrie I"
ţiei R e v i s t e i .
i\nul acesta, în luna Februar;
Uniunea Ungurilor şi Secuilor Jerusalimul î n u r m a unei abundente
o r i g i n a r i din T r a n s i l v a n i a , a î n c e p u t , căderi de z ă p a d ă , cea m a i m a r e din-
în săptămîna Paştilor, în aşa nu­ c î t e î ş i a m i n t e s c bătrînii, a fost iso-î
m i t a „ G â l y a Y ă r " , din Budapesta, o lat, trei z i l e şi trei nopţi, tăindu-se
s e r i e de conferinti cu p r i v i r e la A r ­ comunicaţia cu lumea exterioară.
deal f şi A r d e l e n i . P r i m a conferinţă Renumitul copac „Butmi", pe care
a fost Jinută de fostul p r o f e s o r dela T u r c i i îl întrebuinţau ca spînzură-
U n i v e r s i t a t e a din Cluj, D r . Ludwig t o a r e , a îost desrădăcinat. Aceasta
S z ă d e c z k y — K a r d o s s , asupra I s t o r i e i e p r i v i t ă ca î n d e p l i n i r e a profeţiei că
răscoalei secueşti din anul 1877 arborele v a cădea atunci cînd va
(organisajia l e g iBCU
u n e i Cluj / Central
de Secui în University
înceta d oLibrary
m n i a T uCluj
rciei.

Tip. soc. pe act. A. SonnenfeM Oradea-Mare.

 Poporul romîn este născut cu simţul de frumos. Dovadă
muzica naţională, cu accentele melancolice şi triste, ca şi viaţa
de veacuri a Ardelenilor; muzica clasică, înotnlează sufletul
omenesc; pictura cu colorile ei vii şi schimbătoare, cari repret
zintă portrete şi pitorescul naturii, munte, şes şi mare; figurile
de sculptură, bucăţi cristalizate, cari îţi lasă impresia plastică a
a realităţii; caricatura cu arta ei de veselie, ţesăturile, costumul
naţional, care întruneşte bogăţia sufletească a femeii romîne,
şi arta decorativă, care mărturiseşte gustul estetic al poporului.
r
Cultura şi sentimentele naţionale , e dobîndesc prin pro«
paganda sănătoasă a tiparului şi a vorbei şi continuînd mai de*
parte lucrările deja începute de Onor comitet romîn existent,
va produce roade şi pe acest ţărîm, căci sămînţa şi terenul sunt
prielnice.
Ziare zilnice, case de cetire, biblioteci populare, confes
rinţe, vorbiri intime, şezători literare e t c , fac parte din progra*
mul de muncă, la care dorim- să ne angajăm şi vor fi de mare
folos pentru progresul acestei opere de naţionalizare.
„Casele naţionale", ale căror scopuri culturale şi educa;
t i v e sunt bine cunoscute în toată ţara, vor contribui de sigur la
desvoltarea judecăţii şi a simţirii romaneşti în aceste părţi mai
înapoiate şi expuse. T o a t e aceste ramuri de activitate ale fruis
moşului şi utilului,BCU Cluj / Central
constituesc University
„biletul Library Cluj
de recomandaţie" al sur*
Ierului romînesc. N u mă îndoiesc, că toţi suntem dornici să adu*
cern modestul nostru sprijin pentru realizarea acestei munci
de refacere naţională.
Activitatea noastră va trebui îndreptată după un anumit
program. Programul nostru va fi compus din trei secţiuni, avînd
fiecare cîte un subcomitet compus din membrii cari pot aduce
foloase în specialitatea lor.
SECŢIft I Salonul de artă cu caracter permanent „Crişul alb"

Această secţie se adresează societăţii culte, care are

nevoia şi plăcerea unei înţelegeri a frumosului pe tărîmul artelor
sau lucru manual, contribuind astfel la perfecţionarea culiturei
proprii, îndrumarea educaţiei şi desfătarea sufletului.
Porţile stau larg deschise, tuturor persoanelor în măsura
de a da concursul prin produsul muncii sau talentului lor, fără
deosebire de naţionalitate.
A c e s t salon va avea caracter de expoziţie permanentă,
în care v o r expune: picturi, sculpturi, caricaturi, artă decora^
rivă, artă veche, cusături şi costume naţionale, broderii e t c , ale
artiştilor oraşului şi ţinutului, precum şi altor artişti meritoşi
din ţară şi străinătate.
A c e s t e obiecte de artă vor putea fi vîndute de proprietar,
urmînd ca să fie înlocuite cu alte opere, pentru ca expoziţia
să nu-şi piardă caracterul permanent.
 In aceste saloane se vor face reuniuni muzicale, la cari
vor participa artişti reputaţi, sub îngrijirea comitetului res»
pectiv.
Această secţiune artistică, se va mai ocupa cu î n c u r c
jareu asociaţiumior muzicale existente, cu festivale şi serbări
muzicale în toată ţara, desvoltarea cîntului coral, concerte,
întruniri şi conferinţe de propagandă a muzicii naţionale şi ar*
tei în general.
Crearea unei biblioteci muzicale pentru operele de valo*
are ide compozitorilor de seamă.
Crearea unei scene şi salon propriu în principale, pentru
expoziţii de artă şi încurajarea muzicei.
V a propune comitetului central elementele tinere, cari se
disting pe tărîmul profesional sau artistic, pentru a li se acorda
burse timporale de perfecţionare în ţară şi străinătate.
S E C Ţ I A II. De Propagandă a culturei şi unităţii sufleteşti „Crişul Negru"
A r e ca bază principiul cultivării, minţii şi simţirii romă*
neşti, prin toate mijloacele legale, fără a lovi în alte naţio*
nalităti.
Se urmăreşte crearea sau întărirea organelor de propa*
gandâ cari să servească secţia Illaa a caselor naţionale şi legă*
turile cu mişcarea intelectuală a capitalei şi a celorlalte centre.
BCUde
înfiinţarea Cluj / Central
foi University
zilnice, reviste Library Cluj
literare, ştiinţifice po*
pulare.
Crearea unei librării şi tipografii proprii, care se înles*
nească publicarea şi raspîndirea culturii naţionale.
Sprijinirea şcoalelor şi bisericilor, precum şi înzestra*
rea lor.
V a urmări întărirea şi colaborarea cu organizările cui*
turaic existente, făcînd legăturile necesare în acest scop.
îşi va închina vasta sa activitate pe tărîmul diferitelor
publicaţii, biblioteci, conferinţe, şezători, reprezentaţii teatrale,
cinematograf, diferite serbări, etc.
S E C Ţ I A III. Casele naţionale «Crişul repede'.
A u de scop desvoltarea culturii şi educaţiei poporului,
în special a populaţiei rurale.
A c e s t e case naţionale, se vor organiza pe aceleaşi baze,
ca acele în fiinţă din Regat, asdmilîndude dupe regiunea că*
rei aparţine.
Se va urmări unitatea şi cultura naţională, legăturile suf*
leteşti între populaţia rurală şi cea din oraşe, distracţia în viaţa
de toate zilele, încurajarea muncii, desvoltarea gustului de
lucru naţional la femei, răsplata muncii prin vinderea produ*
selor, prin acordarea de recompense şi premii în bani sau obi*
ecte casnice, etc.
Se va urmări crearea caselor proprii cu scop de a întruni
populaţia la serbări populare, teatre, cinematografe, expoziţii
-agricole, unde se v o r expune produse şi maşini agricole, lucru
manual,, costume sau artă naţională, caracteristică diferitelor
regiuni, obiecte casnice lucrate în acele ţinuturi, pi'odusele
şcoalelor rurale, urbane, sau profesionale locale, etc. Se va stă;
rui a se cultivă muzica pur romanească, muzica instrumentală
şi corală, precum şi dansurile romaneşti, păstrîndu*se carac­
terul locului.
Se va urmări ca fiecare sătean să*şi procure costume
naţionale, to t cu caracter local.
;

Se va înfiinţa o sală de lectură, conferinţă şi festivităţi

în localul propriu, avînd biblioteci Literare, istorice şi ştiinţifice
populare.
Se va îndrepta atenţiunea asupra ştărei sanitare, făcîndu*
se educaţia higienei, infiintîndu*se băi, infirmerii, spitale, etc.
Sporturile vor fi încurajate şi practicate, căci e nevoe de minte
sănătoasă în corp sănătos.
în aceste case naţionale îşi v o r da întîînire toate comite*
tele organizate, cari doresc a lucra în interesul generai.
In fiecare din aceste centre se va alege cîte un comitet
local, pentru a organiză şi duce mai departe opera începută,
cu sprijinul centrului.
In sfîrşit, aceste „Case naţionale" sunt centre de răspîn*
BCU Cluj / şi
dire a culturii romaneşti Central
loculUniversity Library
de întîînire a Cluj
întregii popu*
laţii din întreaga regiune.
In vederea nobilului scop ce urmărim, facem apel la bu«
nele sentimente, pentru a da preţiosul concurs acestei opere
de refacere socială, pe care astăzi toată omenirea a î n c r i s o în
noul său program de viaţă.
Se v a c e r e înalta prezidenţie de o n o a r e şi protecjiunea i u b i t e i no­
astre S u v e r a n e M . S. R E G I N A . M Ă R I A .

Comitetul: Preşedinţi activi: 1. I. P. S. Sa Episcopul Dr

Demetriu Radu. 2. P. C. Sa Vicarul Roman R. Ciorogariu. 3.
Dl. Comandant al diviziei X V I I . General Marcel Olteanu.
V i c e p r e ş e d i n ţ i : Secţia I. Colonel George Bacaloglu.
Secţia I I . D r Aurel Lazăr şi Colonel Nicoiae Batîr. Secţia I I I .
Prefectul judeţului D r Nicoiae Zigre.
Central: Membri: Aurel Bîrsan, General Constantinescu.
Viora D r Ciordaş, Livia dr Cosma. D r Gelu Egry, Alexandru
Gera, A n d r e i Horvat, Dr Georghe Miculaş, Aurelia D r Pop,
Cornelia D r Popa, D r Nicoiae Popovici. D r Alexandru Pteancu.
Dr Stan Florian, Colonel T e o d o r Stănescu, Colonel N . Truşciu
'eseu,' Gh. Tulbure, Aurelia Vulcan. Secretar General L c o a
Ghecrghiu..
BCU Cluj / Central University Library Cluj

10 Mai 1919, la Oradea-Mare

 BCU Cluj / Central University Library Cluj

Sus: Soldaţi din armata lui Avram Jancu, la mormintul

acestuia dela Ţebea
Jos: Casa lui Avram Jancu dela Ţebea
BCU Cluj / Central University Library Cluj

Gorunul lui fioria dela Ţebea

 A n u l I. No. 1 15 A p r i l 1920

CELE TREI CRIŞURI

R E V I S T A DE C U L T U R A

A p a r e de doua ori pe lună.

S u b Ct n d u c e r e a Dior :
ROMAN CIOROGARIU, GEORQE BACALOGLU. Dr A L E X A N D R U PTEANCl
Vicar Episcopal Colcnei Dir. G-l al Invâţâmîntului

ABONAMENTE : Redacţia şi A d m i n i s t r a ţ i a :
Pe an 50 l e i .
P e sease luni - — — — — —— 30 l e i . Prinţul Car ol N o . 5., Etajul N o . i .
P e irei luni — — — — — — - 15 lei. Oradea-Mare
Numărul — — — — — -- — 2 50 ici M a n u s c r i s e l e nu se î n a p o i a z ă .

/ A b o n a m e n t e l e , r u g ă m , bă s e a n u n ţ e la R e . a c i i c , u r m î n d ca achitarea
sa s e f e c ă ulterior, la î n ş t i i n ţ a r e a noastră.

MAREA REUNIUNE
„CELE TREI CRIŞURI"
A r e de scop de a stiînge legăturile intelectuale şi sufle?
BCU Cluj / nostru
teşti între fiii poporului Central University
din oraşeLibrary Clujşi a întinde
şi sate
influenţa prietenească, binevoitoare asupra ocuitorilor de cri;
ce clasă, dornici de o viaţă liniştită şi fructuoasă, pentru a obţi»
ne în cit mai largă măsură consolidarea vieţii sociale.
Apelul-program:
cetit de colonelul George Bacaloglu şi aprobat în unanimitate
de adunarea fruntaşilor ţinutului, în şedinţa publică din 21
Octomvrie 1919.
Frumoasa noastră ţară, România Mare, se găseşte azi în
stadiul de prefaceri, de evoluţiuni politice, economice şi sociale.
Intre aceste din urmă elemente, cultura şi educaţia suf e;
tească a poporului, trebuie să fie îndrumată pe căi solide, căci
fele corstituesc temelia existenţei noastre de popor civilizat şi
1 conştient de menirea lui la porţile Orientului.
^ Fiecare colţ de ţară, are aşa dar, o datorie sfîntă de a con=
lucra prin înaintaşii lor intelectuali şi morali pentru înfăptuirea
unei strînse legături intelectuale şi sufleteşti intre toţi fiii
neamului.
N u trebuie uitat însă, că această operă de înfrăţire odată
realizată şi consolidată, 'rebuie să^şi înt ndă influenţa asupra
tuturor locuitorilor, fără deosebire de neam, aceasta fiind ţinta
finală, căîrâ care tind interesele noastre naţionale.
Prin încetarea răsboiului se cuvine să ne amintim, că
trebuie să trăim. Şi în acest program de viată frumosul îşi are
şi el drepturile lui.

Continuare !a pagina 32.