BILET 7:

1. Nervul glosofaringian
2. Pedunculii cerebrali : subsanta alba, subsanta cenusie
3. Calea vestibulara, calea acustica

1. Nervul glosofaringian (IX)

Este un nerv mixt ce conţine fibre senzitive, senzoriale, motorii şi vegetative.

Originea reală este pentru rădăcina senzitivă şi senzorială, în nucleul terminal şi nucleul tractului solitar din
bulb, unde vin axonii neuronilor din ganglionii superior şi inferior (ganglion superius et inferius) situaţi pe traiectul
nervului şi care pot fi omologaţi cu ganglionii spinali.
Pentru porţiunea motorie originea reală este în porţiunea superioară a nucleului ambiguu (nucleus ambiquus),
(comun pentru nervul vag şi glosofaringian), de unde pleacă fibre pentru muşchii derivaţi din al treilea arc
branchial (arcul hio-tiroidian): muşchiul stilofaringian, constrictorul superior şi constrictorul mijlociu al faringelui,
muşchiul palatofaringian, muşchiul salpingofaringian, muşchiul palatoglos, precum şi câteva fibre ce contribuie la
inervaţia muşchiului tensor şi ridicător al vălului palatin. De asemenea, din nucleul salivar inferior (nucleus
salivatorius inferior) vin fibre parasimpatice preganglionare ce se vor alătura nervului timpanic (n. tympanicus)
ram din glosofaringian, pentru a ajunge la glanda parotidă, glandele salivare vestibulare şi glandele salivare de la
baza limbii.
Originea aparentă a nervului este în şanţul retroolivar. Părăseşte craniul prin orificiul jugular, se ataşează
muşchilor stilofaringian şi stiloglos, trece între constrictorul mijlociu şi inferior pentru a ajunge la tonsilă, faringe şi
partea posterioară a limbii, unde se împarte în ramurile sale terminale.
Ramurile nervului glosofaringian:
1. Nervul timpanic (n. tympanicus - Iacobsoni) este constituit din fibre senzitive şi parasimpatice. El se
desprinde de la nervul glosofaringian în dreptul ganglion inferius, în regiunea fossula petrosa, la început pătrunde
în cavitatea timpanului, iar apoi iese din ea prin peretele ei superior sub aspectul n. petrosus minor, iese prin
orificiul superior al canalului timpanic (apertura superior canaliculi tympanici), apoi trece prin şanţul omonim de
pe faţa superioară a piramidei osului temporal şi prin foramen lacerum ajunge la ganglion oticum. Prin intermediul
n. tympanicus şi prelungirea lui, n. petrosus minor, sunt conduse spre ganglion oticum fibrele parasimpatice
preganglionare, care pornesc din nucleus salivatorius inferior. După sinapsă, fibrele parasimpatice postganglionare
din ganglionul otic ajung la glanda parotidă şi la glandele salivare ale vestibului bucal, prin nervul
auriculotemporal şi facial.
Afară de aceasta, n. tympanicus trimite ramuscule senzitive spre mucoasa cavităţii timpanice, celulelor
mastoidiene şi trompei lui Eustachio; aceste ramuri formează un plex (plexus tympanicus), care primeşte ramuri de
la plexul simpatic al arterei carotide interne. Nervul pietros mic conduce şi fibre motorii din glosofaringian, care
străbat ganglionul otic şi intră în constituţia nervului tensor al vălului palatin.
2. Ramus m. stylopharyngeus - spre muşchiul omonim.
3. Rami tonsillares (senzitive) spre mucoasa amigdalelor şi arcurilor palatine. Aceste ramuri se
"anastomozează" cu ramuri ale nervilor palatini mici (maxilar), formând sub mucoasa tonsilei palatine un plex
nervos fin.
4. Rami pharyngei. Ramurile faringiene conţin: - fibre motorii, care inervează muşchii sus numiţi; fibre
senzitive, care inervează mucoasa nazo- şi bucofaringelui; fibre parasimpatice preganglionare ce fac sinapsă la
microganglionii plexului faringian, şi care sunt destinate mucoasei nazo- şi bucofaringelui , în număr de 3-4, se
desprind din trunchiul nervului glosofaringian imediat sub ganglionul său inferior. Ele coboară pe faţa externă a
muşchiului constrictor superior al faringelui şi se "anastomozează" pe faţa muşchiului constrictor mijlociu cu
ramurile faringiene ale nervului vag şi cu cele din ganglionul cervical superior al simpaticului, formând plexul
faringian extern (plexus pharyngeus), care formează în pereţii faringelui plexurile adventiţial, intermuscular,
submucos şi subepitelial, în componenţa cărora se găsesc îngrămădiri de celule nervoase (microganglii) senzitive şi
motore (Doghiel II şi Doghiel I), ce au posibilitatea de a forma între ele arcul reflex local şi a face legătură cu alte
organe (reflexe viscero-viscerale). Cu o parte din celulele Doghiel I (motore) formează sinapsă fibrele
parasimpatice preganglionare ce au intrat în componenţa plexului faringian. De la neurocitele motore (Doghiel I)
pornesc neurofibrele postganglionare care participă la inervaţia glandelor şi vaselor sangvine ale faringelui.
 5. Ramurile linguale (rami linguales), ramurile terminale ale nervului glosofaringian spre treimea posterioară a
limbii, pe care o asigură cu fibre senzitive, şi fibre gustative spre papilele circumvalate şi foliate, printre care trec
fibre parasimpatice preganglionare care fac sinapsă în mici grupuri de celule ganglionare din grosimea ramurilor
linguale, fibrele postganglionare inervând glandele salivare posterioare, laterale (Weber) şi glandele seroase ataşate
papilelor circumvalate şi foliate (Ebner).
6. R. sinus carotici - un nerv senzitiv spre sinus caroticus (glomus caroticum).

2. Pedunculii cerebrali: subsanta alba, subsanta cenusie

Căile conductoare ale cerebelului, care-l unesc cu alte segmente ale sistemului nervos central, formează trei perechi
de pedunculi.
Pedunculii cerebrali (pedunculi cerebri) sunt cordoane de grosimea degetului mare, cu lungimea şi lărgimea de 1,5
cm, formaţi din substanţă albă. Depresiunea triunghiulară, cu baza superioară, care se găseşte între cei doi
pedunculi se numeşte fossa interpeduncularis. Fundul depresiunii este străbătut de vasele care pătrund în ea şi
poartă numele de substantia perforata posterior.
Baza pedunculilor cerebrali include tracturile care vin de la scoarţă (căile cortico-spinale, cortico-nucleare, şi
tracturile cortico-pontine, formate din tractus frontopontinus et tractus occipitotemporopontinus. Această porţiune
a creierului mijlociu este nouă din punct de vedere filogenetic, la fel ca şi baza punţii şi piramidele bulbului.
Pedunculus cerebellaris superior (brahium conjunctivum) porneşte din partea superioară a cerebelului. Ambii
pedunculi converg superior şi se îndreaptă spre lamina tecti, sub care pătrund. Ei conţin tractul spino-cerebelos
anterior (Gowers), cale aferentă şi tractul cerebelo-cerebral, cale eferentă (Werneking), numită şi tractus
cerebellorubralis).
Pedunculus cerebellaris medius (brahium pontis) uneşte părţile laterale ale cerebelului cu puntea. Locul lui de
origine este reprezentat de originea aparentă a nervului trigemen. În pedunculii mijlocii trec spre neuronii scoarţei
emisferelor cerebelului fibrele celulelor de la baza punţii - tractul ponto-cerebelar. La celulele bazei punţii se
termină fibrele neuronilor din scoarţa emisferelor mari, formând tractul cortico-ponto-cerebelar. Prin acest tract
scoarţa emisferelor mari influenţează activitatea cerebelului.
Faţa anterioară prezintă, pe linia mediană, şanţul bazilar (sulcus basilaris), în care se găseşte a. basilaris, iar
lateral, două proeminenţe prin care trec fasciculele piramidale (pyramis pontis). În partea anterioară puntea este net
delimitată de pedunculii cerebrali, iar în porţiunile ei laterale ea se îngustează treptat, transformându-se în
pedunculii mijlocii ai cerebelului. Ei conduc impulsurile, receptate de celule din baza punţii de la scoarţa
emisferelor mari. Prin urmare are la baza structuri filogenetice noi: neuronii, legaţi cu scoarţa emisferelor mari şi
căile piramidale. La limita dintre punte şi pedunculii cerebelului ies la suprafaţă rădăcina mare şi cea mică a
nervului trigemen (V). puntea este despărţită de bulb prin şanţul bulbo-pontin.

Pedunculus cerebellaris inferior (corpus restiforme) este un cordon turtit care leagă cerebelul cu bulbul. El
conţine următoarele căi aferente: tractul spino-cerebelar posterior (Flechig), tractul bulbo-cerebelar şi tractul
vestibulo-cerebelar, precum şi următoarele căi eferente: tractul cerebelo-vestibular şi tractul cerebelo-olivar.
Cordoanele posterioare (continuate din măduvă), care se îndepărtează unul de altul în bulb, devin pedunculii
cerebeloşi inferiori (pedunculus cerebellaris inferior), delimitând între ei un spaţiu triunghiular cu baza superioară,
între care se întinde o membrană foarte subţire, ce constituie acoperişul ventriculului al IV-lea, în porţiunea sa
bulbară. Este lama coroidiană a ventriculului IV (lamina chorioidea ventriculi quarti), acoperită de cerebel. Dacă
cerebelul este îndepărtat, se rupe şi această membrană şi se vede inserţia sa pe pedunculii cerebeloşi inferiori, sub
forma unei benzi subţiri, care se numeşte taenia chorioidea ventriculi quarti sau ponticulus.

Lamina chorioidea acoperită de faţa profundă a piei mater, constituie cu aceasta pânza coroidiană inferioară,
care prezintă, în unghiul inferior al ventricului patru, între cei doi pedunculi cerebeloşi, orificiul lui Magendie.
Acesta face comunicarea între ventriculul IV şi spaţiul subarahnoidian.
Pedunculul cerebelos inferior continuă tuberculum cuneatum, fiind constituit de substanţa albă întinsă de o parte
şi alta spre cerebel. Se mai numeşte şi corpus restiforme. El este alcătuit, printre altele, de tractul spinocerebelos
posterior (Flechsig), de tractul vestibulocerebelos, tractul cerebelo-vestibular, tractul cerebelo-olivar, tractul bulbo-
cerebelar şi, la exteriorul său, vizibile cu ochiul liber, din fibre de substanţă albă, numite fibrae arcuatae dorsales
(sunt părţi neîncrucişate ale fibrelor neuronilor tractului bulbo-cerebelos).

3. Calea vestibulara, calea acustica

Căile senzoriale vestibulare

Excitaţiile vestibulare provin de la macule, privind poziţia capului şi corpului în repaus şi de la crestele
ampulare, privind echilibrarea corpului în timpul mersului. Ele sunt conduse de primul neuron (protoneuronul
receptor aflat la nivelul ganglionului lui Scarpa) la nivelul trunchiului cerebral unde se află cel de al doilea neuron,
în nucleii vestibulari bulbopontini (nucleul superior Bechterew, nucleul medial Schwalbe, nucleul spinal Roler şi
nucleul vestibular a lui Deiters), de unde axonii acestor neuroni pătrund în pedunculul cerebelos inferior formând
fasciculul vestibulocerebelos şi conducând influxul nervos la nivelul scoarţei cerebeloase a zonei floculo-nodulare
arheocerebeloase. În afară de aceşti patru nuclei se mai găseşte şi nucleus vestibularis inferior, care pătrunde până
la porţiunea superioară a măduvei.
Menţionăm, totodată, că de la nucleii vestibulari (Deiters) mai pornesc fibre descendente spre măduva spinală,
constituind fasciculul vestibulo-spinal şi fibre ascendente, dintre care unele la nucleii nervilor oculomotori,
realizând reflexele oculocefalogire de origine labirintică, la nucleul centro-median, din talamus, care, conectat cu
nucleul lenticular, realizează reflexe posturale oculogire şi la scoarţa cerebrală temporală şi frontală, asigurându-se
conştientizarea asupra poziţiei corpului în spaţiu (aceste fibre de proiecţie corticală merg prin lemniscul medial şi
fac sinapsă cu nucleul talamic lateral).
Căile senzoriale acustice
Primul neuron al căii acustice se află la nivelul ganglionului lui Corti. Axonii celulelor din ganglionul lui Corti
alcătuiesc ramura cohleară a nervului acusticovestibular (descrisă anterior).
Cel de al doilea neuron se află în nucleii bulbari cohleari anterior şi posterior. Axonii deutoneuronului (cel de al
doilea neuron) constituie un fascicul anterior, corpul trapezoid, al cărui fibre se încrucişează pe linea mediană,
formând, de fiecare parte, lemniscul lateral. Lemniscul lateral ajunge, trecând prin punte şi mezencefal, la cel de al
treilea neuron talamo-cortical, reprezentat de corpul geniculat medial (metatalamus), de unde axonii acestor celule,
pe calea radiaţiilor auditive, ajung în scoarţa cerebrală temporală unde se găseşte segmentul cortical al
analizatorului auditiv. Există fibre de legătură între corpii geniculaţi mediali şi tuberculii cvadrigemeni inferiori.
De asemenea, menţionăm că un contigent de fibre provenite de la nucleul cohlear anterior nu se încrucişează,
rămânând homolateral, astfel încât cele două lemniscuri, drept şi stâng, conţin atât fibre homo- cât şi hetero-
laterale, existând şi fibre de asociaţie între lemniscuri în zona superioară a punţii.
Totodată, există fibre din nucleul cohlear anterior care merg la oliva pontină, iar de aici la nucleul nervului
facial şi oculomotor.
În acelaşi timp, de la nucleul cohlear anterior pleacă o serie de fibre la nucleul cohlear posterior unde fac
sinapsă, formând apoi fasciculul superficial situat pe planşeul ventriculului IV (striile acustice) care, după ce se
încrucişează pe linia mediană, merge la nucleii reticulari centrali (fascicul cohleo-reticular).
Din cele descrise rezultă complexitatea căilor de asociaţie reprezentate de conexiuni cu nucleul nervului facial
ce, înervând muşchiul scăriţei, realizează reflexe de acomodare auditivă, cu nervul oculomotor şi cu abducens, prin
fasciculul longitudinal medial, pentru reflexele auditivo-oculo-gire, cu nucleii substanţei reticulare, ce are
numeroase funcţii de reglare, cu nucleii mezencefalici, respectiv tuberculii cvadrigemeni inferiori, cu rol în
reglarea tonicităţii musculaturii.