NOTĂ INFORMATIVĂ

cu privire la aprobarea regulamentului privind omologarea şi certificarea

autovehiculelor şi a componentelor acestora.

Regulamentul privind omologarea şi certificarea autovehiculelor şi a

componentelor acestora este elaborat în baza Legii nr. 131 – XVI din 07.06.2007
„Privind siguranţa traficului rutier”.
Prezentul regulament stabileşte cerinţele faţă de siguranţa autovehiculelor la
punerea lor în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova şi exploatarea lor indiferent
de locul fabricării lor în scopurile protejării vieţii şi sănătăţii cetăţenilor, protecţiei
mediului ambiant, protecţiei proprietăţii persoanelor fizice şi juridice, patrimoniului
de stat sau municipal şi prevenirii acţiunilor de inducere în eroare a cumpărătorilor
autovehiculelor..
Acest regulament este elaborat în scopul efectuării corecte a procedurilor de
înmatriculare, înregistrare şi admitere în traficul rutier a vehiculelor şi şasiurilor, care
efectuiază numai după efectuarea procedurii de evaluare a conformităţii în formă de
omologare a tipului autovehiculului (şasiului), sau evaluarea conformităţii sub
formă de expertiză tehnică a construcţiei autovehiculului unic, în conformitate cu
cerinţele prezentei Reglementări tehnice.
Implementarea prevederilor proiectului nominalizat va contribui la ridicarea
nivelului de efectuare a lucrărilor nominalizate şi majorarea siguranţei rutiere pe
drumurile publice în conformitate cu Directivele şi Regulamentele Europene.
Este necesar de menţionat că implementarea activităţi de omologarea şi
certificarea autovehiculelor şi a componentelor acestora va contribui la executarea
prevederilor Consiliului Europei privind reducerea numărului accidentelor rutiere
către anul 2012 cu cca. 50%.

Ministru Anatolie Şalaru

1
 Proiect

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

HOTĂRÎRE nr._____

din________________2010

Cu privire la aprobarea Reglementării tehnice privind omologarea şi

certificarea autovehiculelor şi a componentelor acestora.
Întru executarea prevederilor Legii nr. 131 – XVI din 07.06.2007 „Privind siguranţa
traficului rutier”, în scopul asigurării desfăşurării fluente şi în plină siguranţă al traficului
rutier, protecţiei drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice,
apărarea proprietăţii acestora, integrităţii corporale şi a vieţii participanţilor la trafic,
precum şi protecţia mediului înconjurător
.
Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Reglementarea tehnică privind omologarea şi certificarea
autovehiculelor şi a componentelor acestora.
2. Evaluarea conformităţii în formă de omologare se efectuează de către organismul
unic de certificare, împuternicit de către organul de specialitate al administraţiei publice centrale.
3. Implementarea, monitorizarea, control omologării şi certificării a
autovehiculelor şi a componentelor acestora se atribuie organului de specialitate al
administraţiei publice centrale.
4. Prezentul Reglementare tehnică intră în vigoare după 6 luni din momentul
publicării în Monitorul Oficial.

PRIM-MINISTRU Vlad FILAT

Contrasemnată:
Viceprim-ministru,
ministrul al economiei Valeriu Lazăr

Ministru transporturilor şi infrastructurii

drumurilor Anatolie Şalaru
Ministru afacerilor interne Victor Catan
Ministru tehnologiilor informaţionale
şi comunicaţiilor Alexandru Oleinic
Ministru al finanţelor Veaceslav Negruţa

Ministru mediului Gheorghe Şalaru

2
 Reglementare tehnică
privind omologarea şi certificarea
autovehiculelor şi a componentelor acestora

I. Generalităţi

1. Prezenta Reglementarea tehnică stabileşte cerinţele faţă de siguranţa autovehiculelor la

punerea lor în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova şi exploatarea lor indiferent de locul
fabricării lor în scopurile protejării vieţii şi sănătăţii cetăţenilor, protecţiei mediului ambiant,
protecţiei proprietăţii persoanelor fizice şi juridice, patrimoniului de stat sau municipal şi prevenirii
acţiunilor de inducere în eroare a cumpărătorilor autovehiculelor. Procedura de înmatriculare,
înregistrare şi admiterea în trafic rutier a vehiculelor şi şasiurilor, se efectuiază numai după efectuarea
procedurii de evaluare a conformităţii în formă de omologare a tipului autovehiculului (şasiului),
sau evaluarea conformităţii sub formă de expertiză tehnică a construcţiei autovehiculului unic, în
conformitate cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice. Plasarea pe piaţă componentelor a
vehiculelor care influenţiază siguranţa traficului şi starea mediului înconjurător se permite numai
după efectuarea procedurii de evaluarere a conformităţi componentelor autovehiculelor sub formă
de certificare a conformităţi în baza cerinţelor prezentei Reglementări tehnice.
2. Obiectele de reglementare tehnică asupra cărora se răsfrîng prevederile prezentei
Reglementări tehnice sunt următoarele:
- autovehicule cu roţi din categoriile L, M, N şi O, predestinate pentru expluatare pe
drumurile auto de folos public, precum şi şasiurile autovehiculelor;
- componentele autovehiculelor, care acţionează asupra siguranţei autovehiculelor.
3. Obiectele reglementării tehnice se stabilesc în conformitate cu anexa nr.1.
4. Prevederile prezentei Reglementări tehnice nu se extind asupra autovehiculelor:
1) ce au viteza maximă, prevăzută de construcţia lor, nu mai mare de 25 km / h;
2) importate pe teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă ce nu depăşeşte 6 luni şi
plasate sub regimurile vamale care nu prevăd posibilitatea de înstrăinare;
3) predestinate în exclusivitate pentru participarea la competiţiile sportive;
4) de categoriile L şi M1, de la data de fabricării cărora au trecut 30 de ani şi mai mult, cu
motor, caroserie şi carcasă originale, păstrate sau restaurate până la starea originală;
5) ce aparţin reprezentanţelor diplomatice şi consulare, organizaţiilor internaţionale
(interstatale), ce se bucură de privilegii şi imunităţi în conformitate cu normele dreptului
internaţional şi tratatele internaţionale ale Republicii Moldova.
5. Pentru scopurile prezentei Reglementări tehnice se utilizează noţiunile, care au sensul
următor :
„an model” - perioadă de timp, definită de producător, în decursul căreia el nu efectuează
modificări importante în construcţia autovehiculului şi care poate să nu coincidă cu anul
calendaristic după început, sfârşit şi durată;
„analiza stării de producere” - totalitatea procedurilor de verificare a documentaţiei şi
condiţiilor de producere, necesare pentru fabricarea producţiei, ce corespunde cerinţelor
prezentului prezenta Reglementarea tehnică;
„apărătoare de noroi” - component flexibil, instalat în spatele roţii în partea de jos a şasiului, nivel
de încărcare sau pe manta de protecţie de noroi pe o suprafaţă aproape verticală, şi predestinat pentru
respingerea apei şi micşorarea pericolului, provocat de aruncarea obiectelor mici, captate de pneu;
„autotren” - o combinaţie de autovehiculele, constituite dintr-un tractor şi o semiremorca
sau remorcă (remorci) branşate printr-un dispozitiv (dispozitive) tracţiune-cuplare;
„autovehicul articulat” - autovehicul care constă din 2 sau mai multe secţiuni rigide,
unite articulat între ele;
„autovehicul complet” - autovehicul apt pentru exploatare;
„autovehicul cu construcţie nefinisată – autovehicul, pentru exploatarea căruia este
necesară finalizarea construcţiei;

3
 „autovehicul gol” - autovehicul fără şofer, echipaj, pasageri şi mărfuri, dar cu o rezervă
deplină de combustibil, roată de rezervă şi un set de instrumente;
„autovehicul special” - autovehicul, predestinat pentru a îndeplini funcţii specifice,
pentru care sunt necesare echipamente speciale (automacarale, autoautovehicul e pentru
pompieri, autoturisme, echipate cu dispozitive de ridicare cu platforme de lucru, autoevacuatoare
etc.);
„autovehicul de bază" - autovehicul, care în întregime, sau caroseria lui, sau şasiul au fost
folosite pentru a crea un alt autovehicul;
„autovehicul specializat pentru pasageri” – autovehicul de categoria M2G şi M3G, fabricat
pe şasiu de autovehicul cu capacitate de trecere (carosabilitate) majorată din categoria N 2G sau
N3G;
„autovehicul specializat” - autovehicul, predestinat pentru transportarea anumitor tipuri de
mărfuri (produse petroliere, lichide comestibile, hidrocarburi lichefiate, produse alimentare, etc.);
„autovehicul unic" - autovehicul, fabricat în Republica Moldova în condiţiile producţiei
în serie, în construcţia căruia în mod individual au fost introduse schimbări înainte de punerea în
circulaţie, sau fabricat în Republica Moldova în mod individual dintr-un set de asamblare sau
fiind rezultatul creativităţii individuale tehnice, sau importat în Republica Moldova în mod
individual, sau pus în circulaţie din rândul celor furnizate anterior la comanda de stat în scopuri
de apărare;
„autovehicul” -vehicul autopropulsat, suspendat pe roţi, şenile sau tălpi, destinat
transportului de persoane sau de bunuri de categoriile L, M, N, O, predestinat pentru exploatarea
pe drumurile publice;
„autovehiculele (şasiurile) puse în circulaţie” – autovehiculele (şasiurile), care anterior
n-au fost puse în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova, fabricate în Republica Moldova în
condiţii de producţie în serie şi (sau) în exemplare unice sau importate pentru o perioadă de mai
mult de 6 luni pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de volumul partidei importate şi data
lansării, care este şi data perfectării certificatului de înmatriculare a autovehiculului;
„axă autodirijabilă” - axa, fixată articulat în partea sa centrală astfel încât să poată descrie
un arc în plan orizontal (pentru scopul prezentei Reglementăritehnice - axa, utilată cu roţi de
direcţie, este de asemenea o axă autodirijabilă);
„axă de referinţă” - linia care trece prin axa de simetrie a lămpii cu incandescenţă a
dispozitivului de lumină, sau linia perpendiculară cu planul, atingând suprafaţa dispozitivului în
centrul său geometric, ce determină orientarea direcţiei emanării luminii;
„axă descărcabilă” - axa, pe care încărcătura poate fi schimbată fără detaşarea axei de
suprafaţa de sprijin cu ajutorul dispozitivului de descărcare a axei;
„baza autovehiculului” - distanţa dintre planul vertical transversal, care trece prin axa
roţilor din faţă, şi planul vertical transversal, care trece prin axa roţilor din spate (pentru
semiremorci aceasta este distanţa dintre planul vertical transversal care trece prin pivot şi planul
vertical transversal care trece prin axa roţilor din spate);
„blocarea roţii” – încetarea rotirii roţii la deplasarea ei pe o suprafaţă de sprijin;
„capacitate de funcţionare” – starea, în care autovehicul sau componentele acestuia pot
să-şi îndeplinească funcţiile în conformitate cu documentaţia de proiectare sau de exploatare;
„categoria autovehiculului” – caracteristica de clasificare a autovehiculului, utilizată în
scopurile stabilirii cerinţelor prezentei Reglementări tehnice;
„centru optic” (centru de referinţă) - punctul de intersecţie a axei de referinţă cu suprafaţa
exterioară a dispozitivului de dispersie a luminii (geamului de lampă);
„certificat de conformitate al sistemului de management al calităţii "- document, care
certifică corespunderea sistemului de management al calităţii cerinţelor documentelor normative,
emis de către un organ de certificare, acreditat în modul prevăzut (sistemul de management al
calităţii trebuie să fie certificat pentru conformitatea cu standardele ISO 9001;
„certificat de siguranţa construcţiei autovehiculului” – act, care confirmă corespunderea
haracteristicelor de siguranţe a unui singur autovehicul, cu cerinţele prezentei Reglementări
tehnice;

4
 „ciclul ştergătorului de parbriz”–o singură mişcare pendulară a lamei ştergătorului de
parbriz;
„clasa de protecţie" – indicatorul gradului de rezistenţă a blindajului;
„clasă ecologică” - cod de clasificare, care caracterizează autovehiculul, în funcţie de
nivelul emisiilor substanţelor poluante nocive;
„coeficientul de aderenţă a roţilor cu suprafaţa de sprijin” - raportul dintre rezultanta
forţelor longitudinale şi transversale ale reacţiunilor suprafeţei de sprijin, roţilor care acţionează
în contact cu suprafaţa de sprijin, la mărimea reacţiunei normale a suprafeţei de sprijin la roată;
„componentele autovehiculului” – părţile componente ale construcţiei autovehiculului;
„condiţionare” - asigurarea răcirii reglabile a aerului în salonul şoferului şi în încăperea pentru
pasageri a autovehiculului până la nivelul sau sub nivelul temperaturii mediului ambiant;
„corectorul luminii lămpilor” - dispozitiv pentru reglare pe cale mecanică sau în regim
automat a unghiului de înclinaţie a fascicolului de lumină a fazei scurte şi (sau) lungi în funcţie
de sarcina autovehiculului, profilul drumului şi condiţiile de vizibilitate;
„culoarea de bază” – culoarea învelişului (mantei), ce ocupă cea mai mare parte a
suprafeţei exterioare a autovehiculului;
„descrierea tehnică”- lista parametrilor de bază şi caracteristicilor tehnice ale producţiei,
declarată pentru evaluarea conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;
„dispozitiv cu reflexie” – dispozitiv, care reflectă lumina, emisa de o sursă, ce nu are
legătură cu autovehicul;
„dispozitiv de absorbţie a energiei” - componentul, care formează o parte a carcasei de
protecţie împotriva murdăriei, şi (sau) a flancului exterior, şi (sau) apărătorii de noroi, care
absoarbe energia apei şi reduce stropirea;
„dispozitiv de comandă a frânei” – totalitatea pieselor sistemului de frânare, predestinate pentru
transmiterea dirijată a energiei de la sursa ei la mecanismele de frânare în scopul efectuării frânării;
„dispozitiv de descărcare a osiei” – dispozitiv, predestinat pentru a mări sau micşora sarcina
pe osie (osii) in funcţie de condiţiile rutiere ale circulaţiei autovehiculului pentru a reduce uzura
anvelopelor în cazul când autovehiculul este încărcat parţial, şi (sau) pentru îmbunătăţirea condiţiilor
de pornire a autovehiculului, pe un drum alunecos prin creşterea sarcinii pe osia centrală;
„dispozitiv de protecţie din spate” - o parte a construcţiei autovehiculelor de categoriile
N2, N3, O3 şi O4, predestinată pentru protecţia de nimerire sub ele a autovehiculelor din
categoriile M1 şi N1 la coliziunea din spate;
„dispozitiv de reducere a stropirii” – component al sistemului de protecţie împotriva stropirii,
care poate fi executat ca un dispozitiv de absorbire a energiei sau ca un separator de „aer – apă”;
„dispozitive de iluminare exterioare” - dispozitivele pentru iluminarea drumului,
numărului de înmatriculare de stat, precum şi dispozitivele de semnalizare luminoasă;
„dispozitivul scaunului rabatabil” – dispozitivul, care asigură înclinarea scaunului sau
spătarului scaunului înainte;
„distanţa de frânare” – distanta, parcursa de autovehicul de la începutul şi până la
sfârşitul frânării;
„durata luminescenţei” - perioada de timp în care intensitatea aprinderii semnalului
luminos special depăşeşte 10 la sută din intensitatea maximă a luminii;
„eficienţa de frânare” – măsura frânării, ce caracterizează capacitatea sistemului de
frânare de a crea rezistenţa artificială necesară mişcării autovehiculului;
„expertiza tehnică a autovehiculului”-analiza construcţiei autovehiculului şi
documentaţiei lui tehnice fără efectuarea încercărilor;
„exploatare" - etapă a ciclului de viaţă a autovehiculului, inclusiv intervalul de timp, în
care autovehicul este utilizat după destinaţie, din momentul achiziţionării lui pentru utilizarea
după destinaţie până la momentul utilizării;
„factorul de deteriorare” - coeficientul de corecţie, care caracterizează creşterea
conţinutului emisiilor de substanţe nocive în gazele de eşapament ale autovehiculului, în funcţie
de distanţa parcursă de el;
„fază de drum” – lampa, care serveşte la iluminarea drumului la o distanţă mare în partea
din faţă a autovehiculului;
5
 „fază de întălnire” – lampa, predestinat pentru iluminarea drumului în partea din faţă a
autovehiculului, astfel, încât să nu orbească conducătorii auto ai autovehiculelor ce vin în sens
opus şi alţi participanţi la trafic şi să nu li se provoace disconfort;
„flancul exterior” – component, situat într-un plan apropiat de planul longitudinal
vertical şi paralel al autovehiculului, care poate fi parte componentă a mantei de protecţie de
murdărie sau a caroseriei autovehiculului;
„forţa de frânare specifică” - raportul sumei forţelor de frânare la roţile autovehiculului
la produsul masei autovehiculului la accelerarea căderii libere;
„forţa de frânare” - reacţia suprafeţei de sprijin asupra roţilor autovehiculului, care
provoacă încetinirea autovehiculului şi (sau) a roţilor autovehiculului;
„frâna rece” - mecanismul de frânare, temperatura căruia, măsurată la suprafaţa de
frecare a tamburului de frână sau a discului de frână, este mai mică de 100 C;
„frânarea automată (de urgenţă)” - frânarea remorcii, efectuată de sistemul de frânare
fără acţiunea de comandă din partea conducătorului auto la ruperea conductei de frânare a
dispozitivului de comandă a frânei;
„frânarea” - procesul de creare şi modificare a rezistenţei artificiale circulaţiei autovehiculului;
„geamul de urgenţă” – geamul, predestinat pentru utilizarea de către pasageri în calitate
de ieşire numai în situaţii de avarie;
„geamul dublu (combinat)”- geamul de siguranţă, la împărţirea căruia în 2 sau mai multe
părţi de o suprafaţă sau suprafeţe imaginare se obţin, respectiv, 2 sau mai multe părţi, fiecare dintre
care corespunde cerinţelor privind mărimile şi accesul, înaintate unui geam de siguranţă obişnuit;
„gradul de curăţare a zonei normative” - raportul ariei suprafeţei zonei normative,
curăţate de lamele ştergătorului de parbriz la aria totală a suprafeţei zonei normative
corespunzătoare, exprimată în procente;
„greutate totală” - greutatea autovehiculului, condiţionată de construcţia şi caracteristicile
sale date;
„ieşire de avarie (de urgenţă)” – uşă de siguranţă, geam de siguranţă sau trapă de evacuare;
„indicator de direcţie” – lumina, predestinată pentru semnalizare altor participanţi la
trafic despre intenţiile conducătorului auto de a schimba direcţia de mişcare;
„informaţie despre omologarea oficială privind tipul construcţiei autovehiculului în baza
Regulamentelor CEE/ONU” - act care atestă conformitatea autovehiculului sau a componentei
sale cu cerinţele Regulamentelor Comisiei Economice Europene a Naţiunilor Unite (ulterior -
Regulamentele CEE/ONU);
„injectorul spălătorului de parbriz” – dispozitiv, care canalizează lichidul de spălare pe parbriz;
„încetinirea stabilită” – valoarea medie a încetinirii în timpul frânării din momentul
sfârşitului perioadei de timp a creşterii încetinirii până la începutul descreşterii ei la sfârşitul frânării;
„jocul total al volanului de direcţie” – unghiul rotirii volanului de direcţie din poziţia,
corespunzătoare începutului rotirii roţilor de direcţie într-o direcţie, până la poziţia
corespunzătoare începutului rotirii lor în direcţia opusă faţă de poziţia, care corespunde
aproximativ mişcării liniare a autovehiculului;
„laborator de încercări” - labrator, împuternicit de către organul central de specialitate al
administraţiei publice şi acreditat în conformitate cu lege, care efectuează încercările privind
omologarea oficială a tipului de construcţie al autovehiculului;
„lampa de ceaţă din spate” – lumina, folosită pentru îmbunătăţirea vizibilităţii în spatele
autovehiculului în caz de ceaţă densă;
„lampa de ceaţă faţă” – lumina, folosită pentru a îmbunătăţi iluminarea drumului în
partea din faţă a autovehiculului în caz de ceaţă, zăpadă, ploaie sau furtuni de praf;
„lampa pentru iluminarea plăcii de înmatriculare din spate” – lampa, care serveşte pentru
iluminarea locului, predestinat pentru plăcuţa de înmatriculare din spate şi care poate fi constituit
din mai multe elemente optice;
„lampa pentru mers înapoi” – lampa, care serveşte pentru iluminarea drumului în spatele
autovehiculului şi pentru avertizarea altor participanţi la trafic, atunci când autovehicul circulă
cu mers înapoi sau se pregăteşte pentru o astfel de mişcare;

6
 „lămpi independente”- dispozitive, care au suprafeţe de iluminare (fotogene), surse de
lumină şi carcase separate;
„lămpi combinate” - dispozitive care au suprafeţe separate de iluminare (emiţătoare de
lumină), iar sursa de lumină şi carcasa sunt comune;
„lămpi de contur” – surse de lumină, montate la cea mai mare înălţime posibilă în
punctele extreme privind lăţimea autovehiculului şi destinate pentru indicarea lăţimii lui de
poziţie (lămpile de contur pot completa lămpile de poziţie din faţă şi spate, atrăgând o atenţie
deosebită la gabaritele autovehiculului;
„lămpi de tipul B” – lămpi de ceaţă;
„lămpi de tipul DR, DC, DCR” - lămpi cu sursă de descărcare electrică în gaz a luminii
de categoria D cu fază lungă DR şi cu fază scurtă DC şi cu două regimuri (lungă şi scurtă) DCR
cu lămpi de descărcare electrică în gaz;
„lămpi de tipul HR, HC, HCR” - lămpi cu surse de halogen cu fază lungă HR şi cu fază
scurtă HC şi HCR cu două regimuri (lungă şi scurtă) cu lămpi cu halogen;
„lămpi de tipul R, C, CR” – fază de drum R şi fază de intîlnire C şi CR cu 2 regimuri (de
drum şi de intîlnire) cu lămpi incandescente;
„lumină” - dispozitiv de iluminare a drumului sau de emitere a semnalului luminos pentru
alţi participanţi la trafic, precum şi lămpi de iluminare a numărului de înmatriculare din spate şi
dispozitive reflectorizante;
„lumini combinate” - dispozitive cu diferite sau o singură sursă de lumină, ce
funcţionează în regimuri diferite şi au în totalitate sau parţial suprafeţe comune de iluminare
(fotogene) şi o carcasă comună;
„lumini de parcare" - 2 surse de lumină de culoare albă în faţa şi 2 surse de lumină de
culoare roşie în spatele autovehiculului pentru a indica dimensiunile autovehiculului la
staţionări şi în parcări;
„lumini grupate" – dispozitive, care au suprafeţe separate de iluminare (fotogene ), surse
de lumină, iar corpul general comun;
„luminile de poziţie din faţă” – luminile, predestinate pentru a indica lăţimea de poziţie
a autovehiculului din faţă;
„luminile de poziţie din spate” – luminile, care sunt destinate pentru indicarea lăţimii
autovehiculului din spate;
„manta de protecţie de noroi”- un component rigid sau semirigid, predestinat pentru
respingerea apei, ce este aruncată de anvelope în timpul circulaţiei, executat în întregime sau
parţial ca un tot întreg cu caroseria sau cu alte părţi ale autovehiculului (salonul şoferului,
partea de jos a platformei de încărcare etc.);
„masa autovehiculului în stare echipată” - masa autovehiculului gol cu caroserie şi cu
dispozitiv de cuplare sau masa şasiului cu salonul şoferului şi (sau) cu dispozitiv de cuplare,
determinată de producător. Această masă include pentru categoria M şi N masa lichidului de
răcire, uleiurilor, nu mai puţin de 90 de procente de combustibil, 100 procente de alte fluide de
prelucrare, instrumentelor, conducătorului auto (75 kg), pentru autobuze – masa membrului
echipajului (75 kg), dacă în autovehicul este prevăzut locul pentru el, pentru categoriile M, N şi
O – masa roţii de rezervă (dacă este);
„masa maximă, ce revine dispozitivului de cuplare” - valoarea corespunzătoare sarcinii
statice verticale maxime admise la dispozitivul de cuplare (fără evidenţa sarcinii de la masa
dispozitivului de cuplare al autovehiculului de categoriile M şi N), condiţionată de construcţia
autovehiculului şi (sau) dispozitivului de cuplare;
„masă axială” - masa corespunzătoare sarcinii statice verticale maximă admisă,
transmisă de o axă sau de un grup de axe la suprafaţa de sprijin, condiţionată de construcţia
autovehiculului;
„material de marcare cu reflexie” - suprafaţa sau dispozitivul, de la care în cazul iradierii
provenite de la sursa externă de lumina în direcţia lor se reflectă o parte semnificativă a razelor
de lumină ale iradierii iniţiale;

7
 „mecanismele de frânare a roţilor” – dispozitivele, predestinate pentru a crea o rezistenţă
artificială mişcării autovehiculului din contul frecării dintre părţile care nu se rotesc şi discul de
frână (cilindru);
„modificare” – varietate a autovehiculului sau a unei componente, care se referă,
respectiv, la tipul autovehiculului sau a componentei şi care diferă după criteriile de construcţie
de alte varietăţi, ce aparţin aceluiaşi tip;
„omologarea tipului autovehiculului” – act de recunoaştere oficială, în urma verificării, a
conformităţii autovehiculelor, atribuite la un singur tip, cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;
„omologarea tipului de şasiu”- act de recunoaştere oficiale, în urma verificării, a
conformităţii şasiurilor, atribuite la un singur tip, cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;
„organ de acţionare” - elementul constructiv al autovehiculului asupra căruia acţionează
conducătorul auto pentru a schimba funcţionarea autovehiculului sau a părţilor sale;
„osia mobilă” - axa, care cu ajutorul dispozitivului de descărcare a axei poate fi ridicată
deasupra suprafeţei de sprijin în condiţii obişnuite de exploatare a autovehiculului;
„partidă mică de autovehicule (şasiuri) – numărul autovehiculelor, stabilit în funcţie de
categoria autovehiculelor (şasiuri) de acelaşi tip, inclusiv toate modificările. Volumul limită a
partidei mici pentru categoriile L1 - L7, M1, O1 - O2 constituie 150 de bucăţi, pentru categoriile
M2, N1 - N3, O3 - O4 - 100 de bucăţi, pentru categoria M3 - 50 de bucăţi;
„pernă de aer” (dispozitiv de siguranţă) - dispozitiv montat pe autovehicul, care în caz de
coliziune a autovehiculului în mod automat utilizează componentul elastic, predestinat pentru
absorbirea energiei impactului prin comprimarea gazelor conţinute în el;
„plan central longitudinal al autovehiculului” – planul, care e perpendicular pe planul
suprafeţei de sprijin şi trece prin mijlocul ecartamentului autovehiculului;
„pompă de spălare a geamurilor” - dispozitiv pentru pomparea lichidului de spălare din
rezervor pe suprafaţa exterioară a geamului;
„poziţia neutră a volanului de direcţie (roţilor de direcţie) - poziţia volanului (roţilor de
direcţie) care corespunde mişcării liniare a autovehiculului în lipsa unor acţiuni perturbatoare;
„producător” – persoana, care se ocupă de fabricarea autovehiculului (şasiului) sau a
componentelor acestuia cu intenţia de a le pune în circulaţie fie pentru realizare, fie pentru utilizare proprie;
„protecţia blindată” - ansamblul de obstacole blindate, predestinate pentru neutralizarea
totală sau parţială a impactului mijlocelor de lovire;
„protocol centralizator”- protocol, care conţine informaţii despre conformitatea modelului
autovehiculului cu lista cerinţelor, despre rezultatele identificării autovehiculului, care
reprezintă tipul;
„punere în circulaţie (exploatare)” - trecerea autovehiculului (şasiului) sau a
componentelor sale de la producţie în circulaţie, iar referitor la autovehiculele (şasiurile)
importate şi componentelor acestora – data de eliberare a documentelor de înmatriculare;
„puterea specifică la unitatea de masă” - puterea maximă a motorului, redusă la unitatea
de masă totală a autovehiculului, în kW / t;
„raport de transmisie a direcţiei” - raportul unghiului de rotaţie a volanului de direcţie la
unghiul mediu de rotaţie al roţilor de direcţie, care poate fi determinat pentru orice valoare a
unghiului de rotaţie a volanului de direcţie;
„reflectarea (întoarcerea) luminii” – reflectă fluxul de lumină, care se întoarce în direcţia
apropiată direcţiei iradierii sale;
„reprezentantul producătorului" – persoană, care acţionează în temeiul unui acord cu
producătorul şi e autorizată de către producător să-l reprezinte şi să acţioneze în interesele sale în
timpul efectuării procedurilor de evaluare a conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;
„rezistenţa blindată” – stabilitatea protecţiei blindate la impactul mijlocelor de lovire de tip dat;
„roţi autoreglabile” – roţi, care nu sunt puse în funcţiune de sistemul de direcţie al
autovehiculului, dar care pot să se rotească din contul frecării în zona contactului anvelopei cu
suprafaţa de sprijin;
„roţile de direcţie”– roţile puse în funcţiune de sistemul de direcţie al autovehiculului;
„scurgere” - apariţia lichidului pe suprafaţa pieselor sistemelor închise ermetic a
autovehiculelor, percepută prin atingere;
8
 „semnal de alarmă” – declanşarea simultană a tuturor indicatorilor de direcţie pentru
semnalizarea pericolului, pe care îl prezintă la momentul dat autovehicul;
„semnal de frânare” – lumina de semnalizare, predestinată altor participanţi la trafic, ce
se află în spatele autovehiculului, despre activarea frânei de lucru (dispozitivului de încetinire
sau analogic);
„semne de identificare” - reprezentarea grafică a informaţiilor cu privire la apartenenţa
departamentală şi (sau) destinaţia funcţionala a autovehiculului (steme, embleme, logo-uri, etc.);
„separator de „aer - apă” – component, care formează o parte a peretelui lateral exterior
şi (sau) a apărătoarelor de noroi, care poate permite trecerea aerului, concomitent micşorând
împrăştierea apei;
„set de asamblare” - un grup de părţi componente, furnizate de către producătorul
autovehiculului altui producător pentru asamblarea finală a autovehiculelor;
„siguranţa autovehiculului ” – starea, caracterizată de un ansamblu de parametri de
proiectare şi ai stării tehnice a autovehiculului, care asigură inadmisibilitatea sau minimizarea
riscului de afectare a vieţii sau sănătăţii cetăţenilor, proprietăţii persoanelor fizice şi juridice,
patrimoniului de stat sau municipal, mediului ambiant;
„sistem de curăţare” – sistem, constituit dintr-un dispozitiv de curăţare a suprafeţei
exterioare a sticlei, precum şi dispozitive suplimentare şi mecanisme de comandă pentru punerea
în funcţiune şi oprirea dispozitivului;
„sistem de frânare de antiblocare” - sistemul de frânare a autovehiculului cu reglare
automată în procesul de frânare a gradului de alunecare a roţilor autovehiculului în direcţia de
rotaţie a acestora;
„sistem de frânare de lucru” - sistemul de frânare, predestinat pentru a reduce viteza şi
(sau) a opri autovehicul;
„sistem de frânare de parcare” - sistemul de frânare, predestinat pentru a menţine
autovehicul nemişcat;
„sistem de protecţie împotriva stropirii” – dispozitive, predestinate pentru protejarea
împotriva stropirii cu apa aruncată de pneurile autovehiculului aflat în mişcare;
„sistem de spălare” – sistem, compus dintr-un dispozitiv de stocare a lichidului şi
pomparea lui pe suprafaţa exterioară a sticlei, precum şi mecanismele de comandă pentru
punerea în funcţiune şi oprirea dispozitivului;
„sistemul de frânare auxiliar” - sistemul de frânare fără contact sau rezistent la uzură,
predestinat pentru a reduce gradul de încărcare cu energie a mecanismelor de frânare ale
sistemului de frânare activ al autovehiculului;
„sistemul de frânare de urgenţă” - sistemul de frânare, predestinat pentru a reduce viteza
autovehiculului în cazul defecţiunii sistemului de frânare;
„sistemul de frânare” - totalitatea părţilor autovehiculului, predestinate pentru frânarea
lui, acţionând asupra mecanismului de comandă a sistemului de frânare;
„sistemul de neutralizare a gazelor de eşapament” – ansamblu de componente, care asigură
reducerea emisiilor de substanţe poluante cu gazele de eşapament, în timpul funcţionării motorului;
„sistemul grafic în culori” - reprezentarea grafică a compoziţiei, configurării şi relaţiei
compoziţionale a culorii iniţiale, benzilor decorative, semnelor de identificare şi înregistrărilor
informaţionale, aplicate pe suprafaţa exterioară a autovehiculului;
„stabilitatea autovehiculului la frânare” – capacitatea autovehiculului de a se mişca în
timpul frânării în limitele coridorului de circulaţie;
„stabilizarea direcţiei” – proprietatea direcţiei, care constă în întoarcerea independentă a
roţilor de direcţie şi volanului de direcţie, scoase din poziţia neutră, în această poziţie după
eliberarea volanului în timpul mişcării autovehiculului;
„substanţe nocive" - impurităţile, conţinute în aer cu efect negativ pentru sănătatea umană
- monoxid de carbon, dioxidul de azot, oxid de azot, metan, hidrocarburile alifatice saturate,
formaldehidă şi particule dispersate de funingine;
„suporturile geamului din faţă” – suporturile tavanului cabinei cu elementele aderente
netransparente ale uşilor, garniturile de etanşare sau banda netransparentă pe marginile

9
geamurilor lipite (supoertul mediu al geamului din faţă poate să nu fie suportul tavanului
cabinei);
„şasiu" - dispozitiv mecanic terestru cu rulare pe roţi, care nu este dotat cu salonul
şoferului, si (sau) motor, si (sau) caroserie, şi nu este destinat pentru utilizare;
„testări de certificare” – testările unui model (modele) reprezentativ de autovehicul sau
de unui component al autovehiculului, în baza rezultatelor cărora se face concluzia despre
conformitatea cerinţelor prezentei Reglementări tehnice al tipului de autovehicul sau tipului
componentului autovehiculului, care combină modificările incluse în caietul de sarcini tehnice
prezentate de către solicitant la efectuarea testărilor de certificare;
„teste de control” - testarea periodică pentru a confirma stabilitatea caracteristicilor
autovehiculelor fabricate în serie şi a componentelor autovehiculelor , în privinţa tipurilor care au fost
evaluate privind corespunderea cerinţelor prezentului prezenta Reglementarea tehnică;
„timpul de declanşare a sistemului de frânare” - intervalul de timp de la începutul frânării
până la momentul, în care încetinirea autovehiculului ia valoarea stabilită la verificările în
condiţii rutiere sau până la momentul în care forţa de frânare în testele de pe standuri atinge
valoarea maximă sau are loc blocarea roţii autovehiculului pe rolele standului;
„tipul autovehiculului (şasiului) - autovehiculele (şasiurile) cu caracteristici de proiectare
identice, fixate în descrierea tehnică, fabricate de un singur producător;
„trapă de evacuare” - o gaură in podeaua sau acoperişul autovehiculului, predestinată
pentru a fi utilizată de către pasageri în calitate de ieşire doar în situaţii de avarie;
„trecere” – spaţiu pentru asigurarea accesului pasagerilor de la orice scaun sau rând de
scaune la orice alt scaun sau rând de scaune sau de la orice uşă de serviciu şi orice zonă la orice
culoar de intrare pentru pasagerii în picioare;
„unghi de vizibilitate” – unghi în plan orizontal, ce trece prin centrul sursei de radiaţie, în
limitele căruia semnalul luminos, produs de lumina clipitoare pentru circulaţie, nu este ecranat de
detaliile autovehiculului, pe care este instalat;
„unghiul de reglare a fascicolului de lumină a fazei lungă şi lămpilor de ceaţă ale
autovehiculului” - unghiul dintre planul oblic, care conţine partea orizontală a hotarului
clarobscur al fasciculului de lumină a fazei lungă şi lampaui de ceaţă şi planul orizontal, care
trece prin centrul optic al lampaui;
„uşa de serviciu” – uşa, predestinată pentru intrarea şi ieşirea pasagerilor şi
conducătorului auto;
„uşă automată de serviciu” - uşa de serviciu cu acţionare mecanică, care se deschide fără
utilizarea mijlocelor de comandă de avarie după ce mecanismul de conducere este activat, şi care
se închide automat;
„uşă de urgenţă (siguranţă)” – uşa, predestinată pentru a fi utilizată de către pasageri în
calitate de ieşire în cazuri excepţionale, în special în situaţii de avarie;
„ventilaţie” – asigurarea schimbului de aer în salonul şoferului şi în încăperea pentru
pasageri a autovehiculului;
„viteza autovehiculului” - viteza liniară a centrului masei autovehiculului;
„vizibilitate” – proprietatea constructivă a autovehiculului, ce caracterizează posibilitatea
obiectivă şi condiţiile de percepere de către conducătorul auto a informaţiei vizuale, necesară
pentru conducerea sigură şi eficientă a autovehiculului;.
„vizibilitatea din faţă” - vizibilitatea prin geamurile din faţă şi laterale a salonului
şoferului când direcţia liniei privirii de la locul conducătorului auto este paralelă cu suprafaţa
longitudinală medie a autovehiculului;
„zonă curăţată de jivraj (depuneri de gheaţă)” - zona suprafeţei exterioare a parbrizului
sau a geamului din spate, care are o suprafaţă uscata sau o suprafaţă acoperită cu chiciură topită
sau parţial topită, care poate fi îndepărtată de pe suprafaţa exterioară cu ajutorul ştergătorului de
parbriz (aceasta zona nu include suprafaţa geamului, acoperit cu chiciură uscată netopită);
„zonele invizibile neobservate” – zonele cu vizibilitatea din faţă limitată, creată de
elementele netransparente ale construcţiei cabinei, echipamentului interior şi exterior;

10
 II. Cerinţe pentru siguranţa obiectelor reglementării tehnice

6. Se interzice instalarea pe autovehiculele de categoriile M 1 şi N1, inclusiv

autovehiculele cu capacitatea de trecere majorată (categoria G), a părţilor de construcţie
proeminente, fixate la bara de protecţie sau la alte elemente ale părţii din faţă a autovehiculului,
confecţionate din oţel sau din alte materiale cu caracteristici similare. Această cerinţă nu se
răspândeşte asupra grilajelor de metal cu masa mai mică de 0,5 kg, destinate numai pentru
protecţia lampelor.
7. Nu se admite în componenţa aparatelor de condiţionare a aerului, precum şi a
utilajului frigorific, utilizate în autovehiculele, existenţa substanţelor de distrugere a ozonului şi a
materialelor, lista cărora este aprobată de Guvernul Republicii Moldova.
8. Interfiace (totalitatea elementelor, care asigură posibilitatea interacţiunii utilizatorului
cu sistemele electronice, inclusiv primirea de către utilizator a informaţiei vizuale şi vocale şi
introducerea de către utilizator a comenzilor de administrare), precum şi inscripţiile
informaţionale şi de avertizare de pe autovehicul, evaluarea conformităţii căruia se realizează în
formă de omologare a tipului, se efectuează în limba de stat şi/s-au engleză.
Cerinţa indicată se aplică:
- la autovehiculele (şasiurile), care se referă la tipul, ce anterior n-a trecut evaluarea
conformităţii în Republica Moldova - de la data intrării în vigoare a prezentei Reglementări tehnice;
- pentru toate autovehiculelor (şasiurile), puse în circulaţie – de la 1 ianuarie 2011.
9. Construcţia autovehiculului, ţinându-se cont de categoria şi destinaţia sa, asigură:
1) funcţionarea eficientă a sistemului de frânare;
2) funcţionarea eficientă a sistemului de direcţiei, manevrabilitatea şi stabilitatea;
3) minimizarea efectelor traumatizante asupra oamenilor ce se află în autovehicul şi
posibilitatea evacuării lor în urma accidentului rutier;
4) minimizarea impactului fizic asupra altor participanţi la trafic;
5) securitatea antiincendiară;
6) vizibilitatea spaţiului exterior pentru conducătorul auto;
7) măsurarea, înregistrarea şi limitarea vitezei autovehiculului;
8) securitatea electrică;
9) protecţia autovehiculului împotriva utilizării neautorizate;
10) minimizarea emisiilor substanţelor nocive (poluante), precum şi eficienţa energetică,
care este exprimată în minimizarea consumului de carburanţi de către autovehiculele cu motoare
cu ardere internă şi a consumului energiei electrice de către electromobile;
11) minimizarea zgomotului intern şi extern;
12) rezistenţa la acţiunea surselor externe de iradiere electromagnetică şi compatibilitatea
electromagnetică;
13) starea sigură de sănătate a microclimatului în salonul şoferului conducătorului auto şi
în încăperea pentru pasageri şi minimizarea conţinutului de substanţe nocive în aerul din salonul
şoferului conducătorului auto şi în încăperea pentru pasageri a autovehiculului;
14) numărul necesar şi suficient, amplasarea, caracteristicile şi efectele dispozitivelor
tehnice de iluminat şi sonore de semnalizare;
15) amplasarea necesară şi identificarea mecanismelor de conducere şi a autovehiculelor;
16) respectarea restricţiilor de poziţie şi greutate, determinate de particularităţile reţelei
de drumuri naţionale.
10. Construcţia autovehiculelor de categoriile M2 şi M3 asigură respectarea cerinţelor
specifice pentru securitatea autovehiculelor de pasageri de mare capacitate.
11. Îndeplinirea cerinţelor, prevăzute de punctele 9 şi 10 ale prezentei Reglementări
tehnice, este asigurată de realizarea cerinţelor, conţinute în:
1) anexele nr.2, 3 şi 4 - privind tipurile de autovehicul (şasiuri) puse în circulaţie. În cazul
necorespunderii autovehiculelor restricţiilor de poziţie şi (sau) de greutate stabilite, prevăzute de
anexa nr.4 la prezentei Reglementări tehnice, în omologarea tipului de autovehicul se face
înregistrarea despre necesitatea perfectării unui permis special pentru exploatarea acestuia;

11
 2) Anexa nr.5 - privind autovehiculele puse în circulaţie, inclusiv autovehiculele, puse în
circulaţie din rândul celor furnizate anterior la comanda de stat în scopuri de apărare;
3) Anexa nr.6 privind autovehiculele speciale şi specializate, ţinându-se cont de
destinaţia lor funcţională. În ceea ce priveşte autovehiculele speciale cu capacitate de trecere
majorată pentru gospodăriile rurale şi comunale unele cerinţe specifice prevăzute de anexa nr.2
a prezentei Reglementări tehnice nu se aplică;
4) Anexa nr.7 - privind autovehiculele, ce se află în circulaţie, inclusiv după deservirea
tehnică şi reparaţie, precum şi după introducerea schimbărilor în construcţie.
12. Fiecare autovehicul are un număr individual de identificare. Cerinţele pentru marcare şi
pentru asigurarea posibilităţii de identificare a autovehiculelor (şasiurilor), puse în circulaţie, referite
la acelaşi tip, sunt stabilite în conformitate cu anexa nr.8, iar a autovehiculelor unice puse în
circulaţie - conform anexei nr.5 prezentei Reglementări tehnice.
13. Componentele puse în circulaţie ca piese de înlocuire (de schimb) pentru
autovehiculele ce sunt în exploatare, atunci când sunt instalate pe autovehicul nu afectează
siguranţa acestuia în raport cu starea la momentul punerii în circulaţie.
Lista cerinţelor, corespunderea cărora o asigură îndeplinirea alineatului primului punct
dat, este stabilită în anexa nr.9.
Componente puse în circulaţie ca piese de înlocuire (de schimb), pentru autovehiculele
ce se află în exploatare şi livrate la producţia de asamblare a acestor autovehicul sunt considerate
corespunzătoare cerinţei alineatului primului punct cu adevărat în cazul corespunderii
autovehiculului cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.
14. Cerinţele, înaintate componentelor, care sunt piese înlocuibile (de schimb) la
autovehiculele, producţia cărora a fost sistată, rămân la nivelul, care era în vigoare la momentul
finalizării producţiei unor asemenea autovehiculele.

III. Evaluarea conformităţii

1. Evaluarea conformităţii tipurilor autovehiculelor (şasiuri) înainte de admiterea lor în

circulaţie

15. Evaluarea conformităţii tipurilor autovehiculelor (şasiuri) se efectuează înainte de

admiterea lor în circulaţie şi se realizează sub formă de omologare a tipului. Subdivizarea
autovehiculelor în tipuri şi modificări în scopul evaluării conformităţii se efectuează conform
anexei nr.10.
Scopul evaluării conformităţii este constatarea faptului, că mostrele autovehiculelor
(şasiului), prezentate de solicitantul, referitoare la tipul declarat pentru efectuarea evaluării
conformităţii, corespunde cerinţelor stabilite de secţeunea II prezentei Reglementări tehnice şi la
fabricarea lor există condiţiile necesare care asigură conformitatea autovehiculelor (şasiurilor)
fabricate cerinţelor stabilite la efectuarea evaluării conformităţii.
Evaluarea conformităţii tipurilor de şasiuri, fabricate pe teritoriul Republica Moldova, se
efectuează în cazul, când se prevede distribuirea ulterioară a responsabilităţilor pentru
respectarea unor cerinţe aparte în ansamblu în baza contractului dintre ei. În cazul în care o astfel
de distribuire a responsabilităţii nu se prevede, responsabilitatea pentru respectarea cerinţelor
prezentei Reglementări tehnice se pune în sarcina producătorului de autovehicul în ansambl.
Evaluarea conformităţii tipurilor de şasiuri, importate pe teritoriul Republicii Moldova, se
efectuează indiferent de scopurile utilizării lor ulterioare.
16. Evaluarea conformităţii în formă de omologare a tipului se efectuează de către
organismul unic de certificare, împuternicit de către organul de specialitate al administraţiei
publice centrale, care are acorduri de cooperare, încheiate cu laboratoarele de încercări şi care
efectuează încercările potrivit complexului de reguli CEE/ONU în conformitate cu anexa nr.2 a
prezentei Reglementări tehnice. Necesitatea acestor acorduri trebuie să fie stabilită în procedurile
de certificare.
17. Evaluarea conformităţii în formă de omologarea tipului se efectuează în felul următor:

12
 1) la organismul de certificare se depune cererea, în care se indică denumirea
solicitantului, rechizitele lui, tipul autovehiculului, informaţiile cu privire la omologarea
anterioară a tipului autovehiculului (mai departe - cerere). La cerere se anexează documentele
din listă conform anexei nr.11;
2) organismul de certificare examinează în termen de 15 zile documentele, prezentate de
solicitant, adoptă hotărârea şi încheie cu solicitantul un contract de executare a lucrărilor privind
evaluarea conformităţii.
Organismul de certificare perfectiază programul de încercări, care este prezentat de către
solicitant laboratorului de încercări acreditat;
3) în laboratorul de încercări, acreditat în ordinea stabilită (în continuare - laborator de
încercări acreditat), se efectuează:
- identificarea modelelor de autovehicul (şasiuri) prezentate;
- încercările lor;
- se întocmesc procese-verbale, cu anexarea descrierei tehnice, întocmită de producător
pentru obţnerea certificatului de evaluare;
4) organismul de certificare verifică cererea şi documentele anexate, care confirmă
îndeplinirea cerinţelor, prevăzute în secţiunea II a prezentei Reglementări tehnice referitor la
tipurile de autovehicul (şasiuri). Lipsa documentelor, care atestă conformitatea produselor oricărei
dintre aceste cerinţe în ceea ce priveşte acest produs, nu împiedică posibilitatea depunerii cererii şi
se ia în considerare de organismul de certificare la primirea deciziei;
5) organismul de certificare eliberează certificate de conformitate a autovehiculului cu
unele cerinţe specifice, prevăzute de anexele nr. 2, 3, 6 şi 9 la prezenta Reglementarea tehnică;
6) organismul de certificare confirmă documentar aplicarea de către producătorul de
autovehicul a metodelor de producţie şi control, care permit a asigura conformitatea produselor,
predestinate pentru punerea în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova, cu cerinţele prezentei
Reglementări tehnice;
7) organismul de certificare întocmeşte o concluzie despre posibilitatea perfectării
omologării tipului autovehiculului (şasiului) în baza îndeplinirii subpunctelor 3 - 5 din punctul
dat;
8) organismul de certificare perfectează omologarea tipului a autovehiculului (şasiului);
9) organul central de specialitate al administraţiei publice examinează şi aprobă
omologarea tipului autovehiculului (şasiului);
10) organismul de certificare efectuează controlul corespunderii autovehiculelor
cerinţelor prezentei Reglementări tehnice în perioada valabilităţii omologării tipului
autovehiculului (şasiului).
18. În calitate de solicitant pentru efectuarea omologării tipului autovehiculelor
(şasiurilor), fabricate în Republica Moldova, poate fi producătorul, înregistrat în conformitate cu
legislaţia în vgoare, fiind rezidentul ei, căruia în ordinea stabilită i s-a atribuit codul internaţional
de identificare al producătorului de autovehicul, sau reprezentatul producătorului, care
acţionează din numele acestuia.
Solicitant pentru efectuarea omologării tipului autovehiculelor (şasiurilor) importate în
Republica Moldova poate fi doar reprezentantul producătorului străin, care îndeplineşte criteriile
prevăzute în punctul 20 al prezentei Reglementări tehnice.
19. Condiţia obligatorie pentru omologarea tipului autovehiculului (şasiului) în baza
rezultatelor evaluării conformităţii în formă de omologare a tipului este existenţa la producătorul
a autovehiculului a:
- sistemului de măsuri organizatorice şi tehnice la etapele de proiectare, fabricare, control,
încercări şi modernizare a producţiei în scopul identificării şi confirmării caracteristicilor de
producţie sau parametrilor procesului de producţie, care influenţează asupra siguranţei producţiei
şi (sau) conformităţii producţiei cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;
- planurilor de efectuare a verificărilor şi încercărilor periodice a autovehiculelor
(şasiurilor) produse în serie pentru confirmarea corespunderii lor cu cerinţele prezentei
Reglementări tehnice;

13
 - bazei de date, în care se înregistrează rezultatele verificărilor şi încercărilor şi care este
accesibilă pentru organismul de certificare;
- procedurilor de recuperare a conformităţii autovehiculelor (şasiurilor) puse în circulaţie şi,
în caz de necesitate, a celor ce se află în exploatare, cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice în
cazul depistării unor neconcordanţe, descoperite în timpul verificărilor sau încercărilor;
- prescripţiilor, ce se referă la exploatarea autovehiculelor, precum şi la pregătirea de
vânzare, deservirea tehnică şi reparaţii.
În cazul când la fabricarea autovehiculului a fost folosită producţia de la alţi producători,
responsabilităţile fiecărui producător, legate de asigurarea condiţiilor indicate mai sus pot fi
împărţite între ei în baza contractului (protocolului) despre obligaţiile reciproce. În absenţa unui
astfel de contract (protocol), aceste responsabilităţi sunt atribuite producătorul final.
20. Producătorul, care nu este rezidentul al Republicii Moldova, trebuie să aibă un singur
reprezentant în Republica Moldova, care poate fi o persoană juridică, înregistrată în conformitate
cu legislaţia în vgoare, fiind rezident al ei.
Reprezentantul producătorului asigură punerea în circulaţie în Republica Moldova a
producţiei, ce corespunde cerinţelor prezentei Reglementări tehnice.
Reprezentantul producătorului de autovehicul se menţionează în omologarea tipului
autovehiculului şi omologarea tipului şasiului.
În cazul suspendării mandatului reprezentantului producătorului se suspendă acţiunea
documentelor, ce confirmă corespunderea cerinţelor prezentei Reglementări tehnice, în care este
menţionat reprezentantul producătorului, care şi-a suspendat mandatul.
21. Organismul de certificare îi oferă solicitantului toate informaţiile referitoare la
regulile, procedurile şi cerinţele, legate de evaluarea conformităţii.
22. Organismul de certificare va expedia solicitantului decizia, prevăzută de subpunctul 2
a punctului 17 prezentei Reglementări tehnice, în care se reflectă:
1) suficienţa documentelor, prezentate pentru evaluarea conformităţii cu cerinţele
prezentei Reglementări tehnice.
2) posibilitatea de a recunoaşte documentele prezentate de solicitant;
3) necesitatea efectuării încercărilor în vederea obţinerii materialelor probatorii, ce
lipsesc.
4) necesitatea şi termenii de efectuare a verificării condiţiilor de producţie.
23. După examinarea documentelor prevăzute de anexa nr.11 la prezenta Reglementare
tehnică, cu condiţia ca rezultatele analizei de producţie să fie pozitive, organismul de certificare
întocmeşte un certificat de conformitate al tipului de autovehicul (şasiu) cu unele cerinţe
speciale, prevăzute de anexa nr.2 la prezenta Reglementare tehnică.
La omologarea tipului autovehiculului (şasiului) se introduc numerele certificatelor
indicate.
24. În cazul recunoaşterii de către organismul de certificare a insuficienţei documentelor
prezentate în conformitate cu subpunctul 2 al punctului 17 din prezenta Reglementare tehnică, care
confirmă corespunderea tipului de autovehicul în ansamblu sau a unor modificări ale sale cu cerinţele,
prevăzute de anexele nr.2, 3 şi 6 la prezenta Reglementare tehnică, solicitantul trebuie să prezinte în
laboratorul de încercări acreditat obiectele încercărilor şi informaţia tehnică suplimentară sub formă de
descrieri tehnice detaliate a tipului de autovehicul (şasiu).
25. Laboratorul de încercări, în baza deciziei organismului de certificare efectuează
expertiza descrierilor tehnice, prezentate de solicitant, identificarea modelelor de autovehicul şi
încercarea acestora, întocmeşte acte de încercare, organizează înregistrarea şi evidenţa lor.
Încercările se efectuează în conformitate cu prevederile prezentei Reglementări tehnice sau
standardele naţionale, incluse în lista standardelor naţionale, aprobate de Guvernul Republicii
Moldova, care conţin normele şi metodele încercărilor şi măsurărilor, inclusiv normele de selectare a
modelelor necesare pentru aplicarea şi executarea prezentei Reglementări tehnice.
Efectuarea încercărilor în laboratoarele de încercare, situate în alte state, se admite cu
participarea reprezentanţilori laboratorului de încercări acreditat, cu acordul organismului de
certificare. Totodată, la procesul-verbal de încercare, întocmit după formularul serviciului tehnic
şi semnat de persoanele responsabile, se aplică certificatul sistemului de management al calităţii
14
laboratorului de încercare pentru conformitatea cu cerinţele standardului conform modelului ISO
9001 şi documentele, care denotă certificarea (verificarea) metrologică a echipamentului, pe
care s-a efectuat încercarea.
La includerea în solicitare a unei serii de modificări ale autovehiculului (şasiului)
încercările se efectuează referitor la modificările autovehiculului, de regulă, cu cei mai slabi
indici aşteptaţi.
Selectarea şi pregătirea modelelor a autovehiculelor, predestinate pentru efectuarea
încercărilor, se efectuează de către solicitant.
După finalizarea încercărilor probele sunt returnate solicitantului.
Laboratorul de încercări acreditat, în urma rezultatelor încercărilor perfectează un proces-
verbal general de încercare şi îl expediază în organismul de certificare. Procesele-verbale ale
încercărilor certificate se păstrează în laboratorul de încercare cel puţin 5 ani.
26. Organismul de certificare efectuează analiza stării de producere conform
anexei nr.12 pentru a confirma disponibilitatea metodelor de producere şi control, care permit a
asigura conformitatea produselor fabricate în serie cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.
În calitate de dovadă, care confirmă disponibilitatea condiţiilor de producere, ce asigură
fabricarea produselor cu caracteristici şi indicatori stabili, corespunzători cerinţelor prezentei
Reglementări tehnice, pot fi examinate:
- actul organismului de certificare despre rezultatele verificării condiţiilor de producere;
- certificatul de conformitate a sistemului de management al calităţii privind fabricarea
producţiei, ca obiect al evaluării conformităţii;
- documentele ce confirmă conformitatea producţiei cu cerinţele din Apendicele 2 la
Acordul despre omologarea prescripţiilor tehnice uniforme pentru autovehiculele, echipamentele
şi componentele, care pot fi instalate şi (sau) folosite la autovehiculele şi despre condiţiile
recunoaşterii reciproce a omologărilor oficiale, acordate în baza acestor prescripţii, încheiat la
Geneva la 20 martie anul 1958;
- descrierea, pregătită de solicitant, a condiţiilor de producţie, prevăzută de anexa nr.12 la
prezenta Reglementarea tehnică.
În baza analizei documentelor prezentate de către solicitant organismul de certificare
adoptă decizia cu privire la necesitatea efectuării verificării condiţiilor de producere. Despre
ordinea şi termenii de verificare organismul de certificare informează solicitantul.
Dacă producătorul are un sistem de management al calităţii, certificat privind conformitatea
cu cerinţele standardelor ISO 9001, verificarea condiţiilor de producţie poate să nu se efectueze.
Verificarea condiţiilor de producţie a autovehiculelor (şasiurilor), producătorii cărora nu
sunt înregistraţi în ţările - membre ale Acordului despre omologarea prescripţiilor tehnice
uniforme pentru autovehiculele, echipamentele şi componentele, care pot fi instalate şi (sau)
folosite la autovehiculele şi despre condiţiile recunoaşterii reciproce a omologărilor oficiale,
acordate în baza acestor prescripţii, încheiat la Geneva la 20 martie anul 1958, este obligatorie.
Rezultatele analizei stării de producere sunt prezentate în concluzie.
27. La evaluarea conformităţii autovehiculului (şasiul), ce se referă la tipul de autovehicul
(şasiu), care anterior n-a fost evaluat privind conformitatea în Republica Moldova, pot fi aplicate
procedurile, prevăzute în punctul 28 din prezenta Reglementarea tehnică.
28. Referitor la unele cerinţe aparte, prevăzute de anexa nr.2 la prezenta Reglementarea
tehnică, iar în cazul autovehiculelor speciale şi specializate-de anexa nr.6, în calitate de
materiale probatorii pot fi prezentate rezultatele încercărilor şi măsurărilor, efectuate independent
de către producător în procesul fabricării autovehiculelor (şasiurilor). Se admite a nu prezenta
modelul autovehiculului pentru identificare.
În privinţa autovehiculelor din categoriile M2 şi M3 se permite efectuarea încercărilor şi
măsurărilor numai cu participarea unui laborator de încercări independent de producător.
Efectuarea încercărilor şi măsurărilor trebuie să se realizeze în conformitate cu prezenta
Reglementarea tehnică sau standardele naţionale, incluse în lista standardelor naţionale, aprobată
de Guvernul Republicii Moldova, care conţin normele şi metodele cercetărilor (încercărilor) si
măsurărilor, inclusiv normele de selectare a modelelor, necesare pentru aplicarea şi executarea
prezentei Reglementari tehnice.
15
 Solicitantul este în drept a invita pentru participarea la efectuarea încercărilor şi
măsurărilor, indicate în alineatul întâi a prezentului punct, reprezentanţii organismului de
certificare şi (sau), laboratorul de încercări acreditat.
Organismul de certificare are dreptul să expedieze procesele verbale ale încercărilor şi
măsurărilor, prezentate de solicitant, în laboratorul de încercări acreditat pentru efectuarea
expertizei tehnice.
Procesele verbale ale încercărilor şi măsurărilor, menţionate în acest punct, se examinează în
calitate de material probatoriu la evaluarea conformităţii pentru perfectarea omologării tipului
autovehiculului (şasiului), cu termenul de validitate până la un an sau la o partidă mică de
autovehicul e (şasiu) fără limitarea termenului de valabilitate a omologării tipului autovehiculului
(şasiului).
Rezultatele încercărilor şi măsurătorilor, specificate în primul alineat al acestui punct, pot
fi prezentate de producătorii, care întrunesc următoarele condiţii:
înregistrarea pe teritoriul ţării, care este parte contractantă la Acorduldespre omologarea
prescripţiilor tehnice uniforme pentru autovehiculele, echipamentele şi componentele, care pot fi
instalate şi (sau) folosite la autovehiculele şi despre condiţiile recunoaşterii reciproce a omologărilor
oficiale, acordate în baza acestor prescripţii, încheiat la Geneva la 20 martie anul 1958 ;
- disponibilitatea sistemului de management al calităţii, certificat privind conformitatea
cu cerinţele standardelor ISO 9001 ;
- coordonarea cu organismul de certificare a planului de efectuare a încercărilor de
control în scopul confirmării conformităţii autovehiculelor produse în serie.
Omologarea tipului autovehiculului, perfectată pentru o partidă mică de autovehiculele, în
cazul schimbării cerinţelor prevăzute în anexa nr.2, trebuie reperfectată.
Procedura de evaluare a conformităţii tipului autovehiculului, specificată în acest punct,
se utilizează numai o singură dată.
29. La evaluarea conformităţii tipurilor autovehiculelor, fabricate în regim de asamblare
industrială, în calitate de materiale probatorii se admite prezentarea omologării tipului
autovehiculului (şasiului) a autovehiculelor (şasiurilor) – analoage, fabricate în condiţiile altei
producţii, cu condiţia prezentării documentelor, ce confirmă acordul producătorului
autovehiculelor (şasiuri) – analoage.
Organismul de certificare în funcţie de gradul de conformitate a procesului tehnologic,
adoptat la uzina de asamblare, şi de tehnologia fabricării, folosita de producătorul a
autovehiculelor-analoage, este în drept să solicite dovezi suplimentare, pentru confirmarea
conformităţii cu cerinţele stabilite de prezenta Reglementarea tehnică şi bazate pe rezultatele
încercărilor de control a autovehiculelor, evaluarea conformităţii cărora a fost anterior efectuată
în condiţiile altei producţii. Astfel de încercări pot fi realizate de reprezentanţii organismului de
certificare sau a laboratorului de încercări acreditat, la producătorii a autovehiculelor, care sunt
fabricate în regim de asamblare industrială.
Termenul de validitate omologării tipului autovehiculelor primare, perfecţionată pentru
autovehiculele fabricate în regim de asamblare industrială, este de 1 an.
În termenul indicat trebuie să fie prezentate materialele probatorii, care să ateste
conformitatea autovehiculelor, fabricate în regim de asamblare industrială, cu cerinţele prezentei
Reglementari tehnice.
30. La evaluarea conformităţii tipurilor autovehiculelor, livrate la comanda de stat în
scopuri de apărare, în calitate de materiale probatorii sunt prezentate rezultatele încercărilor şi
măsurărilor, efectuate independent de către producător în procesul de proiectare a
autovehiculului, sau rezultatele încercărilor de recepţie (de stat), efectuate în laboratorul de
încercări acreditat.
31. La evaluarea conformităţii autovehiculelor, fabricate pe baza sau pe şasiul altor
autovehicul e, solicitantul prezintă materiale probatorii, care confirmă respectarea restricţiilor,
stabilite de către producătorul autovehiculului de bază (şasiu) cu privire la finalizarea
construcţiei lui.
32. La evaluarea conformităţii tipurilor autovehiculelor, fabricate pe baza sau pe şasiul altor
autovehiculele, evaluate anterior privind conformitatea în forma omologării tipului autovehiculului
16
(şasiului), solicitantul poate prezenta documentele pentru a dovedi că între producătorul
autovehiculelor lor şi producătorul autovehiculelor (şasiurilor) de bază (chassis) este delimitată
responsabilitatea pentru asigurarea siguranţei autovehiculelor menţionate. În acest caz, organismul
de certificare utilizează omologarea tipului autovehiculului (şasiului), eliberate pentru
autovehiculele (şasiurile) de bază ca materiale probatorii privind cerinţele faţă siguranţa
autovehiculelor, responsabilitatea pentru respectarea cărora este asigurată de producătorul lor.
33. Conform rezultatelor studierii tuturor materialelor probatorii necesare, organismul de
certificare întocmeşte un aviz despre posibilitatea înregistrării sau despre refuzul privind
înregistrarea omologării tipului autovehiculului (şasiului), care conţine o argumentare motivată a
suficienţei materialelor probatorii prezentate pentru evaluarea conformităţii tipului
autovehiculului (şasiu), precum şi un aviz despre posibilitatea extinderii rezultatelor încercărilor
efectuate asupra modificărilor autovehiculelor (şasiurilor), incluse în cerere.
În baza avizului despre posibilitatea perfectării omologării tipului autovehiculului
(şasiului), organismul de certificare perfectează omologarea tipului autovehiculului (şasiului).
34. Forma de omologării tipului autovehiculului este prevăzută în anexa nr.13 la prezenta
Reglementarea tehnică. Forma omologării tipului şasiului este prevăzută în anexa nr.14 la
prezenta Reglementarea tehnică.
În omologarea tipului autovehiculului (şasiului), perfectată pentru o partidă mică, pot fi
incluse numerele de identificare a autovehiculelor (şasiurilor).
În lipsa posibilităţii de identificare a autovehiculelor (şasiurilor) din partidele mici,
omologarea tipului autovehiculului (şasiului), perfectată pentru această partidă mică, nu i se
eliberează solicitantului şi rămâne la păstrare în organismul de certificare. Organismul de
certificare ţine evidenţa numărului autovehiculelor (şasiurilor) produse (importate), şi în baza
adresării solicitantului îi eliberează copiile certificate ale omologării tipului autovehiculului
(şasiului), în care se indică numerele de identificare a autovehiculelor (şasiurilor).
În cazul în care omologarea tipului şasiului a fost eliberată fără evaluarea conformităţii
privind eficienţa sistemelor de frânare, direcţiei, cantităţii, locului amplasării, caracteristicilor şi
funcţionării dispozitivelor tehnice de iluminare şi de semnalizare sonoră, în omologarea tipului
şasiului se introduce înregistrarea despre interdicţia deplasării şasiului de acest tip de sine stătător.
La omologarea tipului şasiului autovehiculului de categoriile N 2 şi N3, echipat cu salonul
şoferului cu motor, se introduce înregistrarea despre posibilităţile deplasării unui asemenea şasiu
de sine stătător pe drumurile publice.
35. Omologarea tipului autovehiculului şi omologarea tipului şasiului pot fi perfectate
pe un termen de maximum 3 ani, dacă punctele 28 şi 29 nu prevăd altceva. Certificatele de
conformitate cu unele cerinţe aparte, indicate în lista, prevăzută în anexa nr.2, iar în cazul
autovehiculelor speciale şi specializate-în privinţa cerinţelor aprobate, ţinându-se cont de
destinaţia unor asemenea autovehicule, prevăzute în anexa nr.6, pot fi perfectate pe un termen nu
mai mare de 4 ani.
36. Termenul de valabilitate a omologării tipului autovehiculului pentru autovehiculele
fabricate cu folosirea autovehiculelor (şasiurilor) de bază puse în circulaţie şi care au omologarea
tipului autovehiculului (şasiului), nu poate depăşi un an de la data intrării în vigoare a cerinţelor,
prevăzute de anexa nr.2 la prezenta Reglementarea tehnică.
37. Organismul de certificare prezintă omologarea tipului autovehiculului (şasiului)
organului central de specialitate al administraţiei publice care într-un termen de 10 zile verifică
corectitudinea şi justeţea perfectării omologării tipului autovehiculului (şasiului). În cazul
depistării încălcărilor omologarea tipului autovehiculului (şasiului) se înapoiază organismului de
certificare.
38. Organul central de specialitate al administraţiei publice efectuează înregistrarea şi ţine
registrul omologărilor tipului autovehiculului şi omologărilor tipului şasiului.
39. Organismul de certificare eliberează solicitantului omologarea tipului autovehiculului
(şasiului) .
Documentaţia, care se referă la perfectarea omologării tipului autovehiculului (şasiului)
trebuie să se păstreze în organismul de certificare nu mai puţin de 5 ani de la data perfectării
omologării tipului autovehiculului (şasiului).
17
 40. Organismul de certificare efectuează controlul conformităţii obiectelor, referitor la care s-
a efectuat evaluarea conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice, la etapa de producere.
La indicaţia organismului de certificare şi în ordinea stabilită de el la efectuarea
controlului participă laboratorul de încercări acreditat, care desfăşoară încercările de control ale
producţiei, menţionată în primul alineat al acestui punct.
41. Controlul poate fi planificat şi neplanificat.
Periodicitatea efectuării controlului planificat pentru fiecare tip de autovehicul se
stabileşte nu mai des decât 1 dată în 2 ani.
Controlul neplanificat se efectuează în cazurile, în care organismul de certificare sau
organul central de specialitate al administraţiei publice primeşte:
- avizul organelor controlului (supravegherii) de stat despre faptele relevate de încălcare
a cerinţelor Reglementări tehnice;
- adresarea organului competent privind rezultatele examinării cauzelor şi condiţiilor de
apariţie a accidentelor rutiere, rezultatelor generalizării datelor de efectuare a reviziilor tehnice
de stat;
- informaţii, bazate pe date concrete despre neconformitatea producţiei cu cerinţele
Reglementări tehnice şi cu documentele, care confirmă conformitatea cu cerinţele Reglementări
tehnice;
- informaţii despre schimbările esenţiale ale structurii organizatorice a producătorului sau
a condiţiilor de fabricare a producţiei.
42. În procesul de control poate fi analizată desfăşurarea încercărilor de control a
autovehiculelor cu fixarea substituirei componentelor cu durata de funcţionare limitată şi
evaluarea periodică a parametrilor de proiectare în procesul exploatării.
43. Controlul se realizează conform planului elaborat de verificare a anumitor tipuri de
producţie, aprobat de organismul de certificare.
În cazul în care producătorul prevede efectuarea unui şir de operaţiuni tehnologice (de
exemplu, cu privire la completarea suplimentară sau marcarea producţiei), în organizaţiile
antrenate de el, controlul corespunzător poate fi efectuat în aceste organizaţii.
44. Producătorul şi solicitantul (în cazul în care el nu este producător) asigură condiţiile
necesare pentru efectuarea controlului, inclusiv accesul nestingherit al inspectorilor la obiectele
de control conform planului de control, precum şi le prezintă documentaţia solicitată.
Eschivarea producătorului de la îndeplinirea prezentului punct poate servi drept temei
pentru decizia organismului de certificare despre încetarea valabilităţii (anularea) documentelor,
care certifică conformitatea cu cerinţele Reglementării tehnice.
45. Producătorul participă la efectuarea controlului obiectelor de evaluare a conformităţii
în organizaţiile, antrenate de el pentru efectuarea operaţiilor tehnologice, precum şi la
producătorii de componente, în cazul în care organul de certificare a luat decizia despre
necesitatea verificării condiţiilor de producţie în aceste organizaţii.
46. În cadrul controlului se analizează:
1) rezultatele controlului (supravegherii) de stat al produselor puse în circulaţie;
2) rezultatele acţiunilor de corecţie efectuate, elaborate de către producător în baza
rezultatelor verificărilor anterioare ale condiţiilor de producţie sau controlului;
3) rezultatele evaluării conformităţii produselor în cazul includerii în proiectarea lor a
modificărilor, care influenţează asupra parametrilor de securitate;
4) datele de identificare a modelelor de producţie pentru conformitatea cu descrierea
tehnică aprobată;
5) volumul şi rezultatele încercărilor, efectuate pentru confirmarea conformităţii
produselor cu cerinţele Reglementării tehnice.
6) rezultatele încercărilor pentru confirmarea menţinerii parametrilor în procesul
exploatării, verificaţi la evaluarea conformităţii;
7) rezultatele controlului calităţii producţiei la etapele procesului tehnologic, care
determină conformitatea acesteia cu cerinţele Reglementării tehnice ;
8) informaţii despre reclamaţiile în privinţa calităţii produselor, inclusiv datele despre
refuzuri şi defecţiunile, rezultate în urma deservirii tehnice şi reparaţiei.
18
 47. În cadrul controlului se efectuează identificarea producţiei.
Identificarea constă în stabilirea identităţii marcajului de uzină, disponibil pe autovehicul
şi componentele sale, şi a datelor, conţinute în omologarea de tip a autovehiculului (omologarea
de tip a şasiului), precum şi a datelor produselor, prezentate de producător sau de reprezentantul
acestuia nemijlocit pentru identificare.
Identificarea produselor în scopuri de control poate fi efectuată atât la producător, cât şi
în întreprinderile comerciale.
Identificarea autovehiculului(şasiului) se efectuează fără demontarea lui.
48. La efectuarea controlului pot fi selectate aleatoriu modelele pentru testarea în
laboratorul producătorului sau un laboratorul de încercări acreditat.
Încercărilor, de regulă, sunt supuse modificările, cu cele mai rele rezultate aşteptate ale
încercărilor.
49. Dacă, conform rezultatelor de identificare, produsele sunt evaluate ca
necorespunzătoare tipurilor, care au fost supuse procedurii de evaluare a conformităţii, sau (în
baza încercărilor efectuate în cadrul controlului), ca necorespunzătoare cerinţelor Reglementării
tehnice, faptele stabilite de necorespundere se documentează, iar producătorului i se eliberează o
prescripţie despre înlăturarea necorespunderilor identificate.
50. Rezultatele controlului se perfectează printr-un act.
Rezultatele controlului sunt recunoscute pozitive, dacă se stabileşte că:
- produsele corespund tipurilor, care au fost supuse procedurii de evaluare a
conformităţii;
- au fost prezentate documentele corespunzătoare (înregistrările controlului tehnic,
rezultatele încercărilor de control, etc.), care confirmă conformitatea stabilă a produselor cu
cerinţele Reglementării tehnice.
Rezultatele pozitive ale controlului produselor servesc drept temelie pentru păstrarea
termenului de validitate (iar în cazul autovehiculelor de asemenea şi pentru prelungirea) a
documentelor, care confirmă conformitatea cu cerinţele Reglementării tehnice.
Rezultatele controlului sunt recunoscute negative, în cazul în care se stabileşte că:
- nu s-au înlăturat necorespunderile omologării tipului autovehiculului (omologării
tipului şasiului) sau a certificatelor de conformitate la componentele, identificate în timpul
verificărilor anterioare a condiţiilor de producţie sau controlului, precum şi în cazul când
acţiunile de corecţie n-au dat rezultatul necesar.
- fără coordonarea cu organismul de certificare în documentaţia tehnică (de proiectare,
tehnologică, de exploatare), sau în proiectarea produselor au fost introduse modificări, care au
dus la necorespunderea ei cu tipurile, care au fost supuse evaluării conformităţii;
- au fost relevate faptele, care denotă utilizarea de către producător a componentelor, ce
n-au fost supuse confirmării conformităţii în ordinea, prevăzută de punctele 81-93 ale prezentei
Reglementări tehnice;
- nu s-au efectuat în volumul necesar încercările de control.
În cazul necesităţii efectuării acţiunilor de corectare actul trebuie să conţină
recomandările corespunzătoare.
Rezultatele negative ale controlului sau refuzul producătorului de a-l efectua pot fi un
temei de anulare de către organul de certificare a validităţii documentelor, care confirmă
conformitatea cu cerinţele prezentei Reglementari tehnice.
51. În baza rezultatelor controlului producătorul elaborează un plan de măsuri corective
necesare pentru a înlătura neconcordanţele identificate cu termeni concreţi de realizare a lui şi în
termen de 10 zile de la data înmânării producătorului actului perfectat, prezintă un astfel de plan
în organismul de certificare.
Organismul de certificare examinează planul prezentat şi în caz de necesitate expediază
producătorului observaţiile sale, precum şi stabileşte procedura de verificare a îndeplinirii
acestor măsuri.
La expirarea termenilor stabiliţi de comun acord cu organismul de certificare în planul
măsurilor corective necesare pentru a elimina neconcordanţele, producătorul prezintă un
certificat despre acţiunile corective şi preventive efectuate cu evaluarea rezultatelor lor.
19
 52. În cazul primirii de către organismul de certificare a rezultatelor negative ale
controlului, precum şi în cazul primirii altor informaţii despre neconformitatea produselor cu
cerinţele prezentei Reglementari tehnice, organismul de certificare, care a perfectat omologarea
tipului autovehiculului(omologarea tipului şasiului) sau certificatul de conformitate, trebuie în
termenul de 30 de zile să expedieze producătorului şi reprezentantului producătorului o
notificare oficială în scris, care va conţine cererea despre omologarea măsurilor necesare de
restabilire a conformităţii şi unele recomandări, inclusiv recomandări referitoare la retragerea
produsului.
La primirea notificării menţionate producătorul trebuie să expedieze în termen de 10 zile
organismului de certificare informaţia despre măsurile luate pentru a restabili conformitatea,
inclusiv un program de acţiuni corective.
Organismul de certificare trebuie în termen de 10 zile să examineze şi să coordoneze
programul de acţiuni corective, propus de producător, şi să asigure controlul pentru îndeplinirea lui.
53. În cazul în care organismul de certificare recunoaşte măsurile luate insuficiente,
atunci peste 30 de zile după expedierea notificării oficiale în scris producătorului şi
reprezentantului producătorului, organismul de certificare suspendă sau încetează valabilitatea
certificatelor perfectate de conformitate cu cerinţele tehnice ale prezentei Reglementări tehnice,
despre care informează neîntârziat producătorul şi reprezentantul producătorului, Organul central
de specialitate al administraţiei publice şi organele de control (supraveghere) de stat.
Organul central de specialitate al administraţiei publice în baza deciziei organismului de
certificare despre încetarea valabilităţii certificatelor de conformitate anulează omologarea tipului
autovehiculului (omologarea tipului şasiului), despre care notifică organismul de certificare.
Despre încetarea valabilităţii omologării tipului autovehiculului (şasiului), organismul de
certificare în termen de o săptămână notifică producătorul şi reprezentantul producătorului,
precum şi organele de control (supraveghere) de stat, perfectând şi expediindu-le o notificare de
anulare a documentului care certifică conformitatea cu Reglementarea tehnică privind siguranţa
autovehiculelor, după forma, prevăzută în anexa nr.17 la prezenta Reglementarea tehnică.
Informaţia despre perfectarea notificării privind încetarea valabilităţii (anularea)
documentului, care certifică conformitatea cu Reglementarea tehnică privind siguranţa
autovehiculelor, se publică în ediţiile oficiale.
Organul central de specialitate al administraţiei publice efectuează înregistrarea şi ţine
registrul notificărilor despre încetarea valabilităţii (anularea) documentului, care atestă
conformitatea cu Reglementarea tehnică privind siguranţa autovehiculelor.
54. Evaluarea conformităţii în formă de omologare tipului p în cazul încetării valabilităţii
omologării tipului autovehiculului (şasiului) eliberate anterior, se efectuează în bază generală în
modul prevăzut de prezenta Reglementarea tehnică.
55. Titularul omologării tipului autovehiculului (şasiului) în perioada validităţii ei este
obligat să informeze organismul de certificare cu privire la orice modificări planificate în domeniul
proiectării autoautovehiculelor (şasiurilor), pentru care omologările tipului autovehiculului
(şasiului) sunt în vigoare, şi care modifică informaţiile, prevăzute în descrierea tehnică şi (sau) în
oricare dintre descrierile tehnice ale tipului de autovehicul privind unele cerinţe, prevăzute în
anexa nr.2 la prezenta Reglementarea tehnică.
Titularul omologării tipului autovehiculului (şasiului) poate prezenta, de asemenea,
materiale probatorii, care ar certifica conformitatea autovehiculului cu modificările introduse în
proiectarea sa cu cerinţele prezentei Reglementaritehnice.
Pe baza evaluării acestor modificări, organismul de certificare ia decizia despre
posibilitatea păstrării validităţii (acţiunii) omologărilor tipului autovehiculului (şasiului)
eliberate privind autovehiculele (şasiurile) cu modificările introduse. Despre decizia sa
organismul de certificare informează titularul omologării tipului autovehiculului (şasiului), care,
în caz de necesitate, depune cererea pentru evaluarea conformităţii produselor cu modificările
introduse în construcţia lor.
Decizia despre necesitatea identificării modelelor în cazul extinderii validităţii omologării
tipului autovehiculului (şasiului) asupra modificării tipului de autovehicul (şasiu) cu schimbările
incluse în construcţia lui este adoptată de organismul de certificare.
20
 56. Cererea de extindere a omologării tipului autovehiculului (şasiului) se depune la
organismul de certificare, care i-a perfectat versiunea iniţială. Solicitantul prezintă în organismul
de certificare cererea şi noile versiuni ale documentelor, depuse anterior în organismul de
certificare, care reflectă schimbările apărute.
57. În cazul când rezultatul examinării tuturor materialelor probatorii prezentate este
pozitiv, organismul de certificare pregăteşte concluzia, care conţine argumentarea motivată a
suficienţei materialelor probatorii pentru extinderea validităţii omologării tipului autovehiculului
(şasiului), în baza căreia perfectează o nouă versiune a documentului.
În numărul de înregistrare al documentului este introdus codul de extindere în modul
prevăzut de organul central de specialitate al administraţiei publice. Data expirării termenului de
validitate a noii versiunii a documentului poate fi diferită de data expirării versiunii anterioare,
dar termenul de validitate a documentului nu poate depăşi 3 ani.
De la data începerii acţiunii versiunii noi a documentului cu cod de extindere, versiunea
anterioară a documentului se anulează.
58. Introducerea rectificărilor în omologarea tipului autovehiculului (şasiului) la
depistarea inexactităţilor în perfectarea acesteia se efectuează la iniţiativa organismului de
certificare, care a perfectat documentul iniţial sau la cererea titularului omologării tipului
autovehiculului (şasiului) în modul prevăzut de punctele 56 şi 57 ale prezentei Reglementari
tehnice.
La perfectarea versiunii noi a documentului în numărul lui de înregistrare se introduce
codul de rectificare în modul prevăzut de organul central de specialitate al administraţiei publice.
De la data începerii acţiunii versiunii noi a documentului cu cod de rectificare, versiunea
anterioară a documentului se anulează.
59. Extinderea validităţii omologării tipului autovehiculului (şasiului) pe un termen nou
se efectuează în baza cererii de extindere a validităţii omologării tipului autovehiculului
(şasiului).
Pentru extinderea omologării tipului autovehiculului (şasiului) solicitantul prezintă
organismului de certificare, care i-a perfectat documentul primar, o cerere cu anexarea
următoarelor documente şi informaţii:
- scrisoare despre lipsa modificărilor sau cu lista modificărilor, introduse în proiectarea
autovehiculului(şasiului), ce n-au fost confirmate în ordinea prevăzută de punctele 55 - 57 ale
prezentei Reglementari tehnice;
- copiile proceselor verbale (sinteza rezultatelor) ale încercărilor periodice (de control),
măsurărilor periodice ale parametrilor, înregistraţi la evaluarea conformităţii autovehiculului
(şasiului) cu cerinţele prezentei Reglementari tehnice, efectuate de către producător pe perioada
acţiunii omologării tipului autovehiculului(şasiului);
- descrierea modificărilor procesului de producţie a autovehiculului(şasiului) pe durata
validităţii omologării tipului autovehiculului(şasiului), dacă ele au avut loc;
- informaţii privind acţiunile corective întreprinse la iniţiativa producătorului şi
organismului de certificare;
- informaţii (dacă există) despre reclamaţiile în privinţa calităţii autovehiculelor
(şasiurilor) primite în perioada termenului de validitate a omologării tipului autovehiculului
(şasiului), precum şi în procesul desfăşurării măsurilor de înlăturare a defectelor depistate;
- în caz de necesitate lista modificărilor noi ale autovehiculelor (şasiurilor), asupra
cărora se propune suplimentar a extinde validitatea omologării tipului autovehiculului (şasiului),
cu descrierea tehnică corespunzătoare şi anexarea materialelor probatorii.
60. Organismul de certificare anexează la documentele menţionate în punctul 59 a
prezentei Reglementari tehnice:
1) copiile omologărilor tipului autovehiculului(şasiului), eliberate anterior;
2) protocolul verificării condiţiilor de producţie înainte de eliberarea omologării tipului
autovehiculului(şasiului) sau certificatelor de conformitate;
3) actele privind rezultatele controlului produselor cu privire la care s-a efectuat evaluarea
conformităţii cu cerinţele Reglementarii tehnice , şi a încercărilor de control, care au fost efectuate în
perioada validităţii omologării tipului autovehiculului(şasiului).
21
 61. Organismul de certificare, reieşind din analiza documentelor prezentate, poate ajunge
la concluzia, că conformitatea produsului cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice fie se
păstrează, fie se solicită prezentarea materialelor probatorii suplimentare.
62. În cazul recunoaşterii materialelor probatorii suficiente organul de certificare
elaborează concluzia, ce conţine argumentarea extinderii termenului de valabilitate a omologării
tipului autovehiculului (şasiului) pentru următorul termen şi în caz de necesitate extinderea
acestora asupra noilor modificări, şi în baza ei perfectează o nouă omologare tipului
autovehiculului (şasiului).
La perfectarea unei versiuni noi a documentului în numărul său de înregistrare se
introduce codul de extindere în modul prevăzut de organul central de specialitate al
administraţiei publice.
Decizia despre necesitatea identificării modelelor în cazul extinderii termenului de
validitate a omologării tipului autovehiculului (şasiului), precum şi a unor certificate de
conformitate o ia organismul de certificare.
Extinderea termenului de validitate a omologării tipului autovehiculului (şasiului) se
efectuează pe un termen de maximum 3 ani. Extinderea termenului de validitate a documentelor
se poate efectua în mod repetat.
Validitatea omologării tipului autovehiculului (şasiului), precum şi a unor certificate de
conformitate poate fi încetată înainte de termen în baza adresării corespunzătoare a solicitantului
în organismul de certificare.
63. Validitatea omologării tipului autovehiculului (şasiului) se extinde numai asupra
autovehiculelor (şasiurilor), puse în circulaţie în perioada acţiunii ei, indiferent de durata
realizării lor ulterioare.
Validitatea omologării tipului autovehiculului (şasiului), perfectată pentru o partidă mică
de autovehicule (şasiuri) se extinde numai asupra autovehiculelor (şasiurilor), incluse în partida
dată.
64. Numărul omologării tipului autovehiculului (şasiului) este inclus în certificat de
înmatriculare autovehiculului (şasiului) fiecărui autovehicul (şasiu), care se referă la tipul cu
privire la care este stabilită conformitatea cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice. În
certificatul de înmatriculare autovehiculului (şasiului) se introduc toate menţionările speciale
privind limita utilizării autovehiculului (şasiului), care se conţin în omologarea tipului
autovehiculului (şasiului).
Prezenţa în certificat de înmatriculare autovehiculului (şasiului) a numărului omologării
tipului autovehiculului (şasiului) este condiţia necesară pentru punerea autovehiculului (şasiului)
în circulaţie.

2. Evaluarea conformităţii autovehiculelor

unice înainte de admiterea lor în circulaţie

65. Evaluarea conformităţii autovehiculelor unice înainte de admiterea lor în circulaţie se

efectuează de către organismul de certificare după identificarea fiecărui autovehicul în mod de
expertiză tehnică a construcţiei autovehiculului şi în cazul necesităţii efectuarea încercării lui.
Evaluarea conformităţii se efectuează numai la autovehiculele complete.
Scopul evaluării conformităţii este constatarea că autovehicul unic corespunde cerinţelor
prevăzute de anexa nr.5 la prezentul prezenta Reglementarea tehnică.
66. Evaluarea conformităţii autovehiculului unic se efectuează conform următoarei
proceduri:
1) în organismul de certificare se depune cererea, în care se indică: denumirea
solicitantului, informaţiile necesare pentru încheierea unui contract cu el privind desfăşurarea
lucrărilor de evaluare a conformităţii, denumirea şi simbolul convenţional al autovehiculului,
numărul de identificare a autovehiculului, denumirea producătorului autovehiculului; (mai
departe - cerere). La cerere se anexează documentele din listă conform anexei nr.11;
- identificarea autovehicululuiunic;

22
 - verificarea îndeplinirii cerinţelor, prevăzute de punctele 6-8 din prezenta Reglementarea
tehnică şi de anexele nr.4, 5, 6, 7 la prezenta Reglementarea tehnică, prin intermediul efectuării
expertizei tehnice a construcţiei acestui autovehicul;
- perfectarea programului de încercări (în cazul necesităţii), pentru laboratorul de
încercări acreditat, privind efectuarea încercărilor necesare a autovehiculului;
- pregătirea procesului-verbal expertizei tehnice a construcţiei autovehiculului, care
include şi rezultatele încercărilor efectuate (după caz);
- perfectarea certificatului de siguranţa a construcţiei autovehiculului.
67. În calitate de solicitant poate fi persoana fizică sau juridică care importă autovehiculul
pe teritoriul Republicii Moldova, pe o perioadă mai mare de 6 luni.
68. Organismul de certificare este obligat să-i ofere solicitantului toată informaţia
necesară cu privire la regulile, procedurile şi cerinţele, înaintate pentru evaluarea conformităţii.
69. În calitate de materiale probatorii, care adeveresc conformitatea autovehiculului unic
cu cerinţele, prevăzute de anexele nr.4, 5, 6, 7 la prezenta Reglementarea tehnică, pot fi
prezentate procesele-verbale ale încercărilor, efectuate în laboratorul de încercări acreditat.
70. Laboratorul de încercări acreditat coordonează cu solicitantul termenii şi condiţiile
efectuării expertizei tehnice a construcţiei autovehicululuişi în caz de necesitate a încercărilor lui.
71. În caz de necesitate laboratorul de încercări acreditat pentru evaluarea corespunderii
autovehiculului cerinţelor anexelor nr.4, 5, 6, 7, 8 la prezenta Reglementarea tehnică, efectuează
încercările şi măsurările necesare pentru expertiza tehnică a construcţiei autovehiculului. În urma
efectuării încercărilor şi măsurării se perfectează Raportul de încercări.
72. Documentaţia referitoare la evaluarea conformităţii autovehiculului unic se păstrează
în arhivele organismului de certificare minimum 3 ani.
73. În urma examinării tuturor materialelor probatorii necesare organismul de certificare
întocmeşte o concluzie, care conţine o argumentare motivată a suficienţei materialelor probatorii,
prezentate pentru evaluarea conformităţii autovehiculului unic, perfectează şi eliberează
solicitantului certificatul de siguranţa a construcţiei autovehiculului, în care în caz de necesitate
se introduc menţionările despre restricţiile utilizării autovehiculului. Forma documentului indicat
este prevăzută de anexa nr.15 la prezenta Reglementarea tehnică.

3. Evaluarea conformităţii autovehiculelor, aflate în exploatare,

în cazul introducerii unor modificări în construcţia lor

74. Evaluarea conformităţii autovehiculelor, aflate în exploatare, în cazul introducerii

unor modificări în construcţia lor se efectuează în formă de verificare a stării lor tehnice după
identificarea fiecărui autovehicul.
Scopul verificării stării tehnice a autovehiculului cu modificările incluse în construcţia sa,
este constatarea, că autovehiculul corespunde cu cerinţele, prevăzute de anexa nr.7 la prezenta
Reglementarea tehnică.
Lista modificărilor, incluse în construcţia autovehiculului, pentru care evaluarea
conformităţii nu este necesară, este prevăzută de anexa nr.18 la prezenta Reglementarea tehnică.
Particularităţile evaluării conformităţii autovehiculelor, furnizate la comanda de stat în
scopuri de apărare, se stabileşte de Guvernul Republicii Moldova.
75. Obiectele evaluării conformităţii sunt autovehiculele unice, puse în circulaţie şi
supuse înregistrării de stat, la care:
- sunt modificaţi parametrii de construcţie, care influenţează asupra caracteristicii
autovehiculului, prevăzuţi de punctele 9 şi 10 din prezenta Reglementarea tehnică;
- sunt înlocuite componentele scoase din producţie cu componentele care sunt în
producţie, pentru a creşte resursele autovehiculului.
Nu este o introducere a modificărilor în construcţie înlocuirea unor componente cu
componentele care nu sunt furnizate la uzina de asamblare, dar sunt admise de producătorul a
autovehiculelor pentru instalarea pe autovehicul de tip corespunzător.
76. Introducerea modificărilor în construcţia autovehiculului şi evaluarea ulterioară a
conformităţii acestuia se efectuează cu acordul şi sub controlul organismuli de certificare.
23
 Aautovehiculului, în cazul depistării modificărilor în construcţie, în cadrul reviziei
tehnice de stat, cu excepţia modificărilor prevăzute în anexa nr.18, de către organismul de
certificare se eliberează certificat, după forma prevăzută de anexa nr.16 la prezenta
Reglementarea tehnică.
77. În baza rezultatelor examinării documentelor prezentate, organismul de certificare,
înregistrează şi eliberează solicitantului certificatul de siguranţă a construcţiei autovehiculului cu
schimbările incluse în construcţia lui cu cerinţele de securitate după forma prevăzută de anexa nr.
16 la prezenta Reglementarea tehnică, sau îi refuză eliberarea cu indicarea motivelor.
78. Numărul certificatului de conformitate a autovehiculului cu schimbările incluse în
construcţia lui cu cerinţele de securitate se introduce în certificat de înmatriculare
autovehiculului. În certificat de înmatriculare autovehiculului se includ de asemenea toate
menţiunile speciale privind restricţionarea utilizării autovehiculului, care se conţin în certificatul
de conformitate al autovehiculului cu modificările incluse în construcţia lui cu cerinţele de
securitate.
79. Prezenţa în certificat de înmatriculare autovehiculului numărului a certificatului de
conformitate a autovehiculului cu modificările efectuate în construcţie cu cerinţele de securitate
este o condiţie necesară pentru autorizaţia de exploatare a lui.

4. Evaluarea conformităţii tipurilor de componente ale

autovehiculelor înainte de punerea lor în circulaţie

80. Evaluarea conformităţii tipurilor de componente ale autovehiculelor înainte de

punerea lor în circulaţie se efectuează în formă obligatorie.
Scopul evaluării conformităţii este constatarea faptului, că toate componentele produse în
serie, referitoare la tip, prezentate pentru evaluarea conformităţii, corespund cerinţelor, prevăzute
de punctul 14 din prezenta Reglementarea tehnică.
Evaluarea conformităţii nu se realizează pentru componentele care deja au fost în uz.
Evaluarea conformităţii, de asemenea, nu se efectuează pentru componentele restabilite,
cu excepţia anvelopelor reşapate.
Evaluarea conformităţii se face în formă de certificare a conformităţii sau prin declarare a
conformităţii.
Evaluarea conformităţii se efectuează în corespundere cu Regulamentele CEE ONU, iar
in lipsa lor – în corespundere cu lista standardelor naţionale, în rezultatul aplicării cărora pe baza
liberului consimţământ se asigură respectarea cerinţelor prezentei Reglementări tehnice.
Realizarea încercărilor şi măsurărilor trebuie să se efectueze în conformitate cu
prevederile prezentei Reglementări tehnice, iar in lipsa lor – în conformitate cu standardele
naţionale, incluse în lista standardelor naţionale, aprobată de Guvernul Republicii Moldova, care
conţin normele şi metodele de încercări şi măsurări, inclusiv normele de selectare a modelelor
necesare pentru aplicarea şi executarea prezentei Reglementări tehnice.
Formele şi schemele de evaluare a conformităţii în funcţie de tipul componentelor sunt
prevăzute de anexa nr.9 la prezenta Reglementarea tehnică. Descrierea schemei de evaluarea a
conformităţii şi recomandările pentru alegerea lor sunt prevăzute de anexa nr.19 la prezenta
Reglementarea tehnică.
Componentele prezentate pentru evaluarea conformităţii pot fi fabricate conform
documentaţiei tehnice a producătorului de autovehicule corespunzătoare sau a producătorului de
componente.
81. În calitate de solicitant poate fi producătorul de componente sau reprezentantul său
autorizat, care acţionează din numele acestuia. În cazul în care se depune cererea pentru
evaluarea conformităţii unei partide de componente, fabricate în afara Republicii Moldova, în
calitate de solicitant poate fi importatorul ei. În acest caz autorizaţia de la producător nu este
necesară.

24
 Solicitantul, care este producător de piese de înlocuire (de schimb), sau reprezentantul
autorizat al acestuia, are dreptul de a alege orice formă şi schemă de evaluare a conformităţii din
numărul prevăzut pentru componentele concrete (anexa nr.9 la prezenta Reglementarea tehnică).
În cazul în care solicitantul nu se referă la persoanele menţionate, el nu este în drept să
declare conformitatea, dar are dreptul a depune cerere pentru efectuarea certificării obligatorii a
pieselor de înlocuire (de schimb). Organismul de certificare ia decizia despre efectuarea
certificării obligatorii după o anumită schemă de certificare din numărul prevăzut pentru
componentele concrete (anexa nr.9 la prezenta Reglementarea tehnică).
82. Declararea conformităţii se efectuează de către solicitant prin emiterea declaraţiei de
conformitate pe baza dovezilor proprii, precum şi a dovezilor, obţinute cu participarea unei terţe
(organismul de certificare).
Dovezile proprii se formează de către solicitant în forma unui set de documentaţie
tehnică. În set pot fi incluse:
- documentele principale de proiectare, referitoare la component în ansamblu (condiţiile
tehnice, descrierea tehnică, desenele de tip general, specificarea (caietul de sarcini);
- ghidul sau instrucţia de exploatare;
- lista Regulamentelor CEE/ONU, şi standardelor naţionale care au fost folosite pentru
verificarea conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;
- certificatul de conformitate a sistemului de management al calităţii. Domeniul de
certificare a sistemului de management al calităţii trebuie să includă produse, supuse evaluării
conformităţii;
- rezultatele calculelor de proiectare, verificărilor efectuate, procesele-verbale ale
încercărilor, care confirmă conformitatea indicilor de securitate a produselor cu cerinţele
prezentei Reglementări tehnice;
- certificatele de conformitate a produselor, primite anterior, cu cerinţele internaţionale şi
(sau) naţionale.
Procesul-verbal al încercărilor tipului trebuie să conţină caracteristicile produsului,
descrierea tipului de produse direct sau în formă de trimitere la condiţiile tehnice sau alt
document similar, precum şi concluzia cu privire la conformitatea modelului cu documentaţia
tehnică, după care este produs.
Solicitantul are dreptul a invita pentru a participa la efectuarea cercetărilor şi încercărilor
reprezentanţii organismului de certificare şi (sau), laboratorul de încercări acreditat.
83. Solicitantul emite declaraţia de conformitate în modul prevăzut de actele normative în
vigoare. La emiterea declaraţiei de conformitate, solicitantul indică în ea conformitatea deplină a
produsului, cerinţelor prezentei Reglementări tehnice. Declaraţiile de conformitate emise de
producători înregistraţi în afara Republicii Moldova nu sunt valabile pe piaţa internă a Republicii
Moldova.
Termenul de valabilitate al declaraţiei de conformitate nu poate depăşi 4 ani. Pentru o
partidă de producţie termenul de valabilitate a declaraţiei de conformitate nu se stabileşte. În
cazul perfectării declaraţiei de conformitate la o partidă de componente acţiunea ei se extinde
numai asupra unei partide concrete, volumul căreia este indicat în declaraţia de conformitate şi
este stabilit de documentele de livrare. Declaraţia de conformitate împreună cu documentele în
baza cărora a fost emisă se păstrează de către producător nu mai puţin de cinci ani după
fabricarea ultimului lot de produse, dar la decizia emitentului perioada de păstrare poate fi
prelungit.
Înregistrarea declaraţiei de conformitate este baza pentru punerea în circulaţie a
produselor, conformitatea căreia ele o confirmă.
Înregistrarea declaraţiei de conformitate se efectuează în ordinea, stabilită de actele
normative în vgoare.
84. Evaluarea conformităţii componentelor în formă de certificare obligatorie în funcţie
de schema de certificare, prevăzută de anexa nr.19 la prezentei Reglementări tehnice, poate
include în sine:
1) identificarea modelului (modelelor) componentelor;

25
 2) verificarea îndeplinirii cerinţelor prezentei Reglementări tehnice pe modelele de
produse, care sunt reprezentative pentru tipul de componente;
3) confirmarea faptului, că la întreprinderea de fabricare a producţiei se aplică metode de
producţie şi control, care permit a asigura conformitatea producţiei fabricate în serie,
predestinată pentru punerea în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova, cu cerinţele prezentei
Reglementări tehnice şi cu tipurile, care au fost supuse evaluării conformităţii;
4) perfectarea certificatului de conformitate şi transmiterea acestuia solicitantului;
5) Controlul de către organismul de certificare a tipurilor de componente certificate, în
cazul în care el este prevăzut de schema de certificare.
85. Lissta documentelor, prezentate de către solicitant în organismul de certificare în
scopurile confirmării conformităţii, este prevăzut de anexa nr.11 la prezenta Reglementarea tehnică.
Organismul de certificare este obligat să furnizeze solicitantului toată informaţia necesară
cu privire la regulile, procedurile şi cerinţele, prezentate la evaluarea conformităţii.
86. Organismul de certificare examinează cererea pentru evaluarea conformităţii tipurilor
de componente a autovehiculelor şi adoptă decizia cu privire la posibilitatea efectuării
certificării. Motivul pentru refuzul efectuării certificării poate fi prezentarea în organismul de
certificare a setului de documente incomplet.
Organismul de certificare pe baza materialelor probatorii, prezentate de solicitant, despre
conformitatea producţiei cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice ia decizia cu privire la
efectuarea certificării după o schemă concretă de certificare din numărul celor prevăzute pentru
componentele concrete.
Lipsa materialelor probatorii, care confirmă conformitatea produselor cu oricare din
cerinţele, stabilite de reglementarea tehnică referitor la aceste produse, nu împiedică depunerea
cererii şi se ia în considerare de organismul de certificare la omologarea deciziei cu privire la
cerere.
87. În urma examinării documentelor prezentate de către solicitant, organismul de
certificare expediază solicitantului o decizie, în care se reflectă:
1) suficienţa documentelor prezentate pentru confirmarea conformităţii cu cerinţele
prezentul prezentei Reglementăritehnice;
2) schema aplicată şi condiţiile necesare de efectuare a confirmării conformităţii;
3) posibilitatea recunoaşterii materialelor probatorii, prezentate de solicitant;
4) necesitatea efectuării încercărilor în scopul obţinerii materialelor probatorii, care
lipsesc.
88. În cazul în care efectuarea încercărilor în scopurile obţinerii materialelor probatorii ce
lipsesc este considerată necesară, organismul de certificare coordonează cu solicitantul şi
laboratorul de încercări acreditat termenii şi condiţiile efectuării lor şi informează solicitantul cu
privire la necesitatea prezentării informaţiei tehnice suplimentare.
Informaţia menţionată, necesară pentru efectuarea încercărilor de certificare în scopurile
evaluării conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice este prezentată de solicitant
sub formă de descriere tehnică detaliată a tipului componentului autovehiculului(şasiului) în
conformitate cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice şi cu documentele, care conţin metode
de încercări.
89. Încercările modelului-tip (modelelor-tip) al componentului autovehiculului (şasiului)
se efectuează în laboratorul de încercări acreditat la cererea organismului de certificare.
Încercările se efectuează pe modelele componentelor autovehiculului(şasiului), construcţia
şi compoziţia cărora trebuie să fie identice cu cele ale componentelor puse în circulaţie.
Solicitantul trebuie să prezinte cantitatea de produse, care este necesară pentru desfăşurarea
procedurii de confirmare a conformităţii.
În cazul în care prevederile prezentei Reglementări tehnice sau standardele naţionale,
care conţin, inclusiv, normele de selectare a modelelor nu prevăd altceva, atunci selectarea
modelelor componentelor pentru încercări se efectuează de către reprezentantul organismului de
certificare, laboratorului de încercări acreditat, care este o terţă parte pentru producător şi
cumpărătorul de produse. Selectarea modelelor se face în prezenţa solicitantului prin metoda
selectării la întâmplare. La selectarea modelelor pentru efectuarea încercărilor în laboratorul de
26
încercări acreditat se efectuează identificarea lor şi se întocmeşte actul de selectare a modelelor,
care conţine semnele lor de identificare. Actul de selectare a modelelor se semnează de către
solicitant.
Încercările pot fi efectuate de către reprezentanţii laboratorului de încercări acreditat la
producător şi (sau) la cumpărătorul de produse cu utilizarea mijlocelor de încercări, certificate
(verificate) în ordinea stabilită.
La finalizarea încercărilor, indiferent de rezultat, laboratorul de încercări acreditat
întocmeşte procesele-verbale de încercări şi le transmite organismului de certificare.
Modelele componentelor încercate sau alte materiale (fotografii, înregistrări video, etc.),
care confirmă efectuarea încercărilor şi rezultatele obţinute, se păstrează în laboratorul de
încercări acreditat pe durata de valabilitate a certificatelor de conformitate.
Documentaţia, referitoare la efectuarea încercărilor, se păstrează în arhivele laboratorului
de încercări acreditat minimum 5 ani.
90. În cazul în care acest fapt se prevede de schema de certificare, organismul de
certificare efectuează o analiză a condiţiilor de producţie pentru a confirma că la întreprinderea
de fabricare a produsului se aplică metodele de producţie şi control, care permit a asigura
conformitatea produselor fabricate în serie cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice şi cu
tipurile, care au fost supuse evaluării conformităţii.
Organismul de certificare trebuie să evalueze planurile documentate şi metodele de
control existente la producător, precum şi disponibilitatea condiţiilor, care îi permit
producătorului a efectua la un interval stabilit încercările şi verificările, în baza cărora
producătorul se asigură de păstrarea conformităţii producţiei fabricate cu cerinţele prezentei
Reglementări tehnice.
Lista aspectelor principale, examinate în cadrul analizei stării de producţie, precum şi
ordinea verificării condiţiilor de producţie, sunt prevăzute de anexa nr.12 la prezenta
Reglementarei tehnică.
În calitate de materiale probatorii, ce confirmă existenţa condiţiilor de producţie, care
asigură fabricarea producţiei cu caracteristici şi indicatori stabili corespunzători cerinţelor
prezentei Reglementări tehnice, pot fi examinate:
- actul de verificare a condiţiilor de producţie, efectuată de un organul de certificare;
- certificatul de conformitate a sistemului de management al calităţii. Domeniul de
certificare a sistemului de management al calităţii trebuie să includă produse, supuse evaluării
conformităţii.
Rezultatele analizei stării de producţie sunt perfectate printr-o concluzie.
Rezultatele analizei stării de producţie sunt luate în considerare la stabilirea periodicităţii
şi elaborarea planului de control al obiectelor de evaluare a conformităţii.
91. Dacă schema de certificare prevede certificarea calităţii sistemului de management al
calităţii, solicitantul în cererea de certificare indică standardul sau alt document pentru
conformitatea căruia se va efectua certificarea sistemului de management al calităţii
producătorului.
Sistemul de management al calităţii trebuie să asigure conformitatea produselor fabricate
cu documentaţia tehnică şi cerinţele prezentei Reglementări tehnice. Solicitantul trebuie să
îndeplinească cerinţele, care decurg din dispoziţiile sistemului certificat de management al
calităţii, şi să menţină funcţionarea acestuia în modul corespunzător.
Certificarea sistemului de management al calităţii este efectuată de organul de certificare
a sistemelor de management al calităţii. În cazul rezultatelor pozitive ale certificării se eliberează
un certificat pentru sistemul de management al calităţii.
Certificarea sistemului de management al calităţii nu se efectuează, în cazul în care
solicitantul a prezentat certificatul de conformitate cu cerinţele standardelor ISO 9001 sau
standardelor similare pentru sistemul de management al calităţii, eliberat de organul de
certificare a sistemelor de management al calităţii, acreditat în ordinea stabilită.
92. Pe baza tuturor materialelor probatorii necesare, organismul de certificare întocmeşte
concluzia cu privire la posibilitatea eliberării solicitantului certificatului de conformitate pentru
tipurile de produse declarate şi perfectează certificatul de conformitate.
27
 Certificatul de conformitate poate avea o anexă, ce va conţine lista produselor concrete şi
(sau) a părţilor lor componente, asupra cărora el se extinde.
Termenul de validitate a certificatului de conformitate nu poate depăşi 4 ani. În cazul în
care certificatul de conformitate se eliberează pentru o partidă concretă de produse termenul de
validitate a acesteia nu se stabileşte, iar validitatea lui se extinde numai pentru partida
specificată. Totodată, în certificatul de conformitate se indică caracteristicile distinctive ale
partidei de produse - numerele de identificare, informaţiile cu privire la contractul de livrare etc.
În cazul în care în contractul de furnizare nu se specifică numărul şi tipurile articolelor concrete,
termenul de validitate al certificatului de conformitate poate fi stabilit în conformitate cu
contractul de furnizare, dar nu mai mult de 1 an.
Validitatea certificatului de conformitate poate fi reziliată înainte de termen pe baza
adresării corespunzătoare a solicitantului la organismul de certificare.
Informaţiile despre certificatele de conformitate eliberate şi despre încetarea valabilităţii
certificatelor de conformitate eliberate se transmit în registrul unic al certificatelor de
conformitate şi în organele controlului (supravegherii) de stat în ordinea, prevăzută de Guvernul
Republicii Moldova.
93. Organismul de certificare efectuează controlul conformităţii componentelor, referitor
la care s-a efectuat confirmarea conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice, în
cazul în care un astfel de control este prevăzut de schema de certificare la uzina, care fabrică
produsele, predestinate pentru punerea în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova, pentru a
obţine dovezi obiective, că producătorul:
- asigură conformitatea componentelor autovehiculelor (şasiurilor) cu cerinţele prezentei
Reglementări tehnice şi cu certificatele de conformitate eliberate;
- de sine stătător sau cu atragerea laboratorului de încercări acreditate periodic şi în
volum suficient efectuează verificările şi încercările componentelor produse în serie a
autovehiculelor (şasiurilor) pentru confirmarea conformităţii lor cu cerinţele prezentei
Reglementări tehnice;
- asigură înregistrarea rezultatelor verificărilor sau încercărilor şi accesibilitatea pentru
organul de certificare a documentelor corespunzătoare;
- analizează rezultatele verificărilor sau încercărilor pentru a asigura stabilitatea
caracteristicilor componentelor autovehiculelor (şasiurilor), ţinându-se cont de devierile, admise
în condiţiile producţiei industriale;
- asigură în cazul depistării necorespunderii, descoperite la efectuarea unei verificări sau
încercări la orice selecţie de modele, efectuarea unei noi selecţii de modele şi repetarea verificării
sau încercării corespunzătoare, precum şi luarea tuturor măsurilor necesare pentru restabilirea
conformităţii componentelor autovehiculelor (şasiurilor), puse în circulaţie.
Controlul conformităţii componentelor, cu privire la care s-a efectuat confirmarea
conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice, se efectuează în ordinea prevăzută de
punctele 41 - 50, 52 şi 53.
94. Organismul de certificare poate prelungi acţiunea certificatului de conformitate
eliberat anterior pentru un alt termen prin eliberarea unui nou certificat la depunerea cererii
corespunzătoare pe baza examinării efectuate a documentaţiei prezentate şi, în caz de necesitate,
luând în considerare concluzia laboratorului de încercări acreditat. Drept temei pentru eliberarea
certificatului de conformitate pentru un nou termen servesc procesele-verbale ale încercărilor de
control, rezultatele analizei stării producţiei, precum şi alte documente, perfectate în baza
rezultatelor certificării şi controlului tipurilor de componente certificate. La certificarea
producţiei pe un nou termen decizia despre alegerea schemei de certificare obligatorii şi volumul
de lucru o ia organismul de certificare pe baza informaţiilor acumulate despre produsele
certificate şi starea fabricării lor.
95. Producătorul autovehiculului (şasiului) sau reprezentantul producătorului, care
îndeplineşte cerinţele prevăzute de punctul 20 prezentei Reglementări tehnice are dreptul la
obţinerea certificatului de conformitate pentru componentele originale şi livrate de furnizorii
oficiali ai producătorului de autovehicule (şasiuri), pe baza rezultatelor pozitive ale evaluării
conformităţii autovehiculului (şasiului).
28
 Pentru componentele, care sunt furnizate ca piese de înlocuire (de schimb) pentru
deservirea post-vânzare a autovehiculelor de la producător, care este furnizor de componente
pentru autovehiculele, pentru care s-a eliberat omologarea tipului autovehiculului (şasiului), sau
distribuitorul autorizat al acestuia, poate fi perfectat certificatul de conformitate în temeiul
rezultatelor evaluării conformităţii autovehiculului (şasiului).
Condiţiile pentru perfectarea unor astfel de certificate de conformitate sunt:
- identitatea componentelor, furnizate pentru uzinele de asamblare a autovehiculelor, şi a
componentelor furnizate pentru deservirea post-vânzare a autovehiculelor (şasiurilor);
- prezentarea scrisorii producătorului de autovehicul, care confirmă faptul, că producătorul
de componente, furnizate în calitate de piese de schimb, este furnizor de componente pentru
autovehicul (şasiuri), sau a declaraţiei producătorului de componente sau a distribuitorului
autorizat al acestuia despre furnizarea lor la uzinele de asamblare a autovehiculului (şasiului),
pentru care este eliberată omologarea de tip a autovehiculului (şasiului).
Decizia privind aplicabilitatea materialelor probatorii, prezentate în scopul evaluării
conformităţii autovehiculului (şasiului), privind confirmarea conformităţii anumitor grupuri de
piese de înlocuire (de schimb), în fiecare caz concret este luată de organismul de certificare.
În cazul încetării fabricării autovehiculului şi, corespunzător, expirării termenului de
valabilitate a omologării tipului autovehiculelor poate fi depusă cererea pentru obţinerea
certificatului de conformitate a componentelor, livrate în calitate de piese de înlocuire (de
schimb), cu termenul de valabilitate de maximum 4 ani. Certificatul de conformitate poate fi
eliberat în conformitate cu nivelul de cerinţe, care sunt în vigoare la momentul finalizării
fabricării autovehiculului, cu condiţia rezultatului pozitiv al analizei stării producţiei
componentelor, pentru certificarea cărora s-a depus solicitarea.
La certificarea pieselor de înlocuire (de schimb) pentru autovehicule (şasiuri), fabricarea
(punerea în circulaţie) cărora este încetată şi pentru care omologarea tipului autovehiculului
(şasiului) nu s-a eliberat, organismul de certificare poate utiliza în calitate de materiale probatorii
documentele prevăzute de anexa nr.11 la prezenta Reglementre tehnică, care confirmă
conformitatea autovehiculului şi componentelor autovehiculului (şasiului) cu cerinţele în vigoare
la momentul finalizării producţiei (punerii în circulaţie) autovehiculului (şasiului).

IV. Controlul (supravegherea) de stat pentru respectarea cerinţelor prezentei

Reglementări tehnice

96. Controlul (supravegherea) de stat pentru respectarea cerinţelor stabilite de prezentul

prezenta Reglementare tehnică referitor la autovehiculele (şasiurile) puse în circulaţie şi
componentele autovehiculelor (şasiurilor), cu excepţia celor furnizate la comanda de stat în
scopuri de apărare, este efectuat de către organul central de specialitate al administraţiei publice.
97. Controlul (supravegherea) de stat pentru respectarea cerinţelor stabilite de prezenta
Reglementare tehnică referitor la autovehiculele puse în circulaţie pe teritoriul Republicii
Moldova este efectuat de către Ministerul Afacerilor Interne din Republica Moldova.
98. Controlul (supravegherea) de stat pentru respectarea cerinţelor stabilite de prezenta
Reglementare tehnică referitor la autovehiculele (şasiurile) şi componentele autovehiculelor,
furnizate la comanda de stat în scopuri de apărare, este efectuat de către Ministerul Apărării.
99. Desfăşurarea măsurilor de control de stat (supraveghere), se efectuează în
conformitate cu legislaţia Republica Moldova.
100. Controlul (supravegherea) de stat se realizează prin intermediul verificării arbitrare a
conformităţii proprietăţilor şi caracteristicilor modelului autovehiculului (şasiului) sau
componentei autovehiculului, selectat aleatoriu, cu unele cerinţe separate, prevăzute de secţiunea
II a prezentei Reglementări tehnice.
Dacă verificarea este legată de efectuarea încercărilor, atunci ea trebuie să se efectueze în
laboratoarele de încercări acreditate. În cazul în care cerinţele regulamentului tehnic se conţin în
Regulamentele CEE/ONU, efectuarea încercărilor trebuie să se efectueze numai în conformitate cu
Regulamentele CEE/ONU. În privinţa celorlalte cerinţe ale regulamentului tehnic efectuarea
încercărilor trebuie să se efectueze în conformitate cu standardele naţionale, incluse în lista
29
standardelor naţionale, aprobată de Guvernul Republicii Moldova, care conţine normele şi metodele
cercetărilor (încercărilor) şi măsurărilor, inclusiv normele de selectare a modelelor, necesare pentru
aplicarea şi utilizarea prezentei Reglementări tehnice. Rezultatele verificărilor sunt perfectate prin
procese-verbale ale încercărilor şi prin concluzia laboratorului de încercări acreditat.
Vânzătorul, precum şi producătorul şi solicitantul (în cazul în care solicitantul era
reprezentantul producătorului) indicaţi în documentele, care confirmă conformitatea cu prezentei
Reglementări tehnice, sunt notificaţi cu privire la efectuarea unei astfel de verificări şi au dreptul
de a fi prezenţi la efectuarea ei.
101. Autovehicul (şasiul) pus în circulaţie, care are omologarea de tip a autovehiculului
(şasiului) este considerat necorespunzător cerinţelor reglementării tehnice în următoarele cazuri:
1) cel puţin o caracteristică a autovehiculului indicat (cel puţin una dintre componentele
sale), cu privire la care sunt stabilite cerinţele, nu corespunde acestor cerinţe;
2) parametrii şi caracteristicile de proiectare ale autovehiculului (şasiului) diferă de cele
stabilite în omologarea de tip a autovehiculului (şasiului). Excepţii fac modificările, incluse în
construcţia autovehiculelor (şasiurilor), despre care solicitantul a informat organismul de
certificare şi privitor la care organismul de certificare a luat decizia de păstrare a validităţii
documentelor eliberate, care confirmă conformitatea cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.
102. Componentele autovehiculelor, puse în circulaţie, pentru care au fost eliberate
certificate de conformitate sau declaraţii de conformitate, se consideră a fi necorespunzătoare cu
cerinţele prezentei Reglementări tehnice, în următoarele cazuri:
1) cel puţin o caracteristică a componentului, pentru care au fost stabilite cerinţele, nu
corespunde acestor cerinţe;
2) caracteristicile şi parametrii de proiectare ale componentului diferă de cei stabiliţi în
certificatul de conformitate sau declaraţia de conformitate. Excepţii fac devierile, care se află în
limitele admise ale devierilor de la cerinţele nominale, dacă asemenea sunt prevăzute de unele
cerinţe aparte ale prezentei Reglementări tehnice.
103. În cazurile rezultatelor nesatisfăcătoare ale verificării organul de control
(supraveghere) de stat în termen de 10 zile notifică despre aceasta:
- producătorul;
- solicitantul (în cazul în care solicitantul este reprezentantul producătorului);
- organul de certificare, care a perfectat documentele, ce confirmă conformitatea cu
cerinţele prezentei Reglementări tehnice.
La primirea notificării persoanele menţionate acţionează în conformitate cu punctele 51 şi
52 din prezenta Reglementare tehnică.
Despre acţiunile şi măsurile, luate pentru restabilirea conformităţii producţiei, persoanele
menţionate informează în modul prevăzut organul controlului (supravegherii) de stat.
Organul central de specialitate al administraţiei publice este în drept de a face apel în
instanţă cu o plângere privind retragerea forţată a unei partide concrete de autovehiculele
(componente).
104. În cazul depistării, în timpul efectuării controlului (supravegherii) de stat, a
neconformităţii autovehiculului aflat în exploatare cu cerinţele prevăzute de anexa nr.7 la
prezenta Reglementare tehnică, exploatarea acestuia este interzisă.

V. Dispoziţii tranzitorii

105. Omologarea tipului autovehiculului şi certificatele de conformitate, perfectate

referitor la autovehicule şi la componentele acestora până la intrarea în vigoare a prezentei
Reglementări tehnice îşi păstrează valabilitatea până la expirarea termenului, pentru care au fost
eliberate.

30
 Anexa nr. 1
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora

LISTA
OBIECTELOR REGLEMENTĂRII TEHNICE, ASUPRA CĂRORA SE EXTINDE
ACŢIUNEA REGLEMENTĂRII TEHNICE DESPRE SIGURANŢA
AUTOVEHICULELOR

1. Autovehiculele
1.1. Clasificarea autovehiculelor după categorii

Nr. Obiectele reglementării tehnice Poziţia tarifară

1. Categoria L autovehiculele cu autopropulsie
1.1. Mopede, ciclomotoare, mokiki, inclusiv: 871110
Categorie L1 – autovehiculele cu două roţi, viteza maximă constructivă a 871390
cărora de maximum 50 km / h, echipate:
în cazul motorului cu ardere internă – cu o capacitatea cilindrică a motorului, de
maximum 50 cm3 sau
în cazul motorului electric – cu o putere nominală maximă în regim de încărcare
continuă, care de maximum 4 kW.
Categoria L2 – autovehiculele cu trei roţi cu orice amplasare a roţilor,
viteza maximă constructivă a cărora de maximum 50 km / h, şi echipate:
în cazul motorului cu ardere internă cu aprindere prin scânteie – cu o capacitatea
cilindrică a motorului, de maximum 50 cm3, sau
în cazul motorului cu ardere internă de alt tip – de o putere maximă efectivă, care
de maximum 4 kW, sau
în cazul motorului electric – de o putere maximă netă continuă, de maximum 4
kW.
1.2. Motociclete, scutere, mototricicluri (mototriciclete), inclusiv: 871120
Categoria L3 – autovehiculele cu două roţi, capacitatea cilindrică a 871130
motorului cărora (în cazul motorului cu ardere internă) peste 50 cm3 (sau) 871140
viteză maximă constructivă (pentru orice motor) peste 50 km / h. 871150
Categoria L4 –autovehiculele cu trei roţi amplasate asimetric în raport cu 871190
planul longitudinal mediu, capacitatea cilindrică a motorului cărora (în
cazul motorului cu ardere internă) peste 50 cm3 şi (sau) viteză maximă
constructivă (pentru orice motor) peste 50 km/h.
Categoria L5 - autovehiculele cu trei roţi amplasate simetric în raport cu
planul longitudinal al autovehiculului, capacitatea cilindrică a motorului
cărora (în cazul motorului cu ardere internă) peste 50 cm3 şi (sau) viteza
maximă constructivă (pentru orice motor) peste 50 km/h.
1.3. Cvadricicluri, inclusiv: 871110
Categoria L6 — autovehiculele cu patru roţi, a căror masă fără
încărcătură de maximum 350 kg, exclusiv masa acumulatoarelor (în cazul
autovehiculului electric) având viteza maximă constructivă, de maximum
50 km/h şi echipate:
în cazul motorului cu ardere internă cu aprindere prin scânteie–cu o capacitatea
cilindrică a motorului, de maximum 50 cm3, sau
în cazul motorului cu ardere internă de alt tip - de o putere maximă netă a
motorului, de maximum 4 kW, sau
31
 în cazul motorului electric- de o putere efectivă maximă continuă a motorului,
de maximum 4 kW.
Categoria L7 - autovehiculele cu patru roţi, altele decât autovehiculele din
categoria L6, masa fără încărcătură de maximum 400 kg (550 kg pentru
autovehiculele, destinate transportului de mărfuri), exclusiv masa
acumulatoarelor (în cazul autovehiculele cu tracţiune electrică), având
putere maximă efectivă a motorului de maximum 15 kW
2. Categoria M – autovehiculele, care au nu mai puţin de patru roţi, utilizate
pentru transportul de pasageri
2.1. Autoturisme, inclusiv: 870210
Categoria M1 - autovehiculele, utilizate pentru transportul de pasageri,
care au, in afara scaunului conducătorului auto, cel mult opt locuri pe
scaune.
2.2. Autobuze, troleibuze, autovehiculele de pasageri specializate şi şasiurile 870210
lor, inclusiv: 870290
Categoria М2 - autovehiculele, utilizate pentru transportul de pasageri,
care au, in afara scaunului conducătorului auto, mai mult de opt locuri pe
scaune si o masa maxima ce nu depăşeşte 5 tone;
Categoria M3 - autovehiculele, utilizate pentru transportul de pasageri,
care au, in afara scaunului conducătorului auto, mai mult de opt locuri pe
scaune si o masa maxima ce depăşeşte 5 tone.
3. Categoria N – autovehiculele, utilizate pentru transportul de mărfuri - 870410
camioanele şi şasiurile lor, inclusiv: 870421
Categoria N1 – autovehiculele, utilizate pentru transportul de mărfuri, 870422
având o masă maximă, care nu depăşeşte 3,5 tone. 870423
Categoria N2 – autovehiculele, utilizate pentru transportul de mărfuri, 870431
având o masă maximă mai mare de 3,5 tone, dar nu mai mare de 12 tone. 870490
Categoria N3 – autovehiculele, predestinate pentru transportul de mărfuri,
având o masă maximă mai mare de 12 tone.
4. Categoria O - Remorci (semiremorci) pentru autoturisme şi camioane, 871610
motociclete, scutere şi cvadricicluri, inclusiv: 871620
Categoria O1 - Remorci, masa maximă a cărora nu depăşeşte 0,75 tone; 871631
Categoria O2 - Remorci, masa maximă a cărora depăşeşte 0,75 tone, dar 871639
nu depăşeşte 3,5 tone; 871640
Categoria O3 - Remorci, masa maximă a cărora depăşeşte 3,5 tone, dar nu
depăşeşte 10 tone;
Categoria O4 - Remorci, masa maximă a cărora depăşeşte 10 tone.

Notă:
1. Autovehicul , destinat pentru transportul de pasageri şi mărfuri, se referă la categoria:
М, în cazul în care produsul dintre numărul de pasageri, prevăzut de construcţie, şi masa
convenţională a unui pasager (75 kg) depăşeşte masa mărfii transportate concomitent cu
pasagerii.
N, în cazul în care această condiţie nu se îndeplineşte.
2. In cazul unei semiremorci sau al unei remorci cu axă(ele) centrală(e), sub noţiunea a masei
maxime se subînţelege sarcina verticală statică transmisă la sol prin axă/axe de la semiremorca
sau de la remorca cuplată cu autotractor cu axă centrală, şi încărcată cu sarcina maximă.

1.2. Autovehiculele de teren (categoria G)

1.2.1. La autovehiculele de teren (categoria G) pot fi referite autovehiculele de categoria M şi

N, dacă ele satisfac următoarelor cerinţe:

32
 1.2.1.1. Autovehiculele din categoria N1, având o masă totală ce nu depăşeşte 2 tone, precum
şi autovehiculele din categoria M1 sunt considerate autovehicul e de teren dacă au:
1.2.1.1.1. Cel puţin o axă faţă şi cel puţin o axă spate, construite pentru a fi motoare simultan,
inclusiv autovehiculele la care antrenarea unei axe poate fi decuplată,
1.2.1.1.2. Cel puţin un dispozitiv de blocare a diferenţialului sau un mecanism care asigură
un efect similar şi
1.2.1.1.3 Dacă pot (în cazul unui autovehicul fără remorcă) urca o pantă de 30%,.
1.2.1.1.4. Ele de asemenea trebuie să satisfacă cel puţin cinci din următoarele şase condiţii:
1.2.1.1.4.1. Unghiul de abordare va fi de cel puţin 25°;
1.2.1.1.4.2 Unghiul de degajare va fi de cel puţin 20°;
1.2.1.1.4.3. Unghiul de rampă va fi de cel puţin 20°;
1.2.1.1.4.4. Garda la sol sub axa din faţă va fi de cel puţin 180 mm ;
1.2.1.1.4.5 Garda la sol sub axa din spate va fi de cel puţin 180 mm;
1.2.1.1.4.6. Garda la sol dintre axe va fi de cel puţin 200 mm.
1.2.1..2. Autovehiculele din categoria N1, având o masă totală ce depăşeşte 2 t, sau din
categoriile N2, M2 sau M3, având o masă totală care nu depăşeşte 12 t, sunt considerate
autovehiculele de teren dacă toate roţile lor sunt concepute pentru a fi simultan motoare,
inclusiv, autovehiculele, la care una dintre axe este decuplabilă, sau in cazul in care satisfac
cerinţelor următoare când:
1.2.1..2. 1. Cel puţin o axă faţă şi o axă spate concepute pentru a fi simultan axe motoare,
inclusiv şi autovehiculele , la care una dintre axe este decuplabilă;
1.2.1..2.2. Există, cel puţin, un dispozitiv de blocaj al diferenţialului sau un mecanism care
asigură un efect similar;
1.2.1..2.3. Autovehiculele (în cazul unui autovehicul fără remorcă) pot urca o rampă de 25%.
1.2.1.3. Autovehiculele din categoria M3, având o masă maximă care depăşeşte 12 t şi
autovehiculele din categoria N3 sunt considerate autovehiculele de teren in cazul in care sunt
echipate cu roţi concepute pentru a fi simultan motoare, inclusiv autovehiculele , la care una
dintre axe poate fi decuplată, sau in cazul in care satisfac următoarelor condiţii:
1.2.1.3.1. Cel puţin jumătate din axe să fie motoare;
1.2.1.3.2. Să fie echipate cel puţin cu un dispozitiv de blocare a diferenţialului sau cu un
mecanism care asigură un efect similar;
1.2.1.3.3. Autovehiculele (în cazul unui autovehicul fără remorcă) pot urca o pantă de 25%;
1.2.1.3.4. Se respectă, cel puţin, patru din următoarele şase condiţii:
1.2.1.3.4. 1. Unghiul de abordare va fi de cel puţin 25°;
1.2.1.3.4. 2Unghiul de degajare va fi de cel puţin 25°;
1.2.1.3.4. 3. Unghiul de rampă va fi de cel puţin 25°;
1.2.1.3.4. 4. Gardă la sol sub axa faţă va fi de cel puţin 250 mm;
1.2.1.3.4. 5. Gardă la sol dintre axe va fi de cel puţin 300 mm;
1.2.1.3.4. 6. Garda de sol sub axa spate, va fi de cel puţin 250 mm.
1.2.2. Autovehiculele speciale şi specializate, fabricate pe baza (şasiului) autovehiculelor din
categoria G, de asemenea fac parte din categoria G;
1.2.3. La notarea categoriei autovehiculelor de teren simbolul G trebuie să se combine cu
simbolurile M sau N (de exemplu, N1G).
Notă:
1. La efectuarea verificării în scopurile clasării autovehiculelor la categoria G autovehiculele din
categoria N1, masă maximă a cărora nu depăşeşte 2 t, şi autovehiculelor din categoria M1 trebuie
să fie in stare de exploatare, adică să fie alimentate cu lichid de răcire, lubrifianţi, carburant,
scule, roată de rezervă, precum şi trebuie să fie luată în consideraţie masa conducătorului auto,
admisă egală cu 75 kg. Alte autovehiculele trebuie să fie încărcate la masa maximă tehnic
admisibilă, declarată de uzina-producătoare .
2. Capacitatea autovehiculului de urcare a valorii stabilită a rampelor cerute (25 % şi 30 %) se
dovedeşte prin metoda de calcul; in mod excepţional serviciul tehnic poate solicita prezentarea
unui autovehicul de tipul respectiv pentru o încercare practică.

33
3. La măsurarea unghiurilor atac (consolei din faţă), şi de degajare (consolei din spate), precum
şi a unghiului de rampă, dispozitivele de protecţie antiimpănare nu sunt luate in considerare.
4. Se aplică următoarele definiţii pentru unghiurile consolei din faţă (atac), şi consolei din spate
(de degajare), precum şi pentru unghiul de rampă şi garda la sol.
Unghiul de abordare – conform standardului internaţional ISO 612 (1), punctul 6.10 (vezi
fig. 1)
Unghiul de degajare - conform standardului internaţional ISO 612, punctul 6.11 (vezi fig. 2)
Unghiul de rampă - conform standardului internaţional ISO 612, punctul 6.12 (vezi fig. 3)
Garda la sol dintre axe - cea mai mică distanţă dintre planul de sprijin şi punctul fix cel
mai coborât al autovehiculului, care se află pe elementul lui rigid. Cărucioarele cu axele multiple
se consideră ca fiind cu o singură axă (vezi fig. 4).
Prin garda la sol sub o axă se înţelege distanţa dintre punctul superior al arcului de cerc,
care trece prin mijlocul suprafeţei portante a roţilor unei axe (a roţilor interioare ale axei in cazul
pneurilor jumelate) şi care atinge punctul fix cel mai coborât al autovehiculului intre roţi, fixat
rigid între roţi şi planul de sprijin (fig.5). Nici o parte rigidă a autovehiculului nu trebuie să
pătrundă, parţial sau total, in segmentul haşurat al figurii 5.

Figura 1. Unghiul de atac Figura 2. Unghiul de degajare

Figura 3. Unghiul de rampă Figura 4. Garda la sol dintre axe

Figura 5. Garda la sol sub o axă

1.3 Autovehicule speciale şi specializate, în privinţa

cărora se înaintează cerinţe suplimentare de securitate

Nr. Obiectele reglementării tehnice Poziţia

tarifară
1. Autopompă de beton 870590
2. Autobetonieră 870540
3. Gudronator (maşină de asfaltat) 870590
4. Automacara şi autovehiculele echipate cu macarale – manipulator 870510
870520
6. Ambulanţe 870321
870322
34
 870323
870324
870331
870332
870332
870333
870390
7. Basculante 870410
8. Camion-cisternă pentru ciment 870590
10. Complexe medicale pe şasiurile autovehiculelor 870210
870290
870600
870400
11. Maşină pentru stingerea incendiilor (de pompieri) 870530
12. Autovehiculele pentru serviciile de urgenţă şi poliţie 870210
870290
870400
13. Autovehiculele pentru utilităţi şi întreţinere a drumurilor 870600
14. Autovehiculele pentru deservirea sondelor de petrol şi gaze naturale 870600
15. Autovehiculele pentru transporturi încasărilor băneşti şi mărfurilor 870600
de valoare
16. Autovehiculele pentru transporturi copiilor 870210
870290
17. Autovehiculele pentru transporturi încărcăturilor de lungime 870600
18. Autovehiculele pentru transporturi produselor petroliere 870600
19. Autovehiculele pentru transporturi de lichide alimentare 870600
20. Autovehiculele pentru transporturi gazelor petroliere lichefiate la 870600
presiuni de până la 1,8 MPa
21. Autovehiculele pentru serviciul de urgenţă de transportare a 870210
persoanelor în stare de arest 870600
22. Autovehiculele echipate cu mecanism de ridicare cu platforme de 870600
lucru
23. Autovehiculele - furgoanete pentru transportarea produselor 870400
alimentare. 870600

2. Componentele autovehiculelor

Nr. Obiectele reglementării tehnice Poziţia

tarifară
1. Motoare cu piston cu aprindere prin scânteie 840731
840732
840733
840734
840790
840991

35
2. Motoare cu aprindere prin compresie 840820

3. Utilaj pentru alimentarea motorului cu combustibil gazos (gaz 848110

natural comprimat - GNC, gaz petrolier lichefiat - GPL, gaz natural 902810
lichefiat – GNL, eter dimetilic de combustibil EDMc): 730441
- Butelie de gaz; 841950
- Echipamente auxiliare pentru butelie;
- Reductoare pentru gazel;
- Schimbătoare de căldură;
- Amestecătoare de gaz;
- dispozitive de dozare a gazelor;
- Supape electromagnetice;
- Echipament de consum-umplere şi de măsurare-control;
- Filtre de gaz;
- Furtunuri flexibile;
- Conductă de combustibil;
- Unităţi electronice de control
4. Sisteme de neutralizare a gazelor de eşapament, inclusiv 842139
neutralizatori catalitici schimbabili
5. Sisteme schimbabile de evacuare a gazelor de eşapament, inclusiv 870892
amortizoare de zgomot şi rezonatoare
6. Rezervoare de combustibil, guri de umplere şi buşoane ale 730990
rezervorului de combustibil 731000
7. Ansambluri de saboţi cu garnituri pentru frânele cu disc şi tambur, 870830
garnituri de fricţiune pentru frânele cu disc şi tambur; 681320
Dispozitive de frânare cu transmisie hidraulica (Sistem de frânare 681381
cu acţionare hidraulică); 681389
Dispozitive de frânare asamblate; 871493
Piese şi subansambluri ale sistemului de frânare cu acţionare 871494
mecanică; 848110
Discuri şi tamburi de frână; 848120
848130
Dispozitive de frânare cu acţionare pneumatică;
848140
Camere de frânare pneumatice (inclusiv cu acumulator de energie
848180
cu arc) cilindri de frână pneumatici.
8. Ţevi şi furtunuri, inclusiv, furtunuri răsucite (inclusiv cu utilizarea 730300
materialelor pe bază de poliamid 11 şi 12) ale sistemelor de frânare 730441
cu acţionare hidraulică, ambreiajului şi unităţii de direcţie, elemente 730449
de conexiune a conductelor şi furtunurilor (manşoane de reducţie, 730451
duze, racorduri cu trei căi, piuliţe olandeze) 730716
730721
730722
730791
730792
830710
830790
400911
400912
400921
400922
400931

36
 400932
400941
400942
9. Compresoare 841480
841490
10. Subansambluri şi piese ale direcţiei automobilelor: volane de 870894
direcţie, mecanisme de direcţie, amplificatoare de direcţie, pompe
hidraulice, acumulatoare de presiune, distribuitori şi cilindri de forţă
ai amplificatoarelor de direcţie, coloane de direcţie, reductor
unghiular, axele volanului, bare de direcţie, sprijine intermediare ale
sistemului de direcţie şi pârghii, pivotul fuzetei.
11. Ghidoane de tip motocicletă 871499
12. Articulaţii sferice ale suspensiei şi sistemului de direcţie şi 870894
elementele lor
13. Roţi 848130
870870
14. Anvelope pneumatice (pneuri) pentru autoturisme şi remorcile 848130
acestora 401110
15. Anvelope pneumatice (pneuri) pentru camioane, autobuze şi 848130
remorcile acestora 401120
16. Anvelope pneumatice (pneuri) pentru motociclete şi mopede 848130
401140
17. Anvelope pneumatice (pneuri) pentru roţile de rezervă de utilizare 848130
temporară 401199
18. Anvelope pneumatice reşapate pentru autoautovehicul e şi 848130
remorcile acestora 401211
401212
401213
401219
401220
19. Dispozitive de cuplare (cuplare şi tracţiune, de cuplare şi remorcare 870899
(cu şa), şi de remorcare).
20. Mecanisme hidraulice de basculare la basculante: 841350
- cilindri hidraulici telescopici cu acţiune unilaterală; 841360
- distribuitor hidraulic cu comandă manuală la distanţă 841370
841391
21. Mecanisme hidraulice de basculare a cabinelor 841350
autovehiculelor : 841360
- cilindrii hidraulici ai mecanismului hidraulic de răsturnare a 841370
cabinelor; 841391
- pompele mecanismului hidraulic de răsturnare a cabinelor.
22. Bare de protecţie, arcuri, dispozitive de protecţie spate şi laterale ale 870810
camioanelor şi remorcilor
23. Scaunele automobilelor 940120
940320
24. Centuri de siguranţă 870710
870790
870810
870821
870829
25. Airbaguri (Perne de aer de siguranţe) 870710
870790

37
 870829
26. Dispozitive de reţinere pentru a copiilor 940120
940320
27. Sticlă securit 700711
700721
700729
870710
870790
870829
28. Oglinzi retrovizoare 700910
29. Ştergătoare de parbriz, dispozitive antigivraj şi de dezaburire 851240
851290
30. Ştergătoare pentru lampăuri şi piesele de schimb ale acestora 851240
(motoreductoare) 851290
31. Fază de drum şi fază de întâlnire; 940560
Dispozitive de iluminare a plăcii de înmatriculare spate; 940591
Lampă indicatoare de direcţie; 940592
Lămupi de gabarit, de contur, de stop; 940599
Lampă de ceaţă;
Lămpile de mers în spate ale autovehiculelor;
Lampă de avarie;
Lampă de staţionare;
Lămpi pentru circulaţie diurnă;
Lămpi de poziţie laterale.
32. Lămpi cu incandescenţă pentru lămpi şi echipamente de iluminat 853910
853921
853929
33. Dispozitive de iluminare şi semnalizare luminoasă a motocicletelor 940560
şi cvadriciurilor; 940591
Lampă pentru moped; 940592
Lampă pentru motocilete; 940599
Fază de drum şi fază de întâlnire pentru moped;
34. Lampă halogenă HSB; 853921
Lampă pentru motociclete halogene HS;
Lampă pentru motociclete halogene HS2;
35. Lampă echipate cu surse de lumină cu descărcare in gaz; 853932
Surse luminoase cu descărcare in gaz.
36. Instalaţii de semnalizare sonoră 853110
851230
37. Vitezometre, traductorii lor şi combinaţiile aparatelor, care includ 902920
vitezometrele
38. Limitatoare de viteză (dispozitive de limitare a vitezei) 902920
39. Tahograf 902910
40. Sisteme de alarmă, dispozitive antifurt şi de pază auto 853110
851230
853010
853110
41. Acumulatoare electrice 850710
850720
850730
850740

38
 850780
850790
42. Cablaj 854411
854419
854420
854430
854442
854449
854460
43. Cabluri de înaltă tensiune a sistemului de aprindere 854430
44. Indicatori şi traductori ai stărilor de urgenţă 851220
851230
45. Turbocompresoare 841480
46. Piese ale grupei cu cilindru şi piston, ale mecanismului de distribuţie 840991
a gazelor, arbori cotiţi, cuzinet de lagăr, biele. 840999
848310
848330
848320
47. Sistem de injecţie a combustibilului motoarelor cu aprindere prin 840991
scânteie şi elementele lor. 840999
848310
848330
848320
48. Filtre de aer 842131
842139
49. Filtre de ulei şi elementele lor de schimb 842123
50. Filtre de curăţare a combustibilului motoarelor diezel şi elementele 842123
lor de schimb
51. Filtrele de curăţare a combustibilului motoarelor cu aprindere prin 842123
scânteie şi elementele lor de schim
52. Pompe de combustibil de presiune înaltă, injectoarele şi 841330
pulverizatorii injectoarelor
53. Schimbători de căldură 841520
841861
841950
54. Pompe ale sistemelor de răcire lichidă 841330
55. Ambreiajele şi componentele lor 870893
56. Transmisiile cardanice, arborii de acţionare, articulaţiile vitezelor 848360
unghiulare egale şi neegale.
57. Punţi conducătoare cu diferenţial asamblate 870850
848340
58. Elemente flexibile ale suspensiei (arcuri lamelare, resorturi, bară de 870899
torsiune a suspensiei, stabilizatoare ale stabilităţii transversale,
elemente flexibile pneumatice)
59. Elemente de amortizare ale suspensiei (amortizoare, suportul de 870880
amortizare şi mandrine pentru suporturile de amortizare)
60. Sisteme de suspensie (pârghii, tije reactive, bolţii ei, articulaţii de 870880
rezină şi metal, rulmenţi ai bucşei suportului, limitatori ai mişcării 848320
suspensiei, detalii ale instalării elementelor flexibile) 848330
61. Capace (inclusiv, decorative) ale butucului. Elemente de fixare a 830230
roţilor. Încărcături de echilibrare a roţilor 848130
62. Aparate şi dispozitive electrice de aprindere sau de pornire pentru 851110
39
 motoare cu aprindere prin scînteie sau prin compresie (de exemplu, 851120
magnetouri, dinamuri–magnetou, bobine de aprindere, bujii de 851130
aprindere sau de încălzire, demaroare); generatoare (de exmplu, 851180
dinamuri, alternatoare) şi conjunctoare–disjunctoare utilizate cu 851190
astfel de motoare:
63. Bujie cu scânteie; bujie incandescentă 851110
64. Generatoare electrice, blocuri redresoare, motoare electrice 851140
(transmisia ventilatoarelor, pompelor de benzină, spălătorilor de 851150
geam, mecanismului de manevrat geamul, încălzitorilor, comenzii 850110
oglinzilor, blocării uşilor) 850120
850131
850132
850133
850134
850140
850151
850152
850153
850161
850300
65. Demaroare, dispozitivul de acţionare şi releul demaroarelor 851140
66. Aparatură de comutare, protecţie şi de instalare a circuitului de 853510
alimentare cu energie electrică, demarorului, aprinderii, 853521
dispozitivelor exterioare luminoase şi sonore, ştergătorilor de 853529
parbriz, sistemelor de alimentare cu combustibil, îmbinării 853530
demontabile 853590
853610
853620
853630
853641
853649
853650
853690
67. Piese decorative, zăbrelele, deflectoarele şi chenarul lampăurilor; 830210
Mânere, balamale de uşă, butoane exterioare de deschidere a uşilor 830220
şi portbagajelor. 830230
68. Încuietori de uşi 830120
69. Piese de protecţie din cauciuc şi din cauciuc şi metal (căpăcele, 401693
huse, inele de etanşare, garnitura acţionării hidraulice a frânelor şi 401699
angrenajului, huse pentru articulaţiile sistemului de direcţie, 848410
suspensiile arborilor cardanici) 848420
848490
681389
70. Garnituri de etanşare a chiulaselor, colectorilor, aparaturii pentru 401693
buteliile de gaz, inele de etanşare, inclusiv materiale pentru ele. 401699
450490
71. Subansamblul lagărului cuplajului de debreiere şi de decuplare a 870893
butucului roţii
72. Încălzitori cu aer-lichid; răcitor integral; încălzitori-răcitori; 732290
dispozitive de distribuţie pentru alimentarea cu aer; instalaţii 841520
frigorifice cu compresoare sau de alte tipuri 821581
841582
841583
40
 73. Preîncălzitoarele-încălzitoarele independente cu aer şi lichid cu 732181
acţiune automată, care funcţionează de la reţeaua de bord cu 732182
combustibil lichid şi gazos, inclusiv şi preîncălzitoarele cu pornire
anterioară
74. Cricuri hidraulice, cu pârghie 842542
842549
75. Lanţuri, dispozitive de întindere a lanţurilor şi părţile lor 731511
731512
731519
731520
731581
731582
731589
731590
76. Curele trapezoidale şi semitrapezoidale de sincronizare de ventilaţie 401031
pentru motoarele autovehiculelor ; curele dinţate ale mecanismului 401032
de distribuţie a gazelor motoarelor automobilelor. 401033
401034
401035
401036
401039

Anexa nr.2
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora
Lista
cerinţelor, stabilite la tipurile autovehiculelor
(şasiuri), puse în circulaţie
îndeplinirea cerinţelor (perioada aplicării lor)

Conţinutul Formele evaluării

Note
Aplicabilitatea privind categoriile autovehiculelor
Elementele şi proprietăţile obectelor reglementării
tehnice, în privinţa cărora se stabilesc cerinţele

cerinţei conformităţii
Actele,confor-mitatea cărora o asigură
la aplicarea pct. 29 din reglementarea tehnică
în caz general

41
1) Acţiunea 1. Eficacitatea C C M1, N1, Regulamentul
eficientă a sistemelor de O CEE/ONU nr. 13-10,
sistemului de frânare inclusiv suplimentele
frânare 1-5 (până la 31
decembrie 2015)
M2, M3, Regulamentele
N, O CEE/ONU nr. 13-11,
inclusiv suplimentul 2
(până la 2 ianuarie
2016)
M1, N1 Regulamentele
CEE/ONU nr. 13H- 6)
00, inclusiv
suplimentele 1-9
L Regulamentele
CEE/ONU nr. 78-02,
inclusiv suplimentele
1-3
(până la 31 decembrie
2013)
Regulamentele
CEE/ONU nr. 78-03,
inclusiv suplimentul 1
(până la 1 ianuarie
2014)
2) Acţiunea 1. Sistem de C I M, N, Regulamentele 4)
eficientă a direcţie O CEE/ONU nr. 79-01,
sistemului de inclusiv suplimentele
direcţie, 1-3
manevrabilitatea
şi stabilitatea 2. Manevrabili- C I M, N, Pct. 4, Anexa 3 la 12),
tate şi O prezenta 16)
stabilitatea Reglementarea
tehnică
3. Echiparea cu C C M, N, Regulamentele
anvelope O, L6, CEE/ONU nr. 30-02,
L7 inclusiv suplimentele
1-15.

Regulamentele
CEE/ONU nr. 54-00,
inclusiv suplimentele
1-16
C C M1, Regulamentele
N1, CEE/ONU nr. 64-00,
inclusiv suplimentele
1-2 (până la 31
decembrie 2011)

Regulamentele
CEE/ONU nr. 64-01,
( de la 1 ianuarie
2012)

42
 C C L Regulamentele
CEE/ONU nr. 75-00,
inclusiv suplimentul
1-12

Regulamentele
CEE/ONU nr. 88-00,
inclusiv suplimentul 1
4. Aderenţa C C M1, N1, Regulamentele
anvelopelor pe O1, O2 CEE/ONU nr. 117-01,
învelişul umed ( de la 1 ianuarie
2014)
5. Echiparea cu C C (la M, N, Regulamentele 20)
dispozitive de componente) O CEE/ONU nr. 55-01
cuplare şi I
6. Echiparea cu C C (la N 2 , N 3, Regulamentele 20)
dispozitive de componente) O3, O4 CEE/ONU nr. 102-00
cuplare scurtate şi I
3) Minimizarea 1. Siguranţa C I M 1, N 1 Regulamentele 16),
impactului sistemului de CEE/ONU nr. 12-03, 22)
traumatizant direcţie privind inclusiv suplimentele
asupra oamenilor traumele 1-3
aflaţi în 2. Locurile C I M, N, Regulamentele 2),
autovehicul şi ancorajelor L6 , L7 CEE/ONU nr. 14-03 4)
posibilitatea centurilor de (până la 31 decembrie
evacuării lor siguranţă 2011)
după accident 4)
rutier Regulamentele
CEE/ONU nr. 14-04
(de la 1 ianuarie
2012 până la 31
decembrie 2013
2),
Regulamentele
4)
CEE/ONU nr. 14-06,
inclusiv suplimentele
1-4 (de la 1 ianuarie
4)
2014)

43
3. Cerinţe C C M, N, Regulamentele
privind centurile L6 , L7 CEE/ONU nr. 16-04,
de siguranţă şi inclusiv suplimentele
echiparea cu 1-7 (până la 31
sisteme de decembrie 2013)
reţinere
4)
C C Regulamentele
(la CEE/ONU nr. 16-04,
componente) inclusiv suplimentele
şi I 1-11 (de la 1 ianuarie
2012 până la 31
decembrie 2011)
4)
Regulamentele
CEE/ONU nr. 16-04,
inclusiv suplimentele
1-14, 16 (de la 1
ianuarie 2014 până la
31 decembrie 2014)
2).
Regulamentele 4)
CEE/ONU nr. 16-05,
inclusiv suplimentul 1
(de la 1 ianuarie
2015)
4. Rezistenţa C I M1 Regulamentele 16)
scaunelor şi CEE/ONU nr. 17-05,
fixarea lor (până la 31 decembrie
2013)
2),
M1, M2, Regulamentele 16),
M1, N1, CEE/ONU nr. 17-08, 19)
N2, N3 (de la 1 ianuarie
M2, M3 2014) 5),
19)
Regulamentele
CEE/ONU nr. 80-01,
inclusiv suplimentele
1-3
5. Rezemătoare C C M1, M2, Regulamentele 11)
de cap (cu CEE/ONU nr. 25-04
masa
maximă
până la
3,5 t),
N1
6. Proprietăţile C I N Regulamentele
de protecţie a CEE/ONU nr. 20-01,
cabinelor inclusiv suplimentele
1-3 (de la 1 ianuarie
2014)
7. Rezistenţa C I M2, M3 Regulamentele
părţii superioare (clasa CEE/ONU nr. 66-00,
a construcţiei II, III) (până la 31 decembrie
caroseriei 2013)

Regulamentele
CEE/ONU nr. 66-01,
inclusiv suplimentul 1
(de la 1 ianuarie
2014)

44
 8. Securitatea C I M1 Regulamentele 2),
echipamentului CEE/ONU nr. 21-01, 16)
interior privind inclusiv suplimentele
traumele 1-3 (de la 1 ianuarie
2014)
9. Protecţia C I M1 Regulamentele 1),
şoferului şi CEE/ONU nr. 94-01, 16),
pasagerilor în inclusiv suplimentele 22)
caz de coliziune 1-3
frontală
10. Protecţia C I M1 Regulamentele 1),
şoferului şi CEE/ONU nr. 95-02, 16),
pasagerilor în inclusiv suplimentul 1 22)
caz de coliziune
laterală
11. Echiparea cu C C M1, N, Regulamentele 3),
geamuri de O, L6, CEE/ONU nr. 43-00, 4),
securitate L7 inclusiv suplimentele 22)
1-6 (până la 31
decembrie 2013)

C C (la M, N, Regulamentele 2),

componente) O, L6, CEE/ONU nr. 43-00, 3),
şi I L7 inclusiv suplimentele 4),
1-12 (de la 1 ianuarie 22)
2014)
12. Balamale şi С I M1, N1 Regulamentele 4),
încuietori pentru CEE/ONU nr. 11-02, 16)
uşi inclusiv suplimentul 1
(până la 31 decembrie
2013)
M1, N1 Regulamentele 4),
CEE/ONU nr. 11-03, 16)
inclusiv suplimentul 1
(de la 1 ianuarie
2014)
4) Minimizarea 1.Securitatea C I M 1, Regulamentele 4),
impacturilor proeminenţelor CEE/ONU nr. 26-02, 16)
fizice asupra exterioare (până la 31 decembrie
altor participanţi privind traumele 2013)
la trafic 2),
Regulamentele 4),
CEE/ONU nr. 26-03, 16)
inclusiv suplimentul 1
(de la 1 ianuarie
2014)

N Regulamentele
CEE/ONU nr. 61-00,
inclusiv suplimentul 1
2.Asigurarea С I M1,M 2, Regulament tehnic 2)
protecţiei N1, N2 mondial nr. 9 (de la 1
pietonilor ianuarie 2016)
3.Echiparea cu С I N2, N3, Regulamentele
dispozitive de O 3, O 4 CEE/ONU nr. 58-01,
protecţie spate a (până la 31 decembrie
camioanelor 2013)
2)
Regulamentele
CEE/ONU nr. 58-02,
(de la 1 ianuarie
2014)

45
 4. Echiparea cu С I N2, N3, Regulamentele
dispozitive de O3, O4 CEE/ONU nr. 73-00,
protecţie inclusiv suplimentul 1
laterale a
camioanelor
5. Echiparea cu С I N2, N3 Regulamentele 2)
dispozitive de CEE/ONU nr. 93-00,
protecţie faţă a (de la 1 ianuarie
camioanelor 2012)

(de la 1 ianuarie
2014)
6. Dispozitive С I М1 Punctul 10 din Anexa
de protecţie la 3 la prezenta 2),
împroşcare de Reglementarea 16)
sub roţi tehnică (de la 1
ianuarie 2014)
6. Dispozitive С I N2, Punctul 9 din Anexa 3 2)
de protecţie la N 3, O la prezenta
împroşcare de Reglementarea
sub roţi tehnică (de la 1
ianuarie 2014)
5) Siguranţa 1. Siguranţa С I M1 Regulamentele
contra contra CEE/ONU nr. 34-01,
incendiilor incendiilor (până la 31 decembrie
2013)
M, N, Regulamentele
O CEE/ONU nr. 34-02, 2)
inclusiv suplimentele
1-3 (de la 1 ianuarie
2014)
2. Utilarea С I M, N Regulamentele
autovehiculelor CEE/ONU nr. 67-01,
cu sisteme de inclusiv suplimentele
alimentare cu 1-8 (de la 1 ianuarie
gaz petrolier 2014)
lichefiat (GPL)
3. Echiparea С С M, N Regulamentele
autovehiculelor CEE/ONU nr. 110-00,
cu sisteme de inclusiv suplimentele
alimentare cu 1-8
gaz natural
comprimat
(GNC)
4.Proprietăţile С M3 Regulamentele
antiincediare (clasele CEE/ONU nr. 118-
ale interiorului II şi III ) 01(de la 1 ianuarie 2)
2014)

(de la 1 ianuarie
2016)
6) Vizibilitatea 1. Vizibilitatea С I M1 Regulamentele 7),16)
spaţiului exterior înainte CEE/ONU nr. 125-00
pentru
conducătorul M 2, Pct.5, Anexa 3 la 7),23)
auto М 3, N prezenta reglementare
tehnică

46
 2.Echiparea C C (la M, N, Regulamentele
cu dispozitive componente) L6, L7 CEE/ONU nr. 46-01,
pentru şi I inclusiv suplimentele
vizibilitatea 1-4 (până la 31
indirectă decembrie 2013)

Regulamentele 2)
CEE/ONU nr. 46-02,
inclusiv suplimentele
1-4 (de la 1 ianuarie
2014)

L1-L5 Regulamentele
CEE/ONU nr. 81-00,
inclusiv suplimentele
1-2
3. Dispozitive de C I M1 Pct. 7, anexa 3 la
dejivrare şi prezenta reglementare
dezaburire a tehnică
parbrizului (de la 1 ianuarie 2),
2012) 16)
(de la 1 ianuarie 16)
2014)
4. Dispozitive de С I M1 Pct. 8, anexa 3 la
spălare şi ştergere a prezenta reglementare
parbrizului tehnică
(de la 1 ianuarie 2),
2012) 16)
(de la 1 ianuarie 16)
2014)
7)Măsurarea, 1. Mecanisme С I M, N, Regulamentele 4)
înregistrarea şi de măsurare a L3, L4, CEE/ONU nr. 39-00,
limitarea vitezei vitezei L5, L 7 inclusiv suplimentele
autovehiculului 1-5
2. Dispozitive С I M, N Regulamentele 20)
de limitare a CEE/ONU nr. 89-00,
vitezei maxime inclusiv suplimentul 1
8) Securitatea 1. Securitatea С С M, N Regulamentele
electrică electrică a CEE/ONU nr. 100-00,
autovehiculelor inclusiv suplimentul 1
electrice cu
acumulatoare
9) Protecţia 1. Protecţia С I M, N, Regulamentele 4)
autovehiculelor autovehiculelor L6, L 7 CEE/ONU nr. 18-02,
împotriva împotriva (până la 31 decembrie
utilizării utilizării 2013)
nesancţionate nesancţionate M2, M3, 2),
N2, N3, Regulamentele 4),
L6, L7. CEE/ONU nr. 18-03,
inclusiv suplimentele
1-2 (de la 1 ianuarie
2014)

M1, N1, Regulamentele 2),13)

CEE/ONU nr. 116-00, , 16),
inclusiv suplimentele 21)
1-2 (de la 1 ianuarie
2014)

L1, L2, Regulamentele

L3, L4, CEE/ONU nr. 62-00,
L5 inclusiv suplimentele
1-2 (de la 1 ianuarie
2014)
47
10) Minimizarea 1.Emisiile C C M, N Regulamentul tehnic
emisiilor substanţelor „Cu privire la emisiile
substanţelor nocive de către tehnica auto
nocive (poluante); pusă în circulaţie pe
(poluante); teritoriul FR a
eficacitatea substanţelor nocive
energetică (poluante)” (omologat
(minimizarea prin decizia
consumului de Guvernului FR din 12
combustibil de octombrie 2005, nr.
către 609
autovehiculele Regulamentele
cu motoare cu L3, L4, CEE/ONU nr. 40-01,
ardere internă şi L5, L6, inclusiv, suplimentul
consumului L7, 1.
energiei electrice
de către L1, L2, Regulamentele
electromobile) CEE/ONU nr. 47-00,
inclusiv, suplimentul
1.
L6, L7, Regulamentele
CEE/ONU nr. 24-03,
inclusiv, suplimentele
1-3.
2. Consumul de C I M1, N1 Regulamentele 2),
combustibil şi CEE/ONU nr. 101- 16),
emisiile 00, inclusiv 22)
dioxidului de suplimentele 1-8 (de
carbon. la 1 ianuarie 2014)
Consumul
energiei
electrice şi
autonomia
electromobilelor
11)Minimizarea 1. Zgomotul C C L2, L4, Regulamentele
zgomotului exterior L5, L6, CEE/ONU nr. 9-06,
interior şi L7, inclusiv suplimentul 1
exterior
L3 Regulamentele
CEE/ONU nr. 41-03,
inclusiv suplimentul 1
M, N Regulamentele 14)
CEE/ONU nr. 51-02,
inclusiv suplimentele
1-4, 6

L1 Regulamentele
CEE/ONU nr. 63-01,
inclusiv suplimentul 1
2. Nivelul C C M1, N1, Regulamentele
zgomotului de O1, O2 CEE/ONU nr. 117-1,
la rularea
pneurilor M2, M3, Regulamentele
N2, N3. CEE/ONU nr. 117-1 (
O3, O4 de la 1 ianuarie 2012)
3. Zgomotul C I M, N Pct. 2, anexa 3 la
interior prezenta reglementare
tehnică

48
12) Rezistenţa la 1. Rezistenţa la C I M, N, Regulamentele
impactul surselor impactul O, L CEE/ONU nr. 10-02,
exterioare ale surselor inclusiv suplimentele
iradierii exterioare ale 1-2
electromagnetice iradierii (până la 31 decembrie 2)
şi electromagnetic 2011),
compatibilitatea e şi (până şa 31 decembrie
electromagnetică compatibilitatea 2013)
electromagnetic
ă Regulamentele
CEE/ONU nr. 10-03
(de la 1 ianuarie 2)
2012)
(de la 1 ianuarie
2014)
2. Paraziţii M3 Pct. 11, anexa 3 la
radio-electrici (troleib prezenta reglementare
(industriali) uze) tehnică
de la troleibuze
13) Starea 1. Sistemele de C I M, N Regulamentele
inofensivă pentru încălzire CEE/ONU nr. 122-00,
sănătate a inclusiv suplimentul 1
microclimatului (de la 1 ianuarie 2)
din salonul 2012)
şoferului (de la 1 ianuarie
conducătorului 2014)
auto şi salonul 2. Ventilaţia, C I M, N Pct. 6, anexa 3 la
pasagerilor şi încălzirea şi prezenta reglementare
minimizarea climatizarea tehnică
conţinutului de 3. Conţinutul C I M, N Pct. 3, anexa 3 la
substanţe nocive substanţelor prezenta reglementare
în aerul din nocive în aerul tehnică
salonul şoferului din salonul
conducătorului şoferului
auto şi salonul conducătorului
pasagerilor auto şi salonul
autovehiculelor pasagerilor
autovehiculelor

14) Numărul, 1. Numărul, C C (pentru M, N, O Regulamentele 15)

amplasarea, amplasarea, componente) şi CEE/ONU nr. 48-03,
I inclusiv suplimentele
caracteristicile şi caracteristicile 1-3 (până la 31
efectele şi efectele decembrie 2013)
instalaţiilor instalaţiilor Regulamentele 15),
tehnice de tehnice de CEE/ONU nr. 48-04, 17)
iluminare şi iluminare şi inclusiv suplimentele
1-3 (de la 1 ianuarie
semnalizare semnalizare 2014)
luminoasă şi luminoasă
sonoră L3 Regulamentele 15)
CEE/ONU nr. 53-01,
inclusiv suplimentele
1-9

L2, L4, Pct.1, anexa 3 la

L5, L6, prezenta
L7 reglementare tehnică

Regulamentele
L1 CEE/ONU nr. 74-01, 15)
inclusiv suplimentele
1-6

49
2. Cerinţe C C M, N, L Regulamentele
privind unele CEE/ONU nr. 1-02
(În Regulamentele
instalaţii de funcţia CEE/ONU nr. 8-05,
iluminare şi de tipul
semnalizare lampăul
luminoasă: ui)
Lampăurile şi Regulamentele
CEE/ONU nr. 20-03,
lampăurile şi
lampăuri cu Regulamentele
fază de CEE/ONU nr. 31-02,
întâlnire (faza inclusiv suplimentele
lungă şi scurtă) 1-7

Regulamentele
CEE/ONU nr. 56-01

Regulamentele
CEE/ONU nr. 57-02

Regulamentele
CEE/ONU nr. 72-01

Regulamentele
CEE/ONU nr. 76-01

Regulamentele
CEE/ONU nr. 82-01

Regulamentele
CEE/ONU nr. 98-00,
inclusiv suplimentele
1-11
Regulamentele
CEE/ONU nr. 112-00,
inclusiv suplimentele
1-10
Catadioptri C C M, N, Regulamentele
O, L CEE/ONU nr. 3-02,
inclusiv suplimentele
1-10
Instalaţii de C C M, N, O Regulamentele
iluminare a plăcii CEE/ONU nr. 4-00,
de înmatriculare inclusiv suplimentele
spate 1-14
Lampăuri C C M, N, Regulamentele
indicatoare de O, L CEE/ONU nr. 6-01,
direcţie inclusiv suplimentele
1-17
lămpi de C C M, N, Regulamentele 4)
O, L CEE/ONU nr. 7-02,
gabarit, Lămpi inclusiv suplimentele
de stop 1-14)
Lampăuri ceaţă C C M, N, Regulamentele 4)
faţă L3, L4, CEE/ONU nr. 19-03,
L5, L7 inclusiv suplimentul 1
Lămpi de mers C C M, N, O Regulamentele
în spate CEE/ONU nr. 23-00,
inclusiv suplimentele
1-15

50
 Lămpi de C C M, N, Regulamentele
incandescenţă O, L CEE/ONU nr. 4-00,
inclusiv suplimentele
1-14
Lampăuri de C C M, N, Regulamentele 4)
ceaţă spate O, L3, CEE/ONU nr. 38-00,
L4, L5, inclusiv suplimentele
L7 1-14
Lămpi de poziţie C C L Regulamentele
(faţă, spate), Lămpi CEE/ONU nr. 50-00,
de stop , lămpi inclusiv suplimentele
indicatoare de 1-12
direcţie, instalaţii
de iluminare a
plăcii de
înmatriculare spate
Lămpi de C C M, N Regulamentele
staţionare CEE/ONU nr. 77-00,
inclusiv suplimentele
1-12
Lămpi pentru C C M1 Regulamentele 20)
circulaţie diurnă CEE/ONU nr. 87-00,
inclusiv suplimentele
1-13
Lămpi de poziţie C C M, N, O Regulamentele
laterale CEE/ONU nr. 91-00,
inclusiv suplimentele
1-11
Surse de lumină cu C C M, N Regulamentele
descărcare în gaz CEE/ONU nr. 99-00,
inclusiv suplimentele
1-4
Lampăuri C C M1 Regulamentele 20)
unghiulare CEE/ONU nr. 119-00,
inclusiv suplimentele
1-4
3. Lămpi speciale C C M, N Regulamentele
de avertizare CEE/ONU nr. 65-00,
inclusiv suplimentele
1-6
4. Marcaje C C N2, N3, Regulamentele
reflectorizante O3, O4 CEE/ONU nr. 104-00,
inclusiv suplimentele
1-5
5. Numărul, C C (pentru N3, O Regulamentele
componente) şi CEE/ONU nr. 70-01,
amplasarea,
I inclusiv suplimentele
caracteristici 1-6
le plăcii de
înmatriculare
spate pentru
autovehiculele
spate
autovehicul e
grele şi/sau
lungi
6. Dispozitive de C C (pentru M, N, Regulamentele
semnalizare sonoră componente) şi L3, L4, CEE/ONU nr. 28-00,
I L5, L6, inclusiv suplimentele
L7 1-3

15)Amplasarea 1. Amplasarea C I M1 Regulamentele 16)

şi identificarea pedalelor direcţiei CEE/ONU nr. 35-00,
inclusiv suplimentul 1
51
organelor de 2. Dispozitive de C I L1, L3 Regulamentele
conducere ale comandă ale CEE/ONU nr. 60-00,
mopedelor şi inclusiv suplimentele
autovehiculului motocicletelor cu 1-3
două roţi
3. Dispozitive de C I M, N, Regulamentele
comandă ale L6, L7 CEE/ONU nr. 121-00,
autovehiculelor – inclusiv suplimentele
identificarea 1-2
(de la 1 ianuarie 2),
2014) 4),
16),
(de la 1 ianuarie 4),
2016) 16)
16)Cerinţele 1. Cerinţe generale C I M2, M3 Regulamentele 8)
privind de securitate CEE/ONU nr. 36-03,
privind inclusiv suplimentele
autovehiculele autovehiculele cu 1-12
de pasageri de capacitatea ce
capacitate mare depăşeşte 22 de
pasageri
2. Cerinţe generale C I M2, M3 Regulamentele 9)
de securitate CEE/ONU nr. 53-01,
privind inclusiv suplimentele
autovehiculele cu 1-9
capacitatea ce nu
depăşeşte 22 de
pasageri
3. Cerinţe generale C I M2, M3 Regulamentele 10).
de securitate CEE/ONU nr. 107-02, 18),
privind inclusiv suplimentele 2)
autovehiculele de 1-3 (de la 1 ianuarie
pasageri 2014)
17) Restricţii de Restricţii de C I M3, N3, Anexa 4 la prezenta
poziţie şi poziţie şi O reglementare tehnică
greutate greutate

Note:
a) Formele de evaluare a conformităţii: C - certificare obligatorie, – încercări şi măsurări,
efectuate în mod independent de către producător în procesul de proiectare a autovehiculului
(şasiului).
b) Dacă termenul de intrare în vigoare nu este specificat, atunci cerinţele se aplică de la
data intrării în vigoare a prezentei reglementărei tehnice.
c) Se permite aplicarea alternativă a cerinţelor de un nivel mai ridicat înainte de termenii
stabiliţi în Tabel.

1) Cerinţele se aplică la tipurile autovehiculelor, punerea în circulaţie a cărora în Republica

Moldova început după 4 ianuarie, 2008.
2) Cerinţele nu se aplică la tipurile autovehiculelor, puse în circulaţie în Republica Moldova,
până la data punerii în aplicare a acestei cerinţe.
3) Cerinţele privind cvadriciclurile se aplică în cazul existenţei geamurilor.
4) Cerinţele nu se aplică la cvadriciclurile cu conducere de motocicletă (adică cu rezervorul între
picioare).
5) Ca alternativă pentru autovehiculelor din categoria Ms se permite a aplica prevederile
Regulamentului CEE/ONU nr. 17.
6) Până la 1 ianuarie 2014 se aplică alternativ Regulamentele CEE/ONU nr. 13-10 şi 13-11. De
la 01.01.2014 se stabileşte aplicarea obligatorie.
7) Cerinţele nu se extind asupra autovehiculelor cu caroserii, producţia cărora a fost începută
până la 1 ianuarie 1977
52
8) În privinţa autovehiculelor de pasageri specializate cerinţele punctelor 5.1, 5.3, 5.6.1.1,
5.7.5—5.7.8, 5.10 a Regulamentelor CEE/ONU nr. 36-03 nu se aplică.
9) Cu privire la autovehiculelor de pasageri specializate cerinţele punctelor 5.1, 5.3, 5.6.1.1,
5.6.3.1, 5.7.1.1—5.7.1.7, 5.7.5—5.7.8, 5.9, 5.10 a Regulamentului CEE/ONU nr. 52-
01 nu se aplică.
10) Cu privire la autovehiculele de pasageri specializate cerinţele punctelor 7.2, 7.6.1.1,
7.6.3.1, 7.7.1.1—7.7.1.7, 7.7.5—7.7.8, 7.11, 7.12 din anexa 3 la Regulamentul
CEE/ONU nr. 107 nu se aplică.
11) În calitate de materiale probatorii atare se admit cu privire la scaune, în cazul în care acestea
din urmă au fost supuse încercărilor împreună cu rezemătoare de cap.
12) La evaluarea conformităţii sunt recunoscute „informaţia despre omologarea oficială privind
tipul construcţiei autovehiculului în baza Regulamentelor CEE/ONU” conform Regulamentului
CEE/ONU nr. 111.
13) La prezentarea „informaţie despre omologarea oficială privind tipul construcţiei
autovehiculului în baza Regulamentelor CEE/ONU” conform Regulamentului CEE/ONU nr.
116, „informaţie despre omologarea oficială privind tipul construcţiei autovehiculului în baza
Regulamentelor CEE/ONU” conform Regulamentului CEE/ONU nr. 18 nu este necesară.
14) Pentru autovehiculele cu mecanism de acţionare pe toate roţile (4x4) din categoriile
М2G, М3G, N2G şi N3G se permite aplicarea Regulamentului CEE/ONU nr. 51-01 la
efectuarea încercărilor după metoda Regulamentului CEE/ONU nr. 51-02.
15) La prezenţa „informaţie despre omologarea oficială privind tipul construcţiei autovehiculului
în baza Regulamentelor CEE/ONU ” cu privire la Reglementarea prezentă prezentarea copiilor
„informaţie despre omologarea oficială privind tipul construcţiei autovehiculului în baza
Regulamentelor CEE/ONU” la unele dispozitive de iluminare şi semnalizare luminoasă, precum
şi marcaje reflectorizante nu este obligatorie.
16) Pentru autorulote, ambulanţe, autoautovehicul e funerare din categoriile M 1, M2, M3 nivelul
cerinţelor înaintate trebuie să corespundă nivelului cerinţelor privind autovehiculele de bază.
17. Instalarea lămpilor pentru circulaţie diurnă şi lampăurilor de colţi este facultativă, însă, în
cazul instalării acestora, ele trebuie să corespundă prescripţiilor stabilite de Regulamentele
CEE/ONU.
18) Cerinţele pot fi aplicate alternativ cu cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 36 şi 52.
19) Cerinţele se aplică în funcţie de tipul scaunelor.
20) Se aplică în cazul instalării pe autovehicul .
21) La evaluarea conformităţii sunt recunoscute „informaţie despre omologarea oficială privind
tipul construcţiei autovehiculului în baza Regulamentelor CEE/ONU” cu privire la Regulamentul
CEE/ONU nr. 97.
22) Cerinţele nu se aplică la autovehiculele , utilate cu protecţie blindată, conformitatea cărora cu
cerinţele tehnice normative este omologată în ordinea stabilită.
23) Cerinţele nu se aplică în privinţa autovehiculelor, predestinate pentru transportul încasărilor
băneşti şi mărfurilor valoroase.

Anexa nr. 3
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora

Cerinţe tehnice
cu privire la unele elemente şi proprietăţi ale obiectelor reglementării tehnice pentru
evaluarea conformităţii tipurilor autovehiculelor (şasiuri)

1. Cerinţe privind motoautovehiculele cu trei si patru roţi cu privire la numărul,

amplasarea, caracteristicile şi acţiunile dispozitivelor de iluminare şi semnalizare
luminoasă

53
1.1. Dispozitivele de iluminare şi semnalizare luminoasă trebuie să fie instalate în aşa fel, ca în
condiţii obişnuite de exploatare şi vibrare, cărora ele pot fi supuse, să-şi păstreze caracteristicile,
stabilite de punctul 1 din prezenta Anexă, iar autovehicul să satisfacă cerinţele punctului 1 din
prezenta Anexă.
1.2. Faza de drum, faza de întâlnire şi lampăurile de ceaţă trebuie să fie instalate în aşa mod, ca
să fie posibilă reglarea direcţiei razelor de lumină.
1.3 Axele de referinţă a tuturor dispozitivelor de iluminare şi semnalizare luminoasă, instalate pe
autovehiculele, trebuie să fie paralele cu suprafaţa de sprijin al autovehiculului pe drum. În
alampăă de aceasta, pentru dispozitivele reflectorizante aceste axe trebuie să fie perpendiculare
pe suprafaţa medie longitudinală a autovehiculului, iar pentru toate celelalte dispozitive de
semnalizare – paralele cu ea.
În fiecare direcţie se permite o abatere, egală cu ±30. Totodată , trebuie să fie respectate
condiţii tehnice concrete de instalare, dacă asemenea sunt prevăzute de producătorul de
dispozitive de iluminare şi semnalizare luminoasă.
1.4. Înălţimea şi orientarea luminilor se verifică pe autovehicul la gol, amplasat pe o suprafaţă
plană şi orizontală, totodată suprafaţa mediană longitudinală a autovehiculului trebuie să fie
poziţionată vertical, iar direcţia trebuie să fie în poziţia de a merge înainte. Presiunea din pneuri
trebuie să corespundă cu cea prevăzută de producător.
1.5. Luminile din aceeaşi pereche, care au aceeaşi destinaţie, trebuie:
1.5.1. să se instaleze pe autovehicul simetric în raport cu suprafaţa medie longitudinală;
1.5.2. să fie simetrice una faţă de cealaltă, în raport cu suprafaţa medie longitudinală;
1.5.3. să îndeplinească aceleaşi cerinţe colorimetrice;
1.5.4. să aibă caracteristici fotometrice practic identice.
1.6. în cazul în care nu se stipulează altceva mai jos în secţiunea dată, luminile cu diversă
destinaţie pot fi independente sau grupate, combinate sau unite în unul şi acelaşi dispozitiv, cu
condiţia ca fiecare din lămpile utilizate să-şi îndeplinească cerinţele sale.
1.7. Nici o lumină nu trebuie să fie clipitoare, cu excepţia lămpilor indicatoare de direcţie şi de
avarie.
1.8. Nici o lumină roşie nu trebuie să se vadă în faţă şi nici o lumină albă nu trebuie să se vadă în
spate, cu excepţia lămpii de mers în spate.
1.9. Circuitul electric funcţional trebuie să fie conceput astfel, încât lămpile de poziţie faţă şi
spate şi lampa de iluminare a plăcii de înmatriculare din spate să poată fi conectate şi deconectate
simultan.
1.10. Conexiunile electrice trebuie să fie astfel concepute, încât fază de drum şi fază de întâlnire
(fază lungă şi scurtă) şi lampăul de ceaţă faţă să poată fi conectate numai în acel caz, când sunt
conectate de asemenea lămpile, indicate în punctul 1.9. Totodată, această condiţie nu este
necesară pentru fază de drum şi fază de întâlnire, dacă semnalele lor luminoase sunt predestinate
pentru conectarea şi deconectarea multiplă sau de scurtă durată a fazei drum şi fazei de întâlnire
sau pentru conectarea alternativă de scurtă durată a lampăurile cu fază de drum şi lampăurile cu
lumină de întâlnire.
1.11. Semnale luminoase de control.
1.11.1. Fiecare semnal luminos de control trebuie să fie clar vizibil pentru conducătorul auto.
1.11.2. Semnalul de control de conectare poate fi înlocuit cu semnalul de control de funcţionare.
12. Culorile luminilor.
Lămpile, lampăurile, lămpile indicatoare de direcţie, catadioptrii trebuie să aibă culorile, indicate
în tabelul 1.1
Tabelul 1.1.

Denumirea luminilor Culoarea

- fază de drum şi fază de întâlnire, lampa de iluminare a albă
plăcei de înmatriculare din spate şi lampa de poziţie faţă
- lampi indicatoare de direcţie, lampa de avarie, catadioptri Galben auto

54
netriunghiulari laterală
- lampă de stop, lampă de poziţie spate, lampă de ceaţă roşie
spate.
Lampă de ceaţă faţă albă sau galbenă selectiv, mai puţin
pronunţată

 Notă: Determinarea culorii luminilor trebuie să fie conforme cu Anexa 5 din Convenţia privind
circulaţia rutieră (1968).

1.13. Mopede cu trei roţi şi cvadricilurile din categoria L 2 şi L6 trebuie să fie echipate cu
următoarele dispozitive de iluminare şi de semnalizare luminoasă, în următoarele cantităţi:
- fază de întâlnire - 1 sau 2;
- lampă de poziţie (lumină de poziţie) faţă şi spate – 1 sau 2 de fiecare. În cazul în care lăţimea
totală a autovehicululuidepăşeşte 1300 mm, sunt necesare două lămpi de poziţie;
- catadioptri netriunghiulari spate - 1 sau 2. În cazul în care lăţimea totală a
autovehicululuidepăşeşte 1000 mm, sunt necesare doi catadioptri spate;
- reflectorizant de pedală, în cazul în care există pedale - 4;
- lampă de stop - 1 sau 2. În cazul în care lăţimea totală a autovehicululuidepăşeşte 1300 mm,
sunt necesare două Lămpi de stop;
- indicatori de direcţie pentru mopede cu trei roţi cu caroserie închisă - câte 2 pe fiecare parte.
1.14. Ele, de asemenea, pot fi echipate cu următoarele dispozitive de iluminare şi de semnalizare
luminoasă, în următoarele cantităţi:
- fază de drum - 1 sau 2;
- lămpi indicatoare de direcţie pentru mopedele cu trei roţi cu caroserie deschise – câte 2 pe
fiecare parte;
- dispozitiv de iluminare a plăcii de înmatriculare – 1;
- lampă de avarie.
1.15. Instalarea oricăror altor dispozitive de iluminat şi de semnalizare luminoasă, cu excepţia
cazurilor prevăzute la punctele. 1.13 şi 1.14, este interzisă.
1.16. Motociclete cu ataş de categoria L4 trebuie să fie echipate cu următoarele dispozitive de
iluminat şi de semnalizare luminoasă, în următoarele cantităţi:
- fază de drum - 1 sau 2;
- fază de întâlnire - 1 sau 2;
- lampă indicatoare de direcţie - 2 pe fiecare parte;
- - 2 sau 3 (dintre care unul este situat pe remorca laterală);
- lampă de poziţie faţă şi spate - 2 sau 3 fiecare (câte una de fiecare situate pe remorca laterală);
- lampă de iluminare a plăcii de înmatriculare – 1;
- catadioptri netriunghiulari spate - 2.
1.17. Ele, de asemenea, pot fi echipate cu următoarele dispozitive de iluminat şi de semnalizare
luminoasă, în următoarele cantităţi:
- lampă de ceaţă faţă - 1 sau 2;
- lumina de ceaţă spate - 1 sau 2;
- lampă de avarie;
- catadioptri netriunghiulari laterali - câte 1 sau 2 pe fiecare parte.
1.18. Instalarea oricăror altor dispozitive de iluminat şi de semnalizare luminoasă, cu excepţia
cazurilor prevăzute în p. 1.16 şi 1.17, este interzisă.
1.19. Triciclurile şi cvadriciclurile din categoriile L5 şi L7 trebuie să fie echipate cu următoarele
dispozitive de iluminare şi de semnalizare luminoasă, în următoarele cantităţi:
- fază de drum - - 1 sau 2. În cazul în care lăţimea totală a autovehicululuidepăşeşte 1300 mm,
sunt necesare două lampăuri fază lungă (de întâlnire);
- fază de întâlnire - 1 sau 2. În cazul în care lăţimea totală a autovehicululuidepăşeşte 1300 mm,
sunt necesare două lampăuri fază scurtă;

55
- lampa indicatoare de direcţie - 2 pe fiecare parte. Se admite câte un indicator de direcţie lateral
pe fiecare parte;
- lampă de stop - 1 sau 2. În cazul în care lăţimea totală a autovehicululuidepăşeşte 1300 mm,
este necesar pentru a instala două lămpi de frână;
- lampă de poziţie faţă şi spate - 1 sau 2 de fiecare. În cazul în care lăţimea de poziţie a
autovehicululuidepăşeşte 1300 mm, este necesar a instala câte două lămpi de gabarit;
- lampă de iluminare a plăcii de înmatriculare - 1;
- catadioptri netriunghiulari spate - 1 sau 2. În cazul în care lăţimea totală a autovehicululuieste
mai mare de 1000 mm, sunt necesari doi catadioptri netriunghiulari spate;
- lămpi de avarie.
1.20. Ele, de asemenea, pot fi echipate cu următoarele dispozitive de iluminat şi de semnalizare
luminoasă, în următoarele cantităţi:
- Lampă de ceaţă faţă - 1 sau 2;
- Lampă de ceaţă spate - 1 sau 2;
- Lampă de mers în spate - 1 sau 2;
- catadioptri netriunghiulari laterale - 1 sau 2 pe fiecare parte.
1.21. Instalarea oricăror altor dispozitive de iluminare şi de semnalizare luminoasă, cu excepţia
celor, prevăzute în punctele. 1.19 şi 1.20, este interzisă.
1.22. La motoautovehiculele cu trei şi patru roţi pot fi instalate dispozitive de iluminare şi de
semnalizare luminoasă, atât în conformitate cu punctul 1 din prezenta Anexă, cât şi în
conformitate cu cerinţele Regulamentelor CEE/ONU privind autovehiculele din categoriile M1
şi N1.
1.23. Lămpile pe autovehicul e trebuie să fie instalate astfel, încât înlocuirea surselor de lumină
să se efectueze fără a folosi instrumente speciale, cu excepţia instrumentelor, care sunt furnizate
de către producător împreună cu autovehicul.

2. Cerinţe pentru autovehicule privind zgomotul lor intern

2.1. Nivelurile admisibile privind zgomotul intern al autovehiculelor sunt prezentate în tabelul
2.1.
Tabelul 2.1.

Nr. Autovehicul Nivelul admisibil al

sunetului, dBA
Până la 1 După 1
ianuarie ianuarie
2014 2014
1. Autovehiculele din categoria M1, cu asamblarea caroseriei, care prevede 78 77
un compartiment separat pentru motor (la amplasarea motorului în faţă)
sau un compartiment separat pentru bagaje (în cazul altei amplasări a
motorului), în partea din faţă a salonului pentru pasageri.
2. Autovehiculele din categoria M1, cu asamblarea caroseriei, cu 80 79
excepţia cazurilor prevăzute în punctul 1.
3. Autovehiculele din categoriile M2 şi M3, cu amplasarea motorului 80 79
în faţă sau la acelaşi nivel cu locul conducătorului auto în raport cu
axa longitudinală a autovehiculului, inclusiv autobuzele speciale,
fabricate pe şasiu de camioane – la locul de lucru al şoferului şi în
salonul de pasageri.
4. Autovehiculele din categoriile M2 şi M3, cu excepţia celor 78 77
prevăzute în punctul 3 – la locul de lucru al conducătorul auto
5. Autovehiculele din categoriile M2 şi M3, cu excepţia celor 80 79
prevăzute în punctul 3, care se referă la clasele II şi III în
conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr. 36 sau la clasa B, în
conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr. 52 - în salonul de

56
 pasageri
6. Autovehiculele din categoriile M2 şi M3, cu excepţia celor 82 81
prevăzute în punctul 3, referitoare la clasa I în conformitate cu
Regulamentele CEE/ONU nr. 36 sau la clasa A în conformitate cu
Regulamentele CEE/ONU nr. 52 - în salonul de pasageri
7. Troleibuzele (categoria M3) – la locul de lucru al conducătorul auto 78 77
8. Troleibuzele (categoria M3) – în salonul de pasageri 82 81
9. Semiremorcile (categoria O), destinate pentru transportul de 80 79
pasageri
10. Autovehiculele din categoria N1, cu masa totală ce nu depăşeşte 2 80 79
tone
11. Autovehiculele din categoria N1, cu excepţia celor prevăzute în 82 81
punctul 10
12. Autovehiculele din categoriile N2 şi N3, în cazul existenţei locului 80 78
pentru pat în salonul şoferului
13. Autovehiculele din categoriile N2 şi N3, cu excepţia celor 82 81
prevăzute în punctul 12
14. Cvadriciclurile (categoria L6, L7), cu caroseria închisă 86 86

Note:
1. Pentru autovehiculele de teren cu transmisiune integrală din categoria M1G se admite
depăşirea nivelurilor de zgomot admisibil maxim cu 2 dBA.
2. Pentru autovehiculele de teren cu transmisiune integrală din categoriile M2G, M3G, N1G, N2G,
N3G se admite de la 1 ianuarie 2014 depăşirea nivelurilor admisibile de zgomot maxim cu 1 dB
A.
3. Pentru autovehiculele din categoria M1 cu masa totală de până la 2 tone cu puterea specifică la
o unitate de masă mai mare de 75 kW /t m în regim de accelerare se admite depăşirea nivelurilor
de zgomot admisibil maximum cu 4 dB A.
Pentru autovehiculele din categoria M1, cu puterea specifică la o unitate de masă mai mare de
125 kW / t nivelurile de zgomot admisibile se stabilesc doar pentru regimul de circulaţie
experimental la viteză constantă.
Nivelurile de zgomot, măsurate în timpul accelerării, în cazul depăşirii celor admisibile, se
stipulează în documentaţia de însoţire a automobilului, oferită cumpărătorului (de exemplu,
„Îndrumar pentru exploatare”).
Autovehiculele , care îndeplinesc cerinţele din tabelul 2.1, ţinându-se cont de stipulările,
menţionate în acest punct, nu se pot aplica pentru utilizarea publică (de exemplu, taxi), care, de
asemenea, se stipulează în documentaţia de însoţire a automobilului, oferită cumpărătorului.
4. Pentru autovehiculele cu destinaţie specială (autorulote, autovehicul e blindate, autovehicul e
pentru servicii funerare, ambulanţe, etc.) din categoriile MC şi NC, nivelul sunetului nu trebuie
să depăşească nivelurile admisibile, stabilite pentru autovehicul de bază.
2.2. La sfârşirea aerului din aparatele pneumatice din salonul şoferului (salonului de pasageri), a
autovehicululuinivelul sunetului nu trebuie să depăşească 70 dBA.
2.3. La verificarea nivelului zgomotului intern în autovehicul, efectuată la controlul obiectelor de
evaluare a conformităţii, se admite depăşirea nivelurilor admisibile de zgomot, stipulaţi în tabelul
2.1 maximum cu 1 dB A.

        3. Cerinţe pentru autovehicule privind conţinutul de substanţe nocive în aerul din
salonul şoferului conducătorului auto şi salonul de pasageri

Nomenclatura substanţe nocive, care urmează a fi verificate, depinde de tipul motorului, montat
pe autovehicul şi combustibilul utilizat. Conţinutul de substanţe nocive în aerul din salonul
şoferului conducătorului auto şi salonul de pasageri al autovehiculului, nu trebuie să depăşească
limitele de concentraţii, prezentate în tabelul 3.1.

57
 Tabelul 3.1.

Substanţe nocive Concentraţia limită în aerul Tipurile de motoare, referitor

din salonul conducătorului la care se efectuează
auto şi salonul de pasageri al verificarea
autovehiculului, mg/m3
monoxid de carbon CO 5,000 1, 2, 3
dioxid de azot NO2 0,2 1, 2, 3
oxid de azot NO 0,400 1, 2, 3
metan CH4 50,000 3
hidrocarburi alifatice limită 50,000 1
C2-C7
formaldehidă CH2O 0,035 2

Note:
Tipuri de motoare, stipulate în tabelul 3.1:
- motoare cu aprindere prin scânteie, care funcţionează cu benzina si (sau) gaz petrolier lichefiat
(GPL);
2 - motoare cu aprindere prin compresie;
3 - motoare cu aprindere prin scânteie, care funcţionează pe bază de gaz natural comprimat
(GNC).

4. Cerinţe pentru autovehicul e privind manipularea şi stabilitatea lor

Notă: Cerinţele punctului 4 din Anexa dată nu se extind:

- Asupra autovehiculelor din categoria O, destinate pentru transportul încărcăturilor indivizibile,
cu masa de 20 de tone şi mai mult;
- Asupra autovehiculelor cu viteză maximă constructivă mai mare de 40 km / h.
4.1. Cerinţele privind stabilizarea direcţiei pentru autovehiculele din categoriile M şi N.
4.1.1. Unghiul de rotire a volanului de direcţie, după eliberarea sa, nu trebuie să se mărească.
4.1.2. Roţile de direcţie şi volanul trebuie să revină de sine stătător în poziţia neutră.
4.1.3. Mărimea maximă a unghiului de rotire al volanului de direcţie, care n-a ajuns în poziţia
neutră în timp de 6 secunde după eliberarea sa, nu trebuie să depăşească 30 la sută din mărimea
unghiului de rotire a volanului, corespunzătoare deplasării autovehicululuiîn raza cercului de 50
m.
4.1.4. Procesul de returnare a volanului în poziţia neutră, nu trebuie să fie oscilator. La
efectuarea unei curse de încercare se admite o trecere a volanului prin poziţie neutră.
4.2. Cerinţele privind stabilitatea statică transversală a autovehicululuiîn timpul încercărilor la
răsturnare pe standul pentru autovehiculele din categoriile M, N, O (referitor la M 1 - numai
pentru autovehiculele din categoria G, referitor la M 2 şi M3 – numai până la intrarea în vigoare a
Regulamentelor CEE/ONU nr107. Cu privire la semiremorci cerinţele se aplică când ele se află
în componenţa autotrenului).
4.2.1. Sub unghi de stabilitate statică  (ss) se înţelege unghiul de înclinaţie a suprafeţei de sprijin
 a platformei basculante în raport cu planul orizontal, la care s-a produs detaşarea tuturor roţilor
de pe o parte a unui autovehicul unic sau a tuturor roţilor de pe o parte a unui element a
autotractorului cu şa de la suprafaţă de sprijin a platformei. Mărimea unghiului obţinută în
rezultatul încercărilor trebuie să nu fie mai mică, decât valoarea normativă  n, care depinde de
coeficientul qs stabilităţii transversale a autovehiculului şi se determină după următoarele
formule:

н= (–2,4+42,4 qs), grade, la 0,55≤ qs ≤ 1,0 (4.1)

н = (15+25 qs), grade, la qs > 1,0 (4.2)
н ≥ 21º, la qs<0,55 (4.3)
58
 4.2.2. Sub unghi de înclinare a maselor suspendate  se înţelege unghiul dintre suprafaţa
de sprijin a platformei basculante şi osia transversală a maselor suspendate, care trece prin
centrul maselor autovehiculului, obţinut în rezultatul înclinării autovehiculului asupra platformei
basculante.
Unghiul de înclinare a maselor suspendate  se determină în cazul când unghiul de
înclinare a platformei, la care se produce detaşarea tuturor roţilor de pe o parte a unui
autovehicul unic sau a tuturor roţilor unei verigi de tren de la suprafaţa de sprijin. Valoarea
maxim admisibilă a unghiului  în centrul maselor autovehiculului, obţinută în rezultatul
încercărilor, nu trebuie să depăşească valorile n, care depind de coeficientul stabilităţii
transversale qs şi se determină după următoarele formule:

n = (10,8 - 4,3 qs), grade, la QS ≤ 1,0 (4.4)

n = 6,5 grade, la qs = > 1,0 (4,5)

Note:
1. Coeficientul stabilităţii transversale qs se determină după formula:
qs = 0,5b (4.6)
h
unde:
b – ecartamentul, redus la secţiunea transversală a autovehicululuiîn planul, care trece prin
centrul maselor sale (vezi fig. 4.1), mm;
h - înălţimea centrului maselor pe suprafaţa de sprijin, mm.
Mărimea ecartamentului se calculează ca media dintre centrele roţilor exterioare ale osie
spate ale (camionului), tractorului şi centrele osiei roţilor exterioare ale (camionului),
semiremorcii.
2. Înălţimea centrului maselor se determină din formula:

h = 0,5b — hîs* tg (ss) – Δ + hîs

tg  * cos  + sin

unde:
hîs – înălţimea osiei de înclinare pe suprafaţa de sprijin în secţiune transversală, care se produce
prin centrul maselor, mm;
Δ - deplasarea laterală a centrului maselor, determinată în baza rezultatelor măsurătorilor
deformării laterale a anvelopelor, mm;
 (ss) - unghiul înclinării suprafeţei de sprijin la răsturnarea a autovehiculului;
 - unghiul înclinării maselor suspendate.
În lipsa datelor concrete valoarea hîs poate fi admisă egală cu raza statică a roţilor
autovehiculului.

59
Figura 4.1. Schema determinării valorii reduse a ecartamentului „b”.

4.3. Cerinţe privind stabilitatea la încercările „smucitura volanului” pentru autovehiculele

din categoriile M şi N.
4.3.1. Unghiurile de rotire a volanului pentru autovehiculele din categoriile M 1, M2 şi N1
trebuie să fie în limitele stabilite în tabelul 4.1.

Tabelul 4.1.

Valoarea stabilită a Raza traiectoriei, m Unghiul rotirii volanului, raza

accelerării laterale (informativ) minim maxim
(m/s2)
1 500 (0,21L+0,2)is×10-2 (0,21L+1,3)is×10-2
2 250 (0,42L+0,4)is×10-2 (0,42L+2,6)is×10-2
4 125 (0,84L+0,48)is×102 (0,84L+5,0)is×10-2
L – baza autovehiculului, m;
is – raportul de demultiplicare mediu al volanului;

4.3.2. Unghiurile de rotire ale volanului pentru autovehiculele din categoriile M3, N2 şi
N3 trebuie să fie în limitele, stabilite în tabelul 4.2.
Tabelul 4.2

Valoarea stabilită a Raza Unghiul rotirii volanului, raza

accelerării laterale traiectoriei, m minim maxim
2
(m/s ) (informativ)
1 280 (0,36L + 0,1)is×10–2 (0,36L + 1,3)is×10–2
2 140 (0,72L – 0,2)is×10–2 (0,72L + 2,6)is×10–2
L – baza autovehiculului, m;
is – raportul de demultiplicare mediu al volanului;

60
 4.3.3. Creşterea vitezei unghiulare ψ1 a autovehiculului (depăşirea vitezei unghiulare
faţă de valoarea ei de regim stabil, care apare la trecerea de la mişcarea rectilinie la mişcarea în
cerc) faţă de valoarea ei de regim stabil nu trebuie să depăşească valorile, indicate în tabelul 4.3.
Tabelul 4.3

Categoria Valoarea creşterii vitezei unghiulare ψ1, % nu mai mult

autovehiculului Valoarea stabilită a accelerării laterale ay, (m/s2)
2 4
M1, M2, N1 30 80
M3 , N2 , N3 10 —

4.3.4. Timpul reacţiei de 90% [t90] - intervalul de timp dintre momentele realizării a 50
% din valoarea de regim stabil a unghiului de rotire a volanului de direcţie şi 90 procente din
valoarea de regim stabil a vitezei unghiulare a autovehicululuila efectuarea controlului cursei de
testare la încercările „smucitura volanului” în intervalul acceleraţiilor laterale de la 2 m/c2 până
la 4 m/c2 nu trebuie să depăşească:
- 0,3 s - pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, N1;
- 2,0 s - pentru autovehiculele din categoriile M3 , N2 , N3.
Punerea în aplicare a p. 4.3. se efectuează în următorii termeni:
a) cu privire la autovehiculele , referitoare la tipul, care anterior n-a fost supus evaluării
conformităţii în Republica Moldova– de la 1 ianuarie 2011;
b) cu privire la toate tipurile de autovehicul e – de la 1 ianuarie 2013;
4.4. Cerinţe privind manevrabilitate şi stabilitate la încercările „direcţie” şi „deplasare”
pentru autovehiculele din categoriile M, N şi O (categoria O în componenţa autotrenului)
4.4.1. Viteza maximă a autovehicululuila efectuarea manevrei (ulterior viteza manevrei
Vm) se determină ca valoarea medie aritmetică a vitezelor a trei curse cu cea mai mare viteză, la
care n-a existat nici ieşire dincolo de limitele marcării sau nici o detaşare a uneia dintre roţile
autovehicululuide suprafaţa carosabilă. Valorile Vm, obţinute la încercări, nu trebuie să fie mai
mici decât valorile normative ale Vm, indicate în tabelul 4.4. Pentru autoturismele cu
capacitatea cilindrică a motorului de maxim 1200 de cm3 şi autovehiculele specializate valorile
normative ale Vm se reduc cu 5 procente. În cazul în care valoarea Vm pentru autovehicul
supus încercărilor e mai mică decât valorile normative ale Vm, dar nu depăşeşte 10 la sută,
laboratorul de încercări acreditat perfectează concluzia despre viteză maximă posibilă a
autovehicululuiîn timpul funcţionării acestuia pe drumurile publice. În cazul în care valoarea Vm
pentru autovehicul supus încercărilor e mai mică decât valorile normative ale Vm, depăşind 10
procente, laboratorul de încercări acreditat perfectează concluzia despre inadmisibilitatea
exploatării unui asemenea autovehicul pe drumurile publice.

Tabelul 4.4.
Valorile normative ale Vm vitezelor de
îndeplinire a manevrelor de încercare, km/h
Categoria autovehiculului „direcţieul” „deplasarea” Deplasarea pe
cu raza de 35 pe lungimea lungimea de 16
cm de 20 m km
M1 72 83 70
M1 cu numărul locurilor pe scaun mai mare 65 76 65
de 5 (inclusiv conducătorul auto) şi (sau) cu
masa maximă de 2,2 tone
M1G 67 74 62
M1+O 65 69 59
M2 60 71 59
M3 cu lungimea totală ce nu depăşeşte 8 m 56 63 53
61
M3 cu lungimea totală de la 8 până la 12 m 51 56 48
M3 cu lungimea totală mai mare de 12 m 48 52 42
N1 60 70 59
N1G 60 66 56
N2 50 59 49
N3 cu masa maximă de 20 tone 49 56 46
N3 cu masa totală de 20 tone 46 54 44
N2+O (cu semiremorci) 42 48 42
N2+O (cu remorci) 42 47 41
N3+O (cu semiremorci) 42 52 44
N3+O(cu remorci) 42 50 43

4.4.2. La efectuarea manevrelor pe autovehiculele din categoria M1, nu trebuie să se

producă detaşarea tuturor roţilor de pe aceeaşi parte de suprafaţa carosabilului.
4.4.3. La efectuarea manevrei „direcţie” nu trebuie să apară oscilaţii neamortizate de curs
la toate autovehiculele .

5. Cerinţe pentru autovehicule privind vizibilitatea lor în faţă

5.1. Vizibilitatea din faţă este caracterizată de (vezi figura 5.1):

- mărimile şi amplasarea zonelor normative A şi B pe suprafaţa exterioară a parbrizului;
- gradul de curăţare a zonelor normative A şi B;
- zonele invizibile create de elementele netransparente a parbrizului;
- câmpul normativ de vizibilitate P;
- zonele invizibile în câmpul normativ de vizibilitate P.
5.2. Cerinţe privind mărimile şi amplasarea zonelor normative A şi B pe suprafaţa exterioară a
parbrizului.
5.2.1. Mărimile şi amplasarea zonelor normative A şi B sunt determinate de unghiuri în
conformitate cu tabelul 5.1.
5.2.2. Distanţa dintre hotarele părţii transparente a parbrizului şi zona normativă B pe întreg
conturul trebuie să fie de cel puţin 25 mm.
5.2.3. Pentru autovehiculele de tip vagon din categoria M 2G şi categoria N1G cu salonul
deasupra motorului, pus în producţie înainte de 1 ianuarie 2005, se admite distanţa dintre
hotarele părţii transparente a parbrizului şi zona normativă B mai mică de 25 mm. Totodată zona
B nici într-un punct nu trebuie să iasă în afara zonei transparente a parbrizului.
5.3. Cerinţe privind gradul de curăţare a zonelor normative A şi B se stabilesc în conformitate cu
tabelul 5.2.
5.4. Cerinţele privind zonele invizibile create de elementele netransparente a parbrizului.
5.4.1. Numărul montanţilor laterali nu trebuie să fie mai mare de doi. Pentru autovehiculele,
care nu se referă la categoria M1, se admite un al treilea montant la mijloc.
5.4.2. Mărimile unghiulare ale zonelor invizibile se stabilesc în conformitate cu tabelul 5.3.

62
Denumirile: 1 – extremităţile părţii transparente a geamului lateral stânga; 2 – montantul lateral stânga al parbrizului; 2 – conturul de
curăţare a parbrizului; 4 – hotarul zonei normative A; 5 – hotarul zonei normative B; 6. - hotarele părţii transparente a geamului
lateral; 7 – montantul lateral dreapta a parbrizului; 8. – hotarul părţii transparente a geamului lateral dreapta, 9 – amprentele
planurilor, care sunt hotare ale câmpului normativ de vizibilitate P.

Figura 5.1. Amplasarea zonelor normative A şi B a parbrizului şi a câmpului normativ de vizibilitate P.

Tabelul 5.1

Categoria Unghiul normativ, grade, nu mai puţin

Asamblarea autovehiculului
autovehicul zona
după poziţia motorului jos
ului sus stânga dreapta
М1 Toate variantele А 3 1 13 20
B 7 5 17 +
М2 Cu capotă А 3 1 13 20
B 7 5 17 +
Cu semicapotă A 7 4 15 20
B 12 8 19 +
Cu vagon A 7(5)* 4 15(13)* 20
B 12(5)* 11 19(13)* +
M3 Cu capotă A 6 3 15 20
B 9 7 19 +
Cu semicapotă A 9 15(8)* 20 20
B 10 21(8)* 22 +
Cu vagon A 9 15 20 20
B 10 21 22 +
N1 Cu capotă A 3 11 13 20
B 7 5 17 +
Cu semicapotă A 5 2 14(13)* 20
B 8 6 18 +
Cu salonul şoferului deasupra A 5 2 14(13)* 20
motorului
B 8(5)* 6 18(13)* +
N2 Toate variantele A 6 3 15 16
B 9 7 18 +
N3 Toate variantele A 6 7 15 16
B 7(6**)* 10 18 +

Note: + - hotarul dreapta a zonei normative B este simetric cu hotarul stânga în raport cu planul
longitudinal mediu al autovehiculului;
- Valorile, indicate în paranteze, se aplică la autovehiculele, puse în producţie până la 1 ianuarie
2005.
** - Valoarea se aplică la autovehiculele asamblate cu capotă cu parbriz compus şi montanţi
despărţitori laterali.

Tabelul 5.2.

Construcţia geamului faţă Gradul de curăţare, %, nu mai puţin, după zonele

normative

63
 A B
Categoria autovehiculului
M2, M3, N1, N2,
М2, N1 M3, N2, N3
N3
Fără montantul de mijloc 98 (84)* 100 80 (70)*
Cu montantul de mijloc 97 100 70
Rama basculantă a geamului 84 84 70

Note: * - valorile, indicate în paranteze, se aplică autovehiculelor din categoria M2 de tip vagon
şi din categoria N1 cu salonul şoferului de-asupra motorului, puse în producţie până la 1 ianuarie
2005.

Tabelul 5.3.

Unghiurile, formate de montanţi, grade, nu mai mult

Categoria autovehiculului Lateral Mijloc
M2 , N1 6 (9)* 4
M3, N2, N3 7 4

 Notă: * - valorile, indicate în paranteze, se aplică autovehiculelor din categoria M2 de tip

vagon şi din categoria N1 cu salonul şoferului de-asupra motorului, puse în producţie până la 1
ianuarie 2005.
5.5 Hotarele câmpului normativ de vizibilitate P sunt caracterizate de următoarele poziţii:
5.5.1. Câmpul normativ de vizibilitate P se află înaintea planului, care e paralel cu X (ZY)
si trece prin punctul de V1 şi V2 (vezi figura 5.2).
Din punctele V1 şi V2 pe geamurile laterale (pereţii cabinei) se imprimă amprentele planului
indicat, care mărgineşte câmpul normativ de vizibilitate P în sectorul de 180 ° faţă.
5.5.2. Partea de sus a câmpului normativ de vizibilitate P este mărginită de un plan orizontal
care trece prin V1.
Din punctul V1 pe geamuri şi montanţi se aplică amprenta planului orizontal, care mărgineşte
câmpul normativ de vizibilitate P de sus, până la intersecţia cu amprentele, care mărginesc
câmpul normativ de vizibilitate P în sectorul de 180 ° faţă.
5.5.3. De jos câmpul normativ de vizibilitate P este mărginit de trei planuri care trec prin V2 şi
sunt înclinate în jos spre planul orizontal, paralel cu Z (XY) sub unghiul .
Primul plan este perpendicular pe planul Y (XZ) şi este înclinat înainte. Al doilea plan este
perpendicular pe X (ZY) şi este înclinat spre stânga. Al treilea plan este perpendicular pe X
(ZY) şi este înclinat spre dreapta.

Figura 5.2. – Amplasarea planurilor, care sunt hotare ale câmpul normativ de vizibilitate P.

Valorile unghiurilor  pentru diferite categorii de autovehicul e sunt prezentate în tabelul 5.4
64
 Tabelul 5.4

Variantele asamblărilor
Categoria autovehiculului , grade
motoarelor pe autovehicul
M2 Cu capotă 4
Cu semicapotă 6
Cu vagon 9
M3 Cu capotă 6
Cu semicapotă şi vagon 17 (6)
N1 Cu capotă 4
Cu semicapotă şi salonul 5
şoferului deasupra motorului
N2 Toate variantele 6
N3 8

Notă: Valoarea, indicată în paranteze este numai pentru autovehiculele din categoria M 3 cu
asamblare semicapotă. Această valoare este valabilă pentru tipurile de autovehicul e, puse pentru
prima dată în circulaţie până în 1 ianuarie 2005.
5.6. Cerinţe privind zonele invizibile în câmpul normativ de vizibilitate P
5.6.1. În câmpul normativ de vizibilitate P nu trebuie să fie zone invizibile cu excepţia celor
create de:
- pilonii de mijloc şi laterali al parbrizului;
- pilonii despărţitori ai geamurilor laterale;
- ramele geamurilor de ventilaţie;
- oglinzile retrovizoare;
- ştergătorul parbrizului;
- radioantene exterioare;
- volan şi panoul de dispozitive, cu condiţia ca punctul de sus a volanului sau panoului de
dispozitive să nu nimerească în zona A;
- conductorii antenelor de radio, care nu depăşesc în lăţime următoarele valori: conductori turnaţi
în sticlă - 0,5 mm, conductori aplicaţi pe sticlă - 1,0 mm. Astfel, în zona normativă A trebuie să
treacă nu mai mult de trei conductori antene radio, menţionaţi mai sus, iar lăţimea fiecăruia
dintre ei nu trebuie să depăşească 0, 5 mm;
- elementele de încălzire cu cablu pentru dezgheţarea şi uscarea geamului faţă, de obicei în formă
de zigzag sau sinusoidală, dacă lăţimea lor maximă nu depăşeşte 0,03 mm, iar densitatea maximă
a cablurilor, care trec pe verticală - 8 buc/cm2, şi pe orizontală - 5 buc/cm2.
5.6.2. Pentru autovehiculele din categoriile M 3, N3, se admit montanţii despărţitori laterali la
geamul faţă în număr nu mai mare de doi.
5.6.3. Pentru autovehiculele din categoria M3 de tip vagon se admite nimerirea în câmpul
normativ de vizibilitate P :
- a elementelor de caroserie ale construcţiei cu ramele canaturilor uşilor aderente la ele,
amplasate în partea dreaptă a sensului direcţiei, dacă amprenta planului, imprimat pe geamul
lateral dreapta, care limitează câmpul normativ de vizibilitate P în sectorul de 180° faţă,
nimereşte în golul pentru pătrunderea luminii al canatului, sau, cel puţin, există încă un gol
pentru pătrunderea luminii, amplasat nu departe de amprenta planului menţionat. În orice cazuri,
valorile unghiulare ale zonelor obturate, formate din elementele indicate ale construcţiei, nu
trebuie să depăşească 7°;
- Elementelor opace de construcţie în zona de vizibilitate prin geamul lateral amplasat pe partea
dreapta în sensul direcţiei, cu condiţia că micşorarea suprafeţei câmpului de vizibilitate necesar
prin geamul dreapta nu depăşeşte 20 % pentru autovehiculele , puse în producţie până la 1
ianuarie 2003, 10 procente pentru autovehiculele , puse în producţie începând cu 1 ianuarie
2003;

65
- Elementelor opace de construcţie în zona de vizibilitate prin geamul lateral, amplasat pe partea
dreapta în sensul direcţiei, cu condiţia că micşorarea suprafeţei câmpului de vizibilitate necesar
prin geamul dreapta nu depăşeşte: 20 % pentru autovehiculele , care au primit prima
„Omologare de tip a unui autovehicul ” până la 1 ianuarie 2003, sau echipate cu oglindă
retrovizoare de clasa V, care asigură câmpul de vizibilitate lateral dreaptă, şi 10 % pentru alte
autovehicul.
5.6.4. În zonele invizibile, create de elementele de construcţie, specificate mai sus în punctele
5.6.1 - 5.6.3, se admite nimerirea altor elemente de construcţie, cu condiţia că zonele obturate nu
se măresc.
5.6.5. În câmpul normativ de vizibilitate P se admite nimerirea mijlocelor tehnice, amplasate în
interiorul cabinei, în cazul când se îndeplinesc următoarele condiţii:
- construcţia mijlocelor tehnice trebuie să permită şoferului fără dificultăţi, fără a se distrage de
la conducere, să elibereze de ele câmpul normativ de vizibilitate P;
- punctele de fixare a mijlocelor tehnice nu trebuie să se afle în zonele normative A, B şi în
câmpul normativ de vizibilitate P.

6. Cerinţe pentru autovehicule privind ventilaţia, încălzirea şi condiţionarea aerului

6.1. Cerinţe privind sistemul de ventilaţie

6.1.1. Sistemul de ventilaţie în cazul funcţionării independente sau a funcţionării în componenţa
sistemelor de încălzire şi condiţionare a aerului trebuie să asigure fluxul de aer proaspăt
(exterior) în salonul şoferului şi în salonul de pasageri reieşind de necesităţile a unei persoane:
- nu mai puţin de 30 de m3/ h (cu excepţia saloanelor de pasageri ale autobuzelor, care se
referă la clasa I în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 36, cu salonul conducătorului
auto separat);
- nu mai puţin de 7 m3/ h – în saloanele de pasageri ale autobuzelor, care fac parte din clasa

I în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 36, cu salonul conducătorului auto separate.

6.1.2. La temperatura mediului ambiant mai mare de 17 C, aerul, care alimentează salonul
şoferului şi salonul de pasageri nu trebuie să se încălzească cu mai mult de 2 C în raport cu
temperatura mediului ambiant.
6.1.3. Vitezele fluxurilor de aer la ieşirea din sistemul de ventilaţie nu trebuie să depăşească 12
m / sec.
6.1.4. Sistemul de ventilaţie trebui să asigure:
- mobilitatea aerului în salonul şoferului şi salonul de pasageri în zona capului şi centurii
conducătorului auto de 0,5 - 1,5 m/s;
- variaţia dintre temperatura aerului exterior şi temperaturile în salonul şoferului şi salonul
de pasageri, în zona capului conducătorului auto (pasageri), la temperatura mediului ambiant de
25 C nu mai mult de 3 C.
6.2. Cerinţe privind sistemul de încălzire
6.2.1. Sistemul de încălzire trebuie să asigure mobilitatea aerului în salonul şoferului în zona
capului şi centurii conducătorului auto 0,6 m / sec.
6.2.2. Temperatura suprafeţelor interioare a salonului şoferului, încălzită de surse de căldură, nu
trebuie să depăşească:
- Plus 45 C - la funcţionarea sistemului de încălzire (totodată se admite creşterea
temperaturilor suprafeţelor exterioare ale conductelor de aer până la 70 C);
- Plus 35 C - în cazul în care sistemul de încălzire este oprit.
6.2.3. Temperatura aerului la ieşirea din sistemul de încălzire nu trebuie să depăşească 80C.
6.3. Cerinţe privind sistemul de climatizare
6.3.1. Construcţia sistemului de condiţionare a aerului trebuie să excludă posibilitatea răcirii
aerului în zona capului omului (şoferului, pasagerului), mai mult de 8C în raport cu
temperatura mediului ambiant.

66
6.3.2.Viteza fluxului de aer la ieşirea din sistemul de climatizare a aerului nu trebuie să
depăşească 12 m/s, iar temperatura aerului nu trebuie să fie sub 0 C.
6.3.3. Viteza aerului în zona capului conducătorului auto (pasagerilor) în timpul funcţionării
sistemului de climatizare nu trebuie să depăşească 0,5 m/sec.
6.3.4. Umiditatea relativă a aerului în salonul şoferului şi salonul de pasageri trebuie să varieze
în limitele de la 30 până la 60 de procente.
6.3.5. Temperatura suprafeţelor exterioare ale conductelor de aer pentru aerul rece nu trebuie să
fie mai joasă de 15 C.

7. Cerinţe pentru autovehicul e privind sistemele de dejivrare şi dezaburire a parbrizului

7.1. Cerinţe privind sistemul de dejivrare a parbrizului
Eficacitatea sistemului este determinată de zona parbrizului, curăţată, după pornirea motorului,
de jivrajul, care s-a format pe autovehicul , aflat într-o cameră frigorifică cel puţin 10 de ore cu
motorul oprit la următoarele temperaturi, menţionate mai jos, stabilite de uzina-producătoare:
minus 8 ± 2 C sau minus 18 ± 3C.
7.1.1. Peste 20 de minute de la începerea încercărilor zona normativă A, ale cărei dimensiuni
pentru categoria de autovehicul e M1 sunt stabilite în conformitate cu punctul 5 din prezenta
Anexă, trebuie să fie curăţată de jivraj pe o suprafaţă de 80 %;   
7.1.2. Peste 25 de minute de la începerea încercărilor suprafaţă curăţată a parbrizului de pe partea
pasagerului trebuie să fie comparată cu suprafaţa similară de pe partea conducătorului auto;
7.1.3. Peste 40 de minute de la începerea încercărilor zona normativă B, ale cărei dimensiuni
pentru categoria de autovehicul e M1 sunt stabilite în conformitate cu punctul 5 din prezenta
Anexă, trebuie să fie curăţată de jivraj pe o suprafaţă de 95 %;
7.2. Cerinţe privind sistemul de dezaburire a parbrizului
Eficacitatea sistemului este determinată de zona parbrizului, curăţată după pornirea motorului de
aburirea, formată în legătură cu utilizarea generatorului cu aburi de pe autovehicul, care se află în
camera climaterică, echipată pentru a menţine temperatura de minus 3 ± 1C în decursul
întregului proces de încercări.
7.2.1. În decurs de 10 minute de la începerea încercărilor zona normativă A, ale cărei dimensiuni
pentru categoria de autovehicul e M1 sunt stabilite în conformitate cu punctul 5 din prezenta
Anexă, trebuie să fie curăţată de aburire pe o suprafaţă de 90 %;
7.2.2. În decurs de 10 minute de la începerea încercărilor zona normativă B, ale cărei dimensiuni
pentru categoria de autovehicul e M1 sunt stabilite în conformitate cu punctul 5 din prezenta
Anexă, trebuie să fie curăţată de aburire pe o suprafaţă de 80 %.

8. Cerinţe pentru autovehicul privind sistemul de curăţare şi spălare a parbrizului.

8.1. Cerinţe privind sistemul de curăţare a parbrizului.
8.1.1. Cerinţele privind zona de curăţare a parbrizului sunt stabilite în punctul 5 din prezenta
Anexă.
8.1.2. Mecanismul ştergătorului de parbriz trebuie să asigure cel puţin două frecvenţe de lucru a
mişcării după funcţionarea preliminară pe o suprafaţă umedă timp de 20 de minute cu condiţia
îndeplinirii următoarelor cerinţe:
- prima frecvenţă - nu mai puţin de 45 cicluri/min.;
- a doua frecvenţă - nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 55 cicluri/min.;
- diferenţa dintre cea mai mare şi una dintre cele mai mici frecvenţe de mişcare trebuie să
fie de cel puţin 15 cicluri/min.;
- regimul intermitent de funcţionare a sistemului poate fi utilizat pentru a îndeplini
cerinţele cu condiţia, că una din frecvenţe constituie cel puţin 45 de cicluri/min, iar altă
frecvenţă, obţinută prin întreruperea frecvenţei principale, constituie cel puţin 10 cicluri/min.
8.1.3. Sub influenţa fluxului de aer, care se deplasează cu o viteză egală cu 80 % din viteza
maximă a autovehiculului, dar nu mai mare de 160 km/h, având frecvenţa maximă de
funcţionare, eficacitatea sistemului trebuie să se menţină.
8.1.4. În cazul în care sistemul de curăţare este oprit cu ajutorul mecanismului de conducere,
lamele ştergătorului trebuie să revină automat în poziţia iniţială.
67
8.1.5. Sistemul trebuie să reziste la o oprire forţată timp de 15 secunde. Se admite utilizarea
siguranţelor automate, cu condiţia că pentru revenirea la starea de funcţionare nu va fi nevoie de
careva acţiuni asupra altor mecanisme de conducere, cu excepţia mecanismelor de conducere a
ştergătorului de parbriz.
8.1.6. Construcţia şi metoda de fixare a lamei trebuie să asigure îndepărtarea lamei de la
suprafaţa parbrizului pentru curăţarea manuală a acestuia. Aceste cerinţe nu se referă la
dispozitivele care în poziţie iniţială se află în zona a parbrizului, care este acoperită de părţile
autovehiculului(de exemplu, capota, panoul aparatelor de comandă, etc.)
8.1.7. Sistemul trebuie să funcţioneze timp de 2 minute pe parbrizul uscat şi la temperatura
mediului ambiant de minus 18 ± 3C după menţinerea autovehicululuila o asemenea temperatură
cel puţin 4 ore. Ştergătorul de parbriz trebuie să lucreze în condiţiile specificate în punctul 8.1.4
pentru sistemele cu acţionare electrică, iar mecanismul de comandă trebuie să fie într-o poziţie
corespunzătoare frecvenţei maxime. Totodată nu se impun cerinţe referitoare la zona de curăţare.
8.2. Cerinţe privind sistemul de spălare a parbrizului
8.2.1. Sistemul de spălare a parbrizului trebuie să menţină regimul, când duzele (injectoarele)
sunt blocate şi sistemul funcţionează după deblocarea lor:
8.2.2. Proprietăţile de exploatare a sistemului nu trebuie să se înrăutăţească în cazul variaţiilor de
temperatură a aerului din jur în diapazonul de la minus 18 ± 3C până la plus 80 ± 3C.
8.2.3. Sistemul trebuie să asigure alimentarea cu lichide în cantitate suficientă pentru curăţarea
unei suprafeţe de 60 % din zona normativă A în conformitate cu punctul 5 din prezenta Anexă
după 10 cicluri complete în regim de funcţionare automată a ştergătorului de parbriz cu frecvenţa
maximă.
8.2.4. Verificarea îndeplinirii cerinţelor punctelor 8.2.1 - 8.2.3 trebuie să se efectueze pe unul şi
acelaşi model al sistemului.
8.2.5. Rezervorul pentru lichidul de spălare trebuie aibă un volum de minimum 1 litru.

9. Cerinţe pentru autovehiculele din categoriile N2, cu masa totală de 7,5 tone, N3 şi O privind
protecţia împotriva stropirii de sub roţi
9.1. Cerinţe generale
9.1.1. Autovehicul trebuie să fie echipat cu un sistem de protecţie împotriva stropirii, format din
cutii de protecţie de noroi, apărători de noroi şi flancuri exterioare şi, inclusiv, dispozitive pentru
micşorarea stropirii. Dacă autovehicul este echipat cu una sau mai multe osii mobile, sistemul
de protecţie împotriva stropirii trebuie să acopere toate roţile în orice poziţie a osiilor. Dacă
autovehicul este echipat cu o osie autoreglabilă sistemul de protecţie împotriva stropirii trebuie
să corespundă cerinţelor, aplicabile pentru osiile cu roţi directoare, în cazul în care sistemul de
protecţie împotriva stropirii se roteşte împreună cu osia; în caz contrar - cu cerinţele aplicabile la
axele cu roti nedirectoare.
9.1.2. În cazul roţilor nedirectoare distanţa dintre planul longitudinal, tangent la suprafaţa
exterioară laterală a anvelopei, cu excepţia zonelor deformate ale sectoarelor din apropierea
suprafeţei de sprijin, şi extremitatea interioară a flancului exterior nu trebuie să depăşească 75
mm. În cazul în care distanţa de-a lungul razei de la osia roţii până la muchia interioară a
flancului exterior este mai mică decât raza anvelopei R, instalată pe autovehicul , distanţa nu
trebuie să depăşească 100 mm. În cazul roţilor directoare şi autoreglabile distanţă nu trebuie să
depăşească 100 mm.
9.1.3. Valoarea medie a conţinutului de apă reţinut în procente în timpul încercărilor pe instalaţii
speciale de dispozitivele pentru reducerea stropirii trebuie să constituie:
- pentru dispozitivele de absorbţie a energiei – minimum 70 %;
- pentru dispozitivele de tipul separatorului „aer – apă” - minimum 85 %.
9.2. Cerinţe privind sistemul de protecţie împotriva stropirii cu dispozitiv de absorbţie a energiei
pentru osiile cu roţi directoare, autoreglabile şi nedirectoare
9.2.1. Cutiile (mantele) de protecţie de noroi trebuie să cuprindă nemijlocit zona din faţa
anvelopei (anvelopelor), deasupra şi în spatele ei.
9.2.2. Pe partea interioară a părţii din spate a cutiei de protecţie de noroi trebuie să fie instalat
dispozitivul pentru reducerea stropirii. Acest dispozitiv trebuie să acopere partea interioară a
68
cutiei de protecţie de noroi până la linia de intersecţie cu planul care trece prin axa roţilor sub un
unghi de minimum 30° faţă de curba orizontală.
9.2.3. În cazul în care cutia (manta) de protecţie de noroi este constituită din câteva părţi
componente, atunci între ele nu se admit jocuri (rosturi), prin care s-ar putea produce stropirea.
9.2.4. Adâncimea flancului exterior trebuie să fie de minimum 45 milimetri în toate punctele de
la linia verticală, care trece prin centrul roţii, până la partea din spate a flancului. Adâncimea
flancului exterior, în direcţia de la linia indicată spre partea din faţă poate să se micşoreze lent.
9.2.5. În flancul exterior sau între flancul exterior şi alte părţi ale cutiei de protecţie nu se admit
jocuri, prin care se poată produce stropirea.
9.2.6. Lăţimea apărătorului de noroi, care se află în interiorul cutiei, nu trebuie să fie mai mică
decât lăţimea benzii de rulare (protectorului) a anvelopei.
9.2.7. Apărătorul de noroi trebuie să fie amplasat într-un plan, apropiat de cel vertical.
9.2.8. Înălţimea maximă a părţii de jos a apărătorului de noroi nu trebuie să depăşească 200 mm
de la nivelul suprafeţei de sprijin a anvelopei. Această înălţime poate fi majorată până la 300 mm
pentru ultima osie, în cazul în care jocul dintre arcul roţilor şi roata este minim.
9.2.9. Distanţa dintre apărătorul de noroi şi extremitatea din spate a anvelopei, măsurată pe
orizontală, nu trebuie să depăşească 300 mm.
9.2.10. Pentru osiile autovehiculelor cu mai multe osii, la care distanţa dintre anvelopele
grupului de osii este mai mică de 250 mm, apărătorii de noroi trebuie să se instaleze numai în
spatele roţilor ultimei osii a grupului. În cazul în care distanţa dintre anvelope este de 250 mm
sau mai mult, apărătorul de noroi trebuie să se instaleze în spatele fiecărei roţi.
9.2.11. Extremitatea inferioară a apărătorului de noroi nu trebuie să devieze cu mai mult de 100
mm în direcţia opusă direcţiei de mişcare, sub acţiunea forţei 3 N la fiecare 100 mm a lăţimii
apărătorului de noroi, aplicate în punctul, care se află în mijlocul apărătorului de noroi la o
distanţă de 50 mm de la extremitatea lui de jos.
9.2.12. Pe suprafaţa interioară a apărătorului de noroi trebuie să fie instalat un dispozitiv pentru
reducerea stropirii.
9.2.13. Între cutia de protecţie de noroi si apărătorul de noroi nu se permit jocuri (rosturi), prin
care se poată produce stropirea.
9.3. Cerinţe privind sistemul de protecţie împotriva stropirii cu dispozitiv de absorbţie a energiei
pentru axele cu roţi nedirectoare sau autoreglabile, care sunt acoperite de caroserie sau partea de
jos a nivel de încărcare.
9.3.1. Cutia de protecţie de noroi trebuie să acopere zona nemijlocit sub anvelopă sau anvelope.
Muchiile sale din faţă şi din spate, trebuie să ajungă, cel puţin, până la planul orizontal, tangent
la suprafaţa superioară a anvelopei sau anvelopelor. Muchia din spate poate fi limitată de
suprafaţa apărătorului de noroi, care trebuie să ajungă până în partea de sus a cutiei de protecţie
de noroi (sau componentei echivalente).
9.3.2. Suprafaţa interioară a părţii din spate a cutiei de protecţie de noroi trebuie să fie echipată
cu un dispozitiv pentru reducerea stropirii.
9.3.3. Pentru osiile unice şi osiile autovehiculelor cu mai multe osii, în cazul în care distanţa
dintre anvelope constituie, cel puţin 250 mm, flancul exterior trebuie să acopere suprafaţa
delimitată: în faţă – de planul vertical, tangent la partea din faţă a anvelopei, de jos – de planul
orizontal tangent la partea de sus a anvelopei, din spate – de suprafaţa apărătorului de noroi.
9.3.4. În cazul osiilor autovehiculelor cu mai multe osii flancul exterior trebuie să fie amplasat
deasupra fiecărei roţi.
9.3.5. Între flancul exterior şi partea interioară a cutiei de protecţie de noroi nu se admit jocuri,
prin care se poate produce stropirea.
9.3.6. Pentru osiile autovehiculelor cu mai multe osii, în cazul în care distanţa dintre pneuri este
mai mică de 250 mm, flancul exterior trebuie să fie complet şi delimitat: în faţă – de un plan
vertical, tangent la suprafaţa din faţă a anvelopei primei axe, din spate – de suprafaţa apărătorului
de noroi.
9.3.7. Pe întreaga suprafaţă interioară a flancului exterior, înălţimea căruia trebuie să fie
minimum de 100 mm, trebuie să fie instalate dispozitive de absorbţie a energiei.

69
9.3.8. Apărătorul de noroi trebuie să fie amplasat pe muchia din spate a cutiei de protecţie de
noroi şi să corespundă cerinţelor punctelor 9.2.6 - 9.2.13.
9.4. Cerinţe privind sistemul de protecţie împotriva stropirii cu dispozitiv de tip separator de
„aer-apă” pentru axele cu roţi directoare, autoreglabile şi nedirectoare.
9.4.1. Cutia de protecţie împotriva stropirii trebuie să corespundă cerinţelor din punctul 9.3.1.
9.4.2. La muchia de jos a flancului exterior trebuie să fie instalat un dispozitiv de tipul separator
„aer-apă”.
9.4.5. Adâncimea flancului exterior trebuie să fie minimum de 45 milimetri în toate punctele de
la linia verticală, care trece prin centrul roţii, până la partea din spate a flancului. Adâncimea
flancului exterior, în direcţia de la linia indicată spre partea din faţă se poate reduce lent.
9.4.6. În flancul exterior sau între flancul exterior şi cutie nu se admit jocuri, prin care se poate
produce stropirea.
9.4.7. Apărătorul de noroi trebuie să corespundă, cel puţin, cerinţelor din punctele 9.2.6, 9.2.7,
9.2.10 şi 9.2.13.
9.4.8. Dispozitiv pentru reducerea stropirii, a cărui valoare medie a conţinutului apei reţinute în
procente trebuie să corespundă punctului 9.2.3, trebuie să fie instalat pe muchia inferioară a
apărătorului de noroi, totodată lăţimea dispozitivului nu trebuie să fie mai mică decât lăţimea
apărătorului de noroi. Extremitatea inferioară a dispozitivului de reducere a stropirii trebuie să
fie amplasată la o distanţă de maximum 200 mm de la suprafaţa de sprijin a anvelopei.
Dispozitivul pentru reducerea stropirii trebuie să se afle la o distanţă minimum de 100 mm de
extremitatea de jos a apărătorului de noroi.
9.4.9. Cu excepţia părţii inferioare, care include dispozitivul de reducere a stropirii, apărătorul de
noroi nu trebuie să devieze cu mai mult de 100 mm în direcţia opusă direcţiei de mişcare.
9.4.10. Apărătorul de noroi trebuie să se afle la distanţa de maximum 200 mm, măsurată pe
orizontală de la extremitatea din spate a anvelopei.

10. Cerinţe pentru autovehiculele din categoria M1 privind protecţia împotriva stropirii de la
roţi.
10.1. Cerinţe generale
10.1.1. Autovehicul trebuie să fie echipat cu un sistem de protecţie împotriva stropirii.
10.1.2. Sistemul de protecţie împotriva stropirii trebuie să fie construit în aşa fel, încât să
protejeze, pe cât e posibil, alţi participanţi la trafic de ţâşnirile de apă, precum şi de noroi, gheaţă,
zăpadă si pietre de sub roţile autovehicululuişi reducerea pentru participanţii la trafic a
pericolului, care poate apărea în urma contactului cu roţile în mişcare.
10.2. Cerinţe speciale.
10.2.1. Pentru autovehicul în stare de funcţionare, cu un pasager pe scaunul din faţă şi cu roţile
instalate pentru circulaţia pe o linie dreaptă, dispozitivele de protecţie trebuie să îndeplinească
următoarele cerinţe.
10.2.1.1. În zona, formată de planurile radiale, amplasate sub un unghi de 30, în direcţia de
circulaţie înainte, şi 50 - în direcţia de circulaţie cu mers înapoi în raport cu centrul de rotire a
roţilor, lăţimea totală a dispozitivelor de protecţie trebuie să fie, cel puţin, suficientă pentru a
acoperi lăţimea de poziţie a anvelopei, luând în considerare limitele combinaţiei anvelopă/roată,
stabilită de către producător. În cazul roţilor duble trebuie să fie luate în considerare lăţimea
totală a ambelor roti cu anvelope.
La determinarea lăţimii anvelopei marcajul si mărcile comerciale, bordurile de protecţie şi
nervurile pe suprafeţele laterale ale anvelopelor nu se iau în considerare.
10.2.1.2. Partea din spate a dispozitivelor de protecţie trebuie să se termine nu mai sus de planul
orizontal, situat la o distanţă de 150 mm deasupra axei de rotaţie a roţilor. Intersectarea muchiei
dispozitivului de protecţie cu acest plan trebuie să fie amplasată în afara planului central
longitudinal al roţii cu anvelopă, sau - în cazul roţilor duble - în afara planului central
longitudinal al roţii cu anvelopă.
10.2.1.3. Conturul şi poziţia dispozitivelor de protecţie trebuie să fie aşa, încât distanţa dintre
dispozitiv şi anvelopă să fie cât mai minimă posibil, în special în limitele zonei, formate de
planurile, descrise în punctul 10.2.1.1.
70
10.2.1.4. În cazul, în care autovehicul are o suspensie, reglabilă privind înălţimea, cerinţele de
mai sus se îndeplinesc atunci, când autovehicul se află în poziţia, stabilită de către constructorul
autovehiculului.
10.2.2. Dispozitivele de protecţie pot fi constituite din diverse componente, care asigură lipsa
rosturilor (jocurilor) între sau în interiorul unor piese aparte ale dispozitivului în stare asamblată.
10.2.3. Dispozitivele de protecţie trebuie să fie bine fixate. Cu toate acestea, ele pot fi scoase atât
pe părţi, cât şi întregi.

11. Cerinţe privind compatibilitatea electromagnetică a troleibuzelor.

Valorile cvasi-maxime a intensităţii câmpului de paraziţi radio în decibeli în raport cu 1 mkW/m,

create de troleibuze, nu trebuie să depăşească valorile stabilite în Tabelul 11.1.

Tabelul 11.1

Regimurile de Banda frecvenţelor, f, Tensiunea, dB

funcţionare MHz
Stabil 0,15 — 300 Е = 50 — 10,4 lg (f / 0,15) *
Tranzitoriu 0,15 — 30 Е = 60 — 11,3 lg (f / 0,15)
30 - 300 34

Notă: * La trecerea punctelor de fixare rigidă a cablului de contact în banda frecvenţelor

0,15 - 0,5 MHz se admite depăşirea intensităţii maximum cu 10 dB.

Anexa nr. 4
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora

RESTRICŢIILE DE POZIŢIE ŞI GREUTATE, IMPUSE AUTOVEHICULELOR

1. Cerinţe privind dimensiunile autovehiculelor din categoriile M3, N3 şi O

1.1. Lungimea maximă nu trebuie să depăşească:

pentru autovehiculele unice din categoriile N şi O (remorcile) - 12 m;
pentru autovehiculele unice cu două osii din categoria M3 - 13,5 m;
pentru autovehiculele unice din categoria M3 cu numărul de osii mai mare de două - 15 m;
pentru autotrenurile din componenţa autotractorului din categoria N şi semiremorci- 16,5 m;
pentru autotrenurile din componenţa autotractorului din categoria M şi N şi remorcii din
categoria O, precum şi pentru autovehiculele articulate din categoria M3 – 18,75 m.
La măsurarea lungimii nu se iau în considerare următoarele dispozitive, montate pe autovehicul:
echipamente de curăţare şi spălare a parbrizului;
plăca de înmatriculare faţă/spate şi elemente constructive pentru instalarea plăcilor de
înmatriculare;
sigilii vamale, inclusiv dispozitive de fixare şi de protecţie ale acestora dispozitivele de fixare a
prelatei şi elementele de protecţie ale acestora;
dispozitivele de iluminare de semnalizare luminoasă;
oglinzi retrovizoare exterioare şi alte dispozitive pentru vizibilitate indirectă;
mijloce auxiliare de observare;
dispozitiv de captare a aerului în sistemul de admisie a motorului cu ardere internă;
dispozitivele de blocare pentru caroseriile demontabile;
trepte şi balustrade;
dispozitive elastice tampon (de amortizare) sau echipamente similare;

71
platforme ţi rampe de acces şi echipamente similare în poziţie lor pliată (care corespund stării
autovehicululuipregătit de mers), care nu măresc dimensiunile de poziţie mai mult de 300 mm,
cu condiţia că capacitatea de încărcare a autovehicululuinu este mărită;
dispozitive de cuplare şi remorcare a autovehiculelor;
ţevi ale sistemului de evacuare;
spoiler detaşabil;
receptoare de curent pentru autovehicul e cu propulsie electrică din reţeaua de contact;
copertine parasolare exterioare.
1.2. Lăţimea maxima a autovehiculelor din categoriile M 3, N3, O, nu trebuie să depăşească 2,55
m. Pentru caroseriile izotermice ale autovehiculelor se admite lăţimea maximă de 2,6 m.
La măsurarea lăţimii nu se iau în considerare următoarele dispozitive, montate pe autovehicul:
sigilii vamale, inclusiv dispozitive de fixare şi de protecţie ale acestora;
dispozitivele de fixare a prelatei şi elementele ei de protecţie;
dispozitivul de monitorizare a presiunii din pneuri;
părţile flexibile proeminente ale sistemului de protecţie împotriva stropirii de sub roţi;
pentru autovehiculele din categoria M3 rampele de acces, platformele de ridicat şi echipamentele
similare în poziţie de mers, cu condiţia că aceste dispozitive nu depăşesc cu mai mult de 10 mm
suprafaţa laterală a autovehiculului, şi muchiile unghiulare ale rampelor, orientate înainte şi în
urmă, au razele curburilor de cel puţin 5 mm;
totodată, razele curburilor celorlalte muchii nu trebuie să fie mai mici de 2,5 mm;
oglinzi retrovizoare exterioare şi alte dispozitive pentru vizibilitate indirectă;
mijloce auxiliare de observare;
trepte escamotabile;
dispozitivele de iluminare de semnalizare luminoasă;
partea de deformare a flancurilor anvelopelor nemijlocit deasupra punctului de intersectare cu
suprafaţa.
1.3. Înălţimea maximă a autovehicululuidin categoriile M3, N3, O nu trebuie să depăşească 4 m.
La măsurarea înălţimii nu se iau în considerare următoarele dispozitive, montate pe autovehicul:
antene;
pantografe sau receptori de curent în poziţie ridicată.
Pentru autovehiculele cu osie de ridicare trebuie de luat în considerare efectul acestui
dispozitiv.
1.4. Dimensiunile maxime ale autovehiculelor , prevăzute la punctele 2.1 - 2.3, includ în sine
dimensiunile caroseriilor demontabile şi tara pentru marfă, inclusiv şi containerele.
1.5. Distanţa maximă dintre axa închizătorului dispozitivului de cuplare şi partea din spate a
semiremorcii nu trebuie să depăşească 12 m.
1.6. Distanţa maximă, măsurată paralel cu axa longitudinală a autotrenului din punctul exterior
din faţă al caroseriei sau platformei pentru încărcarea mărfii din spatele cabinei până la punctul
exterior spate al remorcii, minus distanţa dintre partea din spate a autotractorului şi partea din
faţă a remorcii, nu trebuie să depăşească 15.65 m.
1.7. Distanţa maximă, măsurată paralel cu axa longitudinală a autotrenului din punctul exterior
faţă al caroseriei sau platformei pentru încărcarea mărfii din spatele cabinei până la punctul
exterior spate al semiremorcii, nu trebuie să depăşească 16.40 m.
1.8. Distanţa măsurată pe orizontală dintre axa fixării articulate a semiremorcii şi orice punct al
părţii din faţă a semiremorcii nu trebuie să depăşească 2,04 m.
1.9. Distanţa dintre axa din spate a camionului şi axa din faţă a remorcii nu trebuie să fie mai
mică de 3 m.

2. Cerinţe privind manevrabilitatea autovehiculelor din categoriile M 3, N3 şi O

2.1. Orice autovehicul din categoriile M3 şi N3, precum şi orice semiremorcă trebuie să aibă
posibilitatea de a se întoarce la 360 în orice direcţie în interiorul suprafeţei, delimitate între două
cercuri concentrice cu razele de 12,5 m şi 5,3 m, cu condiţia ca nici unul dintre elementele

72
proeminente de rotaţie ale autovehiculului, (cu excepţia elementele proeminente, specificate în
punctul 2.2) nu iese în timpul deplasării în afara cercurilor.
Pentru autoautovehicul e echipate cu dispozitive de ridicare a punţilor această cerinţă se aplică şi
pentru cazul în care puntea retractabilă se găseşte în poziţie ridicată sau pentru cazul în care
puntea descărcabilă se găseşte în poziţie descărcată. Această cerinţă nu se aplică pentru punţile
retractabile, folosită în calitate de dispozitiv auxiliar pentru uşura pornirea pe o suprafaţă
alunecoasă.
2.2. Cerinţe suplimentare privind autovehiculele din categoria N3.
Când autovehicul, fiind imobil, şi roţile sale directoare orientate astfel încât, dacă autovehicul
se pune în mişcare, extremitatea din faţă ar descrie un cerc cu o rază de 12,50 m, planul vertical
tangent pe latura autovehicululuicare este dirijată către exteriorul cercului se stabileşte prin
marcarea unei linii pe sol.
Atunci când autovehicul avansează, pe oricare dintre părţi, descriind un cerc în corespundere cu
alineatul precedent, nici unul dintre elementele sale nu trebuie să depăşească planul vertical,
descris mai sus, cu mai mult de 0,80 m
Pentru autovehiculele echipate cu un dispozitiv de ridicare a punţilor, această cerinţă de
asemenea este valabilă şi pentru cazul în care puntea (punţile) se găseşte (găsesc) în poziţie
ridicată; în acest caz cifra de 0,80 m se înlocuieşte cu 1,00 m
Un autovehicul din categoria N3 fără punte directoare spate este considerat ca fiind conform
cerinţelor de la punctul dat, dacă consola posterioară nu reprezintă mai mult de 60 % din
ampatamentul autovehiculului.
2.3 Cerinţele de la punctele 2.1 - 2.2 pot fi, verificate, prin efectuarea unor încercări
corespunzătoare, sau printr-un calcul echivalent corespunzător sau al unei demonstraţii
geometrice.

3. Cerinţe privind parametrii de greutate pentru

autovehiculele din categoriile M3, N3 şi O

3.1. Masa maximă tehnic admisă a autovehiculelor care nu trebuie să depăşească valorile,
indicate în tabelul 1.

Tabelul 1
Masa maximă
admisă, tone
Unice:
Categoriile М3, N3:
2 18
3 (cu excepţia autobuzelor articulate din categoria М3) 25 (26)1
3 (autobuzele articulate din categoria М3) 28
4 (cu două punţi directoare) 31 (32)2
Categoria О (remorci):
2 18
3 24
Autotrenuri:
În componenţa tractorului şi remorcii (semiremorcii) cu numărul total de 40 (44)3
osii 5 sau 6
În componenţa tractorului cu 2 osii şi a remorcii (semiremorcii) cu două osii 36 (38)4

Note: 1. Valoarea de 26 de tone se aplică autovehiculelor cu osia directoare, constituită din roţi
jumelate (două perechi de roţi), echipată cu o suspensie pneumatică sau echivalentă acesteia sau

73
cu două osii directoare, constituite din roţi jumelate (două perechi de roţi) şi masa maximă
admisă pe fiecare osie, care nu depăşeşte 9,5 tone.
2. Valoarea de 32 de tone se aplică autovehiculelor cu o osie directoare, constituită din roţi
jumelate, echipată cu o suspensie pneumatică sau echivalenta acesteia sau cu două osii
directoare, constituite din roţi jumelate (două perechi de roţi) şi masa maximă admisă pe fiecare
osie, care nu depăşeşte 9.5 tone.
3. Valoarea de 44 de tone este valabilă pentru autotrenuri în componenţa unui tractor cu trei osii
sau a unei remorci cu două sau trei osii, care transportă un container de 40 de picioare ISO.
4. Valoarea de 38 de tone este valabilă pentru tractoare cu osie directoare, constituită din două
perechi de roţi, echipată cu suspensie pneumatică sau echivalentă acesteia şi masa maximă
admisă pentru fiecare osie a semiremorcii, care nu depăşeşte 10 tone.
Suspensia este echivalenta suspensiei pneumatice, în cazul în care îndeplineşte următoarele
cerinţe:
1) fiecare osie trebuie să fie echipată cu amortizoare hidraulice. La grupul de osii amortizoarele
trebuie să fie amplasate în aşa fel, încât să reducă la minimum oscilaţiile grupului de osii;
2) în procesul amortizării oscilaţiilor libere verticale cu frecvenţa joasă a masei suspendate, pe
osia directoare sau pe grupul de osii, valorile frecvenţei măsurate şi amortizării oscilaţiilor
suspensiei, care percep sarcina maximă trebuie să fie în limitele:
coeficientul mediu de amortizare, Dm, trebuie să constituie mai mult de 20 % din mărimea
critică a amortizării pentru suspensie în poziţie normală cu amortizoare hidraulice, montate şi în
stare de funcţionare;
coeficientul amortizării suspensiei cu amortizorii demontaţi şi în stare nefuncţionabilă, Dr,
trebuie să constituie nu mai mult de 50 % din Dm;
frecvenţa oscilaţiilor libere verticale de frecvenţă joasă a maselor suspendate
care revin la puntea (osia) directoare sau grupul de punţi, nu trebuie să depăşească 2 Hz.
3.2. Masa maximă admisă pe osie pentru autovehicul e nu trebuie să depăşească valorile,
indicate în tabelul 2.

Tabelul 2

Tipul, numărul şi amplasarea osiilor Masa maximă admisă sau suma maselor
admise pe osie, tone
unică :
condusă 10
directoare 11,5
Cărucior cu două osii pentru remorci sau
semiremorci cu distanţa dintre osii:
mai puţin 1 m 11
de la 1 m, dar mai puţin de 1,3 m 16
de la 1,3 m, dar mai puţin de 1,8 m 18
egală sau mai mare de 1,8 m 20
Cărucior cu trei osii pentru remorci sau
semiremorci cu distanţa dintre osii:
mai puţin de 1,3 m 21
de 1,3 m, dar mai puţin de 1,4 m 24
Cărucior cu două osii directoare pentru
camioane sau autobuze, cu distanţa dintre osii:
mai puţin 1 m 11,5
de la 1 m, dar mai puţin de 1,3 m 16
de la 1,3 m, dar mai puţin de 1,8 m 18
Cărucior cu două osii pentru camioane sau
autobuze cu o osie directoare, constituită din 11,5
roţi jumelate (duble): masa pe osia directoare

74
Cărucior cu două osii pentru camioane sau
autobuze cu o osie directoare, constituită din
roţi jumelate, echipat cu o suspensie
pneumatică sau echivalentă acesteia sau cu 19
două osii directoare, constituite din roţi
jumelate (două perechi de roţi) şi masa maximă
pe fiecare osie, care nu depăşeşte 9.5 tone.

3.3. Masă, corespunzătoare osiei directoare sau osiilor directoare ale autovehiculului(unic şi în
componenţa autotrenului) nu trebuie să fie mai mică de 25 % din masa maximă admisă a
autovehiculului(autotrenului).
3.4. Masa remorcii, concepută pentru a fi tractată de către un autovehicul din categoria M1, nu
trebuie să depăşească masa maximă tehnic admisă, stabilită de producătorul autovehicululuide
remorcare, şi:
- în cazul în care remorca dispune de un dispozitiv de frânare: masa maximă tehnic admisă a
autovehicululuide remorcare sau, pentru autovehiculele din categoria G – de 1,5 ori masa
maximă tehnic admisă a remorcii şi, în toate cazurile, 3500 kg;
- în cazul în remorcă nu are un dispozitiv de frânare: jumătate din masa autoautovehicululuide
remorcare în stare de funcţionare şi în toate cazurile, 750 kg.
3.5. Masa admisă a remorcii, concepută pentru remorcare de către un autovehicul din categoria
M2 şi M3 nu trebuie să depăşească 3500 kg.
3.6. Masa maximă tehnic admisă la punctul de cuplare al unui autoautovehicul din categoria M
şi N, conceput pentru a tracta o remorcă cu punte mediană:
- în cazul în care masă maximă tractabilă tehnic admisă depăşeşte 3,5 tone trebuie să fie cel puţin
egală cu 10 % din masa sa tractabilă maximă tehnic admisă sau cu 1000 kg (se alege valoarea
minimă).
- în cazul în care masa tractabilă maximă tehnic admisă nu depăşeşte 3,5 tone trebuie să fie cel
puţin egală cu 4 % din masa sa tractabilă maximă tehnic admisă sau cu 25 kg (se alege valoarea
minimă).

4. Neconformitatea parametrilor măsuraţi cu cerinţele prezentei Anexe

4.1. Autovehiculele , la care, cel puţin, unul dintre parametrii liniari măsuraţi depăşeşte valorile,
specificate în punctele 1.1 şi 1.2, sunt considerate necorespunzătoarea gabaritului pentru
transportul pe teritoriul Republicii Moldova.
4.2. Autovehiculele, la care masa maxima admisa şi (sau) masa maxima admisa pe osie depăşesc
valorile specificate în punctele 3.1 şi 3.2, sunt considerate grele pentru transportul pe teritoriul
Republicii Moldova, în cazul în care masa lor reală şi (sau) masa pe osie depăşeşte valorile
specificate în punctele 3.1 şi 3.2.
4.3. Circulaţia autovehiculelor necorespunzătoarea gabaritului şi grele, menţionate în punctele
4.1 şi 4.2, pe teritoriul Republicii Moldova se realizează numai la prezentarea autorizaţiei
speciale, eliberată de un organ competent din Republica Moldova, doar pe un anumit traseu şi în
condiţiile, specificate în această autorizaţie specială. Despre necesitatea perfectării autorizaţiei
speciale menţionate se face înregistrare în omologarea de tipului a autovehiculului.
4.4. Pentru autovehiculele care nu îndeplinesc cerinţele din punctele 3.3, 3.6, omologarea de tip
a autovehicululuinu se perfectează.

Anexa nr. 5
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora

75
 Cerinţe privind punerea în circulaţie a autovehiculelor unice
1. Cerinţe privind securitatea generală

1.1. Cerinţe privind dispozitivele pentru prevenirea utilizării neautorizate (dispozitiv antifurt
auto)
1.1.1. Autovehiculele din categoriile M şi N, trebuie să fie în permanenţă echipate cu dispozitive
antifurt. Dispozitivele antifurt pot fi mecanice, electrice, electronice sau pot prezenta o
combinaţie a acestor opţiuni.
1.1.2. Dispozitivul antifurt nu va influenţa oricare parte a sistemului de frânare.
1.1.3. Dispozitivul antifurt, cu efecte mecanice asupra sistemului, care este utilizează în timpul
mişcării autovehiculului(direcţia, pedala de acceleraţie etc):
1.1.3.1. Nu se va activa în timpul funcţionării motorului, precum şi la oprirea acestuia;
1.1.3.2. Nu va permite punerea în funcţiune a motorului, înainte ca acest dispozitiv să fie
dezactivat;
1.1.4. Dispozitivul antifurt trebuie să aibă un mecanism de control, conceput astfel, încât
dispozitivul antifurt să poată fi manipulat numai cu ajutorul acestui mecanism. În calitate de
mecanism de manipulare poate fi utilizată cheia de la un lacăt mecanic.
1.1.5. Dispozitivul antifurt trebuie să fie construit în aşa fel, ca deconectarea acestuia să fie
obligatoriu la:
1.1.5.1. Pornirea motorului cu ajutorului unui dispozitiv de acţionare;
1.1.5.2. Conducerea autovehiculului, mişcarea lui înainte cu ajutorul propriei tracţiuni.
1.1.6. Îndeplinirea cerinţelor din punctul 1.1.3.1 trebuie să fie asigurată prin rotirea cheii.
1.1.7. Dacă dispozitivul funcţionează la fiind cheia introdusă în lacăt (contacte), atunci scoaterea
cheii trebuie să asigure declanşarea dispozitivului sau pregătirea pentru declanşare.
1.1.8. Dispozitivul antifurt, cu acţiune asupra sistemului de direcţie trebuie să deconecteze
sistemul de direcţia. Până la pornirea motorului funcţionarea sistemului de direcţiei trebuie să fie
restabilită în totalitate.
1.1.9. Dispozitivul antifurt, care acţionează asupra transmisiei, trebuie să împiedice rotirea roţilor
directoare ale autovehiculului.
1.1.10. Dispozitivul antifurt, care acţionează asupra mecanismului de schimbare a vitezelor:
1.1.10.1. Dispozitivul antifurt, care acţionează asupra mecanismului de schimbare a vitezelor,
trebuie să împiedice schimbarea vitezei.
1.1.10.2. În cutiile de viteze manuale maneta de viteze trebuie să fie blocată numai în poziţia
mersului înapoi; se admite blocarea suplimentară în poziţie neutră.
1.1.10.3. În cutiile de viteze automate, în care este prevăzută poziţia „de parcare”, blocarea
trebuie să se efectueze numai în poziţia „de parcare”; se admite blocare suplimentară în poziţie
neutră şi/sau a mersului înapoi.
1.1.10.4. În cutiile de viteze automate, în care nu este prevăzută poziţia „de parcare”, blocarea
trebuie să se admită doar în poziţie neutră şi (sau) în poziţia mersului înapoi.

1.2. Cerinţe privind sistemele de încălzire

1.2.1. Salonul şoferului şi salonul pentru pasageri a fiecărui autovehicul trebuie să fie echipate
cu un sistem de încălzire.
1.2.2. Sistemul de încălzire, autonomă de motor trebuie să se oprească în mod automat, iar
alimentarea cu combustibil trebuie să se oprească în decurs de cinci secunde după ce motorul
autovehicululuia fost oprit . Dacă înainte de aceasta a fost inclus dispozitivul de comandă
manual, sistemul de încălzire poate continua să funcţioneze.
1.2.3. Părţile caroseriei, precum şi orice alte componente amplasate în apropierea sistemului de
încălzire trebuie să fie protejate de încălzirea excesivă şi posibila poluare cu combustibil sau ulei.

1.2.4. Ţeava de eşapament a sistemului de evacuare a gazelor de eşapament al sistemului de

căldură trebuie să fie amplasată în aşa fel, încât să se exclusă posibilitatea nimeririi gazelor de
76
eşapament în interiorul autovehicululuiprin ventilatoarele, prizele de aer ale sistemului de
încălzire sau prin geamurile deschise.
1.2.5. Camera de ardere nu trebuie să se alimenteze cu aerul din salonul de pasageri al
autovehiculului.
1.2.6. Sistemul de încălzire trebuie să se alimenteze cu aer dintr-o zonă curată, unde este exclusă
posibilitatea poluării lui cu gaze de eşapament, emise de motorul autovehicululuisau sistemul de
încălzire cu combustibil.
1.2.7. Conducta de admisie a prizei de aer trebuie să fie protejată cu o plasă sau alte mijloce
adecvate.
1.2.8. Sistemul de evacuare, utilizat pentru alimentarea cu aer cald în interiorul
autovehicululuitrebuie să fie amplasat sau protejat astfel, încât să fie exclusă orice posibilitate de
traumatizare sau deteriorare a bunurilor la atingerea lui.

1.3. Cerinţe privind dispozitivele de iluminare şi semnalizare luminoasă

1.3.1. Pe autovehiculele din categoriile M, N şi O utilizarea dispozitivelor de iluminat şi de

semnalizare luminoasă se determină conform tabelului 1.1.

Cerinţe privind prezenţa dispozitivelor de iluminare exterioară pe autovehicul

Tabelul 1.1

Denumirea instalaţiilor de Culoarea Numărul Prezenţa instalaţiilor pe autovehicul e în

iluminare externă iradierii instalaţiilor pe funcţie de categorii
autovehicul e
Fază de drum Albă 2 sau 4 Obligatorie pentru categoriile М, N.
Fază de întâlnire Albă 2 Interzis pentru categoriile О
Lampă de ceaţă faţă Albă sau 2 Facultativă pentru categoriile М, N.
galbenă Interzis pentru categoriile О
Lămpi de mers în spate Albă 1 sau 2 Obligatoriu pentru categoriile М, N, О2, О3,
О4.
Facultativă pentru О1
Lămpi Faţă Galbenă 2 Obligatorie pentru categoriile М, N.
indicatoare auto Interzis pentru categoriile О
de direcţie Spate Galbenă 2 Obligatorie
auto
Laterale Galbenă 2 Obligatorie pentru categoriile М, N.
auto Interzis pentru categoriile О
Lămpi de stop De bază Roşie 2 Obligatorie
Suplimen Roşie 1 Obligatorie pentru categoriile М1, N1.
tare Facultativă pentru categoriile celelalte
(centrale) categorii de autovehicul e
Lămpi de poziţie faţă Albă 2 Obligatorie pentru categoriile М, N.
Obligatorie pentru categoriile О cu
lăţimea mai mare 1,6 m . Facultativă
pentru categoriile О cu lăţimea nu mai
mare 1,6 м.
Lampă de poziţie spate Roşie 2 Obligatorie
Lampă de ceaţă spate Roşie 1 sau 2 Obligatorie
Lămpi de Faţă Albă Câte 2 în faţă Facultativă pentru categoriile cu lungimea
staţionare şi în spate sau până la 6 m şi lăţimea până la 2 m şi
câte una pe interzis pentru alte autovehicul e
Spate Roşie fiecare parte
Laterală Galbenă

77
 auto1
Lămpi de poziţie Galbenă Nu mai puţin Obligatorie pe autovehiculele cu
laterale auto sau de 2 pe lungimea mai mare de 6 m, cu excepţia
roşie 2 fiecare parte camioanelor fără caroserie. În alampăă de
aceasta, pe autovehiculele din categoriile
M1 şi N1 cu lungimea mai mică de 6 m,
dacă ele nu asigură îndeplinirea cerinţelor
privind vizibilitatea geometrică a lămpilor
de poziţie faţă şi spate, trebuie să se
utilizeze lămpile de poziţie laterale
Lămpi de Faţă Albă 2 Obligatorie pe autovehiculele cu lăţimea
contur Spate Roşie 2 mai mare de 2,1m. Facultativă pe
autovehiculele cu lăţimea de la 1,8 până
la 2,1 m şi pentru camioane fără caroserie
Dispozitive de iluminare a Albă 1 sau 2 Obligatorie
plăcii de înmatriculare
Lămpi de poziţie pe timp de Albă 2 Facultativă pentru categoriile М, N.
zi (Lămpi de circulaţie Interzis pentru categoriile О
diurnă)
Semnal de recunoaştere a Galben 1 Obligatorie la utilizarea
autotrenului auto autovehicululuidin categoria M2, M3, N2,
N3 în calitate de autotractor al autotrenului
Catadioptri netriunghiulari Albă 2 Obligatorie pe autovehiculele din
faţă categoriile О şi pe autovehiculele cu
lampăuri escamotabile. Facultativă pentru
alte autovehiculele
Catadioptri Faţă Galben Nu mai puţin Obligatorie pentru autovehiculele din
netriunghiul de două pe categoriile О şi autovehiculele M şi
ari laterali fiecare parte N cu lungimea mai mare de 6 m.
pentru
autovehiculele Facultativă pentru alte autovehiculele
cu lungimea
mai mare de 6
m
Lateral Galbenă Se admite
sau roşie3 unul (faţă sau
spate)pentru
autovehiculele
cu lungimea
mai mică de 6
m
Catadioptri Formă Roşie 2 Obligatorie pentru autovehiculele din
netriunghiul netriunghiula categoriile M şi N. Facultativă pentru
ari spate ră autovehiculele din categoria O în cazul
grupării cu alte instalaţii de semnalizare
luminoasă spate
Formă Roşie 2 Obligatorie pentru categoria O.
triunghiulară Interzis pentru categoria M şi N.
Lămpi de Facultativă
poziţie Albă 2
laterale
Lămpi cu aterală Albă sau Unul sau Interzis pentru autovehiculele din
marcaj galbenă câteva categoria M1, N1.
Spate Roşie sau elemente Facultativă pentru categoriile M2, M3, N1,
galbenă N2 cu masa totală până la 7,5 tone, O2.
Obligatoriu pentru categoriile N2 cu masa
totală de 7,5 tone şi mai mult, N3, O3, O4.

78
Note:1. În caz de combinare cu lămpi indicatoare de direcţie laterale şi lămpi de poziţie
(poziţie) laterale.
2. La grupare, combinare sau înlocuire cu lămpi de poziţie spate, lămpi de conturi, lampă de
ceaţă spate sau lampă stop sau dacă are parţial o suprafaţă comună emiţătoare de lumină cu
catadioptru netriunghiular spate.
3. La grupare sau existenţa unei suprafeţe emiţătoare de lumină comună cu lampa de poziţie
spate, lampa de contur spate, lampăul de ceaţă spate, lampa de frânare sau lampa de poziţie
roşie laterală.
1.3.2. În afară de aceasta, se admite instalarea pe autovehicul a lămpilor suplimentare facultative
în conformitate cu tabelul 1.2.

Cerinţe primind instalaţiile facultative

Tabelul 1.2.

Denumirea
Numărul
instalaţiilor de Culoarea
instalaţiilor pe Cerinţe suplimentare
iluminare iradierii
externă
autovehicul
Lămpi de mers 2 Albă Sunt admise pe autovehiculele , lungimea cărora
în spate depăşeşte 6 m, în alampăă de autovehiculele din
categoria М1. trebuie să fie instalate simetric cu osia
autovehiculului.
Lămpi de 2 Roşie Trebuie să fie instalate simetric cu osia
poziţie spate autovehiculului, cât se poate mai aproape de lăţimea
de poziţie a autovehicululuişi mai sus de lămpile de
poziţie obligatorii nu mai puţin de 600 mm
Lămpi de stop 1 central, când Roşie Trebuie să fie orientate nemijlocit în urmă. Trebuie să
instalarea ei nu e fie amplasate nu mai puţin decât cu 600 mm mai sus de
obligatorie, lămpile de frânare.
2 laterale în
cazul lipsei celei
centrale
Lămpi Orice număr Galben Trebuie să fie conectate în aşa fel, ca să li se asigure
indicatoare de auto funcţionarea sincronă cu celelalte lămpi de direcţie.
direcţie
laterale
(repetitive)
Lămpi Câte 2 Galben Pe toate autovehiculele M2, M3, N2, N3, О2, О3,
indicatoare de auto О4.
direcţie Trebuie să fie amplasate nu mai puţin decât cu 600 mm
mai sus de lămpile indicatoare de direcţie obligatorii
Catadioptri Orice număr, Roşie Nu trebuie să aibă formă triunghiulară pentru
spate dacă el nu reduc autovehiculele din categoria M şi N. Trebuie să aibă
eficacitatea formă triunghiulară pentru autovehiculele din categoria
instalaţiilor O.
obligatorii Hotarul exterior al suprafeţei vizibile nu trebuie să fie
îndepărtată de hotarul exterior al autovehicululuimai
mult de 400 mm.

1.3.3. Se admite prezenţa lampăurilor proiectoare sau proiectorului orientabil, în cazul în care
acestea sunt prevăzute de construcţia autovehiculului.
1.3.4. Fiecare dintre dispozitivele de iluminare şi semnalizare luminoasă trebuie să fie amplasate
în aşa mod, ca să aibă suprafaţă vizibilă. Cel puţin 50 % din suprafaţa vizibilă trebuie să fie
vizibile din orice punct în limitele unghiurilor de vizibilitate corespunzătoare.
Sub suprafaţă vizibilă se înţelege suprafaţa emiţătoare de lumină a lămpii, care poate fi vizibilă
sub aceste unghiuri de observaţie, în cazul în care nu există nici o interferenţă pentru

79
monitorizare din alte părţi ale autovehiculului.
Sub suprafaţă emiţătoare de lumină se înţelege suprafaţa exterioară a corpului dispersorului,
totodată lumina pe dispersor cade nemijlocit de la lampă şi de la reflector; în alampăă de aceasta,
dispersorul împreună cu lampa definesc culoarea luminii corespunzătoare.
1.3.5. Toate lămpile de poziţie faţă şi spate, lămpile indicatoare de direcţie faţă şi spate, precum
şi catadioptrii spate trebuie păstreze o parte a suprafeţei vizibile, la monitorizarea nemijlocită din
faţă sau, în cazuri corespunzătoare, din spate, atunci când fiecare uşă, capacul portbagajului si
capota se află într-o poziţie maxim deschisă fixă.
1.3.6. Nici o lumină nu trebuie să fie intermitentă, cu excepţia lămpilor indicatoare de direcţie,
semnalului de avarie şi a lămpilor de poziţie laterale de culoare galbenă auto, utilizate împreună
cu lămpile indicatoare de direcţie.
1.3.7. Nici o lumină roşie nu trebuie să fie vizibilă din faţă şi nici o lumină albă nu trebuie să fie
vizibilă din spate, cu excepţia luminii de mers în spate . Această cerinţă nu se extinde asupra
dispozitivelor de iluminare, montat pentru iluminarea interioară a autovehiculului.
1.3.8.Lămpile de poziţie faţă şi spate, lămpile de contur, atunci când există, luminile de poziţie
laterale, atunci când există, şi dispozitivul de iluminare a plăcii de înmatriculare spate se aprind
şi se sting simultan. Această cerinţă nu se aplică atunci când se utilizează lămpile de poziţie faţă
şi spate, precum şi lămpile de poziţie laterale în calitate de lumini de staţionare.
1.3.9. Fază de drum şi fază de întâlnire şi lămpile de ceaţă faţă trebuie să fie conectate se includă
numai în cazul, în care sunt incluse, de asemenea, luminile menţionate în punctul 1.3.8. Această
cerinţă nu se aplică pentru fază de drum şi fază de întâlnire , când intermitenţa acestor lampăuri
se utilizează pentru semnalizarea luminoasă de avertizare de scurtă durată.
1.3.10. Lămpile de gabarit, lămpile de contur, precum simbolurile oficiale de recunoaştere a
autotrenului trebuie să lucreze în regim continuu.
1.3.11. Dispozitivul de iluminare a plăcii de înmatriculare spate trebuie să se conecteze simultan
cu luminile de poziţie şi să lucreze în mod constant.
1.3.12. Este obligatorie disponibilitatea semnalelor indicatorului de funcţionare , văzute de
conducătorul auto, pentru fază de drum, lămpile de ceaţă faţă, lămpile indicatoare de direcţie,
lămpile de poziţie faţă şi spate, lămpile de ceaţă spate.
1.3.13. Defecţiunile şi crăpăturile dispersoarelor dispozitivelor luminoase (cu excepţia lămpilor
de ceaţă) şi instalarea elementelor optice suplimentare în raport cu construcţia dispozitivului de
iluminare (inclusiv detaliilor şi peliculelor incolore sau vopsite) nu se admite.
1.3.14. Cerinţe privind lampăurile cu fază de întâlnire (faza scurtă), lampăurile cu fază de drum
(faza lungă) şi lămpile de ceaţă:
1.3.14.1. Pentru fază de drum şi fază de întâlnire şi lămpile de ceaţă forma, culoarea,
dimensiunea trebuie să fie identică, iar amplasarea trebuie să fie simetrică.
1.3.14.2. Autovehicul nu trebuie să fie echipat cu fază de întâlnire destinate pentru drumurile cu
circulaţie pe partea stângă.
1.3.14.3. Fază de drum poate fi utilizată simultan sau pe perechi. La schimbarea fazei de drum
pe fază de întâlnire, fază de drum trebuie să se stingă simultan.
1.3.14.4. Fază de întâlnire poate rămâne aprinsă în acelaşi timp cu fază de drum. Dar în cazul
existenţei fazei de întâlnire cu surse de lumină cu descărcare în gaz sursele de lumină cu
descărcare în gaz trebuie să rămână aprinse în timpul aprinderii fazei de întâlnire.
1.3.14.5. Lămpile de ceaţă trebuie să se aprindă în timp ce lămpile de poziţie sunt aprinse,
indiferent de includerea fazei de drum şi fazei de întâlnire.
1.3.14.6. Fază de întâlnire (faza scurtă), fază de drum (faza lungă) şi lămpile de ceaţă, sursa de
lumină a cărora reprezintă o lampă cu descărcare în gaz, trebuie să fie marcate cu simbolurile
„E” sau „e” (vezi Fig. 2.1). Asemenea lampăuri trebuie să fie echipate cu dispozitive de spălare
si dispozitive automate pentru reglarea unghiului de înclinare, iar fasciculul fazei de întâlnire
trebuie să rămână conectat atunci, când se conectează fasciculul fazei de drum.
1.3.14.7. Utilizarea surselor de lumină cu descărcare în gaz (categoria D) la autovehiculele, care
nu sunt echipate cu corectori-automate de lampăuri, nu se admite.
Corectorii-automate de lampăuri la autovehiculele , echipate cu lampăuri cu surse de lumină cu
descărcare în gaz, trebuie să fie funcţionabili.
80
1.3.14.8. La autovehiculele , lampăurile cărora sunt echipate cu dispozitive de corecţie, ultimul la
încărcarea autovehicululuitrebuie să fie instalat în poziţia, corespunzătoare încărcării.
1.3.15. Fază de întâlnire se amplasează conform cerinţelor următoare:
După înălţime: deasupra suprafeţei de sprijin – minimum la 500 mm, maxim - la 1200 mm.
Pentru autovehiculele din categoria N3G înălţimea maximă poate fi mărită până la 1500 mm.
1.3.16. Cerinţe privind amplasarea lămpilor de ceaţă faţă:
1.3.16.1. După lăţime: acea extremitate de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă, care
este cea mai îndepărtată de planul longitudinal median al autovehiculului, trebuie să se afle la o
distanţă nu mai mare de 400 mm de extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului.
1.3.16.2. În înălţime: minimum: minimum 250 mm deasupra solului; maximum:
pentru autovehiculele din categoria M1 şi N1, nu mai mult de 800 mm deasupra suprafeţei de
sprijin;
pentru toate celelalte categorii de autovehicul e înălţimea maximă nu e prevăzută.
1.3.16.3. Nici unul dintre punctele de pe suprafaţa vizibilă nu trebuie să se afle mai sus decât cel
mai înalt punct al suprafeţei vizibile a lampăului cu lumină de întâlnire.
1.3.17. Cerinţe privind lămpile de mers în spate :
1.3.17.1. Lămpile de mers în spate trebuie să se conecteze atunci când se include viteza de mers
în spate şi să funcţioneze în regim constant.
1.3.17.2. Cerinţe privind amplasarea lămpilor de mers în spate după înălţimea: nu mai mică de
250 mm şi nu mai mare de 1200 mm deasupra suprafeţei de sprijin.
1.3.18. Cerinţe privind lămpile indicatoare de direcţie, precum şi lămpile de avertizare speciale
(de avarie).
1.3.18.1. Lămpile indicatoare de direcţie trebuie să funcţioneze în regim intermitent. Frecvenţa
succedării licăririlor trebuie să fie în limitele de 90 ± 30 de licăriri pe minut sau 1,5 ± 0,5 Hz.
1.3.18.2. Lămpile de avertizare speciale (de avarie) trebuie să asigure conectarea sincronă a
tuturor lămpilor indicatoare de direcţie în regim de licărire (intermitent), cu frecvenţa specificată
în punctul 1.3.18.1.
1.3.18.3. Lămpile indicatoare de direcţie trebuie să se aprindă indiferent de aprinderea altor
lămpi. Toate lămpile indicatoare de direcţie, amplasate pe aceeaşi parte a autovehiculului, trebuie
să se conecteze şi să se deconecteze de la acelaşi dispozitiv şi să funcţioneze într-o singură fază.
1.3.18.4. Cerinţe privind amplasarea:
1.3.18.4.1. În lăţime: extremitatea suprafeţei vizibile în direcţia axei de referinţă, care este cea
mai îndepărtată de planul longitudinal median al autovehiculului, trebuie să se afle la o distanţă
nu mai mare de 400 mm de la extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului. Această condiţie
nu se aplică lămpilor facultative spate.
1.3.18.4.2. Distanţa dintre extremităţile interioare ale ambelor suprafeţe vizibile în direcţia axei
de referinţă trebuie să fie nu mai mică de 600 mm. Această distanţă poate fi redusă la 400 mm,
dacă lăţimea totală de poziţie a autovehicululuieste mai mică de 1300 mm.
1.3.18.4.3. Înălţimea amplasării suprafeţei emiţătoare de lumină a lămpilor indicatoare de
direcţie laterale trebuie să fie:
1.3.18.4.3.1. Nu mai mică de 350 mm pentru autovehiculele din categoria M1 şi N1, şi 500 mm
pentru toate celelalte categorii de autovehicul e, măsurată din punctul cel mai jos, şi
1.3.18.4.3.2. Nu mai mult de 1500 mm, măsurată din punctul cel mai înalt.
1.3.18.4.4. Înălţimea amplasării lămpilor indicatoare de direcţie faţă şi spate trebuie să fie nu mai
mică de 350 mm şi nu mai mare de 1500 mm. Cu toate acestea, în cazul în care construcţia
autovehicululuinu permite o astfel de amplasare după înălţime, ea poate fi mărită până la 2300
mm în cazul lămpilor indicatoare de direcţie laterale şi până la 2100 mm în cazul lămpilor
indicatoare de direcţie faţă şi spate.
1.3.18.4.5. Dacă s-au instalat lămpi indicatoare de direcţie facultative, acestea trebuie să fie
amplasate simetric şi să se afle la o distanta cât se poate mai mare pe verticală, care este admisă
de conturul caroseriei, dar nu mai mică de 600 mm deasupra lămpilor obligatorii.
1.3.18.4.6. În lungime: distanţa dintre suprafaţa emiţătoare de lumină a lămpii indicatoare de
direcţie laterale şi planul transversal, care limitează în partea din faţă lungimea de poziţie a
autovehiculului, nu trebuie să depăşească 1800 mm. Cu toate acestea, în acel caz, când
81
respectarea unghiurilor minime de vizibilitate este imposibilă din cauza construcţiei
autovehicululuidin categoria M1 şi N1, această distanţă poate fi mărită până la 2500 mm.
1.3.19. Cerinţe privind lămpile de frânare (lămpile de stop)
1.3.19.1. Lămpile de frânare (principale şi suplimentare) trebuie să se conecteze la acţionarea
mecanismelor de comandă a sistemelor de lucru şi de frânare de avarie (urgenţă) şi să
funcţioneze în regim constant.
1.3.19.2. Combinarea lămpii centrale suplimentare de frânare cu alte lămpi nu se admite.
1.3.19.3. Numai în cazul în care planul median longitudinal al autovehicululuinu trece prin
panoul fix al caroseriei, dar separă una sau două părţi mobile ale autovehiculului(de exemplu,
uşile), şi dacă nu există spaţiu suficient pentru a instala o lampă suplimentară centrală de frânare
pe planul longitudinal median deasupra unor astfel de piese mobile, se admite deplasarea lămpii
speciale suplimentare de frânare în stânga sau în dreapta de planul longitudinal median la o
distanţă de maximum 150 mm, sau instalarea a două lămpi suplimentare de frânare, care în acest
caz trebuie să fie cât mai aproape de planul longitudinal median, câte unul pe fiecare parte a
acestui plan.
1.3.19.4. Cerinţe privind amplasarea:
1.3.19.4.1. În lăţime: Pentru autovehiculele din categoriile M1 şi N1: acel punct de pe suprafaţa
vizibilă în direcţia axei de referinţă, care este cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al
autovehiculului, trebuie să se afle la o distanţă nu mai mare de 400 mm de extremitatea lăţimii de
poziţie a autovehiculului, pentru toate celelalte categorii de autovehicul e acel punct de pe
suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă, care este cel mai puţin îndepărtat de planul
longitudinal median al autovehiculului, trebuie să se afle la o distanţă nu mai mică de 600 mm de
extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului. Această distanţă poate fi redusă până la 400
mm, dacă lăţimea de poziţie a autovehicululuieste mai mică de 1300 mm.
1.3.19.4.2. În înălţime: deasupra suprafeţei de sprijin în limitele de la 350 mm până la 1500 mm
(maximum 2100 mm, dacă îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza formei
caroseriei, în cazul în care lămpile facultative nu sunt instalate). În cazul în care lămpile
facultative sunt instalate, atunci ele trebuie să fie amplasate simetric la o distanţă cât mai mare pe
verticală, care este admisă de conturul caroseriei, dar nu mai mică de 600 mm deasupra lămpilor
obligatorii.
1.3.19.4.3. Pentru lămpile suplimentare de frânare, planul orizontal, tangent la extremitatea
inferioară a suprafeţei vizibile, trebuie să se afle maximum cu 150 mm mai jos de planul
orizontal tangent la partea de jos a suprafeţei exterioare sau a învelişului geamului din spate, sau
minimum cu 850 mm mai sus de nivelul suprafeţei de sprijin. Totodată, planul orizontal, tangent
la extremitatea inferioară a suprafeţei vizibile a lămpii de frânare suplimentare, trebuie să treacă
mai sus de planul orizontal, tangent la extremitatea superioară a suprafeţei vizibile a lămpilor de
frânare.
1.3.20. Cerinţe privind lămpile de poziţie faţă şi spate:
1.3.20.1. Lampa se consideră vizibilă în cazul, când aceasta asigură vizibilitatea liberă a
suprafeţei vizibile cu aria de cel puţin 12.5 cm2. Aria suprafeţei iluminate a catadioptrului, care
nu lasă să treacă lumina, nu se ia în consideraţie.
1.3.20.2. Cerinţe privind amplasarea:
1.3.20.2.1.În lăţime:
1.3.20.2.1.1. Acel punct de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă, care este cel mai
îndepărtat de planul longitudinal median al autovehiculului, trebuie să fie amplasat la o distanţă
nu mai mare de 400 mm de extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului. Această cerinţă nu
se aplică privind lămpile facultative.
1.3.20.2.1.2. Pentru lămpile de poziţie faţă în cazurile autovehiculelor din categoria O: acel
punct de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă, care este cel mai îndepărtat de planul
longitudinal median, trebuie să fie amplasat la o distanţă nu mai mare de 150 mm de extremitatea
lăţimii de poziţie a autovehiculului.
1.3.20.2.1.3. Distanţa dintre extremităţile interioare ale ambelor suprafeţe vizibile în direcţia axei
de referinţă trebuie să constituie pentru autovehicul e, altele decât cele din categoriile M1 şi N1,
nu mai puţin de 600 mm. Această distanţă poate fi redusă până la 400 mm, dacă lăţimea de
82
poziţie a autovehicululuieste mai mică de 1300 mm.
1.3.20.2.2. În înălţime:
1.3.20.2.2.1. Deasupra suprafeţei de sprijin – minimum 350 mm, maximum - 1500 mm,
(2100 mm pentru lămpile de poziţie ale autovehiculelor din categoriile O1 şi O2, precum şi
lămpile de poziţie faţă şi spate ale autovehiculelor din alte categorii, în cazul în care
îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza formei caroseriei).
1.3.20.2.2.2. În cazul în care lămpile facultative sunt instalate, ele trebuie să fie amplasate
simetric la o distanţa cât mai mare pe verticală, care este admisă de conturul caroseriei, dar nu
mai mică de 600 mm deasupra lămpilor obligatorii.
1.3.21. Cerinţe privind lampa de ceaţă spate:
1.3.21.1. Lămpile de ceaţă spate trebuie să se poată conecta numai în cazul în care este conectată
şi fază de întâlnire şi fază de drum şi lămpile de ceaţă şi să funcţioneze într-un regim constant.
1.3.21.2. Lămpile de ceaţă spate pot rămâne conectate până când nu sunt deconectate lămpile de
gabarit, după care lămpile de ceaţă spate trebuie să rămână deconectate până atunci, până când
nu vor fi conectate din nou.
1.3.21.3. Lămpile de ceaţă spate nu trebuie să se conecteze sub acţiunea sistemului de frânare de
lucru asupra pedalei.
1.3.21.4. Cerinţe privind amplasarea:
1.3.21.4.1. În lăţime: în cazul în care există doar o singură lampă de ceaţă spate, aceasta trebuie
să fie amplasată pe partea stângă a planului longitudinal median al autovehicululuiîn raport cu
direcţia de mişcare, sau pe acest plan.
1.3.21.4.2. În înălţime deasupra suprafeţei de sprijin – minimum 250 mm, maximum - 1000 mm.
Pentru autovehiculele din categoria N3G înălţimea maximă poate fi mărită până la 1200 mm.
1.3.22. Cerinţe privind lămpile de staţionare:
1.3.22.1. Lămpile de staţionare, amplasate pe o singură parte a autovehiculului, trebuie să se
conecteze, indiferent de orice alte lămpi, precum şi indiferent de poziţia comutatorului de
aprindere.
1.3.22.2. Cerinţe privind amplasarea:
1.3.22.2.1. În lăţime: punctul de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă, cel mai
îndepărtat de secţiunea longitudinală mediană a autovehiculului, nu trebuie să se afle la o
distanţă mai mare de 400 mm de la extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului. În cazul în
care există două lămpi, acestea trebuie să fie amplasate pe ambele părţi ale autovehiculului.
1.3.22.2.2. În înălţime: pentru autovehiculele , altele decât cele din categoriile M1 şi N1, pe
suprafaţa de sprijin – minimum 350 mm, maxim 1500 mm (2100 mm, în cazul în care
îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza formei caroseriei).
1.3.23. Cerinţe privind lămpile de contur (gabarit) lămpi:
1.3.23.1. Cu condiţia respectării tuturor celorlalte cerinţe lampa văzută din faţă şi lampa văzută
din spate de pe una şi aceeaşi parte a autovehicululuipot fi combinate într-un singur dispozitiv.
1.3.23.2. Cerinţe privind amplasarea în înălţime:
1.3.23.2.1. În partea din faţa pentru autovehiculele din categoriile M şi N - planul orizontal,
tangenţial la extremitatea superioară a suprafeţei vizibile în direcţia axei de referinţă a
dispozitivului, nu trebuie să fie mai jos de planul orizontal, tangent la extremitatea superioară a
zonei transparente a parbrizului.
1.3.23.2.2. În partea din faţa pentru autovehiculele din categoriile O şi în partea din spate pentru
toate autovehiculele : lămpile trebuie să fie amplasate simetric pe o distanţă cât mai mare
posibilă pe verticală, care este admisă de conturul (forma caroseriei).
1.3.23.3. Poziţia lămpii de contur în raport cu lampa corespunzătoare de gabarit, trebuie să fie
astfel, încât distanţa dintre proiecţiile pe un plan vertical transversal a punctelor suprafeţelor
vizibile cât mai apropiate unul de altul în direcţia axelor corespunzătoare de referinţă ale celor
două lămpi examinate să constituie nu mai puţin de 200 mm.
1.3.24. Cerinţe privind catadioptru spate, netriunghiular:
1.3.24.1. Cerinţe privind amplasarea:
1.3.24.1.1. În lăţime: Punctul suprafeţei de iluminante care este cel mai îndepărtat de secţiunea

83
longitudinală mediană a autovehiculului, trebuie să fie situat la o distanţă nu mai mare de 400
mm de extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului.
1.3.24.1.2. Distanţa dintre extremităţile interioare ale celor două suprafeţe vizibile în direcţia
axelor de referinţă, trebuie să constituie pentru autovehicul e, altele decât cele din categoriile M1
şi N1, nu mai puţin de 600 mm. Această distanţă poate fi redusă până la 400 mm dacă lăţimea de
poziţie a autovehicululuieste mai mică de 1300 mm.
1.3.24.1.3. În înălţime: deasupra drumului - minimum 250 mm, maximum 900 mm (1500 mm,
în cazul în care respectarea cerinţei date este imposibil din cauza formei caroseriei).
1.3.25. Cerinţe privind catadioptrul spate, triunghiular:
1.3.25.1. In interiorul catadioptrului triunghiular nu trebuie să fie nici o lampă.
1.3.25.2. Cerinţe privind amplasarea:
1.3.25.2.1. Amplasarea trebuie să se facă astfel, încât vârful triunghiului să fie îndreptat spre în
sus.
1.3.25.2.2. În lăţime: Punctul suprafeţei luminoase cel mai îndepărtat de planul longitudinal
median al autovehiculului, trebuie să se afle la o distanţă nu mai mare de 400 mm de
extremitatea lăţimii de poziţie (totale) a autovehiculului.
1.3.25.2.3. Distanţa dintre extremităţile interioare ale catadioptrului trebuie să fie minimum de
600 mm. Această distanţă poate fi redusă până la 400 mm, dacă lăţimea totală a
autovehicululuieste mai mică de 1300 mm.
1.3.25.2.4. În înălţime: deasupra suprafeţei de sprijin - minimum 250 mm, maximum 900 mm
(1500 mm, în cazul în care respectarea acestei cerinţe este imposibil din cauza formei caroseriei).

1.3.26. Cerinţe privind catadioptrul faţă, netriunghiular:

1.3.26.1. Cerinţe privind amplasarea:
1.3.26.1.1. În lăţime: Punctul suprafeţei luminoase cel mai îndepărtat de planul longitudinal
median al autovehicululuitrebuie să se afle de la extremitatea lăţimii totale a autovehicululuila o
distanţă:
1.3.26.1.1.1. Nu mai mare de 400 mm pentru autovehiculele din categoriile M şi N;
1.3.26.1.1.2. Nu mai mare de 150 mm pentru autovehiculele din categoria O.
1.3.26.1.2. Distanţa dintre extremităţile interioare ale celor două suprafeţe vizibile în direcţia
axelor de referinţă trebuie să constituie pentru autovehicul e, în alampăă de cele din categoriile
M1 şi N1, nu mai puţin de 600 mm. Această distanţă poate fi redusă la 400 mm, dacă lăţimea
totală a autovehicululuieste mai mică de 1300 mm.
1.3.26.1.3. În înălţime: deasupra drumului - minimum 250 mm, maximum 900 mm (1500 mm, în
cazul în care îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza formei caroseriei).
1.3.27. Cerinţe privind catadioptrul lateral, netriunghiular:
1.3.27.1. Cerinţe privind amplasarea:
1.3.27.1.1. În înălţime: deasupra suprafeţei de sprijin (solului) - minimum 250 mm, maximum
900 mm (1500 mm, dacă îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza formei caroseriei).

1.3.27.1.2. În lungime: cel puţin un catadioptru lateral trebuie să fie instalat în treimea mijlocie,
totodată catadioptrul extrem din faţă trebuie să se afle la o distanţă nu mai mare de 3 m de
extremitatea din faţă a autovehiculului; la remorci această distanţă include lungimea
dispozitivului de cuplare.
1.3.27.1.3. Distanţa dintre doi catadioptri laterali adiacenţi nu trebuie să depăşească 3 m. Această
cerinţă nu se aplică în cazul autovehiculelor din categoriile M1 şi N1. În cazul în care
îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza caracteristicilor constructive ale
autovehiculului, această distanţă poate fi mărită până la 4 m.
1.3.27.1.4. Distanţa dintre catadioptrul extrem spate şi extremitatea spate a autovehicululuinu
trebuie să depăşească 1 m.
1.3.27.1.5. În cazul autovehiculelor din categoriile M şi N, a căror lungime nu depăşeşte 6 m,
este suficient a avea un catadioptru, montat în prima treime, şi/sau unul - în ultima treime din
lungimea autovehiculului.
1.3.28. Cerinţe privind lămpile de poziţie laterală:
84
1.3.28.1. Cerinţe privind amplasarea:
1.3.28.1.1. În înălţime: deasupra suprafeţei de sprijin - minimum 250 mm, maximum 1500 mm
(2100 mm, în cazul în care îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza formei
caroseriei).
1.3.28.1.2. În lungime: cel puţin o lampă de poziţie laterală trebuie să fie instalată în treimea
mijlocie a autovehiculului, totodată lampa de poziţie laterală extremă din faţă trebuie să se afle la
o distanţă nu mai mare de 3 m de extremitatea frontală a autovehiculului, la remorci această
distanţă include lungimea dispozitivului de cuplare.
1.3.28.1.3. Distanţa dintre două lămpi de poziţie laterale adiacente nu trebuie să depăşească 3 m.
În cazul în care îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza caracteristicilor
constructive ale autovehiculului, această distanţă poate fi mărită până la 4 m.
1.3.28.1.4. Distanţa dintre lampa de poziţie extremă spate şi extremitatea din spate a
autovehicululuinu trebuie să depăşească 1 m.
1.3.29. Cerinţe privind lămpile de circulaţie diurnă:
1.3.29.1. Lămpile pentru circulaţie diurnă, dacă există, trebuie să se conecteze în mod automat
atunci când comutatorul de aprindere este în poziţia, care nu exclude posibilitatea funcţionării
motorului. Lămpile pentru circulaţie diurnă trebuie să se deconecteze automat în momentul
conectării lampăurilor, cu excepţia acelor cazuri, când intermitenţa lampăurilor se utilizează
pentru semnalele luminoase de avertizare pe termen scurt.
1.3.29.2. Cerinţe privind amplasarea:
1.3.29.2.1. În lăţime: punctul de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă, care este cel
mai îndepărtat de planul longitudinal median al autovehiculului, trebuie să se găsească la o
distanţă nu mai mare de 400 mm de extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului.
1.3.29.2.2. Distanţa dintre extremităţile interioare ale ambelor suprafeţe vizibile în direcţia axei
de referinţă, trebuie să fie nu mai mică de 600 mm. Această distanţă poate fi redusă la 400 mm în
cazul în care lăţimea totală a autovehicululuieste mai mică de 1300 mm.
1.3.29.2.3. În înălţime: de la 250 mm până la 1500 mm deasupra suprafeţei de sprijin.
1.3.30. Cerinţe privind lămpile laterale:
1.3.30.1. Lămpile laterale nu pot fi activate, dacă concomitent nu este conectată cu fază de
întâlnire sau fază de drum.
1.3.30.2. Lampa laterală, amplasată pe o parte a autovehiculului, poate fi activată automat numai
la conectarea lămpilor indicatoare de direcţie, amplasate pe aceeaşi parte a autovehicululuişi/sau
la schimbarea poziţiei (unghiului) roţilor directoare, care corespunde mişcării rectilinii, în
direcţia aceleiaşi părţi a autovehiculului. Lampa laterală, trebuie să se deconecteze automat la
deconectarea lămpii indicatoare de direcţie şi (sau) la returnarea roţilor directoare în poziţia
corespunzătoare circulaţiei rectilinii.
1.3.30.3. Lămpile laterale nu pot fi activate, dacă viteza autovehicululuidepăşeşte 40 km / h.
1.3.30.4. Cerinţe privind amplasarea:
1.3.30.4.1. În lăţime: punctul de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă, care este cel
mai îndepărtat de planul longitudinal median al autovehiculului, trebuie să se găsească la o
distanţă nu mai mare de 400 mm de extremitatea lăţimii totale a autovehiculului.
1.3.30.4.2. În lungime: la o distanţă nu mai mare de 1000 mm de extremitatea frontală a
autovehiculului.
1.3.30.4.3. În înălţime: nu mai puţin de 250 mm şi nu mai mult de 900 mm deasupra suprafeţei
de sprijin. Cu toate acestea, nici unul dintre punctele de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de
referinţă nu trebuie să se găsească mai sus, decât cel mai înalt punct de pe suprafaţa vizibilă în
direcţia axei de referinţă a fazei de întâlnire.
1.3.31. Cerinţe privind marcajele reflectorizante:
1.3.31.1. Deteriorările şi desprinderea marcajului reflectorizant nu se admite.
1.3.31.2. Cerinţe privind amplasarea:
1.3.31.2.1. Marcajul trebuie să ocupe cel puţin 80 % din lungimea şi (sau) lăţimea
autovehiculului. În caz unor benzi discontinue, distanţa dintre unele elementele trebuie să fie cât
mai mică posibil şi nu trebuie să depăşească 50 % din lungimea celui mai scurt element.

85
1.3.31.2.2. Înălţimea minimă a extremităţii inferioare a marcajului reflectorizant deasupra
suprafeţei de sprijin trebuie să fie de cel puţin 250 mm.

1.4 Cerinţe privind dispozitivele de suprimare a interferenţelor radio

1.4.1. Circuitul de tensiune înaltă al sistemului de aprindere trebuie să fie echipat cu un

dispozitiv (e) de suprimare a interferenţelor radio.
1.4.2. Marcajul clar şi permanent aplicat pe dispozitivul de suprimare a interferenţelor radio,
trebuie să includă:
1.4.2.1. Marca comercială sau numele producătorului;
1.4.2.2. Denumirea comercială.
1.4.3. Dacă cablurile de înaltă tensiune au o rezistenţă de suprimare a interferenţelor radio
montată, marcajul de pe cablu trebuie să se repete peste intervale nu mai mari de 120 mm.

1.5. Cerinţe privind autovehiculele de pasageri din categoriile M2 şi M3

1.5.1. Toate măsurătorile se efectuează pe autovehicul echipat în stare normală de funcţionare,

situat pe o suprafaţă plană orizontală. Dacă autovehicul este echipat cu un sistem de coborâre a
planşeului, acesta ar trebui să fie ajustat astfel, încât autovehicul să se afle la nivelul înălţimii
sale normale de ţinută de drum.
1.5.2. Autovehicul trebuie să aibă un anumit număr de locuri pe scaune, pe lângă scaunele
rabatabile. În cazul unui autovehicul de clasa I, II, sau A, numărul de locuri pe scaune la fiecare
etaj trebuie, cel puţin, să corespundă numărului de metri pătraţi de plamşeu la acest etaj,
predestinat pentru pasageri, şi (dacă este necesar) pentru echipaj, rotunjit la cel mai apropiat
număr întreg; în autovehiculele de clasa I acest număr, cu excepţia etajului superior, poate fi
redus cu 10 %.
1.5.3. Protecţia împotriva incendiilor.
1.5.3.1. În compartimentul motorului nu trebuie folosit nici un material inflamabil de atenuare a
zgomotului şi nici un material care s-ar putea impregna cu carburant, lubrifiant sau alt material
combustibil, cu excepţia situaţiei în care respectivele materiale se pot acoperi cu o folie
impermeabilă;
1.5.3.2. Trebuie să se ia măsuri de precauţie împotriva acumulării de combustibil, uleiuri
lubrifiante sau orice alte materiale combustibile oriunde în compartimentul motorului din contul
caracteristicilor constructive corespunzătoare, sau prin crearea găurilor de drenaj;
1.5.3.3. Între compartimentul motorului sau orice altă sursă de căldură (de exemplu, dispozitivul
de absorbţie a energiei, degajate atunci când autovehicul se deplasează pe o pantă lungă, cum ar
fi un dispozitiv de încetinire sau un dispozitiv de încălzire a salonului, cu excepţia altor
dispozitive, încălzite cu apă), şi restul autovehiculului, trebuie să fie amplasat un perete
despărţitor din material rezistent la foc. Toate dispozitivele de fixare, clamele, garniturile, etc.,
folosite la peretele despărţitor trebuie să fie rezistente la foc.
1.5.3.4. În salonul de pasageri poate fi instalat un dispozitiv de încălzire, ce nu funcţionează pe
apă fierbinte, dacă acesta este montat într-un material izolant, rezistent la temperaturi mari,
generate de funcţionarea acestui dispozitiv, nu emana gaze toxice şi este poziţionat astfel, încât
orice atingere a pasagerilor de oricare suprafaţă de lucru este exclusă.
pasagerii să atingă vreo suprafaţă fierbinte .
1.5.3.5. Prezenţa oricăror materiale inflamabile în limitele a 100 mm de la sistemul de eşapament
sau alte surse importante de căldură, trebuie să fie admisă doar în cazul în care aceste materiale
sunt protejate în mod corespunzător. Pentru a preveni nimerirea lubrifianţilor sau atingerea altor
materiale inflamabile de sistemul de eşapament sau de alte surse importante de căldură trebuie să
fie prevăzută o protecţie corespunzătoare. În sensul prezentului punct, material inflamabil este
considerat materialul, care nu este conceput pentru a rezista la temperaturile, care sunt posibile în
locul utilizării lui.
1.5.3.6. (nu se aplică la autovehiculele cu două etaje). Trebuie să fie prevăzut locul pentru
instalarea unui sau mai multor stingătoare de incendiu, unul dintre care trebuie să fie aproape de
86
locul conducătorului auto. Extinctoarele pot fi protejate de furt sau vandalism (de exemplu, prin
plasarea lor într-un dulap care se închide sau în dosul unei sticle casabile) cu condiţia marcării
clare a locurilor acestor obiecte şi asigurării mijlocelor de scoatere a lor cu uşurinţă în caz de
urgenţă.
1.5.4. Echipament şi cablaj electric
1.5.4.1. Toate cablurile trebuie să fie bine izolate şi toate cablurile şi echipamentele electrice
trebuie să reziste la condiţiile de temperatură şi umiditate la care sunt expuse. Toate cablurile
trebuie să fie în siguranţă, bine protejate şi fixate, pentru a preveni ruperea, abraziunea sau uzura
lor.
1.5.4.2. Fiecare circuit electric, care alimentează orice element al echipamentului, cu excepţia
demarorului, circuitului de aprindere (în cazul aprinderii prin scânteie), bujiilor incandescente,
dispozitivelor de oprire a motorului, circuitului de încărcare şi legării la pământ a bateriei de
acumulator, trebuie să aibă o siguranţă fuzibilă sau un întrerupător de circuit. Cu toate acestea,
ele pot fi protejate de o siguranţă fuzibilă comună sau întrerupător de circuit, cu condiţia că forţa
nominală a curentului nu depăşeşte 25 A.
1.5.4.3. Toate cablurile electrice trebuie să fie aranjate în aşa fel încât nici una din părţi să nu
vină în contact cu nici una din conductele cu combustibil sau cu orice altă parte a sistemului de
evacuare şi să nu fie expusă încălzirii excesive, dacă nu e prevăzută protecţia şi izolarea specială
adecvată.
1.5.5. Bateriile de acumulator
1.5.5.1. Toate bateriile trebuie să fie bine fixate şi uşor accesibile.
1.5.5.2. Compartimentul, în care sunt plasate bateriile de acumulator, trebuie să fie separat de
salonul pentru pasageri şi de compartimentul conducătorului auto şi în modul corespunzător să se
ventileze cu aer din exterior.
1.5.5.3. Polii bateriei de acumulator trebuie să fie protejaţi de riscul scurtcircuitului.
1.5.6. Truse de prim ajutor
Trebuie să fie prevăzut locul pentru instalarea unei sau câtorva truse de prim ajutor. Trusele de
prim ajutor pot fi protejate de furt sau vandalism (de exemplu, prin plasarea lor într-un dulap
care se închide sau în dosul unei sticle casabile) cu condiţia marcării clare a locurilor acestor
obiecte şi asigurării mijlocelor de scoatere a lor cu uşurinţă în caz de urgenţă.
1.5.7. Numărul ieşirilor (nu se aplică la autovehiculele cu două etaje).
1.5.7.1. Numărul minim de uşi la un autovehicul trebuie să fie două: sau două uşi de serviciu,
sau o uşă de serviciu şi o uşă de urgenţă. Numărul minim de uşi de serviciu trebuie să fie în
conformitate cu Tabelul 1.3.

Tabelul 1.3

Numărul pasagerilor Numărul uşilor de serviciu

Clasa I şi A Clasa II Clasa III şi B
9 - 45 1 1 1
46 - 70 2 1 1
71 - 100 3 2 1
>100 4 3 1

1.5.7.2. Numărul minim al uşilor de serviciu din fiecare secţiune rigidă a unui
autovehicul articulat trebuie să fie egal cu unu; excepţie face secţiunea frontală a
unui autobuz articulat de clasa I, unde numărul minim de uşi trebuie să fie egal cu
două. Uşile de serviciu, utilate cu sistem de acţionare mecanizat, nu trebuie să fie
considerate uşi de rezervă, dacă nu pot fi deschise manual.
1.5.7.3. Numărul minim de ieşiri trebuie să fie atâtea, încât numărul total de ieşiri
într-un compartiment separat să fie în conformitate cu tabelul 1.4. Trapele de
siguranţă pot fi examinate doar ca una din ieşirile de urgenţă de mai sus.
87
 Tabelul 1.4.

Numărul pasagerilor şi membrilor echipajului, Numărul minim total de ieşiri

care pot fi în fiecare compartiment
1-8 2
9 - 16 3
17 - 30 4
31 - 45 5
46 - 60 6
61 - 75 7
76 - 90 8
91 - 110 9
111 - 130 10
> 130 11

1.5.7.4. În scopul stabilirii numărului minim de ieşiri şi amplasarea acestora, fiecare secţiune
rigidă a unui autovehicul articulat trebuie să fie examinată ca un autovehicul separat. În scopul
determinării numărului ieşirilor de urgenţă toaleta şi bucătăria nu se iau în considerate ca
compartimente separate. Numărul de pasageri trebuie să fie determinat pentru fiecare secţiune
rigidă.
1.5.7.5. Uşă de serviciu dublă este considerată ca fiind două uşi şi geamul dublu sau multiplu ca
fiind două geamuri de urgenţă.
1.5.7.6. În cazul în care salonul şoferului conducătorului auto nu este unită cu salonul pentru
pasageri printr-un pasaj (coridor), trebuie să se respecte următoarele condiţii:
1.5.7.6.1. Salonul şoferului conducătorului auto trebuie să fie echipat cu două ieşiri, care nu
trebuie să fie amplasate pe aceeaşi parte a peretelui lateral; dacă una dintre ieşiri este un geam,
atunci acesta trebuie să îndeplinească cerinţele, înaintate geamurilor de urgenţă şi celor
prevăzute în punctele 1.5.9.1 şi 1.5.15.
1.5.7.6.2. Într-o parte de conducătorul auto se admite a instala un scaun sau două locuri pentru
pasagerii suplimentari; în acest caz ieşirile menţionate în punctul 1.5.7.6.1, sunt uşile. Uşa
şoferului este considerată uşă de urgenţă pentru persoanele, care au ocupant aceste locuri, cu
condiţia, că scaunul şoferului, volanul, carterul motorului, pârghia de comutare a vitezelor,
maneta frânei de mana, etc. nu împiedică accesul. Uşa, prevăzută pentru persoanele menţionate,
este considerată uşă de urgenţă pentru şofer. În salonul, în care este amplasată salonul şoferului
conducătorului auto, pot fi instalate până la cinci locuri suplimentare, cu condiţia, că aceste
locuri suplimentare şi spaţiul prevăzut pentru ele, satisfac toarte cerinţele din această secţiune şi,
cel puţin o uşă, care asigură accesul în compartimentul pentru pasageri, corespunde cerinţelor din
punctul 1.5 .9, înaintate pentru uşile de urgenţă.
1.5.7.7. În cazurile, descrise în punctele 1.5.7.6.1 şi 1.5.7.6.2, ieşirile, prevăzute în salonul
şoferului conducătorului auto, nu sunt incluse nici în numărul de uşi, prevăzut de punctele
1.5.7.1, 1.5.7.2, nici în numărul de ieşiri, prevăzut de punctul 1.5.7.3, cu excepţia cazului,
menţionat în punctele 1.5.7.1, 1.5.7.2.
Punctele 1.5.9-1.5.14 şi 1.5.18.1 în privinţa astfel de ieşiri nu se aplică.
1.5.7.8. Dacă spre salonul şoferului conducătorului auto, precum şi spre orice loc, amplasat
alături de el, este asigurat accesul din restul habitaclului, prin pasajul respectiv, ieşirea în exterior
din salonul şoferului conducătorului auto nu este necesară.
Acest caz nu exclude existenţa unei uşi sau a altei bariere între scaunul conducătorului auto şi
salonul pentru pasageri, cu condiţia că această barieră poate fi scoasă rapid de către conducătorul
auto în caz de urgenţă. Uşa conducătorului auto din salonul şoferului, închisă cu o astfel de
barieră, nu este considerată ieşire pentru pasageri.
1.5.7.9. Pe lângă uşile şi geamurile de urgenţă autovehiculele din clasa II, III şi B trebuie să

88
dispună de trape de siguranţă. Cu ele pot fi, de asemenea, echipate autovehiculele din clasa I şi
A. Numărul minim de trape trebuie să fie în conformitate cu Tabelul 1.5.

Tabelul 1.5

Numărul de pasageri Numărul de trape

nu mai mult de 50 1
mai mult 50 2

1.5.8. Amplasarea ieşirilor (nu se aplică la autovehiculele cu etaje)

Autovehiculele cu o capacitate de locuri mai mare de 22 de pasageri trebuie să îndeplinească
cerinţele din punctul 1.5.8.
Autovehiculele cu o capacitate de locuri de maximum 22 de pasageri trebuie să îndeplinească î
fie cerinţele din punctul 1.5.8, fie cerinţele din punctul 1.5.27.2.
1.5.8.1. Uşa de serviciu (uşile de serviciu) trebuie să fie amplasată (e) pe partea dreaptă a
autovehiculului, în cazul a două sau mai multe uşi, cel puţin una dintre ele trebuie să se afle în
jumătatea din faţă a autovehiculului. Prezenta dispoziţie nu exclude amplasarea unei uşi pe latura
din spate a autovehiculului, destinat pentru utilizare de către pasagerii în scaune rulante.
1.5.8.2. Doua uşi de serviciu trebuie să fie separate una de alta, astfel încât distanţa dintre
centrele planurilor verticale transversale să constituie nu mai puţin de 40 % din lungimea totală
compartimentului pentru pasageri. În cazul în care o uşă este dublă, atunci această distanţă este
necesar a se măsura între axele a două uşi, care sunt cel mai departe una de cealaltă.
1.5.8.3. Cel puţin o ieşire de urgenţă trebuie să fie amplasată corespunzător fie pe faţa din
spatele fie pe faţa frontală a autovehiculului. Pentru autovehiculele de clasa I şi pentru
autovehiculele , în care porţiunea din spate este complet separată de salonul pentru pasageri,
această cerinţă se consideră îndeplinită în cazul în care este montată o trapa de siguranţă.

1.5.8.4. Ieşirile, amplasate pe aceeaşi parte a autovehicululuitrebuie să fie distribuite uniform pe

toată lungimea acestuia.
1.5.8.5. Poate fi prevăzută o uşa pe faşa din spate a autovehiculului, cu condiţia ca aceasta nu
este o uşă de serviciu.
1.5.8.6. În cazul când sunt montate trape de siguranţă, acestea trebuie să fie amplasate după cum
urmează: în cazul în care există o singură trapă, atunci ea trebuie să fie instalată în treimea
mijlocie a autovehiculului; dacă există două trape, atunci distanţa dintre extremităţile cele mai
apropiate ale deschiderilor, măsurată pe o linie paralelă cu axa longitudinală a autovehiculului,
trebuie să fie nu mai mică de 2 metri.
1.5.9. Dimensiunile minime ale ieşirilor:
1.5.9.1. Pentru mai multe tipuri de ieşiri se respectă dimensiunile minime prezentate în tabelul 1.6..
1.5.9.2. Autovehiculele cu o capacitate de locuri de maximum 22 de pasageri, pot îndeplini fie
cerinţele din punctul 1.5.9.1, fie cerinţele din punctul 1.5.27.1..

Tabelul 1.6

Clasa I Clasa II Nota

Înălţimea
1 800 1 650 -
(mm)
Uşă de serviciu Această mărime poate fi
Uşă unică: 650 redusă cu 100 mm, dacă
Deschizătura Lăţimea (mm) Uşă dublă: 1 200
măsurarea se face la
uşii
nivelul mânerului
Înălţimea
1 250
Uşa de urgenţă (mm) -
Lăţimea (mm) 550

89
 În această deschizătură
Geamul de
Suprafaţa (mm2) 400 000 trebuie să se încadreze
urgenţă
dreptunghiul de
mărimile
Geamul de urgenţă, amplasat în partea din În deschizătura geamului 500 х700
de urgenţă мм să
trebuie
spate a autovehicululuiîn cazul în care se încadreze un dreptunghi cu înălţimea de
uzina-producătoare nu prevede un geam de 350 mm şi lăţimea de1 550 mm. Unghiurile
urgenţă cu dimensiunile minime, acestui dreptunghi pot fi rotunjite, totodată
menţionate mai sus. raza curburii nu trebuie să depăşească 250
Trapă de Deschizătura Suprafaţa mm.
400 000 În această deschizătură
siguranţă trapei (mm2) trebuie să se încadreze un
dreptunghi de mărimile 500
х 700 mm

1.5.10. Cerinţe tehnice pentru toate uşile de serviciu.

1.5.10.1. Fiecare uşă de serviciu trebuie să se deschidă uşor din interiorul şi din afara
autovehicululuiîn cazul când autovehicul staţionează (această condiţie nu este necesar pentru un
autovehicul aflat în mişcare). Cu toate acestea, prezenta cerinţă nu trebuie interpretată în sensul
excluderii posibilităţii blocării uşii din exterior, cu condiţia ca uşa să poată fi întotdeauna
deschisă din interior.
1.5.10.2. Fiecare mecanism de control sau dispozitiv de deschidere a uşilor din exterior, este
amplasat la 1000 - 1500 mm deasupra suprafeţei rutiere şi la o distanţă de maximum 500 mm de
la uşă. În autovehiculele din clasele I, II şi III fiecare mecanism de control sau dispozitiv de
deschidere a uşilor din interior este amplasat la 1000 - 1500 mm deasupra suprafeţei superioare a
planşeului sau a treptei, amplasate cel mai aproape de mecanismul de control, şi la o distanţă nu
mai mare de 500 mm de la uşă. Prezenta cerinţă nu se extinde asupra mecanismelor de control,
amplasate în salonul şoferului conducătorului auto.
1.5.10.3. Fiecare uşă de serviciu unică (fiind una singură), care se deschide şi se închide manual,
montată cu balamale sau pivotantă, trebuie să fie instalată în astfel, încât la atingerea ei în poziţie
deschisă de un obiect imobil în timp ce autovehicul se deplasează spre înainte ea trebuie să aibă
tendinţa de a se închide. Dacă o uşă de serviciu acţionată manual este prevăzută cu o broască cu
clichet, aceasta trebuie să aibă două poziţii de închidere.
1.5.10.4. Pe partea interioară a uşii de serviciu nu trebuie să fie nici un fel de dispozitive,
prevăzute pentru acoperirea treptelor interioare, când uşa este închisă. Aceasta nu exclude
prezenţa în nişa (casa) treptelor, când uşa este închisă, a mecanismului de control al uşii şi altui
echipament, montat pe partea interioară a uşii, şi care nu este o parte din planşeul, pe care se
poate sta. Acest mecanism şi echipamentele nu trebuie să prezinte un pericol pentru pasageri.
1.5.10.5. În cazul când vizibilitatea directă este insuficientă, este necesar a instala dispozitive
optice sau de altă natură pentru a permite conducătorului auto a vedea din scaunul său pasagerii,
care se află în imediata apropiere pe dinafara fiecărei uşi de serviciu, care nu este acţionată
automat. În cazul când uşa de serviciu este în partea (faţa) din spate a unui autovehicul cu
capacitatea de locuri nu mai mare de 22 de pasageri prezenta cerinţă se consideră îndeplinită,
dacă conducătorul auto poate depista prezenţa unei persoane cu înălţimea de 1,3 m, care se află
la o distanţă de 1 m în spatele autovehiculului.
1.5.10.6. Fiecare uşă care se deschide în interiorul unui autovehicul , şi mecanismul acesteia
trebuie să fie proiectate în aşa fel, încât să nu poată cauza prejudicii pasagerilor. În caz de
necesitate trebuie să fie instalate dispozitivele de protecţie corespunzătoare.
1.5.10.7. În cazul în care uşa de serviciu este adiacentă cu uşa de la toaletă sau de la alt
compartiment interior, atunci asemenea uşă de serviciu trebuie să fie echipată cu un dispozitiv
pentru a împiedica deschiderea ei involuntară. Totodată, această cerinţă nu trebuie să se aplice în
cazul în care uşa se închide automat atunci, când autovehicul se deplasează cu o viteză de peste
5 km / h.
1.5.11. Cerinţe tehnice suplimentare privind uşile de serviciu automate
1.5.11.1. Mecanismele de deschidere a fiecărei uşi de serviciu automate trebuie să fie activate şi

90
dezactivate în mod automat numai de către conducătorul auto de pe scaunul său. Activarea şi
dezactivarea poate fi directă, prin intermediul unui comutator, sau indirectă, de exemplu, prin
deschiderea şi închiderea uşii de serviciu din faţă.
1.5.11.2. Activarea mecanismelor de deschidere a uşii trebuie să fie semnalate din interior, iar în
cazurile, când uşa trebuie deschisă din exterior, de asemenea şi din afara autovehiculului;
indicatorul (de exemplu, un buton aprins, un semnal luminos), trebuie să se afle pe acea uşă, la
care el se referă, sau în imediata apropiere.
1.5.11.3. În cazul activării directe a sistemului prin intermediul unui comutator starea lui
funcţională trebuie să fie semnalată clar conducătorului auto, de exemplu, prin poziţia
comutatorului sau a lămpii indicatoare, iluminarea întrerupătorului. Întrerupătorul trebuie să aibă
o marcare specială şi să fie amplasat an aşa mod, ca să nu poată fi confundat cu alte dispozitive
de control.
1.5.12. Deschiderea uşilor automate de serviciu.
1.5.12.1. După activarea de către conducătorul auto a mecanismelor de deschidere a uşii
pasagerii trebuie să aibă posibilitatea să deschidă uşa, după cum urmează:
1.5.12.1.1. Din interior, de exemplu, prin apăsarea unui buton sau traversarea printr-o o barieră
de lumină;
1.5.12.1.2. Din exterior, cu excepţia cazului când uşa este predestinată pentru utilizarea numai ca
ieşire şi marcată ca atare, de exemplu, apăsând un buton care se aprinde, un buton sub o lampă,
care începe a lumina sau a unui dispozitiv similar, dotat cu o instrucţie corespunzătoare.
1.5.12.2. Apăsând butoanele menţionate mai sus, şi folosind mijlocele de comunicare cu
conducătorul auto, menţionate la punctul 1.5.18.3, se poate transmite semnalul, care se
înregistrează şi care, după activarea de către conducătorul auto a mecanismelor de deschidere a
uşii, asigură deschiderea ei.
1.5.13. Închiderea uşilor automate de serviciu
1.5.13.1. După ce uşa de serviciu se deschide automat, ea trebuie să se închidă din nou în mod
automat după o anumită perioadă de timp. Dacă în această perioadă de timp în autovehicul intră
sau din el ies pasageri, dispozitivul de siguranţă (de exemplu, panoul de contact sub scară,
barierele de lumină, trecerea în aceeaşi direcţie), trebuie să asigure un interval de timp suficient
înainte de a închide uşa.
1.5.13.2. În cazul în care un pasager intră în autovehicul sau iese din el în timp ce uşa se
închide, procesul de închidere trebuie să fie întrerupt automat şi uşa trebuie să revină la poziţia
deschisă.
1.5.13.3. După deconectarea de către conducătorul auto a mecanismelor de deschidere a uşii de
serviciu automată, uşile deschise trebuie să se închidă în conformitate cu punctele 1.5.13.1 si
1.5.13.2.
1.5.14. Cerinţe pentru uşile de urgenţă
1.5.14.1. Uşile de urgenţă trebuie să se deschidă cu uşurinţă din interior şi din afara, atunci când
autovehicul staţionează. Cu toate acestea, această cerinţă nu trebuie să fie interpretată în sensul
excluderii posibilităţii de blocare a uşii din exterior cu condiţia, că ea poate fi întotdeauna
deschisă din interior cu ajutorul unui mecanism obişnuit pentru deschiderea uşii.
1.5.14.2. Uşile de urgenţă, utilizate ca atare, nu trebuie să dispună de acţionare mecanică, cu
excepţia cazului când după pornire şi revenirea în poziţia normală a mecanismului de control,
uşile nu se închid din nou, până când conducătorul auto nu include mecanismul de închidere a
acestora. Ele, de asemenea, nu trebuie să fie glisante, cu excepţia autovehiculelor cu o capacitate
de locuri nu mai mare de 22 de pasageri.
1.5.14.3. Fiecare mecanism de control sau dispozitiv de deschidere a uşilor din exterior, este
amplasat la nivelul de 1000 - 1500 mm de la sol la o distanţă nu mai mare de 500 mm de uşă. În
autovehiculele de clasele I, II şi III fiecare mecanism de control sau dispozitiv de deschidere a
unei uşi de urgenţă din interior, este amplasat la nivelul de 1000 - 1500 mm deasupra suprafeţei
de sus a planşeului sau a treptei celei mai aproape de mecanismul de control la o distanţă nu mai
mare de 500 mm de la uşă. Prezenta cerinţă nu se aplică la mecanismele de control, amplasate în
zona conducătorului auto.
1.5.14.4. Uşile de urgenţă cu balamale, montate pe partea laterală a autovehiculului, trebuie să
91
fie suspendate de partea din faţă şi să se deschidă spre exterior. Curelele, care limitează
deschiderea uşii, lanţurile sau alte dispozitive de reţinere se admit, dacă acestea nu împiedică la
deschiderea liberă a uşii sub un unghi de nu mai mic de 100° şi le permit să rămână în această
poziţie. În cazul în care există mijloce suficiente pentru a oferi acces liber la uşa de urgenţă,
cerinţa pentru unghiul minim de 100 ° nu se aplică.
1.5.14.5. Uşile de urgenţă trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de prevenire a deschiderii
involuntare a acestora. Această cerinţă nu se aplică în cazul în care uşa de urgenţă se închide
automat atunci, când autovehicul se deplasează cu o viteză de peste 5 km/h.
1.5.14.6. Toate uşile de urgenţă trebuie să fie echipate cu dispozitive de avertizare sonoră a
conducătorului auto, precum că acestea nu sunt bine închise. Dispozitivul de avertizare trebuie
să fie acţionat printr-o mişcare a fixatorului sau a mânerului uşii, şi nu printr-o mişcare a uşii.
1.5.15. Cerinţe privind geamurile de urgenţă
1.5.15.1. Orice geam de urgenţă cu balamale sau oscilo-basculant trebuie să se deschidă spre
exterior. Geamurile oscilo-basculante nu trebuie să se desprindă complet de autovehicul la
punerea în funcţiune. Geamurile oscilo-basculantă trebuie să se deschidă în aşa fel, încât să se
excludă complet posibilitatea de acţionare accidentală.
1.5.15.2. Orice geam de urgenţă trebuie:
1.5.15.2.1. Fie să se deschidă rapid şi uşor din interiorul şi din afara autovehicululuicu ajutorul
unui dispozitiv;
1.5.15.2.2. Fie să aibă sticla de sticlă securit uşor de spart (casantă). Ultimă dispoziţie exclude
posibilitatea utilizării sticlei stratificate (laminată) sau sticlei din material plastic. În apropierea
fiecărui geam de siguranţă trebuie să fie instalat un dispozitiv, uşor accesibil persoanelor, care se
află în autovehicul în scopul stricării cu uşurinţă a fiecărui geam.
1.5.15.3. Fiecare geam de urgenţă, care poate fi închis din exterior, trebui să fie proiectat astfel,
încât în orice moment să poată fi deschis din interiorul autovehiculului.
1.5.15.4. Geamul de urgenţă cu balamale, instalate orizontal în muchia de sus, trebuie să fie
echipat cu un mecanism adecvat pentru reţinerea acestuia în poziţia deschisă complet. Fiecare
geam de urgenţă cu balamale trebuie să de deschidă şi să se închidă astfel, încât să nu împiedice
accesul liber în interiorul autovehicululuisau a ieşirii din el.
1.5.15.5. Înălţimea marginii de jos a geamului de urgenţă, amplasat în partea laterală a
autovehicululuideasupra nivelului general al planşeului nemijlocit sub geam (cu excepţia
oricăror modificări locale, de exemplu, prezenţa mantalei roţilor sau a carterului cutiei de
viteze), trebuie să constituie nu mai mult de 1 200 mm şi nu mai puţin de 650 mm pentru
geamurile de urgenţă suspendate cu balamale, sau de 500 mm pentru geamurile cu sticlă casantă.
Cu toate acestea pentru geamul de siguranţă cu balamale înălţimea marginii de jos poate fi
redusă minimum până la 500 mm cu condiţia echipării deschizăturii geamului la o înălţime de
până 650 mm cu un dispozitiv de prevenire a posibilităţii căderii pasagerilor din autovehicul .
Dacă deschizătura geamului este echipată cu un asemenea mecanism, atunci înălţimea
deschizăturii geamului deasupra dispozitivului nu trebuie să fie mai mică decât înălţimea
minimă, prevăzută pentru geamul de urgenţă.
1.5.15.6. Fiecare geam de urgenţă cu balamale, care nu se vede din scaunul conducătorului auto
trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de semnalizare sonoră pentru a avertiza conducătorul auto,
că geamul nu este complet închis. Un asemenea dispozitiv trebuie să fie acţionat de mecanismul
de blocare a geamului, şi nu în rezultatul mişcării geamului.
1.5.16. Cerinţe tehnice pentru trapele de siguranţă
1.5.16.1. Orice trapă de siguranţă trebuie să funcţioneze astfel încât să nu împiedice trecerea
liberă din interiorul sau din exteriorul autovehiculului.
1.5.16.2. Trapele de siguranţă de pe plafon trebuie fie să aibă dispozitive oscilo-basculante, cu
balamale sau să fie confecţionate din sticlă securit uşor de spart. Trapele din planşeu trebuie să
aibă fie dispozitive oscilo-basculante, fie cu balamale şi trebuie să fie echipate cu un dispozitiv
de avertizare sonoră care să-l alerteze pe conducătorul auto în situaţiile în care nu sunt închise
complet. Dispozitivul de avertizare trebuie să fie acţionat de încuietoarea trapei şi nu de
mişcarea acesteia în sine. Trapele de siguranţă din planşeu trebuie asigurate împotriva acţionării
involuntare. Cu toate acestea, prezenta cerinţă nu se aplică dacă trapa din planşeu se blochează
92
automat când autovehicul se mişcă cu o viteză de peste 5 km/h.
1.5.16.3. Trapele oscilo-basculante nu trebuie să fie complet detaşabile de autovehicul atunci când
sunt deschise, astfel încât trapele să nu devină un pericol pentru alţi utilizatori ai drumului. Deschiderea
şi închiderea trapelor de siguranţă oscilo-basculante trebuie să fie astfel concepută încât să împiedice în
mod eficient acţionarea involuntară a mecanismului. Trapele de planşeu oscilo-basculante trebuie să se
deschidă exclusiv spre interiorul compartimentului pentru pasageri.
1.5.16.4. Trapele de siguranţă cu balamale trebuie să pivoteze de-a lungul muchiei, adică să se
deschidă spre faţa sau spatele autovehicululuişi la un unghi de cel puţin 100°. Trapele de planşeu cu
balamale trebuie să se deschidă exclusiv spre interiorul compartimentului pentru pasageri.
1.5.16.5. Trapele de siguranţă trebuie să poată fi deschise uşor şi scoase uşor atât din interior cât
şi din exterior. Cu toate acestea, prezenta cerinţă nu trebuie înţeleasă ca excluzând posibilitatea
de a bloca trapa de siguranţă în scopul asigurării autovehicululuicând în el nu este nimeni, cu
condiţia ca trapa de siguranţă să poată fi întotdeauna deschisă sau scoasă din interior, folosind un
mecanism normal de deschidere sau de a unui mecanism de retragere a trapei. În cazul unei trape
uşor de spart, în apropierea ei se prevede un dispozitiv, uşor accesibil persoanelor din interiorul
autovehiculului, care să asigure spargerea uşoară a trapei.
1.5.17. Marcaje
1.5.17.1. În interiorul şi exteriorul autovehicululuifiecare ieşire de urgenţă trebuie marcată cu
una dintre următoarele menţiuni: „Ieşire de urgenţă”, completată în caz de necesitate cu
marcajele internaţionale corespunzătoare
1.5.17.2. Mecanismele de control de urgenţă ale uşilor de serviciu şi ale tuturor ieşirilor de
urgenţă sunt marcate ca atare în interiorul şi exteriorul autovehiculului, fie printr-un simbol
corespunzător, fie printr-o inscripţie clar formulată.
1.5.17.3. Pe fiecare mecanism de control de urgenţă a ieşirilor de urgenţă sau lângă fiecare din
ele trebuie să fie instrucţiuni clare despre utilizarea lor în limba rusă.
1.5.18. Amenajarea interioară
1.5.18.1. Amenajarea interioară trebuie să asigure accesul pasagerilor la uşile de serviciu, uşile
de urgenţă, geamurile de urgenţă, trapele de siguranţă în acoperiş, trapele de siguranţă în
planşeu.
1.5.18.2. Planşeul pasajelor de acces trebuie să aibă o suprafaţă rezistentă la alunecare.
1.5.18.3. Comunicarea cu conducătorul auto
1.5.18.4.Autovehiculele din clasele I, II şi A trebuie să fie prevăzute cu dispozitive, care să
permită pasagerilor să semnaleze conducătorului auto, că trebuie să oprească autovehicul .
Elementele de comandă pentru toate dispozitivele de comunicare trebuie să aibă butoane
proeminente, care la autovehiculele din clasele I şi A, trebuie să se afle la o înălţime de
maximum 1200 mm de la planşeu, precum şi culori contrastante. Aceste elemente de comandă
trebuie să fie distribuite în mod adecvat şi uniform în interiorul autovehiculului. Activarea
elementelor de comandă de asemenea trebuie să fie semnalată pasagerilor cu ajutorul unuia sau
mai multor indicatoare luminoase. Asemenea indicatori trebuie să conţină inscripţia „Staţia
troleibuzului” sau un text echivalent şi/sau o pictogramă adecvată şi trebuie să rămână iluminate
până la deschiderea uşii (uşilor) de serviciu. În autovehiculele articulate aceşti indicatori trebuie
să fie prezenţi în fiecare secţiune rigidă a autovehiculului. Autovehiculele cu etaj trebuie să
dispună de aceşti indicatori pe fiecare platformă (etaj).
1.5.18.4. Comunicarea cu compartimentul echipajului.
Dacă se prevede un compartiment pentru echipaj, separat de compartimentul conducătorului auto
sau de compartimentul pentru pasageri, trebuie prevăzut un mijloc de comunicare între
conducătorul auto şi compartimentul respectiv al echipajului.
1.5.18.5. Uşile compartimentelor interioare
Orice uşă de toaletă sau alt compartiment interior:
1.5.18.5.1. Trebuie să se poată închide singură şi să nu fie prevăzută cu nici un fel de dispozitive
de menţinere în poziţie deschisă, dacă în poziţia deschisă, în situaţii de urgenţă poate împiedica
trecerea pasagerilor;

93
7.7.11.2. Când este deschisă, nu trebuie să ascundă nici un mâner, manetă de deschidere a unei
uşi de serviciu, uşi de urgenţă, ieşiri de urgenţă, extinctor sau trusă de prim ajutor, precum şi
marcajul obligatoriu aferent acestora.
1.5.18.5.3. Trebuie prevăzută cu mijloce, care să permită deschiderea sa din alampăă în caz de
urgenţă;
1.5.18.5.3. Trebuie să nu poată fi blocată din alampăă, decât în cazul în care poate fi oricând
deschisă din interior.
1.5.19. Iluminarea interioară artificială
1.5.19.1. Lumina electrică în interiorul salonului trebuie să asigure iluminarea:
1.5.19.1.1..tutror compartimentelor pentru pasageri, compartimentelor pentru echipaj,
compartimentelor de toaletă şi secţiunii articulate a unui autovehicul articulat;
1.5.19.1.2. tuturor treptelor şi scărilor;
1.5.19.1.3. acceselor spre orice ieşiri şi zone din imediata apropiere a uşii (uşilor) de serviciu;
1.5.19.1.4. marcajelor interioare şi inscripţiilor şi a mecanismelor de control interioare a tuturor
ieşirilor;
1.5.19.1.5. tuturor locurilor în care există careva obstacole.
1.5.19.2. Trebuie să fie prevăzut cel puţin două circuite de iluminat interior, astfel încât
defectarea unuia să nu-l afecteze pe celălalt. Un circuit care iluminează numai intrările şi ieşirile
permanente poate fi considerat unul dintre cele două circuite.
1.5.19.3. Trebuie să fie prevăzută protecţia conducătorul auto de efectul orbirii directe sau
indirecte produs de iluminatul artificial interior.
1.5.20. Secţiunea articulată a autovehiculelor articulate
1.5.20.1. Dacă un autovehicul articulat în stare de funcţionare, staţionează pe o suprafaţă
orizontală, spaţiul neacoperit dintre planşeul unei secţiuni rigide şi planşeul bazei rotative sau al
elementului care înlocuieşte baza rotativă nu trebuie să depăşească:
1.5.20.1.1. 10 mm, când toate roţile autovehicululuise află pe acelaşi plan, sau
1.5.20.1.2. 20 mm, când roţile osiei adiacente la secţiunea articulată se află pe o suprafaţă cu 150
mm mai înaltă decât suprafaţa pe care se sprijină roţile celorlalte osii.
1.5.20.2. Diferenţa nivelului dintre planşeul secţiunilor rigide şi planşeul bazei rotative,
măsurată la articulaţie, nu trebuie să depăşească:
1.5.20.2.1. 20 mm, în condiţiile descrise la punctul 1.5.20.1.1, sau
1.5.20.2.2. 30 mm, în condiţiile descrise la punctul 1.5.20.1.2.
1.5.20.3. 7.9.4. La autovehiculele articulate trebuie să fie prevăzute mijloce, care ar împiedica
accesul pasagerilor la orice parte a secţiunii articulate în care:
1.5.20.3.1. Planşeul are un spaţiu neacoperit, mărimea căruia nu corespunde condiţiilor descrise
în punctul 1.5.20.1.1;
1.5.20.3.2. Planşeul nu poate suportă greutatea pasagerilor;
1.5.20.3.3. Mişcarea pereţilor constituie un pericol pentru pasageri.
1.5.21. Stabilitatea direcţiei autovehiculelor articulate
În cazul în care un autovehicul articulat se mişcă în linie dreaptă, axele longitudinale mediane
ale secţiunilor sale rigide trebuie să coincidă şi să formeze un plan continuu, fără nici o deviere.
1.5.22. Bare de mână şi mânere
1.5.22.1. Barele de mână şi mânerele trebuie să fie proiectate şi instalate în aşa mod, încât să fie
excludă posibilitatea defectării lor în timpul utilizării şi să nu prezinte risc de rănire pentru
pasageri.
1.5.22.2. Barele de mână şi mânerele trebuie să aibă o secţiune care să permită pasagerilor să le
apuce uşor şi să se ţină bine. Fiecare bară de mână trebuie să aibă cel puţin 100 mm lungime
pentru ca pe ea să încapă o mână. Orice mărime a acestei secţiuni trebuie să fie nu mai mică de
20 mm şi nu mai mare de 45 mm, cu excepţia barelor de mână instalate pe uşi şi scaune în
punctele de acces în cazul autovehiculelor din clasele II, III şi B. În aceste cazuri, sunt autorizate
barele de mână cu o dimensiune minimă de 15 mm, cu condiţia că cealaltă dimensiune să fie de
cel puţin 25 mm.
1.5.22.3. Spaţiul liber dintre bara de mână sau mâner şi partea adiacentă a plafonului sau
pereţilor autovehicululuitrebuie să fie de cel puţin 40 mm. Cu toate acestea, în cazul barelor de
94
mână de pe uşi şi de pe scaune sau din punctele de acces în cazul unui autovehicul din clasele II,
III şi B se admite un spaţiu liber de 35 mm.
1.5.22.4. Suprafeţele fiecărei bare de mână, a fiecărui mâner sau stâlp de susţinere trebuie să nu
fie alunecoasă şi să aibă o culoare contrastantă.
1.5.22.5. Barele de mână şi mânerele pentru pasagerii în picioare
Zonele care pot fi ocupate de pasagerii în picioare şi nu sunt separate prin scaune de pereţii
laterali sau de peretele din spate al autovehicululuisunt prevăzute cu bare de mână orizontale
paralele cu pereţii şi fixate la o înălţime de 800-1500 mm deasupra planşeului.
1.5.22.6. Barele de mână şi mânerele pentru uşile de serviciu
Deschizăturile uşilor sunt prevăzute cu bare de mână şi/sau mânere pe ambele laturi. În cazul
unei uşi duble, prezenta cerinţă se consideră îndeplinită, dacă se va instala un stâlp de susţinere
central sau o bară de mână centrală.
1.5.23. Protejarea casei scărilor
Dacă un pasager care stă pe scaun poate fi aruncat în casa scărilor ca urmare a frânării bruşte,
atunci trebuie să fie prevăzut un parapet. Parapetul trebuie să fie instalat la o înălţime minimă de
800 mm de la planşeul, pe care stau picioarele pasagerului şi să continue de la peretele
autovehicululuispre interiorul salonului pe o distanţă nu mai puţin de 100 mm dincolo de axa
centrală longitudinală a acelui loc pe scaun, unde pasagerul este supus riscului, sau până la
înălţimea primei trepte, totodată se ia în calcul distanţa cea mai scurtă dintre aceste două distanţe.
1.5.24. Plase de portbagaje şi protejarea conducătorilor auto şi pasagerilor
Conducătorii auto şi pasagerii autovehicululuitrebuie să fie protejaţi de obiectele, care pot cădea
de pe plasele de portbagaje la frânarea bruscă sau sub acţiunea forţei centrifuge în curbe strânse.
Dacă există compartimente pentru bagaje în interior, acestea trebuie proiectate astfel încât
bagajele să nu poată cădea în cazul frânării bruşte.
1.5.25. Eventuale trape
Fiecare trapă, cu excepţia trapelor de siguranţă, amplasată pe planşeul unui autovehicul trebuie
montată şi fixată în aţa fel, încât să nu poată fi dislocată sau deschisă, decât cu ajutorul unor
unelte sau chei speciale şi să nu conţină nici un fel de dispozitiv de ridicare sau de fixare, care să
se proiecteze la o înălţime mai mare de 8 mm deasupra planşeului. Muchiile părţilor proeminente
trebuie să fie rotunjite.
1.5.26. Aparatură audiovizuală
Echipamentele audiovizuale pentru agrementul pasagerilor, de exemplu monitoarele de
televiziune sau dispozitivele video, trebuie amplasate în afara câmpului vizual al conducătorului
auto, care este aşezat în poziţia normală de conducere a autovehiculului. Prezenta cerinţă nu
exclude utilizarea unui monitor de televiziune sau a unui dispozitiv similar, folosit de
conducătorul auto ca parte a sistemelor de control sau de conducere a autovehiculului, de
exemplu pentru monitorizarea uşilor de serviciu.
1.5.27.1. Dimensiunile minime ale ieşirilor
Pentru ieşirile de diferite tipuri trebuie să fie respectate dimensiunile specificate în tabelul 1.7.

Tabelul 1.7

Deschizătura Dimensiunile Note

Uşă de serviciu Înălţimea intrării: Înălţimea deschizăturii uşii de serviciu se măsoară ca
Clasa distanţa verticală prin planul vertical al proiecţiilor
А 1650 mm orizontale din punctul de mijloc al deschizăturii uşii şi
B 1500 mm suprafeţei superioare a treptei de jos.
Înălţimea Înălţimea deschizăturii uşii de serviciu trebuie să
deschizăturii corespundă datelor din tabelul 1.6. Unghiurile superioare
pot fi rotunjite, totodată raza curbei trebuie să constituie
nu mai mult de 150 mm.

95
 Lăţimea: Pentru autovehiculele din clasă B, la care înălţimea uşii
Uşă unică: de serviciu este de 1400 - 1500 mm, lăţimea minimă a
650 mm deschizăturii uşii unice trebuie să fie de 750 mm. Pentru
Uşă dublă : toate autovehiculele lăţimea oricărei uşi de serviciu
1200 mm poate fi redusă cu 100 mm, în cazul în care măsurarea se
face la nivelul barelor de mână, şi cu 250 mm la
necesitate în cazul arcurilor proeminente de deasupra
roţilor, mecanismului de acţionare automată a uşilor sau
telecomenzii uşilor sau a înclinării parbrizului.
Uşa de urgenţă Înălţimea : Lăţimea poate fi redusă până la 300 mm, dacă este
1250 mm necesar în cazul arcurilor proeminente de deasupra
Lăţimea: roţilor, cu condiţia ca lăţimea constituie 550 mm la
550 mm înălţimea minimă de 400 mm deasupra celei mai joase
părţi a uşii. Unghiurile superioare pot fi rotunjite, iar rază
curburii nu trebuie să depăşească 150 mm.

Geamul de Suprafaţa În această deschizătură trebuie să se încadreze un

urgenţă deschizăturii: dreptunghi de 500 mm cu dimensiunile de 700 mm.
4000 cm2

1.5.27.2. Autovehicul cu capacitatea de locuri nu mai mare de 22 de pasageri trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul 1.5.7.1 sau 1.5.27.1
din prezenta Anexă privind geamurile de urgenţă şi trapele de siguranţă, precum şi cerinţele minime pentru uşile de serviciu şi uşile de urgenţă
din tabelul 1.8.

Tabelul 1.8

Deschiză Dimensiunile Note

tura
Uşă de Înălţimea Această dimensiune poate fi redusă, dacă raza curburii în
serviciu deschizăturii: unghiurile deschizăturii nu depăşeşte 150 mm.
1110 mm
Lăţimea: Această dimensiune poate fi redusă, dacă raza curburii în
Uşă unică: unghiurile deschizăturii nu depăşeşte 150 mm. Lăţimea poate
650 мм fi redusă cu 100 mm, în cazul în care măsurarea se face la
Uşă dublă: nivelul barelor de mână, şi cu 250 mm, dacă este necesar în
1200 мм cazul arcurilor proeminente de deasupra roţilor, mecanismului
de acţionare automată a uşii, telecomenzii uşilor sau înclinării
parbrizului.

Uşă de Înălţimea: Lăţimea poate fi redusă cu 300 mm, dacă este necesar în cazul
urgenţă 1000 mm arcurilor proeminente de deasupra roţilor, cu condiţia ca
Lăţimea: 550 mm lăţimea constituie 550 mm la înălţime minimă de
400 mm deasupra celei mai joase părţi a uşii. Unghiurile
superior pot fi rotunjite, totodată raza curburii nu trebuie să
depăşească 150 mm

1.5.27.3. Amplasarea ieşirilor

1.5.27.3.1. Uşa (uşile) de serviciu trebuie să fie amplasată (e) pe latura din dreapta
autovehicululuisau pe faţa din spate a autovehiculului
1.5.27.3.2. Ieşirile trebuie să fie amplasate în aşa fel, încât pe fiecare parte a
autovehicululuisă fie cel puţin o ieşire.
1.5.27.3.3. În jumătatea anterioară şi jumătatea posterioară a spaţiului pentru pasageri

96
trebuie să fie prevăzută cel puţin câte o ieşire.
1.5.27.3.4. În absenţa trapelor de siguranţă trebuie să fie prevăzută, cel puţin, o ieşire, fie
în partea din faţă, fie în partea din spate a autovehiculului.
1.5.28. Cerinţe speciale privind autovehiculele cu două etaje
1.5.28.1. Trebuie să fie prevăzut locul pentru instalarea a două extinctoare, dintre care
unul trebuie să fie aproape de locul conducătorului auto şi altul – la nivel superioară.
1.5.28.2. Numărul de ieşiri:
1.5.28.2.1. Fiecare autovehicul cu etaj trebuie să aibă două uşi pe nivel inferioară
Numărul minim de uşi de serviciu trebuie să corespundă datelor specificate în tabelul
1.9.
Tabelul 1.9

Numărul de uşi de serviciu la un autovehicul cu etaj

Numărul de pasageri
Clasele I şi A Clasa II Clasele III şi B
9 - 45 1 1 1
46 - 70 2 1 1
71 - 100 2 2 1
Mai mult de 100 4 3 1

1.5.28.2.2. Numărul minim de ieşiri de urgenţă trebuie să fie astfel, încât numărul total de ieşiri
să corespundă valorilor din tabelul 1.10, numărul de ieşiri pentru fiecare platformă şi pentru
fiecare compartiment fiind stabilite separat. Compartimentele de toaletă şi chicinetele
(bucătărioarele) nu se consideră compartimente separate în sensul definirii numărului de ieşiri de
urgenţă. Trapele de siguranţă pot fi considerate doar ca una dintre ieşirile de urgenţă menţionate
anterior.

Tabelul 1.10

Numărul de pasageri şi de membri ai echipajului, Numărul minim total de ieşiri

care pot fi în fiecare secţie sau nivel de urgenţă
1-8 2
9 - 16 3
17 - 30 4
31 - 45 5
46 - 60 6
61 - 75 7
76 - 90 8
91 - 110 9
111 - 130 10
Mai mult de 130 11
Numărul minim de ieşiri de urgenţă trebuie să fie astfel că numărul total de ieşiri este
cum se indică în Tabelul 1.10 valori, numărul de ieşiri pentru fiecare etaj şi fiecare
compartiment separat este determinată separat. În scopul determinării numărului de
urgenţă de toaletă şi ieşirile de bucătărie nu sunt considerate ca compartimente separate.
Trape de evacuare poate fi considerat doar ca una din ieşirile de urgenţă de mai sus.

1.5.28.2.3. Pe lângă uşile şi ferestrele de urgenţă în plafonul platformei superioare a

autovehiculelor din clasele II şi III trebuie să fie prevăzute trape de siguranţă. Ele pot fi
97
montate, de asemenea, şi la autovehiculele din clasa I. În acest caz, numărul minim de
trape de siguranţă trebuie să fie corespundă valorilor din tabelul 1.11.

Tabelul 1.11

Numărul total de pasageri la nivel Numărul de trape

superior (Aa)
Nu mai mult 1
de 50
Mai mult 2
de50

1.5.28.2.4. Fiecare scară de comunicare interioară este considerată o ieşire de pe nivel

superioar.
1.5.28.2.5. Toate persoanele, care se află pe nivel inferioar trebuie, în caz de urgenţă, să
aibă acces la exteriorul autovehiculului fără să fie nevoite să urce pe nivel superioar.
1.5.28.2.6. Culoarul central al platformei superioare trebuie să fie conectat cu ajutorul
unei sau mai multor scări de comunicare interioară la punctul de acces al unei uşi de
serviciu sau la culoarul central al nivelului platformei inferior, care se află la o distanţă
mai mică 3 m de uşa de serviciu respectivă:
1.5.28.2.6.1. În cazul autovehiculelor din clasa I şi clasa II se prevăd două sau, cel
puţin, o scară, care duce la trecerea mai inferioară, şi o scară, care duce la ieşirea de
urgenţă, dacă pe nivel superior se transportă peste 50 de pasageri.
1.5.28.2.6.2. Autovehiculele de clasa III trebuie să aibă două scări, sau cel puţin o scară,
care duce la trecerea mai inferioară, şi o scară, care duce la ieşirea de urgenţă, în cazul în
care pe nivel superioar se transportă mai mult de 30 de pasageri.
1.5.28.3. Amplasarea ieşirilor
1.5.28.3.1. Ieşirile pe fiecare platformă se amplasează astfel, încât numărul lor pe fiecare
din cele două laturi ale autovehicululuisă fie practic identic.
1.5.28.3.2. Pe nivel superioară, cel puţin, o uşă de urgenţă trebuie să fie amplasată fie pe
latura din spate, fie pe latura frontală a autovehiculului
1.5.28.4. Cerinţe tehnice pentru toate uşile de serviciu:
În cazul în care vizibilitatea directă nu este corespunzătoare, atunci este necesar a instala
dispozitive optice sau de alt tip pentru a permite conducătorului auto să vadă din scaunul
său pasagerii din exterior, în imediata apropiere a fiecărei uşi de serviciu, care nu este o
uşă de serviciu acţionată automat. În cazul autovehiculelor din clasa I, prezenta cerinţă
se aplică de asemenea şi referitor la partea interioară a tuturor uşilor de serviciu şi la
zonele aflate în imediata apropiere a fiecărei scări de comunicare interioară de pe nivel
superioar.
1.5.28.5. Barele de mână şi mânerele
Toate scările de comunicare interioară trebuie echipate cu bare de mână şi mânere
adecvate pe ambele laturi, care se instalează la o înălţime de la 800 până la 1100 mm
deasupra planului orizontal al fiecărei trepte
1.5.28.6. Protejarea caselor scărilor şi a scaunelor expuse
1.5.28.6.1. Pe nivel superioară a unui autovehicul cu mai multe nivele , scara de
comunicare interioară trebuie să fie protejată de un parapet închis cu înălţimea minimă
de 800 mm măsurată de la planşeu. Muchia inferioară a protecţiei trebuie să se afle la o
înălţime nu mai mare de 100 mm de la planşeu.
1.5.28.6.2. Parbrizul din faţa pasagerilor, care ocupă scaunele din faţă de pe nivel
superioar trebuie să fie echipat cu un parapet tapisat. Muchia de sus a protecţiei
respective trebuie să fie amplasată vertical la înălţimea 800 - 900 mm de la planşeul pe
care stau picioarele pasagerilor.
1.5.28.6.3. Accesul la urcarea fiecărei trepte şi scări trebuie să fie închis.
98
 1.6. Cerinţe pentru marcarea a autovehiculelor

1.6.1. Cerinţele pentru marcarea autovehiculelor prin numerele de identificare sunt prezentate
în punctul 1 al anexei 8 la prezenta reglementarea tehnică.
1.6.2. Cerinţe pentru plăcuţa producătorului
1.6.2.1. Pe autovehicul trebuie să fie aplicată plăcuţa producătorului, care nu poate fi
detaşată fără utilizarea instrumentelor speciale, care conţine cel puţin următoarele
informaţii:
1.6.2.1.1. Numele sau marcă comercială a producătorului, care permite identificarea
acestuia;
1.6.2.1.2. Numărul de înmatriculare al autovehiculului;
1.6.2.1.3. Masa totală a autovehiculului;
1.6.2.1.4. Masa maximă admisă pe osie, suportată de către fiecare dintre osiile
autovehiculului, începând cu osia faţă;
1.6.2.2. Informaţia pe plăcuţa producătorului trebuie să fie aplicată cu caractere cu
dimensiunea nu mai mică de 4 mm, să fie clară şi să nu se roadă.
1.6.3. Cerinţe pentru asigurarea posibilităţii de identificare a autovehiculelor după
plăcuţele de înmatriculare de stat, menţionate în punctul 6 din Anexa nr. 8 la prezenta
reglementarea tehnică.
1.6.4. Cerinţe privind marcarea suplimentară pentru autovehiculele din categoriile M 2 şi
M3
1.6.4.1. Marcarea autovehiculele din categoriile M2 şi M3 trebuie să fie clară, vizibilă în
interior, aplicată în apropierea uşii din faţă în formă de litere sau pictograme cu
înălţimea de cel puţin 15 mm şi cifrele cu înălţimea nu mai mică de 25 mm, care trebuie
să cuprindă:
1.6.4.1.1. Numărul maxim de pasageri pe scaune, care pot fi transportaţi în autovehicul ;
1.6.4.1.2. Într-un caz corespunzător - numărul maxim de pasageri în picioare, care pot fi
transportaţi în autovehicul ;
1.6.4.2. În cazul în care construcţia autovehicululuipermite a modifica numărul de locuri
pe scaune, spaţiul disponibil pentru pasagerii în picioare sau numărul de locuri pentru
scaunele rulante, atunci cerinţele de la punctul 1.6.4.1 se aplică în funcţie de configuraţia
autovehicululuinumărului maxim de locuri pe scaune şi numărul corespunzător de
scaune cu rotile şi de pasageri în picioare.
1.6.4.3. În salonul şoferului conducătorului auto, într-un loc clar vizibil pentru acesta, cu litere
sau pictograme cu înălţimea de minimum 10 mm şi cifre cu înălţimea de minimum 12 mm
trebuie să se indice greutatea bagajelor care pot fi transportate când autovehicul este încărcat cu
numărul maxim de pasageri şi membri ai echipajului şi care nu depăşeşte sarcina (masa) maximă
admisă din punct de vedere tehnic sau sarcina admisă pe oricare dintre osii.

2. Cerinţe pentru siguranţa activă

2.1. Cerinţe pentru sistemele de frânare

2.1.1. Pentru a evalua starea tehnică a sistemelor de frânare se utilizează cele mai mari valori ale
forţelor de frânare.
2.1.2. Autovehicul trebuie să fie echipat cu sisteme de frânare, capabile a îndeplini următoarele
funcţii de frânare:
2.1.2.1. Sistemul de frânare trebuie:
2.1.2.1.1. Sistemul de frânare de serviciu trebuie să acţioneze pe toate roţile de la un singur
dispozitiv de comandă;
2.1.2.1.2. La acţionarea de către conducătorul auto a dispozitivului de comandă din scaunul său
cu poziţionarea ambelor mâini ale conducătorului auto pe comanda direcţiei – să încetinească
circulaţia autovehicululuipână la staţionarea completă, atât la deplasarea înainte, cât şi înapoi.
2.1.2.2. Sistemul de frânare trebuie să fie în măsură:
99
2.1.2.2.1. Pentru autovehiculele cu patru sau mai multe roţi – să acţioneze asupra mecanismelor
de frânare prin intermediul a cel puţin jumătate din circuitul dublu al sistemului de frânare, cel
puţin pe două roţi (pe fiecare parte a autovehiculului) în caz de defecţiune a sistemului de frânare
sau a amplificatorului sistemului de frânare
2.1.2.2.2. Pentru autovehiculele cu trei roţi – să acţioneze asupra mecanismelor de frânare prin
intermediul unuia din circuitele sistemului cu circuite separate sau prin acţionarea de către
conducătorul auto, din scaunul său, cel puţin cu o mână pe volan, a dispozitivului de comandă al
frânei de parcare (staţionare).
2.1.2.3. Sistemul de frânare de parcare trebuie:
2.1.2.3.1.Să fie acţionat liber de către conducătorul auto de la locul său de muncă, indiferent dacă
autovehicul este în mişcare sau staţionează;
2.1.2.3.2. Să încetinească toate roţile, cel puţin ale unei axe;
2.1.2.3.3. Să aibă un dispozitiv de comandă, care, atunci când este acţionat, să poată păstra starea
de încetinire a autovehicululuinumai prin mijloce mecanice.
2.1.3. Forţele de frânare pe roţi nu trebuie să apară, în cazul în care frânele nu se aplică.
2.1.4. Acţionarea sistemelor de frânare de serviciu şi de siguranţă trebuie să asigure o reducere
sau o creştere adecvată a forţelor de frânare (de decelerare a autovehiculului), cu scăderea sau
creşterea, corespunzător, a forţei de acţiune asupra dispozitivului de comandă al sistemului de
frânare.
2.1.5. La aplicarea sistemelor de frânare nu trebuie să apară vibraţii neobişnuite puternice.
2.1.6. Sistemele de frânare hidraulice si pneumatice trebuie să fie etanşe.
2.1.7. Orificiile de umplere ale tuturor rezervoarelor pentru lichide trebui să fie uşor accesibile şi
echipate cu capace.
2.1.8. În cazul autovehiculelor cu patru roţi şi mai mult, toate rezervoarele pentru lichide trebuie
să asigure posibilitatea verificării nivelului de lichid în raport cu nivelul minim marcat fără
deschiderea rezervorului, cu ajutorul:
2.1.8.1. Secţiunii transparente a rezervorului;
2.1.8.2. Lămpii roşii de avertizare care luminează atunci, când nivelul lichidului în rezervor
atinge nivelul său minim.
2.1.9. În cazul autovehiculelor cu patru roţi sau mai mult, sistemul hidraulic de frânare trebuie
să fie echipat cu o lampă de semnalizare de culoare roşie, care este activată de un semnal de la un
senzor de presiune, ce informează despre defecţiunea oricărei părţi a sistemului de frânare
hidraulic, legată de scurgerea lichidului de frână, simultan cu acţionarea sistemului de frânare de
serviciu, şi care arde, până când defecţiunea nu este înlăturată (dacă aprinderea e activată), sau
este un mijloc de a controla nivelul de lichid din rezervor, cu condiţia ca rezervorul este direct
legat cu spaţiul în partea din faţă a pistonului cilindrului principal de frână.
2.1.10. Una şi aceeaşi lampă de semnalizare poate îndeplini funcţia de monitorizare a nivelului
de lichid din rezervor şi de control al sistemului de frânare hidraulic. Lampa de semnalizare
trebuie:
2.1.10.1. Să fie în stare de funcţionare;
2.1.10.2. Să fie bine fixată;
2.1.10.3. Să fie vizibilă şi ziua şi pe timp noapte din scaunul conducătorului auto;
2.1.10.4. Să aibă o marcare corespunzătoare clară în formă de inscripţie sau pictogramă;
2.1.10.5. Să aibă un dispozitiv de testare a stării de funcţionare a lămpii de semnalizare, care
permite a-i verifica funcţionalitatea din scaunul de lucru al şoferului, fără a deschide rezervorul.
2.1.11. Dispozitive de comandă şi de control.
2.1.11.1. Dispozitiv de frânare de serviciu (de picior) sau frâna de serviciu:
2.1.11.1.1. Trebuie să se utilizeze dispozitivul de comandă de picior (pedala), care trebuie să se
deplaseze uşor când piciorul are o poziţie firească.
2.1.11.1.1.1. Când pedala e apăsată la maxim trebuie să rămână un joc între pedală şi planşeu.
2.1.11.1.1.2. Când pedala se eliberează trebuie să se întoarcă înapoi în poziţia sa iniţială.
2.1.11.1.2. În sistemul de frânare de serviciu trebuie să fie prevăzută o reglare compensatorie în
legătură cu uzura materialului de frecare a garniturilor de frână. Astfel de reglări trebuie să fie
efectuate în mod automat pe toate axele autovehiculelor cu patru roţi şi mai mult.
100
2.1.11.1.3. Acolo unde există dispozitive de control separate pentru sistemele de frânare de
serviciu şi de siguranţă acţionarea simultană a celor două elemente de comandă nu trebuie să
conducă la dezactivarea simultană a sistemelor de frânare de serviciu şi de siguranţă.
2.1.11.2. Sistemul de frânare de parcare (frâna de parcare sau frâna de mână)
2.1.11.2.1. Frâna de parcare trebuie să fie echipată cu o comandă proprie, independentă de
elementul de comandă al frânei de serviciu.
2.1.11.2.1.1. Elementul de comandă al frânei de parcare trebuie să fie echipat cu mecanism de
blocare operaţional.
2.1.11.2.1.2. Nu trebuie să fie posibilă dezactivarea frânei de parcare prin atingerea elementului
de comandă.
2.1.11.2.2. Pentru frâna de parcare trebuie să fie prevăzut un sistem de reglare manuală sau
automată compensatorie în legătură cu uzura materialului de frecare a garniturilor de frână.
2.1.12. Autovehiculele din categoriile M2, M3, N2, N3, O3 şi O4 trebuie să fie echipate cu sisteme
de frânare antiblocare (ABS - Antilock Braking System).
2.1.13. Cerinţe pentru SFA (în caz de necesitate):
2.1.13.1. Nu trebuie să existe nici o deteriorare vizibilă, fixare nesigură, detaşare a elementelor ABS.
2.1.13.2. În scopul monitorizării stării de funcţionare a ABS trebuie să fie instalată o lampă de
semnalizare, care trebuie să:
2.1.13.2.1. fie în stare de funcţionare;
2.1.13.2.2. fie fixată bine;
2.1.13.2.3. fie vizibilă la lumina zilei şi pe timp de noapte din scaunul conducătorului auto;
2.1.13.2.4. aibă o marcare clară corespunzătoare în formă de inscripţie sau pictogramă
2.1.13.2.5. să se conecteze atunci când se activează ABS după conectarea aprinderii şi să se
deconecteze nu mai târziu, decât atunci, când autovehicul atinge viteza de 10 km / h.
2.1.13.3. Autovehiculele echipate cu ABS, la frânarea în stare de funcţionare (ţinându-se cont de
masa conducătorului auto), cu o viteză iniţială nu mai mică de 40 km/h trebuie să se deplaseze în
limitele coridorului de circulaţie rectiliniu, fără derapaj, iar roţile lor nu trebuie să lase nici o
urmă de blocare a roţilor pe suprafaţa drumului până la momentul dezactivării ABS la atingerea
vitezei de circulaţie corespunzătoare pragului de dezactivare a ABS (nu mai mult de 15 km / h).
Funcţionarea dispozitivelor de semnalizare a ABS trebuie să corespundă cu starea bună de
funcţionare.
2.1.14. În scopul asigurării verificărilor tehnice periodice a sistemelor de frânare trebuie să fie
posibilă verificarea uzurii garniturilor frânelor de serviciu din afara sau de dedesubtul
autovehiculului, folosind doar uneltele sau echipamentul livrate împreună cu autovehicul ; de
exemplu, prin orificiile de inspecţie corespunzătoare sau prin alte mijloce. Alternativ se admit
dispozitivele sonore sau optice de avertizare a conducătorului auto la locul său de muncă despre
necesitatea înlocuirii garniturilor. Ca semnal vizual de avertizare poate fi folosit semnalul galben
de avertizare.
2.1.15. Frâna de serviciu se verifică în baza indicilor eficacităţii frânării şi stabilităţii
autovehicululuila frânare, iar frânele de securitate, parcare şi auxiliară – în baza indicilor
eficacităţii frânării în conformitate cu tabelele 2.1 şi 2.2.
2.1.16. Sistemul de frânare de serviciu al autovehicululuitrebuie să asigure respectarea
standardelor eficacităţii de frânare pe standuri în conformitate cu tabelul 2.3 sau în condiţii
rutiere în conformitate cu tabelul 2.4 sau 2.5. Viteza iniţială a frânării la încercările în condiţii
rutiere este de 40 km / h. Masa autovehicululuila încercări nu trebuie să depăşească masa totală
admisibilă.
2.1.17. În condiţii rutiere în timpul frânării cu frâna de serviciu cu o viteză iniţială a frânării de
40 km/h autovehicul nu trebuie să iasă nici cu o parte a sa din coridorul normativ de circulaţie
cu lăţimea de 3 m.
2.1.18. La încercările pe standuri se admite diferenţa relativă a forţei de frânare pe axa roţii (în
procente din valoarea maximă) pentru axele autovehicululuicu mecanisme de frânare a roţii cu
disc nu mai mult de 20 % şi pentru axe cu mecanisme de frânare a roţii cu tambur nu mai mult
de 25 %. Pentru autovehiculele din categoria M1 până la sfârşitul perioadei de rulare se admite

101
aplicarea standardelor stabilite de producător în documentaţia de exploatare.

Utilizarea indicilor eficacităţii de frânare şi stabilităţii

autovehiculului la frânare la încercările pe standurile cu role

Tabelul 2.1

Denumirea indicelui Sistemul de frânare

De rezervă
De serviciu

De parcare
fără ABS, cu ABS, cu fără ABS, cu ABS, cu
plafonul de declanşare plafonul de declanşare
mai înalt decît asta este mai înalt decît asta este
prevăzut pentru prevăzut pentru standuri
standuri
Eficacitatea Stabilitatea Eficacitatea Stabilitatea
frânării autovehiculul frânării autovehicululuil
uila frânare a frânare ii

Forţa de frânare specifică*

+ - - - + +
Diferenţa relativă dintre forţele
de frânare pe axa roţii - + - - - -

Blocarea roţilor
autovehicululuipe role sau
oprirea automată a standului în + - - - + +
rezultatul alunecării roţilor pe
role**

* Se utilizează numai în locul indicelui forţei de frânare specifică.

** Pentru tractor şi remorcă sau semiremorci se examinează separat.
2.1.19. Sistemul de frânare a autotrenurilor cu acţionare pneumatică a frânei în regim de frânare
de urgenţă (automată) trebuie să fie capabil să funcţioneze.
2.1.20. Sistemul de frânare de parcare este considerat capabil de funcţionare in cazul când la
acţionarea lui se obţine:
2.1.20.1. Pentru un autovehicul cu masa totală tehnic admisă:
2.1.20.1.1. Fie valoarea forţei specifice de frânare nu mai mare de 0,16;
2.1.20.1.2. Fie autovehicul în staţionare pe o suprafaţa de sprijin cu o pantă de 16 ± 1%;

Utilizarea indicilor eficacităţii frânării şi stabilităţii autovehicululuila frânare la

încercările pe drum

Tabelul 2.2

Sistemul de frânare
Auxiliară

De serviciu
De rezervă

De parcare
siguranţă

Denumirea
fără ABS cu АBS
indicelui
Eficacitatea Stabilitatea Eficacitate Stabilitatea
frânării autovehicululu a frânării autovehicululuila
ila frânare frânare

Distanţa de + - + - + - -
frânare
102
 Deceleraţie
stabilită * + - + - + - +
Timpul de
declanşare a
sistemului de + - + - + - -
frânare*
Coridor de
- + - - - - -
circulaţie
Unghiul drumului,
pe care
autovehicul se - - - - - + -
menţine
Linearitatea
circulaţiei în
momentul - - - + - - -
frînării(pct.2.1.16)

*Se utilizează în comun numai în locul indicelui „distanţă de frânare”

Note la tabelele 2.1 şi 2.2:

Simbolul „+” înseamnă că indicatorul corespunzător trebuie să fie utilizat la evaluarea eficacităţii
de frânare sau stabilităţii autovehicululuila frânare, simbolul „-” - indicatorul nu trebuie să fie
utilizat.
2.1.20.2. Pentru autovehicul în stare de funcţionare (exploatare, sau la încărcătura proprie), în
acel caz, când nu s-a efectuat verificarea autovehicululuicu masa totală tehnic admisă:
2.1.20.2.1. Sau forţa specifică de frânare calculată, egală cu cea mai mică dintre cele două valori:
0,15 din raportul masei totale tehnic admise la masa autovehicululuila verificare, sau 0,6 din
raportul masei în exploatare pe osie (osii) asupra cărora acţionează sistemul de frânare de
parcare, la masa de funcţionare.
2.1.20.2.2. Sau autovehicul staţionează pe versantul 23 ± 1 % pentru categoriile de autovehicul
e M1 - M3 şi 31 ± 1 % pentru N1 – N3.
2.1.21. Forţa, aplicată asupra dispozitivului de comandă a frânei de parcare, pentru a o acţiona,
nu trebuie să depăşească:
2.1.21.1. În cazul organului manual de control (frâna de staţionare):
2.1.21.1.1. 392 H - Pentru autovehiculele din categoria M1;
2.1.21.1.2. 589 H - Pentru autovehiculele din alte categorii.
2.1.21.2. În cazul organului de control de picior (frâna de serviciu):
2.1.21.2.1. 490 N - Pentru autovehiculele din categoria M1;
2.1.22. Sistemul de frânare de parcare cu acţionare din conducta de alimentare a frânei cu arc,
separat de comanda sistemului de frânare de siguranţă (urgenţă), la frânarea în condiţii de drum
cu viteza iniţială de 40 km / h:
2.1.22.1. Pentru autovehiculele din categoriile M2 şi M3, la care nu mai puţin de 0,37 din masa
autovehicululuiîn stare de funcţionare (exploatare) revine pe osia (osii), echipată (e) cu un
sistem de frânare de parcare (de mână), sistemul de frânare de parcare trebuie să asigure o
deceleraţie constantă nu mai mică de 2,2 m / s2;
2.1.22.2. Pentru autovehiculele din categoriile N, la care nu mai puţin de 0,49 din masă
autovehicululuiîn stare de exploatare revine pe osia (osii), echipată (e) cu un sistem de frânare de
parcare, sistemul de frânare de parcare trebuie să asigure o deceleraţie constantă nu mai mică de
2,9 m/s2.
2.1.23. Sistemul de frânare auxiliar, cu excepţia dispozitivului de deceleraţie cu motor, la
încercările pe drum în diapazonul de viteze de 25 - 35 km/h trebuie să asigure o deceleraţie
constantă nu mai mică de 0,5 m/s2 pentru un autovehicul cu masa totală admisă şi 0,8 m/s2 –
pentru un autovehicul în stare de exploatare, luând în considerare masa conducătorului auto.

103
2.1.24. Sistemul de frânare de serviciu, echipat cu un organ de control, independent de alte
sisteme de frânare, trebuie să asigure conformitatea cu standardele indicatorilor eficacităţii de
frânare a autovehiculelor pe stand în conformitate cu tabelul 2.6 sau pe drum în conformitate cu
tabelul 2.7 sau 2.8. Viteza iniţială de frânare la încercările pe drum - 40 km/h.

Standardele eficacităţii frânării autovehiculului cu ajutorul sistemului de frânare de

serviciu la încercările pe standurile cu role

Tabelul 2.3

Categoria Efortul pe Forţa de frânare specifică γт, nu mai

autovehiculului dispozitivul de mică
control РP, Н
М1 490 0,53
М2, М3 686 0,46
N1, N2, N3 686 0,46
О1, О2, О3, О4 (cu
excepţia remorcilor
cu axa centrală şi 686 0,45
semiremorcilor)
О1, О2, О3, О4
(remorcile cu axa
686 0,41
centrală şi
semiremorcile)

Standardele eficacităţii frânării autovehiculului cu ajutorul sistemului de frânare de

serviciu la încercările pe drum cu utilizarea dispozitivului pentru verificarea sistemelor de
frânare

Tabelul 2.4

Categoria Efortul pe Distanţa de frânare a

autovehiculului dispozitivul de autovehicululuiSt, m, nu mai mare:
control РP, Н
М1 490 15,8
М2, М3 686 17,7
N1, N2, N3 686 17,7

Standardele eficacităţii frânării autovehicululuicu ajutorul sistemului de

frânare de serviciu la încercările pe drum cu înregistrarea parametrilor de
frânare

Tabelul 2. 5

Categoria Efortul pe Deceleraţia stabilită Timpul declanşării

autovehiculu organul de jst., m/s2, nu mai puţin sistemului de frânare
lui comandă РP,H dec, s, nu mai mult
М1 Н 490 5,2 0,6

104
 М2, М3 686 4,5 0,8

N1, N2, N3 686 4,5 0,8

Standardele eficacităţii frânării autovehicululuicu ajutorul sistemului de frânare de

siguranţă la încercările pe standuri
Tabelul 2.6

Categoria Efortul pe organul Forţa de frânare specifică γt, nu mai mică

autovehiculul de comandă РP, Н
М1ui 490 (392*) 0,26
М2, М3 686 (589*) 0,23
N1, N2, N3 686 (589*) 0,23
* Pentru autovehiculele cu dispozitiv de comandă manual al sistemului de frânare de
siguranţă

Standardele eficacităţii frânării autovehiculului cu ajutorul sistemului de frânare de

siguranţă la încercările pe drum cu înregistrarea parametrilor de frânare
Tabelul 2.7

Categoria Efortul pe Distanţa de frânare a autovehicululuiSf, m,

autovehicul dispozitivul de nu mai mare:
ului comandă РP, Н
М1 490 (392*) 28,1
М2, М3 686 (589*) 31,4
N1, N2, N3 686 (589*) 33,8

* Pentru autovehiculele cu dispozitiv de comandă manual al sistemului de frânare de

siguranţă
Standardele eficacităţii frânării autovehiculului cu ajutorul sistemului de frânare de
siguranţă la încercările pe drum cu înregistrarea parametrilor de frânare

Таблица 2.8

Categoria Efortul pe Deceleraţia Timpul declanşării sistemului

autovehiculu dispozitivul de stabilită de frânare dec, s, nu mai mult
lui comandă РP, Н jst., m/s2, nu
М1 490 (392*) mai2,60
puţin 0,6
М2, М3 686 (589*) 2,25 0,8
N1, N2, N3 686 (589*) 2,20 0,8

* Pentru autovehiculele cu dispozitiv de comandă manual al sistemului de frânare de

siguranţă

2.1.25. Se admite căderea presiunii aerului în dispozitivul pneumatic sau pneumohydraulic de

comandă a frânei atunci când motorul nu funcţionează, nu mai mult decât cu 0.05 MPa, în decurs
105
de:
2.1.25.1. 30 min în poziţia dezactivată a dispozitivul de control al sistemului de frânare;
2.1.25.2. 15 min după acţionarea completă a dispozitivul de control al sistemului de frânare.
2.1.26. Nu sunt admise scurgerile de aer comprimat din camerele de frână ale roţilor.
2.1.27. Pentru un autovehicul cu motor presiunea la bornele de ieşire de control a recipientelor
sistemului de frânare cu acţionare pneumatică cu motorul în funcţiune se admite în limitele
stabilite de către producător în documentaţia de exploatare.
2.1.28. Nu se admite:
2.1.28.1. Scurgerile lichidului de frână, deermetizările conductelor sau erodările cuplărilor în
sistemul de frânare cu acţionare hidraulică;
2.1.28.2. Coroziunea, care ameninţă cu pierdere sau distrugerea etanşeităţii;
2.1.28.3. Deteriorările mecanice ale conductei de frână;
2.1.28.4. Prezenţa unor detalii cu fisuri sau deformări remanente în dispozitivul de acţionare a
frânei.
2.1.29. Mijlocele de semnalizare şi control ale sistemelor de frânare, manometrele sistemelor de
frânare cu acţionare hidraulică şi pneumohidraulică, dispozitivul de fixare a organului de control
al sistemului de frânare de parcare trebuie să fie funcţionabile.
2.1.30. Furtunurile flexibile ale frânei, care transmit presiunea aerului comprimat sau a lichidului
de frână mecanismelor de frânare a roţilor trebuie să fie conectate între ele fără alte elemente de
trecere. Amplasarea şi lungimea furtunurilor flexibile ale frânei trebuie să asigure etanşeitatea
conexiunilor, ţinând cont de deformările maxime ale elementelor elastice ale suspensiei si de
unghiurile de rotaţie a roţilor autovehiculului. Umflarea furtunurilor sub presiune, fisurile şi
prezenţa pe ele a locurilor vizibile de abraziune nu se admite.
2.1.31. Amplasarea şi lungimea furtunurilor de cuplare a sistemului de frânare cu acţionare
pneumatică a autotrenurilor trebuie să excludă deteriorările lor la deplasările reciproce ale
tractorului şi remorcii (semiremorcii).
2.1.32. Parametrii de fixare a regulatorului forţelor de frânare (presiunea la bornele de control,
efortul de întindere sau alungire a arcului la depunerea efortului, jocul, etc.) pentru un
autovehicul cu masa totală tehnic admisă şi masa în stare de funcţionare (exploatare), trebuie să
corespundă valorilor, indicate pe placa producătorului, instalată pe autovehicul , sau în
documentaţia de exploatare, sau în îndrumarul privind repararea autoautovehiculului.
2.1.33. Frâna de inerţie a remorcilor din categoriile O1 şi O2 trebuie să asigure o forţă de frânare
specifică în conformitate cu tabelul 2.3. şi o asemenea diferenţă relativă a forţelor de frânare,
încât să se asigure îndeplinirea punctului 2.1.16 la efortul de împingere a dispozitivului de
aderenţă a remorcilor cu o singură axă nu mai mare de 0,1, iar pentru celelalte remorci - nu mai
mare de 0,067 a masei remorcii încărcate complet (corespunzător masei totale a acestuia).

2.2. Cerinţe pentru direcţie

2.2.1. Schimbarea efortului la rotirea volanului trebuie să fie lină pe tot diapazonul unghiului de
rotaţie a lui. Nu se admite ieşirea din funcţiune a amplificatorului direcţiei (servodirecţiei) (în
cazul existenţei lui pe autovehicul ) a autovehiculului.
2.2.2. Rotirea involuntară a volanului cu amplificatorul direcţiei din poziţia neutră în timpul
funcţionării motorului nu se admite.
2.2.3. Jocul total al mecanismului de direcţie nu trebuie să depăşească valorile stabilite de
producător în documentaţia de exploatare, sau, în absenţa datelor, următoarele valori limită,
stabilite de producător:
2.2.3.1. Autovehiculele din categoria M1 şi autovehiculele , create în baza agregatelor lor, din
categoriile M2, N1 şi N2 - 10 °;
2.2.3.2. Autovehiculele din categoriile M 2 şi M3 - 20 °;
2.2.3.3. Autovehiculele din categoriile N - 25 °.
2.2.4. Defecţiunile şi lipsa detaliilor de fixare a coloanei de direcţie şi casetei de direcţie, precum
şi creşterea mobilităţii unor părţi ale mecanismului de acţionare unul în raport cu celălalt sau cu
caroseria (rama) nu se admite. Conexiunile filetate trebuie să fie strânse şi fixate în modul stabilit
106
de constructorul autovehiculului. Jocul în conexiunile levierelor fuzetelor şi articulaţiilor barelor
de direcţie nu sunt admise. Dispozitivul de fixare a coloanei de direcţie cu poziţionarea reglabilă
a volanului trebuie să fie funcţionabilă
2.2.5. Utilizarea în mecanismul de direcţie şi mecanismul de acţionare (transmisie) a detaliilor
cu urme de deformaţii reziduale, fisuri si alte defecte nu se admit.
2.2.6. Nivelul fluidului de lucru în rezervorul amplificatorului direcţiei trebuie să fie în
conformitate cu cerinţele, stabilite de către constructorul autovehicululuiîn documentaţia de
exploatare. Scurgerile fluidului de lucru în amplificatorul hidraulic nu se admite.

2.3. Cerinţe pentru anvelope şi roţi

2.3.1. Fiecare anvelopă, montată pe un autovehicul trebuie:

2.3.1.1. Să aibă o marcare fasonată cu marca de conformitate din Rusia sau, cel puţin, una dintre
mărcile „E”, „e” sau „DOT”.
Exemplul de marcare este prezentat în fig. 2.1.

Figura 2.1. Model de etichetare

Nota: 1 / Mărcile „E” şi „e”, sunt mărcile omologate oficial. În locul punctelor de suspensie se
indică numărul distinctiv al ţării, care a emis „Omologarea tipului autovehiculului ” conform
Regulamentelor CEE/ONU şi Directivelor UE.
2.3.1.2. Să aibă inscripţii fasonate, care conţin informaţii despre dimensiunea nominală a
anvelopei, capacitatea sa de susţinere şi categoria de viteză.
2.3.1.3. Să aibă o dimensiune nominală, corespunzătoare dimensiunii roţii, pe care este montată;
2.3.1.4. Să aibă categoria de viteza, adecvată vitezei maxime de proiectare a autovehiculului. În
acest caz sarcina maximă reală pe anvelopa nu trebuie să depăşească valoarea corespunzătoare
indicelui capacităţii de susţinere, luând în considerare cerinţele din tabelul 2.9.
2.3.1.5. Să aibă o capacitate de încărcare adecvată sarcinii maxime admisă pe osie, stabilită de
producător în conformitate cu indicaţia din placa producătorului sau obţinută prin calcul.
Notă: Dacă anvelopa este marcată doar cu un singur indice al capacităţii de încărcare,
acest indice se referă la şinuirea cu o pantă. Asemenea pneuri pot fi folosite pentru şinuirea cu
două pante în cazul în care sarcina efectivă maximă admisă pe anvelopa, corespunzătoare
indicelui capacităţii de susţinere (încărcare), indicat pe anvelopa, este mai mare sau egală cu 0,27
din sarcina maximă admisă pe osie.
2.3.2. Înălţimea desenului benzii de rulare a anvelopelor trebuie să fie nu mai mică de:
2.3.2.1. Pentru autovehiculele din categoriile L - 0,8 mm;
2.3.2.2. Pentru autovehiculele din categoria M1 - 1,6 mm;
2.3.2.3. Pentru autovehiculele din categoriile N şi O - 1,0 mm;
2.3.2.4. Pentru autovehiculele din categoriile M2 şi M3 - 2,0 mm;
2.3.2.5. Pentru remorci (semiremorci) - la fel ca pentru autotractoarele, cu care ele lucrează.

Cerinţe privind sarcina maximă reală pe anvelopă, ţinându-se cont de categoria de viteză şi
indicele capacităţii de încărcare

Tabelul 2.9.

Simbolul Viteza maximă Sarcina maximă reală admisă pe

categoriei de proiectare a anvelopă (în procente din valoarea,
107
de viteză autovehiculului, corespunzătoare indicelui capacităţii de
admisă (km/h) încărcare (susţinere), indicat pe
anvelopă)
80 100
85 97
F 90 94
95 90
100 85
80 104
85 102
90 100
G
95 97,5
100 95
105 92
110 87
80 104
85 103
90 102
95 101
J 100 100
105 98
110 96
115 93
120 88
80 104
85 103
90 102
95 101
K 100 100
105 100
110 100
115 97
120 93
De la L Până la 210 100
până la Н inclusiv
inclusiv
215 98,5
220 97
225 95,5
230 94
V 235 92,5
240 91
240 100
250 95
W 260 90
270 85
270 100
280 95
Y
290 90
300 85

108
2.3.3.Anvelopa este considerate nepotrivite pentru utilizare în cazul:
2.3.3.1. Existenţei unui sector al benzii de rulare, pe care înălţimea protectorului anvelopei pe
toata lungimea e mai mică decât cea specificată la punctul 2.3.2. Dimensiunea sectorului este
limitată de un dreptunghi, lăţimea căruia nu este mai mare, decât jumătate din lăţimea benzii de
rulare a protectorului, iar lungimea este egală cu 1/6 din lungimea circumferinţei anvelopei
(corespunde lungimii arcului, coardă căruia este egală cu raza anvelopei), în cazul în care
sectorul este situat în mijlocul benzii de rulare a protectorului. În cazul uzurii neuniforme a
anvelopei se iau în considerare câteva sectoare cu uzură diferită, suprafaţa totală a cărora are
aceeaşi valoare;
2.3.3.2. Apariţiei unui indicator de uzură (proeminenţei pe fundul canalului benzii de rulare,
înălţimea căruia corespunde înălţimii minime admise a protectorului anvelopei), în cazul uzurii
uniforme sau a doi indicatori în fiecare din cele două secţiuni în cazul uzurii neuniforme a benzii
de rulare;
2.3.3.3. Înlocuirii sertarelor cu obturatoare, dopuri şi alte dispozitive;
2.3.3.4. Deteriorărilor locale ale anvelopelor (spărturi, umflături, tăieturi străpunse şi
nestrăpunse, care dezbracă coarda, precum şi a stratificărilor locale ale protectorului
2.3.4. Nu se admite:
2.3.4.1. Lipsa chiar şi a unul bolţ sau piuliţe de fixare a discurilor si jantelor roţilor;
2.3.4.2. Prezenţa fisurilor pe discurile si jantele roţilor, urmelor de înlăturare ale lor prin sudură;
2.3.4.3. Încălcări aparente ale formelor şi mărimilor găurilor pentru şuruburi de fixare în
discurile roţii;
2.3.4.4. Instalarea pe aceeaşi axă a autovehicululuia anvelopelor de diferite dimensiuni,
construcţii (radiale, diagonale, cu cameră, fără cameră) modele, cu diferite desene ale pneurilor,
rezistente la îngheţ şi ne rezistente la îngheţ, noi şi renovate, noi şi cu desene aprofundate ale
protectorului.

2.4. Cerinţe privind vizibilitatea spre înainte,

dispozitivele de ştergere şi de spălare

2.4.1. Conducătorul auto, care va conduce autovehicul trebuie să aibă posibilitatea de a vedea
drumul în faţa sa fără careva obstacole, precum şi să aibă o imagine de ansamblu din dreapta şi
din stânga autovehiculului.
2.4.2. Nu se admite existenţa obiectelor suplimentare sau suprafeţelor, care limitează vizibilitatea
din scaunul şoferului, cu excepţia: prizelor de aer, oglinzilor retrovizoare, pieselor ştergătoarelor
de parbriz, antenelor radio exterioare şi aplicate sau încorporate în sticlă, elementelor de încălzire
ale dispozitivelor de degivrare şi uscare a parbrizului.
2.4.3. Nu se admite existenţa fisurilor pe parbrizele autovehiculelor în zona de curăţare a
ştergătorului pe jumătatea geamului, amplasat din partea conducătorului auto;
2.4.4. Autovehicul trebuie să fie echipat cu un sistem de curăţare a parbrizului de givraj şi
aburire montat în construcţia autovehiculului.
Sistemul, care foloseşte aerul încălzit pentru curăţirea sticlei, trebuie să aibă un ventilator şi o
priză de aer de alimentare spre parbriz prin duză.
2.4.5. Autovehicul trebuie să fie echipat cu, cel puţin, un ştergător de parbriz şi, cel puţin, un
injector pentru dispozitivul de spălare a parbrizului.
2.4.6. Fiecare dintre lamele ştergătorului de parbriz după deconectare trebuie să revină automat
în poziţia iniţială, amplasată la marginea zonei de curăţare sau sub ea.
2.4.7. Dispozitivul de spălare a parbrizului trebuie să asigure alimentarea cu lichid în zonă de
curăţare a sticle.

2.5. Cerinţe privind dispozitivele pentru vizibilitate indirectă

2.5.1. Autovehicul trebuie să fie echipat cu oglinzi retrovizoare, care asigură câmpul de vedere
în conformitate cu tabelul 2.10. În cazul când vizibilitatea prin geamurile din spate ale

109
autoturismelor e imposibilă , este necesară instalarea oglinzilor retrovizoare exterioare pe ambele
părţi.

Cerinţe privind prezenţa oglinzilor retrovizoare pe autovehicul

Tabelul 2.10

oglinziiClasa
Numărul şi
Categoria
Caracteristica amplasarea Prezenţa
autovehicu
oglinzii oglinzilor pe oglinzii
lului
autovehicul
М1 , N1 Obligatorie numai
Interioară I Una interioară în cazul vizibilităţii
prin ea
Una stânga Obligatorie
Obligatorie în cazul
Exterioară III (sau vizibilităţii
principală II) Una dreapta insuficiente prin
oglinda interioară, în
alte cazuri se admite

Exterioară
Una dreapta,
cu unghi mare de IV Se admite
una stânga
vizibilitate

Exterioară,
Una dreapta,
vizibilitate V* Se admite
una stânga
laterală

Exterioară
Vizibilitate spre VI* Una în faţă Se admite
înainte
M2, M3 Exterioară
II Una dreapta Obligatorie
principală
Interioară I Una interior Se admite
Exterioară Una dreapta,
IV Se admite
cu unghi mare una stânga
Exterioară cu
Una dreapta,
vizibilitate V* Se admite
una stânga
laterală
Exterioară cu
vizibilitate spre VI* Una în faţă Se admite
înainte
N2
Exterioară Una dreapta,
(nu mai mult principală II Obligatorie
una stânga
de 7,5
tone) Interioară I Una interior Se admite

110
 Exterioară cu Una dreapta,
IV Se admite
unghi mare una stânga
Exterioară cu
Una dreapta,
vizibilitate V* Se admite
una stânga
laterală
Exterioară cu
vizibilitate spre VI* Una în faţă Se admite
înainte
N2 Exterioară Una dreapta, Obligatorie pentru
II
(mai mult principală una stânga autovehiculele cu
de 7,5 amplasarea organelor
Exterioară cu
tone), IV Una dreapta de conducere în
N unghi mare faţă**
Exterioară cu
vizibilitate V* Una dreapta
laterală
Exterioară
vizibilitate spre VI* Una faţă
înainte
interioară I Una interior Se admite
Exterioară cu
vizibilitate V* Una stânga Se admite
laterală

Note: * Oglindă trebuie să fie amplasată la o înălţime nu mai mică de 2 m de la suprafaţa de

sprijin. Oglinda nu trebuie să se instaleze la autovehiculele , salonul şoferului cărora este
amplasată la o asemenea înălţime, încât cerinţă dată nu poate fi îndeplinită.
Clasele oglinzilor retrovizoare:
I – oglinzi retrovizoare interne plate sau sferice;
II - oglinzi retrovizoare principale exterioare sferice de dimensiuni mari;
III – oglinzi retrovizoare principale exterioare de dimensiuni mici plate sau sferice (se admite o
rază a curburii mai mică, decât pentru oglinzile de clasa II);
IV – oglinzi retrovizoare exterioare cu unghiuri mari sferice;
V – oglinzi cu vizibilitate laterală exterioare sferice;
VI - oglinzi cu vizibilitate spre înainte sferice.
** Sub „amplasarea organelor de conducere în faţă” se înţelege configuraţia, în care mai mult de
jumătate din lungimea motorului se află în spatele celui mai îndepărtat punct din faţă al bazei
parbrizului, iar butucul volanului - în pătrimea din faţă a lungimii autovehiculului.
2.5.2. Autovehiculele , care au mai puţin de patru roţi, cu caroseria, care în întregime sau parţial
acoperă conducătorul auto trebuie să fie echipate:
2.5.2.1. Fie cu o oglindă retrovizoare internă din clasa I şi o oglindă retrovizoare exterioară din
clasa II sau clasa III, care se instalează pe autovehicul din partea conducătorului auto;
2.5.2.2. Fie cu două oglinzi retrovizoare exterioare din clasa II sau clasa III - câte una pe fiecare
parte a autovehiculului .
2.5.3. Oglinzile retrovizoare obligatorii trebuie să fie fixate bine pentru a preveni deplasarea lor
arbitrară în timpul circulaţiei autovehiculului, care conduce la schimbarea câmpului de
vizibilitate.
2.5.4. Trebuie să fie posibilă reglarea:
2.5.4.1. Oglinzii obligatorii interne - din scaunul şoferului.

111
2.5.4.2. Oglinda exterioară din partea şoferului sau din stânga, când conducătorul auto ocupă o
poziţie centrală - din interiorul autovehicululuicu uşa închisă (sticla poate fi coborâtă, iar
oglinda poate fi fixată în poziţia sa din exterior);
2.5.5. Suprafaţa de reflexie a oglinzilor retrovizoare trebuie să fie amplasată într-o carcasă de
protecţie, iar suprafeţele acestei carcase, venind în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm în
cazul unei oglinzi exterioare si de 100 mm în cazul unei oglinzi interioare, trebuie să aibă raza
curbelor de cel puţin 2,5 mm, cu excepţia găurilor pentru elementele de fixare şi adânciturile cu
lăţimea maximă mai mică de 12 mm, cu condiţia că muchiile lor sunt rotunjite, iar în cazul
oglinzilor retrovizoare exterioare sunt capabile să se rotească în jurul axei de rotaţie în direcţia
suprafeţei autovehicululuisub acţiunea forţei de 00 N, aplicată orizontal la punctul extrem al
carcasei oglinzii atât înainte, cât şi înapoi în direcţia de mişcare. Axa de rotaţie a oglinzii trebuie
să se afle la o distanţă nu mai mare de 50 mm de la suprafaţa autovehiculului, pe care se fixează
oglinda.
Dispoziţiile prezentului punct nu se aplică la oglinzile, orice punct al cărora este amplasat la o
înălţime nu mai mică de 2 m de la sol, precum şi orice parte fixările cărora (cu excepţia
oglinzilor propriu-zise) nu ies în afara gabaritului maxim al suprafeţei exterioare a
autovehicululuiîn secţiune transversală.
2.5.6. În cazul în care marginea de jos a oglinzii exterioare se află la o înălţime mai mică de 2 m
deasupra solului, pentru un autovehicul cu o încărcătură, care corespunde masei sale totale,
această oglindă nu trebuie să iasă mai mult decât cu 250 mm în alampăă lăţimii totale a
autovehiculului, măsurată fără oglinzi retrovizoare.
2.5.7. Trebuie să se respecte cerinţele privind câmpul de vizibilitate prin oglinzile retrovizoare,
prevăzute de Regulamentul CEE/ONU nr. 46.

2.6. Cerinţe privind vitezometrul

2.6.1. Pe fiecare autovehicul din categoria L, M şi N trebuie să fie un vitezometru.

2.6.2. Scara vitezometrului trebuie să fie gradată în kilometri pe oră, cu intervale de timp
regulate.
2.6.3. Indicaţiile vitezometrului trebuie să fie vizibili în orice moment al zilei.
2.6.4. Viteza autovehicululuiconform indicaţiilor vitezometrului nu trebuie să fie mai mică decât
viteza reală.

3. Cerinţe privind sistemul de siguranţă pasivă

3.1. Cerinţe privind securitatea contra traumelor a sistemului de direcţie al autovehiculelor
din categoriile M1 şi N1

3.1.1. Sistemul de direcţie trebuie să fie proiectat astfel, încât să se reducă riscul traumatizării
conducătorului auto atât în condiţiile exploatării normale, cât şi în cazul accidentelor, legate de o
coliziune frontală.
3.1.2. Volanul trebuie să fie proiectat astfel, încât la o acţiune obişnuită din partea
conducătorului auto să nu poată prinde sau captura o parte din haine sau bijuterii (de exemplu,
dacă partea medie a jantei roţii este făcută din tablă de plană, ea nu trebuie să aibă găuri).
3.1.3. Volanul a fost proiectat în aşa fel, încât să reducă la minimum riscul lezării feţei sau
comoţiei cerebrale în cazul lovirii de el:
3.1.3.1. Suprafaţa a volanului, întoarsă spre conducătorul auto, trebuie să fie în contact cu o sfera
cu diametrul de 165 mm, fără prezenţa muchiilor ascuţite cu raza curburii mai mică de 2,5 mm.
3.1.3.2. Janta roţii de direcţie trebuie să fie acoperită sau fabricată dintr-un material, care la
deformare nu se fragmentează şi nu formează aşchii. Butucul central al roţii trebuie să aibă un
înveliş de protecţie sau să fie adâncit în raport cu suprafaţa jantei roţii.
3.1.3.3. Şuruburile, utilizate pentru fixarea volanului de butuc, în cazul în care sunt ieşite în
afara, trebuie să fie încastrate la acelaşi nivel cu suprafaţa.
3.1.3.4. Spiţele de metal neacoperite pot fi utilizate în acel caz, când razele curbelor sunt
stabilite.
112
3.1.4. In cazul, când bara de direcţie sau caseta de direcţie sunt amplasate în spatele axei roţilor
din faţă, nici o parte a agregatului de forţă nu trebuie să se sprijine în arborele de direcţie în
punctul de ieşire a lui din bara sau caseta de direcţie, ceea ce poate fi cauza transmiterii efortului
la coloană în direcţia conducătorului auto.

3.2. Cerinţe privind centurile de siguranţă şi locurile de fixare ale acestora

3.2.1. Scaunele autovehiculelor din categoriile M şi N, cu excepţia autovehiculelor din

categoria M2 clasa A (în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 52) şi categoria M3 clasa I
şi II (în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 36), cu excepţia scaunelor rabatabile şi
scaunelor, concepute pentru utilizarea exclusivă în autovehiculele în staţionare trebuie să fie
echipate cu centuri de siguranţă.
În cazul scaunelor capabile a se roti sau a se instala în alte direcţii, este necesară echiparea cu
centuri de siguranţă a scaunelor, numai instalate în direcţia, destinată pentru utilizarea la
circulaţia autovehiculului.
3.2.2. Cerinţele minime privind tipurile de centuri de siguranţă pentru diferite tipuri de scaune şi
categorii ale autovehiculelor enumerate în tabelul 3.1.

Cerinţele minime privind tipurile centurilor de siguranţă

Tabelul 3.1

Scaune, amplasate în direcţia circulaţiei Scaune,

Categoria amplasate
autovehiculu Scaune laterale Scaune centrale împotriva
lui direcţiei
Faţă Altele Faţă Altele circulaţiei
M1 Ar4m Ar4m Ar4m Ar4m B
M2 ≤ 3,5 t Ar4m Ar4m Ar4m Ar4m Br3
M2 > 3,5 т şi Br3 sau Ar4m Br3 sau Ar4m Br3 sau Ar4m Br3 sau Ar4m
Br3
M3 γ γ γ γ
Ar4m sau
N1 Ar4m А sau B * B B
Br4m Ø
N2 şi N3 А sau B * B А sau B * B B

Note: A: centura (abdominală şi diagonale), cu fixare în trei puncte.

Î: centură (abdominală) cu fixare în două puncte.
R: dispozitiv de retractare pentru retractarea parţială sau totală a centurii.
3: dispozitiv de retractare, care permite a obţine lungimea curelei dorită şi care, atunci când
catarama este fixată, ajustează automat lungimea ei pentru utilizator. Fără
intervenţia utilizatorului scoaterea ulterioară a curelei din dispozitiv este imposibilă
(dispozitiv de retractare cu blocare automată).
4: dispozitiv de retractare, care în condiţii normale de circulaţie nu limitează libertatea mişcării
utilizatorului. Un astfel de dispozitiv include un aparat de reglare a lungimii, care adaptează în
mod automat cureaua în funcţie de constituţia utilizatorului, şi mecanismul de blocare, care se
declanşează în caz de urgenţă sub acţiunea decelerării autovehiculului, sau a combinaţiei
încetinirii autovehiculului, mişcării centură sau oricărui alt dispozitiv automat (dispozitiv de
retractare cu blocare de urgenţă)
m: dispozitiv de retractare cu blocare de urgenţă cu un nivel ridicat de sensibilitate
γ: Centuri fixate în două puncte pot fi aplicate numai la acele scaune, la care:
- nemijlocit în faţă se află un scaun, sau de
- nici unul dintre elementele autovehiculului nu se poate afla în „zona de referinţă” la circulaţia
autovehiculului. Sub „zonă de referinţă” se subînţelege spaţiul dintre două planuri longitudinale
113
verticale, amplasate la o distanţă de 400 mm unul de altul simetric cu punctul H, care este definit
de rotaţia modelului capului cu diametrul de 165 mm, din poziţia verticală în poziţia orizontală
(simularea înclinării trunchiului înainte în sensul mişcării). Acest model se instalează în punctul
H şi la 127 mm în faţa punctului H, şi distanţa de la axa de rotaţie până la partea de sus a
modelului capului constituie 840 mm.
Ø: Pentru scaunele laterale, cu excepţia celor din faţă, ale autovehiculelor din categoria N1 se
admite instalarea unei centuri abdominale, în cazul în care între scaun şi cel mai apropiat perete
lateral al autovehicululuieste prevăzut un pasaj pentru asigurarea accesului pasagerilor în alte
părţi ale autovehiculului. Spaţiul dintre scaun şi peretele lateral se consideră pasaj în cazul în
care, fiind toate uşile închise, distanţa dintre acest perete lateral şi planul longitudinal vertical,
care trece prin centrul scaunului corespunzător, măsurată în punctul R, perpendiculară pe planul
longitudinal median al autovehiculului, constituie mai mult de 500 mm.
* Se admite centura abdominală, în cazul în care parbrizul nu se află în „zona de referinţă” în
conformitate cu definiţia dată mai sus la punctul marcat cu „γ”, iar pentru categoriile N2 şi N3, ca
şi în cazul scaunului şoferului.
3.2.3. Cu centurile de siguranţă nu se admite utilizarea dispozitivelor de retractare care:
3.2.3.1. Nu au reglor al lungimii curelei întinse;
3.2.3.2. Necesită activarea reglării manuale pentru obţinerea lungimii dorite a curelei, şi care se
blochează automat după alegerea de către utilizator a lungimii dorite
3.2.4. Centurile cu fixare în trei puncte şi cu dispozitive de retractare trebuie să aibă,
cel puţin, un dispozitiv de retractare pentru cureaua diagonală.
3.2.5. Cu excepţia cazului, specificat în punctul 3.2.6, pentru fiecare scaun pentru pasageri,
echipat cu un airbag, trebuie să fie prevăzut un indicator de avertizare împotriva utilizării pe el a
dispozitivului de reţinere pentru copii, instalat contrar direcţiei de circulaţie. Eticheta de
avertizare sub forma unei pictograme, care poate include un text explicativ, trebuie să fie bine
fixată şi amplasată astfel, încât să poată fi văzută de persoana, care intenţionează să instaleze pe
scaunul dat dispozitivul de reţinere pentru copii, instalat opus faţă de direcţia de mişcare. Un
exemplu de pictogramă este prezentată în figura 3.1. Indicatorul de avertizare trebuie să fie
vizibil în toate cazurile, inclusiv atunci când uşa este închisă.
3.2.6. Cerinţele punctului 3.2.5 nu se aplică în cazul, în care autovehicul este echipat cu un
mecanism senzorial, care detectează automat prezenţa dispozitivului de reţinere pentru copii,
instalat opus faţă de direcţia de mişcare, şi împiedică declanşarea airbag-ului la prezenţa unui
asemenea sistem de reţinere pentru copii.
3.2.7. Centurile de siguranţă trebuie să fie instalate în aşa fel încât:
3.2.7.1. Practic, să nu existe nici o posibilitate de alunecare de pe umăr a centurii îmbrăcate
corect în rezultatul deplasării conducătorului auto sau a pasagerului înainte;
3.2.7.2. Practic, să nu existe nici o posibilitate de deteriorare a curelei la atingerea de alte părţi
ascuţite ale construcţiei autovehicululuisau a scaunului sistemelor de reţinere pentru copii şi
sistemelor de reţinere pentru copii ISOFIX.
3.2.8. Construcţia şi instalarea centurilor de siguranţă trebuie să permită cuplarea lor în orice
moment. În cazul în care scaunul sau perna scaunului şi/sau spătarul scaunului pot fi pliabile
pentru a asigura accesul la partea din spate a autovehicululuisau în compartimentul de mărfuri
sau de bagaje, atunci după bascularea şi instalarea ulterioară a lor în poziţie normală, centurile
de siguranţă prevăzute trebuie să fie accesibile sau să fie scoase cu uşurinţă de sub scaun sau de
după el de către utilizator, fără ajutor străin.

114
 Culorile:
- pictograma - roşie;
- scaunul, scaunul pentru copii şi linia de contur a airbag-ului - neagră;
- cuvintele „Air Bag”, precum şi desenul airbag-ului – albă

Figura 3.1. Exemplu de pictogramă

3.2.9. Dispozitivul, care serveşte pentru deschiderea cataramei trebuie să fie clar vizibil şi
uşor accesibil pentru utilizator, acesta trebuie să fie construit astfel, încât să se poată exclude
posibilitatea deschiderii neaşteptate sau accidentale.
3.2.10. Catarama trebuie să fie amplasată într-un asemenea loc, care să fie uşor accesibil pentru
salvator în cazul în care apare necesitatea urgentă de a scoate şoferul sau pasagerul din
autovehicul .
3.2.11. Catarama trebui să fie instalată în aşa fel, încât atât în stare liberă, cât sub sarcina
greutăţii utilizatorului, să poată fi deschisă de el cu o mişcare simplă atât a mâinii stângi, cât şi a
mâinii drepte într-o singură direcţie.
3.2.12. Centura cuplată trebuie să fie regulată fie în mod automat, fie să aibă o asemenea
construcţie, încât dispozitivul de reglare manuală să fie uşor accesibil pentru utilizatorul aşezat şi
practic şi simplu de utilizat. În plus, utilizatorul trebuie să fie capabil să tragă centura cu o mână,
potrivind-o după constituţia sa şi poziţia în care se află scaunul autovehiculului.
3.2.13. Centurile de siguranţă, instalate pe autovehicul e nu trebuie să aibă următoarele defecte:
3.2.13.1. Rupturi pe curea, vizibile cu ochiul liber;
3.2.13.2. Încuietoarea nu fixează „limba”curelei sau n-o aruncă după apăsarea butonului
dispozitivului de blocare;
3.2.13.3. Cureaua nu se extrage sau nu se trage în dispozitivul de retractare (bobină);
3.2.13.4. La extragerea bruscă a curelei centurii nu este asigurată încetarea extragerii ei
(blocarea) din dispozitivul de retractare (bobină).
3.2.14. Fiecare loc pe scaun trebuie să fie prevăzut cu locuri de fixare a centurii de siguranţă,
corespunzătoare tipului centurilor utilizate.
3.2.15. În cazul în care pentru asigurarea accesului la scaunele din faţă şi din spate se utilizează o
construcţie de uşi cu două canaturi, atunci construcţia sistemului de ancorare nu împiedică
intrarea liberă în autovehicul şi ieşirea din el.
3.2.16. Punctele de ancorare nu trebuie să fie amplasate pe panouri subţiri şi/sau plate cu
insuficienţă de rigiditate şi consolidare sau în tuburi cu pereţi subţiri.
3.2.17. La examinarea vizuală a locurilor de ancorare a centurilor de siguranţă nu trebuie să fie
găuri în cusăturile sudate sau suduri incomplete.
3.2.18. Bolţurile utilizate la construcţiile ancorajelor pentru centurile de siguranţă trebuie să fie
din clasa 8.8 sau mai rezistente. Asemenea bolţuri sunt marcate cu simbolul 8.8
- sau 12.9 pe capul hexagonal, însă bolţurile de 7/16 „UNF” pentru ancorarea centurilor de
siguranţă (cu înveliş anodic), care nu sunt marcate cu aceste simboluri pot fi considerate ca
bolţuri de rezistenţă echivalentă. Diametrul filetului trebuie să fie nu mai mic de M8.
3.2.19. Bucşele filetate trebuie să fie sudate în secţiunile ţevilor (sudate din ambele părţi), dar nu
trebuie să fie fixate pe suprafaţa secţiunii.

115
3.2.20. În cazul unei caroserii portante compozite locurile de ancorare ale centurilor de siguranţă
trebuie să fie amplasate pe elementele de forţă chesonate cu un număr mare de straturi de
compozit, calitativ aranjat, fără bule de aer. Elementele de forţă ale structurii caroseriei, nu
trebuie să aibă fisuri.
3.2.21. În cazul unui şasiu din metal locaşurile filetate ale ancorării centurilor de siguranţă
trebuie să fie sudate în secţiunile tubulare sau sudate pe suprafaţa profilurilor dreptunghiulare.
3.2.22. În cazul unui şasiu de metal cu ancorajele centurilor de siguranţă pe o carcasă de ţevi
îndoite, ancorarea de sus a centurilor de siguranţă trebuie să aibă o consolidare în formă de
distanţiere şi braţe, care merg de la punctele de ancorare a centurii la părţile rezistente ale
şasiului, iar bucşele filetate ale ancorajelor centurilor trebuie să fie sudate în secţiunea ţevii sau
prinse de plăcile de metal.
3.2.23. Suficient de rezistent trebuie considerată carcasa dintr-o ţeavă de oţel cu diametrul de 45
mm şi grosimea peretelui de 2,5 mm sau cu diametrul de 50 mm şi grosimea peretelui de 2,0
mm. Raza arcuirii trebuie să depăşească nu mai puţin de trei ori diametrul ţevii. În locul în care
secţiunea ţevii se schimbă ca urmare a îndoirii, raportul dintre diametrul mai mic la cel mai mare
nu trebuie să fie mai mic de 0,9.
3.2.24. Carcasa din ţevi îndoite nu trebuie să fie fabricată cu aluminiu.
3.2.25. Materialul carcasei tubulare nu trebui să aibă fisuri.
3.2.26. În cazul locurilor de ancorare a centurilor de siguranţă, integrate în construcţia scaunelor:

3.2.26.1. Scaunele trebuie să fie fixate pe elementele de forţă ale construcţiei, cu secţiuni
chesonate cu profil închis;
3.2.26.2. În construcţia locurilor de ancorare se utilizează amplificatoarele de distribuire a
sarcinii pe elementele structurale rezistente;
3.2.26.3. Când ancorajele inferioare ale centurii sunt amplasate pe structura scaunului, acestea
trebuie să fie sudate sau îmbinate nedemontabil cu scaunul în locurile constructiv rezistente;
3.2.26.4. În cazul în care ancorajul superior este amplasat pe structura scaunului, spătarul
scaunului trebuie să fie îmbinat prin stinghii cu partea de jos a structurii caroseriei. Aceste
stinghii trebuie să se înceapă cât mai aproape de punctul de sus al ancorării.

3.3. Cerinţe pentru scaune şi ancorajele acestora

3.3.1. Scaunele, trebuie să fie bine fixate pe şasiu sau alte părţi ale autovehiculului, capacitatea
cărora de a suporta sarcina este evidentă.
3.3.2. În cazul în care se utilizează scaunul, care include în sine un spătar rabatabil, şi/sau un
scaun de tipul divanului, sigură se consideră o asemenea ancorare, când în poziţie de lucru este
imposibilă deplasarea lor atât în direcţie transversală, cât şi longitudinală.
3.3.3. Fiecare scaun, echipat cu un mecanism de deplasare, pentru a facilita coborârea
pasagerilor, trebuie să aibă un dispozitiv de deblocare, accesibil din exteriorul
autovehicululuiatunci când uşa este deschisă.
3.3.4. Atunci când scaunul, amplasat în spatele scaunului examinat, este predestinat pentru un
pasager adult, dispozitivul de deblocare trebuie, de asemenea, să fie accesibil din poziţia acestui
pasageri.
3.3.5. La autovehiculele , echipate cu mecanisme de reglare longitudinală a poziţiei pernei şi
unghiului de înclinare a spătarului scaunului, sau cu un mecanism de deplasare a scaunului
(pentru urcarea şi coborârea pasagerilor), mecanismele indicate trebui să fie funcţionale. După
încetarea reglării sau utilizării aceste mecanisme trebuie să se blocheze în mod automat.
3.3.6. Suprafeţele părţii din spate a scaunelor, de care se poate atinge o sferă cu diametrul de 165
mm, trebuie să aibă o rază de rotunjire de cel puţin 5,0 mm. Totodată spătarul scaunului, dacă el
este reglabil, trebuie să se blocheze în poziţia corespunzătoare înclinării înapoi în raport cu
poziţia verticală sub un unghi, cât mai aproape de 25.
3.3.7. Cerinţele de la punctul 3.3.6 nu se aplică:
3.3.7.1. La părţile scaunelor, pe care există proeminenţe nu mai mici de 3,2 mm în raport cu
suprafaţa, pe care ele sunt amplasate, care în acest caz trebuie să fie netede, cu condiţia, că
116
înălţimea proeminenţei nu depăşeşte jumătate din lăţimea lui;
3.3.7.2. La cele mai din spate scaune şi la scaunele cu spătarele întoarse unul spre altul;
3.3.7.3. La părţile din spate ale scaunelor, amplasate mai jos de planul orizontal, care trece prin
punctul cel mai de jos R al rândului de scaune corespunzătoare.
3.3.8. Tetierele trebuie să fie instalate la fiecare scaun din faţă lateral al autovehiculelor din
categoriile M1, M2 (cu masa totală nu mai mare de 3 500 kg) şi N1.

3.4. Cerinţe pentru securitatea contra traumelor a echipamentului intern al

autovehiculelor din categoria M1

3.4.1. Suprafeţele din volumul interior al zonei de pasageri a unui autovehicul , altele decât
suprafaţa geamurilor, nu trebuie să includă elemente ale echipamentului intern (organe de
comandă, dispozitive, viziere parasolare, etc.), precum şi elemente ale interiorului, care pot
contacta cu o sferă cu diametrul de 165 mm, cu muchii ascuţite, condiţionate de forma sau
structura lor, în zona de control, definită la scaunele rândului din spate, care se află în poziţia cea
mai din spate şi cea mai joasă, şi care include spaţiul amplasat:
3.4.1.1. La scaunele rândului din spate, orientate în direcţia mişcării - înainte de la marginea,
care se află la o distanţă de 150 mm de suprafaţa frontală a spătarului scaunului, măsurată în
punctul, unde spătarul se întâlneşte cu perna;
3.4.1.2. La scaunele rândului din spate, orientate spre bord sau spre centrul autovehiculului–
înainte de la marginea, care se află la o distanţă de 150 mm de planul central al scaunului;
3.4.1.3. La scaunele din rândul din spate, orientate în sensul opus circulaţiei – înainte de
marginea, amplasată pe suprafaţa spătarului scaunului în locul, unde spătarul se întâlneşte cu
perna;
3.4.1.4. Şi în fiecare caz - cu marginea inferioară, care începe mai sus de 150 mm de la suprafaţa
pernei scaunului din faţă, amplasată în poziţia cea mai de jos,
3.4.1.5. Cu excepţia pilonilor parbrizului, dar incluzând tot ce poate fi fixat pe ei, şi a spaţiului:
3.4.1.5.1. Care se extinde de la volan;
3.4.1.5.2. Suprafeţei combinaţiei de dispozitive dintre volan şi cel mai apropiat perete lateral al
cabinei/salonului.
Note: 1. Muchie ascuţită se consideră muchia materialului solid, având o rază de curbură mai
mică de 2,5 mm, cu excepţia proeminenţelor pe suprafaţa cu înălţimea nu mai mare de 3,2 mm.
În acest caz, cerinţa razei minime de curbură nu se aplică, cu condiţia, ca înălţimea proeminenţei
nu este mai mare de jumătate din lăţimea sa, iar marginile ei sunt rotunjite.
2. Sectoarele, care nu se referă la zona de control sunt:
- Spaţiul, delimitat de proiecţia orizontală a suprafeţei cilindrice, distanţat de conturul exterior al
volanului la 127 mm. De jos acest spaţiu este limitat de planul orizontal tangent la punctul cel
mai de jos a volanului;
- Partea combinaţiei dispozitivelor dintre spaţiul, definit mai sus, şi suprafaţa interioară cea mai
apropiată a peretelui lateral al cabinei (salonului) autovehiculului, care este delimitată în partea
de jos de proiecţia planului orizontal tangent la suprafaţa inferioară a coloanei de direcţie;
- Suprafaţa pilonului lateral al parbrizului.
3.4.2. Întrerupătoarele şi alte organe de conducere, care se află în limitele zonei de control, pot
intra în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm şi ies în afara suprafeţei combinaţiei
dispozitivelor de bord mai mult decât cu 9,5 mm, trebuie să aibă capacitatea de a se înfunda sau
a se separa sub acţiunea forţei de 400 N.
3.4.3. Marginea inferioară a combinaţiei dispozitivelor de bord trebuie să fie rotunjită la o rază
nu mai mică de 19 mm (5 mm, în cazul în care combinaţia dispozitivelor este acoperită cu un
material de tapiţerie nerigid).
Notă: Material de tapiţerie nerigid este considerat materialul, care are capacitatea de a se apăsa
cu degetul şi a reveni la starea sa iniţială după îndepărtarea sarcinii, iar, fiind comprimat, îşi
păstrează capacitatea de a proteja de contactul direct cu suprafaţa, pe care o acoperă.
3.4.4. Suprafeţele exterioare şi carcasa scaunului, în spatele căruia este amplasat scaunul,
prevăzut pentru utilizarea obişnuită în timpul circulaţiei autovehicululuiîn partea de sus şi din
117
spate trebuie:
3.4.4.1. Să fie acoperite cu material de tapiţerie nerigid;
3.4.4.2. Să aibă o rază de curbură de cel puţin 5 mm.
3.4.5. Levierul frânei de parcare, care se află în poziţia pe deplin eliberată, în cazul în care se află
în zona de control, precum şi levierul cutiei de viteze în toate poziţiile sale din faţă, nu trebuie să
aibă pe suprafeţele sale muchii cu raza de curbură, care contactează cu sfera cu diametrul de 165
mm, mai mică de 3,2 mm
Cerinţele prezentului punct cu privire la levierul frânei de parcare nu se aplică în cazul în care
levierul frânei de parcare este montat pe combinaţia dispozitivelor de bord sau sub ea, şi atunci
când un om aşezat în cazul coliziunii frontale nu poate intra în contact cu el.
3.4.6. Poliţa pentru lucruri sau elementele similare ale interiorului nu trebuie să aibă braţe sau
detalii de fixare cu margini proeminente, şi dacă au părţi proeminente în interiorul
autovehiculului, atunci asemenea părţi trebuie să fie la o înălţime de cel puţin 25 mm, cu
marginile având raze de curbură nu mai mici de 3,2 mm, şi trebuie să fie acoperite cu material de
tapiţerie nerigid.
3.4.7. Suprafaţa interioară a caroseriei şi elementele instalate pe ea (de exemplu, bare, lămpi,
copertine parasolare), care se află în faţă şi deasupra şoferului şi pasagerilor aşezaţi, care pot
intra în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm, în cazul în care au părţi proeminenţe din
material rigid, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
3.4.7.1. Lăţimea părţilor proeminente nu trebuie să fie mai mică, decât dimensiunea
proeminenţei;
3.4.7.2. În cazul în care acestea sunt elemente ale tavanului raza de curbură a marginilor nu
trebuie să fie mai mică de 5 mm;
3.4.7.3. În cazul în care acestea sunt componente, instalate pe tavan, razele de curbură a
muchiilor de contact nu trebuie să fie mai mici de 3,2 mm;
3.4.7.4. Orice plăci şi margini ale tavanului, cu excepţia cadrelor suprafeţelor frontale cu
geamuri şi cadrelor uşilor din material rigid, nu trebuie să iasă în alampăă în partea de jos cu mai
mult de 19 mm.
3.4.8. Cerinţele de la punctul 3.4.7 se aplică, pentru autovehiculele cu tavan batant, inclusiv şi
dispozitivele de deschidere şi de închidere care se află în poziţia „închis”, dar nu se aplică în
cazul autovehiculelor cu tavan pliant moale cu privire la detaliile pliante din partea de sus,
acoperite cu material nerigid de tapiţerie, precum şi elementele carcasei tavanului pliant.

3.5. Cerinţe privind geamurile

3.5.1. Geamurile trebuie să fie fixate bine pe autovehicul , astfel încât în stare de exploatare să nu
apară posibilitatea separării lor de construcţia autovehiculului, şi orice poziţie de lucru a lor să nu
creeze obstacole pentru funcţionarea organelor de comandă şi pentru vizibilitate.
3.5.2. Permeabilitatea luminii parbrizului trebuie să fie de cel puţin 75 %, a geamurilor laterale
din faţă şi geamurilor uşilor din faţă (dacă există) - nu mai puţin de 70 %.
Prezenta cerinţă nu se aplică la ferestrele din spate ale autovehiculelor din categoria M1, cu
condiţia ca autovehicul este echipat cu oglinzi retrovizoare exterioare, care îndeplinesc cerinţele
din prezenta anexă. Cu toate acestea, nu se admite folosirea geamurilor cu efect de oglindă.
3.5.3. În partea de sus a parbrizului autovehiculelor din categoriile M1, M2 şi N1, se admite
fixarea unei benzi cu peliculă transparentă în culori cu lăţimea nu mai mare de 140 mm, iar la
autovehiculele din categoriile M3, N2 şi N3 – cu lăţimea, care nu depăşeşte distanţa minimă
dintre marginea superioară a parbrizului şi marginea superioară a zonei de curăţare a lui cu
dispozitivul de ştergere. Totodată cerinţele pentru permeabilitatea a luminii, prevăzute la punctul
3.5.2, trebuie să fie puse în aplicare.

3.6. Cerinţe privind uşile, încuietorile şi balamalele autovehiculelor din categoriile M 1 şi N

3.6.1. Toate uşile, care asigură accesul în autovehicul trebuie să aibă posibilitatea de a se bloca

118
în mod sigur cu încuietori în poziţia închis.
3.6.2. Mecanismele încuietorilor uşilor de intrare şi ieşire a conducătorului auto şi pasagerilor
trebuie să aibă două poziţii de blocare: intermediară şi finală.
Uşa, echipată cu o încuietoare de siguranţă şi un mecanism de avertizare, legat de starea lui, trebuie
să respecte această cerinţă numai atunci când încuietoarea de siguranţă este în poziţie închisă.
3.6.3. Mecanismele încuietorilor uşilor, fixate pe balamale, nu trebuie să se deschidă nici în
poziţia intermediară, nici în poziţia finală de blocare la aplicarea forţei, egale cu 300 N.
3.6.4. Uşile pentru intrarea şi ieşirea conducătorului auto şi pasagerilor, balamalele cărora sunt
amplasate pe muchia de sus sau din spate, trebuie să aibă un mecanism de blocare de siguranţă
care ar preveni deblocarea accidentală a uşii. La circulaţia autovehicululuicu mecanismul de
blocare de siguranţă în poziţie deschisă conducătorul auto este avertizat de un semnal sonor.
3.6.5. Uşile pentru intrarea şi ieşirea conducătorului auto şi pasagerilor, precum şi deschizăturile
lor trebuie să aibă muchii rotunjite.
3.6.6. Mânerele şi organele lor de conducere, amplasate pe suprafaţa interioară a uşii, trebuie să
fie accesibile de la locul cel mai apropiat pentru scaun.

3.7. Cerinţe privind siguranţa contra traumelor a proeminenţelor

exterioare ale autovehiculelor din categoriile M1 şi N

3.7.1. În zona suprafeţei exterioare a caroseriei, amplasate între linia planşeului şi înălţime la 2 m
de la suprafaţa drumului, nu trebuie să existe elemente ale construcţiei care ar putea prinde
(apuca) sau ar mări riscul sau gradul gravităţii traumatizării oricărei persoane care poate veni în
contact cu autovehicul.
Sub linie de planşeu se înţelege o linie teoretică, formată ca o urmă geometrică din punctele de
contact ale conului, care are o jumătate de unghi cu vârful egal cu 30°, cu suprafaţa exterioară a
autovehiculului(Figura 3.2). Locaşurile proeminente ale cricului, ţevile de eşapament şi roţile nu
se iau în considerare, iar nişele roţilor sunt considerate completate şi incluse în volumul
caroseriei. Ţeava de evacuare, amplasată într-o parte, poate reprezenta punctul de contact, care
va determina linia planşeului.
Autovehicul îndeplineşte cerinţele de la punctul 3.7.1, în cazul în care se respectă toate cerinţele
de la punctul 3.7.
3.7.2. Emblemele şi alte obiecte decorative care ies in alampăă mai mult de 10 mm, inclusiv
orice suport deasupra suprafeţei, la care sunt fixate, trebuie să fie în stare să devieze sau să se
rupă la aplicarea efortului faţă de ele de 100 N, iar în stare deviată sau ruptă nu ies în afara
suprafeţei, la care se fixează mai mult de 10 mm.
3.7.3. Orice parte proeminentă a suprafeţei exterioare cu înălţimea de 5 mm sau mai mult şi care
vine în contact cu un balon cu diametrul de 100 mm, trebuie să aibă razele de curbură de cel
puţin 2,5 mm, cu excepţia cazurilor, specificate mai jos. Încercările trebuie să fie efectuate cu
roţile de direcţie în poziţia pentru circulaţia rectilinie.
3.7.4. Proeminenţele cu înălţimea mai mică de 5 mm, dar mai mari de 1,5 mm, trebuie să aibă

119
muchii rotunjite.

Figura 3.2. Determinarea liniei planşeului

3.7.5. Grilajele, în special, ale prizelor de aer, inclusiv, ieşite în afara suprafeţei caroseriei,
precum şi aripioarele de răcire a motorului cu răcire cu aer, în funcţie de distanţa dintre
elementele amplasate consecutiv trebuie să îndeplinească cerinţele enumerate în Tabelul 3.2.

Tabelul 3.2.

Distanţa dintre elementele

Cerinţe
amplasate consecutiv, mm.
Mai mare de 40 mm Raza de curbură (rotunjire) nu mai mică de 2,5 mm pe
toată suprafaţa sa exterioară
Mai mare 25 mm, dar nu mai Raza de curbură nu mai mică de 1 mm pe toată suprafaţa
mare 40 mm sa exterioară
Mai mare 10 mm, dar nu mai Raza de curbură nu mai mică de 0,5 mm pe toată
mare 25 mm suprafaţa sa exterioară
Nu mai mare 10 mm Muchii rotunjite

3.7.6. Ştergătoarele de parbriz, geamuluir din spate şi lampăurilor trebuie să aibă muchii
rotunjite.
3.7.7. Raza de curbură a duzelor dispozitivelor de spălare a parbrizului şi de ştergere a
lampăurilor trebuie să fie nu mai mică de 2,5 mm. Marginile duzelor ies în alampăă mai puţin cu
5 mm, trebuie să fie rotunjite.
3.7.8. Roţile, piuliţele sau bolţurile de fixare a roţilor, capacele butucului şi capacele roţilor nu
trebuie să aibă muchii cu vârf ascuţit sau aşchietoare, proeminente pe suprafaţa jantei roţii.
3.7.9. Roţile nu trebuie să aibă piuliţe-fluture.
3.7.10. Roţile nu trebuie să iasă în afara conturului exterior al caroseriei în plan, cu excepţia
anvelopelor, capacelor roţilor şi piuliţelor de fixare a roţilor. În cazul în care capacele roţilor şi
piuliţele de fixare a roţilor ies în afara conturului exterior al caroseriei în plan, suprafeţele
proeminente ale capacelor şi piuliţelor de fixare a roţilor, sau a elementului de protecţie al
acestora, trebuie să aibă o rază de curbură de cel puţin 5 mm şi mărimea proeminenţei nu mai
mare de 30 mm.
3.7.11. Bordurile foliei metalice a caroseriei trebuie să aibă unghiul de îndoire de aproximativ
180°.
3.7.12. Deflectoarele de aer laterale sau jgheaburile de scurgere a apei în cazul, când nu sunt
120
îndoite spre caroserie, astfel, încât marginile lor să nu poată veni în contact cu balonul cu
diametrul de 100 mm, trebuie să aibă o rază de curbură a muchiilor nu mai mică de 1 mm.
3.7.13. Capetele barei de protecţie trebuie să fie îndoite în direcţia spre caroserie, astfel încât cu
acestea să nu poată veni în contact balonul cu diametrul de 100 mm, iar distanţa dintre marginea
barei de protecţie şi caroserie nu trebuie să depăşească 20 mm. Alternativ, capetele barei de
protecţie pot fi încastrate în cavităţile caroseriei sau să aibă o suprafaţă comună cu caroseria.
3.7.14. Raza de curbură minimă a tuturor suprafeţelor rigide orientate spre exterior, care ies în
alampăă mai mult de 5 mm, nu trebuie să fie mai mici de 5 mm. Celelalte suprafeţe proeminente
trebuie să aibă muchii rotunjite.
3.7.15. Cuplajele şi troliurile de remorcare (dacă există), nu trebuie să iasă în afara suprafeţei
frontale a barei de protecţie. Se admite ca troliul să iasă în afara suprafeţei frontale a barei de
protecţie, în cazul în care aceasta este închisă cu un element de protecţie corespunzător cu o rază
de cel puţin 2,5 mm.
3.7.16. Pentru autovehiculele din categoria M1 şi N1 nu trebuie să iasă în afara suprafeţei
exterioare a caroseriei mânerele uşilor şi portbagajelor mai mult de 40 mm, restul elementelor
proeminente - mai mult de 30 mm.
3.7.17. Pentru autovehiculele din categoria N2 şi N3 nu trebuie să iasă în afara suprafeţei
exterioare a caroseriei butoanele uşilor mai mult de 30 mm, barele şi mânerele de fixare a
capotei - mai mult de 70 mm, restul elementelor proeminente - mai mult de 50 mm.
3.7.18. În cazul mânerelor rotative, care se rotesc paralel cu planul uşii, şi au capete deschise,
aceste capete trebuie să fie îndoite spre suprafaţa caroseriei.
3.7.19. Mânerele rotative, care se rotesc în exterior în orice direcţie, dar nu paralel cu planul uşii,
în poziţie închisă trebuie să fie protejate de un cadru de protecţie sau adâncite. Capătul mânerului
trebuie să fie îndreptat fie înapoi, fie în jos. Dacă aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, atunci astfel
de mânere rotative trebuie să aibă un mecanism independent de reîntoarcere, iar în caz de
nefuncţionare a mecanismului de reîntoarcere, ieşirea mânerelor în alampăă nu trebuie să
depăşească 15 mm, iar muchiile lor trebuie să aibă razele de rotunjire nu mai mici de 2,5 mm. În
cazul în care proeminenţa mânerelor nu depăşeşte 5 mm, atunci părţile, orientate spre exterior,
trebui să fie rotunjite.
3.7.20. Sticla geamurilor, care se deschid în alampăă în raport cu suprafaţa exterioară a
autovehicululuinu trebuie la deschidere să aibă muchii, orientate spre înainte, şi nu trebuie să iasă
în afara lăţimii de poziţie a autovehiculului.
3.7.21. Bordurile şi vizierele lampăurilor nu trebuie să iasă în alampăă în raport cu punctul cel
mai proeminent de pe suprafaţa sticlei lampăului mai mult de 30 mm (la măsurarea orizontală din
punctul de contact al sferei cu diametrul de 100 mm concomitent cu sticla lampăului şi cu
bordura (viziera) lampăului).

3.7.22. Consolele pentru cric nu trebuie să iasă în afara proiecţiei verticale a liniei planşeului,
amplasată nemijlocit deasupra lor, mai mult de 10 mm.
3.7.23. Ţevile de eşapament, care ies în afara proiecţiei verticale a liniei planşeului, amplasată
nemijlocit deasupra lor, cu mai mult de 10 mm, trebuie să se termine cu o duză sau cu o muchie
rotunjită cu raza de curbură de cel puţin 2,5 mm.
3.7.24. Muchiile treptelor sau scărilor trebuie să fie rotunjite.
3.7.25. Raza curburii marginilor proeminente ale aerodinamicelor laterale, panourilor de ploaie şi
deflectoarelor pentru protecţia de murdărie a geamurilor trebuie să fie nu mai mică de 1 mm.
3.7.26. Jgheaburile de scurgere a apei trebuie să aibă muchii îndoite spre caroserie, astfel încât
acestea să nu poată fi atinse de sfera cu diametrul de 100 mm. Dacă această cerinţă nu se
îndeplineşte, atunci aceste muchii trebuie să fie închise cu un element de protecţie corespunzător,
având o rază nu mai mică de 2,5 mm.

3.8. Cerinţe privind dispozitivele de protecţie spate şi laterale

3.8.1. La autovehiculele din categoria N2, N3 (cu excepţia tractoarelor cu şa), O3 şi O4 trebuie să
121
fie instalate dispozitivele de protecţie spate şi laterale pentru a exclude nimerirea autoturismului
sub autovehicul în cazul accidentelor rutiere.
Se admite lipsa dispozitivelor de protecţie spate la autovehiculele , caracteristicile constructive
ale cărora nu permit instalarea dispozitivelor corespunzătoare.
Se admite instalarea dispozitivelor de protecţie laterale cu abateri de la cerinţele stabilite pentru
autovehiculele , caracteristicile constructive ale cărora nu permit a asigura în întregime
îndeplinirea cerinţelor corespunzătoare.
3.8.2. Dispozitivul de protecţie spate trebuie să fie în lăţime nu mai mare decât lăţimea punţii
spate şi nu mai scurt decât cu 100 mm pe fiecare parte.
3.8.3. Înălţimea dispozitivului de protecţie spate nu trebuie să fie mai mică de 100 mm.
3.8.4. Capetele dispozitivului de protecţie spate nu trebuie să fie îndoite înapoi.
3.8.5. Muchiile dispozitivului de protecţie spate trebuie să fie rotunjite la o rază de cel puţin 2,5 mm.
3.8.6. Distanţa de la suprafaţa de sprijin până la partea de jos a dispozitivului de protecţie spate
pe toată durata acestuia nu trebuie să depăşească 550 mm.
3.8.7. Suprafaţa din spate a dispozitivului de protecţie spate trebuie să fie distanţată de partea din
spate a autovehicululuinu mai mult decât cu 400 mm.
3.8.8. Dispozitiv de protecţie lateral nu trebuie să în afara lăţimii gabaritului autovehiculului.
3.8.9. Partea exterioară a suprafeţei dispozitivului lateral de protecţie trebuie să fie distanţată de
partea laterală a autovehicululuiîn interior nu mai mult decât cu 120 mm. În partea din spate pe o
distanţă de cel puţin 250 mm suprafaţa exterioară a dispozitivul de protecţie lateral trebuie să fie
distanţată de marginea exterioară a anvelopei exterioare spate în interior nu mai mult de 30 mm
(fără a lua în considerare deformarea anvelopei în partea de jos sub greutatea autovehiculului).
3.8.10. Suprafaţa exterioară a dispozitivului de protecţie lateral trebuie să fie netedă.
3.8.11. În cazul în care dispozitivul de protecţie lateral este format din mai multe părţi, se admite
amplasarea lor prin suprapunere, cu condiţia, că capătul exterior al fiecărei părţi se află mai jos
sau în spate. Se admite, de asemenea, jocul dintre părţi cu dimensiunea pe orizontală nu mai
mare de 25 mm, totodată partea din spate nu trebuie să iasă în afara părţii din faţă. Bolţurile,
niturile şi a alte elemente de fixare pot ieşi în alampăă la o distanţă de 10 mm de suprafaţa
exterioară. Toate muchiile trebuie să fie rotunjite la o rază de cel puţin 2,5 mm.
3.8.12. În cazul în care dispozitivul de protecţie lateral constă din profiluri orizontale, distanţa
dintre ele trebuie să fie nu mai mare de 300 mm şi înălţimea lor trebuie să fie nu mai mică de:
3.8.12.1. 50 mm pentru autovehiculele din categoria N2 şi O3;
3.8.12.2. 100 mm pentru autovehiculele din categoria N3 şi O4.
3.8.13. Capătul din faţă dispozitivului de protecţie lateral pe orizontală trebuie să fie distanţat:
3.8.13.1. Pentru camioane nu mai mult de 300 mm de la suprafaţa din spate a protectorului
anvelopei roţii din faţă. Dacă în această zonă se află salonul şoferului, atunci - nu mai mult de
100 mm de la partea din spate a cabinei.
3.8.13.2. Pentru remorci nu mai mult de 500 mm de la suprafaţa din spate a protectorului
anvelopei roţii din faţă;
3.8.13.3. Pentru semiremorci, nu mai mult de 250 mm de la suprafaţa de sprijin şi nu mai mult de
2,7 m de la centrul pivotului.
3.8.14. În cazul în care construcţia autovehicululuiprevede un spaţiu suplimentar deasupra
dispozitivului de protecţie lateral în partea din faţă a acestuia, atunci înălţimea dispozitivului de
protecţie lateral trebuie să fie majorată prin instalarea unui element suplimentar vertical cu
lăţimea minimă de 50 mm pentru autovehiculele din categoria N2 şi O3 şi 100 mm pentru
autovehiculele din categoriile N3 şi O4. Marginea din faţă a elementului suplimentar verticale
trebuie să fie îndoit spre interior, iar lăţimea acestei părţi interioare nu trebuie să fie mai mică de
100 mm.
3.8.15. Partea din spate a dispozitivului de protecţie lateral pe orizontală trebuie să fie distanţată nu
mai mult decât cu 300 mm de la suprafaţa frontală a benzii de rulare a anvelopei roţii din spate.
3.8.16. Distanta de la suprafaţă de sprijin până la partea de jos a dispozitivului de protecţie lateral
pe toată lungimea acestuia nu trebuie să depăşească 550 mm.
3.8.17. Distanţa maximă de la suprafaţa de sprijin până la marginea superioară a dispozitivului de
protecţie lateral trebuie să constituie 950 mm. În cazul în care marginea de jos a unei caroserii
122
fixe sau demontabile, dacă atare este prevăzut de construcţia autovehiculului, este amplasată sub
această dimensiune, atunci marginea superioară a dispozitivului de protecţie lateral trebuie să
ajungă până la nivelul marginii inferioare a caroseriei. Cu toate acestea, dacă o parte a caroseriei
intersectează planul vertical, tangent la suprafaţa exterioară a pneului (fără a ţine cont de
deformarea anvelopei în partea de jos sub greutatea autovehiculului), atunci marginea superioară
a dispozitivului de protecţie lateral poate fi distanţată de această parte nu mai mult decât cu 350
mm.
3.8.18. Roată de rezervă, containerul pentru bateriile de acumulator, rezervoarele de carburanţi,
recipientele sistemului de frânare şi alte componente fixate permanent pe caroserie pot fi
examinate ca părţi ale dispozitivelor de protecţie laterale, dacă acestea îndeplinesc cerinţele
legale de mai sus pentru caracteristicile sale dimensionale.
3.8.19. Dispozitivul de protecţie lateral nu poate fi utilizat pentru fixarea conductelor de aer şi
hidraulice.

3.9. Cerinţe pentru securitatea antiincendiară

3.9.1. Combustibilul, care poate să se scurgă la umplerea rezervorului (rezervoarelor) cu
combustibil nu trebuie să nimerească pe sistemul de evacuare a gazelor de eşapament, ci trebuie
orientat spre sol.
3.9.2. Rezervorul (rezervoarele) pentru combustibil nu trebuie să fie amplasat în salonul pentru
pasageri sau alt compartiment, care este o parte integrantă a acestuia, sau să constituie o oarecare
suprafaţă a lui (planşeul, peretele, peretele despărţitor). Spaţiul pentru pasageri trebuie să fie
separat de rezervorul (rezervoarele) de combustibil printr-un perete despărţitor. Peretele
despărţitor poate avea orificii, cu condiţia ca acestea să fie amplasate în aşa fel, încât în condiţii
normale de funcţionare, carburanţii din rezervor (rezervoare) să nu se poată scurge liber în
salonul pentru pasageri sau în alt compartiment, care este o parte integrantă a acestuia.
3.9.3. Gura de umplere a rezervorului de combustibil nu trebuie să fie amplasată nici în salon,
nici în compartimentul de bagaje, nici în secţia motorului şi trebuie să fie prevăzută cu un capac
pentru a preveni scurgerile de combustibil.
3.9.4. Capacul gurii de umplere trebuie să fie ataşat la ţeava de umplere.
3.9.5. Cerinţele de la punctul 3.9.4., de asemenea, se consideră îndeplinite în cazul în care au fost
întreprinse măsuri pentru a preveni scurgerile excesive ale vaporilor şi combustibilului în lipsa
capacului gurii de umplere.
Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul uneia din următoarele măsuri:
3.9.5.1. Utilizarea capacului nedetaşabil de umplere a gurii rezervorului de combustibil, care se
deschide şi închide în mod automat;
3.9.5.2. Utilizarea elementelor de proiectare, care exclud scurgerile excesive ale vaporilor şi
combustibilului, în lipsa capacului gurii de umplere;
3.9.5.3. Orice alte măsuri cu rezultat similar. Exemplele pot include, în special, utilizarea
capacului cu cablu, capacului, legat cu lanţuri, sau capacului pentru deschiderea căruia se
foloseşte aceeaşi cheie, ca şi la contactul de pornire al autovehiculului. În ultimul caz, cheia
trebuie să fie scoasă din încuietoarea capacului gurii de umplere numai în poziţia închis.
3.9.6. Garnitura dintre capac şi ţeava de umplere trebuie să fie bine fixată. În poziţia închis
capacul trebuie să se aranjeze compact pe garnitură şi ţeava de umplere.
3.9.7. Alături de rezervorul (rezervoarele) de combustibil nu trebuie să existe piese proeminente,
muchii ascuţite, etc., astfel încât rezervorul (rezervoarele) de combustibil să fie protejat în caz de
coliziune frontală sau laterală a autovehiculului.
3.9.8. Componentele sistemului de combustibil trebuie să fie protejate de părţile şasiului sau
caroseriei de contactul cu obstacolele posibile de pe sol. O astfel de protecţie nu este necesară în
cazul în care componentele, care se află în partea de jos a autovehiculului, sunt amplasate faţă de
sol mai sus de partea şasiului sau caroseriei, amplasată în faţa lor.
3.9.9. Instalaţia electrică şi conexiunile aparatelor electrice trebuie să fie fără deteriorări vizibile,
urme de scurt-circuit şi perforaţia izolării.

123
 4. Cerinţe privind securitatea ecologică

4.1. Cerinţe privind emisiile substanţelor poluante din gazele de eşapament ale
autovehiculelor

Autovehiculele trebuie să corespundă cerinţelor regulamentului tehnic special „Cu privire la

cerinţele privind substanţele nocive (poluante), emise de tehnica auto, pusă în circulaţie pe
teritoriul FR (aprobat prin Hotărârea Guvernului FR din 12 octombrie 2005 nr. 609).

4.2. Cerinţe privind zgomotul exterior al autovehiculelor

4.2.1. Nivelul zgomotului sistemului de evacuare al autovehiculului, măsurat la o distanţă de 0,5

m de la ţeava de eşapament a unui autovehicul în staţionare cu motorul în funcţiune la cursa în
gol cu frecvenţa rotirii de 75 % din frecvenţa de rotire nominală corespunzătoare puterii maxime,
nu trebuie să depăşească valorile, indicate în tabelul 4.1.
Nivelurile admisibile de zgomot al sistemului de evacuare a motoarelor autovehiculelor
Tabelul 4.1.

Categoria autovehiculului Nivelul zgomotului, dBA

M1, N1 96
M2, N2 98
M3, N3 100

4.2.2. Sistemele de admisie a aerului şi gazelor de eşapament trebuie să fie complete, toate
componentele lor trebuie să fie bine fixate. Nu trebuie să prezinte defecte, ce ar provoca scurgeri
de aer şi (sau) scurgeri ale gazelor de eşapament.

Anexa nr. 6
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora

Cerinţe suplimentare privind autovehiculele specializate şi speciale

Secţiunea 1. Cerinţe privind unele tipuri speciale de autovehicule

1.1. Cerinţe pentru autopompe de beton

1.1.1. Construcţia autopompei de beton trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul 2.1 din
prezenta anexă.
1.1.2. Culorile de semnalizare şi indicatorii de securitate trebuie să fie conforme cu punctul 2.3
din prezenta anexă.
1.1.3. Piesele rotative trebuie să aibă grilaj de protecţie.
1.1.4. Sistemul hidraulic al autopompei de beton trebuie să aibă un dispozitiv de blocare, pentru
prevenirea căderii săgeţii de distribuţie şi subsidenţei reazemului de stabilizare
1.1.5. Buncărul de încărcare trebuie să aibă un grilaj de protecţie.

1.2. Cerinţe privind autobetonieră

124
1.2.1. Construcţia autobetonierei trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul 2.1 din prezenta
anexă.
1.2.2. Nivelul sunetului în zona de lucru a autobetonierei trebuie să fie în conformitate cu
punctul 3.3 din prezenta anexă.
1.2.3. Culorile de semnalizare şi indicatorii de securitate trebuie să fie conforme cu punctul 2.3
din prezenta anexă.
1.2.4. Piesele mobile trebuie să aibă un grilaj de protecţie.
1.2.5.Construcţia pârghiilor de comandă, precum şi eforturile depuse ale acestora, trebuie să fie
conforme cu punctul 2.1.3 din prezenta anexă.
1.2.6. Sistemul de evacuare a motorului trebuie să asigure stingerea scânteilor înainte de
eliberarea gazelor de eşapament în atmosferă, jetul gazelor de eşapament trebui să fie direcţionat
către operator.

1.3. Cerinţe pentru autogudronator

1.3.1. Construcţia autogudronatorului trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctele 2.1 şi 2.3

din prezenta anexă.
1.3.2. Pe autogudronator trebui să fie instalate:
1.3.2.1. Două stingătoare de incendiu;
1.3.2.2. Culorile de semnalizare şi indicatorii de securitate trebuie să fie în conformitate cu
punctul 2.3 din prezenta anexă. Semnalul de avertizare trebuie să aibă inscripţia „ATENŢIE!
BITUM FIERBINTE! ".
1.3.3. Caracteristicile de zgomot la locul de lucru al conducătorului auto-operator şi în zona de
lucru trebuie să fie conforme cu punctul 3.3 din prezenta anexă.

1.4. Cerinţe privind automacarale şi autovehiculele echipate cu macarale manipulator

1.4.1. Construcţia autovehiculelor echipate cu utilaj de ridicare trebuie să fie conforme cu

cerinţele de la punctul 3.1 din prezenta Anexă.

1.5. Cerinţe privind autocamioanele forestiere

1.5.1. Autoautovehiculele de transportat lemn trebuie să aibă dispozitive (panou protector

etc.) pentru a preveni deplasarea lemnului transportat peste salonul şoferului în timpul circulaţiei
autotrenului.
1.5.2. Racoantele cu traversă ale autocamioanelor forestiere trebuie să fie echipate cu încuietori,
care se deschid din partea opusă a descărcării.
La transportul sortimentelor racoantele cu traversă trebuie să fie echipate cu dispozitive de
legare, utilizarea cărora trebuie să se efectueze de la sol.
1.5.3. Autotrenurile forestiere, concepute pentru transportul lemnului în jordii (arbori cu coroană)
trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de inventar pentru legarea încărcăturii printre racoante.
1.5.4. Autotrenurile forestiere, echipate cu manipulatori pentru încărcarea şi descărcarea
lemnului trebuie să aibă console (outriggers).
1.5.5. Tractorul autotrenului forestier trebuie să fie echipat cu lămpi telescopice spate, care
asigură pe timp de noapte iluminarea necesară a încărcăturii pe toată înălţimea şi lungimea sa în
conformitate cu documentaţia normativ şi tehnică.
1.5.6. Autotrenul forestier trebuie să fie echipat cu un dispozitiv pentru a asigura vizibilitatea în
partea din spate a încărcăturii pe timp de noapte.
1.5.7. Locul de lucru al conducătorului autotrenului forestier cu auto-încărcare, amplasat pe
coloana manipulatorului, trebuie să aibă un parapet de protecţie pentru picioare şi mâini, precum
şi un panou de protecţie de precipitaţiile atmosferice şi de vânt.
1.5.8. Autotrenurile forestiere de mare capacitate (cu unul sau mai multe complete) trebuie să fie
echipate cu mărci de identificare a autovehicululuiîn conformitate cu Regulile circulaţiei rutiere.
125
Autotrenurile forestiere multicomplete trebuie să fie echipate suplimentar cu un girolampă de
avertizare de culoare galbenă, instalat pe salonul şoferului tractorului.

1.6. Cerinţe privind ambulanţele

1.6.1. Ambulanţele sunt împărţite în următoarele clase:

- Clasa A: automobil, conceput pentru transportul pacienţilor, care prezumtiv nu sunt pacienţi de
urgenţă, însoţit de personalul medical;
- Clasa B: automobil, conceput pentru efectuarea măsurilor terapeutice de urgenţă cu forţele
echipei de medici (felceri), pentru transportul şi supravegherea stării pacienţilor în faza
prespitalicească;
- Clasa C (reanimobil): automobil, conceput pentru intervenţiile terapeutice de urgenţă cu forţele
echipei de resuscitare, pentru transportul şi monitorizarea pacienţilor în faza prespitalicească.
1.6.2. Cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 52 şi nr. 107 privind ambulanţele nu se aplică.
1.6.3. Ambulanţele trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul 2.5 din prezenta Anexă.
1.6.4. Unghiul stabilităţii transversale a ambulanţelor cu masa maximă tehnic admisă trebuie să
fie nu mai mic de 28° la încercările conform Regulamentului CEE/ONU nr. de 107.
1.6.5. Ambulanţele trebuie să fie echipate cu lampăuri de ceaţă.
1.6.6. Iluminarea suplimentară exterioară a ambulanţelor trebuie să includă în sine lămpi de
asupra uşilor salonului medical pentru iluminarea teritoriului adiacent, care asigură iluminarea nu
mai mică de 30 lux, în raza de 2 m de la deschizătura uşii.
1.6.7. Pentru a facilita pornirea motorului la temperaturile scăzute ale aerului, ambulanţele
trebuie să fie echipate cu dispozitive de încălzire până la pornirea motorului.
1.6.8. Cerinţe privind echipamentul electric
1.6.8.1.Amplasarea acumulatoarelor trebuie să asigure posibilitatea monitorizării nivelului şi
densităţii electrolitului fără demontarea acestora. Acumulatoarele şi toate conexiunile la ele
trebuie să excludă orice posibilitate de scurt-circuit.
1.6.8.2. Pentru ambulanţele din clasele B şi C echipamentul electric trebuie să aibă o rezervă de
intensitate, destinată pentru pornirea repetată a motorului.
1.6.8.3. Se interzice instalarea în salonul medical al ambulanţelor a acumulatoarelor, care nu au
un sistem de evacuare a vaporilor şi nu sunt izolate de spaţiul principal.
1.6.8.4. Acumulatoarele şi generatorul trebuie să respecte cerinţele din tabelul 1.6.1.
Tabelul 1.6.1.

Denumirea parametrului Valoarea pentru clasa autovehiculului

А В С
Capacitatea totală a acumulatoarelor, nu mai
54 110 130
mică de, А·h
Puterea generatorului, W 700 1200 1500

1.6.8.5. În ambulanţele din clasele B şi C din partea exterioară trebuie să fie instalată o priză
electrică cu tensiunea curentului continuu de 12 V (24 V) sau racordul de bord pentru tensiunea
curentului alternativ de 220 V (240 V) pentru asigurarea posibilităţii de încărcare a
acumulatorului (acumulatoarelor) şi a altor dispozitive.
1.6.8.6. În cazul în care conectorul este proiectat pentru tensiunea de 220/240 V, atunci tija de
contact a prizei trebuie:
1.6.8.6.1. Să se afle in partea din fată a automobilului din partea conducătorului auto;
1.6.8.6.2. Sau să asigure deconectarea automată cu condiţia respectării securităţii electrice şi
mecanice.
1.6.8.7. Circuitul electric cu tensiunea de 220/240 V trebuie să fie protejată de un comutator
automat la curentul nominal de scurgere de maximum 30 mA sau de un transformator de
separare. În cazul în care circuitul este protejat doar de un singur comutator de siguranţă, atunci
aproape de conectarea cu fişă (priză) este necesar a amplasa un marcaj cu următoarea inscripţie:
„ATENŢIE! A SE UTILIZA NUMAI PRIZA SPECIALĂ!”.
126
1.6.8.8. Trebuie să fie prevăzut un sistem de blocare a pornirii motorului automobilului în timpul
conectării cablului exterior de alimentare cu energie.
1.6.8.9. Toate circuitele electrice din salonul medical al automobilelor trebuie să aibă
întreruptoare sau siguranţe proprii uşor accesibile. Siguranţele sau întreruptoarele trebuie să fie
marcate clar pentru a identifica funcţiile fiecărui circuit electric. Trebuie să fie cel puţin două
circuite electrice, pentru că în cazul deteriorării unuia dintre ele să nu se deconecteze complet
iluminarea sau echipamentele medicale. Cablurile electrice trebuie să fie proiectate astfel, încât
curentul de lucru admisibil, care trece prin ele, să nu depăşească curentul admisibil al
siguranţelor sau întreruptoarelor.
1.6.8.10. Cablurile electrice trebuie să fie instalate astfel, încât să se excludă deteriorarea lor de
vibraţiile mecanice. Ele nu trebuie să fie introduse în cutiile, prevăzute pentru montarea
conductelor de gaz, sau să le intersecteze.
1.6.8.11. Pentru sistemele electrice cu tensiune diferită trebuie să fie prevăzuţi conectori,
corespunzători tensiunilor lor, care nu pot fi confundaţi.
1.6.8.12. Pentru un automobil în staţionare generatorul trebuie să asigure puterea electrică
continuă de cel puţin 40 % din puterea prezentată în tabelul 1.6.1.
1.6.8.13. Echipamentul electric al ambulanţei trebuie să fie constituit nu mai puţin decât din
patru componente separate:
- sistemul principal pentru o maşină de bază;
- alimentarea cu energie electrică a echipamentului medical special staţionar;
- alimentarea cu energie electrică a salonului medical;
- alimentarea cu energie electrică a mijlocelor de comunicaţii.
Cu excepţia sistemului de bază, fiecare componentă a echipamentelor electrice trebuie să fie
închisă în sine (să nu aibă „masă”, sub formă de caroserie a automobilului).
1.6.9. Echipamentul cabinei ambulanţelor.
1.6.9.1. Salonul şoferului trebuie să fie echipată cu un pupitru de comandă pentru semnalizarea
luminoasă şi sonoră specială.
1.6.9.2. Salonul şoferului automobilelor din clasele B şi C trebuie să fie dotate cu un sistem de
difuzare pentru transmisiunea vorbirii în alampăă.
1.6.9.3. Salonul şoferului trebuie să fie echipată cu o lampă de căutare (cu o lampă portabilă cu
baterie).
1.6.10. Ambulanţele trebuie să fie fabricate cu performanţe climaterice şi categoria de amplasare
pentru exploatare în regiunile macroclimatice cu climă moderată la temperatura aerului ambiant
de la minus 40C până la plus 40C, cu umiditatea relativă a aerului până la 90 % la temperatura
de plus 27C, cu gradul de prăfuire până la 0,1/m3, şi în zonele situate la o altitudine de 3000 de
metri deasupra nivelului mării, la schimbarea corespunzătoare a calităţii de tracţiune dinamică.
1.6.11. Cerinţe privind materialele
1.6.11.1. Materialele, utilizate pentru garnisirea panourilor interioare, trebuie să aibă nuanţe
deschise. Capetele frontale ale panourilor de mobilă trebui să aibă o culori contrastante.
1.6.11.2. Piesele de metal din salonul şoferului, trebuie să fie fabricate din materiale rezistente la
coroziune sau protejate de coroziune cu înveliş de protecţie decorativ.
1.6.11.3. Mobila încorporată a salonului trebuie să fie fabricată din materiale, conformitatea
cărora cu cerinţele stabilite este confirmată de concluzia igienică.
1.6.11.4. Materialele cu care sunt căptuşite fotoliile de birou, scaunele, saltelele pentru bolnavi
trebuie să fie aprobate pentru utilizare în articolele medicale.
1.6.11.5. Pliurile şi încreţiturile pe suprafeţele exterioare nu sunt admise.
1.6.11.6. Toate materialele şi învelişurile, utilizate în salonul medical, trebuie să fie rezistente la
detergenţii şi dezinfectanţii, recomandaţi pentru dezinfecţia a suprafeţelor.
1.6.12. În salonul şoferului conducătorului auto trebuie să fie respectate dimensiunile în
conformitate cu figura 1.6.1. şi tabelul 1.6.2.

127
Figura 1.6.1. Dimensiunile care trebuie să fie respectate în salonul şoferului
Tabelul 1.6.2

Valoarea, mm, pentru automobilele din

Denumirea demenisiunii clasa
А В şi С
Lăţimea minimă W Spaţiul liber 700
ergonomic,
Distanţa minimă pe verticală între muchia inferioară a prevăzut de 150
volanului şi muchia superioară faţă a pernei scaunului producătorul
Distanţa minimă pe orizontală dintre muchia de jos a automobilului 400
volanului şi spătarul scaunului conducătorului auto, S de bază, nu
trebuie să se
Distanţă minimă dintre căptuşeala interioară a 950
micşoreze
tavanului şi perna scaunului conducătorului auto pe
linia, înclinată la 8° în urmă în raport cu verticala H1.

1.6.13. Salonul şoferului conducătorului auto trebuie să fie echipată suplimentar cu o bară de
mână, amplasată în colţul de jos a parbrizului sau deasupra uşii.
1.6.14. Salonul şoferului conducătorului auto trebuie să fie separată de salonul medical printr-un
perete despărţitor. Cerinţe pentru peretele despărţitor:
1.6.14.1. Peretele despărţitor dintre salonul medical şi salonul şoferului conducătorului auto
trebuie să fie echipat cu:
- pentru automobilele din clasa A şi B – geam culisant sau deschizătură a uşii;
- pentru automobilele din clasa C – deschizătură a uşii.
1.6.14.2. Deschizătura uşii trebuie să asigure fixarea uşii în poziţiile deschisă şi închisă.
Dimensiunile deschizăturii în peretele despărţitor trebuie să fie de cel puţin: 450 mm – lăţimea;
1500 mm – înălţimea.
1.6.14.3. Suprafaţa geamului trebuie să fie nu mai mică de 0,1m2. Geamul trebuie să asigure
contactul vizual şi posibilitatea de comunicare directă cu conducătorul auto. Construcţia
128
geamurilor trebuie să excludă posibilitatea deschiderii lor accidentale. Geamurile trebuie să se
închidă cu o jaluzea glisantă sau cu un dispozitiv similar pentru a împiedica pătrunderea luminii
din salonul medical.
1.6.14.4. Peretele despărţitor trebuie să fie în conformitate cu regulamentele CEE/ONU nr. 29
(încercarea C).
1.6.14.5. Suprafaţa pereţilor de deasupra tărgilor (inclusiv dulapurile si sertarele), cu excepţia
geamului (geamurilor) trebuie să aibă căptuşeală moale.
1.6.15. Salonul medical trebuie să fie echipat cu uşi externe spate şi laterale.
1.6.16. Deschizătura uşilor trebuie să fie dotate cu garnituri de etanşare, care împiedică
pătrunderea apei în interior şi să aibă dimensiunile minime în conformitate cu tabelul 1.6.3.
Construcţia deschizăturilor uşilor trebuie să ia în considerare dimensiunile tărgilor.
Tabelul 1.6.3.

Tipul deschizăturii Valoarea dimensiunii pentru

automobilul din clasa
А В С
Lateral:
- înălţimea 800 1200 1400
- lăţimea 600 660 660
Spate:
- înălţimea 750 1200 1700
- lăţimea 900 1050 1050

1.6.17. Cerinţe pentru deschizăturile externe ale salonului medical;

1.6.17.1. Uşile exterioare trebuie să fie dotate cu dispozitive de siguranţă, corespunzătoare
cerinţelor:
1.6.17.1.1. Să se deschidă şi să se închidă fără cheie din interior şi din exterior;
1.6.17.1.2. Să se deschidă din interior fără cheie, dacă uşile sunt închise cu cheie din exterior;
1.6.17.1.3. Să se deschidă şi să se închidă cu cheie din exterior;
1.6.17.1.4. Să se deschidă din exterior cu cheie, dacă uşile sunt închise din interior.
Notă: Cheia poate fi mecanică sau nemecanică la existenţa unei încuietori centralizate.
1.6.17.2. Dacă în timpul circulaţiei nu toate uşile sunt complet închise, atunci conducătorul auto
trebuie să fie prevenit de un semnal acustic sau optic.
1.6.17.3. Uşa pivotantă din spate trebuie să fie compusă din două canaturi, care se deschid la un
unghi nu mai mic de 150°, cu o fixare sigură la deschiderea la 90° şi în poziţia de maximă
deschidere.
1.6.17.4. Uşa montantă din spate trebuie să se deschidă în sus până la un nivel, care nu e mai jos
de marginea superioară a deschizăturii uşii, cu o fixare sigură la înălţime. Dimensiunile zonei de
încărcare trebuie să fie conforme cu figura 1.6.2 şi tabelul 1.6.4.
1.6.17.5. Uşa laterală a salonului poate fi cu balamale sau culisantă şi trebuie să aibă un
dispozitiv de blocare, care ar fixa-o în poziţiile deschisă şi închisă. În construcţia uşii trebuie să
fie prevăzut un geam.
1.6.17.6. Forţa maxima de deschidere (închidere) a uşilor trebuie să fie nu mai mare de 120 N.
La o înălţime de încărcare a salonului mai mare de 400 mm, este necesară o treaptă a
deschizăturii uşii din spate. Treptele trebuie să aibă o suprafaţă ne lunecoasă şi să suporte o
sarcină minimă de 2000 N.

129
Figura 1.6.2. Înălţimea uşii din spate în poziţie deschisă

Tabelul 1.6.4.

Parametrul zonei de încărcare Valoarea

Înălţimea minimă a uşii din spate în poziţie deschisă Н2, mm1) 1800
Unghiul maxim al înclinării tărgii la încărcare 2) 16°

Înălţimea de încărcare a tărgii:

- Distanţa dintre mijlocul mânerelor tărgii şi nivelul drumului la încărcarea 825
sau descărcarea pacientului, întins pe targă, mm, nu mai mult

- Înălţimea maximă a planşeului salonului medical, atunci când pe acesta se 750

pune o targă, sau o platformă pentru targă deasupra solului la încărcătura
automobilului, care corespunde stării de exploatare, plus echipamentul nefixat,
mm, nu mai mult de

1) Distanţa de la nivelul solului până la punctul cel mai jos a uşii din spate complet ridicate a
automobilului cu masa maximă tehnic admisă.
2) Unghiul de încărcare trebuie să fie minim posibil.
1.6.17.7. Salonul medical trebuie să aibă cel puţin două geamuri: pe ambele părţi sau pe o parte
şi din spate.
1.6.17.8. Uşile exterioare ale salonului medical trebuie să aibă geamuri. Geamurile pot fi
instalate pe panourile laterale ale salonului medical. Geamurile la uşile exterioare ale salonului şi
la panourile laterale trebuie să fie mate în partea de jos la o înălţime de 2/3. Cel puţin un geam,
amplasat pe panoul lateral sau pe uşa laterală trebuie să fie glisant.
1.6.18. Tavanul, pereţii laterali şi uşile ambulanţei trebuie să fie tapiţate din interior.
Marginile panourilor tapiţate trebuie să fie prelucrate şi (sau) etanşate astfel, încât sub ele să nu
nimerească apa. Podeaua trebuie să fie confecţionată din materiale ne lunecoase antistatice cu
ermetizarea rosturilor, care admite spălarea „de punte”. În cazul în care podeaua are o formă care
împiedică scurgerea apei, atunci trebuie să fie prevăzută, cel puţin, o gaură pentru scurgerea ei
(cu închidere).
Marginile suprafeţelor deschise ale poliţelor trebuie să fie rotunjite în conformitate cu
Regulamentul CEE/ONU nr. de 21.
1.6.19. În cazul în care salonul este echipat cu un fotoliu-targă fixat, lăţimea spaţiului liber la
nivelul cotului trebuie să fie de cel puţin 600 mm şi de la scaun până la tavan nu mai puţin de
920 mm.
1.6.20. Utilajul pentru deservirea tehnică a autovehicululuitrebuie să fie amplasat astfel, încât să
fie accesibil fără pătrunderea în salonul medical.
1.6.21. Tapiţarea interioară a salonului medical complet echipat trebuie să se facă astfel, încât
riscul traumatismelor să fie minim.
1.6.22. Detaşarea şi atârnarea panourilor tavanului de la bază nu se admite. Se admite ieşirea în
alampăă a elementelor de ancorare şi garniturilor speciale, concepute pentru montarea panourilor
130
tavanului, nu mai mult de 5 mm în conformitate cu RegulamentulCEE/ONU nr. 21.
1.6.23. Tavanul salonului ambulanţei din clasele B şi C trebuie să fie echipat cu o trapă, care
asigură iluminarea naturală şi ventilaţia habitaclului. Trapa cu geamuri trebuie să corespundă
prevederilor Regulamentului CEE/ONU nr. 43. Construcţia trapei în tavan trebuie să asigure
posibilitatea ieşirii de urgenţă din salon, şi în dimensiunile ei trebuie să se încadreze un
dreptunghi cu mărimile de 500 x 700 mm, iar suprafaţa deschizăturii trebuie să fie de minimum
0,4 m2. Dispozitivele de blocare şi fixare trebuie să asigure deschiderea capacului cu înclinare
spre înainte, înapoi, deschiderea completă a trapei din exterior în situaţii de urgenţă şi fixarea în
poziţii intermediare. Efortul de deschidere (închidere) a trapei trebuie să fie de maximum 120 N.
1.6.24. Detaşarea şi atârnarea panourilor laterale de la bază nu se admite.
1.6.25. Se admite ieşirea în alampăă a elementelor de fixare si a garniturilor speciale, prevăzute
pentru fixarea panourilor laterale, nu mai mult de 5 mm, în conformitate cu Regulamentele
CEE/ONU nr. 21.
1.6.26. Izolarea termică suplimentară a podelei, tavanului, panourilor laterale si uşilor salonului
medical al ambulanţei trebuie să asigure, cu toate uşile şi geamurile închise, cu sistemele de
încălzire, condiţionare şi ventilare a aerului deconectate, reducerea temperaturii la punctele de
control in decurs de 30 de minute (în conformitate cu tabelul 1.6.5) la temperatura iniţială în
punctele de control de plus 20 ± 2C, şi temperatura aerului exterior de minus 25C.

Tabelul 1.6.5.

Reducerea temperaturii
Punctul de control pentru ambulanţele din clasa
А В С
C, nu mai mult de cît
La înălţimea de 0,1 m deasupra tărgii principale, 10 5 5
instalate în poziţia cea mai joasă, în centrul tărgii
La înălţimea de 0,1 m deasupra pernelor fotoliilor 10 5 5
La suprafaţa podelei în centrul salonului medical 10 5 5

1.6.27. Proiectarea compactărilor uşilor, geamurilor, trapei trebuie să asigure protecţia salonului
medical al ambulanţei de pătrunderea prafului şi umezelii.
1.6.28. Ambulanţele din clasele B şi C trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de filtrare şi
ventilare.
1.6.29. Dimensiunile interne de poziţie ale salonului medical, în funcţie de clasa ambulanţei,
trebuie să fie în conformitate cu tabelul 1.6.6.
Tabelul 1.6.6.

Valoarea parametrului
Denumirea parametrului pentru ambulanţele din clasa
А В С
mm, nu mai puţin
Lungimea (de la partea din spate a suprafeţei 2200 2500 3050
interioare a salonului până la peretele despărţitor
la nivelul tărgii)
Lăţimea (la înălţimea de 800 mm de la 1400 1600 1700
suprafaţa podelei)
Înălţimea (de la suprafaţa podelei până la 1250 1600 1760
tavan în zonele de lucru)

131
1.6.30. În proiectarea ambulanţelor din clasa A pentru instalarea tărgii sau a căruciorului medical
şi a două scaune trebuie să fie prevăzut un pasaj de-a lungul lungimii tărgii (căruciorului
medical), cel puţin într-o parte, cu lăţimea zonei de lucru de minimum 240 mm.
1.6.31. În ambulanţele din clasele B şi C trebuie să fie asigurată posibilitatea lucrului
personalului din partea capătului pentru cap al tărgii (căruciorului medical), cu suprafaţa de lucru
nu mai mică de 750 mm, ţinând cont de golul deschis al uşii, posibilitatea accesului la pacient
pentru procedurile medicale, din stânga şi dreapta pe întreaga lungime a tărgii, cu lăţimea zonei
de lucru de minimum 240 mm.
1.6.32. Numărul minim de locuri pe scaune trebuie să fie în conformitate cu tabelul 1.6.7.
Tabelul 1.6.7.

Valoarea parametrului
Denumirea parametrului pentru ambulanţele din clasa
А В С
Numărul minim al locurilor pe scaune 1 2 2
Numărul locurilor amplasate:

- dintr-o parte a tărgii 1 — —

- dintr-o parte a tărgii în partea din faţă la — 1 1
două treimi din lungimea tărgii
Numărul locurilor, amplasate la — 1 1
căpătâiul tărgii

1.6.33. În ambulanţele din clasele B şi C fotoliul de lucru la capătul principal al tărgii trebuie să
poată să se rotească cu fixarea sa la circulaţia autovehicululuiîn poziţiile în sensul circulaţiei şi
împotriva sensului circulaţiei. Fotoliul trebuie să aibă rezemătoare pentru coate rabatabile şi
centuri de siguranţă.
1.6.34. Scaunul de lucru pe partea stânga trebuie să aibă spătar transformabil şi centuri de
siguranţă.
1.6.35. Scaunul de lucru pe partea dreaptă trebuie să aibă centuri de siguranţă. În cazul utilizării
pe partea dreaptă a scaunului rabatabil, care asigură instalarea şi fixarea tărgii suplimentare,
instalarea centurilor de siguranţă nu se reglementează.
1.6.36. Lăţimea scaunelor trebuie să fie nu mai mică de 420 mm, adâncimea - nu mai mică de
330 mm, înălţimea deasupra nivelului podelei - nu mai mică de 420 mm. Înălţimea spătarului
fără tetiere - nu mai mică de 520 mm. Grosimea pernelor - nu mai mică de 50 mm.
1.6.37. Temperatura aerului în salonul medical trebuie să fie în conformitate cu tabelul 1.6.8.
Tabelul 1.6.8.

Valoarea parametrului pentru

Punctul de control ambulanţele din clasa
А В С
C, nu mai puţin

La înălţimea de 0,1 m deasupra 20 20 20

suprafeţei tărgii principale instalate în
poziţia cea mai joasă, în centrul tărgii
La înălţimea de 0,1 m deasupra pernelor 20 20 20
fotoliilor

132
 La suprafaţa podelei în centrul salonului 15 15 15
medical

1.6.38. Timpul obţinerii temperaturilor, indicate în tabelul 1.6.8 în salonul medical nu trebuie să
depăşească 30 de minute la temperatura iniţială de minus 25 de grade Celsius şi 60 de minute –
la temperatura iniţială de minus 40 de grade Celsius.
1.6.39. Saloanele medicale ale ambulanţelor din clasele B şi C trebuie să fie dotate cu sisteme de
condiţionare a aerului, care asigură reducerea temperaturii aerului în centrul salonului la distanţa
de 1 m de la podea cu 10 grade Celsius în raport cu temperatura mediului ambiant. Timpul
obţinerii reducerii date de temperatură la temperatura iniţială de plus 40 de grade Celsius - nu
mai mult de 30 de minute.
1.6.40. În salonul medical la staţionarea ambulanţei trebuie să fie prevăzut schimbul de aer nu
mai puţin de douăzeci de ori în timp de o oră, iar viteza circulaţiei aerului nu trebuie să
depăşească 0,25 m/s în timpul iernii şi 0,5 m/s în timpul verii la înălţimea de 0,1 m, în partea
capului deasupra suprafeţei tărgii şi la înălţimea de 0,7 m deasupra pernelor scaunelor.
1.6.41. Salonul medical al ambulanţei din clasele B şi C trebuie să fie echipat cu un sistem de
încălzire autonomă, care funcţionează în mod independent de sistemul de încălzire a
automobilului de bază, sau cu un sistem de încălzire, care funcţionează în combinaţie cu
sistemul de încălzire autonom al motorului.
Regularea termostatică a sistemului de încălzire trebuie să asigure oscilaţia temperaturii nu mai
mare de + 5 grade Celsius.
Sistemul de încălzire trebuie să corespundă acestor cerinţe şi în cazul în care ventilaţia este
deconectată şi sistemul este schimbat la regimul de circulaţie a aerului în salonul medical.
1.6.42. În cazul în care în ambulanţă se utilizează gazele şi vaporii anestezici, trebuie să fie
prevăzut un sistem de evacuare în conformitate cu cerinţele stabilite.
1.6.43. Iluminarea locurilor de lucru în salonul medical trebuie să fie în conformitate cu tabelul
1.6.9.

Tabelul 1.6.9.

Punctul de control Iluminarea pentru clasa

autoautovehiculului, lux, nu Sursa de lumină
mai puţin
А В С
Iluminarea generală 50 100 100 Lămpi incandescente
100 200 200 Lămpi luminiscente
Câmpurile de 100 150 150 ламPы
Lămpi incandescente
manipulare 200 300 300 Lămpi luminiscente
Suprafaţa tărgii 100 150 150 Lămpi incandescente
200 300 300 Lămpi luminiscente

1.6.44. În saloanele medicale ale ambulanţelor din clasele B şi C trebuie să fie o lampă
suplimentară, care asigură iluminarea de minimum 1000 lux, diametrul petei de lumină la
suprafaţa tărgii este minimum de 200 mm.
1.6.45. Treptele uşilor laterale ale ambulanţelor trebuie să aibă o iluminare locală, care asigură
iluminarea suprafeţei treptei nu mai puţin de 30 lux.
1.6.46. Pupitrul de comandă şi control al parametrilor de încălzire, ventilaţie, iluminare a
salonului trebuie să fie situat într-un loc convenabil (accesibil). Butoanele, comutatoarele,

133
indicatorii de lumină trebuie să fie accesibili şi vizibili pentru regimurile de gestionare şi control
ale parametrilor stabiliţi.
1.6.47. Salonul medical trebuie să fie prevăzut cu mijloce de stingere a incendiilor.
1.6.48. În ambulanţă trebuie să fie un sistem de suporturi, concepute pentru fixarea la înălţimea
maximă posibilă deasupra platformei de recepţie a tărgii a două sisteme de perfuzie pentru
injectarea intravenoasă a fluidelor. Sisteme de perfuzie trebuie să fie amplasate astfel, încât
acestea să poată fi conectate din ambele capete ale platformei. Suporturile trebuie să reziste la o
forţă de cel puţin 50 N şi să fixeze două sisteme de perfuzie independente unul de altul.
1.6.49. Targa şi scaunele-targă trebuie să fie echipate cu dispozitive de fixarea lor în ambulantă.
1.6.50. Pacientul trebuie să fie fixat cu ajutorul unor dispozitive, amplasate pe targă (scaunul-
targă), sau pe ambulanţă.
1.6.51. Toate obiectele din interiorul salonului nu trebuie să aibă margini ascuţite sau să fie un
pericol pentru securitatea oamenilor din salon.
1.6.52. Dispozitivele de fixare trebuie să reţină echipamentul în timpul accelerării sau decelerării
de 10 g în direcţiile longitudinală, transversală şi verticală în timpul deplasării automobilului.
1.6.53. Dispozitivele terminale şi conectorii electric nu trebuie să fie folosiţi ca dispozitive de
fixare sau ca părţi ale dispozitivelor de fixare.
1.6.54. Locul pentru instalaţia de gaz sau conductele de gaz trebuie să fie prevăzute cu ventilaţie.

1.6.55. Conformitatea buteliilor de gaz cu cerinţele de securitate trebuie să fie confirmat de un

document eliberat de Serviciul Federal privind Supravegherea ecologică, tehnologică şi nucleară.

1.6.56. Buteliile cu oxigen trebuie să fie amplasate în poziţie verticală în partea din spate a
salonului într-un dulap cu fixarea sigură a lor la elementele portante ale caroseriei la o distanţă
de cel puţin 0,5 m de la sistemele de încălzire, la care trebuie să fie asigurat accesul permanent
pentru înlocuirea, gestionarea şi controlul lor.
1.6.57. Cerinţe privind targa de bază
1.6.57.1. Pentru ambulanţele din clasa C înălţimea tărgii de bază deasupra suprafeţei podelei
trebuie să fie regulată de la 400 până la 650 mm.
1.6.57.2. Targa de bază la dispozitivul de recepţie trebuie să aibă un pat tare pentru măsurile de
resuscitare.
1.6.57.3. Dispozitivul de recepţie trebuie să prevadă posibilitatea deplasării tărgii în direcţiile
longitudinală şi transversală pentru a asigura fixarea sigură a poziţiilor.
1.6.57.4. Construcţia dispozitivului de recepţie trebuie să asigure uşurinţa şi fiabilitatea fixării şi
eliberării tărgii. Elementele de fixare a tărgii nu trebuie să excludă apariţia zgomotelor
suplimentare la circulaţia ambulanţei.
1.6.58. Cerinţe privind mobilierul încorporat
1.6.58.1. Mobilierul încorporat al salonului (dulapurile, poliţele, mezaninele, rafturile) trebuie să
fie bine fixat de elementele de forţă ale caroseriei. El trebuie să aibă elemente de fixare pentru
articolele portabile, care asigură uşurinţa şi comoditatea fixării şi defixării articolelor amplasate
într-un timp de maximum 15 secunde.
1.6.58.2. Sertarele mobile trebuie să fie fixate în poziţiile deschisă şi închisă.
1.6.58.3. Uşiţele dulapurilor, poliţelor trebuie să se închidă lin, fără blocaje. Deschiderea lor
involuntară la circulaţia ambulanţei nu se admite. Poliţele deschise trebuie să aibă borduri cu
înălţimea minimă de 30 mm.
1.6.59. Completarea ambulanţelor cu echipamentele medicale şi conformitatea echipamentelor
cu cerinţele medicale stabilite trebuie să fie confirmate de avizul emis de autorităţile competente
ale Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale din Rusia.

1.7. Cerinţe privind camioanele autobasculante

1.7.1. Utilajul hidraulic al camioanelor autobasculante trebuie să fie în conformitate cu cerinţele
punctului 2.2 din prezenta Anexă.

1.8. Cerinţe privind camioanele-autocisternă pentru ciment

134
1.8.1. Construcţia camionului-autocisternă pentru ciment trebuie să fie în conformitate cu
cerinţele punctului 2.1 din prezenta Anexă.
1.8.2. Conformitatea cisternelor autocamioanelor pentru transportat ciment şi trapelor de
încărcare, calculate pentru a lucra sub o presiune mai mare de 0.07 MPa, cu cerinţele de
siguranţă trebuie să fie confirmată de un document, eliberat de organul competent.
1.8.3. Camionul-autocisternă pentru ciment trebuie să fie echipat cu:
1.8.3.1. Scară si platformă cu împrejmuire pentru deservirea trapelor de încărcare a cisternei;
1.8.3.2. Dispozitiv pentru decompresiunea din cisternă, blocat cu un dispozitiv de închidere, care
nu permite deschiderea trapei de încărcare la prezenţa presiunii în cisternă;
1.8.3.3. Supapă de siguranţă în sistemul de descărcare pneumatică;
1.8.3.4. Macara pentru încetarea descărcării de urgenţă;
1.8.3.5. Indicator de presiune în cisternă;
1.8.3.6. Trapă de încărcare, care să permită lucrările de reparare în cisternă.
1.8.4. Culorile de semnalizare şi semnalele de siguranţă trebuie să fie în conformitate cu punctul
2.3 din prezenta Anexă.
1.8.5. Nivelul concentraţiei de ulei mineral şi a prafului de ciment în aerul din zona de lucru în
timpul descărcării nu trebuie să depăşească 5 - 6 mg/m3.
1.8.6. Caracteristicile de zgomot trebuie să fie în conformitate cu punctul 3.3 din prezenta
Anexă.
1.8.7. Eforturile asupra dispozitivelor de comandă a descărcării pneumatice trebuie să fie în
conformitate cu punctul 2.1.3 din prezenta Anexă.

1.9. Cerinţe privind autoevacuatoarele

1.9.1. Autoevacuatoarele trebuie să fie echipate cu girolampăuri de culoare orange.

Girolampăurile trebuie să fie în conformitate cu cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 65-00.
1.9.2. Utilajul hidraulic al autoevacuatorului în cazul în care este instalat trebuie să fie în
conformitate cu cerinţele de la punctul 2.2 din prezenta Anexă.

1.10. Cerinţe privind complexele medicale pe şasiurile autovehiculelor

1.10.1. Cerinţe pentru culori
1.10.1.1. La complexele medicale, executate în autoturisme şi autobuze (cu excepţia autobuzelor
cu capota), se păstrează culoarea de bază, aplicată de producătorii lor.
1.10.1.2. Suprafeţele exterioare ale complexelor medicale, montate pe camioane, remorci,
semiremorci, autobuzele cu capotă, precum şi în containerele de locuit cu destinaţie medicală
trebuie vopsite în una din următoarele culori: albastru-gri, fumuriu, bej (bej-pal, gri-bej, bej
închis), galben. Se admite culoarea combinată (din două culori), din combinaţiile de culori,
enumerate în prezentul alineat.
1.10.1.3. Pe suprafeţele laterale exterioare ale complexelor medicale, enumerate la punctul
1.10.1.2 din prezenta Anexă să se aplice cu vopsea sau prin aplicaţie:
1.10.1.3.1.O dungă orizontală de culoare albă :
1.10.1.3.1.1. Lăţimea dungii trebuie să fie minimum de (150 ± 3) mm, lungimea - în
conformitate cu dimensiunile caroseriei. Se admite combinaţia părţii orizontale principale a
dungii cu secţiunile înclinate, cu vârfurile ascuţite, formând o imagine armonioasă.
1.10.1.3.1.2. Dunga se aplică pe pereţii laterali stânga şi dreapta ai caroseriei (containerului), la o
distanţă de aproximativ 1/3 din înălţimea sa de la cel mai de jos punct al flancului. La prezenţa
pe flancuri a ştanţării longitudinale (matriţării), dunga trebuie să fie amplasată în partea
superioară a acestora.
1.10.1.3.2. Inscripţia specializării medicale a autovehiculului;
1.10.1.3.3. Emblema Crucii Roşii.
1.10.1.4. Pe părţile exterioare ale caroseriei complexului medical trebuie să se aplice inscripţiile:
1.10.1.4.1. Pentru autoturisme – „SERVICII MEDICALE”;
1.10.1.4.2. Pentru alte complexe medicale – „ASISTENŢA MEDICALĂ”.
1.10.1.4.3. Inscripţiile trebuie să fie efectuate cu culoare roşie. La autoturismele şi autobuzele,
135
vopsite cu nuanţe roşii, inscripţia se face cu culoare albă.
1.10.1.4.4. Înălţimea literelor trebuie să fie:
1.10.1.4.4.1. Pentru autoturisme si microbuze - 90 mm;
1.10.1.4.4.2. Pentru alte complexe medicale - 120 mm.
1.10.1.4.5. Inscripţiile se aplică:
1.10.1.4.5.1. Pentru autoturisme – în partea de sus a uşilor din faţă stânga şi dreapta, mai sus de
emblemele Crucii Roşii;
1.10.1.4.5.2. Pentru alte complexe medicale – pe benzile orizontale ale flancurilor.
1.10.1.5. Nu se admite revopsirea sau schimbarea culorii la anvelope, copertine, sticlele
geamurilor şi dispozitivelor de iluminat, garniturile de etanşare, oglinzi, piesele cu înveliş
galvanic decorativ, organele de asamblare, elementele echipamentului amovibil şi la piesele de
completare.
1.10.2. Montarea sistemelor suplimentare exterioare de semnalizare luminoasă sau sonoră pentru
complexele medicale nu se admite.
1.11. Cerinţe pentru maşinile de pompieri
1.11.1. Unghiul de stabilitate transversală statică a maşinii de pompieri la masa totală nu trebuie
să fie mai mic de 30°.
1.11.2. Configurarea şi montarea echipamentului pentru stingerea incendiilor pe acoperişul
maşinii de pompieri trebuie să asigure menţinerea spaţiului vital al cabinei echipajului la
răsturnare.
1.11.3. Conectarea sistemului de control al instalaţiei de pompare la recipientele sistemului de
frânare al şasiului de bază nu trebuie să provoace căderea presiunii în dispozitivul de acţionare a
frânei mai jos de 80 de procente din pragul minim de regulare a presiunii, chiar şi în cazul opririi
compresorului, precum şi să provoace conectarea acumulatoarelor cu arc de energie.
1.11.4. Echipamentul de dimensiuni mari (scările manuale, furtunurile de aspirare etc.) pot fi
amplasate pe acoperişul maşinii de pompieri, totodată echipamentul amplasat pe acoperiş nu
trebuie să afecteze parametrii vizibilităţii şasiului de bază. Configurarea tunurilor fixe şi mobile
(cu apă şi spumă) pe acoperiş trebuie să excludă posibilitatea nimeririi substanţelor pentru
stingerea incendiilor pe parbriz la începutul şi la sfârşitul alimentări. În caz de necesitate pe
parbriz trebuie să fie instalat o copertină de protecţie. Copertina nu trebuie să reducă vizibilitatea
scaunul conducătorului auto
1.11.5. Maşinile de pompieri trebuie să fie echipate cu scări şi bare de mână de siguranţă contra
traumelor, în cazul în care înălţimea părţii de jos a deschizăturii uşii salonului e mai mare de 400
mm de la nivelul suprafeţei de sprijin.
1.11.6. Zonele de pe acoperiş şi platformele deschise, prevăzute pentru funcţionare, trebuie să fie
împrejmuite în jurul perimetrului cu înălţimea minimă de 100 mm şi cu învelişul ne lunecos.
1.11.7. Scările pentru urcarea pe acoperiş sau platformă trebuie să aibă trepte cu lăţimea minimă
de 150 mm şi adâncimea nu mai mică de 125 mm. Distanţa dintre trepte trebuie să fie de 300
mm. Treptele scărilor trebuie să aibă o suprafaţă, care asigură o poziţie stabilă picioarelor
persoanei care urcă. În cazul în care sunt două sau mai multe trepte trebuie să se instaleze bare de
mână sau bride.
1.11.8. Maşinile de pompieri trebuie să fie echipate cu un sistem de evacuare a gazelor de
eşapament din zona de lucru a operatorului. Ţeava de eşapament a sistemului de evacuare a
gazelor de eşapament de la motorul maşinii de pompieri nu trebuie să fie orientată spre
operatorul, care se află la dispozitivele de comandă ale maşinii de pompieri.
1.11.9. Cerinţe privind salonul şoferului echipajului
1.11.9.1. Lăţimea spaţiului de lucru pentru conducătorul auto trebuie să fie de cel puţin 800 mm,
lăţimea scaunelor pentru fiecare persoană, aşezată lângă şofer – de minimum 450 mm.
1.11.9.2. În cazul amplasării transversale a scaunelor primul rând de al doilea trebuie să fie
separat cu un perete despărţitor cu bară de mână de siguranţă contra traumelor. Peretele nu
trebuie să fie un obstacol pentru contactul vizual şi verbal al echipajului.
1.11.9.3. Uşile trebuie să se deschidă în timpul circulaţiei maşinii şi să aibă dispozitive de
blocare cu mânere interioare şi exterioare de manipulare.

136
1.11.9.4. Încuietoarele interioare trebuie să aibă un dispozitiv, care să excludă posibilitatea
deschiderii lor accidentale în timpul circulaţiei de către echipajul care se află în maşină.
Mânerele mecanismelor de blocare trebuie să aibă o astfel de formă, care să excludă cauzarea
traumelor.
1.11.9.5. Construcţia cabinei echipajului trebuie să asigure păstrarea spaţiului vital la
răsturnarea autovehiculului, în caz de coliziuni frontale, ciocnire din spate şi dintr-o parte.
1.11.9.6. Echipamentul din salonul şoferului echipajului trebuie să fie amplasat astfel, încât să nu
existe colţuri ascuţite şi muchii, care ar putea cauza traume echipajului. Fixarea echipamentului
trebuie să excludă posibilitatea deplasării lui involuntare în timpul mişcării.
1.11.9.7. Salonul şoferului echipajului trebuie să fie echipată cu un sistem de încălzire, care să
asigure menţinerea temperaturii în salon în perioada rece a anului nu mai joasă de 15 C în tot
diapazonul condiţiilor de exploatare.
1.11.10. În timpul lucrului agregatelor speciale ale maşinii de pompieri nivelul sunetului la locul
de lucru al operatorului trebuie să fie în conformitate cu punctul 3.3 din prezenta Anexă.
1.11.11. Proiectarea instalaţiei de pompare a maşinii de pompieri trebuie să excludă posibilitatea
nimeririi materialului spumegător în reţeaua de alimentaţie cu apă in timp ce maşina de pompieri
lucrează de la un hidrant.
1.11.12. Cerinţe privind dispozitivele de comandă
1.11.12.1. Trebuie să se îndeplinească cerinţele de la punctul 2.1.3 din prezenta Anexă.
1.11.12.2. Lângă fiecare dispozitiv de comandă trebuie să fie marcajul corespunzător, care
determină funcţia şi poziţia acestuia. Marcajul nu trebuie să se aplice pe părţile detaşabile, în
cazul în care aceste părţi sunt supuse demontării în timpul utilizării de urgenţă a maşinii de
pompieri.
1.11.12.3. Dispozitivele de comandă a agregatelor speciale ale maşinii de pompieri, mânerele
pentru deschiderea capacelor, trapelor recipientelor, uşilor cabinei echipajului, compartimentelor
şi altor elemente, trebuie să asigure posibilitatea de a fi manipulate cu mâinile în îmbrăcăminte
individuală de protecţie pentru mâini.
1.11.13. Maşinile de pompieri trebuie să fie echipate cu lampăuri de ceaţă şi lampăuri de căutare
în părţile din faţă şi din spate ale maşinii. Comanda lampăului de căutare din faţă trebuie să se
efectueze din salonul şoferului, din locul extrem dreapta.
1.11.14. Cerinţe privind diagrama în culori a maşinii de pompieri, semnalele speciale luminoase
şi sonore în conformitate cu punctul 2.5 din prezenta Anexă.
1.11.15. Cerinţe privind siguranţa echipamentului electric.
1.11.15.1. Construcţia instalaţiilor electrice de forţă ale maşinilor de pompieri, precum şi
conexiunile electrice trebuie să asigure siguranţa personalului de operare contra electrocutării.
1.11.15.2. Pentru a specifica stările de conectare a receptoarelor fixe şi portabile de energie
electrică, prezenţa tensiunii, alte acţiuni, stabilite pentru anumite tipuri de echipamente electrice
trebuie să fie utilizate triunghiurile de presemnalizare, inscripţiile si plăcile.
1.11.15.3. Instalaţiile electrice trebuie să fie bine fixate pentru a exclude posibilitatea ruperii,
abraziunii acestora, de asemenea, trebuie protejate de efectele factorilor de temperatură ai
incendiilor, de apă, precum şi de precipitaţiile atmosferice.
1.11.15.4. Branşamentele, conductorii, conectorii trebuie să aibă marcaj. Marcajul conductorilor
trebuie să se efectueze la ambele capete ale fiecărui conductor.
1.11.15.5. Corpurile elementelor echipamentului electric, prevăzut pentru diferite frecvenţe de
curent şi tensiune, trebuie să aibă o culoare distinctivă, iar conectorii - să difere structural pentru
a exclude posibilitatea conectării reciproce.
1.11.15.6. Circuitele electrice de alimentare a elementelor echipamentelor electrice suplimentare
trebuie să fie dotate cu o siguranţă fuzibilă sau un întrerupător automat.
1.11.15.7. Maşinile de pompieri trebuie să fie dotate cu un comutator de baterie (comutator de
masă) a şasiului de bază.
1.11.15.8. Toate elementele echipamentelor electrice metalice neconductoare de curent, care pot
nimeri sub o tensiune periculoasă în rezultatul deteriorării izolaţiei, trebuie să aibă conexiune
electrică cu corpul sursei de alimentaţie, precum şi cu şasiul maşinii de pompieri.
1.11.15.9. Rezistenta izolaţiei echipamentului electric de forţă a maşinii de pompieri în cazul
137
unor circuite de forţă dispersate de tensiunea nominală de 230 şi 400 V între ele şi în raport cu
corpul trebuie să fie de minimum 0,5 MOhm în condiţiile climei moderate.
1.11.16. Pentru maşinile de pompieri trebuie să fie prevăzută posibilitatea conectării
dispozitivului de legare la pământ de protecţie. Suprafaţa de contact a dispozitivului de legare la
pământ trebuie să aibă un înveliş de protecţie contra coroziunii cu conductibilitate electrică
înaltă. Locul amplasării clemei de masă trebuie să fie conectat electric (să fie instalate punţi de
metalizare, care asigură rezistenţa de trecere în locurile de contact de maximum 2000 de
mcOhm), cu toate elementele metalice de construcţie ale maşinii de pompieri (suprastructurile
de incendiu, comunicaţiile de apă şi spumă, şasiul de bază al autovehiculului). Legarea la
pământ trebuie să se efectueze cu ajutorul cablului de cupru cu multe conductoare neizolat cu
secţiunea de minimum 10 mm2, echipat cu un dispozitiv special de fixare la construcţiile de
legare la pământ.
1.11.17. Maşinile de pompieri trebuie să fie echipate cu mijloce de protecţie individuală a
personalului contra electrocutării.
1.11.18. Cerinţele pentru siguranţa contra incendiilor
1.11.18.1. Materialele aplicate în construcţia unui maşinii de pompieri trebuie să fie în
conformitate cu cerinţele de rezistenţă la foc.
1.11.18.2. În construcţia unei maşini de pompieri trebuie să fie prevăzută posibilitatea instalării
sistemului de protecţie termică a cabinei echipajului, agregatelor de bază, rezervoarelor de
combustibil, magistralelor de combustibil de acţiunile fluxurilor de căldură majorate.
1.11.18.3. Rezervoarele de combustibil ale maşinilor de pompieri cu motoare cu benzină şi
gurile de umplere ale rezervoarelor de combustibil ale maşinilor de pompieri cu motoare diesel
trebuie să se afle în afara cabinei echipajului. Rezervorul de combustibil şi gura lui de umplere
nu trebuie să iasă în afara dimensiunilor caroseriei maşinii de pompieri.
1.11.18.4. Amplasarea conductei suplimentare de combustibil trebuie să asigure protecţia lor
împotriva acţiunilor de abraziune, coroziune şi lovire. Conductele suplimentare de combustibil
trebuie să aibă compensatori pentru prevenirea deteriorării lor în cazul apariţiei deformării
cadrului maşinii de pompieri.
1.11.18.5. Proiectarea ţevii de eşapament a maşinii de pompieri cu motor diesel trebuie să
prevadă instalarea pe el a extinctorului de scântei.
1.11.18.6. Trebuie să fie asigurată siguranţa contra incendiilor a instalaţiilor electrice de forţă
pentru maşinile de pompieri.
1.11.18.7. Maşinile de pompieri trebuie să fie dotate cu cel puţin două stingătoare de incendiu.
Locurile fixării acestora trebuie să se afle în zonele uşor accesibile de amplasare a
echipamentului maşinilor de pompieri. În acest caz, unul dintre ele trebuie să fie amplasat
aproape de scaunul conducătorului auto, iar al doilea în caroseria (compartimentele) maşinii de
pompieri.
1.11.19. Suprafeţele conductelor şi agregatelor maşinii de pompieri, expuse răcirii de agentul de
stingere a focului cu temperaturi scăzute, şi accesibile pentru atingere în timpul lucrului
operatorului, trebuie să fie izolate.
1.11.20. Uşile deschise la staţionare, reazemele de calare stabilite, extensoarele catargelor de
iluminat, care măresc dimensiunile de poziţie ale maşinii în lungime sau lăţime, trebuie să fie
echipate cu elemente retro-reflectorizante sau cu alte dispozitive de semnalizare, care indică
dimensiunile maşinii de pompieri.
1.11.21. În combinaţia de dispozitive conducătorul auto trebuie să aibă indicatoare luminoase,
care avertizează despre uşa deschisă, instalarea reazemelor de calare, ridicarea catargelor de
iluminat şi alte condiţii, care împiedică libera circulaţie a maşinii de pompieri.
1.11.22. In interiorul rezervorului de apa sau alte substanţe lichide de stingere a incendiului
trebuie să fie amplasate digurile de larg transversale (perete despărţitor, agregat spongios).
1.11.23. Maşinile de pompieri trebuie să fie echipate cu două suporturi antirulante.
1.11.24. Cerinţe privind catargul de iluminat
1.11.24.1. Indiferent de tipul dispozitivului de acţionare catargul trebuie să aibă o frână care-l
fixează la înălţimea dată.
1.11.24.2. Proiectarea catargului trebuie să admită exploatarea acestuia, fără extinderi la o viteză
138
a vântului de 10 m/sec.
1.11.25. Cerinţe de siguranţă pentru maşinile de pompieri, echipate cu braţ sau cu set de
articulaţii (autoscară de incendiu, autocar elevator articulat de incendiu, lift cu spumă pentru
incendiu)
1.11.25.1. Maşinile de pompieri, echipate cu braţ sau cu set de articulaţii trebuie să aibă
stabilitate statică şi dinamică, care asigură posibilitatea efectuării în siguranţă a lucrărilor de
salvare şi stingere a incendiilor, inclusiv:
1.11.25.1.1. La instalarea acestora pe o suprafaţă cu înclinare de până la 6 °, inclusiv;
1.11.25.1.2. Când se lucrează cu dispozitivele pentru alimentarea cu substanţe de stingere a
incendiilor;
1.11.25.1.3. Când viteza vântului la nivelul părţii de sus a scării (balansierul) nu e mai mare
10 m/sec.
1.11.25.2. Maşinile de pompieri, echipate cu braţ sau cu set de articulaţii, trebuie să aibă blocări,
care exclud:
1.11.25.2.1. Posibilitatea deplasării braţului (setului de articulaţii) în cazul în care arcurile de
suspensie nu sunt blocate şi suporturile (reazemele) ridicate;
1.11.25.2.2. Posibilitatea deplasării braţului (setului de articulaţii) în afara câmpului de lucru.
1.11.25.2.3. Ridicarea suporturilor (reazemelor) la poziţia de lucru a braţului (setului de
articulaţii);
1.11.25.2.4. Deplasarea involuntară a suporturilor în timpul circulaţiei autovehiculului ;
1.11.25.2.5. Culisarea braţului atunci când pe el se deplasează salonul şoferului liftului sau când
ea nu se află în poziţia cea mai joasă;
1.11.25.2.6. Mişcarea ulterioară a braţului (setului de articulaţii) după instalarea în poziţie de
transport;
1.11.25.2.7. Mişcarea autoautovehicululuicu cutia prizei de putere conectată, cu arcurile de
suspensie blocate, suporturile împinse şi braţul ridicat (setul de articulaţii);
1.11.25.2.8. Mişcarea braţului (setului de articulaţii), balansierului la venirea în contact a
punctelor extreme ale construcţiei (limitatorii ciocnirii frontale) cu un obstacol;
1.11.25.2.9. Mişcarea braţului (setului de articulaţii) la depăşirea sarcinii maxime cu mai mult de
10 %.
1.11.25.3. Maşinile de pompieri, echipate cu braţ şi seturi de articulaţii trebuie să aibă un
mecanism de acţionare de urgenţă pentru a aduce braţul, setul de articulaţii în poziţia de transport
în caz de ieşire din funcţiune a dispozitivului de acţionare a agregatului de forţă sau a motorului
şasiului
1.11.25.4. Viteza mişcării vârfului autoscării sau a dispozitivului de ridicare trebuie să se
diminueze în mod automat la atingerea valorilor limită a câmpului de securitate sau a poziţiilor
extreme ale mecanismelor executorii de acţionare a mişcării.
1.11.25.5. Autoscara de incendiu, autocarul elevator articulat trebuie să fie prevăzute cu
indicatori (dispozitive de control) pentru:
1.11.25.5.1. Înălţimea de ridicare şi lungimea braţului, setului de articulaţii, balansierului,
cabinei liftului;
1.11.25.5.2. Unghiul de înclinaţie a cotului inferior al braţului;
1.11.25.5.3. Unghiului transversal de înclinaţie a braţului.
1.11.25.6. Indicatorii (dispozitivele de control), enumeraţi în punctele 1.11.25.5.1, trebuie să fie
asamblaţi într-un singur bloc, bine vizibil de la locul de lucru al operatorului, şi să aibă eroarea
indicaţiilor nu mai mare de 5 %.
1.11.25.7. Semnalizarea luminoasă şi sonoră a autoscării, autocarului elevator articulat
amplasată pe pupitrele de comandă trebuie să avertizeze despre:
1.11.25.7.1. Apropierea braţului, setului de articulaţii, balansierului, cabinei liftului de hotarul
câmpului de lucru al mişcării;
1.11.25.7.2. Suprasarcina braţului, balansierului, cabinei liftului;
1.11.25.7.3. Timpul declanşării limitatorului coliziunii frontale;
1.11.25.7.4. Momentul separării suportului de sol sau de placa de reazem;

139
1.11.25.7.5. Momentul combinării axelor (pentru autoscări);
1.11.25.7.6. Momentul combinării treptelor (pentru autoscări).
1.11.25.8. Autoscara, elevatorul articulat trebuie să aibă un sistem de nivelare, care asigură
orizontalitatea planşeului balansierului în orice poziţie a lui şi orizontalitatea treptelor scării,
amplasate de-a lungul braţului (dacă există). Totodată devierea de la orizontalitatea planului
planşeului balansierului trebuie să fie de maximum 3°, iar a treptelor – de maximum 2°.
1.11.25.9. Balansierele autoscării, elevatorului articulat trebuie să dispună de îngrădire, formată
din două rânduri de balustrade la înălţimea de (1,1 ± 0,1) şi (0,5 ± 0,1) m. Pe perimetrul
planşeului balansierului trebuie să fie o îngrădire continuă (plinte) cu înălţimea de cel puţin
0,1m. Elementele de protecţie a balansierului (balustradele) trebuie să suporte o sarcină
concentrată în diferite direcţii nu mai mică de 1300 N.
1.11.25.10. Salonul şoferului liftului trebuie să aibă îngrădire celulară în jurul perimetrului cu
înălţimea minimă de 1,5 m.
1.11.25.11. Balansierul elevatorului şi salonul şoferului liftului autoscării trebuie să fie echipate
cu una sau mai multe uşi cu un canat cu încuietoare cu acţionare din interior şi din alampăă
(balansierul APC poate fi echipat cu bare de mână rabatabile). Totodată lăţimea trecerii trebuie
să fie nu mai mică de 500 mm.
1.11.25.12. Dispozitivele de comandă ale tuturor mişcărilor balansierului elevatorului articulat
pe pupitrul de comandă trebuie să fie cu revenire în poziţie iniţială, să excludă posibilitatea
conectării lor accidentale şi să aibă indicarea mişcărilor conectate ale mecanismelor.
1.11.25.13. Pupitrele de comandă ale maşinilor de pompieri, echipate cu braţ şi set de articulaţii
trebuie să aibă dispozitive de conectare a semnalului sonor şi de oprire de urgenţă a manevrei
efectuate fără deconectarea motorului maşinii.
1.11.25.14. Autoscara, elevatorul articulat trebuie să fie dotate cu dispozitive de comunicare,
care asigură în ambele sensuri comunicaţia prin difuzoare a pupitrului de comandă de bază cu
balansierul.
1.12. Cerinţe privind autovehiculele prevăzute pentru serviciul de salvare şi poliţie

1.12.1. Autovehiculele pentru serviciul de salvare şi poliţie trebuie să respecte cerinţele de la

punctul 2.5. din prezenta Anexă.

1.13. Cerinţe privind autovehiculele prevăzute pentru utilităţi şi întreţinerea drumurilor.

1.13.1. Componentele echipamentului special (inclusiv conductoarele, cablurile, accesoriile de
conectare, conductele, etc.) trebuie să fie executate în aşa fel, încât să se excludă posibilitatea
deteriorării lor accidentale, provocând pericole.
1.13.2. Părţile basculante ale echipamentului special trebuie să fie dotate cu suporturi pentru
fixarea lor în poziţie ridicată şi (sau) dispozitive, care ar exclude coborârea bruscă sau
răsturnarea lor accidentală.
1.13.3. Pupitrul de comandă al echipamentelor speciale nu trebuie să se afle în zona de acţiune a
echipamentului special.
1.13.4. Pupitrul de comandă a dispozitivelor de lucru ale echipamentelor speciale trebuie să fie
amplasate în aşa fel, încât operatorul să poată vedea întreaga suprafaţă de lucru.
1.13.5. Dispozitivele de prindere a sarcinii echipamentelor speciale trebuie să asigure prinderea
sarcinilor, excluzând deplasarea sau răsturnarea lor accidentală.
1.13.6. Dispozitivele de comandă, acţiunea asupra cărora simultan sau fără o ordine stabilită
poate duce la o situaţie de urgenţă sau la deteriorarea echipamentului, trebuie să se blocheze
reciproc.
Blocarea nu trebuie să se extindă asupra dispozitivelor de comandă, care servesc pentru oprirea
echipamentului sau a oricărui dintre elementele acestuia.
1.13.7. Eforturile, depuse la pârghiile de comandă a echipamentelor speciale, în funcţie de
metoda de deplasare şi frecvenţa de utilizare, trebuie să fie în concordanţă cu valorile date în
tabelul 13.1.

Tabelul 13.1
140
 Efortul, N, nu mai mult
Metoda de deplasare a pârghiei
Frecvenţa de utilizare, o dată în
schimb
240-17 16-5 mai puţin de 5
Preponderent cu degetele 10 10 30
Preponderent cu mâna 15 20 40
Preponderent cu mâna şi antebraţul 25 30 60
Cu toată mâna 40 60 150
Cu ambele mâini 90 90 200

1.13.8. Efortul, aplicat cu ambele mâini la mânerul pârghiei dispozitivului de acţionare manuală
a accesoriilor conductei în momentul blocării dispozitivului de blocare (sau mişcării la
deschidere) nu trebuie să depăşească 450 N.
1.13.9. Nivelul maxim al sunetului la locul de muncă al operatorului indiferent de regimul
tehnologic nu trebuie să depăşească 110 dBA.
1.13.10. Nivelul de zgomot extern nu trebuie să depăşească valorile indicate în tabelul 13.2.

Tabelul 13.2.

Tipul şasiului de bază Nivelul sunetului, dBА

Autovehicul cu masa totală mai mare de 3500 kg şi
cu motorul
cu puterea, kw:
mai puţin de 75 81
75 şi mai mult, dar mai puţin 150 83
150 şi mai mult 84

Notă: Pentru maşinile, care efectuează operaţiuni tehnologice (spălare, stropire, măturare,
curăţirea zăpezii, presărarea învelişului drumurilor etc.) se admite o creştere a nivelului de
zgomot de 2 dBA.
1.13.11. Elementele constructive ale echipamentului tehnologic, care în timpul circulaţiei maşinii
ies în afara lăţimii de poziţie a autovehicululuicu mai mult de 0,4 m în partea stângă şi (sau)
dreaptă de la marginea exterioară a lămpilor de poziţie laterală, sau care ies în afara lungimii
totale a autovehicululuicu mai mult de 1,0 m în faţă şi (sau) spate, trebuie să fie vopsite în
dungi.
Culoarea dungilor – dungile de culoare roşu şi alb (galben) alternează, având o lăţime egală de la
30 până la 100 mm şi unghiul de înclinare de 45 ± 5° spre exterior şi în jos.
1.13.12. Inscripţiile tehnologice trebuie să fie amplasate în locurile vizibile de la dispozitivele de
comandă.
1.13.13. Mecanismele de comandă şi control trebuie să fie marcate cu simboluri, care indică
destinaţia dispozitivului. În absenţa simbolului corespunzător se admite aplicarea inscripţiilor.
1.13.14. Plăcile cu date pot fi instalate la orice agregate şi subansambluri ale echipamentului, dar
trebuie să fie la toate dispozitivele de siguranţă.
1.13.15. La autovehiculele , viteza maximă a cărora conform caracteristicii tehnice şi (sau) la
efectuarea operaţiunilor tehnice este mai mică decât cea permisă de Regulile circulaţiei rutiere,
trebuie să fie instalat un semnal de identificare a limitării vitezei în conformitate cu dispoziţiile

141
de admitere a autovehiculelor în exploatare şi responsabilităţile persoanelor oficiale privind
asigurarea securităţii circulaţiei rutiere. În cazul în care circulaţia autovehicululuila îndeplinirea
operaţiunilor tehnologice este mai mică ca cea de transport, atunci semnalul de limitare a vitezei
la realizarea acestor operaţiuni trebuie să fie instalat în faţă.
Informaţiile suplimentare despre viteza maximă trebuie să fie indicate în documentaţia de
exploatare.
1.13.16. Se admite mărimea dimensiunii după înălţimea de instalare a lampăului cu lumină de
întâlnire maximum până la 3250 mm, în cazul în care respectarea acestei dimensiuni conform
Regulamentelor CEE/ONU nr. 48 este imposibilă în rezultatul construcţiei echipamentului
tehnologic. Lampăurile cu fază de întâlnire trebuie să fie reglate astfel, încât linia de intersecţie
a planului, care conţine partea stângă a limitei de lumină a fasciculului fazei de întâlnire şi
suprafeţei de sprijin orizontale a maşinii, să coincidă cu linia similară a lampăului, instalat
conform Regulamentelor CEE/ONU nr. 48.
1.13.17. Se admite majorarea distanţei de la capătul din faţă a maşinii până la lămpile indicatoare
de direcţie repetitive până la maxim 3500 mm, în cazul în care respectarea acestei dimensiuni
conform Regulamentelor CEE/ONU nr. 48 nu este posibilă din cauza construcţiei
echipamentului tehnologic, instalat în partea din faţă a maşinii.
1.13.18. Maşinile, prevăzute pentru efectuarea lucrărilor de salubritate pe drumuri trebuie să fie
echipate cu semnale luminoase speciale (girolampăuri), de culoare galbenă sau portocalie.
Numărul şi amplasarea girolampăurilor trebuie să asigure vizibilitatea lor la un unghi de 360° în
plan orizontal, care trece prin centrul sursei de radiaţie a luminii.
1.13.19. Elementele constructive ale echipamentului tehnologic, care în timpul circulaţiei maşinii
ies în afara lăţimii de poziţie a autovehicululuicu mai mult de 0,4 m în partea stângă şi (sau)
dreaptă de la marginea exterioară a lămpilor de poziţie sau care ies în afara lungimii totale a
autovehicululuicu mai mult de 1,0 m în faţă şi (sau) spate, trebuie să fie marcate cu retro-
reflectorizanţi din clasa IA conform Regulamentelor CEE/ONU nr. 3 sau cu lămpi de poziţie cu
suprafaţa de iluminare orientată spre înainte şi înapoi.
1.13.20. Pentru iluminarea zonei de lucru în timpul activării utilajelor tehnologice pe timp de
noapte, maşinile trebuie să fie echipate cu lămpi suplimentare de iluminare a zonei de lucru.

1.14. Cerinţe privind autovehiculele prevăzute pentru

deservirea sondelor de petrol şi gaze naturale
1.14.1. Transmisiile mecanice (cu lanţ, cardanică, cu roţi dinţate, etc.), cuplajele, roţile de
transmisie şi alte elemente rotative si mobile ale echipamentelor trebuie să aibă un grilaj de
protecţie metalic bine fixat.
1.14.2. Îngrădirile echipamentelor, supuse des inspecţiei trebuie să poată fi uşor detaşate sau
deschise, pentru care în construcţie trebuie să fie prevăzute mânere, piese de fixare şi alte
dispozitive speciale pentru a asigura scoaterea şi instalarea rapidă şi inofensivă a îngrădirii.
Îngrădirile, care se deschid, trebuie să fie echipate cu dispozitive de menţinere sigură a acestora
în poziţie deschisă.
1.14.3. În cazul în care în calitate de îngrădire este utilizată plasa metalică în cadru, diametrul
sârmei plasei trebuie să fie nu mai mic de 2,0 mm.
1.14.4. Dimensiunile găurilor plasei de metal, zăbrelelor etc. nu trebuie să depăşească valorile
indicate în tabelul 1.14.1.
1.14.5. În construcţia sistemelor de control a instalaţiilor la baza de transport pentru repararea
sondelor de petrol şi gaze trebuie să fie prevăzute:
1.14.5.1. Limitatori de deplasare a turnului (catargului);
1.14.5.2. Limitatori de ridicare a scripetelui muflei (palanului) (scripete cu cârlig).

Tabelul 1.14.1.

Distanţa de la îngrădire până la elementele Lăţimea maximă (diametrul) a

mobile găurii

142
 Până la 35 6
De la 35 până la 150 20
De la 150 p â n ă l a 350 30

1.14.5.3. Limitatorul capacităţii de încărcare. Se admite a nu instala limitatorul capacităţii de

încărcare, dacă capacitatea de încărcare este limitată la instalare de un cuplu motor maxim a
mecanismului de ridicat;
1.14.5.4. Blocarea unor poziţii ale pârghiilor şi mânerelor de comandă;
1.14.5.5. Blocarea pentru a preveni căderea turnului (catargului) în cazul ruperii braţelor sau a
conductelor sistemului hidraulic de ridicare a turnului.
1.14.6. Sistemul de comandă trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de semnalizare. Nivelul
sunetului semnalului în zona de lucru trebuie să fie cu 8 dB A mai ridicat decât nivelul sunetului,
emis de un echipament de bază.
1.14.7. Culorile de semnalizare şi semnalele de siguranţă trebuie să fie conforme cu cerinţele de
la punctul 2.3 din prezenta Anexă.

1.15. Cerinţe privind autovehiculele prevăzute pentru transportul

încasărilor băneşti şi bunurilor de valoare

1.15.2. Clasa generală de protecţie a autovehicululuila gradul de blindare este determinată de

clasa minimă de protecţie a compartimentelor pentru echipaj ale acestuia.
1.15.3. Clasele de protecţie la gradul de blindare:
1.15.3.1. Clasele de protecţie a compartimentelor pentru pasageri la gradul de blindare, inclusiv,
elementele lui constitutive (caroseria, uşile, ambrazurile) pentru autovehiculele din categoriile
M1 şi N1 nu trebuie să fie mai jos de clasa 2, N2 şi N3 - nu mai jos de a 3.
1.15.3.2. Pentru zona acoperişului autovehicululuidin categoriile M1 şi N1 se admite clasa 1 de
protecţie, pentru categoriile N2 şi N3 – clasa 2 de protecţie. Clasa de protecţie a geamurilor
blindate trebuie să fie în conformitate cu clasa zonei corespunzătoare de protecţie blindată a
autovehiculului.
1.15.3.3. Clasa de protecţie pentru transportul mărfurilor de valoare la gradul de blindare nu
trebuie să fie mai inferioară decât clasa 1.
1.15.4. Autovehicul trebuie să fie echipat cu ambrazuri pentru desfăşurarea acţiunilor eficiente
de apărare contra tragerii cu arme de foc din dotare.
Se admite amplasarea ascunsă a ambrazurilor în autovehicul şi prezenţa ambrazurilor false pe
suprafaţa exterioară a caroseriei. Totodată gradul de blindare a autovehicululuinu trebuie să fie
redus.
1.15.5. Autovehicul trebuie să fie echipat cu încuietori suplimentare pentru uşile, care se
deschid numai din interior.
1.15.6. Acumulatorul trebuie să fie amplasat în afara spaţiului pentru de pasageri al
autovehicululuişi să dispună de protecţie blindată cu clasa nu mai inferioară decât cea stabilită
pentru spaţiul pentru pasageri.
1.15.7. Autovehicul trebuie să aibă spaţiu pentru amplasarea:
1.15.7.1. Trusei medicale;
1.15.7.2. Semnalului de staţionare de urgenţă;
1.15.7.3. Stingătoarelor:
1.15.7.3.1. Pentru autovehiculele din categoria M1, N1 - un stingător de incendiu, cu capacitatea
de minimum 2 litri în zona accesibilă de la locul de lucru al conducătorului auto;
1.15.7.3.2. Pentru autovehiculele din categoria N2, N3 - minimum două stingătoare de incendiu,
dintre care unul cu o capacitate de minimum 2 litri - în zona accesibilă de la locul de lucru al
conducătorului auto, şi altul (altele) cu capacitatea totală de minimum 5 litri - în compartimentul
pentru pasageri.
1.15.8. Toate elementele echipamentelor, inclusiv elementele de protecţie blindată în zona de
143
posibil impact a conducătorului auto şi a echipajului trebuie să dispună de siguranţă contra
traumelor, adică nu trebuie să iasă în afara suprafeţei de sprijin mai mult de 10 mm şi trebuie să
aibă o rază de rotunjire de minimum 3,2 mm, sau trebuie să fie acoperite cu garnituri de
absorbţie a energiei.
1.15.9. Toate elementele de pe tavanul salonului (nervurile de rigiditate, suporturile plafoanelor
de iluminat etc.) nu trebuie să iasă în alampăă în partea de jos în raport cu suprafaţă tavanului
mai mult de 20 mm şi trebuie să aibă o rază de rotunjire a muchiilor de cel puţin 5 mm, sau
trebuie să fie acoperite cu garnituri de absorbţie a energiei.
1.15.10. Mărfurile, transportate în compartimentul pentru pasageri, trebuie să fie bine fixate, să
nu aibă proeminenţe cu pericol de traumatizare şi să nu creeze obstacole conducătorului auto şi
membrilor echipajului în timpul circulaţiei.
1.15.11. Autovehicul , care are compartimente pentru echipaj, izolate de salonul şoferului
(salon), trebuie să aibă cel puţin trei ieşiri de urgenţă în fiecare compartiment. În calitate de
ieşiri de urgenţă se utilizează uşile de serviciu, trapa de siguranţă în tavan, uşa de urgenţă din
partea opusă uşii de serviciu.
1.15.12. Pentru autovehiculele din categoriile N2 şi N3 trapa din tavanul compartimentului
pentru echipaj este obligatorie. Dimensiunile trapei de evacuare:
- suprafaţa deschizăturii nu trebuie să fie mai mică de 2700 cm2;
- în deschizătura trapei se încadrează un dreptunghi cu dimensiunile de 45x59 cm;
- dimensiunile interioare ale dreptunghiului, care se încadrează în deschizătura uşii de urgenţă,
nu trebuie să fie mai mici de 65x100 cm
1.15.13. Autovehicul trebuie să fie echipat cu un întrerupător de siguranţă, care asigură
deconectarea clemei de masă a acumulatorului din scaunul conducătorului auto.
1.15.14. Rezervorul de combustibil al autovehicululuitrebuie să fie protejat contra exploziei sau
trebuie să fie prevăzută protecţia lui blindată cu clasa de protecţie nu mai joasă de cea a
compartimentului pentru pasageri.
Rezervorul de carburant trebuie să fie protejat în mod special de deformările posibile în caz de
coliziuni şi răsturnare. În cazul în care etanşeitatea rezervorului e defectată în poziţia
autovehicululuipe roţi pe o pantă de 30° trebuie să fie prevăzut un dispozitiv pentru a asigura
scurgerea liberă a combustibilului pe suprafaţa de sprijin.
1.15.15. Cerinţele generale privind vizibilitatea din scaunul şoferului, prezentate în secţiunea 5
din Anexa 3 la prezenta Reglementarea tehnică privind autovehiculele , prevăzute pentru
transportul de încasări în numerar şi a mărfurilor de valoare, nu se aplică, iar în locul lor se
aplică cerinţele prevăzute în prezentul alineat.
1.15.15.1. Unghiurile zonelor obturate, create de montanţii caroseriei, nu trebuie să fie mai mari de:
4° - creat de montantul mediu;
11° - creat de bara laterală principală.
1.15.15.2. În zona A şi B nu trebuie să fie zone obturate.
Această cerinţă nu se aplică pentru montanţii de mijloc si lateral de separare a parbrizului (în
cazul parbrizului asamblat), volan, piesele ştergătoarelor de parbriz, oglinzile retrovizoare şi
antenă din alampăă.
1.15.15.3. În zona de vizibilitate la 90° spre dreapta, stânga, şi 4° în jos prin ferestrele laterale a
salonului şoferului nu trebuie să fie zone obturate.
1.15.15.4. Gradul de curăţare a zonelor normative ale parbrizului A, B, C trebuie să corespundă
valorilor date în tabelul 1.15.1.
1.15.16. Oglinzile retrovizoare exterioare ale autovehiculelor trebuie să fie reglate din interior
cu uşile închise.
1.15.17. Pentru autovehiculele , prevăzute să transporte încasări în numerar şi marfă de valoare,
utilizarea motoarelor, care folosesc în calitate de combustibil gaze comprimate sau lichefiate,
precum şi amestec de gaz şi benzină, nu se admite.

Tabelul 1.15.1.

Zonele parbrizului
144
 А В С
geam integral geam asamblat geam integral geam compus
80 65 84 70 100

1.15.18. Compartimentul motorului autovehicululuitrebuie să fie echipat cu o instalaţie de

stingere a incendiului, cu acţionare telecomandată a conectării din scaunul şoferului. Substanţele
de stingere a incendiului, care intră în compartimentul motorului în cazul funcţionării instalaţiei
de stingere a incendiului şi a produselor de ardere nu trebuie să nimerească în salonul şoferului
conducătorului auto şi în salonul pentru pasageri. Pentru stingerea compartimentelor motoarelor
cu benzină trebuie să fie utilizate instalaţiile de stingere a incendiului, care asigură siguranţa la
explozii la declanşarea în mediul de combustibil cu vapori şi gaz (vapori de benzină cu aer);
1.15.19. Detectoarele de semnalizare a incendiului trebuie să fie instalate in locurile cu cele mai
mari riscuri de incendiu:
- în compartimentul motorului;
- în locurile de concentrare a aparatelor electrice;
- în locurile instalării sistemelor de încălzire autonome.
1.15.20. În construcţia compartimentelor de pasageri ale autovehiculelor (pernele şi spătarele
scaunelor, ramele de protecţie, tetierele, tapiţarea tavanului, panourile laterale a salonului
şoferului si uşilor, finisarea podelei, combinaţia de dispozitive etc.) trebuie să fie utilizate
materialele:
- cu viteza de ardere de 100 mm/min şi mai puţin;
- care nu se aprind în decurs de 30 secunde de la flacăra arzătorului;
- care s-au stins, ne arzând până la baza de măsurare.

1.16. Cerinţe privind autovehiculele pentru transportul copiilor

1.16.1. Cerinţe generale
1.16.1.1. Autovehiculele (autobuzele) pentru transportul copiilor trebuie să fie în conformitate
cu cerinţele generale de siguranţă privind autovehiculele din categoriile M2 şi M3, ţinându-se
cont de cerinţele prezentului punct.
1.16.1.2. Autobuzul, viteza maximă a căruia depăşeşte 60 km/h, trebuie să fie echipat cu un
dispozitiv de limitare a vitezei, care îndeplineşte cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 89.
1.16.1.3. În faţă şi spatele autobuzului trebuie să fie instalate simbolurile de identificare
„Transportul copiilor" în conformitate cu regulile circulaţiei rutiere din FR.
1.16.1.4. Pe laturile exterioare ale caroseriei, precum şi în faţă şi în spate pe axa de simetrie a
autobuzului trebuie să fie aplicate inscripţii contrastante „COPII” cu litere drepte mari cu
înălţimea de minimum 25 cm şi grosimea de minimum 1/10 din înălţimea acesteia.
În imediata apropiere a acestor inscripţii (la o distanţă de cel puţin ½ din înălţimea lor) nu trebuie
să se aplice careva simboluri sau inscripţii.
1.16.1.5. Caroseria autobuzului trebuie să fie de culoare galbenă.
1.16.1.6. Autobuzul trebuie să fie echipat cu un dispozitiv, care asigură semnalizarea sonoră
automată la circulaţia cu mers înapoi.
1.16.1.7. Elementele tuturor dispozitivelor de vizibilitate indirectă, instalate pe autobuz, trebuie
să aibă încălzire electrică.
1.16.1.8. De către producător trebuie să fie prevăzută periodicitatea inspecţiei, reglărilor şi
deservirii tehnice a mecanismelor, subansamblurilor şi componentelor, care determină siguranţa
exploatării autobuzului (direcţia, frânele, anvelopele, extinctoarele, mecanismele de control a
ieşirilor de urgenţă etc.), redusă în jumătate în comparaţie cu autobuzul, pe baza căruia a fost
fabricat autobuzul pentru transportul copiilor.
Indicaţia corespunzătoare trebuie să fie făcută în documentaţia de exploatare a autobuzului.
1.16.2. Cerinţe privind planificarea
1.16.2.1. În autobuz trebuie să fie prevăzute numai locuri pe scaune.
1.16.2.2. Scaunul, predestinat pentru copii, trebuie să fie orientate spre înainte în sensul
circulaţiei autobuzului.
145
1.16.2.3. În fiecare rând transversal de scaune trebuie să fie prevăzut un buton de semnalizare
„Cerere pentru staţionare”.
Butoanele de semnalizare trebuie să fie instalate pe peretele lateral interior al autobuzului sub
marginea de jos a ferestrei.
1.16.2.4. Locul de lucru al conducătorului auto nu trebuie să aibă nici un fel de pereţi despărţitori
orbi, care să-l separe pe el de compartimentul de pasageri.
1.16.2.5. Locul de lucru al conducătorului auto trebuie să fie echipat cu:
1.16.2.5.1. Semnale luminoase şi sonore despre necesitatea staţionării, care pot fi conectate din
locurile de plasare a copiilor;
1.16.2.5.2. Instalaţie interioară si exterioară de comunicaţie prin difuzor.
1.16.2.6. Conducătorul auto, care se află pe scaunul său, trebuie să aibă posibilitatea să
controleze intrarea copiilor în autobuz şi ieşirea din el de la nivelul drumului până la suprafaţa
podelei autobuzului. În cazul în care vizibilitatea directă este insuficientă, atunci trebuie să se
instaleze dispozitive (sistemul „cameră video-monitor” sistemul de oglinzi şi alte dispozitive
optice), care să permită a efectua un asemenea control.
1.16.2.7. În cazul existenţei oberlihturilor la geamurile laterale ale compartimentului de pasageri
înălţimea lor în raport cu înălţimea totală a geamului nu trebuie să depăşească 25 %.
Oberlihturile trebuie să fie amplasate în partea de sus a geamului.
1.16.2.8. În autobuz trebuie să fie prevăzut un compartiment în partea din spate şi (sau) poliţe
mai sus de geamuri sau alte spaţii pentru bagaje de mână şi (sau) bagaje, calculate conform
normei nu mai mici de 0,1 m2 şi nu mai mici de 20 dm3 pentru fiecare scaun al pasagerului.
1.16.2.9. Pentru varianta de construcţie a autobuzului, predestinat inclusiv pentru transportul
copiilor cu tulburări ale funcţiilor aparatului locomotor, în autobuz trebuie să fie prevăzut un loc
special pentru cel puţin două scaune cu rotile în poziţie pliată. Acest loc poate fi combinat cu un
compartiment pentru bagaje.
1.16.2.10. Compartimentul de bagaje trebuie să fie echipat cu dispozitive pentru a împiedica
deplasarea bagajelor şi scaunelor cu rotile în stare pliată în timpul circulaţiei autobuzului.
1.16.2.11. Peretele despărţitor al compartimentului de bagaje trebuie să suporte o sarcină statică
de 200 N la 100 kg a masei bagajelor şi (sau) scaunelor cu rotile.
1.16.2.12. În compartimentul de pasageri al autobuzelor la existenţa poliţelor pentru bagaje de
mână deasupra geamurilor lăţimea poliţelor trebuie să fie nu mai mică de 30 cm, iar înălţimea
spaţiului liber deasupra lor - nu mai mică de 20 cm. Poliţele trebuie să aibă o înclinaţie în direcţia
pereţilor adiacenţi lor ai autobuzelor. Dimensiunea înclinaţiei, măsurată de la suprafaţa
orizontală, nu trebuie să fie mai mică de 10°.
Construcţia poliţelor trebuie să excludă căderea de pe ele a bagajelor de mână în timpul
circulaţiei autobuzului.
1.16.2.13. Materialul, care acoperă podeaua autobuzului şi treptele, nu trebuie să fie lunecos.
1.16.2.14. Autobuzul trebuie completat cu două truse de prim ajutor.
1.16.2.15. În autobuz trebuie să fie prevăzute locuri pentru instalarea cel puţin a două
stingătoare de incendiu, totodată unul din ele trebuie să se afle în apropierea scaunului
conducătorului auto.
1.16.3. Cerinţe privind scaunele (vezi fig. 1.16.1)
1.16.3.1. Pentru scaunele, amplasate în aceeaşi direcţie, distanţa dintre suprafaţa frontală a
spătarului scaunului şi suprafaţa din spate a spătarului scaunului, amplasat în faţă, măsurată pe
orizontală în intervalul de la planul orizontal, tangent de la suprafaţa pernei scaunului până la
planul orizontal, situat la o înălţime de 55 cm deasupra podelei pentru picioarele copilului aşezat
pe scaun (H), trebuie să fie nu mai mică de 60 cm
1.16.3.2. Lăţimea pernei scaunului cu un singur loc (2F) trebuie să fie de minimum 32 cm
1.16.3.3. Lăţimea spaţiului liber (G) al scaunului cu un singur loc, măsurată în fiecare parte de la
planul median vertical al locului pentru scaun pe orizontală de-a lungul spătarului scaunului la o
înălţime de la 20 până la 60 cm deasupra pernei necomprimate a scaunului trebuie, să fie nu mai
mică de 17 cm
1.16.3.4 Lăţimea pernei scaunelor nedivizate cu două sau mai multe locuri trebuie să fie
determinată, luând în considerare valorile F şi G, menţionate la punctele 1.16.3.2 şi 1.16.3.3.
146
1.16.3.5. Adâncimea pernei (K) scaunului trebuie să fie nu mai mică de 35 cm
1.16.3.6. Înălţimea pernei scaunului în stare necomprimată în raport cu nivelul podelei (I), pe
care sunt amplasate picioarele unui copil aşezat, trebuie să fie aşa, încât înălţimea planului
orizontal, tangent la suprafaţa pernei scaunului, deasupra acestei secţiuni să constituie de la 35
până la 40 cm;
1.16.3.7. Scaunul, orientat spre peretele despărţitor, trebuie să dispună de un spaţiu liber în faţa
lui în conformitate cu cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 36, 52 sau 107.
1.16.3.8. Marginea scaunului, care este orientat spre culoar, trebuie să aibă reazem pentru coate
sau bare de mână. Înălţimea amplasării reazemului pentru coate sau barei de mână de la perna
scaunului (B) trebuie să constituie 18 ± 2 cm.

Figura 1.16.1. Dimensiunea şi amplasarea scaunelor

1.16.3.9. În autobuz trebuie să fie prevăzut cel puţin un loc pentru un pasager adult, care
însoţeşte copiii. Scaunele indicate trebuie să îndeplinească cerinţele Regulamentelor CEE/ONU
nr. 36 sau 107 pentru autobuzele din clasa I sau Regulamentelor CEE/ONU nr. 52 sau 107 pentru
autobuzele din clasa A.
Amplasarea scaunelor trebuie să permită pasagerilor adulţi să supravegheze copiii în timpul
circulaţiei autobuzului.
1.16.3.10. Scaunele pentru transportul copiilor trebuie să posede proprietăţi rezistente, care să
permită a rezista la sarcina de încercare:
1.16.3.10.1. 1180 N, aplicată la spătarul banchetei din spate la o înălţime de 0,75 m deasupra
suprafeţei de bază. Deplasarea punctului central de aplicare a sarcinii trebuie să fie nu mai mică
de 100 mm şi nu mai mare de 400 mm;
1.16.3.10.2. 3140 N, aplicată la spătarul scaunului la o înălţime de 0,45 m deasupra suprafeţei de
bază. Deplasarea punctului central de aplicare a sarcinii trebuie să constituie nu mai puţin de 50 mm.
1.16.3.11. Configurarea pernei şi spătarului scaunului, precum şi materialul lor de tapiţerie
trebuie să asigure siguranţa călătoriei copiilor, inclusiv la frânarea şi la direcţieele autobuzului
1.16.3.12. Scaunele trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de reţinere pentru copii, care
reprezintă un ansamblu de centuri de siguranţă şi dispozitive de reglare şi fixare. Aceste
dispozitive trebuie să fie în conformitate cu:
1.16.3.12.1. În ceea ce priveşte rezistenţa locurilor de ancorare a centurilor de siguranţă -
Regulamentele CEE/ONU nr. 14;
1.16.3.12.2. În ceea ce priveşte centurile de siguranţă utilizate – Regulamentele CEE/ONU nr. 16.
1.16.4. Cerinţe privind asigurarea intrării şi ieşirii.
1.16.4.1. Autobuzele cu numărul total de pasageri (inclusiv însoţitorii) nu mai mare de 22 de
persoane, trebuie să aibă o uşă, iar autobuzele cu un număr total de pasageri (inclusiv însoţitorii)
mai mare de 22 de persoane trebuie să aibă cel puţin două uşi de serviciu, prevăzute pentru
intrare şi ieşire.
1.16.4.2. Uşă (sau una dintre uşi) trebuie să fie amplasată în imediata apropiere a scaunului
şoferului.
1.16.4.3. Autobuzul trebuie să fie echipat cu un dispozitiv, care ar preveni începutul circulaţiei
147
cu uşile de serviciu deschise sau închise incomplet.
1.16.4.4. Autobuzul trebuie să fie echipat cu dispozitive de iluminare a deschizăturilor uşilor de
serviciu, care să permită conducătorului auto a vedea intrarea şi ieşirea copiilor în (din) autobuz
la orice oră a zilei.
1.16.4.5. Pentru uşa de serviciu, prevăzută pentru intrarea şi ieşirea de copiilor:
1.16.4.5.1. Înălţimea primei trepte de la nivelul solului nu trebuie să depăşească 25 cm. Pentru
asigurarea înălţimii specificate, în caz de necesitate, trebuie să fie instalată o treaptă
escamotabilă, care ar corespunde cu cerinţele din Regulamentele CEE/ONU nr. 36, 52 sau 107,
sau să fie aplicat sistemul de coborâre şi (sau) înclinare a podelei;
1.16.4.5.2. Înălţimea treptelor ulterioare trebuie să fie nu mai mare de 20 cm;
1.16.4.5.3. Adâncimea treptelor nu trebuie să fie mai mică de 20 cm,
1.16.4.6. Barele de mână sau mânerele din pasajele uşilor de serviciu, predestinate pentru ieşirea
copiilor;
1.16.4.6.1. Pasajele trebuie să fie echipate cu bare de mână sau mânere pe ambele părţi;
1.16.4.6.2. Barele de mână sau mânerele urmează să fie amplasate în aşa fel, încât să i se asigure
copilului posibilitatea de a se ţine de ele, aflându-se în drum lângă uşa de serviciu sau pe orice
treaptă;
1.16.4.6.3. Înălţimea amplasării barelor de mână sau mânerelor trebuie să constituie de la 60
până la 110 cm de la suprafaţa solului sau de la suprafaţa fiecărei trepte;
1.16.4.6.4. Adâncimea amplasării (pe orizontală) barelor de mână sau mânerelor pentru un copil,
care stă în drum în raport cu marginea exterioară a primei trepte, nu trebuie să depăşească 30 cm;

1.16.4.6.5. Adâncimea amplasării (pe orizontală) barelor de mână sau mânerelor pentru un copil,
care stă pe orice treaptă, nu trebuie să depăşească 30 cm în raport cu marginea interioară a
aceleiaşi trepte.
1.16.4.7. În cazul transportului regulat al copiilor cu tulburări ale funcţiei aparatului locomotor şi
care se deplasează în scaune cu rotile, în partea din spate sau laterală a autobuzului trebuie să fie
prevăzută o uşă cu dimensiunile de cel puţin 150 cm înălţime şi 90 cm lăţime, utilizată pentru
accesul la autobuz a copiilor în scaune cu rotile.
1.16.4.8. Dispozitivele, ce asigură accesul în autobuz şi siguranţa transportului copiilor cu
tulburări ale funcţiilor aparatului locomotor, care se deplasează în scaune cu rotile, trebuie să
corespundă cerinţelor Regulamentelor CEE/ONU nr. 107.

1.17. Cerinţe privind autovehiculele pentru transportul încărcăturilor de lungime

1.17.1. Autovehiculele pentru transportul încărcăturilor de lungime trebuie să aibă:

1.17.1.1. Dispozitive speciale pentru fixarea sigură a ţevilor;
1.17.1.2. Cablu de tracţiune în stare bună pentru a conecta tractorul cu remorca-capră la
circulaţia cu marfă;
1.17.1.3. Scut de protecţie, montat în partea din spate a cabinei.

1.18. Cerinţe privind autovehiculele pentru transportul produselor petroliere

1.18.1. Autocisternele nu trebuie fie instalate la autovehiculele , motoarele cărora funcţionează
cu gaz.
1.18.2. Construcţia autocisternei trebuie să asigure siguranţa lucrului personalului. În
documentaţia de exploatare trebuie să fie prezentate informaţii despre măsurile de siguranţă la
explozii şi incendii în timpul exploatării, despre prevenirea şi metodele de stingere a incendiilor,
despre efectuarea în siguranţă a lucrărilor în interiorul autocisternelor, precum şi despre
reglementarea şi repararea autocisternei.
1.18.3. Echipamentele şi dispozitivele de control ale sistemului, prevăzute pentru alimentarea
tehnicii cu produse petroliere filtrate cu măsurarea simultană a volumului eliberat, trebuie să fie
amplasate într-un compartiment tehnologic special, pereţii căruia trebuie să fie executaţi din
materiale necombustibile şi să aibă limita de rezistenţă la foc nu mai mică de 0,5 ore. La
amplasarea compartimentului în partea frontală din capăt (în spatele cisternei) limita de
148
rezistenţă la foc nu mai mică de 0,5 ore se asigură numai pentru peretele, amplasat în partea
cisternei. Drept perete poate servi fundul cisternei.
1.18.4. Protecţia împotriva acumulării electricităţii statice
1.18.4.1 Pentru a se evita acumularea electricităţii statice echipamentele autocisternelor sunt
fabricate din materiale cu rezistenţa electrică volumetrică specifică nu mai mare de 105 ohm-m.
1.18.4.2. Protecţia împotriva electricităţii statice a autovehiculelor trebuie să fie în conformitate
cu normele de protecţie împotriva electricităţii statice în industriile chimica, petrochimica si de
rafinare a petrolului.
1.18.4.3. Echipamentele metalice şi de conductibilitate electrică nemetalice, conductele,
autocisternele trebuie să aibă pe toată lungimea circuit electric continuu în raport cu bulonul de
legare la pământ. Rezistenţa unor sectoare aparte ale circuitului trebuie să fie nu mai mare de 10
ohmi. La măsurarea rezistenţei circuitului furtunurile trebuie să fie racordate şi să se afle în
formă dezvelită.
1.18.4.4. În cazul în care la autocisternă se utilizează furtunuri antistatice, metoda de verificare a
rezistenţei circuitului trebuie să fie în conformitate cu metodologia stabilită în documentaţia
tehnică pentru furtunurile de tip concret. Rezistenţă circuitului în acest caz nu trebuie să fie mai
mare decât cea admisă conform documentaţiei tehnice pentru furtunul de tip concret.
1.18.4.5. Rezistenţă dispozitivului de legare la pământ a autocisternei împreună cu circuitul de
legare la pământ trebuie să fie de maximum 100 ohmi.
1.18.5. Rezervorul de combustibil al autocisternei trebuie să fie echipat cu scuturi din partea
pereţilor din faţă şi din spate, precum şi din partea fundului. Distanta de la rezervorul de
combustibil până la scuturi trebuie să fie de minimum 20 mm. Totodată în caz de scurgere de
combustibil din rezervor scuturile nu trebuie să împiedice scurgerea combustibilului direct pe
grund.
1.18.6. Ţeava sistemului de evacuare a autovehicululuitrebuie să fie scoasă în partea dreaptă
înainte. Structura ţevii trebuie să asigure instalarea de către consumator a unui stingător de
scânteie detaşabil.
Dacă amplasamentul motorului nu permite a efectua o astfel de reutilare, atunci se admite a
scoate ţeava sistemului de evacuare în partea dreapta sau sus în afara zonei cisternei şi zonei de
comunicare a combustibilului. Totodată ţeava nu trebuie să fie situată în imediata apropiere de
rezervorul de combustibil. La scoaterea ţevii în sus ea trebuie utilată cu stingător de scânteie.
1.18.7. Autocisterna trebuie să aibă două stingătoare de incendiu cu pulbere cu capacitatea de
minimum 5 litri fiecare.
Remorca-cisternă şi semiremorca-cisternă trebuie să aibă un stingător de incendiu cu pulbere cu
o capacitate de minimum 5 litri.
1.18.8. La cererea consumatorului ( beneficiarului) autovehicul trebuie să fie echipat cu
instalaţie modulară de stingere a incendiului a motorului autovehicululuide bază, echipată cu
pupitru de comandă a dispozitivului de pornire. Substanţele extinctoare nu trebuie să nimerească
în salonul şoferului conducătorului auto în timpul funcţionării instalaţiei modulare de stingere a
incendiului.
1.18.9. Pe autocisternă trebuie prevăzute locuri pentru amplasarea a două simboluri „Pericol”,
semnalului „Limitarea vitezei” girolampăului de culoare roşie sau semnalului de staţionare de
urgenţă, fetru, containere pentru nisip cu masa nu mai mică de 25 kg.
1.18.10. Pe părţile laterale şi din spate autocisterna trebuie să aibă inscripţia „Inflamabil”.
Culoarea inscripţiei trebuie să asigure vizibilitatea ei clară.
1.18.11.Autocisterna trebuie să fie echipate un girolampă de culoare orange.
1.18.12. Instalaţia electrică, care se află în zona cisternei şi compartimentului cu echipamentul
tehnologic, precum şi se mărgineşte cu acestea, trebuie să fie montate în înveliş, care îi asigură
protecţie împotriva deteriorării şi nimeririi produsului petrolier transportat.
Instalaţia electrică trebuie să fie instalată în locurile protejate împotriva deteriorărilor mecanice.
Locurile de conectare a cablurilor trebuie să fie închise.
1.18.13. Echipamentul electric, instalat în compartimentul echipamentului tehnologic şi
organelor de control ale acestui echipament, trebuie să fie protejat antiexploziv, iar instalaţia
electrică trebuie să fie plasată într-un înveliş de metal, sau trebuie să fie prevăzută cu măsuri
149
pentru izolarea echipamentelor electrice de la contactul cu echipamentele tehnologice.
1.18.14. Pe partea stângă a autocisternei trebuie să fie o plăcuţă cu inscripţia de avertizare: „La
umplerea (golirea) cu combustibil autocisterna trebuie să aibă legare la pământ”
1.18.15. Construcţia autocisternei trebuie să prevadă în caz de răsturnare protecţia
echipamentelor sale împotriva deteriorărilor, care pot provoca apariţia produselor petroliere sau a
vaporilor lor în mediul ambiant.
1.18.16. Autocisterna trebuie să fie echipată cu o supapă de fund cu posibilitatea manipulării ei
din afara cisternei.
1.18.16.1. Manipularea supapei de fund trebuie să fie dublată de dispozitivul de închidere de la
distanţă din salonul şoferului conducătorului auto.
1.18.16.2. Manipularea supapei de fund trebuie să aibă o construcţie, care să prevină orice
deschidere accidentală în caz de coliziune sau a unei acţiuni neaşteptate. Supapa (valva) de fund
trebuie să rămână în stare închisă în cazul deteriorării controlului exterior
1.18.16.3. Pentru a evita pierderea conţinutului cisternei la deteriorarea dispozitivelor exterioare
pentru încărcare şi descărcare, supapa de fund şi locul amplasării ei trebuie să fie protejate de
riscul de a fi lovite în cazul impactului exterior sau să aibă o construcţie, care ar rezista acestor
impacturi.
1.18.17. Subansamblurile limitatorului de umplere, situate în interiorul rezervorului trebuie să
fie echipate cu dispozitive de siguranţă la scântei.
1.18.18. Cerinţe privind dispozitivele de respiraţie
1.18.18.1. Detaliile mobile ale dispozitivelor de respiraţie trebuie să fie fabricate din materiale,
care nu provoacă formarea scânteilor în cazurile impacturilor mecanice şi scuturăturilor din
transport, sau trebuie să aibă înveliş corespunzător.
1.18.18.2. Aparatele respiratorii trebuie să fie echipate cu dispozitive de siguranţă la incendiu
sau filtre care îndeplinesc funcţii de aspirator de praf şi de siguranţă la foc.
1.18.18.3. În construcţia aparatelor respiratorii trebuie să fie prevăzută intensitatea de turnare
(deşertare) a produselor petroliere în cisternă în conformitatea cu tabelul 1.18.1.

Tabelul 1.18.1.

Diametrul trecerii convenţionale, Dy, 40 50 65 80 100 125

mm

Capacitatea de trecere la Р0, m 3/h, 30 60 120 180 240 300

не менее

1.18.18.4. Aparatele respiratorii, în construcţia cărora este prevăzută posibilitatea resetării în

procesul de exploatare, trebuie să aibă un dispozitiv de blocare a elementelor de reglare, care
după setare trebuie să fie sigilate. Sigiliile nu trebuie să împiedice funcţionarea aparatului
respirator.
1.18.18.5. Prezenţa la intrarea şi ieşirea aparatelor respiratorii a elementelor de blocare, care
parţial sau complet închid secţiunile de trecere în timpul funcţionării, nu se admite.
1.18.18.6. Aparatele respiratorii trebuie să fie amplasate în locuri accesibile pentru examinarea
lor.
1.18.19. În construcţia subansamblului de garnitură trebuie să fie prevăzută etanşeitatea
capacelor la excesul de presiune, la care cisterna este încercată la rezistenţă.
1.18.20. Masa capacului detaşabil nu trebuie să fie mai mare de 30 kg, iar masa trapei cu
echipamente speciale, utilizată de asemenea în calitate de gură de acces - nu mai mare de 70 kg.
1.18.21. Construcţia autovehiculelor trebuie să fie în conformitate cu cerinţele punctului l 2.6
din prezenta Anexă.
1.18.22. Cerinţe suplimentare pentru autovehiculele destinate pentru alimentarea cu combustibil
a navelor aeriene (alimentatoarele aeronavelor cu combustibil)
1.18.22.1. Dimensiunile de poziţie ale alimentatoarelor aeronavelor cu combustibil nu trebuie să
150
depăşească:
- în înălţime - 4 m;
- în lăţime - 3,5 m.
1.18.22.2. Raza de întoarcere a alimentatoarelor aeronavelor cu combustibil nu trebuie să
depăşească 15 m.
1.18.22.3. Cel mai mic punct al construcţiei alimentatoarelor aeronavelor cu combustibil (cu
rezervorul umplut) trebuie să se afle la o distanţă nu mai mică de 0,2 m deasupra suprafeţei de
sprijin.
1.18.22.4. Înălţimea centrului maselor alimentatorului aeronavelor cu combustibil complet
încărcat nu trebuie să depăşească 95 % din ecartamentul gabaritului autovehicululuide bază.
1.18.22.5. Alimentatoarele aeronavelor cu combustibil trebuie să fie echipate cu motoare diesel
cu protecţie contra nimeririi combustibilului pentru avioane şi lichidelor de anticristalizare a apei
- aditivilor pe subansamblurile şi agregatele motoarelor.
1.18.22.6. Amplasarea sistemului de admisiune a aerului în motor trebuie să excludă posibilitatea
de pătrundere în el a concentraţiilor de vapori cu pericol de incendiu ai combustibilului pentru
avioane din supapele de răsuflare ale cisternelor, precum şi a combustibilului pentru avioane şi
lichidelor de anticristalizare a apei – aditivilor la vărsarea şi scurgerea în procesul alimentării
navei aeriene sau în cazul deteriorării furtunurilor de distribuţie şi altor subansambluri ale
echipamentului tehnologic.
1.18.22.7. Ţeava de eşapament a alimentatoarelor aeronavelor cu combustibil trebuie să fie
scoasă în partea dreaptă spre înainte. Construcţia ţevii de eşapament trebuie să asigure
posibilitatea de instalare a unui extinctor detaşabil de scânteie. Se admite a scoate ţeava de
eşapament în partea dreaptă sau în partea de sus în spatele cabinei în afara zonei cisternei şi a
zonelor comunicaţiilor de combustibil. Ţeava de eşapament nu trebuie să fie situată în imediata
apropiere a rezervorului de combustibil.
1.18.22.8. Distanţa dintre salonul şoferului conducătorului auto al alimentatorului aeronavei cu
combustibil şi peretele compartimentului tehnologic (la amplasarea lui între cisternă şi salonul
şoferului) trebuie să fie nu mai mică de 150 mm.
1.18.22.9. Prezenţa brichetelor electrice şi scrumierelor în salonul şoferului alimentatorului
aeronavelor cu combustibil nu se admit.
1.18.22.10. Trecerea conductelor de combustibil, furtunurilor sistemelor pneumatice şi hidraulice
deasupra sau în apropierea surselor de căldură nu se admite. În cazul imposibilităţii îndeplinirii
acestei cerinţe între conductă (furtun) şi sursa de căldură trebuie să se instaleze un scut
termoizolant.
1.18.22.11. Pentru cisternele cu secţiune transversală în formă de geamantan şi eliptică razele de
curbură a suprafeţelor laterale ale pereţilor nu trebuie să depăşească 3500 mm, iar razele de
curbură a suprafeţelor pereţilor de sus şi de jos - 5500 mm. Forma dreptunghiulară a secţiunii
transversale a cisternei nu se admite.
1.18.22.12. Distanţa dintre două elemente adiacente amplificatoare în interiorul cisternei (pereţii
despărţitori sau digurile de larg) trebuie să nu fie mai mare de 1750 mm, capacitatea (volumul)
compartimentului între elementele adiacente amplificatoare interioare trebuie să fie nu mai mare
de 7500 dm3.
1.18.22.13. Suprafaţa închisă a pereţilor despărţitori (digurilor de larg) trebuie să constituie nu
mai puţin de 70 % din secţiunea transversală a cisternei la locul de instalare a acestora.
Construcţia pereţilor despărţitori (digurilor de larg) nu trebuie să împiedice umplerea (golirea)
cisternei, precum şi posibilitatea de curăţare a suprafeţei ei interioare la deservirea tehnică. În
acest scop în fiecare perete despărţitor (de sus şi de jos) trebuie să fie prevăzute orificii pentru
circulaţia combustibilului de avioane, precum şi gura de acces tehnologică cu dimensiunea de
minimum 600 mm, forma căreia trebuie să asigure deplasarea liberă şi inofensivă a personalului
în îmbrăcăminte de protecţie din compartiment în compartiment. Cisterna trebuie să fie echipată
cu o scara sau curele pentru coborârea în ea în scopurile efectuării operaţiunilor de deservire
tehnică şi curăţare a suprafeţei interioare. Sarcina admisibilă pe treptele scării sau a curelelor
trebuie să fie de minimum 120 kg.
1.18.22.14.Cisterna şi dispozitivele de montare ale acesteia pe autovehicul la umplerea ei cu
151
combustibil pentru aeronave până la nivelul nominal trebuie să suporte sarcinile egale cu:
- masa dublă a cisternei şi combustibilului pentru aeronave – în sensul mişcării;
- masa totală a cisternei şi combustibilului pentru aeronave - în direcţie perpendiculară cu sensul
mişcării;
- masa dublă a cisternei şi combustibilului pentru aeronave - în direcţie verticală de sus în jos;
- masa totală a cisternei şi combustibilului pentru aeronave - în direcţie verticală de jos în sus.
1.18.22.15. Pentru asigurarea protecţiei împotriva deteriorărilor, provocate de impacturile
laterale sau de răsturnare, cisterna cu raza de curbură a pereţilor laterali mai mare de 2,0 m,
precum şi cu secţiune în formă de geamantan trebuie să aibă o protecţie suplimentară pe părţile
laterale ale rezervorului cu lăţimea de cel puţin 30 % din înălţimea secţiunii transversale a
rezervorului.
1.18.22.16. Capacitatea totală a cisternei trebuie să prevadă posibilitatea creşterii volumului de
combustibil pentru aeronave din contul dilataţiei termice de minimum 2 % din capacitatea sa
nominală.
1.18.22.17. Cerinţe privind trape:
1.18.22.17.1. În funcţie de capacitatea cisternei trebuie să fie prevăzut:
- pentru cisternele cu capacitatea nominală de maximum 15000 dm3 – minimum o trapă;
- pentru cisternele cu capacitatea nominală de maximum 40000 dm3 – minimum două trape;
- pentru cisternele cu capacitatea nominală de peste 40.000 dm3 - minimum trei trape.
1.18.22.17.2. Diametrul trapei trebuie să fie de minimum 600 mm.
1.18.22.17.3. Una din tapele (de observaţie) trebuie să fie echipată cu un capac rabatabil cu un
diametru mai mic cu un dispozitiv, care asigură deschiderea lui fără utilizarea instrumentelor.
1.18.22.17.4. Trebuie să fie asigurată etanşeitatea capacelor trapelor;
1.18.22.17.5. Echipamentele, amplasate pe capacele trapelor, trebuie să fie protejate în caz de
răsturnare a cisternei.
1.18.22.18. Construcţia cisternei trebuie să asigure scurgerea totală liberă a combustibilului
pentru aeronave prin dispozitivul de drenaj.
1.18.22.19. Cisterna trebuie să reziste la presiunea internă, egală cu presiunea de umplere
(golire), pe care este reglat dispozitivul de răsuflare, dar nu mai mică de 0015 MPa. Capacitatea
de trecere a dispozitivului de răsuflare trebuie să corespundă cu viteza maximă admisă de turnare
(scurgere).
1.18.22.20. Construcţia echipamentului de răsuflare (aerisire) trebuie să asigure ermeticitatea
cisternei şi să excludă posibilitatea scurgerii combustibilului pentru aeronave din ea în caz de
răsturnare.
1.18.22.21. Cisterna trebuie să fie echipată cu un dispozitiv de aerisire de urgenţă cu limitarea
presiunii excesive interne până la 0,0036 MPa.
1.18.22.22. Cisterna trebuie să aibă un indicator de nivel al combustibilului pentru avioane, care
prevede controlul vizual de umplere sau de golire. Amplasarea indicatorului de nivel al
combustibilului pentru aeronave trebuie să fie uşor accesibil pentru examinarea de către operator.

1.18.22.23. Cisterna trebuie să fie echipată cu supapă de fund pentru umplerea ei cu o pompă
străină cu turnare de jos şi cu un dispozitiv de limitare a umplerii cisternei.
1.18.22.24. Eliberarea combustibilului pentru aeronave din cisternă trebuie să se efectueze prin
supapa de fund de scurgere, amplasarea căreia trebuie să asigure remanenţa minimă de
combustibil pentru aeronave nescoasă de pompă.

1.19. Cerinţe privind autovehiculele , destinate pentru transportul de lichide alimentare

1.19.1. Construcţia autovehiculelor , destinate transportului de lichide alimentare trebuie să

respecte cerinţele de la punctul 2.4 din prezenta Anexă.
1.19.2. Conformitatea cisternelor, care funcţionează sub o presiune de peste 70 kPa (0,7
kgf/cm2), cu cerinţele de securitate trebuie să fie confirmată printr-un document, eliberat de
autorităţile Serviciului Federal privind Supravegherea ecologică, tehnologică şi nucleară.
1.19.3. Conductoarele electrice, care se referă la cisterne şi locurile de conexiunilor ale acestora
152
trebuie să fie protejate împotriva deteriorării mecanice.
1.19.4. Construcţia cisternelor trebuie să asigure o prelucrare comodă în condiţii de siguranţă a
suprafeţelor interioare si exterioare fără aflarea oamenilor în interiorul cisternei.
1.19.5. Cisternele trebuie să fie echipate cu platforme de deservire a trapelor, balustrade fixe sau
rabatabile în zona de deservire, să dispună de scări sau trepte pentru urcarea pe nivel de
deservire. Suprafaţa de sprijin a platformelor de deservire, a treptelor trebuie să excludă
alunecarea. Balustradele de la nivelul platformei trebuie să fie la o înălţime de 800-1000 mm.
Înălţimea bordurii platformei trebuie să fie de minimum 25 mm.
1.19.6. Forţa la supape şi mânerele de prindere a capacului trapei nu trebuie să fie mai mare de
98 N, forţa pentru deschiderea trapei - nu mai mare de 147 N.
1.19.7. La conductele aeriene ale cisternelor, împlute cu ajutorul vidului, trebuie să fie supape de
siguranţă şi reversibilă.
1.19.8. Alimentarea circuitelor de control ale echipamentelor automatizate ale cisternei trebuie să
fie efectuate de la acumulatorul autovehiculului.
1.19.9. La umplerea sau golirea cisternei de lichidele alimentare trebuie să fie utilizate
dispozitivele pentru prevenirea acumulării sarcinilor electrostatice.
Cisternele pentru transportul lichidelor, ce conţin alcool, trebuie să fie echipate cu un dispozitiv
de prevenire a acumulării sarcinilor electrostatice în timpul transportului.
1.19.10. Materialele (polimer, sintetice, oţel, aliaje etc.), destinate pentru utilizarea în contact cu
produsele alimentare şi mediile, nu trebuie să elimine în soluţiile de model şi în aerul ambiant,
care vin în contact ele, substanţe în cantităţi nocive pentru sănătatea omului, ce depăşesc
cantităţile admisibile ale migraţiei sau concentraţiile maxime admise în mediul apei şi aerului,
precum şi să creeze compuşi, capabili să provoace efecte cancerigene, mutagene şi etc. Aceste
materiale sunt supuse unei evaluări igienice corespunzătoare la efectuarea cercetărilor chimico-
sanitare, rezultatele căreia trebuie să fie păstrate în concluzia privind igiena pentru produse.

1.20. Cerinţe privind autovehiculele , predestinate pentru transportul

gazului petrolier lichefiat la presiuni de până la 1,8 MPa

1.20.1. Conformitatea recipientelor autocisternelor cu cerinţele de siguranţă trebuie să fie

confirmată de un document eliberat de Serviciul Federal pentru Supravegherea ecologică,
tehnologică şi nucleară.
1.20.2. Toate organele de control ale autocisternelor trebuie să fie accesibile pentru operarea
manuală şi adecvate pentru funcţionare în procesul exploatării. Toate ventilele trebuie să se poată
deschide şi închide cu uşurinţă (cu o singură mână) de la volant, asigurând etanşeitatea deplină.
Totodată momentul, aplicat la ele, nu trebuie să depăşească 4.9 N-m.
1.20.3. Dispozitivele de comandă trebuie să excludă posibilitatea conectării involuntare a
comenzii sub efectul vibraţiei de transport şi trebuie să aibă inscripţii explicative clare.
1.20.4. La duze în timpul transportului şi depozitării gazelor trebuie să fie instalate obturatoare.
1.20.5. Armătura de blocare trebuie să fie închisă cu mante de protecţie, care asigură
posibilitatea sigilării acestora în timpul transportului şi depozitării gazelor în autocisterne.
1.20.6. La fiecare recipient trebuie instalate cel puţin două supape de siguranţă pentru a preveni
creşterea presiunii în recipient mai mare decât norma stabilită.
1.20.7. Conductele de scurgere şi turnare trebuie să aibă dispozitive de decompresiune din
furtunuri înainte de deconectarea lor în suflanţă.
Fiecare recipient trebuie să aibă cel puţin două dispozitive.
1.20.8. Pentru prevenirea deplasării accidentale a autocisternelor în timpul staţionării în
construcţia autocisternelor trebuie să fie prevăzuţi saboţii cu frână sub roţi, precum şi fixatori
pentru poziţia de lucru a dispozitivelor de sprijin.
1.20.9. Pentru prevenirea căderii părţii din faţă a autocisternelor în cazul când nu funcţionează
dispozitivul de cuplare cu şa a tractorului în momentul începerii circulaţiei pe suportul din faţă a
autocisternelor trebuie să fie instalat un lanţ de protecţie sau un cablu de oţel.
1.20.10. Asigurarea securităţii electrice

153
1.20.10.1. Toate echipamentele autocisternelor trebuie să aibă legare la pământ.
1.20.10.2. Duzele furtunurilor de cauciuc şi ţesătură trebuie să fie conectate între ele cu o tijă de
metal sudată, care asigură un circuit închis.
1.20.10.3. Fiecare autocisternă trebuie să aibă un lanţ de legare la pământ cu lungimea, care
asigură în cazul autocisternei goale contactul cu pământul pe un segment de cel puţin 200 mm, şi
un cablu de oţel de legare la pământ cu pivot cu clemă în capăt pentru îngropare în sol sau pentru
conectarea cu un circuit de legare la pământ, conectate electroconductor cu recipientul.
1.20.11. Construcţia autocisternelor trebuie să corespundă cu cerinţele de la punctul 2.6 din
prezenta Anexă.
1.20.12. Stingătoarele de incendiu trebuie să fie instalate în afara cabinei, încuietoarele
suportului (braţului) trebuie să asigure fixarea sigură a stingătoarelor de incendiu şi demontarea
rapidă în caz de necesitate
1.20.13. În scopurile prevenirii încălzirii gazului în autocisterne, mai mult decât temperatura de
calcul a aerului interior sub influenta radiaţiei solare, suprafaţa exterioară a recipientului trebuie
să fie vopsită cu email de culoare argintie.
1.20.14. Conformitatea culorii distinctive a armăturii cu cerinţele de siguranţă trebuie să fie
confirmată de un document, eliberat de organele Serviciului Federal pentru Supravegherea
ecologică, tehnologică şi nucleară.
1.20.15. Pe ambele părţi ale recipientului de la îmbinarea fundului din faţă până la îmbinarea
fundului din spate trebuie să fie aplicate nişte dungi (fâşii) distinctive de culoare roşie cu lăţimea
de 200 mm în jos de la axa longitudinală a recipientului.
Deasupra dungilor distinctive trebuie să fie aplicate inscripţiile de culoare neagră „PROPAN –
INFLAMABIL” .
Pe fundul din spate a recipientului trebuie să fie aplicată inscripţia „INFLAMABIL”.

1.21. Cerinţe privind autovehiculele pentru serviciul de urgenţă

de transport a persoanelor în stare de arest

1.21.1. Cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 36, 52 şi 107 privind salonul de lucru nu se
aplică.
1.21.2. Salonul de lucru al autospecialelor din categoriile M2 şi M3 trebuie să aibă ieşiri de
urgenţă prin trapa de siguranţă - ventilaţie în compartimentul escortei şi prin trapă de siguranţă
în camera (celula) comună (cu capacitatea de 6 locuri pe scaune şi mai mult).
1.21.2.1. Deschizătura trapei trebuie să fie de cel puţin 470 x 500 mm.
1.21.2.2. Locul instalării trapei de siguranţă - nu mai mult de 500 mm de la uşa camerei.
1.21.2.3. Trapa de siguranţă trebuie să suporte, cu păstrarea capacităţii de funcţionare, forţa
statică, orientată vertical în sus, nu mai mică de 5000 N, timp de 5 minute.
1.21.2.4.Ttrapa de siguranţă-ventilaţie trebuie să se deschidă din interior şi din exterior.
1.21.2.5. Trapa de siguranţă trebuie să se deschidă doar din exterior.
1.21.2.6. La deschidere trapele trebuie să basculeze spre exterior pe balamale.
1.21.2.7. Pe suprafeţele exterioară şi interioară a trapei de siguranţă-ventilaţie şi suprafaţa
exterioară a trapei de siguranţă trebuie să fie aplicate simbolurile şi inscripţiile care explică
procedura de deschidere. Deschiderea trapelor trebuie să se efectueze fără utilizarea
instrumentelor.
1.21.2.8. Trebuie să fie prevăzută sigilarea trapelor de evacuare.
1.21.3. Ţeava de eşapament a sistemului de evacuare a gazelor de eşapament al autospecialelor
din categoriile M2 şi M3 bazate pe autovehiculele din categoria N sau şasiu trebuie să fie scoasă
în spatele muchiei caroseriei (pe orice parte) la 40-50 mm.
1.21.4. Autospecialele trebuie să fie completată cu:
1.21.4.1. Stingătoare - unul în zona accesibilă din scaunul conducătorului auto, cu o capacitate de
cel puţin 2 litri, altul (altele) - în camera escortei, cu o capacitate totală de minimum 5 litri;
1.21.4.2. Truse de prim ajutor - 2 buc.;
1.21.4.3. Saboţi cu frână;
1.21.4.4. Triunghiuri de presemnalizare.
154
 1.22. Cerinţe privind autovehiculele echipate cu lifturi cu platforme de lucru
1.22.1. Lifturile trebuie să fie echipate cu următoarele dispozitive de siguranţă:
1.22.1.1. Dispozitiv împotriva supraîncărcării liftului;
1.22.1.2. Sistem de urmărire vizând orientarea balansierului în poziţie verticală;
1.22.1.3. Limitator al zonei de deservire în cazul necesităţii limitării privind rezistenţa sau
stabilitatea;
1.22.1.4. Sistem de blocare pentru ridicarea sau rotirea braţului în cazul când liftul nu este
plasate pe suporturi;
1.22.1.5. Dispozitiv de blocare a ridicării suporturilor la poziţia de funcţionare a braţului;
1.22.1.6. Sistemul de coborâre de urgenţă a balansierului în caz de defecţiune a sistemului
hidraulic sau motorului autovehiculului.
1.22.1.7. Dispozitive de prevenire a deplasării accidentale a reazemelor de calare a liftului în
timpul mişcării liftului;
1.22.1.8. Dispozitive de indicare a unghiului de înclinaţie a liftului;
1.22.1.9. Sistem de oprire de urgenţă a motorului şi buton pentru semnalul sonor cu comandă
din fiecare panou;
1.22.1.10. Anemometru (pentru lifturile cu înălţimea de ridicare de 36 m).
1.22.2. Echipamentul hidraulic al lifturilor trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul 3.1 din
prezenta Anexă şi trebuie să asigure oprirea automată şi fixarea mecanismelor la ruperea
conductelor sau pierderea bruscă a presiunii.
1.22.3. Părţile liftului, care ies în afara gabaritului de-a lungul autovehicululuide bază (părţile
faţă şi spate ale braţului, balansierul, etc.), trebuie să aibă dispozitive de iluminare şi coloraţie de
protecţie în conformitate cu „Regulile circulaţiei rutiere”.
1.22.4. Culoarea semnalizatoare trebuie să fie în conformitate cu cerinţele de la punctul 2.3 din
prezenta Anexă.
1.22.5. Balansierele liftului trebuie să aibă balustrade cu înălţimea de 1000 mm. Suprafaţa
superioară a balustradelor trebuie să fie uşor de apucat cu mâna, precum şi placată cu material cu
conductibilitate termică joasă. În jurul perimetrului balustrada pe podea trebuie să fie căptuşită
integral la o înălţime minimă de 100 mm. Între căptuşeala şi balustrade la o înălţime de 500 mm
de la podea trebuie să fie o placă suplimentară de protecţie pe întreg perimetrul îngrădirii.
Deschizătura pentru intrare în balansier trebuie să fie protejată de o îngrădire detaşabilă sau
închisă cu o uşă.
1.22.6. Nivelul presiunii acustice la locul de lucru la pupitru nu trebuie să depăşească valorile
specificate la punctul 3.3 din prezenta Anexă, dar trebuie să fie nu mai mari de 80 dBA.
1.22.7. La articulaţia inferioară a liftului trebuie să fie indicată capacitatea de încărcare a
balansierului.

1.23. Cerinţe privind autovehiculele - furgonete

pentru transportul produselor alimentare

1.23.1. Materialele (polimer, sintetice, oţel, aliaje etc.), destinate pentru utilizarea în contact cu
produsele alimentare şi mediile, nu trebuie să elimine în aerul ambiant, care vine în contact ele,
substanţe în cantităţi nocive pentru sănătatea omului, ce depăşesc cantităţile admisibile ale
migraţiei sau concentraţiile maxime admise în mediul aerului, precum şi să creeze compuşi,
capabili să provoace efecte cancerigene, mutagene şi etc. Aceste materiale sunt supuse unei
evaluări igienice corespunzătoare la efectuarea cercetărilor chimico-sanitare, rezultatele căreia
trebuie să fie păstrate în concluzia privind igiena pentru produse.
1.23.2. Furgonetele izotermice, caroseria cărora constă din pereţi termoizolanţi, inclusiv uşile,
podeaua şi tavanul, care permit a limita schimbul de căldură dintre suprafaţa interioară şi
exterioară a caroseriei, trebuie să fie clasificate în funcţie de menţinerea temperaturii aerului în
interiorul furgonetei şi coeficientului general al transferului-transport de căldură în conformitate
cu dispoziţiile din Acordul privind transportul internaţional de produse alimentare perisabile şi
autospecialele, prevăzute pentru acest transport (ATP), adoptat la Geneva la 1 septembrie 1970,
155
şi trebuie să corespundă cu normele prezentului Acord. Certificatul de conformitate cu
standardele prevăzute în Acordul ATP, se eliberează de către autoritatea competentă a ţării-
membre a Acordului ATP.
1.23.3. Construcţia autovehiculelor , predestinate pentru transportul produselor alimentare,
trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul 2.4 din prezenta Anexă.

Secţiunea 2. Cerinţe privind tipurile de autovehicul e combinate

2.1. Cerinţe privind autovehiculele de construcţie, rutiere şi de săpat

2.1.1. Cerinţe generale

2.1.1.1. Maşinile trebuie vopsite într-o culoare contrastantă în comparaţie cu fundalul mediului.
Culoarea maşinii este determinată de producător.
2.1.1.2. Componentele maşinii, care pot prezenta pericol în timpul lucrului, deservirii sau
transportului, trebuie aibă o culoare de semnalizare. Culorile de semnalizare şi semnele de
siguranţă trebuie să fie conforme cu punctul 2.3 din prezenta Anexă.
2.1.1.3. Maşinile, funcţionarea cărora fără luarea măsurilor speciale de securitate poate duce la
apariţia unei situaţii de urgenţă sau poate prezenta pericol pentru lucrători, trebuie să fie
prevăzute cu inscripţii necesare de avertizare.
2.1.1.4. Maşinile trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de siguranţă şi de blocare, care le-ar
proteja de supraîncărcare şi ar exclude mişcarea simultană incompatibilă a mecanismelor. În
calitate de asemenea dispozitive pot fi utilizate cuplajele momentului-limită, întrerupătoarele de
capăt, limitatorii de sarcină etc.
2.1.1.5. Construcţia maşinilor trebuie să excludă slăbirea involuntară sau decuplarea fixărilor
unităţilor şi detaliilor de asamblare, precum şi excluderea deplasării pieselor mobile în limitele
prevăzute de construcţie, dacă acest lucru poate atrage după sine crearea unei situaţii periculoase.

Construcţia contragreutăţilor maşinilor trebuie să excludă posibilitatea deplasării şi căderii lor.

2.1.1.6. Unităţile şi piesele de asamblare a maşinilor, care se pot deplasa în mod spontan în
timpul încărcării, transportului şi descărcării, trebuie să aibă mijloce de fixare sau să fie uşor
detaşabile.
2.1.1.7. Fiecare maşină trebuie să fie completată cu documentaţia de exploatare, care conţine
cerinţele (normele) pentru prevenirea apariţiei unor situaţii periculoase în timpul transportului,
montării (demontării) şi exploatării.

2.1.2. Cerinţe privind instalaţiile de forţă,

organele de lucru, dispozitivele de acţionare pneumatică şi hidraulică

2.1.2.1. Pornirea motorului trebuie să se efectueze direct de la locul de lucru din salonul şoferului
operatorului. Se admite efectuarea pornirii în afara cabinei în cazul în care sunt prezente
dispozitivele, care deconectează transmisia şi exclud elementele, care se rotesc în sens invers
Maşinile trebuie să fie echipate cu un dispozitiv, care exclude pornirea motorului cu transmisia
conectată.
2.1.2.2. Motoarele trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de oprire de urgenţă în situaţii de
avarie.
2.1.2.3. Accesul persoanelor străine la agregatele de forţă trebuie să fie protejat de unul din
următoarele dispozitive:
2.1.2.3.1. Dispozitiv, care pot fi deschis doar cu un instrument sau o cheie;
2.1.2.3.2. Dispozitiv de deblocare din interiorul cabinei operatorului.
2.1.2.4. Sistemul de evacuare al motorului trebuie să asigure stingerea scânteilor înainte de
eliberarea gazelor de eşapament în atmosferă.
Fluxul de gaze de eşapament nu trebuie să fie îndreptat spre operator sau materiale inflamabile.
În locurile de îmbinare a sistemului de evacuare răbufnirea gazelor şi scânteilor nu se admite.
2.1.2.5. În dispozitivele de acţionare a organelor de lucru trebuie să fie prevăzut u dispozitiv,
156
care să permită a deconecta organele de lucru de la motor. Construcţia dispozitivului trebuie să
excludă posibilitatea de conectare şi de deconectare involuntară.
2.1.2.6. În maşinile, în timpul funcţionării cărora apare pericolul de evacuare a materialului
prelucrat, organele de lucru sau zona de lucru trebuie să fie acoperite cu dispozitive de protecţie
speciale (membrane).
2.1.2.7. Transmisia hidraulică şi alte dispozitive hidraulice ale maşinilor trebuie să fie conforme
cu punctul 3.1 din prezenta Anexă.
2.1.2.8. Piesele şi unităţile de asamblare ale sistemelor pneumatice şi hidraulice trebuie să fie
amplasate în locurile, care exclud posibilitatea deteriorării lor mecanice, sau să fie protejate în
cazuri necesare, de dispozitive speciale de protecţie.
2.1.2.9. Construcţia sistemelor pneumatice şi hidraulice şi a organelor de lucru trebuie să asigure
siguranţa personalului de exploatare în cazul deteriorării acestora.

2.1.3. Cerinţe privind dispozitivele de comandă

2.1.3.1. Distanta de la mânerele pârghiilor de comandă (în toate poziţiile) până la componentele
locului de lucru şi dintre mânerele pârghiilor, puse în mişcare de mână, trebuie să fie minimum
50 mm; pentru acelea, care sunt puse în mişcare cu degetele - minimum 25 mm.
Lungimea minimă a părţii libere a pârghiei (levierului), cu mânerul în orice poziţie, trebuie să fie
de minimum 50 mm, în cazul în care este pus în mişcare cu degetele, şi nu mai puţin de 100 mm,
atunci când este pus în mişcare cu mâna.
2.1.3.2. Dimensiunile, forma şi unghiul de înclinaţie a suprafeţei pedalei trebuie să asigure o
poziţie stabilă piciorului operatorului. Unghiul de rotaţie de la axa longitudinală a scaunului
platformelor de sprijin a pedalei, puse în funcţiune de laba piciorului, nu trebuie să depăşească
15°. Pedalele trebuie să aibă acoperire, care previne alunecarea şi este uşor de curăţat.
Lăţimea pedalei trebuie să fie, mm, nu mai mică de:
- 40, în cazul în care forţa de apăsare pe pedală nu e mai mare de 60 N;
- 60, în cazul în care forţa de apăsare pe pedale e mai mare de 60 N.
Spaţiul dintre pedalele alăturate trebuie să fie, mm, nu mai mic de:
- 20, în cazul în care forţa de apăsare pe pedală nu e mai mare de 60 N;
- 50, în cazul în care forţa de apăsare pe pedală e mai mare de 60 N.
2.1.3.3. Forţa pe organele de comandă trebuie să fie:
2.1.3.3.1. Pe organele de comandă a echipamentelor de lucru, folosite în fiecare ciclu de
funcţionare, nu mai mare de: 60 N - pentru pârghii, volanţi de comandă şi roţi de comandă , 120
N – pentru pedale;
2.1.3.3.2. Pe organele de comandă, utilizate nu mai mult de cinci ori pe schimb, nu mai mult de
200 N pentru pârghii, volanţi şi roţi de comandă, 300 N – pentru pedale;
2.1.3.3.3. La volantul cu transmisie manuală armăturile conductelor în momentul blocării
organului de blocare (sau mişcării la deschidere) - nu mai mare de 450 N.
2.1.3.4. Dispozitivele de comandă şi control trebuie să fie returnate în poziţie neutră imediat
după încetarea acţiunii operatorului asupra lor, în cazul în care comanda maşinii sau a
echipamentului de funcţionare a acesteia nu necesită altceva.
2.1.3.5. Dispozitivele de comandă, acţiunea asupra cărora simultan sau fără o consecutivitate
stabilită poate duce la o situaţie de urgenţă sau la deteriorarea maşinii, trebuie să se blocheze
reciproc.
Blocarea nu trebuie să se extindă asupra dispozitivelor de comandă, care servesc pentru oprirea
maşinii sau a oricărui dintre elementele echipamentului acesteia.
2.1.3.6. Construcţia dispozitivelor de comandă trebuie să excludă conectarea lor spontana.
2.1.3.7. Elementele dispozitivelor de comandă, cu care vin în contact mâinile operatorului sau
personalul de serviciu trebuie să fie confecţionate din material cu o conductivitate termica nu
mai mare de 0,2 W / (m • K), sau acestea trebuie să aibă un înveliş din asemenea material cu o
grosime nu mai mică de 0,5 mm.

2.1.4. Cerinţe privind locul de lucru al operatorului,

salonul şoferului şi echipamentele acesteia.
157
2.1.4.1. Locul de lucru permanent al operatorului de maşini cu autopropulsie trebuie să fie
echipat cu un scaun cu spătar.
2.1.4.2. Scaunul trebuie să aibă dimensiunile, mm, nu mai mici de:
- 400 - lăţimea;
- 380 - adâncimea;
- 350 - înălţimea marginii din faţă a pernei scaunului de la podea.
2.1.4.3. Tapiţarea pernelor scaunelor trebuie să fie confecţionate din material moale netoxic
impermeabil la aer.
2.1.4.4. Proiectarea scaunului trebuie să asigure reglarea în direcţiile longitudinală şi verticală,
precum şi schimbarea unghiului de înclinaţie a spătarului.
2.1.4.5. Pentru maşini cu postul de comandă reversibil trebuie să fie prevăzută rotaţia scaunului
la 180°, cu fixare în poziţie de lucru.
2.1.4.6. De la locul de lucru al operatorului trebuie să fie asigurată posibilitatea monitorizării
echipamentului de lucru în poziţiile principale tehnologice şi de transport ale acestuia, precum şi
a zonei de lucru a maşinii.
În cazul în care nu se poate asigura monitorizarea vizuală a dispozitivelor echipamentului de
lucru, acestea trebuie să fie echipate cu marcatoare sau indicatori de poziţie, vizibili de la locul
de lucru al operatorului.
2.1.4.7. Tabloul dispozitivelor de control trebuie să fie amplasat într-un loc accesibil pentru
monitorizare de la locul de lucru al operatorului.
În absenţa cabinei tabloul dispozitivelor de control trebuie să poată fi închis cu un scut amovibil
(detaşabil), echipat cu un dispozitiv de blocare pentru a preveni accesul persoanelor neautorizate
la parcarea nepăzită.
2.1.4.8. Podeaua în partea din faţă a platformei de lucru (cabinei), în cazul în care maşina nu este
prevăzută cu pedală de comandă, trebuie să aibă reazeme înclinate sau suprafeţe de reazem
pentru picioare sub un unghi de 25° - 40°. Dimensiunile lor trebuie să asigure o poziţie stabilă
piciorului operatorului.
2.1.4.9. Uşile cabinei maşinii trebuie să aibă încuietori, care se încuie cu cheie, precum şi un
fixator pentru a le menţine în poziţia extremă deschisă. Se admite a instala încuietoare la o uşă cu
condiţia că cealaltă uşă are un închizător intern.
2.1.4.10. Trapele de evacuare (dacă există) trebuie să aibă închizătoare interne şi să poată fi
deschise fără folosirea instrumentelor.
2.1.4.11. Cabinele trebuie să aibă goluri pentru pătrunderea luminii, cel puţin din trei părţi.
Pentru montarea geamurilor în salonul şoferului trebuie să se utilizeze sticlă corespunzătoare
Regulamentelor CEE/ONU nr. 43.
2.1.4.12. Geamurile batante trebuie să fie fixate în poziţia corespunzătoare.
2.1.4.13. În timpul lucrului geamurile şi uşile deschise nu trebuie să iasă în afara dimensiunilor
maşinii.
2.1.4.14. Parbrizul cabinei trebuie să fie asigurat cu copertină parasolară şi cu ştergător de
parbriz cu acţionare autonomă.
Vizibilitatea prin parbriz trebuie să fie asigurată în tot diapazonul de temperaturi de funcţionare.
2.1.4.15. Cabinele maşinilor trebuie să fie echipate cu oglinzi retrovizoare.
2.1.4.16. Cabinele maşinilor trebuie să fie echipate cu plafoane de iluminare interioară cu
conectare autonomă.
Iluminarea la nivelul tabloului de comandă şi tabloului dispozitivelor de la iluminarea interioară
a cabinei trebuie să fie de minimum 5 lux.
2.1.4.17. Maşinile autopropulsate trebuie să aibă un loc pentru trusa de prim ajutor.
Scoaterea şi extracţia trusei de prim ajutor trebuie să fie efectuată fără utilizarea instrumentelor.
În cazul în care maşina are salonul şoferului locul pentru trusa de prim ajutor trebuie să fie
amplasat în interiorul cabinei.

2.1.5. Cerinţe privind parametrii microclimatului în cabinele autovehiculelor

158
2.1.5.1. Cabinele maşinilor trebuie să fie izolate termic şi echipate cu mijloce de normalizare a
microclimatului în anotimpurile calde şi reci ale anului.
2.1.5.2. La instalarea aparatului de condiţionare a aerului în perioada caldă a anului temperatura
aerului în salonul şoferului nu trebuie să depăşească 28 de grade C, şi umiditatea relativă a
aerului de 60 %
2.1.5.3. Temperatura aerului în salonul şoferului:
2.1.5.3.1. La instalarea răcitorilor de aer nu trebuie să depăşească:
28 C - la temperatura aerului din exterior până la 25 C;
31 C - la temperatura aerului din exterior de 25 - 30 C;
33 C - la temperatura aerului din exterior de peste 30 C.
2.1.5.3.2. La instalarea ventilatorului în perioada caldă a anului nu trebuie să depăşească
temperatura exterioară cu mai mult de 5 C.
2.1.5.3.3. În perioada rece a anului nu trebuie să fie mai joasă de 14 C la temperatura aerului din
exterior de până la minus 20 C.
2.1.5.3.4. Variaţia temperaturii aerului în salonul şoferului între punctele de măsurare la nivelul
capului şi picioarelor operatorului în perioadele calde şi reci nu trebuie să depăşească 4 C.
2.1.5.3.5. Temperatura tuturor suprafeţelor interioare a salonului şoferului (cu excepţia
suprafeţelor geamurilor, panourilor din compartimentul motorului şi tabloului dispozitivelor de
control) nu trebuie să depăşească 35C.
2.1.5.4. Direcţia şi viteza de circulaţie a aerului in salonul şoferului maşinii trebuie să fie
reglabile. Viteza circulaţiei aerului în zona de respiraţie a operatorului nu trebuie să depăşească
1,5 m/sec.
2.1.5.5. Pentru autovehiculele , prevăzute să funcţioneze preponderent în perioada caldă a anului,
se admite a nu instala sistemul de încălzire.
2.1.5.6. În salonul şoferului operatorului cu uşile închise trebuie să fie asigurat schimbul de aer
necesar, pentru care pot fi utilizate ventilatorul cu admisiune a aerului şi climatizorul, geamurile
sau trapele batante, inclusiv cele prevăzute pentru ieşiri de urgenţă. La utilizarea geamurilor şi
trapelor batante, acestea trebuie să fie fixate în poziţia necesară.

2.1.6. Cerinţe privind echipamentele electrice, iluminarea şi semnalizarea

2.1.6.1. Instalaţia electrică în locurile de trecere prin colturile ascuţite si marginile pieselor,
precum şi prin îmbinările articulate trebuie să dispună de o izolaţie suplimentară împotriva
deteriorărilor mecanice.
2.1.6.2. Montarea ţi fixarea instalaţiei electrice trebuie să excludă posibilitatea deteriorării
izolaţiei acesteia.
2.1.6.3. Sistemul echipamentului electric trebuie să aibă un dispozitiv pentru deconectarea
bateriei de acumulator.
2.1.6.4. La utilizarea autovehicululuiîn regim tehnologic dispozitivele exterioare de iluminare,
instalate pe el, trebuie să asigure iluminarea dispozitivelor de lucru şi zonei de lucru pe o distanţă
de 20 m.
2.1.6.5. Autovehiculele, care se deplasează pe drumurile publice cu o viteză de 20 km/h sau mai
mult şi având o lăţime mai mare de 2,55 m, precum şi autovehiculele , prevăzute pentru
efectuarea lucrărilor pe partea carosabilă a drumurilor, trebuie să fie echipate cu dispozitive
semnalizare luminoasă specială (girolampăuri) de culoare galbenă sau orange.
Numărul şi amplasarea girolampăurilor trebuie să asigure vizibilitatea lor la un unghi de 360° în
plan orizontal, care trece prin centrul sursei de radiaţie a de luminii.
2.1.6.6. Autovehiculele autopropulsate trebuie să fie echipate cu instalaţii de semnalizare sonoră
cu conectare de la locul operatorului.

2.1.7. Siguranţa contra incendiilor

2.1.7.1. Elemente izolaţiei termice şi de zgomot, tapiţarea interioară s podeaua cabinei trebuie să
fie făcute din materiale ignifuge, care u o viteza liniară de extindere a frontului flăcării nu mai

159
mare de 250 mm/min.
2.1.7.2. La autovehiculele autopropulsate într-un loc uşor accesibil trebuie să fie prevăzut un
dispozitiv pentru montarea extinctorului, construcţia căruia trebuie să asigure scoaterea acestuia
fără instrumente.

2.2. Cerinţe pentru siguranţa la locul de muncă şi ergonomie

2.2.1. Dispozitivele de comandă şi sistemul caroseriilor specialitate trebuie să respecte cerinţele
de la punctul 3.2 din prezenta Anexă.
2.2.2. Dispozitivele de comandă, acţiunea asupra cărora simultan sau fără o consecutivitate
stabilită poate duce la o situaţie de urgenţă sau la deteriorarea maşinii, trebuie să se blocheze
reciproc.
Blocarea nu trebuie să se extindă asupra dispozitivelor de comandă, care servesc pentru oprirea
echipamentului sau a oricărui dintre elementele acestuia.
2.2.3. Construcţia dispozitivului de comandă trebuie să excludă posibilitatea deplasării lui din
poziţia stabilită în rezultatul vibraţiilor a maşinii.
2.2.4. Dispozitivele de comandă a elementelor de construcţie cu acţiune discontinuă după
încetarea acţionării asupra lor trebuie să revină la poziţia neutră în decurs de maximum 1
secundă. În cazul în care oprirea bruscă poate conduce la situaţii de avarie sau la deteriorarea
autovehiculului, atunci această valoare poate fi majorată până la 2 secunde.
2.2.5. Dispozitivele de comandă şi dispozitivele de semnalizare şi control ale caroseriilor
specializate trebuie să fie amplasate separat de dispozitivele de comandă şi dispozitivele de
semnalizare şi control pentru conducerea nemijlocită a autovehiculului.
2.2.6. Dispozitivele de comandă de urgenţă trebuie să fie fără un control vizual distinse de alte
dispozitive de comandă.
2.2.7. Pentru marcarea regimurilor de funcţionare a mecanismelor, care pot pune în pericol viaţa
oamenilor din apropiere, trebuie să se utilizeze semnalele luminoase şi (sau) acustice de
avertizare sau avarie
2.2.8. Dispozitivele de iluminare trebuie să fie amplasate astfel, încât chiar şi în condiţiile cele
mai nefavorabile să nu orbească operatorul echipamentelor, totodată lumina reflectată nu trebuie
să împiedice monitorizarea funcţionării echipamentelor de la locul de lucru al operatorului.
2.2.9. Îngrădirea în orice punct trebuie să suporte un efort concentrat de 1000 N, orientat spre
sursa de pericol. Distanta de siguranţă de la sursa de pericol, chiar şi la deformarea elastică a
gardului trebuie să fie respectată. Forţa de aceeaşi magnitudine, dar în direcţia opusă nu trebuie
să cauzeze deformarea plastică a gardului.
2.2.10. Dacă este necesară acţionarea mecanismelor la circulaţia autovehiculului, atunci
dispozitivele de comandă trebuie să fie amplasate în salonul şoferului conducătorului auto,
totodată ele trebuie să fie în afara zonei de acţiune, legată de conducerea nemijlocită a
autovehiculului.
2.2.11. Dacă acţionarea mecanismelor se efectuează pe un autovehicul în staţionare, atunci
postul de comandă trebuie să fie amplasat astfel, încât operatorul să poată vedea toată suprafaţă
de lucru.
2.2.12. Nivelul maxim admis de zgomot la postul de comandă nu trebuie să depăşească 85 dBA.
2.2.13. Acţionarea hidraulică trebuie să aibă un rezervor de ulei (rezervor de lichid hidraulic),
dotat cu un orificiu de umplere cu filtru, supapă de egalizare a presiunii aerului, indicator de
nivel, filtru magnetic.
2.2.14. Rezervoarele, în care în timpul funcţionării poate apărea o suprapresiune, ce depăşeşte
0.07 MPa, trebuie să fie echipate cu o supapă de siguranţă, precum şi cu un dispozitiv, care ar
exclude posibilitatea deschiderii orificiului de umplere sau de curăţare a rezervorului la prezenţa
în el a suprapresiunii. Presiunea în rezervor trebuie să fie indicată în apropierea orificiului de
umplere.
2.2.15. Supapele de siguranţă şi duzele de evacuare ale sistemului pneumatic trebuie să fie
amplasate astfel, încât aerul, care iese din ele, nici direct, nici reflectat să nu fie orientat spre
operator. Dispozitivele de siguranţă nu trebuie să îngheţe la temperaturi scăzute. Se admite
numai utilizarea unui dispozitiv automat de dejivrare.
160
2.2.16. Rezervoarele de aer şi subansamblurile sistemului pneumatic trebuie să îndeplinească
cerinţele pentru recipientele, care funcţionează sub presiune.
2.2.17. Utilizarea sistemului de frânare pneumatic al autovehicululuipentru acţionarea
echipamentului auxiliar se admite numai în cazul în care e prevăzut, că la orice regim de
funcţionare a echipamentelor auxiliare se menţine o asemenea presiune şi cantitate de aer în
sistemul de frâne pneumatice, care este suficientă pentru frânarea autovehicululuicu eficienţa de
frânare de urgenţă.
2.2.18. Cilindrii hidraulici cu acţiune unilaterală, în care deplasarea în sus se efectuează din
contul presiunii din sistem, iar deplasarea în jos - sub acţiunea masei elementului ridicat, trebuie
să aibă o supapă de reglare, care la orice regim asigură o viteză de coborâre a oricărui punct al
elementului, care nu depăşeşte 0,3 m/sec.
Pentru prevenirea cazurilor critice trebuie să fie instalată o supapă automată pentru a împiedica
scurgerea spontană a lichidului din cilindru hidraulic.
2.2.19. Cilindrii hidraulici cu acţiune bilaterală trebuie să fie utilizaţi în cazul în care fixarea
situaţiei este asigurată în ambele direcţii.
2.2.20. La echipamentele pneumatice este necesar a se utiliza numai fixarea mecanică a situaţiei.

2.3. Cerinţe privind culorile de semnalizare,

semnalele de siguranţă şi marcajele de semnalizare

2.3.1. Culorile de semnalizare, semnalele de siguranţă şi marcajele de semnalare se aplică pentru

a asigura o înţelegere univocă a unor anumite cerinţe referitoare la siguranţa, ocrotirea vieţii şi
sănătăţii oamenilor, reducerea prejudiciilor materiale, fără utilizarea cuvintelor sau cu un număr
minim de cuvinte.
2.3.2. Pentru prevenirea situaţiilor periculoase este necesară:
2.3.2.1. Identificarea tipurilor de pericole, locurile periculoase, şi situaţiile periculoase posibile
prin culori de semnalizare, semnale de siguranţă şi marcaje de semnalizare;
2.3.2.2. Marcarea cu ajutorul semnalelor de siguranţă a locurilor de amplasare a mijlocelor de
securitate personală, precum şi a mijlocelor de reducere a prejudiciului material posibil în caz de
incendiu, accidente sau alte situaţii de urgenţă.
2.3.3. Vopsirea subansamblurilor şi elementelor echipamentului, utilajelor, mecanismelor etc. cu
lacuri şi vopsele în culorile de semnalizare şi aplicarea pe ele a marcajului de semnalizare trebuie
să fie efectuată de producătorul acestora. În caz de necesitate vopsirea suplimentară şi aplicarea
marcajelor de semnalizare pe utilajul, echipamentele, mecanismele etc., care se află în exploatare
o efectuează organizaţia, care exploatează aceste echipament, utilaj, mecanisme.
Amplasarea (instalarea) semnalelor de siguranţă pe echipamente, utilaj, mecanisme trebuie să fie
efectuată de producător. În caz de necesitate amplasarea (instalarea) suplimentară, a semnalelor
de siguranţă pe echipamentele, uneltele, mecanismele, aflate în exploatare, este efectuată de
organizaţia care le exploatează.
2.3.4. Este necesar a aplica următoarele culori de semnalizare: roşie, galbenă, verde, albastră.
Pentru a îmbunătăţi percepţia vizuală a imaginilor grafice în culori a semnalelor de siguranţă şi
marcajului de semnalizare culorile de semnalizare trebuie aplicate în combinaţie cu culorile
contrastante - alb sau negru. Culorile contrastante se utilizează pentru executarea simbolurilor
grafice şi inscripţiilor explicative.

2.4. Cerinţe de securitate privind echipamentele pentru produsele alimentare

2.4.1. Construcţia aparatelor şi rezervoarele trebuie să asigure posibilitatea decontaminării uşoare

şi sigure. Pentru aparatele, funcţionarea cărora este însoţită de eliminarea şi precipitarea
substanţelor nocive, acumularea microorganismelor dăunătoare, este necesar să se prevadă un
dispozitiv pentru curăţarea locurilor de acumulare a acestora.
2.4.2. Supapele de siguranţă, montate la recipientele, care funcţionează sub o presiune de peste
0.07 MPa, trebuie să respecte cerinţele de la punctul 3.5 din prezenta Anexă.
2.4.3. Rezervoarele pentru depozitarea produselor alimentare lichide şi volatile cu temperatura
161
de peste 45C trebuie să fie amplasate cu trapele de vizitare în partea superioară şi să fie echipate
cu dispozitive de indicare a nivelului de produs în rezervor, care funcţionează sigur şi credibil.
Rezervoarele pentru depozitarea produselor alimentare cu temperatura de 45C şi de mai joasă
trebuie să aibă trape inferioare, cu deschidere spre interior cu etanşare automată.
2.4.4. Conexiunile cu flanşă, etanşarea pompelor şi malaxoarelor, robinetele şi supapele de la
aparatele cu substanţe liposolubile cu putere mare de penetrare (hidrocarburi alifatice şi
aromatice, tetraclorurii de carbon etc.) trebuie să fie executate din materialul corespunzător fără
utilizarea lubrifianţilor şi garniturilor pentru piesele de frecare.
2.4.5. Toate piesele mobile, rotative si proeminente ale echipamentelor, mecanismelor auxiliare,
dacă acestea sunt o sursă de pericol pentru oameni, trebuie să fie bine împrejmuite sau amplasate
astfel, încât să se excludă posibilitatea traumatizării personalului. Gardurile de protecţie trebuie
să îndeplinească cerinţele de la punctul 3.2 din prezenta Anexă. Contragreutăţile mobile, utilizate
la echipamente, trebuie să fie plasate în interiorul acestora sau închise cu garduri rezistente şi
bine consolidate.
2.4.6. Construcţia şi amplasarea mijlocelor de protecţie nu trebuie să limiteze capacităţile
tehnologice ale echipamentului, şi trebuie să asigure funcţionarea practică şi deservirea tehnică.
2.4.7. Construcţia mijlocelor de protecţie trebuie să asigure posibilitatea controlului funcţiei de
protecţie înainte şi în timpul funcţionării echipamentelor.
2.4.8. Construcţia gardurilor de protecţie trebuie să excludă deplasarea accidentală a acestora din
poziţia protecţie.
2.4.9. Forma, mărimea, amplasarea, rezistenta si rigiditatea gardurilor de protecţie trebuie să
excludă posibilitatea impactului pieselor de împrejmuire a echipamentului asupra lucrătorului în
procesul executării de către el a operaţiunilor de muncă.
2.4.10. Gardurile de protecţie trebuie să suporte fără deformări efectele emisiilor posibile
asupra lor.
2.4.11. Gardurile detaşabile, pliante şi glisante ale organelor de lucru trebuie să îndeplinească
cerinţele de la punctul 3.2 din prezenta Anexă. Gardurile uşor detaşabile trebuie să fie blocate cu
dispozitivele de declanşare a motoarelor electrice pentru deconectarea şi prevenirea declanşării
lor în cazul deschiderii sau îndepărtării îngrădirilor.
2.4.12. Zonele periculoase ale organelor de lucru, care în mod constructiv nu e posibil a le
îngrădi, trebuie să aibă un sistem de blocare fără contact.
2.4.13. În cazul în care este necesară monitorizarea lucrului subansamblurilor şi a mecanismelor
echipamentelor, care sunt o sursă de pericol pentru oameni, trebuie să se aplice îngrădiri solide
dintr-un material transparent rezistent sau îngrădirii din plasă. Pentru a asigura fluxul de aer se
admite utilizarea jaluzelelor. Distanţa dintre gardurile, executate din material perforat sau plasă şi
elementul periculos este indicată în tabelul 2.4.1.

Tabelul 2.4.1.

Diametrul unui cerc, înscris în gaura de Distanta de la gard până la elementul

reţea (plasă), mm periculos, mm
până la 8 inclusiv de la 15
de la 8 până la 10 inclusiv de la 15 până la 35 inclusiv
de la 10 până la 25 de la 35 până la 120
de la 25 până la 40 de la 120 până la 200

2.4.14. Pentru elementele rabatabile, detaşabile, glisante şi mobile ale gardurilor staţionare
trebuie să fie prevăzute bride şi mânere. Forţa de scoatere sau deschidere, de instalare manuală
nu trebuie să depăşească 40 N atunci când se utilizează mai mult de doua ori în schimb (tură) şi
120 N atunci când se utilizează 1-2 ori în schimb.
2.4.15. Trebuie să fie prevăzute deconectarea automată a sursei de alimentare cu energie şi
oprirea echipamentului odată cu declanşarea concomitentă a semnalizării luminoasă şi sonoră în

162
cazurile cu risc de traume.
2.4.16. Dispozitivele de semnalizare a pericolului trebuie să fie executate şi amplasate astfel,
încât să se asigure distingerea şi audibilitatea semnalelor în mediul de producţie.
2.4.17. Capacele trapelor, în cazul în care deschiderea lor creează un pericol pentru personalul de
deservire, trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de blocare, care prevede dezactivarea
mecanismelor şi imposibilitatea activării lor în cazul în care capacul este deschis.
2.4.18. Zona de umplere a ambalajului cu produsul, etanşarea si (sau) împachetarea trebuie să fie
protejate de o mantă solidă din părţile laterale. Umplutorul trebuie să fie dotaţi cu un dispozitiv
de blocare, care să excludă eliberarea produsului în lipsa ambalajului.
2.4.19. Echipamentul, riscul de traume a căruia poate apărea sub influenţa supraîncărcării,
încălcări consecutivităţii funcţionării mecanismelor, căderii de tensiune în reţeaua electrică,
precum şi a presiunii în sistemul pneumatic sau hidraulic sub limitele admisibile, trebuie să aibă
dispozitive de siguranţă şi dispozitive de închidere corespunzătoare.

2.5. Cerinţe privind diagramele în culori, simbolurile de identificare, inscripţiile, semnalele

speciale luminoase şi sonore ale autovehiculelor serviciilor de urgenţă.
2.5.1. Cerinţe generale
2.5.1.1. Cerinţele de la prezentul punct se aplică pentru autovehiculele serviciilor de urgenţă:
- ambulanţa;
- protecţia antiincendiară;
- poliţia;
- Poliţia militară (PM);
- de salvare.
Privind cerinţele pentru semnalele speciale (girolampăul de culoare albastră) şi semnalele
sonore cerinţele prezentului punct se extind, de asemenea, asupra autovehiculelor ministerelor,
departamentelor şi organizaţiilor conform listei, aprobate de Guvernul Republicii Moldova pe
care, în lipsa diagramelor în culori, pot fi instalate semnale speciale luminoase şi sonore.
2.5.1.2. Pe suprafeţele exterioare ale autovehicululuiserviciilor de urgenţă inscripţiile şi desenele
cu conţinut de publicitate nu se admit.
2.5.1.3. Nu se admite utilizarea diagramelor în culori, semnalelor speciale luminoase şi sonore pe
autovehiculele , care nu se referă la serviciile de urgenţă.

2.5.3. Cerinţe privind diagramele în culori

2.5.3.1. Componenţa diagramelor în culori.

2.5.3.1.1. Diagramele în culori ale suprafeţelor exterioare ale autovehiculelor serviciilor de
urgenţă sunt constituite din următoarele elemente:
- culoarea de bază a suprafeţelor exterioare ale autovehiculului;
- dungi decorative;
- inscripţii informaţionale;
- semne de identificare.
2.5.3.1.2. Pe părţile dreapta şi stânga ale autovehiculelor se aplică diagramele în culori având
aspect, culoare, dimensiune şi plasare identice.
2.5.3.2. Culorile de bază şi ale dungilor decorative
2.5.3.2.1. Culorile de bază ale învelişului suprafeţelor exterioare ale autovehiculelor serviciilor
de urgenţă trebuie să fie în conformitate cu cele din tabelul 2.5.1.
2.5.3.2.2. Combinaţiile de culori de bază şi ale benzilor decorative pot fi oricare din cele
prezentate în tabelul 2.5.1 pentru serviciul de urgenţă de tip concret, dar trebuie să fie identice
pentru toate elementele exterioare ale unui autovehicul .
2.5.3.2.3. Lăţimea benzilor decorative, aplicate pe părţile laterale ale autovehiculelor din
categoriile M2, M3, N2, N3, trebuie să fie de la 150 – până la 230 mm. Lăţimea benzilor
decorative, aplicate pe părţile laterale ale autovehiculelor din categoriile M1 şi N1, se determină,
luându-se în considerare configuraţiile acestor suprafeţe.
2.5.3.2.4. Lăţimea fiecărei din cele două dungi paralele decorative, aplicate pe partea din faţă şi
163
din spate a autovehicululuisimetrică în raport cu axa sa longitudinală, trebuie să fie de la 120
până la 180 mm, cu distanţa între benzi de 90 ± 5 mm.

Tabelul 2.5.1

Tipul serviciului operativ Culorile de bază Culorile

ale acoperirii dungilor
decorative
Ambulanţa:
а) automobilele din clasa А şi В Albă Roşie
Galbenă1)
б) Automobile din clasa С (reanimobile) (reanimare) Galbenă Roşie
Serviciul pompieri Roşie Albă

Poliţia, Poliţia rutieră de stat3) Albă 4) Albastră

Poliţia militară (PM):

а)autoturisme, autobuze cu capacitate mică Albă 4) Albastră
б)autoturisme şi camioane cu transmisie totală (4x4) De securitate 4) Albastră
(categoriile N1G) Albă
в) Camioane şi motociclete De securitate Albastră

Serviciu de salvare Albă Bicolor:

orange,
albastră5)

Note: 1. Se admite de comun acord cu clientul.

2. Se admite vopsirea uşilor din faţă a camioanelor în culorile dungilor decorative .
3. Pentru automobilele poliţiei şi Poliţiei rutiere de stat se admite utilizarea în calitate de culoare
de bază culoarea „nisipie”.
4. Pentru autoturismele şi autobuzele de capacitate mică ale Poliţiei militare rutiere, poliţiei,
Poliţiei rutiere de stat, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale (SPS şi SE) pe lîngă
MAI ale Republicii Moldova se admite utilizarea în calitate de culoare de bază „argintiu deschis”
„metalic”.
5. Dunga de culoare albastră are o lăţime de cel mult ¼ din lăţimea dungii decorative de culoare
orange şi se aplica de-a lungul axei sale de simetrie.
2.5.3.3. Inscripţiile informaţionale şi semnele de identificare
2.5.3.3.1. Inscripţiile informaţionale şi semnele de identificare (cu excepţia stemelor şi
emblemelor), aplicate pe suprafaţa autovehiculului, având culoarea principală, trebuie să aibă
culoarea dungii decorative: pe dunga decorativa de culoare albă - culoarea principală; pe dunga
decorativă de alte culori – culoarea albă.
Note: 1. Culoarea inscripţiilor informaţionale şi semnelor de identificare, aplicate pe
autovehiculele cu dungă decorativă bicoloră, nu se reglementează de prezentul document, dar
se stabileşte prin actul normativ de drept al SPS şi SE Republicii Moldova, reieşind din condiţiile
de asigurare a percepţiei contrastului inscripţiilor şi semnelor în raport cu culoarea principală a
autovehiculului.
2. Pe dunga decorativă bicoloră inscripţiile informaţionale şi semnele de identificare nu se aplică.

2.5.3.3.2. Metoda de aplicare a inscripţiilor informaţionale şi semnelor de identificare nu este

standardizată.
2.5.3.3.3. Imaginile şi culorile stemelor şi emblemelor trebuie să corespundă cu cerinţele actelor
normative de drept privind ordinea de aplicare a acestora, descrierea şi imaginile.
164
2.5.3.3.4.Conţinutul inscripţiilor informaţionale şi semnelor de identificare trebuie să fie în
conformitate cu tabelul 2.5.2.
2.5.3.3.5. Inscripţiile informaţionale trebuie să fie în limba rusă şi pot fi duplicate în limba
oficială a republicii din componenţa Rusiei.
Tabelul 2.5.2

Tipul serviciului de Inscripţia informaţională şi semnul de identificare Înălţimea

urgenţă literelor, mm,
nu mai puţin
Ambulanţa:
а) autovehicul e „AMBULANŢA”, numărul spitalului,
din clasele А şi В garajului, emblema „Crucea roşie”1)
б) autovehicul e
din clasa С „AMBULANŢA”,”REANIMAŢIA” numărul 60
(reanimobile) spitalului, garajului, emblema „Crucea roşie” 1)

Serviciul pompieri Numărul unităţii de pompieri 200

Denumirea oraşului, emblema SPS şi SE pe 60
lîngă MAI RM, indicarea alfanumerică a
autovehiculului2)
Poliţia „Poliţia” indicarea alfanumerică a 60
autovehiculului

Poliţia rutieră de stat „Poliţia” , „Poliţia rutieră de stat” sau 60

„Poliţia” 60
„SRP”3) 200
Poliţia militară „Poliţia militară rutieră”, indicarea 60
(PM) alfanumerică a autovehiculului,
„IAM”4); 200
Semnul heraldic - emblema Forţelor Armate RM5)
FR
Serviciul de Inscripţiile informaţionale nu se 60
salvare reglementează6)

Note: 1. Nomenclatura inscripţiilor informaţionale şi semnelor de identificare suplimentare este

stabilită de organele ocrotirii sănătăţii;
Emblema „Crucea Roşie” se aplică pe suprafeţele laterale ale autoautovehicululuiîn calitate de
semn de identificare, precum şi pe capacul simetric faţă de axa longitudinală a autovehicululuiîn
locurile, care asigură vizibilitatea acesteia din partea de sus.
2.Pe autovehiculele şi autobuzele serviciului pompieri mărimea, amplasarea şi creionarea
emblemei Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale (SPS şi SE) pe lîngă MAI ale
Republicii Moldova sunt stabilite de MAI ale Republicii Moldova .
3. Pe suprafeţele laterale ale autovehiculelor şi autobuzelor se admite de asemenea aplicarea
unei inscripţii suplimentare (de exemplu, UNITATE DE SERVIVIU”, „LABORATOR
CRIMINALISTIC”, „LABORATOR RUTIER”, denumirea oraşului), semne suplimentare,
imaginea stemelor subiecţilor RM , sau simbolul heraldic (emblema) al Ministerului Afacerilor
Interne din Republicii Moldova . Mărimea stemelor sau semnului heraldic nu este standardizată.
4. Inscripţia „POLIŢIA MILITARĂ”, este aplicată pe uşile laterale ale autovehiculelor (cu
excepţia camioanelor) precum şi pe părţile din spate ale automobilelor (cu excepţia
165
autoturismelor); inscripţia „POLIŢIA MILITARĂ” - pe capota si capacul portbagajului
autoturismelor, apărătorul de vânt al spoilerului şi pe părţile din spate ale remorcii la
motociclete, precum şi pe capota autovehiculelor (cu excepţia camioanelor) şi uşile laterale a
salonului şoferului camioanelor. Nomenclatorul inscripţiilor informaţionale suplimentare,
dimensiunile lor (cu excepţia înălţimii literelor) şi modul plasării lor pe autovehicul sunt
determinate de Ministerul Apărării din Rusia.
5. Semnul heraldic - emblema Forţelor Armate Republicii Moldova se aplică pe părţile laterale
ale autovehiculelor ca semn de identificare a apartenenţei de stat. Mărimea şi amplasarea
semnului heraldic sunt stabilite de Ministerul Apărării din Republicii Moldova .
6. Nomenclatorul inscripţiilor informaţionale, dimensiunile (cu excepţia înălţimii literelor) şi
amplasarea acestora pe autovehicul sunt stabilite de şeful SPS şi SE . Emblema SPS şi SE se
aplică pe părţile laterale ale autovehicululuiîn calitate de semne de identificare. Emblema se
aplică, de asemenea, pe acoperişul simetric faţă de axa longitudinală a autovehicululuiîn locurile,
care îi asigură vizibilitatea acesteia de sus. Luminozitatea emblemei pe acoperişul
autovehicululuinu trebuie să fie mai inferioară decât luminozitatea dungilor decorative, iar
dimensiunile ei – să se încadreze într-un pătrat cu laturile nu mai mici de 400 mm.
2.5.4. Cerinţe privind semnalele speciale luminoase şi sonore.
2.5.4.1. Echiparea cu semnale
2.5.4.1.1. Autovehiculele serviciilor de urgenţă şi speciale sunt echipate cu semnale speciale
luminoase şi sonore, în modul stabilit de actele normative de drept.
2.5.4.1.2. Girolampăul trebuie să fie instalat pe acoperişul autovehicululuisau deasupra lui.
Totodată unghiul de vizibilitate al semnalului special luminos în plan orizontal, care trece prin
centrul sursei de radiaţie a luminii, trebuie să fie egal cu 360°.
2.5.4.1.3. Nu se admite a instala girolampăele în alte zone ale autovehiculului. Modurile de
instalare a girolampăului trebuie să asigure fiabilitatea montării acestuia pentru toate regimurile
de circulaţie şi de frânare a autovehiculului.
Note: 1. Se admite instalarea pe un autovehicul a mai multe girolampăuri.
2. Pentru autovehiculele pe şasiu de camioane, precum şi pentru autovehiculele Poliţiei rutiere
şi Poliţiei militare, care însoţesc coloanele de autovehicul e, se admite reducerea unghiului de
vizibilitate a girolampăului până la 180°, cu condiţia vizibilităţii din partea frontală a
autovehiculului.
2.5.4.1.4. Se admite utilizarea girolampăurilor combinate constructiv într-o singură carcasă cu un
emiţător de sunete al semnalului special sonor, cu condiţia asigurării conformităţii fiecărui
dispozitiv separat cu cerinţele acestui document. Astfel de dispozitive combinate trebuie să fie
instalat pe acoperişul autovehicululuişi să fie activate cu ajutorul unui dispozitiv de comandă.
2.5.4.1.5. Se admite instalarea emiţătorilor sunetului semnalelor sonore speciale în spaţiul de sub
capota din faţă a autovehiculului.
2.5.4.1.6. La instalarea dispozitivelor de comandă pentru emiterea semnalelor speciale luminoase
şi sonore in salonul (salonul şoferului) autovehicululuitrebuie să fie respectate cerinţele
Regulamentelor CEE/ONU nr. 21.
2.5.4.2. Cerinţe privind semnalele luminoase
2.5.4.2.1. Girolampăurile autovehiculelor serviciilor de urgenţă de toate tipurile trebuie să fie de
culoare albastră. Autovehiculele Poliţiei rutieră şi Poliţiei militare rutiere suplimentar cu
girolampăurile de culoare albastră pot fi utilizate girolampăurile (semnalele luminoase) de
culoare roşie.
2.5.4.2.2. Girolampăurile trebuie să fie în conformitate cu cerinţele din Regulamentele
CEE/ONU nr. 65-00.
2.5.4.3. Cerinţe privind semnalele sonore
2.5.4.3.1. Semnalul special sonor trebuie să aibă o frecvenţă principală schimbabilă. Schimbarea
frecvenţei principale trebuie să fie de la150 până la 2000 Hz.
2.5.4.3.2. Durata ciclului de schimbare a frecvenţei principale a semnalului special sonor - de la
0,5 până la 6,0 s.
2.5.4.3.3. Nivelul presiunii acustice a dispozitivului de semnalizare la o distanţă de 2 m de la
emiţătorul de sunete pe axa perpendiculară pe planul găurii de ieşire, la emiterea semnalului
166
special sonor nu trebuie să fie mai jos de:
116 dB A - la instalarea emiţătorului sonor pe acoperişul autovehiculului;
122 dB A - la instalarea emiţătorului sonor în spaţiul de sub capotă;
2.5.4.3.4. Direcţia nivelului maxim de presiune acustică a semnalului special sonor trebuie să
coincidă cu axa longitudinală a autovehicululuiîn direcţia de mişcare a acestuia spre înainte.

2.6. Cerinţe privind autovehiculele utilizate pentru transportul de mărfuri periculoase

2.6.1. Construcţia autovehiculelor privind transportul de mărfuri periculoase trebuie să fie în

conformitate cu:
2.6.1.1. Regulamentele CEE/ONU nr. 105-03.
Cerinţele de la punctul 2.6.1.1 nu se aplică pentru tipurile de autovehicul e, punerea în circulaţie
a cărora în Republicii Moldova a fost începută după intrarea în vigoare a prezentei reglementări
tehnice. Referitor la celelalte autovehicul e cerinţele sunt în vigoare până la 13 decembrie 2013.
2.6.1.2. Regulamentele CEE/ONU nr. 105-04.
Cerinţele de la 2.6.1.2 se aplică la tipurile de autovehicul e, punerea în circulaţie a cărora în
Republicii Moldova a fost începută după intrarea în vigoare a prezentei reglementări tehnice, din
momentul intrării în vigoare a prezentei reglementări tehnice. Referitor la celelalte autovehicul e
cerinţele sunt valabile de la 1 ianuarie 2014.

Secţiunea 3. Cerinţe privind echipamentele autovehiculelor speciale şi specializate

3.1. Cerinţe privind acţionarea hidraulică volumică

3.1.1. Acţionarea hidraulică trebuie să fie echipată cu dispozitive, care asigură protecţia
împotriva supraîncărcării cu presiune hidraulică mai mare de cea maximă, scăderea pulsaţiei
presiunii, compensarea schimbării volumului fluidului de lucru la schimbarea temperaturii şi
diagnosticarea stării tehnice.
3.1.2. Acţionarea hidraulică şi dispozitivele hidraulice trebuie să fie rezistente la o presiune nu
mai mică de cea maximă sau 1,25 din presiunea nominală, dacă presiunea maximă nu este
stabilită.
3.1.3. Îmbinările imobile, pereţii exteriori, conexiunile sudate şi filetate ale dispozitivelor
hidraulice trebuie să fie ermetice în diapazonul de presiune de la valoarea minimă până la
valoarea maximă.
Nu se admite absorbirea aerului în sistemul hidraulic.
3.1.3. Construcţia dispozitivelor hidraulice trebuie să excludă schimbarea spontană a poziţiei
pieselor de fixare şi îmbinărilor, componentelor de reglare şi setare la transport şi exploatare.
3.1.4. Materiale constructive şi învelişurile utilizate trebuie să fie compatibile între ele şi cu
fluidul de lucru.
3.1.5. În cazul unei situaţii periculoase trebuie se deconecteze automat în totalitate dispozitivul
hidraulic (sistemul hidraulic) de la sursa de energie, trebuie în mod automat să se neutralizeze
energia acumulată în dispozitivul hidraulic (sistemul hidraulic) la oprire, trebuie să se observe
lipsa autopornirii, iar comutatorul tipului de operaţiuni trebuie să fie blocat.
3.1.6. Pentru a fixa într-o anumită poziţie elementele de ieşire ale motoarelor hidraulice trebuie
să fie instalate închizătoarele hidraulice sau alte dispozitive de fixare.
3.1.7. Mişcările mecanice intenţionate sau neintenţionate cu participarea dispozitivelor hidraulice
nu trebuie să conducă la situaţii, care pun în pericol oamenii.
În caz de necesitate se îngrădesc piesele mobile deschise de culoarea pieselor periculoase şi cu
instalarea semnalelor de siguranţă.
3.1.8. În cazul în care la reducerea presiunii se creează riscuri, trebuie să fie prevăzute blocările
pentru prevenirea comportamentului periculos al maşinii (agregatului). În acest caz nu trebuie să
fie dezactivate asemenea dispozitive hidraulice ca dispozitivele de strângere, de frânare, etc.
3.1.9. Acţionarea hidraulică (sistemul hidraulic) cu mai multe surse de energie hidraulică trebuie
să aibă circuite de blocare, care ar exclude apariţia unor factori periculoşi în cazul deconectării
unei surse de energie (o pompă), sau conectarea acestora în momente diferite.
167
3.1.10. Toate dispozitivele hidraulice, sistemul hidraulic şi acţionarea hidraulică, nu trebuie să
provoace pericol la reducerea parametrilor de energie, care alimentează sistemul hidraulic, la
conectarea sau deconectarea alimentării cu energie sau comenzii. La conectare toate dispozitivele
de comandă trebuie să fie în poziţia iniţială, fără a asigura alimentarea cu energie hidraulică a
organismul de lucru, iar la deconectare trebuie să revină în poziţia iniţială.
3.1.11. Construcţia dispozitivelor hidraulice de comandă trebuie să prevadă excluderea conectării
accidentale a acţionării hidraulice, sistemului hidraulic sau dispozitivului hidraulic sub acţiunea
masei proprii a elementelor sau a vibraţiei lor, sau acceleraţiilor, provocate şi legate de
funcţionarea acţionărilor hidraulice (sistemelor hidraulice) în componenţa maşinii (agregatului).
3.1.12. Dispozitivele hidraulice manipulate manual trebuie să fie amplasate pe maşină (agregat),
astfel, încât acţiunile operatorului să fie în siguranţă, iar dispozitivele hidraulice să fie protejate
împotriva pornirii sau opririi neprevăzute.
3.1.13. În cazul în care mai multe dispozitive hidraulice cu comandă automată sau manuală sunt
interconectate, şi dacă defectarea unuia dintre ele poate provoca un pericol, trebuie să fie
prevăzute blocări sau alte măsuri de securitate (dispozitive cu blocare). Dacă acest lucru este
posibil, atunci aceste blocări trebuie să întrerupă toate operaţiunile de lucru, cu condiţia că o
astfel de încetare nu va implica de la sine un risc.
3.1.14. Dispozitivele de blocare nu trebuie să influenţeze în mod direct asupra circuitelor de
comandă a acţionării hidraulice (sistemului hidraulic).
3.1.15. Construcţia dispozitivului hidraulic trebuie să prevadă excluderea schimbării accidentale
sau intenţionate a poziţiei pieselor de fixare şi îmbinare, a elementelor de reglementare şi setare
la transport şi exploatare.
3.1.16. Construcţia dispozitivelor hidraulice de reglare trebuie să asigure fixarea fiabilă şi
posibilitatea sigilării sau blocării elementelor de reglare cu o încuietoare montată pentru
prevenirea intervenţiei străine sau conectării accidentale.

3.2. Cerinţe de securitate pentru echipamentele de producţie

3.2.1. Echipamentele de producţie trebuie să asigure securitatea personalului, care lucrează la

montare (demontare), punerea în funcţiune şi exploatare atât în cazul utilizării autonome, cât şi
în componenţa complexelor tehnologice cu condiţia respectării cerinţelor (condiţii, reguli),
prevăzute de documentaţia de exploatare.
3.2.2. Fiecare complex tehnologic şi echipament de producţie utilizat autonom trebuie să fie
completat cu documentaţia de exploatare, care conţine cerinţele (normele), ce previn apariţia
unor situaţii periculoase în timpul asamblării (dezasamblării), punerii în funcţiune şi exploatării.
3.2.3. Echipamentele de producţie trebuie să îndeplinească cerinţele de siguranţă pe parcursul
întregii perioade de exploatare cu condiţia îndeplinirii de către consumator a cerinţelor stabilite
în documentaţia de exploatare.
3.2.4. Materialele de proiectare a echipamentelor de producţie nu trebuie să aibă efecte
periculoase şi nocive asupra organismului uman la toate regimurile de funcţionare şi în condiţiile
prevăzute de exploatare, precum şi să creeze situaţii cu pericol de explozie şi incendiu.
3.2.5. Construcţia echipamentelor de producţie trebuie să excludă pentru toate regimurile de
lucru prevăzute sarcinile la piesele şi unităţile de asamblare, capabile să cauzeze distrugeri, ce
prezintă un pericol pentru personal.
Dacă este posibilă apariţia sarcinilor, care duc la deteriorările unor piese şi unităţi de asamblare
periculoase pentru angajaţi, echipamentele de producţie trebuie să fie dotate cu dispozitive, care
să împiedice apariţia sarcinilor distructive, iar asemenea piese şi unităţi de asamblare trebuie să
fie protejate sau amplasate astfel, încât piesele lor care se distrug să nu creeze situaţii cu pericol
de traumatisme.
3.2.6. Construcţia echipamentelor de producţie şi a unor părţi ale acestora trebuie să excludă
posibilitatea căderii, răsturnării şi deplasării lor spontane în toate condiţiile lor de exploatare şi
montare (demontare). Dacă din cauza formei echipamentelor de producţie, repartizării maselor
unor piese aparte şi (sau) condiţiilor de montare (demontare) nu poate fi realizată stabilitatea
necesară, atunci trebuie să fie prevăzute mijloce şi metode de fixare, despre care documentaţia de
168
exploatare trebuie să conţină cerinţele corespunzătoare.
3.2.7. Construcţia echipamentelor de producţie trebuie să excludă căderea sau aruncarea
obiectelor, care prezintă pericol pentru angajaţi, precum şi emisiile fluidelor de lucru de ungere,
răcire etc.
3.2.8.Piesele mobile ale echipamentelor de producţie, care sunt o posibilă sursă cu pericol de
traume trebuie să fie îngrădite sau amplasate astfel, încât să se excludă posibilitatea atingerii lor
de către angajaţi.
În cazul în care destinaţia funcţională a pieselor mobile, care prezintă pericol, nu admite
utilizarea îngrădirilor sau altor mijloce, care exclud posibilitatea atingerii angajaţilor de piesele
mobile, atunci construcţia echipamentelor de producţie trebuie să prevadă un semnal de
avertizare, care ar preveni despre declanşarea echipamentelor, precum şi utilizarea culorilor de
semnalizare şi semnalelor de siguranţă.
În imediată apropiere a pieselor mobile, care se află în afara câmpului de vizibilitate al
operatorului trebuie să fie instalate dispozitive de comandă a opritoarelor de avarie (frânarea), în
cazul în care în zona periculoasă, creată de piesele mobile, pot fi angajaţi.
3.2.9. Construcţia dispozitivelor de prindere, de strângere, de ridicare şi de încărcare sau
acţionărilor lor trebuie să excludă posibilitatea apariţiei pericolului la întreruperea spontană
totală sau parţială a alimentării cu energie, precum şi să excludă schimbarea spontană a stării
acestor dispozitive în cazul restabilirii alimentării cu energie.
3.2.10. Componentele echipamentelor de producţie nu trebuie să aibă colţuri ascuţite, muchii,
bavuri şi suprafeţe cu rugozităţi, care prezintă un pericol de traumatizare a angajaţilor, în cazul în
care prezenţa acestora nu este determinată de destinaţia funcţională a acestor elemente. În ultimul
caz trebuie să fie prevăzute măsuri pentru protecţia angajaţilor.
3.2.11. Piesele echipamentelor de producţie (inclusiv conductele sistemelor hidraulice, cu abur şi
pneumatice, supapele de siguranţă, cablurile etc.), deteriorările mecanice ale cărora pot provoca
pericole, trebuie să fie protejate cu îngrădiri sau amplasate astfel, încât să prevină deteriorarea lor
întâmplătoare de către angajaţi sau mijlocele de deservire tehnică.
3.2.12. Construcţia echipamentelor de producţie trebuie să excludă slăbirea sau detaşarea
accidentală a ancorajelor unităţilor şi pieselor de asamblare, precum şi să excludă deplasarea
pieselor mobile în afara construcţiilor prevăzute, dacă acest lucru poate duce la crearea unei
situaţii periculoase.
3.2.13. Echipamentele de producţie trebuie să dispună de siguranţă la explozii şi incendii în
condiţiile prevăzute de exploatare.
3.2.14. Construcţia echipamentelor de producţie, pusă în funcţiune de energia electrică, trebuie
să includă dispozitivele (mijlocele) pentru asigurarea siguranţei electrice.
Echipamentele de producţie trebuie să fie executate astfel, încât să prevină acumularea sarcinilor
de electricitate statică într-o cantitate, care reprezintă un pericol pentru un angajat şi să excludă
posibilitatea de incendiu şi explozie.
3.2.15. Echipamentele de producţie, care funcţionează cu ajutorul energiei neelectrice, trebuie să
fie executate astfel, încât toate riscurile, generate de aceste tipuri de energie, să fie excluse.
3.2.16. Construcţia echipamentelor de producţie şi (sau) amplasarea acestora trebuie să excludă
contactul pieselor sale inflamabile cu substanţele cu pericol de incendiu, în cazul în care un astfel
de contact poate provoca un incendiu sau o explozie, precum şi să excludă posibilitatea atingerii
angajatului de piesele fierbinţi sau suprarăcite sau aflarea în imediata apropiere de aceste piese,
în cazul în care acest lucru poate duce la traumatizarea, supraîncălzirea sau suprarăcirea
angajatului.
3.2.17. Construcţia echipamentelor de producţie trebuie să excludă pericolelor generate de
împrăştierea materialelor şi substanţelor fierbinţi prelucrate şi (sau) utilizate în exploatare.
3.2.18. Proiectarea locului de lucru, mărimea acestuia şi poziţionarea elementelor (organelor de
comandă, mijlocelor de reflectare a informaţiei, echipamentelor auxiliare etc.) trebuie să asigure
securitatea în cazul utilizării echipamentelor de producţie conform destinaţiei, deservirii tehnice,
reparaţiei şi curăţeniei, precum şi să corespundă cu cerinţele ergonomice.
În cazul în care, pentru protecţia împotriva efectelor nefavorabile ale factorilor de producţie
periculoşi şi nocivi în componenţa locului de lucru este inclusă salonul şoferului, atunci
169
construcţia acesteia trebuie să asigure funcţiile de protecţie necesare, inclusiv crearea condiţiilor
optime microclimatice, comoditatea executării operaţiunilor de lucru şi vizibilitatea optimă a
echipamentelor de producţie şi spaţiului înconjurător.
3.2.19. Sistemul de comandă trebuie să asigure funcţionarea sigură şi eficientă a acesteia la toate
regimurile prevăzute de lucru ale echipamentelor de producţie şi pentru toate acţiunile exterioare,
prevăzute de condiţiile de funcţionare. Sistemul de comandă trebuie să excludă crearea unor
situaţii periculoase, ca urmare a încălcării de către angajat (angajaţi), a consecutivităţii
acţiunilor de comandă.
La locurile de lucru trebuie să fie inscripţii, diagrame şi alte mijloce de informare despre
consecutivitatea acţiunilor de comandă.
3.2.20. Sistemul de comandă al echipamentelor de producţie trebuie să includă mijlocele de
frânare de urgenţă şi dispozitivul opritor de accident (deconectare), în cazul în care folosirea lor
poate reduce sau preveni pericol.
3.2.21. Sistemul de comandă trebuie să includă mijloce de normalizare automată a regimului de
lucru sau mijloce de oprire automată în cazul în care încălcarea regimului poate provoca o
situaţie periculoasă.
Sistemul de comandă trebuie să includă mijloce de semnalizare şi a alte mijloce de informare,
care să avertizeze despre încălcarea funcţionării echipamentelor de producţie, conducând la
apariţia situaţiilor periculoase.
3.2.22. Sistemul de comandă al complexului tehnologic trebuie să excludă apariţia pericolului în
rezultatul funcţionării în comun a tuturor unităţilor echipamentelor de producţie, care fac parte
din complexul tehnologic, precum şi în cazul defecţiunii oricărui unităţi a lui.
3.2.23. Pupitrul de comandă central al complexului tehnologic trebuie să fie echipat cu un sistem
de semnalizare, o diagramă mnemo sau cu alte mijloce de reflectare a informaţiei despre
încălcările funcţionării normale a complexului tehnologic, cu mijlocele opritorului de accident,
(deconectare), de asemenea, al unor unităţi aparte ale complexului.
3.2.24. Dispozitivele de comandă ale sistemului de comandă (în continuare –organe de comandă)
trebuie să fie:
3.2.24.1. Uşor accesibile şi liber de deosebit, în cazuri necesare marcate cu inscripţii, simboluri
sau alte mijloce;
3.2.24.2. Proiectate şi amplasate astfel, încât să se excludă deplasarea lor involuntară şi să se
asigure manipularea sigură, fermă şi univocă, inclusiv la utilizarea de către personal a
echipamentelor de protecţie;
3.2.24.3. Amplasate, luându-se în considerare eforturile cerute pentru deplasarea,
consecutivitatea şi frecvenţa utilizării, precum şi valoarea funcţiilor;
3.2.24.4. Executate astfel, încât forma, dimensiunile şi suprafaţa de contact cu angajatul să
corespundă metodei de apucare (cu degetele, mâna) sau apăsare (degetul, palma, piciorul).
3.2.25. Punerea în funcţiune a echipamentului de producţie, precum şi demararea repetată după
oprire indiferent de cauza acesteia, trebuie să fie posibilă numai prin manipularea organului de
comandă a demarării.
Această cerinţă nu se referă la demararea repetată a echipamentelor de producţie, care
funcţionează în regim automat, în cazul în care demararea repetată după oprire (opritor) este
prevăzută de acest regim.
Dacă sistemul de comandă are mai multe organe de comandă, care efectuează demararea
echipamentelor de producţie sau a unor piese separate ale lui şi încălcarea succesiunii utilizării
lor poate duce la situaţii periculoase, atunci sistemul de comandă trebuie să includă dispozitivele,
care exclud crearea unor astfel de situaţii.
3.2.26. Organul de comandă al opritorului de avarie după conectare trebuie să rămână în poziţia
corespunzătoare opritorului, până atunci, până când acesta nu va fi întors de către angajat în
poziţia iniţială. Organul de comandă al opritorului trebuie să fie de culoare roşie, să difere prin
formă şi dimensiuni de alte organe de comandă.
3.2.27. În cazul în care sistemul de comandă are un comutator al regimurilor de funcţionare a
echipamentelor de producţie, fiecare poziţie a comutatorului trebuie să corespundă doar unui
singur regim şi să se fixeze fiabil în fiecare poziţie, în cazul în care lipsa fixaţiei poate duce la o
170
situaţie periculoasa.
Dacă unele regimuri de funcţionare necesită o protecţie ridicată din partea angajaţilor, atunci
comutatorul în asemenea poziţii trebuie:
3.2.27.1. Să blocheze posibilitatea comenzii automate;
3.2.27.2. Să efectueze mişcarea elementelor de construcţie numai prin intermediul efortului
depus în permanenţă de angajat asupra organului de comandă a mişcării;
3.2.27.3. Să întrerupă funcţionarea echipamentelor conjugate, dacă funcţionarea lui poate
provoca un pericol suplimentar;
3.2.27.4. Să excludă funcţionarea pieselor echipamentelor de producţie , care nu sunt implicate
în executarea regimului ales;
3.2.27.5. Să reducă viteza pieselor mobile ale echipamentelor de producţie, implicate în
realizarea regimului selectat.
3.2.28. Încetarea totală sau parţială a alimentării cu energie electrică şi restabilirea ei ulterioară,
precum şi de deteriorarea circuitului de comandă a alimentării cu energie electrică nu trebuie să
conducă la apariţia situaţiilor periculoase.
3.2.29. Proiectarea mijlocelor de protecţie trebuie să asigure posibilitatea monitorizării
îndeplinirii de către ele a destinaţiei lor până la începutul şi (sau) în procesul funcţionării
3.2.30. Mijlocele de protecţie trebuie să-şi îndeplinească funcţia sa continuu în procesul
funcţionării echipamentelor de producţie sau în cazul apariţiei situaţiilor periculoase.
3.2.31. Acţiunea mijlocelor de protecţie nu trebuie să se întrerupă înainte de sfârşitul acţiunii
factorului corespunzător de producţie periculos sau dăunător.
3.2.32. Defectarea unuia dintre mijlocele de protecţie sau a componentului său nu trebuie să ducă
la încetarea funcţionării normale a altor mijloce de protecţie.
3.2.33. Echipamentele de producţie, în componenţa căruia intră mijlocele de protecţie, care
necesită conectarea acestora înainte de începerea funcţionării echipamentele de producţie şi (sau)
deconectarea după sfârşitul funcţionării acestuia, trebuie să aibă dispozitive, care ar asigura o
astfel de consecutivitate.
3.2.34. Construirea şi amplasarea mijlocelor de protecţie nu trebuie să limiteze capacităţile
tehnologice ale echipamentelor de producţie şi trebuie să asigure simplitatea funcţionării şi
deservirii tehnice.
3.2.35. Forma, dimensiunile, rezistenta si rigiditatea îngrădirii de protecţie, amplasarea ei în
raport cu piesele îngrădite ale echipamentelor de producţie trebuie să excludă impactul pieselor
îngrădite şi emisiilor potenţiale asupra angajatului.
3.2.36. Construcţia îngrădirii de protecţie trebuie:
3.2.36.1. Să excludă posibilitatea deplasării accidentale din poziţia, care asigură protecţia
angajatului;
3.2.36.2. Să admită posibilitatea deplasării ei din poziţia, care asigură protecţia angajatului numai
cu ajutorul instrumentului, sau să blocheze funcţionarea echipamentelor de producţie, în cazul în
care îngrădirea de protecţie se află în poziţia, care nu îndeplineşte funcţiile sale de protecţie;
3.2.36.3. Se asigure posibilitatea îndeplinirii de către angajat a acţiunilor prevăzute, inclusiv
monitorizarea activităţii pieselor protejate ale echipamentelor de producţie, dacă acest lucru este
necesar;
3.2.36.4. Să nu creeze situaţii periculoase suplimentare.
3.2.37. Dispozitivele de semnalizare, cu menirea de prevenire a pericolelor, trebuie să fie
executate şi amplasate astfel, încât semnalele lor să fie uşor detectate şi auzite în mediul de
producţie de toate persoanele, care sunt ameninţate de pericol.
3.2.38. Piesele echipamentelor de producţie, care prezintă un pericol, trebuie să fie vopsite în
culori de semnalizare (avertizare) şi marcate cu semnalul de siguranţă corespunzător în
conformitate cu punctul 2.3 din prezenta anexă.
3.2.39. În cazul când este necesară utilizarea mijlocelor de ridicare în procesul montării,
transportului, depozitării şi reparaţiei pe echipamentelor de producţie şi piesele sale trebuie să fie
marcate locurile pentru conectarea mijlocelor de ridicare şi masa ridicată.
3.2.40. Locurile pentru conectarea dispozitivelor de ridicare trebuie să fie selectate, ţinând cont
de centrul de greutate al echipamentelor (pieselor lui), astfel, încât să se excludă posibilitatea
171
deteriorării echipamentelor în timpul ridicării şi să se asigure o abordare comodă şi sigură a lor.
3.2.41. Construcţia echipamentelor de producţie şi a pieselor lui trebuie să asigure posibilitatea
fixării lor fiabile pe un autovehicul sau într-un recipient de ambalare.
3.2.42. Unităţile de asamblare a echipamentelor de producţie, care la încărcare (descărcare),
transport şi depozitare se pot deplasa în mod spontan, trebuie să aibă dispozitive de fixare a
acestora într-o anumită poziţie.
3.2.43. Echipamentele de producţie şi piesele acestuia, deplasarea cărora este prevăzută manual,
trebuie să fie dotată cu dispozitive pentru deplasare sau să aibă o formă comodă pentru a apuca
cu mâna.

3.3. Cerinţe privind zgomotul la locul de muncă al operatorului

maşinilor de construcţie şi drumuri şi alte maşini similare

3.3.1. Natura zgomotului

3.3.1.1. După natura spectrului zgomotul este divizat în:
de bandă largă cu spectrul continuu cu lăţimea mai mult de o octavă;
tonal, în spectrul căruia există tonuri discrete pronunţate. Natura tonală a zgomotului pentru
scopurile practice (la controlul parametrilor lui la locul de lucru), se stabileşte prin măsurarea în
benzile de 1/3 octavă a frecvenţelor privind depăşirea nivelului de presiune sonoră într-o bandă
faţă de cele adiacente cu minimum 10 dB.
3.3.1.2. Privind caracteristicile temporare zgomotul este împărţit în:
constant, nivelul de sunet al căruia pentru opt ore ale zilei de lucru (schimbul de lucru) variază în
timp nu mai mult de 5 dBA atunci când este măsurat la caracteristica temporară „lent” a
sonometrului;
inconstant, nivelul de sunet al căruia pentru opt ore ale zilei de lucru (schimbul de lucru) variază
în timp mai mult de 5 dBA atunci când este măsurat la caracteristica temporară „lent” a
sonometrului
3.3.1.3. Zgomotul inconstant este împărţit în:
oscilant în timp, nivelul de sunet al căruia variază continuu în timp;
intermitent, nivelul de sunet al căruia variază în trepte (cu 5 dB A sau mai mult), totodată durata
intervalelor, în decursul cărora nivelul rămâne constant, constituie 1 s şi mai mult;
cu impuls, format din unul sau mai multe semnale sonore, fiecare cu durata mai mică de 1 s, în
timp ce nivelurile de zgomot, măsurate în dBAI şi dB A, respectiv, la caracteristicile de timp
„impuls” şi „lent” ale sonometrului, diferă nu mai puţin decât cu 7 dB.
3.3.2. Caracteristicile şi nivelurile de zgomot admise la locul de lucru
3.3.2.1. Caracteristica zgomotului constant la locul de lucru sunt nivelurile de presiune acustică
L în dB în benzile de octavă cu frecvenţele geometrice medii de 31, 5, 63, 125, 250, 500, 1000,
2000, 4000, 8000 Hz, determinate prin formula:

ρ
L= 20 lg 
ρ0
unde:
p - valoarea medie pătrată a presiunii sunetului, Pa;
P0 - valoarea iniţială a presiunii acustice. În aer P0 = 2 x 10-5 Pa
3.3.2.2. Nivelurile admise ale presiunii acustice în benzile de octavă ale spectrului de frecvenţe şi
nivelurile de zgomot la locul de muncă trebuie să fie:
3.3.2.2.1. Pentru zgomotul în bandă largă constant şi inconstant (cu excepţia zgomotului cu
impuls) – conform tabelului 3.3.1;
3.3.2.2.2. Pentru zgomotul tonal şi cu impuls - cu 5 dB mai puţin decât valorile indicate în
tabelul 3.3.1

172
 Tabelul 3.3.1.

Nivelurile de presiune acustică, dB, în benzile de octavă cu Nivelurile

frecvenţele geometrice medii, Hţ de zgomot,
dBA
31,5 63 125 250 500 1000 2000 4000 8000
107 95 87 82 78 75 73 71 69 80

3.3.2.3. Caracteristicile de zgomot ale maşinilor sau valorile limită ale caracteristicilor de
zgomot trebuie să fie specificate în certificat de înmatriculare pentru ele, îndrumarul
(instrucţiunile) pentru exploatare sau altă documentaţie însoţitoare.

3.4. Cerinţe privind supapele de siguranţă ale recipientelor care lucrează sub presiune

3.4.1.Protecţiei supapelor de siguranţă sunt supuse recipientele, în care e posibilă depăşirea

presiunii de lucru de la sursa de alimentare, reacţia chimică, încălzirea instalaţiilor de încălzire,
radiaţia solară, în cazul izbucnirii unui incendiu în apropierea recipientului etc.
3.4.2. Numărul de supape, dimensiunile şi randamentul trebuie să fie ales astfel, încât în recipient
să nu se poată crea o presiune, care ar depăşi presiunea de calcul cu mai mult 0,05 MPa (0,5
kg/cm2) pentru recipientele cu o presiune de până la 0,3 MPa (3 kgf/cm2), cu 15 % - pentru
recipientele cu o presiune mai mare de 0,3 şi 6,0 MPa (de la 3 până la 60 kgf/cm2) şi cu 10 % -
pentru recipientele cu o presiune mai mare de 6.0 MPa (60 kgf/cm2).
În timpul funcţionării supapelor se admite depăşirea presiunii în recipient nu mai mult decât cu
25 % din presiunea calculată.
3.4.3. Construcţia şi materialele elementelor supapelor şi dispozitivele auxiliare ale acestora
trebuie să asigure fiabilitatea funcţionării supapei în condiţiile de lucru.
3.4.4. Construcţia supapei trebuie să asigure libera deplasare a elementelor mobile ale supapei şi
să excludă posibilitatea evacuării lor.
3.4.5. Construcţia supapelor şi a dispozitivelor lor auxiliare trebuie să excludă posibilitatea
modificării spontane a reglării lor.
3.4.6. Construcţia supapei trebuie să excludă posibilitatea apariţiei impacturilor inadmisibile la
deschidere şi închidere.
3.4.7. Supapele trebuie să fie amplasate în locurile accesibile pentru deservirea şi reparaţia
practică şi sigură.
În cazul în care supapa, care necesită o deservire sistematică, este amplasată la o înălţime mai
mare de 1,8 m trebuie să fie prevăzute dispozitive pentru comoditatea deservirii.
3.4.8. Supapele la recipientele verticale trebuie să fie instalate fundul superior, iar la recipientele
orizontale – pe generatoarea superioară în zona fazei de gaz (vapori) .
Supapele trebuie să fie instalate în locurile, care exclud formarea zonelor stagnante.
3.4.9. Instalarea armăturii de blocare între recipient şi supapă, precum şi în spatele supapei nu se
admite, cu excepţia recipientelor cu substanţe cu pericol exploziv şi incendiar şi substanţelor cu
gradele 1 şi 2 de risc, precum şi pentru recipientele, care funcţionează la temperaturi criogenice.
Pentru astfel de supape trebuie să fie prevăzut un sistem de supape, constituit din supape de lucru
şi de rezervă.
3.4.10. Supapele de serviciu şi de siguranţă trebuie să aibă o capacitate de trecere egală, care să
asigure protecţia deplină a recipientului împotriva excesului de presiune mai mare decât cea
admisibilă. Pentru asigurarea controlului şi reparării supapelor înainte şi după ele trebuie să fie
instalată o armătură de deconectare cu dispozitiv de blocare, care să excludă posibilitatea
închiderii simultane a armăturii de blocare la supapele de serviciu şi de siguranţă, totodată
secţiunea de trecere la subansamblul de comutare în orice situaţie trebuie să fie nu mai mică de
secţiunea de trecere a supapei instalate.
3.4.11. Nu se admite utilizarea supapelor pentru reglarea presiunii în recipient sau în grupa de
recipiente.

173
3.4.12. Supapele de încărcare şi cu pârghie se admite a instala numai la recipientele staţionare.
3.4.13. Construcţia supapei de încărcare şi cu arc trebuie să prevadă un dispozitiv pentru a
verifica buna funcţionare a supapei de serviciu în stare de funcţionare prin deschiderea forţată a
acesteia în timpul funcţionării recipientului. Posibilitatea deschiderii forţate trebuie să fie
asigurată la o presiune egală cu 80 % din presiunea reglării.
Se admite a instala supape fără dispozitive pentru deschiderea forţată, în cazul în care ele sunt
inadmisibile privind proprietăţile mediului de lucru (nocive, explozive etc.) sau privind condiţiile
efectuării procesului de lucru. În acest caz verificarea supapelor trebuie să fie efectuată periodic
în termenii, stabiliţi de regulamentul tehnologic, dar nu mai rar de o dată la 6 luni cu condiţia
excluderii posibilităţii îngheţării, clocotirii, polimerizării sau blocării de către mediul de lucru.
3.4.14. Arcurile supapei trebuie să fie protejate de încălzirea inadmisibilă (răcirea) şi de impactul
direct al mediului de lucru, dacă acesta are un efect negativ asupra materialului arcului.
3.4.15. Masa încărcăturii şi lungimea levierului supapei de încărcare (de sarcină) şi cu pârghie
sunt determinate reieşind din faptul, că încărcătura se află la capătul levierului.
3.4.16. Supapele şi dispozitivele auxiliare trebuie să fie construite astfel, încât la defectarea
oricărui organ de comandă sau de reglare sau la încetarea alimentării cu energie a supapei de
comandă să fie păstrată funcţia de protecţie a recipientului împotriva suprapresiunii prin dublare
sau prin alte măsuri.
3.4.17. Construcţia supapei trebuie să prevadă posibilitatea de a fi comandată manual sau de la
distanţă.
3.4.18. Supapele, acţionate prin intermediul energiei electrice, trebuie să fie asigurate cu două
surse independente una de alta de alimentare. În circuitele electrice, în cazul în care deconectarea
energiei provoacă un impuls, care deschide supapa, se admite o singură sursă de alimentare.
3.4.19. În cazul în care organul de comandă este o supapă de impuls, atunci diametrul trecerii
convenţionale a acestei supape trebuie să fie de minimum de 15 mm.
3.4.20. Diametrul interior al liniilor de impuls (de aducţiune şi evacuare) trebuie să fie de
minimum 20 mm şi nu mai mic decât diametrul duzei de ieşire a supapei de impulsuri. Liniile de
impuls şi liniile de comandă trebuie să asigure o evacuare fiabilă a condensatului. A instala
dispozitive de blocare la aceste linii se interzice. Se admite a instala dispozitive de comutaţie, în
cazul în care în orice poziţie a acestui dispozitiv linia de impuls va rămâne deschisă.
3.4.21. Mediul de lucru, utilizat pentru comanda supapei nu trebuie să fie supus îngheţării,
cocsificării, polimerizării şi să aibă efect coroziv asupra materialului supapei.
3.4.22. Construcţia supapei trebuie să asigure închiderea ei la o presiune de cel puţin 95 % din
presiunea reglării.
3.4.23. Supapa trebuie să fie dotată cu cel puţin două circuite de comandă, care acţionează
independent şi care trebuie să fie construite astfel, încât la defectarea unuia dintre circuitele de
comandă celălalt circuit să asigure funcţionarea fiabilă a supapei.
3.4.24. Supapele trebuie să fie instalate pe racorduri sau conducte, conectate direct la recipient.
Când pe un racord (conductă) se instalează mai multe supape, aria secţiunii transversale a
racordului (conductei) trebuie să fie nu mai mică de 1,25 din aria totală a secţiunii supapelor,
instalate pe ea.
3.4.25. Căderea presiunii înaintea supapei în conducta de aducţiune la cea mai mare capacitate de
trecere nu trebuie să depăşească 3% din presiunea reglării.
3.4.26. În conductele supapelor trebuie să fie prevăzută o compensare necesară a dilataţiilor
termice. Fixarea carcasei supapei şi conductelor trebuie să fie calculată, ţinând seama de
sarcinile statice şi forţele dinamice, care apar la declanşarea supapei.
3.4.27. Conductele de alimentare trebuie să fie executate cu înclinaţie pe toată lungimea în partea
recipientului. În conductele de aducţiune trebuie să fie excluse schimbările bruşte ale
temperaturii peretelui (şoc termic) la declanşarea supapelor.
3.4.28. Diametrul interior al conductei de aducţiune nu trebuie să fie mai mic decât diametrul
maxim interior al racordului de aducţiune a supapei.
3.4.29. Diametrul interior şi lungimea conductelor de aducţiune se calculează, reieşind din
capacitatea maximă de trecere a supapei.
3.4.30. Diametrul interior al conductei de evacuare trebuie să fie nu mai mic, decât diametrul
174
maxim interior al racordului de evacuare a supapei.
3.4.31. Diametrul interior şi lungimea conductei de ieşire se calculează astfel, încât la consumul,
egal cu capacitatea maximă de trecere a supapei, contrapresiunea în racordul său de evacuare să
nu depăşească contrapresiunea maximă admisibilă.
3.4.32. Conductele de joncţiune ale supapelor trebuie să fie protejate împotriva îngheţării în ele a
mediului de lucru.
3.4.33. Selectarea mediului de lucru din racorduri (şi pe sectoarele conductelor de joncţiune de la
recipient până la supape, nu se admite.

Anexa nr. 7
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora

CERINŢE PRIVIND AUTOVEHICULELE AFLATE ÎN EXPLOATARE

1. Cerinţe pentru sistemele de frânare

1.1. Se aplică cerinţele de la punctele 2.1.14 - 2.1.33 din Anexa 5 la prezenta reglementare
tehnică.

2. Cerinţe privind direcţia

2.1. Se aplică cerinţele de la punctul 2.2 din Anexa 5 la prezenta reglementare tehnică.
2.2. Rotaţia maximă a volanului de direcţie trebuie să se limiteze doar la dispozitivele, prevăzute
de construcţia autovehiculului.

3. Cerinţe privind dispozitivele de iluminare exterioară şi marcajul retro-reflectorizant

3.1. Se aplică cerinţele de la punctele 1.3.1 - 1.3.2, 1.3.13, 1.3.14.1 - 1.3.14.7, 1.3.19.1, 1.3.21.1 -
1.3.21.3, 1.3.25.1- Anexa nr. 5 la prezenta reglementare tehnică.
3.2. Unghiul de înclinare a planului (fig. 1), care conţine partea stângă (de la autovehicul) a
limitei superioare clarobscure a fasciculului de fazei de întâlnire (fazei scurte) a lampăurilor de
tipurile C, HC, DC, CR, HCR, DCR trebuie să fie de ± 0,5 % în direcţia verticală de la valoarea
normativă a unghiului de reglare, specificată în documentaţia de exploatare şi (sau) marcate pe
autovehicul . În absenţa pe autovehicul şi în documentaţia de exploatare a datelor cu privire la
valoarea normativă a unghiului de reglare, lampăurile de tipurile C, HC, DC, CR, HCR, DCR
trebuie să fie regulate în conformitate cu valorile unghiul de înclinare α a fasciculului de lumină
spre planul orizontal în fig. 1a, sau 1 b şi în tabelul 1. Normativele unghiului de reglare sunt date
de valorile unghiului α, în funcţie de înălţimea H a instalării centrului optic al lampăului
deasupra platformei de lucru pentru distanţa L de la centrul optic al lampăului până la ecran, sau
de distanţa R pe ecran de la proiecţia centrului optic al lampăului până la limita de lumină a
fasciculului de lumină şi de distanţele L şi H.
3.3. Deviaţia unghiulară în direcţia orizontală a punctului de intersecţie a sectoarelor stâng
orizontal şi drept oblic ale limitei clarobscure a fasciculului de lumină a lampăurilor de tipul C,
HC, DC, CR, HCR, DCR de la planul vertical, care trece prin axa de referinţă, trebuie să fie de
maximum ± 0,5 %.
3.4. La autovehiculele , lampăurile cărora sunt prevăzute cu un dispozitiv de corecţie, ultimul la
descărcarea autovehicululuitrebuie să fie instalat în poziţia, corespunzătoare încărcării.
3.5. Intensitatea luminii fiecărui lampă în regimul „lumină de întâlnire”, măsurată în direcţia
axei optice a lampăului şi în direcţia 52' în jos de la partea stângă a limitei clarobscure, trebuie să
corespundă valorilor, indicate în tabelul 2.
175
 Parametrii geometrici ai amplasării limitei clarobscure a fasciculului de
fază de întâlnire a lampăurilor pe un ecran opac în funcţie de înălţimea instalării
lampăurilor, precum şi distanţa până la ecran

Tabelul 1

Distanta de la centrul optic Unghiul nominal de Distanta R de la proiecţia

ar lampăului până la planul înclinaţie a fasciculului centrului optic până la
platformei de lucru H, mm de lumină a lampăului în limita clarobscură a
plan vertical α lampăului de pe ecran,
Unghi min. procente îndepărtată la10 m, mm

Până la 600 34 1,00 100

De la 600 până la 700 45 1,30 130
De la 700 până la 800 52 1,50 150
De la 800 până la 900 60 1,76 176
De la 900 până la 1000 69 2,00 200
De la 1000 până la 1200 75 2,20 220
De la 1200 până la 1500 100 2,90 290

Intensitatea luminii lampăurilor în regimul „lumină de întâlnire”

Tabelul 2

Intensitatea luminii în direcţia Intensitatea luminii în direcţia 52α în

Tipul lampii axei optice a lampii, cd, nu mai jos de la partea stângă a limitei de
mult lumina, cd, nu mai puţin
С; CR 800 1600*
НС; HCR; DC; DCR 950 2200*

* În caz de neconcordanţă a parametrilor, obţinuţi cu motorul oprit, se efectuează măsurători

cu motorul în funcţiune.
3.6. Verificarea parametrilor, specificaţi în tabelul 2, se efectuează după reglarea poziţiei
fasciculului de lumină de întâlnire, în conformitate cu punctul 3.2. În cazul neconformităţii
parametrilor lampăului cu normativele indicate în tabelul 2 se efectuează reglarea repetată în
limitele ± 0,5 % în direcţia verticală de la valoarea nominală a unghiul conform tabelului 1 şi
măsurarea repetată a intensităţii luminii.
3.7. Lampăurile de tipurile R, HR, DR trebuie să fie reglate astfel, încât centrul fasciculului de
lumină să coincidă cu punctul de intersecţie al axei optice a lampăului cu ecranul (punctul 7 din
figurile 1a şi 1b).
3.8. Intensitatea luminii tuturor tipurilor de lămpi R, HR, CR, HCR, DR, DCR, amplasate pe o
singură parte a autovehicululuiîn regimul „fază de drum ” („fază lungă”) nu trebuie să fie mai
mare de 10000 Cd, iar valoarea totală a intensităţii luminii tuturor lampăurilor de tipurile indicate
nu trebuie să fie mai mare de 225000 cd.
3.9. Intensitatea luminii lampăurilor de tipurile CR, NCR, DCR în regimul „fază de drum (fază
176
lungă)” este măsurată în direcţia axei optice a lampăului.
3.10. Intensitatea luminii lampăurilor de tipurile R, HR, DR este măsurată în direcţia axei optice
a lampăului, după reglare în conformitate cu punctul 3.7.
3.11. Lampăurile de ceaţă (tip B) trebuie să fie reglate astfel, încât planul în care se află limita
clarobscură a fasciculului, să fie amplasat aşa cum este indicat în figura 1 şi tabelul 3. Totodată
limita clarobscură a fasciculului lampăului de ceaţă trebuie să fie paralel cu planul platformei, pe
care este instalat autovehicul

a)

b)

c)
1 - axa de referinţă;
177
 2 – partea orizontală (stânga) a limitei clarobscure;,
3 – partea oblică (dreapta) a limitei clarobscur;
4 - planul vertical, care trece prin axa de referinţă;
5 - planul paralel cu planul platformei de lucru, pe care este instalat autovehicul ;
6 – planul ecranului opac;
α - unghiul de înclinaţie a fasciculului de lumină faţă de planul orizontal;
L - distanta de la de centrul optic a lampăului până la ecran;
7 - poziţia punctului de referinţă pentru măsurarea intensităţii luminii în direcţia axei de referinţă a dispozitivului de iluminare;
8 - poziţia punctului de referinţă pentru măsurarea intensităţii luminii în regimul „fază de întâlnire (fază scurtă”), în direcţia liniei, amplasate
într-un plan vertical cu axa optică a dispozitivului pentru verificarea şi reglarea lampăurilor şi orientată sub unghiul de 52α (unghiul direcţional)
mai jos de partea orizontală a limitei clarobscure a fasciculului de lumină a luminii de întâlnire;
9 - poziţia punctului de referinţă pentru măsurarea intensităţii luminii lampăurilor de ceaţă
în direcţia 3° în sus;
10, 11 - coordonatele punctelor de măsurare a poziţiei limitei clarobscure în plan vertical;
R - distanţa pe ecran de la proiecţia centrului optic al lampăului până la poziţia orizontală (stânga) a părţii limitei clarobscure;
K - distanţa pe ecran de la proiecţia centrului optic al lampăului până la poziţia limitei clarobscure a fasciculului de lumină a lampăului de ceaţă;

H - distanţa de la proiecţia centrului optic al lampăului până la planul platformei de lucru;

U, S – coordonatele punctelor de măsurare ale poziţiei limitei clarobscure în planurile orizontal şi vertical, respectiv (valorile U ≤ 600 mm; S =
174,5 mm).

Fig. 1. Schema amplasării autovehicululuila postul de verificare a luminii lampăurilor, forma limitei clarobscure şi amplasarea punctelor de
referinţă (de control) pe ecran:
a) pentru regimul „lumină de întâlnire” cu sectorul drept înclinat al limitei clarobscure;
b) pentru regimul „lumină de întâlnire” cu sectorul drept curbată drept al limitei clarobscure;
c) pentru lampăurile de ceaţă

Parametrii de reglare a lampăurilor de ceaţă

Tabelul 3

Distanta de la centrul optic al Unghiul nominal de înclinaţie al Distanţa R de la proiecţia

lampăului până la planul fasciculului de lumină a centrului optic al lampăului
platformei de lucru H, mm lampăului în plan vertical α, nu până limita clarobscură pe
mai mic ecran, îndepărtată la 10 m,
угл. мин. procente mm

Până la 800 inclusiv 34 1,0 200

Mai sus 800 52 1,5 400

3.12. Intensitatea lampăului de ceaţă, măsurată în plan vertical, care trece prin axa de referinţă,
trebuie să fie nu mai mare de 625 cd în direcţia de 3° în sus de la poziţia limitei clarobscure. În
cazul neconformităţii intensităţii luminii cu valoarea indicată mai sus se efectuează reglarea
repetată nu mai jos de minus 0,5 % în direcţia verticală de la valoarea nominală a unghiului după
tabelul 3 şi măsurarea intensităţii.
3.13. Schimbarea locurilor de amplasare şi demontare a lampăurilor, lămpilor de semnalizare,
triunghiurilor reflectorizante şi marcajului de contur, prevăzute de documentaţia de exploatare,
nu se admite.
3.14. La autovehiculele , scoase din producţie, se admite înlocuirea dispozitivelor de iluminare
cu alte tipuri, utilizate la autovehicul e.

4. Cerinţe pentru dispozitivele de ştergere şi spălare a parbrizelor

4.1. Se aplică cerinţele de la punctele 2.4.5 şi 2.4.7 din Anexa 5 la prezenta Reglementarea
tehnică.
4.2. Dispozitivele de ştergere şi spălare a parbrizelor trebuie să fie funcţionabile.

5. Cerinţe pentru anvelope şi roţi

5.1. Autovehiculele trebuie să fie echipate cu pneuri în conformitate cu cerinţele producătorului

178
conform documentaţiei de exploatare a producătorului sau omologate de Regulamentele de
exploatare a anvelopelor auto.
5.2. Se aplică cerinţele de la punctele 2.3.2 - 2.3.4 din Anexa 5 la prezenta Reglementarea
tehnică.
5.3. Utilizarea anvelopelor reşapate
5.3.1. Pentru autovehiculele din categoria M1, precum şi autovehiculele din categoriile M2 şi M3
clasa A şi clasa I se admite utilizarea anvelopelor, reşapate conform clasei I, iar pe axele din
spate, în alampăă de aceasta, reşapate conform clasei II şi D.
5.3.2. Pe puntea din faţă a tractoarelor de magistrale cu asamblare fără capotă din categoriile N2
şi N3 şi a autovehiculelor din categoriile M2 şi M3 clasele B, II şi III, utilizarea anvelopelor
reşapate nu se admite.
5.3.3. Pe axele din mijloc şi spate ale autovehiculelor din categoriile M2 şi M3 clasele B, II şi III,
se admite utilizarea anvelopelor, reşapate conform clasei I.
5.3.4. Pe toate axele autovehiculelor din categoria N, cu excepţia celor prevăzute la punctul
5.3.2, precum şi ale autovehiculelor din categoria O, se admite utilizarea anvelopelor reşapate
conform clasei I şi II, iar pe axele lor din spate, pe lângă acestea, şi reşapate conform clasei D şi
III.
5.3.5. Pe axa din spate a autovehiculelor din categoria M, axele din mijloc şi din spate ale
autovehiculelor din categoria N, pe toate axele autovehiculelor din categoria O se admite
utilizarea anvelopelor cu deteriorări locale reparate şi cu profilul benzii rulante, adâncit prin
metoda tăierii.
Notă: Definiţia claselor de restabilirea a anvelopelor este în conformitate cu Regulamentele de
exploatare a anvelopelor auto omologate.

6. Cerinţe privind motorul şi sistemele sale

6.1. Conţinutul maxim admis al emisiilor nocive trebuie să se încadreze în limitele, stabilite
pentru clasele ecologice respective, ţinând seama de factorii deteriorării.
6.2. Pentru autovehiculele puse în circulaţie până în anul 2006 ani, inclusiv:
6.2.1. Conţinutul maxim admis de monoxid de carbon (CO) şi de hidrocarburi (CnHm) în gazele
de eşapament ale autovehiculelor cu motoare pe benzina în regim de cursă în gol cu frecvenţele
minime şi majorate ale rotaţiei arborelui cotit al motorului trebuie să fie în limitele, stabilite de
către producător, şi nu trebuie să depăşească valorile indicate în tabelul 4.

Tabelul 4.

Categoriile şi echipamentele de Frecvenţa rotaţiei СО, fracţia СnНm, fracţia

autovehicul e şi arborelui cotit al volumetrică, volumetrică-
motorului procente 1, mln.

M şi N, fabricate până la 1 octombrie 1986 minimă 4,5 —

M1 и N1, neechipate cu sisteme de minimă 3,5 1200
neutralizare a gazelor de eşapament majorată 2,0 600
M2, М3, N2 şi N3 neechipate cu sisteme de minimă 3,5 2500
neutralizare a gazelor de eşapament majorată 2,0 1000
M1 и N1 echipate cu sisteme cu două minimă 1,0 400
componente de neutralizare a gazelor de
majorată 0,6 200
eşapament
M2, М3, N2 и N3 echipate cu sisteme cu minimă 1,0 600
două componente de neutralizare a majorată 0,6 300
gazelor de eşapament
M1 и N1, echipate cu sisteme cu trei minimă 0,5 100

179
componente de neutralizare a gazelor de majorată 0,3 100
eşapament
M2, М3, N2 и N3, echipate cu sisteme cu minimă 0,5 200
trei componente de neutralizare a gazelor
de eşapament majorată 0,3 200

6.2.2. Cerinţele de la punctul 6.2.1 trebuie să fie efectuate la o frecvenţă de rotaţie a arborelui
cotit al motorului, stabilită de producător, iar în absenţa unor astfel de date:
6.2.2.1. La o frecvenţă, care nu depăşeşte viteza minimă de:
1100 min-1pentru autovehiculele din categoriile M1 şi N1;
900 min-1, pentru autovehiculele din categoriile M2, M3, N2 şi N3;
6.2.2.2. La o frecvenţă nu mai mică de frecvenţa majorată a rotaţiei:
2500 min-1, pentru autovehiculele din categoriile M1 şi N1, neechipate cu sisteme de neutralizare
a gazelor de eşapament;
2000 min-1, pentru autovehiculele din categoriile M1 şi N1, echipate cu sisteme de neutralizare a
gazelor de eşapament, precum şi pentru toate autovehiculele din categoriile M2, M3, N2 şi N3.
6.2.3. În condiţiile stabilite la punctul 6.2.2, valoarea coeficientului de exces al aerului la
autovehiculele , echipate cu sisteme cu trei componente de neutralizare a gazelor de eşapament la
frecvenţa minimă şi majorată de rotaţie a arborelui cotit al motorului trebuie să se încadreze în
limitele datelor, stabilite de producător, iar în lipsa unor astfel de date trebuie să varieze în
limitele de la 0,97 până la 1,03.
6.2.4. Conţinutul maxim admis de monoxid de carbon (CO) si hidrocarburi (CnHm) în gazele de
eşapament, emise de autovehiculele cu butelii de gaz în regim de mers în gol la frecvenţele
minime şi majorate ale rotaţiei arborelui cotit al motorului, nu trebuie să depăşească valorile,
indicate în tabelul 5.

Tabelul 5

Data Frecvenţa de rotaţie СО, fracţia CnHm , fracţia volumetrică, mln.-1

fabricării a arborelui cotit al volumetrică, pentru motoarele cu volumul de lucru,
autovehiculul motorului procente dm3 şi în funcţie de tipul
ui GPL, GNL КPГ carburantului pentru motoare
Până la 3 inclusiv Mai mult 3
GPL, GNL GNC GPL, GNC GNC
Până la minimă 3,0 3,0 1000 800 2200 2000
1 iulie 2000 majorată 2,0 2,0 600 500 900 850
După minimă 3,0 2,0 1000 700 2200 1800
1 iulie 2000 majorată 2,0 1,5 600 400 900 750

Notă: GPL - gaz petrolier lichefiat;

GNL - gaz natural lichefiat;
GNC - gaz natural comprimat.
6.2.5. La efectuarea verificării conformităţii cu cerinţele de la punctul 6.2.4 valoarea frecvenţei
de rotaţie a arborelui cotit al motorului se stabileşte de producător, iar în absenţa unor astfel de
date:
Frecvenţa minimă de rotaţie - 800 ± 50 min-1;
Frecvenţa de rotaţie majorată - 3000 ± 10 min-1.
6.3. Nivelul maxim admisibil al fumegării gazelor de eşapament provenite de la autovehicul e
cu motoare diesel în regim de acceleraţie liberă nu trebuie să depăşească valoarea coeficientului
de absorbţie a luminii, indicată în documentele, care confirmă conformitatea autovehicululuicu
Regulamentele CEE/ONU nr. 24-03, sau pe semnul omologării oficiale, aplicat pe motor sau
autovehicul , sau stabilită de producător, iar în lipsa informaţiilor menţionate mai sus - nu
trebuie să depăşească:
180
2,5 m-1 pentru motoare fără supraalimentare;
3,0 m-1 pentru motor cu supraalimentare.
6.4. La efectuarea verificării conformităţii cu cerinţele de la punctele 6.2 şi 6.3 parcursul
autovehicululuinu trebuie să fie mai mic de 3000 km. La un parcurs mai mic verificarea nu se
efectuează.
6.5. Scurgerile şi picurarea combustibilului în sistemul de alimentare a motoarelor cu benzină şi
motorină, care se repetă la intervale mai mari de 20 de picături pe minut, nu sunt admise.
6.6. Dispozitive de blocare a rezervoarelor de combustibil şi dispozitivele de închidere a
combustibilului trebuie să fie funcţionabile. Capacele rezervoarelor de combustibil trebuie să fie
fixate în poziţia închis, deteriorările elementelor de garnitură ale capacelor nu sunt admise.
6.7. Sistemul de alimentare a autovehiculelor , prevăzut pentru funcţionarea pe gaze naturale
comprimate, gaze naturale lichefiate şi gaze petroliere lichefiate trebuie să fie etanş. În cazul
autovehiculelor echipate cu acest sistem de alimentare, pe suprafaţa exterioară a buteliilor de
gaz trebuie să fie aplicate datele din certificat de înmatriculare lor, inclusiv data reviziei
ulterioare în vigoare. Nu se admite utilizarea buteliilor de gaz cu termenul expirat al reviziei
periodice. Un astfel de sistem de combustibil, amplasarea şi de instalarea lui trebuie să fie în
conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr. 66, 67, 107, 110 şi 115.
6.8. Cu privire la zgomotul exterior al autovehiculelor se aplică cerinţele de la punctul 4.2 din
Anexa 5 la prezenta Reglementarea tehnică.

7. Cerinţe privind alte elemente de construcţie

7.1. Cu privire la oglinzile retrovizoare se aplică cerinţele de la punctul 2.5.1 din Anexa 5 la
prezenta Reglementarea tehnică.
7.2. Nu se admite prezenţa obiectelor suplimentare sau acoperirilor, care limitează vizibilitatea
de la locul conducătorului auto (cu excepţia oglinzilor retrovizoare, pieselor ştergătoarelor de
parbriz, antenelor radio exterioare şi aplicate sau încorporate în sticlă, elementelor de încălzire a
dispozitivelor pentru degivrarea şi uscarea parbrizului).
În partea de sus a parbrizului se admite fixarea unei benzi de peliculă transparentă în culori, cu
lăţimea nu mai mare de 140 mm, iar la autovehiculele din categoriile M3, N2, N3 - cu lăţimea,
care nu depăşeşte distanţa minimă dintre marginea superioară a parbrizului şi limita superioară a
zonei de curăţare a lui de ştergătorul de parbriz.
Pe geamurile laterale şi din spate ale autovehiculelor din categoria M3 clasa III se admite
prezenţa perdeluţelor.
7.3. Cu privire la permeabilitatea la lumină a sticlelor, inclusiv cele acoperite cu folie
transparentă colorată, se aplică cerinţele de la punctul 3.5.2 din Anexa 5 la prezenta
Reglementarea tehnică.
7.4. Prezenţa fisurilor pe parbrizele autovehiculelor în zona de curăţare a ştergătoarelor pe
jumătatea geamului din partea conducătorului auto nu sunt admise.
7.5. Încuietorile uşilor caroseriei sau a cabinei, închizătoarele obloanelor laterale ale suprafeţei
de încărcare, închizătoarele gurilor de umplere a cisternelor, mecanismele de reglare şi
dispozitivele de fixare a scaunelor conducătorului auto şi pasagerilor, dispozitivul de încălzire şi
suflare a parbrizului, dispozitivul antifurt auto, prevăzut de producător, comutatorul de siguranţă
a uşilor şi semnalul cererii de oprire a autobuzului, ieşirile de urgenţă ale autobuzului şi
dispozitivele pentru punerea lor în funcţiune, instalaţiile de iluminat interioare ale salonului
autobuzului, acţionarea circuitului de comandă a uşilor şi semnalizarea funcţionării acestora
trebuie să fie funcţionabile.
7.6. Încuietorile uşilor laterale cu balamale ale autovehicululuitrebuie să fie fixate în două poziţii
de încuiere: intermediară şi finală.
7.7. Autovehicul trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de semnalizare sonoră în stare
funcţionabilă. Dispozitivul de semnalizare sonoră trebuie la punerea în funcţiune a organului lui
de comandă să emită un sunet continuu şi monoton, spectrul acustic al căruia nu trebuie să
sufere schimbări semnificative.

181
7.8. Ieşirile de urgenţă la autobuze trebuie să fie marcate şi aibă plăcuţe privind regulile de
utilizare a acestora. Trebuie să fie asigurat accesul liber la ieşirile de urgenţă.
7.9. Mijlocele de măsurare a vitezei (vitezometrele), precum şi căii parcurse trebuie să fie
funcţionabile. Vitezometrele şi odometrele trebuie să fie funcţionabile. Tahografele trebuie să fie
funcţionabile, verificate metrologic şi sigilate în modul prevăzut.
7.10. Slăbirea strângerii îmbinărilor cu buloane şi distrugerea pieselor suspensiei şi transmisiei
cardanice a autovehicululuinu este admisă.
7.11. Pârghia regulatorului de nivel al podelei (caroseriei) autovehicululuicu suspensie
pneumatică în stare de exploatare trebuie să fie în poziţia prevăzută de producător în
documentaţia de exploatare. Presiunea la scoaterea de control al regulatorului de nivel al podelei
autovehicululuicu suspensie pneumatică, fabricat după 1 ianuarie 1997, trebuie să fie în
conformitate cu specificaţiile din plăcuţa producătorului.
7.12. La autovehiculele din categoriile N2, N3, O3 şi O4 trebuie să fie instalate dispozitivele de
protecţie spate şi lateral. Cu privire la dispozitivele de protecţie spate şi lateral se aplică cerinţele
de la punctele 3.8.1 - 3.8.4 şi 3.8.7 - 3.8.9 din Anexa 5 la prezenta Reglementarea tehnică.
7.13. Deformările în rezultatul deteriorărilor sau schimbării construcţiei barelor de protecţie faţă
şi spate ale autovehiculelor din categoriile M şi N, la care raza de curbură a pieselor, ce ies în
afara părţilor barei de protecţie (cu excepţia pieselor, fabricate din materiale elastice nemetalice)
e mai mică de 5 mm, nu se admite.
7.14. Deteriorărilee vizibile, scurt circuitele şi urmele de perforaţii ale izolaţiei cablurilor
electrice nu se admit.
7.15. Îmbinarea dispozitivului de cuplare şi remorcare a autotractoarelor trebuie să se închidă
automat după cuplare. Blocările manuală şi automat ale dispozitivului de cuplare cu tracţiune
trebuie să prevină decuplarea spontană a tractorului şi semiremorcii. Deformările, rupturile,
fisurile sau alte deteriorări vizibile ale pivotului de cuplare, lagărele pivotului, plăcii de sprijin,
cârligului de tracţiune, sferei dispozitivului de cuplare şi remorcare, fisurile, deteriorările,
inclusiv locale, sau lipsa pieselor dispozitivelor de cuplare şi fixările acestora nu se admit.
7.16. Remorcile monoaxiale (cu excepţia remorcilor-capră), precum şi remorcile, care nu sunt
echipate cu sistemul de frânare de serviciu trebuie să fie echipate cu dispozitive de siguranţă
(lanţuri, cabluri), care trebuie să fie funcţionabile. Lungimea lanţurilor de siguranţă (cablurilor)
trebuie să prevină contactul buclei de cuplare a bielei cu suprafaţa drumului, şi, totodată să
asigure comanda remorcii în caz de rupere a dispozitivului de cuplare şi remorcare. Lanţurile de
siguranţă (cablurile) nu trebuie să fie fixate la piesele dispozitivului de cuplare şi remorcare sau
la piesele de fixare a acestuia.
7.17. Remorcile (cu excepţia remorcilor monoaxiale şi remorcilor-capră) trebuie să fie echipate
cu un dispozitiv, care susţine bucla de cuplare a bielei în poziţia care uşurează cuplarea şi
decuplarea cu autovehicul tractor. Deformările bucle ide cuplare sau ale bielei remorcii,care
încalcă grosolan poziţia lor în raport cu planul longitudinal central de simetrie a remorcii,
ruperile, fisurile şi alte deteriorări vizibile ale buclei de cuplare sau ale bielei remorcii nu se
admite.
7.18. Luftul longitudinal în dispozitivul de cuplare şi remorcare fără joc cu furcă de tracţiune
pentru autotractorul cuplat cu remorca nu se admite.
7.19. Dispozitivele cuplare şi remorcare ale autoturismelor trebuie să asigure cuplarea fără
jocuri a galeţilor dispozitivului de prindere cu sferă. Decuplarea spontană nu se admite.
7.20. Dispozitivele de remorcare din faţă ale autovehiculului(cu excepţia remorcilor si
semiremorcilor), echipate cu aceste dispozitive, trebuie să fie funcţionabile.
7.21. Cerinţe privind caracteristicile dimensionale ale dispozitivelor de cuplare
7.21.1. Diametrul pivotului de cuplare a dispozitivelor de cuplare a semiremorcilor cu masa
maximă tehnic admisă până la 40 tone trebuie să se încadreze în limitele de la nominal egal cu
50.9 mm până la maxim admis, constituind 48.3 mm, iar cel mai mare diametru interior al
suprafeţelor de lucru ale prinderilor dispozitivului de cuplare - de la 50,8 mm până la 55 mm,
respectiv.
7.21.2. Diametrul pivotului de cuplare a dispozitivelor de cuplare cu încuietoare în pană a
semiremorcilor cu masa maximă tehnic admisă de până la 55 tone trebuie să fie în limitele de la
182
nominal, egal cu 50 mm, până la maxim admisibil, constituind 49 mm, iar a semiremorcilor cu
masa maximă tehnic admisă mai mare de 55 tone – în limitele de la nominal, egal cu 89.1 mm,
până la maxim admis, constituind 86,6 mm.
7.21.3. Diametrul gurii cârligului de tracţiune a sistemului de tracţiune-cuplare „cârlig-buclă” a
camioanelor-tractoare, măsurat în plan longitudinal, trebuie să se încadreze în limitele de la
minim, constituind 48.0 mm, până la maxim admis, egal cu 53.0 mm, iar cel mai mic diametru al
secţiunii tijei buclei de cuplare este de 43,9 mm, până la 36 mm, respectiv.
7.21.4. Diametrul pivotului tipodimensiunii de 40 mm a dispozitivelor de tracţiune – cuplare fără
jocuri cu furca de tracţiune a unui autovehicul de tracţiune trebuie să fie în limitele de la
nominal, constituind 40 mm, până la minim admis, egal cu 36.2 mm, iar diametrul pivotului
tipodimensiunii de 50 mm în limitele de la nominal, constituind 50 mm, până la minim
admisibil, egal cu 47.2 mm. Diametrul intercalaţiei schimbabile a tipodimensiunii de 40 mm a
bielei remorcii trebuie să fie în limitele de la nominal, constituind 40 mm, până la maxim admis,
egal cu 41.6 mm, iar diametrul intercalaţiei schimbabile a tipodimensiunii de 50 mm – variind în
limitele de la nominal, constituind 50 mm, până la maxim admis, egal cu 51.6 mm.
7.21.5. Diametrul sferei dispozitivului de tracţiune-cuplare trebuie să se încadreze în limitele de
la nominal, egal cu 50.0 mm, până la minim admis, constituind 49.6 mm.
7.23. Autovehiculele trebuie să fie echipate cu centuri de siguranţă. Privitor la centurile de
siguranţă se aplică cerinţele de la punctele 3.2.2 şi 3.2.13 din Anexa 5 la prezenta Reglementarea
tehnică.
7.24. Montarea airbag-urilor, care nu sunt prevăzute de documentaţia de exploatare a
autovehiculului, nu se admite.
7.25. Autovehiculele trebuie să fie echipate cu semnalul de oprire de urgenţă, executat în
conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr. 27, trusă de prim ajutor, iar autovehiculele din
categoria M3 clasa II şi III – cu trei truse de prim ajutor. Trusele de prim ajutor trebuie să fie
echipate cu medicamente utilizabile.
7.26. Autovehiculele din categoriile M3, N2, N3 trebuie să fie echipate cu cel puţin doi saboţi de
frână.
7.27. Autovehiculele din categoriile M1 şi N trebuie să fie dotate cu cel puţin un stîngător cu
pulbere şi unul cu gaz cu capacitatea nu mai mică de 2 litri, autovehiculele din categoriile M1 şi
M3 trebuie să fie dotate cu două - unul dintre care trebuie să fie amplasat în salonul conducătorul
auto, iar al doilea - în compartimentul pentru pasageri (caroserie). Extinctoarele trebuie să fie
sigilate, iar pe ele trebuie să fie indicat termenul de expirare a utilizării, care, în momentul
verificării nu trebuie să fie expirat.
7.28. Barele de mână în autobuze, roata de schimb, bateriile de acumulator, scaunele, precum şi
extinctoarele şi trusa de prim ajutor la autovehiculele , echipate cu dispozitive pentru ancorarea
lor, trebuie să fie bine fixate în locurile, prevăzute de construcţia autovehiculului.
7.29. La autovehiculele echipate cu mecanisme de reglare longitudinală a poziţiei airbag-ului şi
unghiului de înclinaţie a spătarului scaunului sau cu un mecanism de deplasare a scaunului
(pentru îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor), mecanismele indicate trebuie să fie
funcţionabile. După încetarea reglării sau utilizării acestor mecanisme trebuie să fie în mod
automat blocate.
7.30. Înălţimea rezemătoarei de cap de la perna scaunului în stare liberă (necomprimată) la
autovehiculele fabricate după 1 ianuarie 1999 şi echipate cu rezemătoare de cap nereglabile
după înălţime, trebuie să fie nu mai mică de 800 mm, înălţimea rezemătoarei de cap reglabile în
poziţie de mijloc trebuie să fie de 800 +5 mm. Pentru autovehiculele fabricate înainte de
ianuarie 1 ianuarie 1999, se admite micşorarea valorii menţionate până la 750 d+ 5 mm.
7.31. Autovehiculele din categoriile N2 (cu masa totală de peste 7,5 t), N3, O3 şi O4
trebuie să fie echipate cu dispozitive de apărare de noroi deasupra roţilor. Lăţimea acestor
dispozitive trebuie să fie nu mai mică de lăţimea anvelopelor folosite.
7.32. Sarcina verticală statică pe dispozitivul de tracţiune a automobilului de la bucla de cuplare
a remorcii monoaxiale (remorcă-capră) în stare de exploatare nu trebuie să depăşească 490 N.
În cazul când sarcina verticală statică de la bucla de cuplare a remorcii mai mare de 490 N

183
stâlpul de reazem faţă trebuie să fie utilat cu un mecanism de ridicare-coborâre, care asigură
instalarea buclei de cuplare în poziţia cuplării (decuplării) remorcii cu autotractorul.
7.33. Suportul roţii de rezervă, troliul şi mecanismul de ridicare-coborâre a roţii de rezervă
trebuie să fie funcţionabili. Dispozitivul cu clichet al troliului trebuie să fixeze cu exactitate
tamburul cu cablul de fixare.
7.34. Mecanismele de ridicare şi coborâre a suporturilor şi fixatorii poziţiei de transport a
suporturilor, prevăzute pentru prevenirea coborârii lor accidentale în timpul circulaţia
autovehiculului trebuie să fie funcţionabili.
7.35. Picurarea, repetându-se la intervale mai mari de 20 de picături pe minut, uleiurilor şi
fluidelor hidraulice din motor, cutia de viteze, reductorii de bord, puntea spate, ambreiaj, bateria
de acumulator, sistemele de răcire şi condiţionare a aerului şi dispozitivele hidraulice instalate
suplimentar pe autovehicul e nu se admit.
7.36. Echipamentele autovehiculelor serviciilor de urgenţă cu dispozitive speciale de
semnalizare luminoasă şi (sau) sonoră, aplicarea vopselei pe diagramele grafice speciale în
culori, trebuie să fie în conformitate cu cerinţele Anexei 6 la prezenta Reglementarea tehnică şi
fără permisiunea corespunzătoare nu se admite.
7.37. Cerinţe privind marcajul autovehiculelor
7.37.1. Marcajul, aplicat pe autovehicul , trebuie corespundă cu cel indicat în documentele de
exploatare ale acestui autovehicul .
7.37.2. Cu privire la posibilitatea de identificare a autovehiculelor după plăcuţele de
înmatriculare de stat, se aplică cerinţele de la punctul 6 din Anexa 8 la Prezenta Reglementarea
tehnică.

Anexa nr. 8
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora

Cerinţe privind marcarea şi posibilitatea de identificare a autovehiculelor

1. Cerinţe privind marcarea autovehiculelor (şasiurilor) cu numere de identificare

1.1. Pe fiecare autovehicul producătorul trebuie să aplice numărul de identificare, care este unic
în decurs de, cel puţin, 30 de ani.
1.2. Conţinutul numărului de identificare al autovehiculului.
1.2.1. Numărul de identificare conţine 17 caractere, care sunt exprimate prin cifre arabe de la
0 până la 9 şi prin litere ale alfabetului latin, cu excepţia literelor I, O şi Q.
1.2.2. Primele trei poziţii ale numărului de identificare trebuie să conţină codul internaţional de
identificare al producătorului. Evidenţa şi controlul atribuirii codului internaţional de identificare
producătorului este în competenţa Organizaţiei Internaţionale de Standardizare*.
Atribuirea codurilor internaţionale de identificare producătorilor se efectuează de autoritatea
competentă din ţara, pe teritoriul căreia producătorul este înregistrat ca entitate juridică.
În cazul în care producătorul produce mai puţin de 500 de autovehicul e pe an, pe poziţia 3 din
numărul de identificare se foloseşte cifra 9. În acest caz, poziţiile a 12, 13, şi a 14 ale numărului
de identificare, de asemenea, sunt atribuite de către autoritatea competentă din ţara, în care
producătorul este înregistrat ca entitate juridică.
1.2.3. Poziţiile numărului de identificare de la a 4 până la a 9 inclusiv sunt folosite pentru a
codifica caracteristicile de bază ale autovehiculului. Selectarea caracterelor pentru codificare şi
succesiunea lor este determinată de către producător.
1.2.4.Pe poziţia a 10-a a numărului de identificare, producătorul poate indica la discreţia sa anul
fabricării sau anul de model al fabricării autovehiculului. Codurile pentru marcarea anului
fabricării sau anului de model trebuie să fie atribuite în conformitate cu tabelul 1.
1.2.5. Pe poziţia a 11-a a numărului de identificare producătorul poate indica codul uzinei de
184
asamblare.
1.2.6. Poziţiile numărului de identificare de la a 12-a până la 17-a inclusiv, se utilizează de către
producător pentru indicarea numărului de serie a unui anumit autovehicul, ţinând cont de
cerinţele aliniatului 3 de la punctul 1.2.2 din prezenta Anexă.
1.2.7. Poziţiile numărului de identificare de la a 15-a până la a 17-a inclusiv, se completează doar
cu cifre arabe.

Codurile pentru marcarea anului fabricării (anului de model)

Tabelul 1
Codul Anul Codul Anul Codul Anul Codul
Anul anului fabricării anului fabricării anului fabricării anului
fabricării fabricării (anul de fabricării (anul de fabricării (anul de fabricării
(anul de (anului model) (anului model) (anului model) (anului
model) de de de de
model) model) model) model)
2001 1 2011 B 2021 M 2031 1
2002 2 2012 C 2022 N 2032 2
2003 3 2013 D 2023 P 2033 3
2004 4 2014 E 2024 R 2034 4
2005 5 2015 F 2025 S 2035 5
2006 6 2016 G 2026 T 2036 6
2007 7 2017 H 2027 V 2037 7
2008 8 2018 J 2028 W 2038 8
2009 9 2019 K 2029 X 2039 9
2010 A 2020 L 2030 Y 2040 A

1.3. Formarea numărului de identificare a autovehiculului , în cazuri speciale.

1.3.1. Producătorul, fiind o persoană juridică, constituită în conformitate cu legislaţia Republicii
Moldova, care utilizează pentru producţia de autovehicul e şasiuri achiziţionate sau autovehicul e
de bază de la alţi producători, formează şi aplică pe astfel de autovehicul e un număr de
identificare nou, care este diferit de numărul de identificare al şasiurilor achiziţionate. Numărul
de identificare al şasiului (autovehicululuide bază), atribuit anterior trebuie să fie păstrat pe
autovehicul .
1.3.2. Pe autovehiculele, fabricate în Republica Moldova, care sunt rezultatul creativităţii tehnice
individuale, producătorul aplică numărul de identificare al autovehiculului, atribuit fiecărui
autovehicul de către autoritatea competentă din Republica Moldova.
Totodată numărul de identificare al unui astfel de autovehicul este format, ţinând cont de
următoarele cerinţe:
- pe primele trei poziţii trebuie să fie aplicat codul internaţional de identificare al producătorului,
unic pentru toţi producătorii de autovehicul e, care sunt rezultatul creativităţii tehnice individuale
- X99 (litera latină - X, cifra arabă - 9, cifra arabă - 9);
- pe poziţiile a 4-a, a 5-a şi a 6-a se aplică literele latine - M, L, D;
- pe poziţiile a 7-a, a 8-a şi a 9-a se aplică cifră arabă 0 (zero);
- pe poziţia a 10-a se indică codul anului de fabricaţie a autovehicululuidin tabelul 1;
- poziţiile de la a 11-a până la a 17-a sunt pentru a specifica numerele de ordine de înregistrare,
începând cu „0000001”, conform registrului autorităţii competente a Republicii Moldova.
1.4. Aplicarea de către producător a numărului de identificare pe autovehicul .
1.4.1. Numărul de identificare este aplicat într-un singur loc pe ramă sau pe o piesă a caroseriei,
care nu este uşor detaşabilă.
1.4.2. Numărul de identificare trebuie să fie aplicat citeţ, într-un mod care să asigure
durabilitatea şi să excludă schimbarea cu uşurinţă a caracterelor lui. Numărul de identificare este
185
aplicat fără spaţii între caractere.
1.4.3. Înălţimea caracterelor numărului de identificare trebuie să fie de minimum 7 mm pentru
autovehiculele din categoriile M, N, O, şi nu mai mică de 4 mm pentru autovehiculele din
categoria L.
1.4.4. Se admite a aplica numărul de identificare într-un rând sau în două rânduri.
În cazul în care numărul de identificare se aplică în două rânduri, caracterele de la 1 până la 9
inclusiv, se aplică pe primul rând; caracterele de la 10 la 17 inclusiv, se aplică pe al doilea rând.
La începutul şi sfârşitul rândurilor trebuie să fie aplicat un simbol delimitator, care este stabilit
de producătorul de autovehicul e (de exemplu, simbolul „*”).
1.4.5. Numărul de identificare, în măsura posibilităţii, trebuie să fie aplicat pe latura dreaptă a
părţii din faţă a autovehiculului, într-un loc uşor accesibil pentru citit.
1.5. indicarea numărului de identificare în documentele autovehiculului.
1.5.1. Numărul de identificare, indicat în documentele autovehicululuitrebuie să fie plasat într-un
singur rând fără spaţii sau delimitatori.

2. Cerinţe privind plăcile producătorului de autovehiculele, evaluarea conformităţii cărora

se efectuează în formă de omologare a tipului

2.1. La instalarea de către producător pe autovehicul (şasiu) a plăciiproducătorului, ea trebuie să

fie amplasată într-un loc accesibil pentru citire – pe piesa autovehiculului(şasiului),
neschimbabilă în procesul exploatării, şi să nu poată fi înlăturată fără utilizarea unor instrumente
speciale.
Plăcuţa producătorului trebuie să fie de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile, care permit a
plasa, în general, următoarea informaţie în limba rusă şi (sau) străină:
1) denumirea producătorului;
2) masa totală admisă a autovehiculului;
3) masa totală admisă a autotrenului, în cazul în care autovehicul poate fi folosit pentru a tracta
o remorcă (semiremorcă);
4) masa maximă admisă pe osie pe fiecare axă a autovehiculului, începând cu axa faţă;
5) masa maximă tehnic admisibilă pe dispozitivul de cuplare şi remorcare (semiremorcă) (dacă
este cazul);
6) numărul „omologării tipului autovehiculului(omologării tipului a şasiului);
7) anul de fabricaţie sau anul de model la discreţia producătorului autovehiculului;
8) numărul de identificare a autovehiculului.
În cazul în care masa maximă tehnic admisibilă depăşeşte masa maximă admisă
corespunzătoare, indicată în conformitate cu subpunctele 2), 3) şi 4) din prezentul punct, valorile
maselor se indicată în două coloane: masa maximă admisă - în coloana din stânga, masa maximă
tehnic admisibilă - în coloana din dreaptă
2.2. Informaţia, conţinută în subpunctele 6 – 8 ale punctului 2.1, poate, la alegerea
producătorului, să fie amplasată pe o plăcuţă suplimentară (autocolantă), situată mai jos sau într-
o parte de plăcuţa principală.
2.3. Plăcuţele, indicate la punctele 2.1 şi 2.2, pot fi executate în formă de autocolante, care
trebuie să se deterioreze în cazul încercării de a le scoate prin mijloce mecanice.
2.4. Informaţia pe plăcuţa (plăcuţele) producătorului trebuie să fie aplicată cu caractere cu
dimensiunea de minimum 4 mm pentru autovehiculele din categoriile M, N, O, şi de minimum 3
mm pentru autovehiculele din categoria L, lizibil, într-un mod, care exclude ruperea.
2.5. În cazul în care informaţia de pe plăcuţa producătorului este scrisă într-o limbă străină,
traducerea acesteia trebuie să fie prezentată în instrucţiunea (îndrumarul) de exploatare.

3. Cerinţe privind marcarea componentelor autovehiculelor ,

puse în circulaţie în calitate de piese de înlocuire (de schimb)

3.1. Componentele autovehiculelor , puse în circulaţie în calitate de piese de înlocuire (de

schimb), în marcarea sa trebuie să conţină denumirea sau marca comercială a producătorului,
186
precum şi, în cazul când există, informaţii cu privire la caracteristicile specifice constructive,
care influenţează asupra securităţii.

4. Marcarea cu marca de circulaţie pe piaţă

4.1. Cu marca de circulaţie pe piaţă sunt marcate autovehiculele (şasiurile), pentru care a fost
perfectată omologarea tipului autovehiculului omologarea de tip a autovehiculului(omologarea
tipulu şasiului), precum şi componentele, pentru care au fost perfectate certificatele de
conformitate sau declaraţiile despre conformitatea cu cerinţele din prezenta Reglementarea
tehnică.
4.2. La marcarea autovehiculelor (şasiurilor), marca de circulaţie pe piaţă trebuie să fie
amplasată pe plăcuţa producătorului sau pe o plăcuţă separată (autocolantă), menţionată la
punctul 2.2 din prezenta Anexă.
4.3. La marcarea componentelor marca de circulaţie pe piaţă trebuie să fie aplicată direct pe
unitatea de producţie şi/sau etichetă, precum şi pe ambalajul şi documentaţia tehnică de însoţire.
Marca de circulaţie pe piaţă trebuie să fie aplicată, în măsura posibilităţii, alături de marca
comercială a producătorului.
4.4.Marcarea se efectuează prin orice mod convenabil, care asigură claritatea imaginii şi exclude
ruperea.
4.5. Locul amplasării plăcuţelor (autocolantelor) se indică în omologarea de tip a
autovehiculului(omologarea de tip a şasiulu).

5. Cerinţe privind inscripţiile disponibile pe autovehicul e

5.1. Inscripţiile într-o limbă străină, aplicate de producător pe suprafaţa exterioară sau interioară
a autovehiculului, în scopul prevenirii sau informării consumatorilor despre particularităţile
constructive ale autovehicululuidat, trebuie să fie reproduse în limba rusă.
Se permite a nu reproduce în limba de stat inscripţiile de notorietate publică, constituite din unul
sau două cuvinte, aplicate pe organele de comandă. Traducerea şi explicarea unor astfel de
inscripţii trebuie să fie prezentate în instrucţiunea de exploatare a autovehiculului.

6. Asigurarea posibilităţii de identificare a autovehiculelor

după plăcuţele de înmatriculare de stat
6.1. Pe fiecare autovehicul din categoriile M şi N trebuie să fie prevăzute locurile pentru
instalarea unei plăci faţă şi unei plăci spate cu numerele de înmatriculare de stat cu dimensiunile
stabilite. Pe fiecare autovehicul din categoriile L şi O trebuie să fie prevăzute locurile pentru
instalarea unei plăci spate cu numerele de înmatriculare de stat cu dimensiunile stabilite
6.2. Locul pentru instalarea plăcilor cu numerele de înmatriculare trebuie să fie o suprafaţă plană
verticală şi să fie amplasate astfel, încât să se excludă acoperirea numerelor de înregistrare de stat
de elementele de construcţie ale autovehiculului. Totodată plăcuţele de înmatriculare de stat nu
trebuie să reducă unghiurile consolelor faţă si spate ale autovehiculului, să acopere dispozitivele
exterioare de lumina şi de semnalizare luminoasă, să iasă în afara gabaritului lateral al
autovehiculului.
6.3. Placa cu numerele de înmatriculare de stat faţă, de obicei, trebuie să fie instalată pe axa de
simetrie a autovehiculului. Se admite instalarea plăcii cu numerele de înmatriculare de stat faţă
pe partea stângă a axei de simetrie a autovehicululuiîn direcţia circulaţiei autovehiculului.
6.4. Locul instalării plăciicu numerele de înmatriculare de stat din spate trebuie să asigure
îndeplinirea următoarelor condiţii:
6.4.1. Placa cu numerele de înregistrare de stat trebuie să fie instalată pe axa de simetrie a
autovehicululuisau în stânga ei în direcţia circulării autovehiculului.
6.4.2. Placa cu numerele de înmatriculare de stat trebuie să fie instalată perpendicular pe planul
longitudinal de simetrie al autovehiculului± 3 ° şi perpendicular pe planul de referinţă al
autovehiculului± 5 °.
Totuşi, în cazul în care construcţia autovehicululuinu permite a instala plăcuţa de înmatriculare
de stat perpendicular pe planul de referinţă al autovehiculului, atunci pentru plăcile de
187
înmatriculare de stat, înălţimea marginii superioare ale cărora de la suprafaţa de sprijin nu
depăşeşte 1200 mm, se admite mărirea abaterii de la planul vertical până la 30°, dacă suprafaţa,
pe care se instalează placa de înmatriculare, este orientată în sus, şi 15°, în cazul în care această
suprafaţă este orientată în jos.
6.4.3. Pentru autovehiculele în stare de exploatare înălţimea de la planul de referinţă a marginii
de jos a plăcii de înmatriculare de stat trebuie să fie nu mai mică de 300 mm, iar înălţimea
marginii superioare a acesteia trebuie să nu depăşească 1200 mm.
Cu toate acestea, în cazul în care construcţia autovehicululuinu permite a asigura înălţimea
amplasăriiplăcii de înmatriculare, specificată în primul alineat al acestui punct, se admite
amplasarea ei astfel, încât înălţimea marginii superioară a acesteia să fie nu mai mare de 2000
mm.
6.4.4. Plăcuţa de înmatriculare de stat trebuie să fie vizibilă în spaţiul, delimitat de patru planuri,
care formează unghiuri de vizibilitate nu mai mici de: în sus - 15°, în jos - 0 ... 15°, la stânga şi
la dreapta - 30° (Figura 1)

Figura 1. Unghiuri de vizibilitate aplăcii de înmatriculare de stat spate

6.4.5. Trebuie să fie asigurată posibilitatea citirii plăcii de înmatriculare de stat de la o distanţă
nu mai mică de 20 m pe timp de noapte, cu condiţia iluminării ei de lampăurile, prevăzute de
construcţia autovehicululuiîn acest scop.
Această cerinţă nu se aplică pentru inscripţiile „MLD” şi „TRANZIT”, precum şi asupra
imaginii drapelului de stat al Republicii Moldova.
6.5. Pentru fixarea plăcuţelor de înmatriculare de stat trebuie să fie utilizate buloane sau şuruburi
cu cap de culoarea câmpului plăciisau cu acoperire galvanică deschisă.
De asemenea, se admite fixarea cu cadru a plăcuţelor de înmatriculare de stat.
Bolţuri, şuruburi, cadrele nu trebuie să acopere literele, cifrele, chenarul, inscripţia „MLD” de pe
plăcuţa de înmatriculare de stat, precum şi imaginea drapelului de stat al Republicii Moldova.
Nu se admite a închide plăcuţa de înmatriculare de stat cu sticla organică sau alte materiale.
Se interzice forarea pe plăcuţa de înmatriculare de stat a găurilor suplimentare pentru montarea
acesteia pe autovehicul sau pentru alte scopuri. În caz de neconcordanţă între coordonatele
găurilor de montaj aleplăcii de înmatriculare de stat cu coordonatele găurilor de montaj ale
autovehiculului , trebuie să fie prevăzute elemente constructive de trecere pentru îndeplinirea
punctelor 6.2 - 6.4 din prezenta Anexă.

Anexa nr. 9
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora

Listă cerinţelor pentru tipurile de componente ale autovehiculelor

188
Nr. Formele şi Cerinţe sau denumirea documentului, care conţine
Componentele schemele cerinţele
autovehiculelor evaluării
conformit
ăţii
1. Motoare cu 2, 2a, 7 Nivelul maxim de zgomot al motorului trebuie să fie
aprindere prin nu mai mare de:
scânteie Pentru autovehiculele cu masa totală până la 3,5
tone, inclusiv - 101 dBA;
Pentru autovehiculele cu masa totală mai mare de
3,5 tone - 92 dBA.
2. Motoare cu 2, 2a, 7 Nivelul maxim de zgomot al motorului trebuie să fie
aprindere prin nu mai mare de 96 dBA.
compresie
3. Echipament 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 67, 110 şi 115.
pentru
alimentarea
motorului cu
combustibil gazos

4. Sisteme de 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 103.

neutralizare a
gazelor de
eşapament
5. Sisteme 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 59 (autovehicule din
schimbabile de categoriile M1, N1)
evacuare a Regulamentele CEE/ONU nr. 92 (autovehicule din
gazelor de categoria L).
eşapament ale
motoarelor,
inclusiv
amortizoarele de
zgomot si
rezonatoarelor

6. Rezervoare de D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 34 (autovehicul e din

combustibil, guri categoria M1)
de umplere şi Regulamentele CEE/ONU nr. 36, 52 şi 107
buşoane ale (autovehicul e din categoriile М2 şi М3).
rezervorului de
combustibil

7. Ansambluri de 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 90

saboţi cu garnituri Alternativ:
pentru frânele cu Regulamentele CEE/ONU nr. 13 (autovehicul e din
disc şi tambur categoriile М2, М3, N).
garnituri de Regulamentele CEE/ONU nr. 13-Н (autovehicul e
frecare pentru din categoriile М1 şi N1).

189
 frânele cu tambur Regulamentele CEE/ONU nr. № 78 (autovehicul e
şi disc din categoria L).
8. Dispozitive de 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurată:
frânare cu Etanşeitatea garniturilor la o presiune nu mai mică de
acţionare 20 MPa,
(transmisie) rezistenţa caroseriei la o presiune nu mai mică de 25
hidraulica Mpa
(Sistemul de durabilitatea în cadrul încărcării ciclice de 150000 de
frânare cu cicluri cu presiune pulsatorie de 0 - 7.0 MPa la o
acţionare temperatură de 70 ± 15° C.
hidraulică) Servomecanisme (amplificatoare) vacuumatice şi
hidraulice, în plus, trebuie să fie etanşe şi rezistente la
depresiune în camera vacuumatică de 0,075 ± 0,005
MPa
9. Ţevile şi D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurată:
furtunurile, Etanşeitatea si rezistenţa ţevilor şi furtunurilor în
sistemului de ansamblu cu elementele de legătură;
frânare cu Durabilitatea în cadrul încărcării ciclice de 150000
acţionare de cicluri cu presiune pulsatorie;
hidraulică, Rezistenta la acţiunea sărurilor, uleiurilor, acidului de
ambreiajului şi baterie, alcoolului - pentru ţevile şi furtunurile
sistemului de răsucite din materiale pe bază de poliamid
direcţie, elemente 11 şi 12.
de legătură ale
conductelor şi
furtunurilor

10. Mecanisme de 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurată deceleraţia (încetinirea) în

frânare asamblate conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr.13 şi
13-H. La încercările pe stand mecanismul de frânare
trebuie să suporte cel puţin 500 de frânări consecutive
cu viteza iniţială în conformitate cu cerinţele
Regulamentelor CEE/ONU nr. 13 (punctul 2.1.1 din
Anexa 4), asigurând în acelaşi timp o deceleraţie în
conformitate cu cerinţele din Regulamentele
CEE/ONU nr. 13 şi 13-H pentru categoriile
corespunzătoare de autovehicul e.
11. Piese şi 2, 2a, 7 La încercările pe stand piesele şi subansamblurile
subansambluri ale sistemului de frânare cu acţionare mecanică trebuie
sistemului de fără deteriorări şi deformaţii remanente să suporte o
frânare cu sarcină de trei ori mai mare decât sarcina maximă,
acţionare care apare în rezultatul funcţionării lor în mecanismul
mecanică de acţionare
12. Discuri şi tamburi 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 90
de frână Regulamentele CEE/ONU nr. 13 (autovehicul e din
categoriile М2, М3 , N);
Regulamentele CEE/ONU nr. 13-Н (autovehicul e
din categoriile М1 şi N1);
Regulamentele CEE/ONU nr. 78 (autovehicul e din
categoria L).
13. Dispozitive de 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurată:
frânare cu etanşeitatea garniturilor la o presiune 0,8 MPa;
acţionare durabilitatea în cadrul încărcării ciclice.
pneumatică
190
14. Camere de frânare 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurată:
pneumatice forţa maximă posibilă la tija camerei (cilindru) pentru
(inclusiv cu această dimensiune a suprafeţei eficiente a diafragmei
acumulator de (pistonului), la o presiune în dispozitivul de acţionare
energie cu arc) de 0,6 MPa;
cilindri de frână etanşeitatea garniturilor la o presiune 0,8 MPa;
pneumatici. durabilitatea în cadrul încărcării ciclice nu mai mică
de
1 × 106 cicluri;
stabilitatea termică.
15. Compresoare 2, 2a, 7 Trebuie să fie asiguraţi:
indicii productivităţii, puterii consumate, etanşeităţii
şi emisiilor uleiurilor de motor în sistemul pneumatic.
16. Subansambluri şi 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurată:
piese ale direcţiei conexiunea fiabilă şi lipsa contactelor dăunătoare
automobilelor între componente la instalarea lor pe autovehicul e;
conformitatea autovehiculelor cu Regulamentele
CEE/ONU nr. 79;
posibilitatea reglării jocului mecanic în mecanismul
de direcţie;
transmiterea sarcinii, care depăşeşte de 2,5 ori sarcina
maximă de calcul;
păstrarea capacităţii de funcţionare a direcţiei la
ieşirea din funcţiune a amplificatorului;
lipsa fisurilor în locul îndoirii barei de direcţie la
îndoirea la un unghi de 90°;
frecarea în suporturile intermediare ale unităţii de
direcţie nu mai mare de:
0,3 daN-m pentru autovehiculele din categoriile M1
şi N1;
0,7 daN pentru autovehiculele din categoriile M2, M3,
N2 şi N3.
absenţa jocului în îmbinările mobile necondiţionată
de cerinţele funcţionale;
alimentarea cu lichid de către pompele servodirecţiei
la o presiune de 0,5 din presiunea maximă pentru a
asigura o viteză de rotaţie a volanului de 1,5s-1
pentru un autovehicul cu o sarcină de până la 1,2 t pe
axă directoare şi 1 s-1 pentru un autovehicul cu o
sarcină mai mare;
capacitatea de funcţionare în condiţiile mediului
înconjurător, protecţia împotriva pătrunderii prafului
şi umezelii, rezistenţa electrică a izolaţiei pentru
servodirectiile electrice;
conformitatea cu Regulamentele CEE ONU nr. 12
privind volanul de direcţie şi coloanele de direcţie cu
siguranţă contra traumelor
17. Ghidoane de tip 2, 2a, 7 Regulamentele CEE ONU nr. 60.
motocicletă
18. Articulaţii sferice D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate:
ale suspensiei şi rezistenţa articulaţiilor sferice;
sistemului de dimensiunile geometrice ale bolţului sferic al
direcţie şi articulaţiei;
elementele lor dimensiunile de asamblare şi de poziţie ale
191
 articulaţiei;
pentru bolţul sferic:
rezistenţa la şoc;
duritatea stratului de suprafaţă;
forţa extragerii bolţului sferic din corpul articulaţiei;
forţa presării în direcţia de laminare, în cazul în care
articulaţia este laminată sau închisă cu capac cu
siguranţă Seeger;
deformaţia remanentă a cuzinetului la încărcarea cu
forţa axială (numai pentru articulaţiile sferice cu
cuzinet din polimer).
Unghiurile de balansare a bolţurilor sferice ale
articulaţiei trebuie să asigure nestingherit rotaţia
roţilor directoare în cazul îndoirii suspensiei în
limitele cursei de funcţionare.
Unghiurile de balansare a bolţurilor sferice ale
articulaţiei trebuie să asigure nestingherit îndoirea
suspensiei în limitele cursei ei complete (vitezei
maxime), indiferent de rotaţia roţilor.
Articulaţiile sferice nu trebuie să aibă jocuri
19. Roţi 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr.124.
Profilul jantei trebuie să fie în conformitate cu
standardele EТRТО.
Pe roată trebuie să fie aplicat marcajul.
20. Anvelope 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 30 şi 117.
pneumatice
(pneuri) pentru
autoturisme şi
remorcile acestora
21. Anvelope 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 54 şi 117.
pneumatice
(pneuri) pentru
camioane,
autobuze şi
remorcile acestora
22. Anvelope 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 75.
pneumatice
(pneuri) pentru
motociclete şi
mopede
23. Anvelope D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 64.
pneumatice
(pneuri) pentru
roţile de rezervă
de utilizare
temporară
24. Anvelope 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 108 sau 109 în funcţie
pneumatice de tipul pneului
reşapate pentru
autoautovehicul e
şi remorcile
acestora
25. Dispozitive de 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 55.
cuplare
192
26. Mecanisme D, 2, 2a, 7 Punctul 3.1 din Anexa 6 la prezenta Reglementarea
hidraulice de tehnică.
basculare la
autobasculante
27. Mecanisme D, 2, 2a, 7 În construcţie trebuie să fie prevăzute:
hidraulice de dispozitivele pentru fixarea fiabilă a cabinei în poziţie
basculare a ridicată;
cabinelor trecerea centrului maselor cabinei prin punctul mort
autovehiculelor : cu salonul şoferului complet basculantă;
fixarea fiabilă automată a cabinei în poziţia de
transport.
Forţa la mânerul pompei nu trebuie să depăşească 25
daN..
28. Braţele D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate:
amplificatorului capacitatea de funcţionare în intervalul
hidraulic al temperaturilor aerului ambiant de la minus 500 C la
sistemului de plus 1000 C, iar în decurs de 48 de ore la temperatura
direcţie şi de până la minus 60C pentru zonele cu climă rece;
basculatorului debitul de ulei la temperatura lui de la minus 500 C
platformei până la plus 1300 C şi presiunea de 4,4 MPa până la
autobasculantei 9,0 MPa (ţinând cont de tipul furtunului);
schimbarea diametrului exterior al furtunului cu
îndoirea la raza minim admisibilă nu mai mare de 10
% din diametrul real exterior al furtunului până la
îndoire; rezistenţa îmbinării straturilor de cauciuc ale
furtunului cu împletitura nu mai mică de 13,0 N/cm;
rezistenţă la acţiunea îndelungată a luminii solare
directe şi ozonului atmosferic;
limita termică fragilităţii cauciucului nu mai mare de
minus 500 C;
etanşeitatea;
rezistenţa la aplicarea sarcinii;
stabilitatea la îmbătrânirea prin tratament termic;
rezistenta la efectele pe termen lung ale mediilor de
lucru;
razele de curbură minim admisibile în poziţie de
lucru;
indicii de rezistenţă a cauciucului, utilizat pentru
fabricarea furtunurilor.
La fiecare furtun pe toată lungimea trebuie să fie
aplicată o bandă de marcare cu vopsea color,
rezistentă la mediile de lucru şi precipitaţiile
atmosferice:
Albă - pentru furtunurile cu împletitură din fire
combinate;
roşie – cu împletitura din fire de bumbac;
galbenă - cu împletitura de metal.
Textul benzii de marcare trebuie să conţină datele:
diametrul interior al furtunului;
presiunea maximă de lucru;
data de fabricaţie şi numărul lotului;
denumirea sau marcă comercială a producătorului.
29. Bare de protecţie, D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 26, 42 şi 61.
arcuri de protecţie
193
30. Dispozitive de 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 58 şi 73.
protecţie spate şi
laterale ale
camioanelor şi
remorcilor
31. Scaunele 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 17 (autovehicul e din
automobilelor categoriile M1, N1 ).
Regulamentele CEE/ONU nr. 80 (autovehicul e din
categoriile M2, M3).
32. Tetierele 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 25.
scaunelor
33. Centuri de 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 16.
siguranţă
34. Airbaguri (Perne 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 114.
de aer)
35. Dispozitive de 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 44.
reţinere a copiilor
36. Geamuri de 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 43.
securitate
37. Oglinzi 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 46 (autovehicul e din
retrovizoare categoriile M1, N1 L6 , L7 ).
Regulamentele CEE/ONU nr. 81 (autovehicul e din
categoriile L1— L5).
38. Ştergătoare de D, 2, 2a, 7 Punctul 8 din Anexa 3 la prezenta Reglementarea
parbriz şi piese de tehnică.
schimb Trebuie să fie asigurat gradul de protecţie a
(motoreductoare, motoarelor electrice şi motoreductoarelor împotriva
pârghii, lame) pătrunderii corpurilor străine şi apei şi rezistenţa
electrică a izolaţiei.
Banda de cauciuc trebuie să asigure:
stabilitatea la lichidul pentru spălarea parbrizului;
rezistenţa la îmbătrânire;
rezistenţa mecanică;
capacitatea de funcţionare a lamei la intervalul de
temperatură de la minus 45C până la 85C.
În procesul de funcţionare a lamelor cauciucul nu
trebuie să vopsească sau să deterioreze suprafaţa
geamului în zona de contact.
perii de cauciuc nu trebuie să fie vopsite sau mecanic
deteriora suprafaţa de sticlă în zona de contact.
39. Ştergătoare pentru D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 45
lampăuri şi Trebuie să fie asigurat:
piesele de schimb gradul de protecţie a motoarelor electrice şi
ale acestora motoreductoarelor împotriva pătrunderii corpurilor
(motoreductoare) străine şi apei şi rezistenţa electrică a izolaţiei.
40. Lampăuri cu fază 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 1, 8, 20, 112 (în funcţie
de drum şi de tipul lampăurilor)
lampăuri cu fază
de întâlnire
41. Becuri cu 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 37.
incandescenţă
pentru lampăuri şi
echipamente de
194
 iluminat
42. Catadioptri 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 3.
(Dispozitive retro-
reflectorizante)
43. Dispozitive de 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 4.
iluminare a plăcii
de înmatriculare
spate
44. Lămpi indicatoare 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 6.
de direcţie
45. Lămpi de gabarit, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 7.
lămpi de contur,
lampă stop
46. Lampăuri de ceaţă 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 19.
(faţă).
47. Dispozitive de 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 50.
iluminare şi
semnalizare
luminoasă a
motocicletelor şi
cvadriciurilor
48. Lămpile de mers 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 23.
în spate ale
autovehiculelor
49. Lampăuri cu 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 31.
halogen -
lampăuri HSB
50. Lampăuri de ceaţă 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 38.
(spate)
51. Lampăuri pentru 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 56.
mopede
52. Lampăuri pentru 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 57.
motocilete
53. Lămpi de 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 65.
avertizare
54. Lampăuri pentru 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 72.
motociclete cu
becuri cu halogen
HS
55. Lampăuri cu fază 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 76.
de drum şi
lampăuri cu fază
de întâlnire
pentru mopede
56. Lămpi de 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 77.
staţionare
57. Lampăuri pentru 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 82.
motociclete cu
becuri cu halogen
HS2
58. Lămpile pentru 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 87.
circulaţie diurnă
195
59. Lămpi de poziţie 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 91.
laterale
60. Lampăuri 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 98.
echipate cu surse
de lumină cu
descărcare in gaz
61. Surse luminoase 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 99.
cu descărcare in
gaz
62. Instalaţii de 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 28.
semnalizare
sonoră
63. Vitezometre, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate:
traductorii lor şi Precizia măsurării în conformitate cu Regulamentele
combinaţiile CEE/ONU nr. 39;
aparatelor, care Rezistenţa la vibraţii şi şocuri;
includ Protecţia de pătrunderea prafului şi umezelii.
vitezometrele
64. Limitatoare de 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 89.
viteză (dispozitive
de limitare a
vitezei)
65. Tahograf 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate:
Indicaţiile despre: viteza de circulaţie, drumul
parcurs, ora curentă, semnalul despre depăşirea
vitezei prestabilite, semnalul despre perturbaţiile în
funcţionarea tahografului;
Înregistrarea: vitezei de circulaţie, drumului parcurs,
timpului de aflare la locul de lucru şi timpului pentru
alte lucrări, timpului pauzelor în lucru şi timpului de
odihnă, cazurilor de acces la datele înregistrării,
sistărilor de alimentare cu energie electrică cu durata
mai mare de 100 milisecunde, întreruperilor
emiterilor impulsurilor de la senzorii de circulaţie
66. Sisteme de 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 18, 97 şi 116
alarmă, (autovehiculele din categoriile M1, N1 ).
dispozitive Regulamentele CEE/ONU nr. 62 (autovehiculele
antifurt şi de pază din categoriile L1–L5 ).
auto
67. Plăci de D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr.69.
înmatriculare
spate autovehicul
e lente
68. Plăci de D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr.70.
înmatriculare
spate la
autovehicul e
grele şi/sau lungi
69. Marcaje 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr.104.
reflectorizante
pentru
autovehicul e
grele şi/sau lungi
196
70. Triunghiuri de D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 27.
presemnalizare
71. Baterii de D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurate:
acumulator de prevenirea scurgerii electrolitului în cazul în care
pornire bateria este înclinată la un unghi de 45;
etanşeitatea la o presiune scăzută şi ridicată;
marcajul, care informează despre parametrii
constructivi ai bateriei;
rezistenţă la percepţia descărcării continue stabilite;
prezenţa unui dispozitiv portabil.
72. Cablaj D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurate:
rezistenţa la vibraţii;
rezistenţă la acţiunile combustibilului şi uleiurilor
73. Cabluri de înaltă 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurate:
tensiune a capacitatea de a transfera impulsuri de înaltă tensiune
sistemului de în condiţiile existente de lucru;
aprindere forţa de conexiune cu bornele bobinei de aprindere şi
distribuitorului;
rezistenţa electrică a izolaţiei.
74. Indicatori şi D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate:
traductori ai capacitatea de funcţionare în condiţiile mediului
stărilor de urgenţă ambiant;
rezistenţa electrică a izolaţiei.;
protecţia împotriva pătrunderii prafului şi umidităţii.
75. Turbocompresoar D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate:
e păstrarea capacităţii de funcţionare după două ore de
încercări la frecvenţe înalte, care depăşesc cu 10 %
frecvenţa de rotaţie maximă declarată şi temperatura
gazului înaintea turbinei, care depăşeşte cu 25 de
grade Celsius temperatura maximă declarată.
76. Piese ale grupei D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurată:
cu cilindru şi resursa de funcţionare până la reparaţia capitală a
piston, ale motorului
mecanismului de
distribuţie a
gazelor, arbori
cotiţi, cuzinet de
lagăr, biele.
77. Sistem de injecţie D, 2, 2a, 7 GOST 17.2.2.03-87 „Normele şi metodele de
a combustibilului încercări a conţinutului de oxid de carbon şi
motoarelor cu hidrocarburi în gazele de ardere aleautomobilelor cu
aprindere prin motoarecu benzină”;
scânteie şi SM GOST R 17.2.2.06:2001 „Normele şi metodele
elementele lor. de încercări a conţinutului de oxid de carbon şi
hidrocarburi în gazele de ardere aleautomobilelor care
utilizează în calitate de combustibil gaz din butelii”
78. Filtre de aer D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate:
etanşeitatea la nivelul îmbinărilor, garniturilor;
rezistenţă aerodinamică nu mai mare de
4,0 kPa;
coeficientul mediu de pătrundere a prafului nu mai
mare de 1% .
79. Filtre de ulei şi D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate:
197
 elementele lor de etanşeitatea la nivelul îmbinărilor, garniturilor în
schimb cazul în care presiunea uleiului depăşeşte presiunea
nominală de lucru în sistemul de ungere a motorului
de 2 ori;
excluderea scurgerii şi aprinderii uleiului de motor;
rezistenţa hidraulică iniţială a filtrelor si elementelor
de filtrare nu mai mare de 0,03 MPa
eficienţa purificării uleiului de impurităţi nu mai mică
de 25% .
80. Filtre de curăţare D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate:
a combustibilului etanşeitatea la nivelul îmbinărilor;
motoarelor diezel excluderea scurgerii şi aprinderii combustibilului;
şi elementele lor eficienţa purificării uleiului de impurităţi nu mai mică
de schimb de 70 %.
81. Filtrele de D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate:
curăţare a etanşeitatea la nivelul îmbinărilor, garniturilor în
combustibilului cazul în care presiunea aerului depăşeşte presiunea de
motoarelor cu lucru în sistemul de alimentare a motorului de 2 ori;
aprindere prin excluderea scurgerii şi aprinderii combustibilului;
scânteie şi rezistenţa hidraulică iniţială a filtrelor si elementelor
elementele lor de filtrare nu mai mare de 2,45 kPa
schimbabile eficienţa purificării uleiului de impurităţi nu mai mică
de 40 %.
82. Pompe de D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurată etanşeitatea la nivelul
combustibil de îmbinărilor, garniturilor
presiune înaltă, Combustibilul pulverizat din injectoarele de
injectoarele şi combustibil la observarea vizuală trebuie să fie sub
pulverizatorii formă de ceaţă, fără şuviţe continue şi condensări
injectoarelor uşor de desluşit. Pentru pulverizatoarele cu ac se
admite vizibilitatea firului şuviţei de combustibil.
83. Schimbători de D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurate:
căldură etanşeitatea radiatoarelor sistemelor de răcire a
motorului şi de încălzire a salonului sub influenţa
presiunii statice interne de 0,15 MPa;
eficienţele termică şi hidraulică a schimbătorilor de
căldură a sistemelor de răcire a aerului de aducţiune
nu mai mică de 0,85 şi, respectiv, 0,96;
eficienţa termostatelor;
etanşeitatea schimbătorilor de căldură ai sistemelor de
răcire a aerului de aducţiune sub influenţa presiunii
statice interne, care depăşeşte presiunea
supraalimentării motorului cu 0,05 MPa;
etanşeitatea schimbătorilor de căldură ai sistemelor de
ungere sub influenţa presiunii statice interne, care
depăşeşte presiunea nominală de lucru în sistemul de
ungere a motorului de trei ori;
menţinerea etanşeităţii şi capacităţii de funcţionare
după efectuarea încercărilor la rezistenţă la acţiunile
externe:
la schimbarea ciclică a presiunii interne;
la efectele vibraţiei externe;
la efectele termice ciclice;
la efectele statice externe (de torsiune);
la efectele coroziunii;
198
 la efectele temperaturilor scăzute.
84. Pompe ale D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurate:
sistemelor de etanşeitatea la nivelul îmbinărilor, garniturilor;
răcire lichidă indicii funcţionali.
85. Ambreiajele şi D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asiguraţi:
părţile lor coeficienţii de siguranţă a ambreiajului; dezechilibrul
specific maxim al discurilor conducător şi condus de
ambreiaj;
bătaia frontală maximă a discurilor conduse ale
ambreiajului;
devierea de la coaxialitatea axelor arborilor
agregatelor, cuplate prin ambreiaj
86. Transmisiile D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurate:
cardanice, arborii dezechilibrul specific al arborelui cardanic;
de acţionare, frecvenţa critică de rotaţie a arborelui cardanic;
articulaţiile unghiurile limită în articulaţiile cardanice;
vitezelor lipsa deformaţiilor şi deteriorărilor remanente sub
unghiulare egale acţiunea momentului de torsiune maxim în
şi neegale. elementele transmisiei cardanice

87. Punţi D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurate:

conducătoare cu percepţia sarcinii de lucru fără a deteriora elementele
diferenţial de transmisie şi carterul punţii (coeficientul de
asamblate siguranţă);
absenţa unor deformări inadmisibile ale carterului
punţii
88. Elemente flexibile D, 2, 2a, 7 Caracteristicile elementelor elastice ale suspensie
ale suspensiei trebuie să asigure respectarea cerinţelor privind
stabilitatea şi manevrabilitatea autovehiculului.
Trebuie sa fie asigurate:
capacitatea de funcţionare la sarcinile dinamice
maxime;
stabilitatea caracteristicilor elementelor elastice ale
suspensiei;
lipsa contactelor dăunătoare în limitele cursei
complete a suspensiei;
etanşeitatea şi stabilitatea elementelor elastice
pneumatice.
89. Elemente de D, 2, 2a, 7 Caracteristicile elementelor de amortizare ale
amortizare ale suspensiei trebuie să asigure conformitatea cu
suspensiei cerinţele de stabilitate şi manevrabilitate ale
autovehiculului.
cursa tijei trebuie să asigure cursa completă a
suspensiei.
Trebuie sa fie asigurate:
caracteristicile de amortizare;
caracteristicile de temperatură;
etanşeitatea;
funcţionarea fără zgomot şi fără gripări.
90. Elemente ale 2, 2a, 7 Elasticitatea articulaţiilor de cauciuc şi metal
aparatului de rezistenţa conexiunii lor cu cadrul metalic trebuie să
ghidaj al asigure îndeplinirea cerinţelor privind stabilitatea şi
suspensiei manevrabilitatea autovehiculului.
Trebuie sa fie asigurate:
199
 fiabilitatea fixării elementelor elastice si de
amortizare;
lipsa contactelor dăunătoare în limitele cursei
complete a suspensie.
91. Capace (inclusiv, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 26 şi 61.
decorative) ale Trebuie să se asigure:
butucului. exactitatea centrării roţilor;
Elemente de menţinerea momentului de strângere a îmbinărilor de
fixare a roţilor. fixare în procesul exploatării autovehiculului;
Încărcături de fiabilitatea şi posibilitatea controlul simplu al stării
echilibrare a fixării.
roţilor
92. Piese ale 2, 2a, 7 Trebuie să se asigure:
sistemului de formarea continuă de scântei;
aprindere pentru compatibilitatea electromagnetică;
motoarele cu capacitatea de funcţionare în condiţiile mediului
aprindere prin ambiant;
scânteie capacitatea de funcţionare în cazul schimbării
tensiunii;
rezistenţa electrică a izolaţiei.
93. Bujie cu scânteie; D, 2, 2a, 7 Trebuie sa se asigure:
bujie pentru aprinderea cu bujie:
incandescentă formarea continuă de scântei la o presiune de gaze
stabilită;
rezistenţa la aplicarea sarcinilor mecanice;
rezistenţa termică;
rezistenţă electrică;
pentru bujii incandescente:
caracteristica de temperatură;
rezistenţă electrică,
rezistenţa la vibraţii;
capacitatea de a suporta suprasarcinile electrice.
94. Generatoare D, 2, 2a, 7 Trebuie să se asigure:
electrice, blocuri capacitatea de funcţionare în condiţiile mediului
redresoare, ambiant;
motoare electrice capacitatea de funcţionare în cazul schimbării
tensiunii;
compatibilitatea electromagnetică;
rezistenţa la vibraţii şi şocuri;
protecţia împotriva pătrunderii prafului şi umezelii;
rezistenţă electrică a izolaţiei
95. Demaror, D, 2, 2a, 7 Trebuie să se asigure:
dispozitivul de rezistenţa la vibraţii şi şocuri;
acţionare şi releul protecţia împotriva pătrunderii prafului şi umezelii;
demaroarelor rezistenţă electrică a izolaţiei.
96. Aparatură de D, 2, 2a, 7 Trebuie să se asigure:
comutare, capacitatea de funcţionare în condiţiile mediului
protecţie şi de ambiant;
instalare a protecţia împotriva pătrunderii prafului şi umezelii;
circuitului de rezistenţă electrică a izolaţiei;
alimentare cu rezistenţa mecanică;
energie electrică forţa de rupere
97. Piese decorative, D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 26 şi 61.

200
 zăbrelele,
deflectoarele şi
chenarul
lampăurilor

98. Mânere, balamale D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 11, 26 şi 61.

de uşă, butoane
exterioare de
deschidere a
uşilor şi
portbagajelor
99. Încuietori de uşi 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 11.
100 Piese de protecţie D, 2, 2a, 7 Trebuie să se asigure:
din cauciuc şi din etanşeitatea cavităţilor interne ale elementelor mobile
cauciuc şi metal şi imobile;
absenţa efectelor negative ale factorilor atmosferici şi
rutieri asupra componentelor de etanşare;
rezistenţă la acţiunea îndelungată a luminii solare
directe şi ozonului atmosferic;
rezistenţa la îmbătrânirea termică;
rezistenţa la efectele îndelungate ale mediilor de
lucru;
pentru piesele de cauciuc şi metal rezistenţa legăturii
cauciucului cu metalul accesoriilor nu mai mică de
2,5 MPa.
Accesoriile metalice, utilizate pentru părţile
exterioare ale capacelor, huselor şi garniturilor de
protecţie, trebuie să fie protejate cu o acoperire
anticorozivă.
101 Garnituri de D, 2, 2a, 7 Trebuie să se asigure etanşeitatea îmbinărilor pieselor
etanşare a conectate
chiulaselor
cilindrilor,
colectorilor,
aparaturii pentru
buteliile de gaz,
inele de etanşare
şi materiale
pentru ele
102. Subansamblul D, 2, 2a, 7 Trebuie sa se asigure:
lagărului eficacitatea etanşării;
cuplajului de etanşeitatea pentru rulmenţii de tip închis;
debreiere şi de jocul minim pe osie .
decuplare a
butucului roţii
103. Încălzitori cu aer- D, 2, 2a, 7 Trebuie sa se asigure:
lichid; răcitor rezistenţă şi etanşeitatea;
integral; reglarea temperaturii agentului termic şi aerului cu
încălzitori- posibilitatea debitului mixt de aer încălzit şi răcit, cât
răcitori; şi a debitului lor separat.
dispozitive de coeficientul de curăţare a filtrelor de aer pentru
distribuţie pentru curăţarea aerului încălzit de praf şi particule solide nu
alimentarea cu mai mare 1 % la căderea presiunii nu mai mult de

201
 aer; instalaţii 1kPa.
frigorifice cu Compresorul sau un bloc frigorific de alt tip trebuie
compresoare sau să reziste la sarcinile vibratorii în direcţia verticală cu
de alte tipuri acceleraţia de 5 g la o frecvenţă a oscilaţiilor de 55
Hz.
La scăderea presiunii până la 0 Pa sau la creşterea de
până la 2,5 MPa compresorul trebuie să se oprească
în mod automat.
Amplasarea şi capacitatea termică a schimbătorului
de căldură nu trebuie să afecteze regimul de
temperatură a motorului autovehiculului.
104. Preîncălzitoarele- D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 122.
încălzitoarele Trebuie să fie asigurată siguranţa contra incendiilor.
independente cu
aer şi lichid cu
acţiune automată,
inclusiv şi
preîncălzitoarele
cu pornire
anterioară
105. Cricuri hidraulice, D, 2, 2a, 7 Trebuie sa se asigure:
cu pârghie coeficientul de siguranţă triplu pentru presiune si
rezistenta;
Fixarea fiabilă a capului pistonului faţă de locurile
pentru instalarea cricului în autovehicul .
106. Lanţuri, D, 2, 2a, 7 Lanţurile şi dispozitivele de întindere trebuie fără
dispozitive de deteriorări şi deformaţii remanente să suporte o
întindere a sarcină nu mai mică de 1600 dаН.
lanţurilor şi
părţile lor
107. Curele pentru D, 2, 2a, 7 Trebuie sa asigure:
motoarele capacitatea de funcţionare în condiţiile mediului
autovehiculelor ambiant;
elasticitatea;
rezistenţa la rupere;
rezistenţa legăturii la stratificare;
rezistenţă la acţiunea îndelungată a luminii solare
directe şi ozonului atmosferic;
rezistenţa la îmbătrânirea termică;
rezistenţa la îmbătrânirea de oboseală.
Centurile trebuie să aibă marcaj individual, care
informează despre parametrii de construcţie principali
şi varianta de realizare
108. Diafragme şi D, 2, 2a, 7 Trebuie sa se asigure:
membrane de capacitatea de funcţionare în condiţiile mediului
cauciuc şi ţesătură ambiant;
în formă de taler lipsa defectelor de suprafaţă, determinate
pentru organoleptic, şi deformări în stare liberă
autovehicul e rezistenţa legăturii cauciucului cu ţesătura nu mai
mică de 2,5 кН/m;
durabilitate;
rezistenţă la rupere;
elasticitate;
rezistenţa la îngheţ;
202
 rezistenţă la acţiunea îndelungată a luminii solare
directe şi ozonului atmosferic;
rezistenţa la îmbătrânirea termică;
rezistenţa la îmbătrânirea de oboseală.
109. Căşti de protecţie 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 22
pentru
conducătorii şi
pasagerii
motocicletelor şi
mopedelor.

Note:
1. În coloana „Forma şi shemele evaluării conformităţii” - „D” înseamnă declararea
conformităţii, „2,2a,7” înseamnă numărul shemei de certificarea conformităţii. Schemele de
certificare şi recomandările pentru utilizarea lor, sunt indicate în anexa nr.19 la prezenta
Reglementarea tehnică.
2. Evaluarea conformităţii componentelor nu se efectuează în cazul livrării acestora pentru
producţia de asamblare pentru autovehicule.

Anexa nr.10
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora

SUBDIVIZAREA AUTOVEHICULELOR ÎN TIPURI ŞI MODIFICĂRI

1. În scopul evaluării conformităţii în formă de omologare tipului, autovehiculele se referă la

unul şi acelaşi tip, în cazul în care, ţinând cont de categorie, ele nu diferă în ceea ce priveşte
producătorul şi semnificaţia tipului, stabilit de către producător, precum şi criteriile stabilite în
prezenta Anexă.
1.1. Privitor la categoria M1:
1.1.1. Caracteristici de construcţie semnificative:
1.1.1.1. Şasiul/ construcţia platformei (deosebiri evidente şi fundamentale);
1.1.1.2. Instalaţia de forţă (motor cu combustie internă/instalare hibridă).
1.2. Referitor la categoriile M2 şi M3:
1.2.1. Categoria;
1.2.2. Caracteristici de construcţie semnificative:
1.2.2.1. Şasiu/cadru portant al caroseriei, cu un/două etaje, simple/articulate cu/fără etaj,
(deosebiri evidente şi fundamentale);
1.2.2.2. Numărul de axe;
1.2.2.3. Instalaţia de forţă (motor cu ardere internă/ electromotor /instalare hibridă).
1.3. În ceea ce priveşte categoriile N1, N2, N3:
1.3.1. Categoria;
1.3.2. Caracteristici de construcţie semnificative:
1.3.2.1. Şasiu/construcţia bazei portante (deosebiri evidente şi fundamentale);
1.3.2.2. Numărul de axe;
1.3.2.3. Instalaţia de forţă (motor cu ardere internă/electromotor/instalare hibrid).
1.4. În ceea ce priveşte categoriile O1, O2, O3, O4:
1.4.1. Categoria
1.4.2. Caracteristici de construcţie semnificative:
203
1.4.3. Şasiu / bază portantă a caroseriei (deosebiri evidente şi fundamentale);
1.4.3.1. Numărul de axe;
1.4.3.2. Remorcă cu proţap/semiremorcă/ remorcă cu axă centrală;
1.4.3.3. Tipul sistemului de frânare (de exemplu, remorcă fără frâne / frână de remorcă prin
inerţie/sistem de frânare cu alimentare cu energie din exterior).
1.5. În ceea ce priveşte categoriile L1, L2, L3, L4, L5, L6, L7:
1.5.1. Categoria;
1.5.2. Şasiul, cadrul, baza portantă sau structura, pe care se fixează agregatele şi subansamblurile
principale;
1.5.3. Instalaţia de forţă (motor cu combustie internă/electromotor/instalare hibridă).
2. Autovehiculele de acelaşi tip aparţin unei şi aceleaşi modificări, în cazul în care ele nu diferă
în ceea ce priveşte următoarele criterii stabilite:
2.1. În ceea ce priveşte categoria M1:
2.1.1. Clasa ecologică (de mediu);
2.1.2. Tipul caroseriei;
2.1.3. Instalaţia de forţă (Motorul)
2.1.3.1. Principiul de funcţionare a motorului cu ardere internă (aprindere prin scânteie /
aprindere prin compresie, în patru timpi / în doi timpi);
2.1.3.2. Numărul şi amplasarea cilindrilor motorului cu combustie internă;
2.1.3.3. Puterea maximă (diferenţa de putere nu mai mare de 30 %);
2.1.3.4. Capacitatea cilindrică a motorului cu ardere internă (cilindreea) (diferenţa nu este mai
mare de 20 la sută);
2.1.4. Axele motoare (numărul, amplasarea, conexiunea);
2.1.5. Axele controlate (numărul, amplasarea).
2.2. În ceea ce priveşte categoriile M2 şi M3
2.2.1. Clasa ecologică;
2.2.2. Clasa autovehicululuiîn conformitate cu definiţiile, conţinute în Regulamentele CEE/ONU
nr. 36, 52 sau 107 (numai pentru autovehiculele complete);
2.2.3. Gradul de finalizare (complet / nefinalizat (incomplet));
2.2.4. Instalaţia de forţă (Motorul):
2.2.4.1. Principiul de funcţionare a motorului cu ardere internă (aprindere prin scânteie /
aprindere prin compresie, în patru timpi / în doi timpi);
2.2.4.2. Numărul şi amplasarea cilindrilor motorului cu ardere internă;
2.2.4.3. Puterea maximă (diferenţă nu mai mare de 50 la sută);
2.2.4.4. Capacitatea cilindrică a motorului cu ardere internă (diferenţa nu mai mare de 50 la
sută);
2.2.4.5. Amplasarea (faţă, mijloc, spate);
2.2.5. Masa totală (diferenţa nu mai mare de 20 la sută);
2.2.6. Axe motoare (numărul, amplasarea, conexiunea);
2.2.7. Axele controlate (numărul, amplasarea).
2.3. În ceea ce priveşte categoriile N1, N2, N3:
2.3.1. Clasa ecologică;
2.3.2. Tipul caroseriei / executarea spaţiului de încărcare (de exemplu, platformă de bord,
furgonetă, caroserie basculantă, dispozitiv de cuplare-remorcare, cisternă, caroserie izotermică,
echipament specializat) - numai pentru autovehiculele complete;
2.3.3. Gradul de finalizare (complet / incomplet);
2.3.4. Instalaţia de forţă (Motorul):
2.3.4.1. Principiul de funcţionare al motorului cu ardere internă (aprindere prin scânteie /
aprindere prin compresie, în patru timpi / în doi timpi);
2.3.4.2. Numărul şi amplasarea cilindrilor motorului cu ardere internă;
2.3.4.3. Puterea maximă (diferenţa nu mai mare de 50 la sută);
2.3.4.4. Capacitatea cilindrică a motorului cu ardere internă (diferenţă nu mai mare de 50 la
sută);
2.3.5. Masa totală (diferenţa nu mai mare de 20 %);
204
2.3.6. Axele motoare (numărul, amplasarea, conexiunea);
2.3.7. Axele controlate (numărul, amplasarea).
2.4. În ceea ce priveşte categoriile O1, O2, O3, O4:
2.4.1. Gradul de finalizare (de exemplu: complet / incomplet);
2.4.2. Tipul caroseriei / executarea spaţiului de încărcare (de exemplu, platformă de bord,
caroserie, furgonetă, caravană, caroserie basculantă, caroserie izotermică, cisternă, echipament
specializat);
2.4.3. Masa totală (diferenţă nu mai mare de 20 %);
2.4.4. Axe controlate (numărul, amplasarea).
2.5. În ceea ce priveşte categoriile L1, L2, L3, L4, L5, L6, L7:
2.5.1. Forma caroseriei, corpul (caracteristici de bază);
2.5.2. Masa în stare de exploatare (proprie) a autovehiculului(diferenţă nu mai mare de 20 la
suta);
2.5.3. Masa totală (diferenţă nu mai mare de 20 la sută);
2.5.4. Capacitatea cilindrică a motorului cu ardere internă (diferenţă nu mai mare de 30 %);
2.5.5. Construcţia cadrului (deosebiri evidente şi fundamentale);
2.5.6. Instalaţia de forţă (motor cu ardere internă / electromotor / altele);
2.5.7. Numărul şi amplasarea cilindrilor motorului cu ardere internă;
2.5.8. Puterea maximă a motorului (diferenţă nu mai mare de 30 la suta);
2.5.9. Tipul cutiei de transmisie (viteze) (comandă manuală, automată).
3. Modificările autovehicululuipot fi subîmpărţite de către producător în versiuni (completări),
constituite din combinările parametrilor, admise de producător, din numărul celor conţinute în
descrierea tehnică a tipului de autovehicul , ataşată la documentele, care confirmă conformitatea
cu cerinţele prezentei reglementări tehnice.
Totodată:
3.1. În ceea ce priveşte categoria M1:
Pentru fiecare versiune poate fi numai o singură valoare din fiecare din următorii parametri:
3.1.1. Masa totală a autovehiculului;
3.1.2. Capacitatea cilindrică a motorului cu ardere internă;
3.1.3. Putere maxima a motorului;
3.1.4. Tipul cutiei de viteze şi numărul ei de trepte;
3.1.5. Numărul locurilor pe scaune.
3.2. În ceea ce priveşte categoriile de L1, L2, L3, L4, L5, L6, L7:
Valorile variabile ale următorilor parametri nu pot fi combinate într-o singură versiune:
3.2.1. Masa în stare de exploatare (proprie) a autovehiculului;
3.2.2. Masa totală a autovehiculului;
3.2.3. Puterea instalaţiei de forţă;
3.2.4. Capacitatea cilindrică (cilindreea) a motorului cu ardere internă.
3.3. În ceea ce priveşte celelalte categorii de autovehicul e cerinţe pentru subdivizarea
modificărilor în versiuni (completări) nu sunt stabilite.

Anexa nr.11
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora
Lista docomentelor solicitate în vederea evaluării conformităţii

1. Evaluarea conformităţii în formă de omologare a tipului autovehiculului

1.1. În scopul obţinerii omologare a tipului autovehiculului solicitantul prezintă în organismul de
certificare:
1.1.1. descrierea tehnică generală a tipului autovehiculului într-un volum suficient pentru
înregistrarea omologării tipului autovehiculului(forma omologării tipului autovehiculului este
prezentată în Anexa nr. 13 la regulamentul tehnic), care include desenele cu aspect general,
necesare pentru identificarea autovehiculului, precum şi listă componentelor, care au marcaj, ce
205
confirmă conformitatea acestora cu cerinţele reglementării tehnice (dispozitive de semnalizare
luminoasă si sonoră, centuri de siguranţă, geamuri, pneuri, oglinzi retrovizoare), cu indicarea
acestui marcaj (numerelor de omologare). Documentele sunt prezentate în două exemplare, cu
indicarea datei întocmirii acestora, numele şi funcţiile semnatarului;
1.1.2. materialele probatorii, disponibile la data depunerii cererii, care confirmă conformitatea
produsului cu cerinţele prezentei reglementări tehnice.
Ca materiale probatorii în scopurile confirmării tipului autovehiculului (şasiului) cu cerinţele din
punctele 6 - 9 din prezenta Reglementarea tehnică şi anexa nr. 8, poate fi prezentată declaraţia de
conformitate cu anexa descrierii marcajului autovehiculului.
Ca materiale probatorii în scopurile confirmării tipului de autovehicul (şasiu) cu cerinţele din
Anexele 2, 3 şi 6 la prezenta Reglementarea tehnică, în organul de certificare se prezintă:
1.1.2.1. procesele verbale de identificare ale autovehicululuişi de încercări de certificare,
eliberate de laboratorul de încercări acreditat, privind unele cerinţe individuale conform listei din
Anexa 2 la prezenta Reglementarea tehnică şi, dacă este necesar, un raport de sinteză.
Aceste procese verbale trebuie să fie însoţite de descrierile tehnice, autentificate de laboratorul
de încercări acreditat, ale tipului de autovehicul în ceea ce priveşte unele cerinţe separate din
lista Anexei 2 la prezenta Reglementarea tehnică. Descrierile tehnice sunt întocmite de către
solicitant în conformitate cu cerinţele Regulamentelor CEE ONU sau standardelor, incluse în
lista standardelor naţionale, aprobate de guvernul Republicii Moldova, care conţin normele şi
metodele de cercetări (încercări) si măsurători, inclusiv normele de prelevare a probelor,
necesare pentru aplicarea şi executarea prezentei reglementări tehnice.
În sensul prezentului subpunct sunt recunoscute procesele verbale ale încercărilor conform
Regulamentelor CEE/ONU, eliberate de laboratoarele de încercări străine, declarate în cadrul
Acordului din 1958;
1.1.2.2. în cazul autovehiculelor speciale şi specializate - procesele verbale de identificare ale
autovehicululuişi de încercări de certificare, eliberate de laboratorul de încercări acreditat cu
privire la cerinţele aplicabile din Anexa 6 la prezenta Reglementarea tehnică, precum şi alte
materiale probatorii, prevăzute de prezenta Anexă.
Aceste procese verbale trebuie să fie însoţite de descrierile tehnice ale tipului de autovehicul ,
înregistrate în conformitate cu cerinţele aliniatului doi de la punctul 1.1.2.1.
1.1.2.3. în cazul şasiului - procesele verbale de identificare şi de încercări de certificare, eliberate
de laboratorul de încercări acreditat cu privire la unele cerinţe speciale din lista Anexei № 2 ale
autovehicululuicompletat în totalitate cu şasiu de acelaşi tip sau procesele verbale ale
încercărilor autovehicululuifabricat incomplet (în cazul în care construcţia permite a efectua
astfel de încercări în conformitate cu metodele stabilite ) şi (sau) a componentelor sale.
Aceste procese verbale trebuie să fie însoţite de descrierile tehnice ale tipului de autovehicul ,
înregistrate în conformitate cu cerinţele aliniatului doi de la punctul 1.2.1;
1.1.2.4. rapoarte despre omologarea de tip a construcţiei cu privire la Regulamentele CEE/ONU,
eliberate în ţările - membre ale Acordului din 1958;
1.1.2.5. la evaluarea conformităţii autovehiculelor , construite pe baza sau pe şasiul altor
autovehicul e - omologarea de tip a autovehicululuisau omologarea de tip a şasiului, respectiv,
înregistrate corespunzător pe autovehicul de bază sau şasiul de bază – în acea măsura, în care
construcţia autovehicululuide bază [şasiului] nu se deosebeşte de construcţia autovehiculului,
fabricat pe baza lor.
Cu privire la unele cerinţe specifice din lista Anexei 2, iar în cazul autovehiculelor speciale şi
specializate - cu privire la cerinţele Anexei 6 la prezenta Reglementarea tehnică, aplicate ţinând
cont de specificul utilizării unor astfel de autovehicul e - pot fi prezentate certificatele, eliberate
de alte organe de certificare.

Notă:
În cazul în care există un aviz, care se referă la omologarea de tip a construcţiei
autovehicululuiconform Regulamentelor CEE/ONU nr. 48, 53, 74, prezentarea copiilor avizelor,
care se referă la omologarea de tip a construcţiei autovehicululuiconform Regulamentelor
CEE/ONU la unele dispozitive de iluminat şi semnalizare luminoasă, nu e obligatorie.
206
1.1.3. certificatul de conformitate al sistemului de management al calităţii, utilizat de către
producător. În absenţa unui astfel de certificat se prezintă descrierea condiţiilor de producţie în
volumul, care asigură posibilitatea analizării documentelor în conformitate cu anexa nr.12 la
regulamentul tehnic, precum şi planul de efectuare a controlului conformităţii produselor
fabricate în serie cu cerinţele regulamentului tehnic, specificând volumul şi periodicitatea
verificărilor şi încercărilor de control, numărul probelor verificate, precum locul efectuării
încercărilor.
1.1.4. documentul de atribuire, în modul prevăzut, a codului de identificare internaţional
producătorului de autovehicul e (pentru autovehiculele, fabricate pe teritoriul Republicii
Moldova);
1.1.5. îndrumarul (instrucţiunea) pentru exploatarea autovehiculului;
1.1.6. pentru autovehiculele , furnizate la comandă în scopuri de apărare – rezultatele încercărilor
şi măsurătorilor, efectuate în mod independent de către producător în procesul proiectării
autovehicululuisau rezultatele încercărilor de recepţie (de stat), efectuate în laboratoarele de
încercări acreditate, precum şi documentele, care confirmă îndeplinirea cerinţelor speciale,
stabilite de beneficiarii de stat .
1.2. Solicitantul, care nu este producător de produse, prezintă în organul de certificare acordul
dintre producător şi solicitant despre autorizarea de către producător a solicitantului privind
efectuarea evaluării conformităţii şi responsabilitatea în comun cu producătorul pentru asigurarea
siguranţei produselor din Republica Moldova în conformitate cu cerinţele prezentei reglementări
tehnice.
1.3. În cazul evaluării conformităţii autovehiculelor , fabricate pe baza şasiului sau a
autovehiculelor , achiziţionate de la un producător străin, suplimentar la documentele enumerate
la punctul 1.1 din prezenta Anexă, în organul de certificare se prezintă:
1) un document, care să confirme acordul de schimbare (de menţinere), a mărcii şi denumirii
comerciale a autovehicululuila stadiul curent de fabricaţie;
2) descrierea detaliată a tuturor modificărilor şi completărilor, incluse în proiectarea
autovehiculului(şasiului) de bază;
3) un document (o copie a documentului) al producătorului de şasiu sau autovehicululuide bază,
care stabileşte regulile şi restricţiile privind finalizarea şasiului sau a autovehiculului;
4) un document, în care să fie coordonate între ei obligaţiile reciproce ale ambilor producători
privind tratarea documentaţiei tehnice (obligaţia despre notificarea reciproc, de modificările
introduse, etc.);
5) un document (lista de separare), în care ambii producători, au convenit asupra responsabilităţii
lor pentru asigurarea conformităţii cu fiecare cerinţă de securitate, inclusă în nomenclatura
Anexei 2 la regulamentul tehnic, precum şi asumarea obligaţiilor de către ambii conducători
privind efectuarea încercărilor de control corespunzătoare ale autovehiculelor ;
6) copiile documentelor, certificate în mod corespunzător, care confirmă conformitatea şasiurilor
sau autovehiculelor , achiziţionate de la un producător străin, cu cerinţele regulamentului tehnic.
1.4. La evaluarea conformităţii, efectuată pentru prima dată privind autovehicul , asamblarea
căruia se efectuează numai din complete de asamblare în regim de asamblare industrială
(stabilită în conformitate cu actele normative juridice în vigoare), cu privire la analogii
constructivi ai căruia, fabricaţi în condiţiile altei producţii, anterior a fost evaluată conformitatea,
suplimentar la documentele, enumerate în punctul 1.1. al prezentei reglementări tehnice, se
prezintă:
1) documentele, care confirmă originea componentelor, furnizate la producţia de asamblare;
2) documentul, care certifică primirea de către producătorul de autoautovehicul e-analoage a
documentaţiei de proiectare, tehnologică şi altor documente tehnice, în volumul, care asigură
fabricarea produselor, corespunzătoare cerinţelor regulamentului;
3) o scrisoare de la producătorul de autovehicul e, evaluarea conformităţii cărora anterior a fost
efectuată în condiţiile altei producţii, despre lipsa modificărilor de proiectare privind
autovehicul, evaluarea conformităţii căruia anterior a fost efectuată în condiţiile altei producţii.

207
4) autorizaţia producătorului de autovehicul e, evaluarea conformităţii cărora a fost efectuată
anterior în condiţiile altei producţii, pentru utilizarea materialelor probatorii, care au servit drept
bază pentru evaluarea conformităţii acestor autovehicul e cu cerinţele regulamentului tehnic.
5) documentele, care confirmă acordul producătorului de autovehicul e, evaluarea conformităţii
cărora a fost efectuată anterior în condiţiile altei producţii, pentru schimbarea (sau menţinerea),
mărcii comerciale şi denumirii comerciale a autovehiculului-analog;
6) documentul, în care sunt stabilite obligaţiile reciproce ale producătorului de autovehicul e -
analoage şi producătorului de autovehicul e, evaluarea conformităţii cărora a fost efectuată
anterior în condiţiile altei producţii, privind tratarea documentaţiei tehnice (obligaţiile de
notificare reciprocă, despre modificările introduse, posibilitatea transmiterii documentaţiei unei
terţe persoane etc.)

2. Evaluarea conformităţii în formă de omologare a tipului de şasiu

2.1. În scopul obţinerii omologării de tip a şasiului solicitantul prezintă în organul de certificare:
1) descrierea tehnică generală a obiectului, cu privire la care se efectuează evaluarea
conformităţii într-un volum suficient pentru înregistrarea omologării de tip a şasiului, care
include desenele necesare pentru identificarea lui. Documentele sunt prezentate în două
exemplare, cu indicarea datei întocmirii acestora, numele şi funcţiile semnatarului;
2) materialele probatorii, disponibile la data depunerii cererii, care confirmă conformitatea
şasiului cu cerinţele prezentei reglementări tehnice
3) certificatul de conformitate al sistemului de management al calităţii, utilizat de către
producător. În absenţa unui astfel de certificat solicitantul prezintă descrierea condiţiilor de
producţie în volumul, care asigură posibilitatea analizării documentelor în conformitate cu
Anexa 12 la regulamentul tehnic, precum şi planul de efectuare a controlului conformităţii
produselor fabricate în serie cu cerinţele regulamentului tehnic, specificând volumul şi
periodicitatea verificărilor şi încercărilor de control, numărul probelor verificate, precum locul
efectuării încercărilor.
4) documentul de atribuire în modul stabilit a codului de identificare internaţional producătorului
de autovehicul e (pentru şasiurile fabricate pe teritoriul Republicii Moldova);
5) Declaraţia despre conformitatea marcajului şasiului cu cerinţele Anexei 4 la regulamentul
tehnic, şi descrierea marcajului şasiului în conformitate cu forma „omologarea tipului şasiului”
(Anexa 14 la prezenta reglementarea tehnică)
Notă:
În cazul în care există un aviz, care se referă la omologarea de tip a construcţiei
autovehicululuiconform Regulamentelor CEE/ONU nr. 48, 53, 74, prezentarea copiilor avizelor,
care se referă la omologarea tipului a construcţiei autovehicululuiconform Regulamentelor
CEE/ONU la unele dispozitive de iluminat şi semnalizare luminoasă, nu e obligatorie.
2.2. Solicitantul, care nu este producător de produse, prezintă scrisoarea producătorului în
conformitate cu punctul 1.2. din prezenta Anexă.

3. Evaluarea conformităţii sub formă de expertiză

tehnică a construcţiei autovehicululuiunic.

3.1. În scopul obţinerii certificatului de securitate a construcţiei autovehiculului solicitantul

prezintă organismului de certificare;
1) cererea privind efectuarea expertizei tehnice a autovehiculului, care trebuie să cuprindă:
denumirea solicitantului, informaţiile necesare pentru încheierea unui contract cu el privind
desfăşurarea lucrărilor de evaluare a conformităţii, denumirea şi simbolul convenţional al
autovehiculului, numărul de identificare a autovehiculului, denumirea producătorului
autovehiculului;
2) un document de identitate a solicitantului;
3) un document de confirmare a dreptului de proprietate, sau de utilizare şi (sau) de administrare
a autovehiculului;
208
4) pentru autovehiculele, care sunt rezultatul muncii creativităţii tehnice individuale, documentul
de atribuire a numărului de identificare a autovehiculului;
5) descrierea tehnică generală a autovehicululuiîntr-un volum suficient pentru înregistrarea
certificatului de securitate a construcţiei autovehiculului, în conformitate cu forma, prevăzută în
Anexa 15 la prezenta reglementarea tehnică;
6) materialele probatorii, care confirma conformitatea cu cerinţele regulamentului tehnic.
Astfel de materiale pot fi:
- copiile certificatelor la componente;
- documentaţia tehnică de proiectare sau altă documentaţie tehnică, conform căreia se
fabrică produsele;
- desene pieselor originale şi fişele tehnologice de fabricare ale acestora.
3.2. La evaluarea conformităţii autovehiculului, fabricat cu utilizarea autovehiculului,
conformitatea căruia cu cerinţele regulamentului tehnic a fost confirmată anterior, suplimentar se
prezintă:
1) descrierea tehnică, care conţine lista modificărilor, făcute în construcţia autovehicululuide
bază;
2) documentaţia tehnică de proiectare sau altă documentaţie tehnică cu privire la elemente
schimbabile ale autovehiculului;
3) un document privind coordonarea construcţiei cu titularul originalelor documentaţiei de
proiectare pe autovehicul de bază, care confirmă posibilitatea utilizării constructive a
autovehicululuide bază în elaborarea nouă sau concluzia producătorului autovehicululuide bază
cu privire la posibilitatea utilizării lui pentru construcţia modificată (dacă este cazul);
4) copia omologării de tip a autovehicululuipe autovehicul de bază (dacă este cazul).

4. Evaluarea conformităţi componentelor

autovehiculului sub formă de certificare obligatorie

4.1. Pentru efectuarea certificării obligatorii solicitantul prezentă (după caz) în organismul de
certificare:
1) cererea pentru evaluarea conformităţii după forma, stabilită de organul de certificare, care
trebuie să cuprindă: denumirea solicitantului, informaţiile necesare pentru încheierea unui
contract cu el privind desfăşurarea lucrărilor de evaluare a conformităţii, denumirea produsului,
precum şi informaţii privind documentele eliberate anterior, care confirmă conformitatea
produsului cu cerinţele regulamentului tehnic;
2) descrierea tehnică generală a tipului componentului autovehiculului, care conţine denumirea şi
adresa producătorului de componente, lista autovehiculelor , pentru echiparea cărora sunt
prevăzute componentele, informaţii despre marcajul, destinaţia componentelor, descrierea
acţiunii componentelor (în caz de necesitate), alte informaţii, pe care solicitantul va considera
necesar să le prezinte în descrierea tehnică generală.
3) materialele probatorii, disponibile la data depunerii cererii, care confirmă conformitatea
produselor cu cerinţele tehnice obligatorii, inclusiv, rezultatele calculelor de proiectare,
încercărilor efectuate, procesele verbale ale încercărilor.
Ca materiale probatorii, care confirmă conformitatea componentelor cu cerinţele anexei 9 la
prezenta Reglementarea tehnică, în organul de certificare pot fi prezentate:
1) procesele verbale ale încercărilor de certificare, eliberate de laboratoarele de încercări
acreditate.
2) informaţie despre omologarea oficială privind tipul construcţiei în baza Regulamentelor
CEE/ONU eliberate în ţările membre ale Acordului de la Geneva din anul 1958.
3) alte materiale probatorii, care confirmă conformitatea cu prescripţiile tehnice străine naţionale
sau internaţionale, în cazul în care de către organul de certificare, care efectuează confirmarea
conformităţii, este stabilită echivalenţa unor astfel de prescripţii cu cerinţele regulamentului
tehnic. Totodată trebuie să fie confirmată competenţa laboratorului de încercări, care a eliberat
procesele verbale de încercări, utilizate în calitate de materiale probatorii.

209
4) certificatul de conformitate al sistemului de management al calităţii, utilizat de către
producător. În absenţa unui astfel de certificat solicitantul prezintă descrierea condiţiilor de
producţie în volumul, care asigură posibilitatea analizării documentelor în conformitate cu anexa
nr. 13 la prezenta Reglementarea tehnică.
5) Îndrumar (instrucţiuni) pentru exploatare (dacă este cazul), desene, condiţii tehnice, alte
documente, care conţin cerinţele pentru componente;
6) concluzia sanitaro-antiepidemice, certificatul de siguranţă contra incendiilor şi alte
documente, în cazul în care necesitatea prezentării lor este stabilită de către autorităţile federale
ale puterii executiv;
7) lista standardelor naţionale, utilizate pentru a se asigura conformitatea componentelor cu
cerinţele reglementării tehnice;
8) copiile documentelor normative ale producătorului, care reglementează metodele de asigurare
şi control ale conformităţii produselor fabricate în serie cu cerinţele regulamentului tehnic,
specificând volumul şi periodicitatea încercărilor, numărul probelor încercate, precum şi locul
efectuării încercării.
9) procesele verbale de încercări, actele analizei de producţie şi alte documente privind
rezultatele certificării obligatorii şi controlul produselor certificate (în cazul certificării
produselor pentru un nou termen);
4.2. Solicitantul, care nu este producător de produse, prezintă de asemenea scrisoarea
producătorului în organul de certificare, care confirmă:
1) autorizaţia solicitantului privind dreptul la desfăşurarea lucrărilor de evaluare a conformităţii;
2) obligaţiunile producătorului privind îndeplinirea dispoziţiilor regulamentului tehnic, care se
referă la el.
4.3. Producătorul autovehiculului (şasiului) pentru obţinerea certificatului de conformitate pentru
componente pe baza rezultatelor evaluării conformităţii autovehiculului (şasiului) prezintă în
organul de certificare:
1) Cererea pentru efectuarea procedurii corespunzătoare de certificare după forma prevăzută de
organul de certificare, care trebuie să cuprindă: denumirea solicitantului, informaţiile necesare
pentru a încheia un contract cu el privind desfăşurarea lucrărilor de certificare;
2) Lista componentelor, furnizate ca piese de schimb;
3) lista tipurilor de autovehicule, cu indicarea numerelor omologării tipului autovehiculului
(omologării tipului de şasiu), pentru care vor fi furnizate componentele;
4) lista ţărilor de origine a acestor piese de schimb la momentul depunerii cererii;
5) copiile omologării tipului autovehiculului (omologării tipului de şasiu);
6) un document (scrisoarea producătorului autovehiculului(şasiului), care confirmă că unele şi
aceleaşi componente ale autovehicululuisunt furnizate ca piese de schimb şi ca componente
pentru asamblarea autovehiculului(şasiului).
4.4. Producătorul componentelor în scopul obţinerii certificatului de conformitate pentru
componentele, furnizate ca piese de schimb, în baza rezultatelor de evaluare a conformităţii
autovehiculului(şasiului) prezintă în organul de certificare:
1) scrisoarea producătorului de autoautovehicul e, care confirmă că producătorul pieselor de
schimb este furnizor de componente pentru asamblarea autovehiculelor (şasiurilor), sau
declaraţia producătorului de piese de schimb sau a distribuitorului lui autorizat, care confirmă
livrarea lor pentru asamblarea unui anumit autovehicul (şasiu);
2) lista componentelor, furnizate ca piese de înlocuire (de schimb), cu indicarea tipurilor lor şi
aplicabilităţii în autovehiculele, pentru care au fost eliberate omologarea tipului autovehiculului
(omologării tipului de şasiu);
3) copiile omologarea tipului autovehiculului (omologării tipului de şasiu).
Notă:
Documentele prezentate de solicitant trebuie să fie întocmite în limba de stat sau să aibă o
traducere autentică în limba de stat. Documente în limba engleză sau franceză, eliberate pe baza
Regulamentelor CEE/ONU (în cadrul Acordului de la Geneva 1958) sau Directivele UE,
echivalente lor, nu necesită traducere în limba de stat.

210
 Anexa nr.12
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora

Lista aspectelor principale, examinate la analiza stării de producţie,

normele şi ordinea verificării condiţiilor de producţie
1. Analiza stării de producţie

1.1. Analiza documentaţiei prezentate de către solicitant

Analizei este supusă documentaţia, care însoţeşte cererea pentru evaluarea conformităţii
produselor.
În cadrul analizei documentelor se evaluează:
1) eficacitatea structurii administrării producătorului privind funcţionarea sistemelor de
management al calităţii şi de conformitate a producţiei;
2) Distribuirea responsabilităţilor de management privind asigurarea calităţii şi conformităţii
producţiei;
3) suficienţa nomenclaturii procedurilor documentate, care asigură conformitatea cu cerinţele
obligatorii la proiectarea, fabricarea şi modernizarea producţiei;
4) prezenţa unor metode şi proceduri documentate, care asigură o raportare periodică
organismelor de conducere ale producătorului a informaţiei cu privire la rezultatele funcţionării
sistemelor de management al calităţii şi asigurării conformităţii produselor cu tipurile, care au
fost supuse evaluării conformităţii şi cu cerinţele reglementărilor tehnice;
5) suficienţa procedurilor de verificare (încercări) a îndeplinirii cerinţelor obligatorii pentru
produse;
6) existenţa procedurilor de dezvoltare şi verificare a efectuărilor acţiunilor corective.
1.2. Verificarea condiţiilor de producţie
Planul model de verificare a condiţiilor de producţie trebuie să includă, de regulă, următoarele
aspecte:
1) organizarea lucrului producătorului (structură de management, responsabilităţile şi
competenţele administraţiei şi executorilor);
2) administrarea elaborărilor şi evaluării conformităţii produselor;
3) Asigurarea calităţii produselor în procesul fabricării;
4) asigurarea conformităţii producţiei puse în circulaţie cu tipurile, care au fost supuse evaluării
conformităţii cu cerinţele reglementărilor tehnice;
5) Organizarea controlului de finiş (de recepţie) al producţiei;
6) înregistrarea datelor privind calitatea;
7) îndeplinirea procedurilor acţiunilor corective;
8) disponibilitatea accesului la echipamentele pentru verificarea conformităţii produsului cu
cerinţele prezentei reglementări tehnice;
9) organizarea de sprijin metrologice de producţie;
10) procedura de marcare a producţiei cu marca de conformitate (circulaţia pe piaţă);
11) Organizarea informării consumatorilor cu privire la frecvenţa înlocuirii componentelor cu
resurse limitate de funcţionare şi asigurarea produselor realizate cu piesele de schimb
corespunzătoare.

2. Normele şi procedurile de verificare a condiţiile de producţie

2.1. Prezenta procedură se aplică la evaluarea conformităţii produselor fabricate în serie cu

cerinţele prezentei reglementări tehnice în scopul de a verifica în teren disponibilitatea şi
suficienţa acţiunilor, prevăzute de producător pentru a asigura conformitatea permanentă a
produsului cu cerinţele prezentei reglementări tehnice.

211
2.2. Verificarea condiţiilor de producţie se efectuează de către organul de certificare. La decizia
sa la verificare pot fi implicaţi specialiştii din alte organizaţii competente. Organul de certificare
poate încredinţa organizarea şi desfăşurarea verificării condiţiilor de producţie din numele său
altei organizaţii competente, acreditată cu dreptul de a efectua activităţi similare.
2.3. Verificarea condiţiilor de producţie a produselor concrete se efectuează după un plan
special elaborat sau după un plan model pentru un grup de produse omogene, aprobat de către
organul de certificare. La efectuarea verificării lista şi profunzimea studierii problemelor trebuie
să fie corectate ţinând cont de particularităţile individuale ale producătorului verificat (tipul şi
volumul de producţie, volumul şi metodele de organizare a furnizării de componente, alte tipuri
de activitate etc.).
2.4. Producătorul şi solicitantului (în cazul în care nu este producător) asigură condiţiile
necesare pentru efectuarea verificării condiţiilor de producţie, inclusiv accesul liber al
inspectorilor la obiectele de verificare, precum şi la documentaţia, care este ţinută de către
producător, în scopurile îndeplinirii cerinţelor prezentei reglementări tehnice.
Eschivarea producătorului de la îndeplinirea prezentului punct poate servi drept bază pentru
decizia privind suspendarea sau încetarea procedurii de evaluare a conformităţii.
2.5. Producătorul participă la punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru verificarea
condiţiilor de producţie a organizaţiilor, antrenate de el pentru efectuarea operaţiunilor
tehnologice, precum şi a furnizorilor de componente, în cazul în care organul de certificare a luat
decizia despre necesitatea verificării condiţiilor de producţie în aceste organizaţii.
2.6. Rezultatele verificării condiţiilor de producţie se perfectează printr-un act, în care sunt
evaluate toate poziţiile din planul de lucru, pe baza cărui fapt se trage concluzia privind una din
următoarele opţiuni:
1) La producţia verificată a producătorului sunt toate condiţiile necesare pentru fabricarea
produselor în conformitate cu cerinţele stabilite.
2) La producţia verificată a producătorului există în general condiţii pentru fabricarea produselor,
în conformitate cu cerinţele.
În acest caz se formulează recomandări pentru înlăturarea necorespunderilor nesemnificative.
3) La producţia verificată a producătorului lipsesc condiţiile necesare pentru fabricarea
produselor în conformitate cu cerinţele stabilite (concluzie negativă)
În acest caz se formulează condiţiile, îndeplinirea cărora este necesară pentru obţinerea unei
concluzii pozitive
Rezultatele negative ale verificării efectuate servesc drept bază pentru sistarea omologării
documentelor, care confirmă conformitatea cu cerinţele prezentei reglementări tehnice, inclusiv
şi pentru realizarea măsurilor corective
2.7. Rezultatele verificării condiţiilor de producţie sunt luate în considerare la stabilirea
frecvenţei şi particularităţilor programului de control al organismului de certificare a obiectelor,
în privinţa cărora se evaluează conformitatea cu cerinţele prezentei reglementări tehnice.
2.8. În cazul în care organismul de certificare este, concomitent, o organizaţie, care certifică
sistemul de management al calităţii producătorului, problemele legate de asigurarea conformităţii
produselor, sunt studiate în procesul de certificare sau de supraveghere a sistemului de certificare
a managementului calităţii.

Anexa nr. 13
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora

(Formular)

OMOLOGAREA TIPULUI AUTOVEHICULULUI

nr. __ registrului
212
 termenul de valabilitate de la ____ până la _____
ORGANUL DE CERTIFICARE: (denumirea deplină şi prescurtată, adresa, numărul, expirarea
termenului de valabilitate a certificatului de acreditare)

AUTOVEHICULELE

MARCA
DENUMIREA COMERCIALĂ
TIPUL
ŞASIUL (doar la utilizarea şasiului altui producător)
MODIFICĂRILE
CATEGORIA
CLASA ECOLOGICĂ
POZIŢIA TARIFARĂ
SOLICITANTUL ŞI ADRESA LUI
PRODUCĂTORUL ŞI ADRESA LUI
REPREZENTANTUL PRODUCĂTORULUI ŞI ADRESA LUI
UZINA DE ASAMBLARE ŞI ADRESA EI
FURNIZORUL COMPLEXELOR DE ASAMBLARE

corespund cerinţelor prezentei reglementări tehnice.

Acţiunea OMOLOGĂRII TIPULUI AUTOVEHICULULUI se extinde asupra produselor în

serie/partidei a autovehiculelor în număr de….. buc., cu numerele VIN de la … până la …
Această OMOLOGAREA TIPULUI AUTOVEHICULULUI fără anexe nu este valabilă.

Anexa nr. 1 Caracteristicile generale ale autovehiculului

Anexa nr. 2 Lista documentelor, care servesc drept bază pentru înregistrarea
Omologării TIPULUI autovehiculului
Anexa nr. 3 Descrierea marcajului autovehiculelor
Anexa nr. 4 Aspectul general al autovehiculelor pe … foi

INFORMAŢII SUPLIMENTARE (dacă este necesar, se indică autovehicul de bază, şasiul,

furnizorul completelor de asamblare, restricţiile privind posibilitatea utilizării pe drumurile
publice, posibilitatea utilizării în calitate de autovehicul marşrutizat etc.)

Conducătorul organismului de certificare ______________

semnătura ___________________
iniţialele, numele de familie

OMOLOGAREA TIPULUI AUTOVEHICULULUI ESTE APROBATĂ

S-a înregistrat sub nr. ____________ ______________

Conducătorul organului competent ______________

semnătura ___________________
iniţialele, numele de familie

213
 Anexa nr.1
la omologarea tipului autovehiculului

CARACTERISTICILE GENERALE ALE AUTOVEHICULULUI

Numărul şi amplasarea roţilor (numai pentru autovehiculele din categoria L);

Numărul de axe / roţi (numai pentru autovehiculele din categoria L)
Formula roţilor / roţi motoare (cu excepţia autovehiculele din categoria O)
Schema configuraţiei autovehiculului(cu excepţia autovehiculelor din categoria O)
Amplasarea motorului
Tipul caroseriei / numărul uşilor (numai pentru autovehiculele din categoria M);
Executarea spaţiului de încărcare (numai pentru autovehiculele din categoria N şi O).
Numărul locurilor pe scaune (numai pentru autovehiculele din categoriile M şi L, pentru
autovehiculele din categoriile M1 - cu repartizarea pe rânduri),
Capacitatea de locuri la masa maximă admisă (numai pentru autovehiculele din categoriile M2 şi
M3),
Volumul total al portbagajului (numai pentru autovehiculele din categoria M3 clasa III)
Salonul şoferului (numai pentru autovehiculele din categoria N)
Cadrul (rama) (numai pentru autovehiculele din categoria L);
Dimensiuni de gabarit, mm
- Lungimea
- Lăţimea
- Înălţimea (pentru containere - încărcarea maximă admisibilă)
Baza, mm
Ecartamentul roţilor faţă/ spate (cu excepţia autovehiculelor cu un singur cot - din categoria L),
mm
Masa autovehicululuiîn stare de exploatare, kg

Tehnic admisibilă Admisă (se perfectează

pentru autovehiculele
din categoriile M3 N3 şi O

Masa totală
Masa maximă pe osie, pentru fiecare dintre
axele autovehiculului, începând cu axa faţă
a autovehiculului, kg
Masa maximă la dispozitivul de cuplare
(numai pentru autovehiculele din categoria
O)
Masa maximă a remorcii, kg
- remorcă fără sistem de frânare
- remorcă cu sistem de frânare
Masa maxima a autotrenului (numai pentru
autovehiculele din categoria N), kg

Motorul (marca, tipul)

- numărul şi amplasarea cilindrilor
- cilindree, cm3

214
- compresie (gradul de comprimare)
- puterea maximă, kW (min- 1),
a se indica metoda măsurării
- cuplu motor maxim, N-m (min -1)
Combustibil
Sistemul de alimentare (tipul) - 1 etapă
Carburator (tipul, marcajul) - 2 etapă
Dispozitivul de comandă( marcajul) - 3 etapă
Poziţia tarifară (tipul, marcajul)
Injectoare (tipul, marcajul);
Compresor de aer (tipul, marcajul)
Filtru de aer (tipul, marcajul)
Amortizori de zgomot (marcajul)
Sistemul de aprindere (tip)
Distribuitor (marcajul)
Comutator (marcajul)
Bobina (modul) de aprindere (marcajul)
Bujii (marcajul)
Sistemul de evacuare şi neutralizare a gazelor de eşapament
Neutralizatoare (marcajul) - 1 etapa
- 2 etape
Amortizoare (marcajul) - 1 etapa
- 2 etape
- 3 etape
Filtru de particule dure
Transmisia (tip)
Ambreiajul (aderenţa) (marca, tipul)
Cutia de viteze (transmisie) (marca, tipul)
- numărul vitezelor şi raporturile de transmisie
Cutia de viteze distribuitoare (tipul, marcajul)
numărul vitezelor şi raporturile de transmisie (tipul, marcajul)
Transmisia principală (tipul, marcajul)
- raport de transmisie
- raport de transmisie (de demultiplicare) al transmisiei intermediare
(doar pentru autovehiculele din categoria L)
- Suspensia
din faţă (descrierea)
din spate (descrierea)
Direcţia (descrierea)
Mecanismul de direcţie (tipul, marcajul)
Sistemele de frânare
Frâna de serviciu (descrierea)
Frâna de siguranţă (descrierea)
Frâna de parcare (descrierea)
Frâna auxiliară (rezistentă la uzură) (descrierea)
- amplificator (marcajul)
- compresor (marcajul)
- camera de frânare / cilindri (marcajul)
Pneuri
Dimensiunea, indicele minim admisibil al sarcinii, categoria de viteză,
raza statică
Echipamentul autovehiculelor (dacă este disponibil)
(aer condiţionat, încuietori cu blocaj electric al uşilor, echipament radio,

215
antena)

Conducătorul organului de certificare ______________

semnătura ___________________
iniţialele, numele de familie

Anexa nr.2
la omologarea tipului autovehiculului

Lista documentelor, care au servit drept bază pentru înregistrarea

OMOLOGĂRII TIPULUI AUTOVEHICULULUI
Elementele obiectelor Denumirea şi originea Numărul
reglementării tehnice, pentru care documentului care documentului şi
se stabilesc standarde de siguranţă confirmă conformitatea data emiterii

Conducătorul organului de certificare ______________

semnătura ___________________
iniţialele, numele de familie

Anexa nr.3
la omologarea tipului autovehiculului

DESCRIEREA MARCAJULUI AUTOVEHICULUI

1.LOCUL AMPLASĂRII ŞI FORMA MĂRCII, CARE CIRCULĂ PE PIAŢĂ:
2. LOCUL AMPLASĂRII PLĂCIIPRODUCĂTORULUI:
3. LOCUL AMPLASĂRIIPLĂCII DE ÎNMATRICULARE:
4. STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL NUMĂRULUI DE IDENTIFICARE (NUMERELOR) A
AUTOVEHICULELOR :

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17

Conducătorul organului de certificare ______________

semnătura ___________________
iniţialele, numele de familie

Anexa nr.14
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora
(Formular)

OMOLOGAREA TIPULUI DE ŞASIU

nr. registrului
termenul de valabilitate de la__ până la

216
 ORGANUL DE CERTIFICARE: (denumirea deplină şi prescurtată, adresa, numărul, expirarea
termenului de valabilitate a certificatului de acreditare)

AUTOVEHICUL NEFINALIZATE (ŞASIURI)

MARCA
DENUMIREA COMERCIALĂ
TIPUL
MODIFICĂRILE
CLASA ECOLOGICĂ
POZIŢIA TARIFARĂ
SOLICITANTUL ŞI ADRESA LUI
PRODUCĂTORUL ŞI ADRESA LUI
REPREZENTANTUL PRODUCĂTORULUI ŞI ADRESA LUI
UZINA DE ASAMBLARE ŞI ADRESA EI
FURNIZORUL COMPLETELOR DE ASAMBLARE ŞI
ADRESA LUI

corespund cerinţelor prezentei Reglementări tehnice, privind siguranţa autovehiculelor conform

listei cerinţelor în conformitate cu Anexa nr. 2 la prezenta OMOLOGAREA TIPULUI DE
ŞASIU

Acţiunea OMOLOGĂRII TIPULUI DE ŞASIU date se extinde asupra produselor în

serie/partidei de autovehicul e (şasiuri) nefinalizate în număr de….. buc., cu numerele VIN de
la … până la….
Această OMOLOGAREA TIPULUI DE ŞASIU fără anexe nu este valabilă.

Anexa nr. 1 Caracteristicile generale ale şasiului

Anexa nr. 2 Lista documentelor, care servesc drept bază pentru

înregistrarea OMOLOGAREA TIPULUI DE ŞASIU
Anexa nr. 3 Descrierea marcajului şasiurilor
Anexa nr. 4 Aspectul general al şasiurilor pe … foi

INFORMAŢII SUPLIMENTARE (în caz de necesitate, se indică restricţiile privind interdicţia

deplasării la cursă proprie, posibilitatea utilizării pe drumurile publice etc.)

Şeful organului de certificare ______________

semnătura ___________________
iniţialele, numele de familie

OMOLOGAREA TIPULUI DE ŞASIU A FOST APROBATĂ

S-a înregistrat sub nr. ____________ ______________

Conducătorul organului competent ______________

semnătura ___________________
iniţialele, numele de familie

Anexa nr.1
la omologarea tipului de şasiu
217
 CARACTERISTICILE GENERALE ALE ŞASIULUI

Numărul şi amplasarea roţilor (numai pentru autovehiculele din categoria O)…

Formula roţilor / roţi motoare (cu excepţia autovehiculele din categoria O) …
Schema configuraţiei autovehiculului(cu excepţia autovehiculelor din categoria O)
Amplasarea motorului …
Tipul caroseriei / numărul uşilor (numai pentru autovehiculele din categoria M şi O)..
Salonul şoferului (numai pentru autovehiculele din categoria N)…
Dimensiunile de gabarit, mm
- Lungimea …
- Lăţimea…
- Înălţimea …
Baza, mm …
Ecartamentul roţilor faţă/ spate, mm
Masa şasiului în stare de exploatare, kg

Tehnic admisibilă Admisă (se perfectează

pentru autovehiculele
din categoriile M3 N3 şi O

Masa totală a autovehiculului, kg

Masa maximă pe osie, pentru fiecare dintre axele autovehiculului, începând cu axa faţă
Masa maximă la dispozitivul de cuplare (numai pentru autovehiculele din categoria O)
Masa maximă a remorcii, kg
- remorcă fără sistem de frânare
- remorcă cu sistem de frânare
Masa maxima a autotrenului (numai pentru autovehiculele din categoria N), kg

Motorul (marca, tipul)

- Numărul şi amplasarea cilindrilor
- Capacitatea cilindrică cilindree (capacitatea cilindrilor), cm3
- Compresie (gradul de comprimare)
- Puterea maximă, kW (min.- 1),
a se indica metoda măsurării
- Cuplu motor maxim, N-m (min -1)
Combustibil
Sistemul de alimentare (tipul)
Carburator (tip, marcare)
Dispozitivul de comandă( marcajul)
Poziţia tarefară (tipul, marcajul)
Injectoare (tipul, marcajul);
Compresor de aer (tipul, marcajul)
Filtru de aer (tipul, marcajul)
Amortizori de zgomot (marcajul)
- 1 etapă
- 2 etapă
- 3 etapă
Sistemul de aprindere (tip)
Distribuitor (marcarea)
Comutator (marcarea)
Bobina (modul) de aprindere (marcarea)
Bujii (marcarea)
218
Sistemul de evacuare şi neutralizare a gazelor de eşapament - 1 etapa
Neutralizatoare (marcaj) - 2 etape

Amortizoare (marcaj) - 1 etapa

- 2 etape
- 3 etape
Filtru de particule dure
Transmisia (tip)
Ambreiajul (aderenţa) (marca, tipul)
Cutia de viteze (transmisie) (marca, tipul)
numărul vitezelor şi raporturile de transmisie
Cutia de viteze distribuitoare (tipul, marcajul)
numărul vitezelor şi raporturile de transmisie (tipul, marcajul)
Transmisia principală (tipul, marcajul)
- raport de transmisie
-raport de transmisie (de demultiplicare) al transmisiei intermediare (doar
pentru autovehiculele din categoria L)
- Suspensia
din faţă (descrierea)
din spate (descrierea)
Direcţia (descrierea)
Mecanismul de direcţie (tipul, marcajul)
Sistemele de frânare
frâna de serviciu (descriere)
frâna de siguranţă (descriere)
Frâna de parcare (descriere)
Frâna auxiliară (rezistentă la uzură) (descriere)
- amplificator (marcaj)
- compresor (marcaj)
- camere de frânare / cilindri (marcaj)

Pneuri
Dimensiune, indicele minim admisibil al sarcinii, categoria de viteză, raza
statică
Echipamentul autovehiculelor (dacă este disponibil)
(aer condiţionat, încuietori cu blocaj electric al uşilor, echipament radio,
antena)

Conducătorul organului de certificare ______________

semnătura ___________________
iniţialele, numele de familie

Anexa nr.2
la omologarea tipului de şasiu

Lista documentelor, care au servit drept bază pentru înregistrarea

OMOLOGAREA TIPULUI DE ŞASIU

Elementul obiectului Denumirea şi originea Numărul documentului şi

219
 reglementării tehnice, documentului care data emiterii
pentru care se stabilesc confirmă conformitatea
standarde de siguranţă

Conducătorul organului de certificare ______________

semnătura ___________________
iniţialele, numele de familie

Anexa nr.1
la omologarea tipului de şasiu

DESCRIEREA MARCAJULUI ŞASIULUI

1.LOCUL AMPLASĂRII ŞI FORMA MĂRCII, CARE CIRCULĂ PE PIAŢĂ:
2. LOCUL AMPLASĂRII PLĂCIIPRODUCĂTORULUI:
3. LOCUL AMPLASĂRIIPLĂCII DE ÎNMATRICULARE:
4. STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL NUMĂRULUI DE IDENTIFICARE (NUMERELOR) A
ŞASIULUI:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17

Conducătorul organului de certificare ______________

semnătura ___________________
iniţialele, numele de familie

Anexa nr.15
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora
(Formular)

CERTIFICAT
DE SIGURANŢĂ A CONSTRUCŢIEI AUTOVEHICULULUI
nr. registrului
ORGANISMUL DE CERTIFICARE: (denumirea deplină şi prescurtată, adresa, numărul,
expirarea termenului de valabilitate a certificatului de acreditare)

AUTOVEHICULE (ŞASIURI)

MARCA
DENUMIREA COMERCIALĂ
TIPUL
ŞASIUL
VIN
CATEGORIA
CLASA ECOLOGICĂ
POZIŢIA TARIFARĂ
SOLICITANTUL ŞI ADRESA LUI
PRODUCĂTORUL ŞI ADRESA LUI
REPREZENTANTUL PRODUCĂTORULUI ŞI ADRESA LUI
UZINA DE ASAMBLARE ŞI ADRESA EI
220
 CARACTERISTICILE GENERALE ALE AUTOVEHICULULUI

Formula roţilor / roţile motoare

Schema configuraţiei autovehiculului
Tipul caroseriei / numărul uşilor (pentru categoria M1)
Numărul de locuri faţă/spate (pentru categoria M1)
Executarea spaţiului de încărcare (pentru categoria N)
Salonul şoferului (pentru categoria N)
Capacitatea de locuri (pentru categoriile M2 şi M3)
Volumul total al portbagajului (pentru categoria M3 clasa III)
Numărul de locuri pe scaune faţă/spate (pentru categoria M2, M3, L)
Cadrul (rama) (pentru categoria L)
Numărul de axe / roţi (pentru categoria O)
Masa autovehicululuiîn stare de exploatare, kg
Masa totală tehnic admisibilă a autovehiculului, kg
Masa totală admisă a autovehiculului, (pentru categoria M3, N3, O)
Dimensiuni de gabarit, mm
- Lungimea
- Lăţimea
- Înălţimea
Baza, mm
Ecartamentul roţilor faţă/ spate, mm
Motorul (marca, tipul)
- numărul şi amplasarea cilindrilor
- cilindree, cm3
- compresie (gradul de comprimare)
- puterea maximă, kW (min- 1),
- cuplu motor maxim, N-m (min -1)
Combustibil
Sistemul de alimentare (tipul)
Sistemul de aprindere (tipul)
Sistemul de evacuare şi neutralizare a gazelor de eşapament
Transmisia (tipul)
Ambreiajul (aderenţa) (marca, tipul)
Cutia de viteze (transmisie) (marca, tipul)
- Suspensia
faţă
spate
Direcţia (marca, tipul)
Sistemele de frânare
Frâna de serviciu
Frâna de siguranţă
Frâna de parcare
Pneuri (marca, tipul)
Echipamentul suplimentar al autovehiculelor
corespunde cerinţelor prezentei Reglementări tehnice.

INFORMAŢII SUPLIMENTARE (posibilitatea utilizării pe drumurile publice fără restricţii

sau cu restricţii din cauza depăşirii normativelor privind gabaritele şi masele pe osie,
posibilitatea utilizării în calitate de autovehicul marşrutizat etc.)
Data înregistrării „___” ____20

221
Conducătorul organului de certificare ______________
semnătura ___________________
iniţialele, numele de familie

Anexa nr.16
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora

(FORMULAR)

CERTIFICAT
DE SIGURANŢĂ A CONSTRUCŢIEI AUTOVEHICULULUI
(DUPĂ MODIFICĂRILE EFECTUATE ÎN CONSTRUCŢIA LUI)
00 AA NR. 000000

AUTOVEHICUL

PLĂCUŢA DE ÎNMATRICULARE DE STAT

VIN
MARCA
DENUMIREA COMERCIALĂ
TIPUL
ŞASIUL (doar la utilizarea şasiului altui producător)
PRODUCĂTORUL ŞI ADRESA LUI
CATEGORIA (A, B, C, D, E)
CLASA ECOLOGICĂ
ANUL FABRICĂRII
NUMĂRUL MOTORULUI (după caz)
NUMĂRUL CAROSERIEI
CULOAREA
CERTIFICAT DE ÎNMATRICULARE TEHNIC AL
AUTOVEHICULULUI
DOUMENT DE ÎNREGISTRARE (denumirea, seria, data eliberării)
INFORMAŢII DESPRE PROPRIETAR (numele, prenumele sau
denumirea organizaţiei, adresa la domiciliu sau adresa juridică)

CARACTERISTICILE GENERALE ALE AUTOVEHICULULUI

Formula roţilor / roţile motoare

Schema configuraţiei autovehiculului
Tipul caroseriei / numărul uşilor (pentru categoria M1)
Numărul de locuri faţă/spate (pentru categoria M1)
Executarea spaţiului de încărcare (pentru categoria N)
Salonul şoferului (pentru categoria N)
Capacitatea de locuri (pentru categoriile M2 şi M3)
Numărul de locuri pe scaune faţă/spate (pentru categoria M2, M3, L)
Cadrul (rama) (pentru categoria L)
Numărul de axe / roţi (pentru categoria O)
Masa autovehicululuiîn stare de exploatare, kg
Masa totală tehnic admisibilă a autovehiculului, kg
Masa totală admisă a autovehiculului, (pentru categoria M3, N3, O)
222
Dimensiuni de gabarit, mm
- Lungimea
- Lăţimea
- Înălţimea
Baza, mm
Ecartamentul roţilor faţă/ spate, mm
Motorul (marca, tipul)
- numărul şi amplasarea cilindrilor
- cilindree, cm3
- compresie (gradul de comprimare)
- puterea maximă, kW (min- 1),
- cuplu motor maxim, N-m (min -1)
Combustibil
Sistemul de alimentare (tipul)
Sistemul de aprindere (tipul)
Sistemul de evacuare şi neutralizare a gazelor de eşapament
Transmisia (tipul)
Ambreiajul (aderenţa) (marca, tipul)
Cutia de viteze (transmisie) (marca, tipul)
Suspensia
- faţă
- spate
Direcţia (marca, tipul)
Sistemele de frânare
- Frâna de serviciu
- Frâna de siguranţă
- Frâna de parcare
Pneuri (marca, tipul)
Echipamentul suplimentar al autovehiculelor

În conformitate cu concluzia, eliberată _____________________________________________

Numele, prenumele sau denumirea persoanei juridice, care a introdus
schimbările în construcţia autovehiculului
___________________________________________________________________________________________
Adresa la domiciliu sau adresa juridică
În construcţia autovehicululuiau fost introduse următoarele schimbări:
___________________________________________________________________________________________
(se descriu amănunţit schimbările în construcţie (tipul şi marca componentelor instalate, metoda montării etc.; se
indică destinaţia nouă (specializarea) autovehiculului.

Autovehicul cu schimbările efectuate în construcţia corespunde cerinţelor reglementării

tehnice, privind siguranţa autovehiculelor

INFORMAŢII SUPLIMENTARE (posibilitatea utilizării pe drumurile publice fără restricţii

sau cu restricţii din cauza depăşirii normativelor privind gabaritele şi masele pe osie,
posibilitatea utilizării în calitate de autovehicul marşrutizat etc.)
Data înregistrării „___” ____20___
Conducătorul organului de certificare ______________
semnătura ___________________
iniţialele, numele de familie
Notă: categoria autovehicululuise indică conform Convenţiei cu privire la circulaţia rutieră anul
1968.

223
 Anexa nr.17
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora

(Forma)

Aviz privind anularea actului,

ce confirmă conformitatea cu prevederile reglementării tehnice
privind omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora

___________________________________________________________________________
(tipul documentului, care confirmă conformitatea)

nr. __ registrului
termenul de valabilitate de la ____ până la _____
ORGANUL DE CERTIFICARE: (denumirea deplină şi prescurtată, adresa, numărul, expirarea
termenului de valabilitate a certificatului de acreditare)
În legătură cu necorespunderile stabilite __________________________________
(descrierea necorespunderii)
___________________________________________________________________________
(tipul documentului, care confirmă conformitatea )

PENTRU AUTOVEHICUL E (ŞASIURI)

MARCA
DENUMIREA COMERCIALĂ
TIPUL
ŞASIUL (doar la utilizarea şasiului altui producător)
MODIFICĂRILE
CATEGORIA
CLASA ECOLOGICĂ
POZIŢIA TARIFARĂ
SOLICITANTUL ŞI ADRESA LUI
PRODUCĂTORUL ŞI ADRESA LUI
REPREZENTANTUL PRODUCĂTORULUI ŞI ADRESA LUI
UZINA DE ASAMBLARE ŞI ADRESA EI
FURNIZORUL COMPLEXELOR DE ASAMBLARE
De la „___” _________ A FOST ANULAT

224
Conducătorul organului de certificare ______________
semnătura ___________________
iniţialele, numele de familie

S-a înregistrat sub nr. ____________ ______________

Conducătorulorganuluicompetent______________
semnătura ________________________________
iniţialele, numele de familie

Anexa nr.18
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora

Listă a schimbărilor efectuate în construcţia autovehiculului,

pentru care nu este necesară evaluarea conformităţii
Cerinţele tehnice, care trebuie să fie îndeplinite la
efectuarea schimbărilor în structură

1. Schimbarea tipului de caroserie, 1.1. Masa maximă admisă şi repartizarea ei pe axe şi

legată de instalarea pe şasiul
autovehicululuia caroseriilor
standardizate ale autobasculantelor şi
cu borduri, autocisternelor,
caroseriilor-furgonete (inclusiv
containerelor), prelatei, care au fost
supuse evaluării conformităţii în
componenţa tipului dat de
autovehicul , precum şi instalarea
tipurilor indicate de caroserii una în
schimbul alteia.
2. Instalarea rezervoarelor de
combustibil suplimentare pe
camioane.
borduri, precum şi schimbarea coordonatelor centrului
maselor nu trebuie să depăşească limitele, stabilite de
către constructorul autovehiculului .
1.2. Lăţimea de poziţie nu trebuie să depăşească 2,5 m,
iar înălţimea 4,0 m.
1.3. Caroseria (cisternă) trebuie să fie fixată fiabil pe
cadrul autovehicululuicu elemente de fixare, similare
după construcţie, număr şi materiale cu elementele de
fixare ale caroseriei sau cisternei aceluiaşi autovehicul ,
produs în condiţiile fabricării în serie, având aceeaşi sau
o masă mai mare
1.4. Locul amplasării şi instalarea dispozitivelor de
iluminare exterioare spate şi dispozitivelor de iluminare
aplăcii de înmatriculare de stat trebuie să fie în
conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 48
2.1. Rezervoarele de combustibil suplimentare trebuie să
fie instalate pe locurile, prevăzute de producătorul
autovehicululuişi fixate cu elemente de fixare similare
după construcţia, numărul şi materialele utilizate cu
225

3. Instalarea în locul caroseriilor de
bord şi basculantelor şi cisternelor a
dispozitivului de cuplare-remorcare
4. Instalarea pe şasiurile camioanelor 4.1. Masa maximă admisă şi repartizarea ei pe axe şi
a caroseriilor –furgonete, special
concepute pentru transportul de
persoane.
elementele de fixare ale autovehiculului.
3.1. În tipul de autovehicul trebuie să fie incluse modificări,
echipate cu dispozitive de cuplare şi remorcare. La efectuarea
schimbărilor în construcţia autovehicululuise utilizează
dispozitivele menţionate.
3.2. Dispozitivul de remorcare trebuie să fie fixat cu
elemente de fixare, similare după construcţia, numărul şi
materialele utilizate cu elementele de fixare ale
autovehiculului .
3.3. Amplasarea dispozitivului de remorcare (cu şa) în
raport cu puntea spate trebuie să corespundă amplasării
lui pe tractoarele cu şa produse în serie de acelaşi tip şi să
asigure rotaţia relativă a tractorului şi semiremorcii în
jurul axei pivotului în plan orizontal nu mai mică de 90
de grade în fiecare direcţie.
3.4. Locul amplasării şi instalarea dispozitivelor de
iluminare externe spate şi instalaţiilor de iluminare
aplăcii de înmatriculare de stat spate a
autovehicululuitrebuie să fie în conformitate cu
Regulamentul CEE/ONU ne. 48.
3.5. Autovehicul tractor trebuie să fie echipat cu
îmbinări demontabile pentru conectarea echipamentului
electric şi sistemelor de frânare ale semiremorcii.
borduri, precum şi schimbarea coordonatelor centrului
maselor nu trebuie să depăşească limitele, stabilite de
către constructorul autovehiculului.
4.2. Lăţimea de poziţie a caroseriei-furgonetă nu trebuie
să depăşească lăţimea caroseriei de bord a
autovehiculului, şi nu mai mare de 2,5 m. Înălţimea de
poziţie a autoautovehiculului-furgonetă nu trebuie să fie
mai mare de 4,0 m de la suprafaţa drumului. În acest caz,
înălţimea caroseriei trebuie să permită transportul de
pasageri numai pe scaune.
4.3. Caroseria-furgonetă trebuie să fi fixată fiabil de
cadrul autovehicululuicu elemente de fixare, similarre
după construcţie, număr şi materiale cu elementele de
fixare ale caroserie de bord ale aceluiaşi autovehicul ,
fabricat în condiţii de producţie în serie, având aceeaşi
masă sau mai mare.
4.4. Locurile pe scaune trebuie să fie instalate
preponderent astfel, încât pasagerii pe scaune să fie cu
faţa spre direcţia de circulaţie.
4.5. Uşa de intrare trebuie să fie situată în partea din spate
a furgonetei, să se deschidă în exterior (bordul spate
trebuie să fie demontat), să aibă o încuietoare de tip auto
şi să fie echipată cu balustradă şi scară.
4.6. Furgoneta trebuie să aibă pe părţile laterale ieşiri de
urgenţă cu dimensiunile 600x800 mm în formă de
geamuri, care se deschid din interior şi exterior, fără
aplicarea instrumentelor numai spre exterior, precum şi
ventilaţie, iluminare, şi în caz de necesitate, încălzire.
Autovehicul trebuie să fie echipat cu comunicaţii bilaterale
de lumină sau acustice cu salonul şoferului conducătorului
226

5. Instalarea pe camioane a
bordurilor de încărcare, troliurilor şi
ascensoarelor hidraulice pentru
încărcarea şi descărcarea autonomă
mărfurilor.
6. Instalarea pe autovehicul e
(inclusiv în salonul autoturismelor)
şi remorci a echipamentului special
nedetaşabil.
7. Instalarea pe camioanele cu
borduri şi remorcile cu borduri cu
auto, extinctor, trusă de prim ajutor.
4.7. Autovehicul cu caroserie-furgonetă trebuie să fie
echipat cu dispozitive exterioare de lumină conform
Regulamentului CEE/ONU nr. 48, inclusiv, cu lămpi
superioare de poziţie în faţă de culoare albă, iar în spate -
roşie.
4.8. Pe partea stângă spate a caroseriei trebuie să fie
aplicată o imagine color a semnalului de limitare a vitezei
de circulaţie până la 60 km/h.
5.1. Masa maximă admisă şi repartizarea ei pe axe şi
borduri, precum şi schimbarea coordonatelor centrului
maselor nu trebuie să depăşească limitele, stabilite de
către constructorul autovehiculului.
5.2. Lăţimea de poziţie nu trebuie să depăşească 2,5 m, şi
înălţimea de 4,0 m.
5.3. Bordurile de încărcare, troliurile şi ascensoarele
hidraulice trebuie să fie închise, cu elemente de fixare
standard.
5.4. Braţul ascensorului hidraulic trebuie să fie fixat fiabil
pentru a preveni deplasarea în timpul circulaţiei
autovehiculului.
5.5. Bordul de încărcare nu trebuie să aibă proeminenţe
сu pericol de traume (trebuie să fie în conformitate cu
Regulamentul CEE/ONU nr. 61).
5.6. Troliul nu trebuie să iasă în afara planului din faţă a
barei de protecţie faţă. Se admite proiecţia troliului în
cazul în care în timpul circulaţiei autovehicul el este
acoperit cu un element de protecţie.
5.7. Locul amplasării şi instalarea dispozitivelor de
iluminare spate externi şi instalaţiilor de iluminare aplăcii
de înmatriculare de stat spate trebuie să fie în
conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 48.
6.1. Masa maximă admisă şi repartizarea ei pe axe şi
borduri, precum şi schimbarea coordonatelor centrului
maselor nu trebuie să depăşească limitele, stabilite de
către constructorul autovehiculului.
6.2. Lăţimea de poziţie nu trebuie să depăşească 2,5 m, şi
înălţimea de 4,0 m
6.3. Echipamentele nedetaşabil trebuie să fie fixat fiabil
cu elemente de fixare standard.
6.4. Echipamentele speciale, instalate în salonul
autoturismului, autobuzului nu trebuie să aibă
proeminenţe сu pericol de traume (trebuie să fie în
conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 21).
6.5. În autoturisme echipamentele speciale nu trebuie să
fie instalate în zona amplasării organelor de comandă şi
nu trebuie să acopere geamul din spate.
6.6. Locul amplasării şi instalarea dispozitivelor de
iluminare externe spate şi instalaţiilor de iluminare
aplăcii de înmatriculare de stat spate a
autovehicululuitrebuie să fie în conformitate cu
Regulamentul CEE/ONU ne. 48.
7.1. Lăţimea de poziţie nu trebuie să depăşească 2,5 m, şi
înălţimea de 4,0 m
227
două axe a racoantelor în locul
bordurilor.
8. Montarea pe caroseriile
camioanelor a caroseriilor-furgonete
– transport marfă, pentru transportul
poştei, mărfurilor industriale şi
alimentare (cu excepţia caroseriilor-
furgonete, concepute pentru
transportul de persoane).
7.2. Racoantele trebuie să fie fixate fiabil cu elemente de
fixare standard şi echipate cu dispozitive pentru
prevenirea intensificării zgomotului.
8.1. Masa maximă admisă şi repartizarea ei pe axe şi
borduri, precum şi schimbarea coordonatelor centrului
maselor nu trebuie să depăşească limitele, stabilite de
către constructorul autovehiculului.
8.2. Lăţimea de poziţie a caroseriei-furgonete nu trebuie
să fie mai mare decât lăţimea bordului caroseriei
autovehiculului, şi nu mai mare de 2,5 m. Înălţimea de
poziţie a autovehiculului-furgonetă nu trebuie să fie mai
mare de 4,0 m de la suprafaţa drumului.
8.3. Caroseria-furgonetă trebuie să fi fixată fiabil de
cadrul autovehicululuicu elemente de fixare,
asemănătoare după construcţie, număr şi materiale cu
elementele de fixare ale caroserie de bord ale aceluiaşi
autovehicul , fabricat în condiţii de producţie în serie,
având aceiaşi masă sau mai mare.
8.4. Uşa furgonetei trebuie să fie amplasată în spatele sau
în direcţia circulaţiei autovehiculului . Uşa laterală
pivotantă a furgonetei nu trebuie să se deschidă de la
stânga la dreapta în direcţia circulaţie autovehiculului .
Treptele uşii laterale nu trebuie să iasă în afara
dimensiunii laterale a autovehiculului.
8.5. La utilizarea mânerului uşii laterale de tip pivotant
(care se roteşte în planul uşii) capătul deschis al mânerul
trebuie să fie orientat spre „Înapoi” în sensul circulaţiei
autovehicululuişi îndoit în direcţia „spre uşă”; mânerul în
sine trebuie să fie montat astfel, încât să se rotească în
planul paralel cu uşa şi să nu se rotească în alampăă. În
poziţia închis, capătul mânerului trebuie să se afle într-o
adâncitură sau într-un dispozitiv de protecţie. La
utilizarea mânerelor uşilor laterale, care se rotesc în
exterior în orice direcţie, ne paralel cu planul uşii, capătul
deschis al mânerul trebuie să fie orientat „Înapoi”, în
sensul circulaţiei autovehiculului sau în jos. În poziţia
închis capătul mânerului trebuie să fie în adâncitură sau
în dispozitivul de protecţie. Mânerul uşii laterale poate
ieşi în afara suprafeţei uşii nu mai mult de 40 mm.
8.6. Balamalele uşii furgonetei pot ieşi în afara suprafeţei
uşilor nu mai mult de 30 mm.
8.7. Echipamentul furgonetei trebuie să fie fixat fiabil.
Pe suprafaţa exterioară a furgonetei nu trebuie să fie
proeminenţe cu pericol de traume (trebuie să fie în
conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr. 61).
8.8. Salonul şoferului conducătorului auto trebuie să fie
echipată pe ambele laturi cu oglinzi retrovizoare
standard.
Anexa nr.19
la Reglementrea tehnică privind
omologarea şi certificarea a autovehiculelor
şi a componentelor acestora
228
 Schemele
de evaluare a conformităţii componentelor autovehiculelor
cu cerinţele Reglementării tehnice privind omologarea şi certificarea
a autovehiculelor şi a componentelor acestora şi recomandaţiile privind alegerea lor

Marcarea Elementele principale ale schemei şi executorii lor

schemei
În cadrul certificării:
Laboratorul de încercări acreditat:
Efectuează încercările de tip a produsului;
Organul acreditat de certificare a produselor:
Efectuează identificarea fiecărui lot de produse importat;
Eliberează solicitantului certificatul de conformitate.
2
În cadrul evaluării periodice:
Laboratorul de încercări acreditat:
Încercările mostrelor.
Organul acreditat de certificare a produselor:
Prelevarea mostreloror de la vînzător;
Eliberează solicitantului decizia privind evoluarea periodică.
În cadrul certificării:
Laboratorul de încercări acreditat:
Efectuează încercările de tip a produsului;
Organul acreditat de certificare a produselor:
Efectuează evaluarea procesului de producţie;
Eliberează solicitantului certificatul de conformitate.
2a În cadrul evaluării periodice:
Laboratorul de încercări acreditat:
Încercările mostrelor.
Organul acreditat de certificare a produselor:
Prelevarea mostreloror de la vînzător;
Efectuează evaluarea procesului de producţie;
Eliberează solicitantului decizia privind evoluarea periodică.
În cadrul certificării:
Laboratorul de încercări acreditat:
7 Efectuează încercările ale unui lot;
Organul acreditat de certificare a produselor:
Eliberează solicitantului certificatul de conformitate.

Descrierea schemelor de certificare obligatorie şi recomandările privind aplicarea lor

2. Schema 2
Se aplică pentru produsele importate în cazul contractelor pe termen lung sau în cazul livrării
permanente a produselor fabricate în serie pe contracte separate, cu efectuarea identeficării
fiecărui lot şi evaluării periodice a mostrelor prelevate din lotul produselor aduse în Republica
Moldova.
Schema 2a
Se recomandă a fi utolizată în locul schemei 2 dacă organismul de certificare nu posedă
informaţia despre stabilitatea procesului de producere a produsului în cauză.
Schema 7
Se utilizează atunci cînd securitatea şi calitatea produselor nu poate fi evaluată în procesul de
producere, dat fiind instabilitatea acestuia din cauza livrării neritmice a materiei prime şi

229
neomojenităţii ei, cînd personalul întreprinderii nu este constant şi din cauza altori factori ce pun
la îndoială stabilitatea securităţii şi calităţii produsului.

230