Gavriil 

(născut Grigorie Bănulescu-Bodoni, 1746 în Bistrița – d. 30

martie 1821 în Chișinău, Republica Moldova) a fost Mitropolitul Ortodox al Moldovei, de
Ekaterinoslav și Herson-Tavriceski, al Kievului și ulterior al Basarabiei. La data de 28 iulie 2016,
Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a reconfirmat o decizie anterioară a Sinodului Bisericii
Ortodoxe Ruse din 15 iulie 2016 privind canonizarea Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, de
rând cu o altă nevoitoare - Fericita Agafia de la Mănăstirea Cușelăuca. Canonizarea vrednicului de
pomenire Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni a avut loc la 3 septembrie 2016, ziua înființări
Episcopiei Chișinăului și a Hotinului, în fruntea căreia s-a aflat timp de mai mulți ani ÎPS
Mitropolit. Tomosul de canonizare s-a citit la Mănăstirea CăpGavriil Bănulescu-Bodoni și-a
absolvit studiile în Transilvania, apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1771-1773), la
școlile grecești din Patmos, Smirna și la mănăstirea Vatopedu de la Muntele Athos (1773 - 1776).
Devine profesor, în Transilvania în anul 1776, apoi la Iași în anul 1777. Se călugărește
la Constantinopol în 1779, cu numele Gavriil, continuându-și studiile la Patmos,
(1779 - 1780).riana, locul de veșnică odihnă al sfântului. În perioada 1781 - 1782 este profesor
de limba greacă, ieromonah și predicator la catedrala mitropolitană din Iași iar între
anii 1782 și 1784 este profesor al seminarului din Poltava, din Rusia. Revine la Iași în 1784 și este
hirotonisit arhimandrit în 1786, fiind propus episcop la Roman, dar neacceptat de domnul fanariot
de atunci. Se întoarce în același an în Rusia, unde ajunge rector
al Seminarului din Poltava (1786 - 1791.
La data de 26 decembrie 1791 Arhiepiscopul Ambrozie Serebrennikov al Poltavei (numit
și ocârmuitor de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse al Bisericii din Moldova (1788 - 1792), îl
hirotonește pe Gavriil ca episcop–vicar de Akkerman și Bender (Cetatea Albă și Tighina). La 10
februarie 1792, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit mitropolit al Moldovei, dar
în aprilie noul domn, Alexandru Moruzi îl trimite, în stare de arest, la Istanbul.
Fiind eliberat prin intervenția reprezentantului Rusiei la Poartă, s-a reîntors în Rusia, unde a fost
numit mitropolit al Poltavei (1793 - 1799), apoi al Kievului (1799 - 1803), iar în 1801 țarul
Alexandru I l-a numit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. S-a pensionat în 1803,
stabilindu-se la Odessa.
La 27 martie 1808, printr-un ucaz al aceluiași țar, a fost numit exarh al Bisericii din Moldova
și Țara Românească - ambele țări fiind sub ocupație militară rusă (instalat la Iași 22 mai 1808)
conducând Mitropolia Moldovei până după pacea de la București (16 mai 1812). În această calitate
a tipărit mai multe cărți și a lucrat pentru buna desfășurare a vieții bisericești.
La 21 august 1813 țarul Rusiei l-a numit în fruntea noii Arhiepiscopii a Basarabiei, cu reședința
în Chișinău, create la cererea sa, unde a păstorit până la moarte și unde a înființat un Seminar
teologic.
Născut la Bistrița , Transilvania , într-o familie originară din Câmpulung , Moldova ,
Bănulescu a studiat la Academia Teologică din Kiev (1771–1773), apoi la Academia de
Limbă Greacă din Insula Patmos , Smirna și la Academia Athonită din Vatopedi (1773–
1773). 1786). [1] [2] [3] La Patmos, s-a împrietenit cu Nikephoros Theotokis , un cleric grec și
figură iluministă, cu care a predat la Academia Domnească din Iași în 1776. [2]
În 1779 s-a călugărit la Constantinopol , apoi și-a continuat studiile la Patmos , revenind
în Moldova în 1781 pentru a fi predicator la catedrala mitropolitană. Apoi, între 1782–
1784, a predat filozofie și limba greacă la Poltava la Seminarul Slavic , apoi în Imperiul
Rus . [3] [4]
.