Introducere în tabele

Access pentru Office 365 Access 2019 Access 2016 Access 2013 Access 2010 Access 2007

Tabelele sunt obiecte esențiale într-o bază de date întrucât acestea păstrează toate informațiile
sau datele. De exemplu, o bază de date pentru o firmă poate avea un tabel de Persoane de
contact care stochează numele furnizorilor, adresele de e-mail și numerele de telefon.
Deoarece alte obiecte ale bazei de date depind atât de mult de tabele, ar trebui să începeți
întotdeauna proiectarea unei baze de date prin crearea tuturor tabelelor și apoi crearea altor
obiecte. Înainte de a crea tabele, luați în considerare cerințele dvs. și stabiliți toate tabelele de
care este posibil să aveți nevoie. Pentru o introducere în pregătirea și proiectarea unei baze de
date, consultați Noțiuni de bază despre proiectarea bazelor de date.

În acest articol
Overview
Proprietățile tabelelor și câmpurilor
Tipuri de date
Relații de tabel
Keys
Beneficii ale utilizării relațiilor

Prezentare generală
O bază de date relațională, cum ar fi una din Access, are de obicei mai multe tabele asociate.
Într-o bază de date bine proiectată, fiecare tabel stochează date despre un anumit subiect,
cum ar fi un angajat sau un produs. Un tabel are înregistrări (rânduri) și câmpuri (coloane).
Câmpurile au diferite tipuri de date, cum ar fi text, numere, date și hyperlinkuri.
1. O înregistrare: conține date specifice, cum ar fi informații despre un anumit angajat sau
despre un produs.
2. Un câmp: conține date despre un aspect al subiectului tabelului, cum ar fi prenumele
sau adresa de e-mail.
3. O valoare de câmp: fiecare înregistrare are o valoare de câmp. De exemplu, Contoso,
Ltd. sau cineva@example.com.

Începutul paginii

Proprietățile tabelelor și câmpurilor

În plus, tabelele și câmpurile au proprietăți pe care le puteți seta pentru a le controla
caracteristicile sau comportamentul.

1. Proprietăți de tabel

2. Proprietăți de câmp

Într-o bază de date Access, proprietățile de tabel sunt atributele unui tabel care afectează
aspectul sau comportamentul tabelului ca întreg. Proprietățile tabelului sunt setate în foaia de
proprietăți a tabelului, în vizualizarea Proiect. De exemplu, puteți seta proprietatea Vizualizare
implicită a unui tabel pentru a specifica modul în care se afișează tabelul în mod implicit.

O proprietate de câmp se aplică la un anumit câmp dintr-un tabel și definește una dintre
caracteristicile câmpului sau un aspect de comportament al câmpului. Puteți seta unele
proprietăți de câmp în vizualizare Foaie de date. De asemenea, puteți seta orice proprietate de
câmp în vizualizarea Proiect, utilizând panoul </c0>Proprietăți câmp</c0>.
 Tipuri de date
Fiecare câmp are un tip de date. Tipul de date al unui câmp indică tipul de date pe care le
stochează acesta, cum ar fi volume mari de text sau fișiere atașate.

Un tip de date este o proprietate de câmp, dar aceasta diferă de alte proprietăți de câmp după
cum urmează:

 Setați tipul de date al unui câmp în grila de proiectare a tabelului, nu în

panoul Proprietăți câmp.
 Tipul de date al unui câmp determină ce alte proprietăți are câmpul.
 Trebuie să setați tipul de date al unui câmp atunci când creați câmpul.

Puteți crea un câmp nou în Access introducând date într-o coloană nouă în vizualizarea Foaie
de date. Atunci când creați un câmp prin introducerea de date în vizualizarea Foaie de date,
Access atribuie automat un tip de date pentru câmp, pe baza valorii pe care o introduceți. Dacă
niciun alt tip de date nu este implicat de introducerea dvs., Access setează tipul de date la Text.
Dacă este necesar, puteți modifica tipul de date utilizând Panglica.

Exemple de detectare automată a tipului de date

Următorul tabel prezintă modul de funcționare a detectării automate a tipului de date în

vizualizarea Foaie de date.

Dacă introduceți: Access creează un câmp

cu un tip de date:
Cornel Text
http://www.contoso.com Hyperlink

Puteți utiliza orice prefix de protocol internet valid. De

exemplu, http://, https:// și mailto: sunt prefixe valide.
1 Număr, Întreg lung
50.000 Număr, Întreg lung
50.000,99 Număr, Dublu
 Dacă introduceți: Access creează un câmp
cu un tip de date:
50000,389 Număr, Dublu
12/67 Dată/Oră

Formatele de dată și oră recunoscute sunt cele ale setărilor

regionale de utilizator.
31 decembrie 2016 Dată/Oră
10:50:23 Dată/Oră
10:50 Dată/Oră
17:50 Dată/Oră
12,50 lei Monedă

Simbolul monetar recunoscut este acela al setării regionale

de utilizator.
21,75 Număr, Dublu
123,00% Număr, Dublu
3,46E+03 Număr, Dublu

Relații de tabel
Deși fiecare tabel stochează date despre alt subiect, tabelele dintr-o bază de date Access
stochează, de obicei, date despre subiecte care sunt legate între ele. De exemplu, o bază de
date poate conține:

 Un tabel de clienți care listează clienții firmei și adresele lor.

 Un tabel de produse care listează produsele pe care le vindeți, inclusiv prețurile și
imaginile pentru fiecare element.
 Un tabel de comenzi care urmărește comenzile clienților.

Deoarece stocați date despre subiecte diferite în tabele separate, aveți nevoie de un mod de a
lega datele, astfel încât să puteți combina cu ușurință datele corelate din cele două tabele
separate. Pentru a conecta datele stocate în tabele diferite, puteți crea relații. O relație este o
 conexiune logică între două tabele care specifică câmpurile pe care tabelele le au în comun.
Pentru mai multe informații, consultați Ghidul pentru relațiile între tabele.

Chei
Câmpurile care fac parte dintr-o relație de tabel se numesc chei. O cheie constă de obicei
dintr-un câmp, dar poate consta din mai multe câmpuri. Există două tipuri de chei:

 Cheie primară    Un tabel poate avea o singură cheie primară. O cheie primară constă
într-unul sau mai multe câmpuri care identifică în mod unic fiecare înregistrare stocată în tabel.
Deseori, există un număr unic de identificare, cum ar fi un număr de identificare, un număr de
serie sau un cod, care servește drept cheie primară. De exemplu, puteți avea un tabel Clienți în
care fiecare client are un număr de ID client unic. Câmpul ID client este cheia primară a
tabelului Clienți. Atunci când o cheie primară conține mai multe câmpuri, de obicei, este
compusă din câmpuri pre-existente care luate împreună, furnizează valori unice. De exemplu,
puteți utiliza o combinație între numele de familie, prenumele și data nașterii drept cheie
primară pentru un tabel despre persoane. Pentru mai multe informații, consultați Adăugarea
sau modificarea cheii primare a unui tabel.
 Cheie externă:    Un tabel poate avea una sau mai multe chei externe. O cheie externă
conține valorile care corespund valorilor din cheia primară a altui tabel. De exemplu, este
posibil să aveți un tabel Comenzi în care fiecare comandă să aibă un număr ID de client care
corespunde cu o înregistrare din tabelul Clienți. Câmpul ID client este o cheie externă a
tabelului Comenzi.

Corespondența de valori dintre câmpurile cheie formează baza unei relații de tabel. Utilizați o
relație de tabel pentru a combina datele din tabelele asociate. De exemplu, să presupunem că
aveți un tabel Clienți și un tabel Comenzi. În tabelul Clienți, fiecare înregistrare este identificată
după câmpul cheie primară, ID.

Pentru a asocia fiecare comandă cu

un client, adăugați un câmp de cheie
externă la tabelul Comenzi, care
corespunde cu câmpul ID din tabelul
Clienți, apoi creați o relație între cele
două chei. Când adăugați o
înregistrare la tabelul Comenzi,
utilizați o valoare pentru ID client care
provine din tabelul Clienți. Oricând
doriți să vizualizați orice informații
 despre comanda unui client, utilizați relația pentru a identifica datele din tabelul Clienți
corespondente cu înregistrările din tabelul Comenzi.

1. O cheie primară este identificată după pictograma cheie de lângă numele câmpului.

2. O cheie externă: observați absența pictogramei cheie.

Nu adăugați un câmp dacă așteptați ca fiecare entitate unică reprezentată în tabel să necesite
mai mult de o valoare pentru câmp. Continuând exemplu de mai sus, dacă doriți să porniți
urmărirea comenzilor de la clienți, nu adăugați un câmp la tabel, deoarece fiecare client va
avea mai mult de o comandă. În schimb, creați un tabel nou pentru a stoca comenzile, apoi
creați o relație între cele două tabele.

Beneficii ale utilizării relațiilor

Păstrarea datelor separate în tabele asociate are următoarele beneficii:

 Consistență    Deoarece fiecare element de date este înregistrat o singură dată, într-un

singur tabel, scad șansele să apară ambiguități sau inconsistențe. De exemplu, stocați numele
unui client o singură dată, într-un tabel despre clienți, în loc să-l stocați în mod repetat (și
posibil cu greșeli) într-un tabel care conține date despre clienți.
 Eficiență    Înregistrarea datelor într-un singur loc înseamnă că utilizați mai puțin spațiu
pe disc. Mai mult, tabelele mai mici oferă date mai rapid decât cele mari. În fine, dacă nu
utilizați tabele separate pentru subiecte separate, veți introduce valori Null (date absente) și
redundanțe în tabelele dvs., ambele fiind o risipă de spațiu și un factor de scădere a
performanțelor.
 Claritate    Designul unei baze de date este mai ușor de înțeles dacă subiectele sunt
repartizate în mod potrivit în tabele.

Planificați-vă tabelele luând în considerare relațiile dintre ele. Puteți utiliza Expertul căutare
pentru a crea un câmp cheie externă dacă tabelul care conține deja cheia primară
corespunzătoare există deja. Expertul de căutare creează relația pentru dvs. Pentru mai multe
informații, consultați Crearea sau ștergerea unui câmp de căutare.