METODE NUMERICE

BIBLIOGRAFIE

1 . Coman Gh., Analizá numerio.á', Libr.is' C1uj.-Napoo.a 1995.

2. Demidovici 8., IVflaron I., Elem,ents de calcul numerique, Mir, Moskou,
1973.
3. Marinescu Gh. 9.a., Probleme de ana|izánumerícá, Editura Didacticá
gi Pedagogicá', Bueuregti, I97 8,
4. Marugciac I., Progra-m.ar,e nea,t-e-matica Lito, IJniv.B.B.cluj, r975
5. PáváIoiu I.o Rezolvarea ecuafiitror prin interpo1.are, Edi"'tur.aDacia, Cluj
-Napoca, 198 1 "

6. Salvatori M.G., Baron M.L., Metode numerice in tehnica, Editura

Tehnica Bucures ti,I 97 2
7. Scheid F.J., Numerical analysis, (2-ed), Schaurn's outline Series,
McGraw - Hill, Inc.,New York,198B
8. Scheid F.J., 2000 solved problems in numerical analysis, Schaum's
Outline Series, McGraw-Hill Comp.,Inc.,New York, 1 990
9. Toader Silviao Toader Gh., Capitole speciale de matematici.
Programare liniará, U. T. Pres, Cluj-Napoca, 2000.
10. Toader Silvia, Toader Gh., Capitole specíale de matematici.
Programare liniará, U. T. Pres, Cluj.Napoca, 2000.
1 1. Toader Silvia, Toader Gh., Calcul numeric
ai probabilitá1i cu
MathCAD, U. T. Pres, Cluj-Napoca, 2000.
12. Vladislav T., Raga I. : Analizá numericá, Editura Tehnicá,
Bucuregti, 1995.
 Metodele numerice

c Calcul numeric

c Analizá numericá.

Subiectele abordate svnt metode aproximative de rezolvare a unor probleme din domeniile:
Algebra liniará 9i neliniará,
Analiza matematicá,
Ecualiile diferenliale ordinare gi cu derivate par{iale,
Programarea matematicá, .

Statistica matematicá.

Metodele matematice exacte lasá nerezolvate o serie de probleme importante, ca de exemplu

rezolvarea ecuatiilor si a sistemelor de ecua{ii generale, calculul valorii unei integrale definite,
rezolvarea ecualiilor diferenliale si altele.

Ex, ]: o ecualie de gradul 3 de forma urmátoare se poate rezolva prin formule/e descoperite
independent de Scipio del Ferro Si N. Tartaglia, denumite uneori ca formulele lui G.
Cardan

tr.xt +b'x2 +c'x+d=O

undea, b, c, d e9? si clf a,printr.an:st.brmafrea x= y_+ revine lafotmacanonicá

5.4

Yt +P'!+q=a
unde

e b2 2.b3 b.c d
P=;-3-, sl g=fr.d 3.ar+:
Notánd

l-
p-l-'!-
r"2
p)' -rt-
,tq1 ItL4 2

;l)/ \') st
l)-a-
() =l
[+)'.(f
l)
t-
I
-l
|

se obtin soluliile

P+O P-O
lt= P+Q . lz=--;*,. ,:-rt
9i
P+Q . P-Q
lt=__14_, _; ",,
r-:
.

Ex. 2: Pentru eoua{ii}e de g.rad: p.atÍlq L. Ferr'arj (1550) a ind:i:eat o rneto'dá de rezolvare prin radicali.
o Ex. -7: N. Abel a demonstrat cá ecualiile de grad mai mare sau egal cu cinci cá nu se pot rezolva
cu ajutorul radicalilor.
Ex. 4: Existá functii ale cáror primitive nu se pot exprima cu funclii elementare cum sunt:

e' sinx I
"o-r.'x' x 'lnx'
Obs. Pentru aceste funclii Nu se poate aplica formula lui Leibniz-Newton de calcul a
integralei definite.

Metodeleana|lzeinumericeorientatespreaplica{iiarescopulprincipa1->
aproximative pentru probleme complexe pe baza elaborárii de algoritmi pentru calcul cu ajutorul
calculatoarelor.
Erori:
o Datele de intrare in algoritmii elaborali de analiza numericá pot fi afectate de erori (de exemplu
de másurare, rotunjire sau trunchiere ini1ialá);
O Rprezentarea numerelor reale in memoria calculatorului (pentru care au fost scrigi algoritmii);
O Acumularea erorilor iniliale in procesul de calcul;
..erori ale metodei'' datorate faptului cá modelul matematic de rezolvare a problemei este o
O
aproximare a fenomenului real^

..Cát ..Cát
intrebári: de exacte sunt rezultatele obtinute ?'' Sau de mare este eroarea introdusá ?''

C apaltro'lul 1. INTTRID'OLARE

Interpolarea -) cea mai simplá metodá de aproximare'

Metoda eqn;Íq ín a.l.egerea un.ei fune1ii din.tr-o cl.asá de funclii date, care sá aibá valori
prestabilite intr-un nrit.'ná;r finit de plínote alese din do..rn^erriul ei de dofinilie.
Ex' Daeá elasa d'e fune1ii es'te mullimea polinoame]or d.e s-ad n' se ajunge la aproximarea.
definitá de Lagrange (1736.1813). Valoarea unui polinom' ca gi. De asefilenea,.

1. I kl'terP'oil:a,re Lagrange

Avantaj ele utilizárii rneto.d.ei :

0 derivata sau integrala Sa" Se ca|culeazá simplr-r;

0 rádácinile unui polinom se determiná mai ugor decát pentru multe alto func1ii

Problema interpolárii polino.,lllialre constá in urmátoarele' Notám cu II mul1imea polinoamelor.

Fie
f :@,br -+ 11

o funclie realá datá. iar

fad tlii ..1.,1: a 3 xo < xr < "' I x,, {.11

jir-ir

n.|1 puncte distincte (pe care le vom numi noduri) in intervalul de definilie al functiei.
Se cere sá se determine rrn polinom P e |I . astfq1incát sá fie indeolinite conditiile

(1.1)
 Definilia 1.1.. Polinomul de grad minim asociat funcliei / 9i nodurilor date' care verificá
relaliile (1.1) se numegte poliqomul de interpolare Lagrange.

Teorema 1.1. Polinomul de interpolare Lagrange existá 9i este unic.

Proprietatea enunlatá se veriÍicá imediat deoarece condi1iile (1.1) pentru polinomul

P(x) : ao + al 'x+"'+a"''x"'

revin la un sistem liniar de ü- ] ecuatii cu necunoscutele , Qg 9a1,.

.,
,Q,,,

* ,,. Xo *'' .*a,, . ,,,,, = Í (x,)

|oo
= f (x,)
1?r*ot'xr+"'+a,,,'x,"'
l:
lro *,, . xr*...*a,,, .,,1" = (x,,)
-f

Sistemul are solulie rrnicá pentru m:n deoaÍece, in acest caz determinantul sistemului este
determinantul Vandermonde

(t 2)

caÍe Se gtie cá este nen.u].

Dacá notám cu

V,rJ'(xr,xt,..',x,,)

determinantul ob{inut inloeu'in:d eternente'le ooloanei a i*l -a in determinantul (1.2) cu valorile

-/ \
f |, ,), pentru j = 0l,.,.,fr , expTesia polinomului cáutat e.ste

v'*''f( xo""'x" )'''

P( x 1 -=f
* L'(xn,.'.,x,,)

observa{ia 1.1. Unieitateapolinomului de grad'n ce verificá condiliile (1.1) se deduce qi

astfel: dacá ar exista doua polihoame Pl 9i P2 distinote atunci polinomul

P(x) = P, (x) - Pr(r)

este de grad maimic sau egal cu n 9i are n+I rádácini Xg,X1,,,,,X,, ,ceea ce nu este posibil
conform teoremei lui tsozout decát daeá p(") este identic nul deci P'(') = P,(x) , Yx .

Altá expresie utilá pentru polinomul de irrterpolare Lagrange Se ob1ine dacá se considerá
sistemul liniar de ecualii
 f
Pro = ao t at' x+ "' + a,,' x"
(1.3) I
[P(t') : ao * at 'xi + "'* a,'x'; ,(i -'0,"',n)

Acest sistem cu necunoscutele ds,a1,...,a,, gi cu determinantul principal (1.2) este. compatibil

determinat dacá 9i numai dacá determinantul caracteristic este nul, adicá:

-n

Dacá notám cu [/f(x,x9,...,x) deterninantul V,Í(x,Xg,X.,.'.,x,) in care inlocuim /(x) cu 0 9i

polinomul de interpolare p(t) cu L,,f (x), se obline

(1.4) L,J @) = -Y!t:et:t:).

V(xs,xr,...,x,)
.

Dezvoltánd numárátorul dupá prirr.ra coloaná se ob{ine

+\
(1.5) L,,f (x)= L.l,,3'x).ÍGo)
k=0

unde
, V(xr,"' ,xk-lrxrx k*,,"' ,x r)
'
Ln,k =
V@,,*,,-,ü '
deci putem scrie

(1.6) l,n,k\^'/
(x-xoXx - x,). .(x:xo,,Xx-xo*,)...(,x - x,)
o(x) = :xoXx,. -Í,). ..(xn - xo_),(xo_Ío*,)'..(,o - x,)
(xo

Expresiile (1.6) se numesc po'l''irto'am'e'le fundamentale de ínterpolare Lagrange. Cu notalia

u(x) = ff (x - x,)
l=0

formula (1.6) se scrie mai scurt

(r.7)

Sd evaludm cdt de bwnd e's'te ap,raxirnarea Í @) * L,Í G) ?n or1ce alt punct x din domeniul de
definilie al funcliei / diferit de no'duri, prin relalia:

R,Í@)= í(x)_ L,ÍG)'

sau

í (x) = L,,Í @) + R,,f (x)

care se numegte formula de interpolare a lui Lagrange, unde n,í@) se numegte restul in
formula de interpolare Lagrange.
Din formulele (1.5) qi (1.7) se deduc imediat proprietálile urmátoare :

Proprietatea 1.1. Polinomul de interpolare Lagrange aÍe proprietatea de liniaritate, adicá

oricare ar fr c,d e !1 qi funcliile /, g ,

L,,(,. í + d. gXx) = c. L,,Í(x) + d . L,g(x).

Prop rietat ea 1.2. Polinoamele fundamentale au proprietatea

l,,.t,(Xi)=őo,
unde ő o,, este simbolul lui Kronecker

őo', :{?, ,u,,," : ",,

pentru k=i
lI,
Proprietatea 1.3. Dacá notám

e,(x) = x' ,Vx

atunci

L,€'j = e
i,Yj = 0,I,.,.,n.

Exemplul 1.1. Sá Se determine polinomul de interpolare Lagrange atagat functiei

Í@)=V7 pentrunodurile xo = 1000, xl=I728,xz=2744 9isáseesti.m.ezevaloareaf(l331).
Polin oarnele ftm*d;ararcntale sunt :

lf
/=(1000
*1728)(x
-2744) - x2 * 4472'x + 4742'703
1269 .r03
I./'u^(x\
1728X100 0 2144)
\" )
- -
r",(x\
.z't \'/_(1729G_r000)(x_2744)___
1000x172s -2144)
=t,,:!7!!:I!?!j!
.rO3
!9j .)
- -l4O
t..(x\=
t'! \ '
l'-l!o'LQ-:17?8) =,' =?7?t
r t!1??']9'
Q144 -1000),(2744 -1728) 1772"103

iar polinomul Lagrange os'te,

L,Í@) - 1'0 ,l.,,0@) +12.l,,,(,) +14 ,l,,"(x) =

= -435.10-e' x2 +392A12.10-10 . x + 6523.10-3

Valoarea estimatá este L,(1331) =1'0.970, valoarea exactá fiind /(1331) = 1 1.

obs. Dezavantajul interpolárii polinomiale utilizánd polinomui Lagrange apare din punct de vedere
al calculului, dacá trebuie sá se determine din nou polinomul in condi1iile in care la vechiul set de
noduri se mai adaugá unul (adesea aceste noduri provin din másuratori) 9i aceasta deoarece toate
oolino amele fundamentale trebuie recalculate.
 1.2 DÍferente divizate. Polinomul lui Newton

Diferen{e1e divrzate:
0 au fost utilizate in interpolare incá de pe vremea lui Newton (1642-1727).
0 permit studiul funcliilor frrá sá ape|eze la proprietatea de derivabilitate.

Defini{ia 1.2. Coeficientul lui x"

in polinomul de interpolare Lagra-nge asociat funcliei f gi

nodurilor Xg'X.,,,,,X, distincte, se numegte diferen{a divizatá de ordinul n a funcliei /' 9i

nodurilor date. Ea se noteazá 'prin
t
xs1xy,'.',*,,,.f).

Din formulele (1'5) qi (1.7) se deduce urmátoarea expresie pentru diÍ-erenfa divizatá:
(1.8) [*0,"' "'.x,,,f]=Z:#
il {/- )

k=0u\^k/

Cu defini1ia datá 9i rezultatele paragrafului precedent se demonstreazá ugor urmátoarele

proprietáli.
Proprietate.a I.4. Difere.n{a dbtizatá este si.m'e'tri'cá in raport cu nodurile:

f.lr"1 ..X
J Íl ... . x,,, } ),
) = |'X,,
.
|',,u,,,,,,, i,,.

unde (;o ,i 1,' .,

,i,,) reprezintá o permutare oarecare a indicilor (0,1,. . .
, ri) '

Pro'p'r.irc.tla*úea 1.5'. Diferen1a divizatá Se poate ealeula cu forna,rl.la d.e reeurentá

/íA\ rLXo,Xl ,"',ir-ttnrt>J

(1.9) n -.rl-lr,,.-',*,,,I7^.bn,.'_,I^;'[)
J-
.:
Y
"" tt -Y

observatia 1.2. Formula de recuren!á este folositá in majoritatea lucrarilor ce folosesc

diferenle divizaÍ.e, pentru definirea lor.
Aceastá forrnuÍá repTezií.Ttá u'lr algoritm de ealeul al diferen{el.or divizate. Uqor de programat
pe calculator, for.rnula de recuren:1á pefJntte 9,i o aranj.61e tabelará a ealeul,elor.

Exernplul tr.Z. Sa oaleu.lám dife.ren1e.le diviza.te pentru se.tu.l de date

A
,v t( I J a 5

Yt z 2 A
T 7

unde am notat !t,= Í(xl,) pentru o funclie oalecaÍe f .Dacá notám lr = Do =[x1;./] 9i, in
general, D,, =lrr,.'. ,x,;/] , tabetul pentru calculul diferentelor divizate este:

L
t{ Do Dr Dz D:
0 i 2
0
i a
J 2 Lt )
z -v24
2 4 4 %
J
J 5 7
Se demonsteazá cá un astfel de polinom este unic, rczu7tá cá

N,,Í@)= L,,ÍG).

Polinomul N,,Í se numegte polinomul de interpolare al lui Newton.

Avantajul oferit de aceastd nouiÍ expresie a polinomului este cá la adáugaÍea unui nou nod de
interpolare, polinomul de interpolare se ob1ine simplu adáugánd la vechea expresie ultimul termen,
conform formulei (1. 1 0),
Rezultá de asemenea cá restul in formula lui Lagrange se poate calcula prin,

(1.11) R,,Í6)=u(x).f,,*o,X.,...,x,,;Íf .

Exemplul 1.3. Sá determinám expresia polinomului de interpolare a lui Newton pentru

funclia ÍG) = e, ,inintervalul |i's,s.l], dacá Se cunosc valorile din tabelul urmátor:

41 3.50 3.55 3.60 3.65 3.74

.ÍU,) 33.1 15 34.8 1 3 36.598 38.47 5 44.441

Solulia se obtine ugor luánd coeficienlii din tabelul diferen1elor divizate

f(x) Dr D7 D3 Dq
3.50 33.1 15
33.96
14
3.55 34.813 LI.+^
35.7 o.oo /
3.60 36.s98 18.4 -13.33 5
37.54 T
^

3.65 38.475 t9
39.4"4
3.7'0 +0.+41

qi anume primele valori din fiecare coloaná, deci obtinem

T.1 15 + 33.9. (x - 3.50)+ Ű'a.(x- 3.50).

//o (n,'',x)=
(x-3 ss) +6.667 (x-3 s).(x-3.ss).(x-l.o)-
13.33s' (x-:.s).(x -3 ss) k-: 0).(x-3.6s)

1.3 Evaluarea restului ín formula de interpolare

E,valuám eroarea R,f la aproxirrrarea valorit Í(x) cu L,,.f (,) (in orice punct X din
domeniul de defini1ie). Se demons.ffeazá

Teorema 1.2. Fie .Í'.|a,b] + }1 o funclie de n+I ori derivabilá' Atunci restul in
formula de interpolare Lagrange este

(,): Í(,,*,) (1)

#*.
R.,,f
 Proprietatea 1.6. Fie firnclia í = eo definita pnn eo(')=
"o.
Atunci

r t 10,dacak =0,1,"',n-l
Lxo,xt,...,xn i e r l=
11, du"u k =,

Cu ajutorul diferenlelor divizate' polinomul de interpolare Lagrange poate avea altá expresie
utilá in practicá. Intr-adevar, dacá folosim formula de recuren!á (1.9) pentru diferenlele divizate

.",n)
lx,xr,xt,...,xi;ff, (r = 0,1,

unde x este un punct oaÍecare din dorireniul de definitie al funcliei / , diferit de nodurile X k ,

inmullind apoi fiecaÍe relalie cu

a--a
ll(x-x,)
,

k=i+1

gi insurná:ld tl*er*nrbru. o:tlt' rmemlb:rc;', s'CI or@ime::

Í@) _ Í@,) _ b,,,iíf ._

u(x) L,
I
&=1
l(x-xr)

{* * * rl
: |P!l\:'z:4
ffi{, -
k=2 ",)
De aici rezrlilltá

Í @)' =,f (x") + (n _ nu ) f]i+,. . + (x : Íu).,, (x _ x,-,)

-
h, x1 ;
.

bÍ,g,.'
., xa., fl+ w@}..|x, x.0, eI,..,,x,; ÍI

Vom nro'1ia rj]:hir.nu]l teÍ{ml@Ífu at smrmro.í: eu R,/(x)iam swmia ee"}or'r1,ali,ti termrrerrui, eare este un polinom de
grad n , etr

(1.10)

At'uiraci se' o@re forrmrtila

Í @) = N,Í G) + R,f (x).

Po'}irtlowr*wl Is,Í v.mífrto.& px.oprire"tá$iüe

|Í,Í$o), _ f (x u); (k + at,.I',. , . ,n),
unde { aparline celui mai mic interval ce conline nodurile de interpolare qi punctul x.

oás. Comparánd (1.11) cu (l.12) avem urmátoaÍea formulá de medie pentru diferen{ele
divjzate de orinul n , in ipoteza derivabilitálii funcliei páná la ordinul n + I I

|. l í(,-,\ (€)
[xo'x',...,X,,'*) =
@; Ií
pentru un anume { din intervalul ce conline nodurile de interpolare gi punctul x.

Íúrebgre:Ín ce condi1ii se ob\ine cea mai bund evaluare posibild a restului in formula de
interpolare Lagrange?

Constatám pentru inceput cá

||/.,'-',|| 9i (n+r)r sunt constante' Sá demonstrám cá minimul
polinomului u(x) este atins dacá nodurile de interpolare coincid cu rádácinile polinomului lui
Cebágev de spela intái:

T,*,(x) = cos l(/7 + 1) ' arccos x].

Proprietáli ale polinomului lui Cebágev

Proprietat ea |.7. Polinomul T,,(r) verificá formula de recuren!á

T,*r(r) = 2. x . 7,,(r) - T,,_r(x) .

Proprietatea X"8l Foli*^omul 7,,(r) se poa{e exprima gi prin formula

(, +
^f7
1)'" + (, - ^[r' 1\"'
7,,(x) =
2

Proprietatea 1.9. Polino'rnul 7,,(r) are toate rádáeiniLe reale gi distincte. Rádácinile
aparlin intervalului [* i,t] gi strnt egale eu

(z.tt -t).n
xk =cos z.n | / ... nr'
-)" ) ).

Proprietatea 1.10. Polinomul T,,{,),,, aÍe puncte de extrem in intervalut

[- t,t] li
acestea sunt
k.n'
x'o- cos:-::, k =0,1,....n.
n
Proprietatea 1.11. Po,lino'mul 7,,(r) are eoefioientul lui x"' egal cu 2"'-) .

Observa{ia 1.3. Vom folosi in continuare nota{ia

7,,(')= +
./.
'7,,,(x)'

Proprietatea1.,!2, Fie ft, mullirneapolinoamelor de grad cel mult ln cu coeficientul lui

x,,, egal cu 1. Atunci T,, e fI,, qi are cea mai mieá abatere de la zero.
n!r

t0
 Prop.rietatea 1.13. Fie /:[-t,t] -+ B, -f e c'l-t,,tl 9i are derivata de ordinul m+I .
Atrrnci polinomul de interpolare Lagrange atagat funcliei Í are cea mai micá abatere de la
valoarea funcliei in orice punct x e [_t,t] dacá nodurile de interpolare coincid cu rádácinile
polinomului lui Cebágev de spela intái'

observatia 1.4. Pentru o func{ie definitá pe un interval oarecale

|o,b), se poate folosi
transformarea liniará

,=+.r*!:o,xe[-1,r] .

Rezultá cá y e I,,b) , iar polinomul lui Cebágev definit pe noul interval este

2,, ,,1 to 1.
(b-o)"'
.r-(z.y-a-u\

1l