Nevertebrate:Arahnide

Arahnidele (latină Arachnida) sunt o clasă de artropode chelicerate care cuprinde forme

cunoscute cu denumirea comună de scorpioni, păianjeni, opilioni, acarieni și altele.
Denumirea clasei provine de la cuvântul grecesc αράχνη (arachne) – păianjen, există o
legendă despre Arachne, o țesătoare care a fost preschimbată în păianjen de
către Atena. Se cunosc în jur de 100 000 specii de arahnide care trăiesc pe uscat, în sol,
în apă, parazitează plante, animale și oameni [1]. Cei mai cunoscuți reprezentanți ai clasei
sunt: păianjenii, scorpionii, opilionii și căpușele. Știința care se ocupă cu cercetarea
arahnidelor se numește - Arahnologie.
Arahnidele au corpul alcătuit din două tagme (regiuni) - prosomă (cefalotorace)
și opistosomă (abdomen). Ultima, la unele specii, se constituie din 2 regiuni: mezosomă
și metasomă. Corpul este acoperit de un exoschelet foarte dur.
Cuticula reprezintă exoscheletul de care sunt atașați mușchii și unele organe interne. Ea
este alcătuită din mai multe straturi: un strat extern - epicuticulă, care este subțire și
impermeabil, cu o compoziție lipidică. Al doilea strat – exocuticulă, un strat gros, rigid și
puternic chitinizat, care reprezintă principala protecție împotriva factorilor de mediu și a
dușmanilor, și un strat intern, endocuticulă, de asemenea gros, dar elastic. Cuticula
conține lipide, proteine și chitină – substanța organică elastică azotoasă, chimic foarte
puternică. Duritate se datorează încrustării chitinei cu proteine speciale. La scorpioni
cuticula conține carbonat de calciu (CaCO3).
Din cauza rigidității cuticulei, creșterea taliei nu poate avea loc la arahnide decât după ce
stratul de protecție a fost îndepărtat în timpul năpârlirii. Pentru atingerea taliei adulte,
arahnidele năpârlesc de mai multe ori, modificându-și uneori și forma corpului. Cuticula
poate avea perișori aspri, excrescențe ale unor celule speciale din epidermă.
Prosoma reprezintă partea anterioară nesegmentată a corpului. Totuși, la unele ordine
se pot deosebi câteva subregiuni. La solifuge, schizomide și palpigrazi prosoma este
divizată în trei zone: propeltidiu – zona anterioară și masivă, mezopeltidiu și metapeltidiu,
ambele fiind înguste. Anterior, dorsal pe prosomă se găsesc mai multe perechi de ochi
mediani și laterali. Ochii arahnidelor au o structura simplă, în comparație cu ochii fasetați
ai insectelor, și se mai numesc oceli. Orificiul bucal se deschide ventral și este înconjurat
de formațiuni chitinoase implicate în fărâmițarea hranei. Anterior și lateral de orificiul
bucal sunt amplasate chelicerele și pedipalpii. Membrele arahnidelor sunt adaptate la
mers și alergat, la capturarea prăzii, la pipăit, în unele cazuri la înot, etc. Chelicerele sunt
prima pereche de membre formate din 2 - 3 articole și se termină cu o excrescență
- chelă. Ele sunt utilizate la reținerea și fărâmițarea prăzii. La păianjeni în chelicere sunt
localizate glandele veninoase și se termină cu o gheară, fiind folosite pentru injectarea
veninului. Iar la pseudoscorpionii în chelicere se deschid canalele unor glande
sericigene.
Pedipalpii reprezintă cea de a doua pereche de apendice situate pe prosoma
arahnidelor. Ei sunt formați din 6 articole: coxa, trohanter, femur, patelă, tibie și tars. La
scorpioni, pseudoscorpioni ș telifonide pedipalpii au forma unor clește masive și
puternice, utilizate pentru apucarea, sfâșierea prăzii și în luptele cu inamicii. La opilioni și
schizomide pedipalpii se aseamănă morfologic cu membrele locomotoarea. În cazul dat,
pedipalpii au rol de organe senzitive (tactile). La păianjeni, la masculi, pe lângă funcția
tactilă, pedipalpii îndeplinesc rolul organelor copulatore.
Cele patru perechi de picioare sunt formate din 7 articole: coxa, trohanter, femur, patelă,
tibie, bazitars și tars, ultimul purtând gheare. La unele arahnide prima pereche este
îngustată și alungită, servind ca organe prehensile tactile. La masculii ricinuleidelor a
treia pereche este adaptată pentru transferul spermatoforului în vaginul femelei. Mișcările
picioarelor sunt efectuate de mușchi și presiunea hidraulică creată de hemolimfă. Sub
presiuna hemolimfei picioarele se extind și se contractă cu ajutorul mușchilor aductori.
Opistosoma este partea posterioară a corpului arahnidelor. Deși este similară, în cele
mai multe privințe, abdomenului insectelor. În opistosomă sunt localizate organele
respiratorii, genitale diverticulele intestinale, inima etc. Numărul de segmente și
apendice, de asemenea, este diferit. Scorpionii au 13 segmente, însă primul este văzut
numai în timpul dezvoltării embrionare, celelalte arahnide au până la 12 segmente. La
cele mai multe chelicerate apendicele opistosomale sunt extrem de reduse și prezintă
doar structuri specializate, cum ar fi organele filiere la păianjeni sau pieptenii (organe
senzitive) la scorpioni. Uneori opistosoma este divizată în mezosomă și metasomă sau
pigidiu (scorpioni, telifonide, plpigrazi). Fiecare segment este acoperit de către o placă
mai mult sau mai puțin chitinizate. Placa dorsală, mai dură, se numește tergit, cea
ventrală – sclerit. Aceste plăci unoectate între ele printr-o membrană pleurală, care este
flexibilă.
Anatomie:
Musculatura prosomei, bine dezvoltată, pune în mișcare patru perechi de membre
locomotoare. La formele parazite, membrele sunt puternic reduse (căpușe). Musculatura
metasomei este dispusă dorsal, ventral și dorso-ventral. La arahnide mușchii cu capetele
lor se articulează de cuticulă sau de alte structuri dure, cum ar fi endosternitele. Mușchii
sunt striați și posedă o capacitate mare de contracție, numită tetanică. Striația mușchilor
la arahnide, ca și la celelalte artropode, este mai pronunțată decât la mamifere.
Sistemul nervos este format din creier, ganglionul subesofagian și lanțul nervos ventral.
La unele forme (păianjenii, amblipigieni etc.) ganglionii nervoși sunt puternic concentrați
(fuzionați) în regiune prosomică. Creierul este legat de lanțul ganglionar ventral de o
comisură circumesofagiană. Creierul este constituit din trei regiuni: protocerebron –
anterioară și inervează ochii, deutocerebron – înglobat în masa nervoasă
și tritocerebron – transmite nervii spre chelicere. Lanțul ganglionar ventral este
reprezentat de o pereche de ganglioni în fiecare segment al corpului (sunt excepții),
ganglioni sunt legați între ei prin comisari și conective. Metameria lanțului nervos este
evidentă cel mai bine la scorpioni, fiind alcătuit din 7 ganglioni. La solifuge, pe lângă
ganglionul subesofagian, lanțul ventral prezintă și un alt ganglion masiv. La păianjeni (cu
excepția lifistiidelor), amblipigieni șitelifonide toată masa nervoasă formează doar un
creier și un ganglion
prosomic. La opilioni,
ricinuleide și unii acarieni,
creierul și ganglionul sunt
contopiți, formând un inel
nervos în jurul tubul digestiv
anterior.
Organele de simț. Ochii
arahnidelor sunt de două
tipuri: convecși și cu tapet,
există specii lipsite de ochi.
Ochii au o structură simplă
(păianjenii au 5 perechi de
ochi, iar scorpionii 6),
formați din cristalin, corp
vitros și retină conectată la
nervii optici. În general,
vederea e slab-dezvoltată,
ochii sesizează variațiile de
luminozitate și mișcare, pot
diferenția formele obiectelor doar la distanțe apropiate.

PAGINA 1
Simțul tactil este asigurat de structuri speciale, inclusiv: trihobotrii, organe liriforme,
pieptini (specifici scorpionilor) și perișori senzitivi. Trihobotriile sunt fire alungite de păr cu
funcții mecanice senzoriale, în special detectarea vibrațiilor și curenților de aer. Aceștia
reprezintă perișori proeminenți, fixați într-o capsulă sau cupă. Baza trihibotriilor este
înconjurată de o membrană cuticulară care le oferă flexibilitate și mobilitate. Capsula și
membrana sunt inervate de patru neuroni. Vibrațiile trihobotriilor se transmite membranei
și capsulei, acestea excitând prelungirile neuronale. Spre deosebire de antenele simple
conice, trihobotriile au aceeași grosime pe toată lungimea. Trihobotriile lipsesc la
solifuge, ricinuleide și opilioni.

PAGINA 2
Sistemul circulator este de tip deschis. La formele cu metamerie bine exprimată, ca
scorpionii și solifuge, inima reprezintă un tub alungit, situat în opistosomă, dorsal
intestinului, și înzestrată cu 4 – 7 perechi de osteole. La păianjeni și amblipigieni, inima
are numai 3 – 4 perechi de osteole, iar la opilioni numărul lor este 1 – 2. La acarieni
inima are aspectul unui sac de la care pornesc până la 4 artere. La majoritatea
acarienilor, din cauza dimensiunilor reduse al corpului, sistemul circulator poate lipsi
complet. La toate arahnidele inima este învelită în pericard.
De la capătul anterior și posterior al inimii sau n-mai de la cel anterior, în funcție de ordin,
pleacă câte un vas sangvin – aortele anterioară și, respectiv, posterioară. În afară de
aceasta, la unele arahnide primitive de la fiecare cameră a inimii pornesc artere laterale.
De la capătul distal al aortei și arterelor hemolimfa se varsă în lacune, adică în cavitatea
dintre organe (numit și hemocel). De aici, hemolimfa este propulsată în regiunea
pericardială a corpului, apoi, prin osteole, ajunge în inimă.
Hemolimfa reprezintă un lichid care circulă prin sistemul vascular și prin lacunele
interstițiale la arahnide. Ea conține apă, săruri minerale, ioni (predominant Na+, Cl- , K+,
Mg2+, Ca2+), substanțe organice (în principal proteine, glucide și lipide), la formele
pulmonare, și oxigen. Ca pigment respirator, hemolimfa conține hemocianină. Ea
reprezintă o proteină sub formă de metaloproteine care conțin doi atomi de cupru, ce se
leagă reversibil cu o moleculă de oxigen. Hemocianina dezoxigenată este incoloră, iar
prezența oxigenului îi conferă o culoare albastră. Spre deosebire de hemoglobina
vertebratelor care este inclusă în celule speciale (eritrocite), hemocianina este dizolvată
direct în hemolimfă. În afară de respirație, hemocianina menține un pH relativ constant al
mediul intern și homeostaziei. Hemocianina arahnidelor se caracterizează printr-un
conținut sporit de azot și scăzut de cupru. Locul biosintezei hemocianinei nu este ilucidat.
Respirația se realizează prin plămâni (saci pulmonari) și trahei. Pot fi prezente ambele
structuri sau numai una, în funcție de specie sau ordin. Scorpionii respiră doar prin
plămâni, păianjenii – prin trahei și plămâni, acarienii respiră prin trahei sau cuticulă.
Plămânii se găsesc în interiorul cavității opistosomei și se deschid
în exterior prin stigme pulmonare. Ei reprezintă invaginări ale
cuticulei. În interior, plămânii sunt formați din lamele paralele,
puternic vascularizate și bogate în hemolimfă. Distanța dintre
lamele este asigurată de butonii cuticulari. În spațiul dintre lamele
pătrunde oxigenul atmosferic și aici are loc schimbul de gaze
dintre aer și hemolimfă. Structura lamelară mărește suprafața de
contact cu aerul. Plămânii sunt amplasați pe partea ventral a
opistosomei.
Traheile sunt invaginării în exoscheletul cuticular și au un diametru
de câțiva microni. Traheile se ramifică în tubușoare mai mici,
numite traheole, care pătrund printre celule și servesc ca rețele de
difuzie a apei, oxigenului și dioxidului de carbon. Schimbul de gaze poate fi efectuat prin
intermediul unui mecanism activ de ventilație sau pasiv, prin difuzie. Spre deosebire de
pulmonate, arahnidele traheate nu dizolvă oxigen în hemolimfă, ci transportă oxigenul
direct la organe și țesuturi. Tubul traheal poate să conțină inele spiralate, care previn
închiderea traheilor în timpul mișcării.
Plămânii și traheile se deschid în exterior prin orificii speciale numite stigme.
Aparatul digestiv. Unele arahnide au două perechi de apendice, chelicere și pedipalpi,
specializate în apucarea și fărâmițarea prăzii. Tubul digestiv este compus din trei
segmente: intestinul anterior, intestinul mediu și intestinul posterior. Orificiul anterior este
reprezentat de orificiul bucal, posterior – anus. Intestinul anterior formează o dilatare,
acompaniată de mușchi puternici, numită faringe, care servește drept pompă de aspirare
a hranei lichefiate. În intestinul anterior se deschid o pereche de glande salivare,
conținutul cărora descompun proteinele.

PAGINA 3