6.

ASPECTE SOCIOLOGICE IN PSIHIATRIE

dinamica microgrupului familial, reţeaua de suport social, concept de normalizare si

proiect de viata,
etichetarea sociala in psihiatrie, dizabilitatile sociale si destatuarea in psihiatrie

Microgrupul familial este un grup primar format dintr-un numar restrans de persoane intre care
exista relatii reciproce bine determinate cu un scop comun si un sistem de norme si valori
acceptat de toti membrii sai.
Familia presupune relatii interpersonale directe, relatii afective stranse, solidaritate.
- microsocietate cu pozitie centrala in societate

Are caracteristicile:
1. afinitati, insusiri comune;
2. interdependenta in scopuri si interese;
3. actiuni comune pentru realizarea scopurilor comune;
4. grad crescut de stabilitate care influenteaza evolutia grupului si dinamica sa.
Din punct de vedere dinamic-structural, pot exista familii foarte numeroase in care relatiile
parinti-copii sunt friabile, intre frati pot apare substitutii parentale

 Ele pot fi :
 familii relativ armonioase;
 familii incomplete/modificate => retele dizarmonice si patogene.
Climatul familiei depinde de:
- membri;
- tipul de relatii;
- gradul de coeziune;
- statutul economic.
Dinamica grupului familial este influentata de modificarile ce au loc in cadrul grupului: decese,
despartiri, etc.
Din punct de vedere psihiatric, exista urmatoarele tipuri de familii:
 familia patogena cu relatii dizarmonice si incarcatura patogenica importanta;
 fam antipatogena care reprezinta cea mai importanta entitate din reteaua de suport
social.
Familia ocupa rol central in asistenta psihiatrica actuala atat din punct de vedere al rolului
patogen (inducerea decompensarilor) cat si al sanatatii.

De exemplu :
 in schizofrenie :
 in familiile cu potential patogen – mama schizogena/ hiperprotectiva/ rejectiva iar tatal
absent, autoritar

1
  in familiile cu expresivitate emotionala crescuta recaderile sunt mai frecvente decat in
familiile cu expresivitate emotionala scazuta;
 cei cu hipersensibilitate se implica in viata bolnavului, devin sacaitori -> pacientul devine
suprasaturat, suprasolicitat – se accentueaza defectul, scade vointa (prin impunerea parerilor
personale), prin anxietate induc neincredere si nesiguranta, uneori il critica, cer prea mult de
la el, au aspiratii catre performante socio-profesionale
 ce cu reactivitate scazuta pot avea un comportament de subsolicitare, de indiferenta ceea ce
poate duce la un fel de inchidere autista a pacientului.
 daca prezinta un interes temperat => influenta poate fi pozitiva ptr ca nu critica
comportamentul bolnavului, nu are pretentii de la el, sunt tolerati.

Multi autori considera familia tinta desfasurarii interventiei psihosociale (psihoterapia de grup)

Reteaua de suport social

Reteaua sociala se refera la un complex de interrelatii si de legaturi intre un grup definit de
indivizi dintr-un sist. social, analizabile din perspectiva existentei unui individ considerat ca
„punct de ancorare” al retelei. Se disting:
- retea primara (formata din persoanele cu care individul are contacte si legaturi regulate si
directe, ce implica si un atasament afectiv) formata din 25-40 de pers – rude, prieteni,
vecini, colegi – din care 6-10 se cunosc intim si au o legatura de durata;
- o retea secundara – legaturi indirecte realizate prin intermedul retelei primare;
- retea tertiara care leaga membrii retelei secundare .

Reteaua de suport social se evidentiaza din interiorul retelei sociale primare si este formata din
persoanele cu care individul intretine relatii continue si intime, cu care interactioneaza, care
raspunde unor nevoi psihosociale proprii , care ii ofera sprijin afectiv si instrumental ( material).
Ea trebuie evaluata atat cantitativ cat mai ales calitativ si raportat la nevoile individuale ale
fiecarei persoane .

Reteaua de sprijin social

- include toate persoanele de la care pacientii pot primi ajutor: familie, rude, prieteni, colegi
etc
- in elaborarea planurilor de recuperare se tine seama de particularitatea b, terapia sociala prin
relatiile de suport

Elementele caracteristice cele mai importante ale retelei de suport social sunt:
1. nr persoanelor care constituie ptr subiect (in opinia sa) un suport social
2. tipul relatiilor– pot fi identificate din perspectiva mai multor parametri:
- suport continuu, zilnic
- suport in conditiile de criza
- suport instrumental pentru rezolvarea problemelor practice
- suport de ascultare si sustinere afectiv-morala prin cresterea stimei de sine

2
 - suport al „intimantei”
- suport in sens de tampon in raport cu solicitarea stresanta
Subiectul poate evolua in functie de:
- satisfactia lui in relatiile de suport social existente
- nevoia de a avea suport crescut
- necesitatea de a fi solicitat ca suport pentru altii.

Functiile retelei de suport sociale :

 suport instrumental ;
 suport psihologic – afectiv ;

Suportul instrumental consta in sprijinirea unui individ in rezolvarea unor probleme concrete ,
practice ; prin acordarea lui se rezolva o sarcina exterioara .
Acest tip de suport este important pentru orice fel de bonav psihic – fie ca este schizofren ,
depresiv sau are o tulburare de personalitate.

Suportul psihologic-afectiv este atat de extins , acopera o arie foarte larga de comportamente
incat este dificil de conceptualizat ; el se refera la prezenta unui confident , la posibilitatea
comunicarii, la sentimentul de apartenenta , de apreciere etc .
Atat unul cat si celalat tip de suport social se pot desfasura atat continuu cat si in situatii
deosebite – de criza. Nu intotdeauna aceleasi persoane intervin sau sunt solicitate in cele doua
imprejurari , uneori este mai importanta familia , alteori prietenii sau colegii.
In ambele imprejurari reteaua de suport sociale are atat un rol stimulativ ( intretinere si
stimulare a existentei firesti ) cat si protectiv – de tampon fata de stresori .
Relatia complexa dintre reteaua de suport social , evenimentele de viata stresante si
vulnerabilitatea persoanei este foarte importanta pentru psihopatologia clinica.

Se considera ca o retea de suport social puternica este protectiva iar una slaba sau absenta
vulnerabilizeaza persoana la evenimentele de viata stresante.
Un alt aspect al retelei de suport social este legat de diferentele intre reteaua de suport reala si
perspectiva persoanei asupra ei . Se considera ca opinia subiectiva a pacientului are o
insemnatate deosebita De exemplu o supraevaluare a retelei de suport poate fi un factor
motivational important fiindca reprezinta credintele sale in sprijinul pe care poate conta .

Reteaua de suport trebuie definita pentru fiecare persoana in parte in functie de tipologia sa, de
nevoile sale , de reprezentarile si credintele sale personale de relationare sociala .
Reteaua de suport are un rol insemnat in aparitia bolilor psihice si in evolutia lor.

Acest lucru poate fi folosit in practica, de exemplu :

3
 largirea retelei de suport a schizofrenilor prin actiuni medico-sociale – terapie de familie,
antrenament social prin participarea la activitati sociale , cluburi – poate ameliora evolutia
bolii si recaderile;
 in cazul depresivilor se pare ca ar fi utila psihoterapia de intretinere , psihoterapeutul
contribuind la reteaua deficitara de suport pe care acesta o avea.
In concluzie pentru orice suferind psihic imbunatatirea retelei de suport poate ameliora
prognosticul dar in elaborarea planurilor de recuperare trebuie sa se tina seama de particularitatea
bolii si a bolnavului.

Stigmatizarea
Bolnavul psihic este stigmatizat atat prin autostigmatizare cat si prin stigmatizare publica.
El sufera direct datorita dizabilitatilor, simptomatologiei dar si indirect datorita conceptiei
gresite/ideilor preconcepute despre boala.
Aceste lucruri duc la scaderea calitatii vietii prin pierderea locului de munca si scaderea retelei
sociale, ceea ce conduce la scaderea nivelului socio-economic (conditii nesatisfacatoare de
locuit, alimentatie necorespunzatoare , sanatate deficitara) .

Autostigmatizarea este determinata de credinte negative despre sine/incompetenta, reactii

emotionale negative cu stima de sine scazuta, eficacitate personala sau increderea in viitor
scazute.

Stigmatizarea publica se manifesta prin :

- credinte negative despre bolnavul psihic: periculozitate, incompetenta;
- reactii emotionale negative fata de bolnan : furie, frica;
- discriminare, marginalizare, izolare sociala (societatea il evita), izolare profesionala ;
- bolnavii psihici sunt mai stigmatizati decat cei somatici;
- de multe ori, bolile psihice sunt asociate cu toxicomaniile, prostitutia, criminalitatea.

Mijloace de combatere a stigmatizarii:

- educatia populatiei prin programe nationale de informare corecta;
- stimularea contactelor cu bolnavii psihici prin programe de voluntariat de exemplu;
- proteste publice impotriva discriminarii pentru a atrage atentia publica asupra acestei
probleme;
- legislatie impotriva discriminarii, programe comunitare de sprijin.