Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Doctrine Psihopatologice
Doctrine Psihopatologice
DOCTRINE PSIHOPATOLOGICE
psihanaliza, cognitivismul, comportamentalismul (behaviourismul), configurationismul
( gestalt –ismul),
organodinamismul, psihopatologia dezvoltarii
PSIHANALIZA
doctrina psihanalitica se bazeaza pe postulatul conform caruia pihicul uman e determinat de
anumite forte de motivatie inconstiente
Freud ( 1856-1939) este primul care sustine ca esenta „inconstientului” (termen elaborat
de Haitmann) este instinctul sexual (libidoul); el este izvorul energiei psihice si factorul
motivational de baza in jurul caruia s-ar centra comportamentul uman.
Freud postuleaza existenta unor forte active inconstiente capabile sa mute din constiinta in
subconstient trairile neplacute printr-un mecanism de represiune (refulare) determinand
uitarea acestora si rezistenta la a si le aminti.
Freud descrie stadiile de dezvoltare psihosexuala a copilului prin analogie intre comportamentul
copilului, relatiile cu parintii si comportamentul sexual al adultului:
1. faza orala:
- primul an de viata;
- centrarea in jurul gurii si a buzelor ;
- erotismul (activitatea erotica) se exprima in timpul suptului, muscarii,
masticarii;
2.faza anala:
- in al 2-lea an de viata;
- centrata pe controlul sfincterian; relatia de placere dintre copil si mama e
conditionata de controlul sfincterian;
! In aceste 2 faze, exista un autoerotism fata de propriul corp.
1
! Complexul lui Oedip are o importanta mare in dezvoltarea viitoarei personalitati →
nedepasirea si fixarea in aceasta faza (pastrarea ei) explica in viziunea lui Freud
numeroase anomalii tardive .
Teoria instinctelor este teoria prin care Freud leaga fenomenele psihologice de cele biologice.
Instinctul:
este un concept de frontiera intre mental si somatic; o reprezentare psihica a stimulilor
originari din interiorul organismului care castiga psihicul, o masura la cererea facuta
psihicului de a lucra in consecinta conexiunii sale cu corpul .
are 4 caracteristici:
a) sursa = ofera stimulul care are o anumita forta ( sau impuls)
b) impuls care determina o actiune avand ca
c) tinta de a-si apropia
d) obiectul care aduce satisfactie.
Clasificarea instinctelor:
- instincte de viata: de autoconservare, sexual
- instinctul mortii
! sunt guvernate de principii coordonatoare:
principiul constantei = tendinta de a mentine un echilibru prin descarcarea unor
tensiuni interne
instinctul placerii si realitatii = tendinta de descarcate tensionala dictata de
principiul placerii este contracarata de principil realitatii
Conform lui Freud si contrar stiintei si filosofiei pana la el, orientarea psihicului uman si adaptarea la
mediu nu sunt dictate de constiinta ci de fortele de motivatie inconstienta, predominant de libidou, punand
in prim plan biologicul.
2
simbolica a impulsurilor inconstientului si care pot fi descifrate psihanalitic (visul – „calea
regala” de studiu al inconstientului).
3. Superego-ul (supraeul)
- este forta inconstienta care imprima ego-ului si id-ului scheme morale insusite de la
parinti si societate
- se constituie odata cu rezolvarea complexului Oedip
- este forta prohibitiva autocritica
- normalul reprezinta echilibrul armonios intre id, ego si supraego
Din perspectiva psihanalitica freudiana normalul reprezinta echilibrul armonios intre id, ego
si supraego
3
In ce priveste patologia , psihanaliza are o conceptie proprie asupra nevrozelor si psihozelor.
- Nevroza = expresia unei frustrari care impiedica satisfacereapulsionala adecvata, infantila
- Schizofrenia = expresia unei slabiciuni constitutionale sau psihogene a Ego-ului care ar
determina regresia psihicului la nivel primitiv, asocial, narcisic, in care individul sacrifica
eul si adopta punctul de vedere al id-ului
- Paranoia = Freud explica delirul de persecutie prin conflictul dinter un libidou homosexual
si Ego
Nevroza
Freud a observat ca istericul relateaza sub hipnoza amintiri inconstiente, ceea a dus la
concluzia ca boala apare la indivizi ce au suferit anumite traume psihice; prin metoda
asociatiei libere a descoperit ca aceste traume au survenit foarte precoce – legate de
sexualitatea infantila.
Astfel Freud a adaugat la etiopatogenia nevrozelor posibilitatea unui conflict sexual precoce
intre Ego si Id.
In concluzie nevroza este expresia unei frustrari care impiedica satisfacerea pulsionala
adecvata, eu-ul regresand la o treapta de organizare inferioara, infantila.
Schizofrenia
Este expresia unei slabiciuni constitutionale sau psihogene a Eu-lui care ar determina
regresia psihicului la un nivel primitiv, asocial, narcisic, in care individul sacrifica eul si
adopta punctul de vedere al id-ului.
Paranoia
Freud explica delirul de persecutie printr-un puseu de libido homosexual care intra in
conflict cu Ego-ul, din acest conflict rezulta , prin mecanism de proiectie, delirul de
persecutie.
Psihanaliza are limitele ei dar are meritul de a fi oferit o perspectiva oarecum unitara asupra
functionarii psihicului .
Dintre discipolii lui Freud , doi s-au evidentiat in mod deosebit : Jung si Adler.
Carl Gustav Jung ( psihiatru elvetian 1875-1916) asa pt cultura noastra generala:) , se distanteaza de teoria
freudiana , sustinand ca rolul determinant in viata psihica nu apartine sexualitatii ci
inconstientului colectiv, ancestral . Din punctul lui de vedere omul se naste cu mostenirea
4
acestui psihic colectiv , capabil sa-i imprime anumite predispozitii si prefiguratii , ultimele
constituind rezervorul viitoarei constiinte. Astfel inconstientul este o entitate autonoma si
precedenta , nu este o parte a eului ci invers , eul reprezinta o parte incompleta si relativ
inadecvata a totalitatii vietii psihice.
Din relatia inconstient personal- inconstient colectiv si „ eul constient” Jung deriva notiunile de
introversiune si extroversiune in functie de care descrie tipuri de personalitati. Tipul
introvertit deriva sensul realitatii din lumea sa subiectiva, iar cel extrovertit din lumea exterioara/
materiala.
Exagerarea introversiunii ar duce la inadaptare in timp ce exagerarea extroversiunii ar duce la
depersonalizare conformista.
Inconstientul colectiv este format din :
- arhetipuri - imagini, emotii, modele de comportament tipic umane ( omul bun , omul rau,
diavolul etc) care reprezinta mostenirea vie ce inregistreaza tendintele de baza din trecutul
umanitatii;
- complexele – se dezvolta printr-o lunga conditionare sau prin experiente psihosomatice
timpurii, din modelul arhetipal. ( pt detaliere si sens vezi Predescu vol 1 , pg 50) ; ele
reprezinta structuri autonome care se exprima ca forte afective de motivatie ce pot irupe in
constiinta , uneori chiar dominand-o prin inlocuirea rationalitatii ego-ului cu emotiile sale.
Libidoul la Jung are un sens mai larg, de energie psihica, nu e limitat la sexualitate sau putere ci
include orice expresie posibila a psihicului, inclusiv tendinta spirituala sau religioasa, ca si
impulsul de a gasi un sens vietii.
Alfred Adler ( 1870-1937) este autorul „Psihologiei individuale”. El a emis o teorie proprie
asupra personalitatii conform careia cursul vietii individului nu este determinat de instincte
inconstiente ( ca la Freud si Jung) ci de scopurile si valorile inalte, subiective, proprii.
Omul, abordat holistic, e un sistem organic, un intreg, al carui scop e autorealizarea si
supravietuirea individuala.
5
Un concept esential in teoria adleriana este complexul de inferioritate (= orice inadaptare reala
sau imaginara, fizica , psihologica sau sociala) care este inlocuit compensatoriu cu motivatia
pentru superioritate.
Din neajutorarea si dependenta originara ia nastere un sentiment de inferioritate universal al
copilului , care va dori sa depaseasca dependenta in scopul securitatii, dominarii si autoaprecierii.
Sensul vietii umane consta in tendinta omului de a inlatura anxietatea si insecuritatea prin
perfectiune .
Spre deosebire de Freud si Jung , Adler acorda o importanta deosebita activitatii constiente
critice , selective in formarea personalitatii umane.
Deoarece el a situat persoana in contextul larg al societatii, a acordat importanta egala in
formarea personalitatii si individului si mediului social – contributie importanta.
Astfel dezvoltarea sentimentului social reprezinta un criteriu de sanatate mentala . in acest sens
Adler considera ca cea mai mare anxietate a omului este legata de sentimentul de „ izolare
sociala” , iar vulnerabilitatea lui privine din pierderea autostimei.
Psihopatologia adleriana pleaca de la conceptul de sanatate mentala construit pe un
„self” , pe un stil de viata activ si creator , cu o motivatie dinamica si deschisa pentru
viata sociala.
Nevroza
este rezultatul unei dispozitii nevrotice din copilarie, datorata fie supraprotectiei fie
neglijentei ;
copilul are un self neajutorat intr-un mediu ostil , neadaptat pentru sarcinile cognitive si
constructive ale vietii sociale;
pentru a-si compensa inferioritatea subiectul se angajeaza intr-o lupta nevrotica pentru
superioritate , pentru securitate, si inlocuieste scopul unei vieti sociale utile cu o
rezolvare egoista, intr-un fel anticomunitara .
aceste mecanisme psihopatologice se intalnesc in structurarea personalitatilor
dizarmonice, psihopatice.
O alta figura importanta , care s–a format in cercul psihanalitic al vremii dar si-a postulat propria
teorie asupra psihicului uman este Karen Horney . Ea pune accentul pe mediul socio- cultural
in care evolueaza individul ( idee derivata din observatia ca nevrozele se manifesta diferit in
Germania si SUA ).
Ea admite ca oamenii sunt dominati de impulsuri inconstiente dar nu de libidou si agresivitate ci
de alte doua tendinte – partial inascute , partial determinate bio-social- tendinta spre satisfactie si
6
tendinta spre securitate . Ea porneste de la premiza ca cele doua tendinte sunt incompatibile :
satisfactia aduce insecuritate, iar securitatea, frustrare .
Erich Fromm a emis o teorie , pornind tot de la psihanaliza freudiana, dar el pune dezvoltarea
personalitatii pe seama interactiunilor dintre factorii psihologici si sociali, astfel omul nu este
produsul instinctelor ci al istoriei ( al epocii ) .
COGNITIVISMUL
este o doctrina teoretica ce s-a dezvoltat exponential in ultimele decenii si care pune
accentul pe procesele cognitive in aparitia comportamentului uman. Adeptii lui accentueaza
rolul experientei subiective si acorda mai putina atentie situatiilor obiective.
inclina asupra polului dinamic structural (de care e apropiata psihanaliza) mai degraba decat
asupra celui fenomenologic
maniera in care cognitivismul evalueaza problemele, raportarea altora la sine, propria
autoevaluare nu scapa controlului (si posibilelor influente) ale trairilor constiente ale
persoanei care, progresand prin decizie si angajari voluntare se poate, cel putin partial,
determina pe sine insasi
„Destinul” persoanei, conceput in termenii cunostintelor actuale, ramane partial la indemana
modelarii sale de catre subiectul insusi.
Aceasta teorie a avut ecou in psihopatologie atragand atentia si asupra rolului
diagnosticianului in stabilirea diagnosticului → acesta are o anumita inteligenta, anumite
cunostinte, experienta proprie care impreuna contribuie la rezultatul evaluarii pe care o face.
7
Modelul cognitiv – intelegerea comportamentului uman trece prin studierea reprezentarilor
cognitive si a proceselor cognitive.
Comportamentul este secundar modului in care persoanele gandesc despre ele si despre rolul lor
in lume.
COMPORTAMENTUL (BEHAVIORISMUL)
Astfel pare posibila stabilirea modului de reactie a unui individ la „excitanti” cunoscuti
sau deducerea stimulului ce aprovocat o anumita reactie.
Pentru behavioristi esentiale sunt reflexele conditionate; instinctele sunt reflexe
conditionate iar comportamentul este rezultatul dobandirii acestor reflexe.
Cheia de bolta este reflexul conditionat, behaviorismul reducand inclusiv instinctele la
„seria de reflexe conditionate”
Conform comportamentalismului, totul este invatare, chiar si expresia emotiilor sau
comportamentelor pot fi modificate prin educatie.
8
Alta figura importanta a behaviorismului este B. Skinner care a rescris principiile ce
stau la baza procesului de invatare .
Conceptul lui de baza a fost conditionarea operatorie sau instrumentala , care
postuleaza ca unele actiuni sunt determinate de efectul lor asupra mediului – daca efectul este
pozitiv (recompensa ) apare intarirea .
9
Vindecarea simptomelor vindeca afectiunea → aceasta perspectiva se adreseaza unor
probleme ce pot fi clar legate de anumite comportamente si sunt lipsite de eficienta in cazul
acuzelor vagi - cum ar fi starea generala de rau ( distresss ) de exemplu .
Exemple de tehnici behavioriste:
- desensibilizarea,
- eliminarea intaririi care perpetua un comportament,
- pedepsirea unui comportament nedorit, etc.
CONFIGURATIONISMUL (GESTALT-ISMUL)
Curent psihologic fondat la inceputul sec XX de Max Wertheimer si care este centrat pe
procesul perceptiv .
Denumirea lui vine de la gestalt = cuvant german, ce desemneaza o forma structurata si
semnificanta in care intregul este diferit de suma partilor sale.
Gestalt-ismul trebuie inteles in contextul istoric in care a aparut, el dezvoltandu-se ca
opozant al structuralismului lui Wundt (considerat parintele psihologiei, creatorul primei
teorii sistematice asupra psihicului) si al behaviorismului deoarece unul reducea
complexitatea psihicului uman la senzatii si sentimente iar celălalt la reflexe condiţionate.
Gestalt-ismul sustine ca experienta noastra imediata nu este formata din senzatii disparate
– cum susţinea structuralismul - ci este una perceptivă, unitară.
10
! Aceasta perceptie unitară ne permite sa rezolvam problemele si sa ne adaptam la
mediu.
Studiile pe cimpanzei ale lui Kohler au oferit argumente in favoarea acestei teorii –
animalele reușind sa foloseasca beţe ca sa ajungă la hrană dar doar dacă beţele si hrana
erau așezate in campul lor vizual – adica dacă le percepeau impreuna, ca un intreg .
Influenta gestaltista a fost resimtita puternic mai ales in domeniul perceptiei si in cel al
invatarii .
Isi propune studierea fenomenelor in cadrul ansamblului din care fac parte, fara a le disocia
de acesta, pentru ca altfel isi pierd semnificatia.
Ca si behaviorismul, gestaltismul ca scoala psihologica a devenit istorie dar ideile gestalt-
iste pot fi recunoscute in multe cercetari psihologice contemporane si mai ales in domeniul
psihologiei sociale – asupra căreia a avut un impact major.( dar si asupra antropologiei,
lingvisticii, medicinei – inf. din sub. vechi) .
! Gestalt- terapia:
intemeiata de psihiatrul si pihanalistul Frantz Perls ( 1942), este prototipul terapiilor
umanist-existentiale caracterizate prin faptul ca sunt centrate asupra existentei reale a
fiecarui individ.
valorizeaza partea noastra de liber-arbitru si de responsabilitate
subliniaza importanta secventei de libertate a omului in raport cu determinismele primei
copilarii
( perspectiva psihanalitica) si ale mediului ( abordarea comportamentalista ).
ORGANODINAMIA
Conceptie eclectica introdusa in psihiatrie de H Ey care a extins principiile evolutionismului
si organizarii ierarhice din neurologia Jacksoniana pentru a gasi o explicatie unitara
fenomenelor psihice
H Ey creeaza astfel punti de legatura intre cele 2 ipoteze extreme: organogenetica si
psihogenetica
Are la baza urmatoarele principii:
1) Organismul si functia psihica constituie un edificiu:
- unitar, dinamic si ierarhizat
- rezultat din evolutia, maturizarea si integrarea structurilor stratificate ale functiilor
nervoase, constiintei persoanei
2) B. mintala e efectul unei disolutii, destructurari sau anomaliei in dezvoltare a acestui
edificiu structural
3) Agentul fenomenelor evolutive este procesul organic ce poate avea o actiune distructiva
sau negativa
11
4) Actiunea distructiva negativa a procesului organic determinand regresiunea sau
nematurizarea functiilor psihice care se reorganizeaza sau raman organizate la un stadiu
inferior
! Aceasta organizare a functiilor psihice la nivel inferior determina fizionomia clinica
a bolii, fiind socotita ca „organizare pozitiva”.
Structura acestei teorii este foarte sistematica si abstracta, substituind faptele de observatie
clinica cu interpretari ipotetice.
Pe de alta parte, H Ey considera ca orice tulb psihica exprima un substrat organic inca
nedescoperit, excluzand posibilitatea existentei stadiului initial si functional al b psihice, care
ulterior face saltul catre organicitate.
PSIHOPATOLOGIA DEZVOLTARII
Concept propus relativ recent de Rutter care dezvolta ideea unei „psihopatologii
developmentale” care se cere abordata epidemiologic .
12
Este in legatura cu ciclurile vietii; din perspectiva acestora, anumite boli sunt mai caracteristice
anumitor perioade de viata.
Anumite tulburari psihopatologice sunt caracteristice la anumite varste. Von Zerssen a sintetizat
aceasta asociere :
I. Copilaria :
Faza de sugar – debutul sau evidentierea oligofreniei, autismului infantil (?);
Mica copilarie – psihosindrom exogen infantil , pavor nocturn;
Etapa prescolara – enurezis, balbism, logostenie (?);
Etapa scolii elementare – onicofagie, ticuri;
II. Perioada maturizarii :
Prepuberate 10-13 ani : psihopatie, dissociabilitate; deviatie sexuala;
Pubertate 13-15 ani : anorexie, nevroze obsesive,
Adolescenta 15-18 ani : toxiofilie – cu substante volatile;
III. Perioada adulta :
Etapa deplinei maturari corporale 18-45 ani : schizofrenie, psihoze
schizoafective, psihoze afective bipolare;
Etapa involutiei 45-60 de ani : depresii endogene – tulburare depresiva;
IV. Presenium 60- 70 ani : demente presenile , demente vasculare;
V. Senium –dupa 70 de ani ; stari confuzionale, demente.
13