Soiuri de viță de vie:

Vițele roditoare se împart astfel:

 soiuri cu rezistență sporită la boli

 hibrizi viță de vie (hibrizi folosiți în special în gospodării, nu necesită multe
lucrări de îngrijire)
 soiuri nobile - cultivate pentru consum sau producție de vin.

La rândul lor, soiurile nobile se împart în soiuri de struguri pentru masă, pentru vin
și pentru stafide și industrializare.

Soiuri de viță de vie pentru struguri de masă

Strugurii de masă se recunosc ușor după aspectul lor atrăgător. De obicei bobul
este de mărime medie și mare, pulpa nu este la fel de suculentă ca la celelalte
soiuri, ci este mai consistentă. De asemenea, la aceste soiuri conținutul de semințe
este redus sau chiar lipsește.

La rândul lor, strugurii de masă se împart în soiuri cu coacere extratimpurie și

timpurie (ex. Cardinal, Augusta, Victoria), soiuri cu coacere mijlocie (ex. Azur,
Triumf, Milcov, Muscat de Hamburg), soiuri cu coacere târzie (ex. Xenia, Coarna
neagră, Tamina).

Soiuri de viță de vie pentru vin

Soiurile de viță de vie pentru vin sunt cultivate special pentru producerea licorii
bahice. De altfel, acestea sunt și cele mai răspândite. Soiurile pentru vin se împart
în:

Soiuri pentru vinuri albe, – exemplu: Fetească albă, Chardonnay, Grasă de Cotnari,
Frâncușă, Riesling italian, Aligoté, Crâmpoșie selecționată, Mustoasă de Măderat,
Zghihară, Fetească regală, Galbenă de Odobești, Băbească gri, Pinot gris etc.

Soiuri pentru vinuri roșii exemplu: Pinot noir, Fetească neagră, Negru de
Dragășani, Burgund Mare, Merlot, Cabernet Sauvignon, Cadarcă, Băbească neagră
etc.

Soiuri pentru vinuri aromate: Busuioacă de Bohotin, Tămâioasă Românească,

Muscat Ottonel, Șarba.
Cele mai rezistente soiuri de viță de vie la ger și la boli
Soiuri cu o rezistență sporită la boli sunt, de pildă, Brumăriu, Moldova, Perlă de
Zala, Valeria. Mai rezistente la ger sunt soiurile Cabernet Sauvignon, Fetească
regală, Pinot noir, Burgund. Pentru a proteja via de daunele produse de vremea
nefavorabilă se recomandă evitarea cultivării plantațiilor viticole pe văi și la baza
pantelor și alegerea terenurilor cu expoziție sudică, sud-vestică sau sud-estică.

De asemenea, este recomandată orientarea rândurilor de viță de vie pe direcția

nord-sud. În cazul viilor situate la piciorul pantei, în depresiuni, trebuie evitată
mobilizarea solului până la trecerea înghețului. După înghețurile târzii se
recomandă tăierea părților afectate de îngheț, pentru ca planta să se regenereze.
Sunt recomandate, de asemenea, și fertilizările suplimentare cu 80-90 kg s.a./ha
îngrășăminte potasice și fosfatice.

Când se plantează vița de vie?

Vița de vie se plantează primăvara cât mai devreme, lunile martie-aprilie, când în
sol la adâncimea de 40-50 de cm se înregistrează 8-10 grade Celsius. Plantarea pe
terenuri grele, cu exces de umiditate, se face la începutul lunii mai. Pe terenurile
bine drenate se poate face plantarea și toamna, înainte ca temperaturile să scadă
sub 0 grade Celsius. Soiurile plantate se aleg în funcție de direcția de producție.
Vița de vie: Tratamente
Pentru producții de calitate, aplicarea tratamentelor este imperativă. La plantațiile
de viță de vie se aplică tratamente cu fungicide, insecticide, dar și erbicide.

Când se stropește vița de vie?

Media tratamentelor cu fungicide la vița de vie în Moldova este de 6-7 tratamente /
sezon. Tratamentele se recomandă a fi aplicate preventiv pentru a diminua cât mai
mult pagubele produse de boli. Așadar, pentru o plantație sănătoasă, stropirea viței
de vie se poate face pe întreaga perioada de vegetație. Tratamentele se aplică și în
funcție de condițiile climatice care pot favoriza apariția unei anumite boli.

Vița de vie: Boli

Pentru a trata corespunzător vița de vie trebuie mai întâi să cunoaștem care sunt
cele mai frecvente boli care o afectează și ce trebuie să facem pentru a le combate
eficient:

Mana viței de vie – Plasmopara viticola – ataca toate organele verzi ale plantei. Pe
partea superioară a frunzelor apar pete gălbui. Ulterior, pe partea inferioară a
frunzelor, în dreptul acestor pete, apare o pulbere albicioasă, rezultată din
fructificațiile ciupercii. În final, zona afectată a frunzei se usucă (necrozează). Pe
ciorchini atacul este extrem de dăunător, mai ales atunci când are loc în stadiile
tinere.

În situația în care atacul apare în jurul înfloritului, ciorchinii se acoperă cu un puf

alb, florile se brunifică și, în final, ciorchinele se usucă în totalitate. După ce
boabele s-au format, atacul de mană poartă denumirea de Rot-Gris (când boabele
sunt mici, se brunifică și apoi se acoperă cu puful alb caracteristic) sau Rot-Brun
(când atacul are loc pe boabe mai dezvoltate, care devin brune, zbârcite și nu se
mai acoperă cu fructificațiile ciupercii). În condiții favorabile de atac și în lipsa
măsurilor de combatere, mana poate compromite complet producția de struguri.

Combaterea manei se face prin aplicarea tratamentelor cu fungicide.

Făinarea - Uncinula necator - determină apariția unei pulberi albe, care acoperă

organele atacate. Atacul cel mai periculos este pe tinerele boabe aflate în creștere,
care pot fi acoperite în totalitate de pulberea albicioasă. În faza mai avansată de
atac, boabele crapă, fiind distruse în totalitate. Combaterea făinării la vie se poate
face prin aplicarea fungicidelor
Putregaiul Cenușiu - Botrytis cinerea - atacă frunzele, inflorescențele, lăstarii și
strugurii. Cele mai mari pagube sunt produse pe boabele mature, chiar înainte de
recoltare. Boabele atacate se brunifică și se acoperă cu fructificațiile ciupercii, care
sunt de culoare cenușie.

Putregaiul negru - Guignardia bidwellii – pot fi atacate frunzele, lăstarii și

strugurii. Pe frunze (întâi pe cele de la baza butucului), apar pete aproape rotunde,
de culoare gălbuie, cu marginea de culoare mai închisă. Ulterior petele se
necrozează. Atacul cel mai periculos este pe boabele în creștere.

La început apar pete mici, de aproximativ 1 mm, asemănătoare cu cele de pe

frunze, de culoare gălbuie, înconjurate de o margine brună. Apoi, petele se
dezvoltă rapid, se zbârcesc și devin de culoare închisă. În final, întreg bobul este
afectat, devenind, practic, mumifiat și de culoare neagră. Pe boabele atacate se
formează fructificațiile ciupercii. Putregaiul negru este o boală care se poate
extinde în plantație de la an la an. De aceea, este importantă combaterea focarelor
inițiale, în prima parte a perioadei de vegetație.

Excorioza viței de vie - Phomopsis viticola - Poate duce la pieirea prematură a

butucilor. Poate ataca frunzele, ciorchinii și boabele, dar atacul tipic este pe lăstari
și poate determina moartea mugurilor bazali și fragilitatea coardelor, care se pot
rupe ușor. Primăvara, lăstarii atacați prezintă pete clorotice pe partea bazală.
Ulterior, odată cu creșterea lăstarului, petele confluează, formează cruste de
culoare neagră și excoriații ale scoarței. Toamna, pe coardele atacate se formează
organele de fructificare ale ciupercii, iar petele tind să devină albicioase.

Republica Moldova este deținătoare a unei importante suprafețe cultivate cu viță de

vie. În scopul ameliorării situaţiei în domeniul vitivinicol, pentru crearea unei baze
stabile şi calitative vinicole și pentru impulsionarea înfiinţării plantaţiilor viticole
noi, a fost elaborată şi adoptată Legea Republicii Moldova Nr. 57-XVI din 10
martie 2006 a viei și vinului, care stabileşte bazele juridice, economice şi sociale
în domeniul pepinieritului viticol, viticulturii şi vinificaţiei, și reglementează
raporturile ce apar în activitatea de producere, prelucrare şi comercializare a
materialului de înmulţire şi săditor viticol, a strugurilor marfă pentru masă şi
pentru vin, a vinurilor şi a altor produse pe bază de must şi vin, a produselor
secundare vinicole şi a produselor obţinute prin valorificarea produselor secundare
vinicole.

În temeiul art. 4 alin. (5) din cadrul acestei legi, s-a efectuat delimitarea teritorială
a arealului vitivinicol, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1366 din 1 decembrie
2006. Arealul vitivinicol este definit ca fiind o ,,arie teritorial-geografică a culturii
viţei de vie, caracterizată prin anumite condiţii ecologice, metode de cultivare,
direcţii de utilizare a strugurilor, procedee de vinificare, tradiţii specifice de
cultivare şi de producere’’.

Arealul vitivinicol, destinat obţinerii produselor marfă, include regiuni, centre şi

plaiuri.

Regiunea (zona) vitivinicolă este un teritoriu delimitat, caracterizat prin condiţii

naturale (de climă şi de relief) relativ asemănătoare, precum şi prin sortimente de
struguri şi direcţii de utilizare apropiate.

Centrul (raionul) vitivinicol este un teritoriu natural, cultivat tradiţional cu viţă de

vie, caracterizat prin condiţii specifice de climă, relief şi sol, prin soiurile cultivate,
prin metodele de cultivare a viţei de vie şi prin procedeele de vinificare aplicate,
care, în ansamblu, condiționează obţinerea unor producţii de struguri şi vinuri cu
însuşiri specifice, dispune de tradiţii şi renume.

Plaiul (microraionul) vitivinicol este un teritoriu restrîns în cadrul unui centru

vitivinicol, cuprinde plantaţii viticole situate pe aceeaşi formă de relief, ce se
caracterizează prin condiţii naturale şi de cultură similare, care determină obţinerea
unei producţii omogene de struguri şi a unor produse vinicole cu însuşiri de calitate
specifice.

Lucrările de delimitare a arealului vitivinicol au fost efectuate, în baza

cercetărilor, de instituţia de specialitate, în colaborare cu savanţi şi specialişti în
domeniul ecologiei, viticulturii şi vinificaţiei, reprezentanţi ai întreprinderilor
viticole şi vinicole amplasate pe teritoriul arealului, specialişti ai serviciilor locale
ale cadastrului funciar şi de organizare a teritoriului, de protecţie a plantelor şi de
ocrotire a mediului înconjurător.

În urma studiilor efectuate au fost conturate microzonele de cultivare a strugurilor

și de producere a materiei prime pentru vinurile de elită albe şi roşii, precum și a
celor aromatizate şi a distilatelor. Regiunile, centrele şi plaiurile vitivinicole,
inclusiv cele de cultivare a strugurilor destinaţi fabricării vinurilor cu indicaţie
geografică, cu denumire de origine, se aprobă de către Ministerul Agriculturii şi
Industriei Alimentare.