Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Microprocesorul
Microprocesorul
Microprocesorul
TEMA :
MICROPROCESORUL:
DESCRIERE GENERALA,
FAMILII DE MICROPROCESOARE
CUPRINS
MEMORIU JUSTIFICATIV
CAPITOLUL I
Arhitectura internă
Arhitectura internă se împarte schematic în trei mari blocuri de
tranzistori, numite şi unităţi:
1) Unităţile de calcul:
CAPITOLUL II
Caracteristicile procesorului
a) Frecvenţa
Cea mai comună proprietate a unui procesor este frecvenţa de tact, aflată
în relaţie directă cu puterea sa de calcul. Unitatea de măsură a frecvenţei
este ciclul pe secundă sau Hertz-ul. O viteză de 400 MHz face ca
microprocesorul să poată prelucra 400 de milioane de semnale binare (0, 1)
pe secundă. Creşterea frecvenţei microprocesorului este o metodă
importantă de a creşte performanţele.
În ultimii ani, din cauza creşterii masive a consumului de putere (fapt care
ducea atât la supraîncălzirea componentelor, cât şi la creşterea facturilor la
energia electrică), s-a pus accentul pe crearea altor metode de creştere a
vitezei, astfel încât bariera de 4 GHz nu a fost atinsă.
Datorită diferenţei de arhitectură dintre diferitele generaţii de procesoare,
puterea de calcul poate varia în cazul a două procesoare cu aceeaşi
frecvenţă dar aparţinând unor generaţii diferite. De aceea, capacitatea de
calcul a unui Pentium 100 MHz ar fi apropiată de cea a unui ipotetic 486 la
200 MHz. Un exemplu recent îl constituie procesoarele bazate pe arhitectura
Intel Core, ce rulează la frecvenţe de ordinul a 2 GHz, dar depăşesc în
performanţă vechile Pentium 4 ce aveau un tact de peste 3 GHz.
Frecvenţa unui procesor este direct legată de mărimea circuitelor interne.
Fabricantul trebuie să găsească un echilibru în reducerea dimensiunii
circuitelor; scăderea acestora provoacă reducerea căldurii disipate şi, dacă
tehnologia este bine stăpânită, permite creşterea frecvenţei de lucru; pe de
altă parte, frecvenţa mare determină automat şi o temperatură ridicată.
b) Memoria cache
Puterea unui procesor este inutilă dacă nu există programe care să-l
exploateze la maxim. Programele sunt scrise cu ajutorul limbajelor de
programare, dar progresul lor este relativ lent faţă de evoluţia procesoarelor,
ceea ce atrage un decalaj cvasi-permanent între hardware şi software. De
exemplu, primul compilator care exploata eficient procesoarele Pentium şi
Pentium II, o versiune a lui Visual C++, a apărut în 1999, abia după doi ani de
la lansarea lui Pentium II şi la şase ani după apariţia lui Pentium.
Chiar dacă puterea de calcul a procesoarelor a crescut de mii de ori în
ultimii 20 de ani, nu înseamnă că un program de editare de text este de mii
de ori mai rapid. O mare parte din această putere de calcul a fost transmisă
către funcţii din ce în ce mai numeroase şi mai complexe, utile de exemplu în
aplicaţii multimedia.
CAPITOLUL III
PROCESORUL - FUNCTIONARE
CAPITOLUL IV
FAMILII DE PROCESOARE
Componentele de baza
Registrele generale, notate cu AX, BX,CX, DX, SP, BP, DI si SI sunt utilizate
pentru pastrarea temporara a datelor in vederea efectuarii de operatii
aritmetico-logice; registrele SP, BP, DI si SI pot fi utilizate si pentru adresarea
memoriei, iar DX pentru adresarea porturilor de intrare/iesire. Lungimea lor
este de 16 biti. Incepind de la versiunea ‘386 aceste registre au fost extinse la
32 de biti (denumirea noua: EAX, EBX, ..). Primele 4 registre pot fi adresate
la nivel de octet (ex: AL, AH), cuvint (ex:AX, BX) sau dublu-cuvint(EAX,
EBX).Celelalte se adreseaza pe cuvint sau dublu-cuvint. Pentru anumite tipuri
de operatii se utilizeaza in mod implicit anumite registre.
Registrul de stare program PSW: - contine indicatori de conditie (bistabile)
a caror stare se modifica in urma executiei unor instructiuni. Acesti indicatori
Executia instructiunilor
e. Adresarea bazata
f. Adresarea bazat indexata
g. Adresarea de tip stiva
h. Adresarea pe siruri
Modurile de adresare enumerate mai sus determina adresa unui
operand in cadrul unui segment (adresa offset). Pentru a determina adresa
fizica a unei date trebuie sa se utilizeze informatia continuta in registrul
segment folosit in mod implicit (CS – cod, DS - date, SS- stiva), sau specificat
in mod explicit. In regimul de lucru “real” adresa fizica se calculeaza in felul
urmator: adresa de segment (continuta intr-un registru segment) se
deplaseaza la stinga cu 4 pozitii binare (o pozitie hexazecimala) dupa care se
aduna la adresa de offset.
In regimul de lucru protejat informatia continuta in registrele segment
reprezinta “descriptori” de segment iar calculul adresei fizice este diferit.
fost unul din motivele performantei mai mici comparabil cu Intel Pentium in
Windows 95 de exemplu.
Arhitectura x86
Corporaţia Cyrix este unul dintre furnizorii de bază ai soluţiilor bazate
pe microprocesoare, care a introdus noi standarde pe piaţa calculatoarelor
personale. În ultimii zece ani Cyrix a dezvoltat aproape o duzină de
procesoare originale folosite în milioane de calculatoare din întreaga lume.
În luna noiembrie a anului 1997, Cyrix a fost cumpărată de National
Semiconductor. Această fuziune a adus două componente importante pentru
Cyrix: capacitatea de producţie la nivel mondial a National Semiconductor şi
infrastructura necesară acestei producţii.
Primul produs Cyrix a fost un coprocesor matematic destinat creşterii
vitezei de realizare a calculelor matematice. Succesul acestui coprocesor
matematic a permis celor de la Cyrix să distribuie începând cu 1992, primul
procesor din familia x86. Compania a dezvoltat rapid o linie de producţie
pentru procesoarele 486, şi apoi pentru procesoarele din generaţia a cincea,
5x86, un CPU pentru sistemele PC (mobile şi desktop). În 1995, Cyrix a
introdus procesorul din generaţia a şasea, 6x86, un procesor superscalar,
bazat pe o superbandă de asamblare; în iunie 1997, a introdus procesorul
MMX 6x86MX, iar în 1998 a apărut procesorul MII.
Unitatea cache
Procesorul Cyrix 5x86 conţine un cache unificat pentru date şi
instrucţiuni de 16Ko, set-asociativ pe patru căi, organizat pe 1024 de linii.
Scrierile în cache se fac prin metoda write-back. Memoria cache este
organizată în patru bancuri a câte 256 linii fiecare, cu 16 octeţi pe linie.
Fiecare linie cache are asociat câte un tag pe 21 de biţi şi un bit de valid
(arată dacă linia conţine informaţii valide sau nu). Pe lângă aceşti biţi, fiecare
linie mai conţine încă patru biţi care indică dacă conţinutul liniei a fost
modificat (dirty bits), câte unul pentru fiecare dublu-cuvânt din linie. Aceşti
ultimi patru biţi permit marcarea independentă a fiecărui dublu-cuvânt ca fiind
modificat, în loc de a marca întreaga linie ca fiind modificată.
CAPITOLUL V
Cum se fabrică un PROCESOR ?
Dacă tehnologiile necesare fabricării unui microprocesor
sunt deosebit de complexe, principiul este relativ simplu:
realizarea - prin diverse procedee: fotolitografie, implant de
ioni, difuzie - a unui număr de straturi (layere) suprapuse, cu
proprietăţi fizice şi electrice bine precizate. Vom detalia mai departe
tehnologia CMOS standard:
a) se decupează o plachetă fină (0,5 - 1 mm, denumită şi wafer) de siliciu
cristalin de înaltă puritate, care se oxidează termic, apoi se acoperă cu un
strat fotosensibil;
b) se desenează circuitele electronice pe stratul fotosensibil, prin
expunerea la o sursă luminoasă specială printr-o mască (dedicată layerului,
şi anume negativul acestuia);
c) ansamblul se spală într-o soluţie revelatoare, care îndepărtează
materialul ce nu a fost expus luminii;
d) se aplică materialele semiconductoare pentru a construi componentele
electronice prin umplerea straturilor; tranzistorii rezultaţi sunt conectaţi între ei
prin legături de aluminiu sau mai recent, de cupru;
e) se repetă paşii b) - d) în funcţie de numărul de straturi necesare;
f) după realizarea tuturor layerelor necesare, are loc o operaţie de
pasivizare prin care suprafaţa plachetei de siliciu este acoperită cu un strat de
oxid mai gros, de protecţie;
PROTECŢIA MUNCII
●legarea la nul
●legarea la pământ
●separarea de protecţie
●izolarea suplimentară de protecţie
●folosirea tensiunilor reduse
●protecţia prin deconectarea automat
BIBLIOGRAFIE
Manual Autor