COLEGIUL TEHNIC DE AERONAUTICA „HENRI COANDA” BUCUREŞTI

PROIECT
PENTRU OBŢINEREA
CERTIFICATULUI DE CALIFICARE PROFESIONALĂ NIVEL 5

Absolvent,
Olteanu Petre Alexandru

Îndrumător,
Prof. Ing Adriana veche

-Promotia-
2019
 TEMA PROIECTULUI

PORȚI LOGICE

2
 CUPRINS

Capitolul I. Funcţii binare ......................................................................................................... 5

1.1. Relaţii booleene ...................................................................................................... 5

1. 1. 1. Identitatile si utilizarea lor .................................................................... 5
1. 1. 2. Intrari nefolosite ale portilor AND ....................................................... 6
1.2. Algebra booleeană .................................................................................................. 7

Capitolul II. Implementarea şi minimizarea funcţiilor logice ................................................. 10

2.1. Metoda Veich – Karnaugh de minimizare a unei funcţii logice .......................... 11

2.2. Materializarea funcţiilor logice. Circuite logice .................................................. 11

2.3. Structuri logice combinaţionale ........................................................................... 14

Capitolul III. Circuite integrale digitale ................................................................................. 17

3.1. Funcţii şi circuite logice combinaţionale ............................................................. 17

3.2. Circuite logice combinaţionale. Porţi logice ........................................................ 17

3.3. Circuite integrate combinaţionale ........................................................................ 20

3.3.1. Porţi logice TTL standard ......................................................................... 20

3
MEMORIUL JUSTIFICATIV

Ştiinţa este un ansamblu de cunoştinte abstracte şi generale fixate într-un sistem

coerent obţinut cu ajutorul unor metode adecvate şi având menirea de a explica, prevedea şi
controla un domeniu determinant al realităţii obiective.
Descoperirea şi studierea legilor şi teoremelor electromagnetismului, în urmă cu un
secol şi jumătate, au deschis o eră nouă a civilizaţiei omeneşti.
Mecanizarea proceselor de producţie a constituit o etapă esenţială în dezvoltarea
tehnică a proceselor respective şi a condus la uriaşe creşteri ale productivitaţii muncii.
Datorită mecanizării s-a redus considerabil efortul fizic depus de om în cazul
proceselor de producţie, întrucât maşinile motoare asigură transformarea diferitelor forme de
energie din natură şi alte forme de energie direct utilizabile pentru acţionarea maşinilor unelte
care execută operaţiile de prelucrare a materialelor prime şi a semifabricatelor.
După etapa mecanizării, omul îndeplineşte în principal funcţia de conducere a
proceselor tehnologice de producţie. Operaţiile de conducere nu necesita decât un efort fizic
redus, dar necesită un efort intelectual important. Pe de altă parte unele procese tehnice se
desfăşoară rapid, încât viteza de reacţie a unui operator uman este insuficientă pentru a
transmite o comandă necesară în timp util.
Se constată astfel că la un anumit stadiu de dezvoltare a proceselor de producţie devine
necesar ca o parte din funcţiile de conducere să fie transferate unor echipamente şi aparate
destinate special acestui scop reprezentând echipamente şi aparate de automatizare.
Omul rămâne însă cu supravegherea generală a funcţionării instalaţiilor automatizate
şi cu adoptarea deciziilor şi soluţilor de perfecţionare şi optimizare.
Prin automatizarea proceselor de producţie se urmăreşte asigurarea tuturor condiţiilor
de desfăşurare a acestora fără intervenţia nemijlocită a operatorului uman.
Această etapă presupune crearea acelor mijloace tehnice capabile să asigure evoluţia
proceselor într-un sens prestabilit, asigurându-se producţia de bunuri materiale la parametri
doriţi.
Etapa automatizării presupune existenţa proceselor de producţie astfel concepute încât
să permită implementarea lor mijloacelor de automatizare, capabile să intervină într-un sens
dorit asupra proceselor asigurând condiţiile de evoluţie a acestora în deplină concordanţă cu
cerinţele optime.

4
 Lucrarea de faţă realizată la sfârşitul perioadei de perfecţionare profesională în cadrul
liceului, consider că se încadrează în contextul celor exprimate mai sus.
Lucrarea cuprinde trei capitole conform tematici primite. Pentru realizarea ei am
studiat materialul bibliografic indicat precum şi alte lucrari ştiinţifice cum ar fi: cărţi şi reviste
de specialitate.
În acest fel am corelat cunoştinţele teoretice şi practice dobândite în timpul şcolii cu
cele întâlnite în documentaţia tehnică de specialitate parcursă în perioada de elaborare a
lucrării de diplomă.
Consider că tema aleasă în vederea obţinerii diplomei de atestare în specialitate de
„electronist ” dovedeşte capacitatea mea de a sistematiza şi sintetiza cunoştinţele, de a rezolva
problemele teoretice dar şi practice folosind procese tehnologice din specializarea în care
lucrez.

5
Capitolul I. Introducere în algebra booleanǎ

1.Algebra Booleanǎ
- Se mai numeşte şi logicǎ booleanǎ;
- şi-a cǎpǎtat numele dupǎ matematicianul englez George Boole, care a scris despre
ea în cartea sa „O investigare a legilor gândirii” („An investigation of the Laws of
Thought”) - 1854;
- Printre aplicaţiile algebrei logice se numǎrǎ: logica matematicǎ, logica digitalǎ,
programarea calculatoarelor, statistica;
- Cel care a descoperit aplicabilitatea algebrei booleene în electronicǎ este Shannon
Claude Elwood, el demonstrând în teza de absolvire a masteratului cǎ orice
problemǎ de logicǎ se poate rezolva utilizând relee;

- O funcţie logicǎ (funcţie booleanǎ) este de tipul:

- Operatorii logici de bazǎ sunt:

Operator: ŞI SAU NU
Notaţie * +
Denumire Produs logic Sumǎ logicǎ
alternatvǎ Conjuncţie Disjuncţie

- Prin combinaţia celor 3 se obţin restul operatorilor: Sau exclusiv (XOR), Sau negat
(NOR), Şi negat(NAND)
1.1. Proprietǎţile algebrei booleene
idempotenţa
o a+a=a
0+0=0
1+1=1
o a∙a=a
0∙0=0
1∙1=1

comutativitatea
a+b=b+a
a∙b=b∙a

asociativitatea
(a + b) + c = a + ( b + c ) = a + b + c
(a ∙ b) ∙ c = a ∙ ( b ∙ c ) = a ∙ b ∙ c

6
 distributivitatea
a∙(b+c)=a∙b+a∙c

simetria
a=b→b=a

reflexivitatea
a=a

tranzitivitatea
→a=c

Teoremele lui De Morgan

1.

2.

Teoreme de absorbţie (utile pentru simplificarea expresiilor logice):

1. + =
2. a
3. a + =a+b
4. a =a b
5. a + c+b c=a b+ c
6. (a + b) ( + c) (b + c) = (a + b) ( + c)

Alte relaţii

+0=
+1=1
∙0=0
∙1=
+ =1
∙ =0
=

7
2. Reprezentarea funcţiilor logice

 Prin tabele de adevǎr

 în formǎ algebricǎ prin:

Forma normală disjunctivă (FND) (sumǎ/disjuncţie de produse/conjuncţii)
Forma normală conjunctivă (FNC) (produse/conjuncţii de suma/disjuncţii)

Exemplu
Fie următorul exemplu de funcţie booleană:
x y z f(x, y, z)
0 0 0 1
0 0 1 0
0 1 0 1
0 1 1 1
1 0 0 1
1 0 1 0
1 1 0 0
1 1 1 0
Observăm că f(x, y, z) = 1 dacă şi numai dacă:
x = 0 şi y = 0 şi z = 0 sau
x = 0 şi y = 1 şi z = 0 sau
x = 0 şi y = 1 şi z = 1 sau
x = 1 şi y = 0 şi z = 0
Din această descriere obţinem uşor forma normală disjunctivă (FND):

în mod asemănător, observăm că f(x, y, z) != 0 dacă şi numai dacă:

x != 0 sau y != 0 sau z != 1 şi
x != 1 sau y != 0 sau z != 1 şi
x != 1 sau y != 1 sau z != 0 şi
x != 1 sau y != 1 sau z != 1
Din această descriere obţinem uşor forma normală conjunctivă (FNC):

Prin ∑ - notaţie
Pentru valorile din tabelul de adevǎr care duc la valoarea de 1 logic la ieşire, se calculeazǎ
numǎrul în baza 10 rezultat din transformarea şirului corespunzǎtor de 0 şi 1 din intrare.

8
De exemplu pentru funcţia de mai sus, reprezentǎrile variantelor pentru care funcţia are
valoarea 1 sunt:
 0 0 0 → 010
 0 1 0 → 210
 0 1 1 → 310
 1 0 0 → 410
Funcţia poate fi scrisǎ sub forma:

3. Minimizarea funcţiilor logice

Prin metoda algebricǎ

- Se încearcǎ aducerea funcţiei logice la o formǎ simplificatǎ aplicând proprietǎţile
algebrei booleene. Metoda nu garanteazǎ ajungerea la forma minimǎ a funcţiei.

Prin metoda diagramelor Karnaugh

- Se garanteazǎ ajungerea la forma minimizatǎ a funcţiei;
- Se urmeaza paşii:
 Se completeazǎ diagrama Karnaugh dupǎ cum urmeazǎ:
o Distribuţia valorilor trebuie sǎ respecte codul Gray (valorile a douǎ
cǎsuţe vecine trebuie sǎ difere printr-un singur bit);
o Valorile posibile sunt: 0, 1, - (nu este datǎ valoarea);
 Se realizeazǎ grupǎri formate din valorile de unu, respectând urmǎtoarele
reguli:
o nu trebuie sǎ rǎmânǎ niciun termen cu valoarea 1 negrupat.
o o grupare trebuie sǎ conţinǎ un numǎr de valori de unu egal cu o putere
a lui 2 (deci o grupare poate sǎ aibǎ un numǎr de cǎsuţe egal cu: 1, 2, 4,
8…);
o o grupare nu poate avea forma stelarǎ, trebuie sǎ aibǎ neapǎrat forma
dreptunghiularǎ;
o grupǎrile se pot intersecta;
o cǎsuţele de pe extremitǎţile diagramei se considerǎ vecine;
 Se aflǎ forma funcţiei minimizate, astfel:
o Pentru fiecare grupare, se calculeazǎ valoarea astfel:
- pentru fiecare variabilǎ a funcţiei, dacǎ variabila îşi schimbǎ
valoarea din 1 în 0 sau invers se pune 1;
- dacǎ variabila are valoarea 1 în toate celulele din grupare, se
pune numele variabilei;
- dacǎ variabila are valoarea 0 în toate celulele din grupare, se
pune variabila negatǎ.
- Se realizeazǎ un produs (ŞI logic între valorile obţinute pentru
fiecare variabilǎ de-a lungul grupǎrii);
o între termenii obţinuti din fiecare grupare se realizeazǎ o sumǎ (SAU
logic)

9
4. Porţi logice

Poarta logicǎ Reprezentare Tabelul de adevǎr

NU
0 1
(NOT)
1 0

ŞI 0 0 0
(AND) 0 1 0
1 0 0
1 1 1

SAU 0 0 0
(OR) 0 1 1
1 0 1
1 1 1

0 0 1
ŞI-NU
0 1 1
(NAND)
1 0 1
1 1 0

0 0 1
SAU-NU
0 1 0
(NOR)
1 0 0
1 1 0

10
 0 0 0
SAU –EXCLUSIV
0 1 1
(XOR)
1 0 1
1 1 0

SAU – EXCLUSIV 0 0 1
NEGAT 0 1 0
(NXOR) 1 0 0
1 1 1

CONSTANTE ŞI VARIABILE BOOLEENE. TABELE DE ADEVĂR

În algebra booleană sunt două constante: 0 şi 1. În funcţie de tipul de logică folosit, de

tehnologia utilizată, materializarea celor două constante se obţine prin niveluri de tensiune
bine stabilite. De exemplu, valoarea 0 logic se poate obţine comod în anumite condiţii prin
simpla legare la masă a intrărilor unui circuit numeric.
Variabilele booleene pot lua una din cele două valori, 0 sau 1. O variabilă care nu este 0, va fi
obligatoriu 1 şi reciproc. Este important de reţinut faptul că 0 şi 1 nu reprezintă două numere,
ci stări sau niveluri logice. O serie de sinonime desemnează cele două stări logice posibile,
cele mai folosite fiind prezentate în tabelul următor.

Tabelul de adevăr este o modalitate de descriere a dependenţei ieşirii unui circuit logic
combinaţional de valorile logice ale intrărilor. În tabelul de adevăr sunt prezente toate
combinaţiile posibile ale variabilelor de intrare. În tabel liniile se trec ordonat crescător, prima
coloană aferentă variabilelor de intrare corespunzând bitului mai semnificativ – MSb al
vectorului de intrare, iar ultima coloană bitului mai puţin semnificativ – LSb.

11
 Circuitul logic combinaţional din figura de mai jos are trei intrări A, B şi C, iar ieşirea a
fost notată cu y. Din citirea tabelului se poate afirma că:

Circuit logic cu trei intrări şi o ieşire

y este Adevărat dacă şi numai dacă:

􀂾A este Fals ŞI B este Fals ŞI C este Adevărat
􀂾A este Fals ŞI B este Adevărat ŞI C este Adevărat
􀂾A este Adevărat ŞI B este Adevărat ŞI C este Adevărat,
ceea ce se poate exprima astfel:

În continuare este prezentat tabelul de adevăr al celor trei funcţii elementare (NEGARE, ŞI,
SAU).

Teoremă. Orice funcţie poate fi realizată cu un singur tip elementar împreună cu inversoare

2.1. NUMERE BINARE

Majoritatea oamenilor este obişnuită cu sistemul de numeraţie zecimal. În tehnica
numerică este mult mai potrivit sistemul de numeraţie binar care foloseşte baza 2 şi două
numere: 0 şi 1. Această alegere este convenabilă deoarece cele două numere se pot reprezenta
uşor prin două stări distincte ale unor mărimi electrice (contact închis sau deschis, nivel de
tensiune ridicat sau scăzut, prezenţa sau absenţa unui curent printr-o porţiune de circuit, etc.).
În tehnica numerică dar mai ales în domeniul calculatoarelor sunt utilizate de asemenea pentru
scurtarea lungimii reprezentării numerelor sistemul octal (baza de numeraţie 8) şi cel
hexazecimal (baza de numeraţie 16).
Un număr x exprimat într-o bază oarecare b este o sumă de puteri a bazei respective:

12
Numerele an…am se numesc cifre sau digiţi (digits în limba engleză). Fiecare cifră este
cuprinsă între 0 şi b-1. Astfel, sistemul octal este format din cifrele 0…7, cel zecimal din
cifrele 0…9, iar cel hexazecimal din cifrele 0…9, A, B, C, D, E, F. Un număr exprimat prin
ecuaţia 2.1 se exprimă printr-un şir de cifre anan-1…a1a0 , a-1…a-m separate de un simbol pentru
virgulă. Acest simbol este virgula în literatura română şi punctul în cea engleză.
2.2. POSTULATELE ŞI TEOREMELE ALGEBREI BOOLEENE
Postulatele şi teoremele algebrei booleene permit efectuarea de operaţii menite a simplifica
modul de exprimare la funcţiilor logice şi implicit oferă posibilitatea uşurării implementării
fizice a acestor funcţii.

2.3. PORŢI LOGICE ELEMENTARE

Funcţiile logice elementare se implementează cu ajutorul porţilor logice. În categoria porţilor
fundamentale întră inversorul, poarta ŞI, poarta SAU. Elementare sunt considerate şi porţile
ŞI-NU, SAU-NU, SAU-EXCLUSIV, SAU-EXCLUSIV NEGAT. Toate vor fi studiate în
continuare.

13
2.3.1. INVERSORUL. FUNCŢIA NU
Cea mai simplă operaţie logică elementară operează cu o singură variabilă de intrare.
Operaţia elementară NU (NOT în limba engleză) aplicată variabilei binare A se notează

şi se citeşte “y este (egal) cu A negat” sau “y este (egal) cu non A”. Poarta logică care
îndeplineşte funcţia NU (negare) se numeşte inversor. Cerculeţul din figură este asociat
inversării, triunghiul fiind consacrat amplificării neinversoare a semnalului, amplificare
evident în putere în acest caz. Circuitul are o singură intrare şi o singură ieşire şi se numeşte
circuit inversor, de negare, sau de complementare.

Inversorul şi tabelul de adevăr.

Funcţionarea în regim dinamic a inversorului ideal este ilustrată în figura de mai jos.
În practică se utilizează şi operatori neinversori. Un asemenea circuit mai este denumit buffer
sau etaj tampon. Rolul său este de amplificare în curent (şi implicit în putere).

Inversorul – comportare dinamică.

2.3.2. POARTA ŞI
Operaţia elementară ŞI (AND în limba engleză) între variabilele binare A şi B se notează

şi se citeşte “y este (egal cu) A ŞI B”. Punctul din expresia logică ŞI nu trebuie confundat cu
semnul înmulţirii – operaţia aritmetică de înmulţire şi operaţia logică ŞI sunt chestiuni
diferite. Confuzia poate fi sporită de tabelul de adevăr al operaţiei ŞI, care este identic cu cel
al operaţiei de înmulţire. Poarta ŞI este un circuit cu cel puţin 2 intrări şi o singură ieşire,
ieşirea circuitului fiind 1 atunci când toate intrările sunt 1 logic.

Poarta ŞI cu două intrări şi tabelul de adevăr

14
 Circuit pentru simularea funcţionării statice a unei porţi ŞI cu 3 intrări.

Funcţionarea în regim dinamic a porţii ŞI cu două intrări

Aplicaţie. Poarta ŞI utilizată ca circuit de validare.

Schema funcţională a unui frecvenţmetru numeric.

2.3.3. POARTA SAU

Operaţia elementară SAU (OR în limba engleză) între variabilele binare A şi B se notează

şi se citeşte “y este (egal) cu A SAU B”. Semnul “+” din expresia logică SAU nu trebuie
confundat cu semnul adunării – operaţia aritmetică de adunare şi operaţia logică SAU sunt
chestiuni diferite. Tabelul de adevăr al operaţiei SAU nu mai este identic cu cel al adunării,
deoarece în algebra booleană nu se poate depăşi valoarea 1. Adică 1 + 1 = 1 (aici semnul +
indică operaţia logică SAU), pe când 1 +1 = 2 în aritmetică. Acest lucru este valabil şi pentru

15
operaţia SAU între mai multe variabile, de exemplu 1 + 1 + 1 = 1. Poarta SAU este cu cel
puţin 2 intrări şi o singura ieşire.
Circuitul funcţionează astfel: nivelul de tensiune la ieşirea circuitului corespunde lui 1 logic
atunci când cel puţin uneia dintre intrări i se aplică un nivel de tensiune ce corespunde lui 1
logic, adică ieşirea este 1 logic dacă cel puţin una dintre intrări este 1 logic.

Poarta SAU şi tabelul de adevăr

Funcţionarea în regim dinamic a porţii SAU cu două intrări

Aplicaţie. Poarta SAU utilizată într-o schemă de supraveghere.

Schema simplificată a unui circuit de alarmă cu trei zone de supraveghere

2.3.4. POARTA ŞI-NU. POARTA SAU-NU

Se obţin din combinarea porţilor elementare prezentate anterior.

Poarta ŞI-NU cu două intrări.

16
 Poarta SAU-NU cu două intrări

2.3.5. TEOREMELE LUI DE MORGAN. REPREZENTĂRI ECHIVALENTE

Teoremele lui De Morgan sunt frecvent utilizate în algebra booleană. Ele sunt reluate aici
pentru cazul a trei variabile:

Ca o consecinţă directă a acestor teoreme, poarta SAU-NU din figura 2.x este echivalentă cu
poarta “NU-ŞI” care operează cu aceleaşi variabile de intrare. Este bineînţeles vorba despre
aceeaşi poartă, cu deosebirea că reprezentarea normală este indicat a se folosi cu variabile de
intrare active SUS, pe când cea echivalentă este potrivită la semnalele active JOS.

Simboluri echivalente.

2.3.6. POARTA SAU-EXCLUSIV. POARTA SAU-EXCLUSIV NEGAT

Funcţiile SAU-EXCLUSIV (Exclusive OR sau XOR în limba engleză) şi SAU-EXCLUSIV
NEGAT (Exclusive NOR sau XNOR) sunt funcţii compuse care pot fi implementate cu
ajutorul porţilor ŞI, SAU, NU. Funcţia SAU-EXCLUSIV între variabilele binare A şi B este

şi se citeşte “y este (egal) cu A SAU-EXCLUSIV B”. Simbolul porţii şi tabelul de adevăr

aferent sunt prezentate în figura 2.20. Poarta SAU-EXCLUSIV are 2 intrări şi o singură ieşire,
care este 1 logic doar dacă cele 2 intrări au valori logice complementare.

Poarta SAU-EXCLSIV şi tabelul de adevăr.

17
 Funcţionarea în regim dinamic a porţii SAU-EXCLUSIV.

Funcţia SAU-EXCLUSIV NEGAT între variabilele binare A şi B este

şi se citeşte “y este (egal cu) A SAU-EXCLUSIV NEGAT B”. Simbolul porţii şi tabelul de
adevăr aferent sunt prezentate în figura urmatoare:

Poarta SAU-EXCLUSIV NEGAT şi tabelul de adevăr.

Funcţionarea în regim dinamic a porţii SAU-EXCLUSIV NEGAT.

18
SAU-EXCLUSIV- implementare cu 5 porţi ŞI-NU

SAU-EXCLUSIV- implementare cu 4 porţi ŞI-NU

Schemă de testare cu circuit SAU-EXCLUSIV

19
 5. Implementarea funcţiilor logice

Se implementeazǎ forma minimizatǎ a funcţiei logice.

- în logicǎ ŞI-SAU-NU;

- în logicǎ NAND: pentru implementarea funcţiilor logice în logicǎ NAND,

trebuie mai întâi adusǎ funcţia logicǎ într-o formǎ care sǎ conţinǎ doar funcţii NAND. Pentru
aceasta, existǎ urmǎtoarea procedurǎ:

1. se neagǎ , se obţine , se aplicǎ teoremele lui De Morgan

2. se mai neagǎ o data funcţia, se obţine , care acum va fi scrisǎ doar sub
formǎ de funcţii NAND.

Capitolul II. Implementarea şi minimizarea funcţiilor logice

Porţile logice sunt circuitele care implementează funcţiile logice de bază: NOT,AND,
OR, NAND, NOR, XOR. Prin implementarea unei funcţii logice, se înţelege realizarea ei cu
ajutorul circuitelor fundamentale sau porţilor logice. Costul unei funcţii logice este egal cu
numărul de intrări în circuitele logice elementare ce realizează funcţia dată.
Exemple:
1. Să se implementeze funcţia f(X,Y,Z) = XYZ + XY + XYZ

2. Să se implementeze funcţia f(X,Y) = XY + X utilizând întâi porţi AND, OR, NOT, şi

apoi utilizând numai porţi NAND.

20
 Numărul de niveluri al unei structuri sau implementări logice este egal cu numărul
maxim de circuite pe care le parcurge un semnal de la intrare la ieşire. În primul exemplu,
funcţia este implementată pe 3 niveluri logice, în cel de-al doilea exemplu fiind implementată
pe 2 niveluri logice.
Prin minimizarea unei funcţii logice se înţelege metodologia obţinerii unei expresii
logice echivalente cu cost minim, pentru un număr dat de niveluri logice. Funcţia din
exemplul 1, de mai sus, poate fi minimizată şi implementată astfel :
f(X,Y,Z) = XYZ + XY + XYZ = (X + X)YZ +XY = YZ + XY

Costul funcţiei după minimizare este C(f) = 7, spre deosebire de prima implementare, în
care costul funcţiei este C(f) = 13.

2. 1. Metoda Veitch - Karnaugh de minimizare a unei functii logice

Se consideră o funcţie de n variabile logice, în forma normală disjunctivă. Se împart

cele n variabile în 2 mulţimi de k şi p elemente, k + p = n. Vom forma o matrice cu 2 k linii şi

2p coloane, fiecare element al matricii indicând valoarea funcţiei corespunzătoare valorilor

variabilelor ce poziţionează elementul în matrice. În general, putem grupa 21, 22, 23,. . . ,

2p termeni vecini cu valori 1 ale funcţiei , eliminându-se din termenul rezultant 1,2,3,. . . ,p
variabile, pentru care echivalenţii binari îşi schimbă valoarea în rangurile corespunzătoare
acestor variabile. Pentru ordonarea coloanelor şi liniilor matricei Veitch-Karnaugh, se
folosesc combinaţiile posibile ale valorilor variabilelor de intrare, două coloane sau linii
alăturate schimbând doar un singur bit.

21
 2. 2. Materializarea funcţiilor logice. Circuite logice.

Orice poartă logică definită pentru 2 intrări, şi care implementează una din funcţiile
logice de bază descrise mai sus, poate fi gândită şi utilizată cu un număr mai mare de intrări.
Astfel, există porţi logice OR, AND, NAND etc. cu 3, 4 sau chiar 8 intrări. Pe o capsulă de
circuit integrat pot fi implementate una sau mai multe porţi, depinzând de dimensiunea
capsulei (numărul de pini al capsulei) precum şi de numărul de intrări ale porţilor logice. De
exemplu, pe o capsulă cu 14 pini pot să încapă 6 inversoare, 4 porţi AND cu 2 intrări, 1 poartă
NAND cu 8 intrări etc.

Circuitul 7404, reprezentat mai sus, este o capsulă de 14 pini în tehnologie TTL, care
conţine 6 inversoare; circuitul 7400 conţine 4 porţi NAND cu 2 intrări ; circuitul 7432 conţine
4 porţi OR cu 2 intrări etc. Capsulele sunt alimentate la o tensiune de +5Vcc.

În funcţie de tehnologia de realizare, există trei mari categorii de circuite logice :

- TTL - Tranzistor Tranzistor Logic, cu varianta TTL Shottky.
- ECL - Emiter Coupled Logic
- MOS - Metal Oxid Semiconductor, cu cele 3 variante: PMOS, NMOS, CMOS

Caracteristicile principale ale circuitelor logice :

- timpul de propagare, notat cu tp şi măsurat în nsec. Este timpul scurs între momentul

modificării unei variabile la intrare şi momentul când răspunsul este furnizat la ieşirea
circuitului.

22
 - puterea disipată, notată cu P şi măsurată în mW.
- Fan-out, ce reprezintă numărul maxim de intrări ce pot fi conectate la ieşirea unui
circuit logic. La ieşirea unui circuit nu pot fi conectate un număr prea mare de intrări. Astfel,
pentru circuitele TTL, Fan-out = 10, ceea ce înseamnă că la ieşirea unei porţi logice TTL, din
cele prezentate în acest capitol, pot fi conectate maximum 10 intrări ale altor porţi logice.
- valorile tipice ale tensiunilor de intrare şi ieşire. De exemplu, pentru familia de
circuite logice TTL, tensiunea de ieşire minimă garantată în starea "high" (atunci când la
ieşire trebuie să fie "1" logic) este V OH = 2,4V, iar tensiunea de ieşire maximă în starea "low"

(atunci când la ieşire trebuie să fie "0" logic) este VOL = 0,4V.

În mod obişnuit, ieşirile circuitelor date mai sus nu pot fi conectate împreună. În unele
situaţii, cum este conectarea la magistrală, apare necesitatea conectării împreună a ieşirilor mai
multor circuite logice. În acest caz devin utile circuitele "tri-state", ieşirea circuitului având
trei stări posibile : nivel ridicat ("1"), nivel coborât ("0"), şi deconectat sau starea de mare
impedanţă. Dacă circuitul "tri-state" este activat, ieşirea circuitului va fi în starea "high" sau
"low" în funcţie de intrările circuitului. Dacă circuitul este dezactivat, ieşirea circuitului va fi
deconectată de la magistrală, magistrala sau linia comună fiind controlată de ieşirea altui
circuit logic.
Exemple:

Poartă ŞI-NU cu 2 intrări de date şi o intrare de activare

Obs: Semnalele active pe nivel coborât sunt marcate pe desen printr-un cerculeţ,
denumirea semnalului fiind supraliniată.

23
 Mai jos este prezentat un circuit buffer sau circuit tampon, a cărui ieşire Z va fi egală cu
intrarea X dacă intrarea de activare E este 1, altfel ieşirea Z va fi în starea de mare impedanţă.

Exemplu de cuplare la o linie de magistrală a mai multor semnale (X1,X2,X3), utilizând

circuite buffer:

2. 3. Structuri logice combinaţionale

O structură logică combinaţională, sau un circuit logic combinaţional, este un circuit cu n
intrări şi m ieşiri, la care ieşirile pot fi exprimate ca funcţii numai de intrările circuitului.

Decodorul este circuitul logic combinaţional cu n variabile de intrare şi cel mult 2n

variabile de ieşire, la care numai o singură ieşire este activă (de regulă în starea "low") la un

moment dat, celelalte ieşiri fiind inactive. Va fi activă ieşirea yk, k=0,1, . . . 2n-1, unde k

reprezintă corespondentul zecimal al numărului binar XnXn-1. . . X2X1 existent pe cele n

linii de intrare. Circuitul decodor poate avea una sau mai multe intrări de activare.

24
 Circuitul 74138 este un decodor octal cu 3 intrări de activare. Circuitul va fi activ dacă
E1=E2=0 şi E3=1. Altfel, toate ieşirile sunt inactive (în starea "high") indiferent de

combinaţia de pe liniile C,B,A. Dacă circuitul este activ, acesta va funcţiona conform
următoarei tabele de adevăr :

Circuitul multiplexor este unul din principalele circuite combinaţionale, fiind denumit
uneori şi circuit "selector", deoarece este utilizat ca un comutator de selectare a anumitor
intrări. De exemplu, un multiplexor cu 8 intrări selectează şi trimite la ieşire una din cele
8 intrări, în funcţie de un cod de selecţie pe 3 biţi, aflat pe cele 3 intrări de selecţie.

În cazul general, cu ajutorul celor n intrări de selecţie, se selectează una din cele 2 n
intrări de date, intrare care este cuplată la ieşire. Uneori, circuitele multiplexoare sunt

25
prevăzute cu intrări de activare. Un exemplu concret de circuit multiplexor este circuitul
74151, care implementează următoarea funcţie logică:
Y = S(CBAI0+CBAI1+CBAI2+CBAI3+CBAI4+CBAI5+CBAI6+CBAI7)

Dacă S=1 circuitul este inactiv, deci Y=0 indiferent de intrările C,B,A, I0-I7. Circuitul

este activ, funcţionând ca un comutator comandat de intrările de selecţie, numai dacă S=0.
Un alt circuit logic combinaţional este sumatorul, care realizează suma a două numere
binare. De exemplu, circuitul sumator CDB483 adună două numere binare pe 4 biţi astfel :
C43210 = X3X2X1X0 +Y3Y2Y1Y0 + C0

Pentru a aduna două numere pe n biţi, se conectează mai multe circuite CDB483 în
cascadă, ca în figura de mai jos. De regulă, se preferă n = 4k.

Tot circuite combinaţionale sunt şi unităţile aritmetico-logice, care pot efectua diferite
operaţii aritmetice şi logice. De exemplu, ALU74181 este o unitate aritmetico-logică pe 4
biţi, care poate realiza 16 operaţii logice şi 16 operaţii aritmetice asupra operanzilor pe 4 biţi.
Circuitul are 4 intrări de selecţie a operaţiei şi o intrare de control a modului. Dacă intrarea de
control a modului este "0", circuitul realizează o operaţie aritmetică asupra operanzilor:
adunare, scădere etc. , operaţie selectată de cele 4 intrări de selecţie a operaţiei. Dacă intrarea
de control este "1", circuitul va realiza una din cele 16 operaţii logice (produs logic, sumă
logică etc. ) selectate de intrările de selecţie a operaţiei. Pentru a realiza operaţii logice sau
aritmetice pe mai mulţi biţi, se conectează mai multe circuite ALU74181 în cascadă. O
asemenea unitate aritmetico-logică, dar mult mai performantă, se găseşte în interiorul oricărui
microprocesor.

26
 CAPITOLUL 3
CIRCUITE INTEGRATE DIGITALE.

3.1. Funcţii şi circuite logice combinaţionale

Prelucrarea informatiei(datelor) in aparatele numerice de masurare ca si in alte sisteme

numerice de masurare se efectueaza cu ajutorul unor circuite de comutatie speciale, care sunt
realizate, in general, cu dispozitive semiconductoare sau cu circuite integrate etc, deci sunt
circuite de comutatie statica (fara elemente mecanice in miscare cum sunt releele sau alte
asemenea). Circuitele de comutatie pot modela sau implementa practic anumite functii logice
sau functii binare care stau la baza functionarii aparaturii numerice si sistemelor de calcul
numeric (calculatoarelor numerice).
Inainte de prezentarea diferitelor tipuri de circuite logice de comutatie (statica) in cele
ce urmeaza vor fi mentionate, pe scurt, unele principii de baza ale algebrtei binare, care
opereaza cu variabile si functii ce pot lua doar doua valuari corespunzatoare celor doua stari
fizice: inchis sau deachis, ale circuitelor de comutatie utilizate in practica.

3.2. CIRCUITE LOGICE COMBINATIONALE.PORŢI LOGICE

Circuite logice cu componente electronice semiconductoare
Unei funcţii logice, caracterizate prin tabelul său de adevăr, i se poate pune în
corespondenţă un circuit care realizează în practică operaţiile funcţiilor logice date. Un
asemenea circuit, denumit circuit logic, realizează fizic transformarea variabilelor de intrare în
variabile de la ieşirea circuitului, conform funcţiei logice considerate. Se pot deosebi două
clase mari de circuite logice şi anume, circuite logice combinaţionale(CLC) şi circuite logice
secvenţiale(CLS).
Circuitele logice combinaţionale sunt acele circuite la care variabila sau mulţimea
variabilelor de ieşire depinde doar de combinaţiile de valori ale variabilelor de intrare.
Circuitele logice secvenţiale sunt acele circuite la care variabila sau variabilele de
ieşire, la un anumit tact de funcţionare (adică la un moment dat t)depind atât de combinaţiile
de valori ale variabilelor de intrare, la acelaşi moment t, cât şi de stările elementelor interne,
de memorie ale circuitului.

27
 Dupa cum s-a menţionat, circuitele logice sunt circuite de comutaţie statică şi sunt
realizate cu dispozitive electronice care pot prezenta doua stări: inchis şi deschis,
corespunzătoare celor două valori 0 şi 1 ale variabilelor binare; asemenea dispozitive sunt
tuburile elecronice (utilizate in prima generatie de calculatoare electronice din anii 1945-
1955), diodele semiconductoare, tranzistorii şi circuitele integrate, in general dispozitivele
pe corp solid care pot efectua operatia de comutare. De regulă, stărilor logice 0 şi 1 li se
asociază nivele de tensiune sau de curent de la intrările şi ieşirile circuitului; potentialul
scăzut se ia drept stare logică 0, iar potenţialul înalt se ia drept stare logica 1. Dacă
potenţialul înalt este pozitiv, avem de-a face cu o logică pozitivă, dacă este negativ atunci
avem o logică negativa. Diodele semiconductoare şi tranzistorii (bipolari sau unipolari) se
pot utiliza în construcţia circuitelor logice, cu asemenea dispozitive realizându-se
calculatoarele electronice numerice din generaţia a doua, cu dispozitive semiconductoare
discrete(din anii 1955-1962). În figura 7.6. b se arată schema unui circuit ŞI realizat, în
logica pozitivă, cu diode şi rezistenţe. Datorită polarizării circuitului cu tensiunea +Vcc

toate diodele sunt in conducţie şi întreaga tensiune cade pe rezistenţa R.

Un circuit SAU se realizează cu diode montate invers faţă de schema corespunzătoare

circuitului ŞI (fig.7.6. b) iar în locul sursei +Vcc se obţine tensiune practic nulă sau uşor
negativă. Se vede din figura 7.6. b (în logica pozitivă ca la ieşire se obtine potential inalt (de
fapt cel aplicat la intrare, uşor atenuat prin dioda considerată), adică funcţia SAU.
Cu ajutorul diodelor semiconductoare se pot realiza şi circuite logice mai complexe
cum sunt circuitele SAU-ŞI, SAU-EXCLUSIV, decodificatoarele etc. Nu se poate obţine însă
amplificarea semnalelor, ci din contră are loc o atenuare a acestora. In plus, numai cu diode
nu se pot realiza anumite circuite logice, de exemplu circuitul NU. Asemenea funcţii se pot

28
realiza uşor cu tranzistori în montaj cu emitorul comun (figura7.7a) totodată realizându-se şi o
amplificare a semnalelor de intrare.

Cu ajutorul diodelor şi tranzistorilor pot fi realizate circuite logice mai complexe de tip
DTL(Diode-Tranzistor-Logic)de cele mai diverse tipuri. În figura 7.8.a este reprezentat un
circuit ŞI-NU realizat dintr-un circuit ŞI(cu diode)urmat de un inversor. La acest circuit, în
mod normal, diodele de intrare conduc, deci în punctul a tensiunea este nulă, insuficientă
pentru deschiderea tranzistorului T; rezultă că la ieşire tensiunea Vce ridicată (valoarea
logica=1), pentru lipsa de semnal (deci valoarea 0) la intrare. Circuitul va da la ieşire starea
logică 0 când la toate intrările se aplică impulsuri pozitive care să blocheze toate diodele; în
punctul a se regăseşte atunci tensiunea pozitivă ridicată a sursei de alimentare, care provoacă
trecerea tranzistorului în regim de saturaţie. Rezultă că circuitul realizează funcţia logică
ŞI-NU.

29
 In figura 7.8b este reprezentat un circuit SAU-NU realizat cu diode şi un tranzistor.
Grupul de diode de la intrare realizează funcţia SAU, iar tranzistorul realizează funcţia logică
NU. La ieşire se obţine funcţia logică SAU-NU.

3.3 CIRCUITE INTEGRATE COMBINAŢIONALE.

3.3.1 Porţi logice TTL standard.

Circuitele logice combinaţionale sunt circuite de comutaţie statică (ca orice circuit
logic ) se mai numesc şi porţi logice.
Datorită variaţiilor produse, toleranţele surselor de alimentare şi componentelor (mai
ales în construcţia integrată), semnalele 0 şi 1 nu apar ca nişte nivele discrete de tensiune sau
curent, ci ca nişte mici domenii („benzi”) de tensiune.
Pentru buna funcţionare a circuitelor logice şi a circuitelor de comutaţie în general,
este necesar să se realizeze condiţiile în cele două stări de tensiune să poată fi distinse uşor;
acestea se realizează cu atât mai bine cu cât intervalul de tensiune dintre cele două stări, numit
uneori şi ” rezerve de tensiune”este mai mare.
De asemenea, pentru a mări curentul debitat, deci fan-out-ul circuitului, se introduce
un etaj final de amplificare, simplu sau în contratimp comandat de inversor.
Pe lânga noţiunea de fan-out care exprimă numărul de intrări ale unor circuite pe care
le poate comanda simultan o poartă logică, circuitele logice mai pot fi caracterizate şi prin
fan-in care exprimă numărul de intrări diferite ce por fi aplicate simultan unei porţi. Alţi
parametri care caracterizează porţile logice sunt:
Viteza de comutatie, conditionata de întarzierea de propagare a semnalului aplicat la
intrare, adică de timpul necesar pentru ca ieşirea să-şi schimbe starea după aplicarea
semnalului de intrare;
Puterea disipată pe poartă când aceasta rămâne într-una din cele două stări logice 0
sau1;
Tensiunea de prag,adica tensiunea de intrare pentru care iesirea trece dintr-o stare
logică în cealaltă;
Marginea de zgomot, care reprezintă diferenţa dintre tensiunea logică de intrare şi
tensiunea de prag.

30
Pentru a putea avea un fan-out ridicat, iar impulsurile aplicate la intrarea circuitului să sufere
o amortizare cât mai mare pe palier, se folosesc circuite TTL rapide (figura7.13b) a căror
configuraţie este similară cu cea a porţilor TTL standard.

PROTECŢIA MUNCII

31
 În unitatea cu profil electronic este necesar să se aplice următoarele norme de protecţia
muncii :
Art. 3687. Fiecare om al muncii este obligat ca înaintea folosirii mijloacelor de
protecţie să verifice buna lor stare, lipsa defectelor exterioare, curăţirea lor, marcarea tensiunii
la care este permisă utilizarea, precum şi dacă nu s-a depăşit termenul de menţinere al
caracteristicilor electrice.
Art. 3699. În timpul încercărilor şi măsurărilor se va evita mişcarea maşinilor sau a
aparatelor care se încearca şi se află sub tensiune.
Art. 3702 . Este interzisă modificarea montajelor electrice sub tensiune.
Art. 3717. Pentru fiecare tip de încercare se va da o schemă bine stabilită şi este
interzis a se executa schemei de montaj ale încercărilor din memorie.
Art. 3720. Se interzice atingerea legăturilor neizolate, chiar dacă acestea sunt
alimentate cu tensiuni joase.
Art. 3758. Cositorirea şi lipirea se va face în locuri special amenajate şi prevăzute cu
un sistem de ventilaţie corespunzător.
Art. 3760. Băile de cositorit vor fi izolate termic astfel încât temperatura elementelor
exterioare ale acestora să nu depasească plus 55 de grade celsius.
Art. 3761. Se interzice introducerea în baia de cositorit a unor piese umede. Înainte de
introducerea pieselor în baia de cositorit se va constata dacă piesele sunt bine uscate . Se
interzice cositoritul în baia de cositorit fără a fi fost în prealabil ştearsă şi uscată.
Art. 3763. Toate sculele electrice portative folosite la lipire vor fi alimentate la o
tensiune sub 24 v iar în locurile foarte periculoase alimentarea se va face la 12 V. La sculele
prevăzute cu conductor cu conectare la pământ (sau la nul ) se va face legatura respectivă.
Art. 3764. La efectuarea lucrărilor de tip lipire se va avea grijă ca în apropierea
ciocanelor de lipit să nu se afle materiale inflamabile (benzină, diluanţi, etc).
Art. 3768. În încăperile separate destinate cositoririi şi lipirii sunt interzise fumatul,
accesul cu foc deschis, introducerea şi consumul de alimente. Pentru a se realiza protecţia la
electrocutare prin atingerea directă instalaţiile şi echipamentele electrice se construiesc astfel
încât elementele aflate în mod normal sub tensiune să nu poată fi atinsă. Pentru aceasta se
foloseşte închiderea în carcase, conductoarele de legatură se izolează, se amplasează liniile
electrice la înălţimi mari, unde nu pot fi atinse întâmplator, elementele aflate sub tensiune în
locuri deschise se izolează cu imprejmuiri protectoare, în locuri foarte periculoase se folosesc
tensiuni reduse de lucru ( 24 V ).

32
 Protecţia împotriva electrocutării
Prin atingere indirectă se poate realiza prin: legarea la nul, legarea la pământ,
separarea de protecţie, izolarea suplimentară de protecţie, legarea între ele a tuturor obiectelor
metalice ce pot fii atinse concomitent în zona de lucru.
Principiu pe care se bazează realizarea şi utilizarea mijloacelor de protecţie individuale
împotriva electrocutării este interpunerea între organismul uman şi elementul conductor aflat
în tensiune a unui baraj electroizolant. La alegerea sau proiectarea mijloacelor de protecţie
individuală trebuie să se ţină seama de partea expusă a corpului omenesc tensiunea maximă
de utilizare, capacitatea de izolare electrică a materialului folosit, influienţa factorilor de
mediu asupra materialului de confecţie, factori de natură fiziologice (compatibilitatea
materialului cu pielea, posibilitatea de absorţie a transpiraţiei, greutatea). În cazul protecţiei
individuale contra arsurilor produse de curentul electric, mijloacele de protecţie individuală
utilizate trebuie să aibă şi calităţi termoizolante, termoreflectate. Ca mijloace de protecţie
individuală se utilizează: manuşi, cizme, sorturi, covoraşe electroizolante.
Toate aceste mijloace individuale de protecţie trebuie să răspundă la două obiective
majore: să asigure o protecţie eficientă şi să asigure comoditate în utilizare.

BIBLIOGRAFIE

33
1. Norme de protecţie a muncii pentru industria de utilaj greu, Construcţii de maşini şi
electrotehnică, Tudor Vasile, Editura Tipografia Ploieşti, (1987 Bucureşti)
2. Instalaţii şi echipamente electrice, Sabina Hilohi, Editura Ditactică şi Pedagogică,
(Bucureşti 1995)
3. Componente şi Circuite Electronice, ing.Theodor Dănilă, ing. Monica Ionescu –Vaida,
prof . gr.I, Editura Didactică şi Pedagogică (Bucureşti 1993)
4. Electronica pentru subingineri, ing.Gabriel Vasilescu, ing. Şerban Lungu, Editura
Didactică şi Pedagogică Bucureşti

34