Sunteți pe pagina 1din 45

Prof. univ. dr. ing.

Dan MIHAI

ELECTRONICĂ DIGITALĂ

Îndrumar pentru proiect

2013 - 2014
Acest material este un ghid pentru elaborarea proiectului de semestru
de la disciplina Electronică digitală, de către studenţii din anul III de la
Facultatea de Inginerie Electrică a Universităţii din Craiova, secţiile asociate
Departamentului de Electromecanică, Mediu şi Informatică Industrială.

Utilitatea lui nu se substituie prezenţei la şedinţele de curs şi proiect

Un suport mult mai complet, atât pentru elaborarea proiectului


menţionat dar şi pentru diverse aplicaţii ale Electronicii digitale este oferit
de cartea autorului: “Electronica digitala. Elemente de proiectare pentru
aplicaţii”, Ed. Sitech, 2013.
Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 3

Cuprins
Pag.

1. Etapele proiectării unui circuit digital 4

2. O temă tip de proiectare: controler digital sincron 6


2.1 Tema de proiect didactic 6
2.2 Comentarii asupra temei de proiect 8

3. Schema bloc a controlerului 12

4. Proiectarea secvenţiatorului 13
4.1 Sinteza secvenţiatorului prin metoda tabelei de 13
succesiune a stărilor
4.2 Exemplu ilustrativ pentru o secvenţă scurtă 14
4.3 Aspecte privind sinteza unor secvenţe speciale 19
4.4 Alegerea componentelor pentru secvenţiator 20

5. Proiectarea blocului de comenzi 22

6. Proiectarea generatorului de impulsuri 27

7. Proiectarea blocului de vizualizare 28


7.1 Circuite de vizualizare cu LED-uri 28
7.2 Circuite de vizualizare cu afişoare pe 7 segmente 30

8. Alegerea sursei de alimentare 32


8.1 Parametrii electrici principali ai sursei 32
8.2 Alte cerinţe pentru sursa de alimentare şi alegerea 33
acesteia

9. Aspecte privind realizarea practică 35

Bibliografie 43
4 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

1. Etapele proiectării unui circuit digital

Orice proiect tehnic presupune rigoare, un algoritm suficient de clar şi mai


multe verificări parţiale. În acelaşi timp, în funcţie de tema de proiectare şi de
resursele disponibile, pot interveni etape specifice.
Contextul de lucru nu trebuie însă să fie neapărat unul rigid. Elemente de
originalitate pot face o soluţie mult mai avantajoasă sau mai atractivă. Factori
precum experienţa, imaginaţia (inventivitatea) pot conferi calităţi suplimentare,
atractivitate pentru soluţii şi durate mai scurte pentru ciclul de proiectare.
Într-un cadru general, succesiunea etapelor de proiectare pentru un circuit
digital, este următoarea:

1. Studiul temei de proiectare prin:


- analiza cerinţelor şi stabilirea clară a obiectivelor impuse prin temă;
- clarificarea unor indici de calitate (precizie, consum, gabarit);
- discuţii cu colegii de echipă, coordonatorul de proiect şi eventual cu beneficiarul
asupra:
a) unor elemente vag definite;
b) unor restricţii majore sau mai puţin importante;
c) costurilor;
d) surselor de alimentare pentru componente sau subansamble;
e) elementelor legate de produse standardizate;
f) condiţiilor locale de funcţionare / exploatare (tip surse, condiţii de
mediu);
etc.
2. Stabilirea unor surse preliminare bibliografice / de informare.
3. Abordarea macroscopică a circuitului, pentru identificarea:
- mărimilor de intrare şi de ieşire;
- clasei de circuite (combinaţionale, secvenţiale, logică cablată sau programată,
familii de circuite integrate utilizate);
4. Configurarea schemei bloc a circuitului şi statuarea funcţiilor modulelor
componente.
5. Identificarea stărilor de bază ale circuitului şi ilustrarea lor cu ajutorul unui
instrument grafic (graf de stări, diagrame de timp etc.).
6. Proiectarea formală (simbolică) a circuitelor / modulelor, începând cu cele
esenţiale pentru funcţionarea ansamblului. Se utilizează metodele specifice
circuitelor digitale (sinteză de circuite combinaţionale, de circuite secvenţiale
sincrone sau asincrone etc.).
7. Simularea pe calculator a funcţionării circuitelor sintetizate, eventual în
configuraţii adaptate posibilităţii programelor utilizate şi bibliotecilor de
componente pe care le au acestea.
8. Analiza unor aspecte legate de:
Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 5

- posibilitatea hazardului în funcţionarea circuitelor;


- compatibilitatea electromagnetică (imunitate la zgomote, generare de zgomot
radioelectric).
9. Proiectarea fizică a circuitelor:
- elemente de calcul pentru diferite componente discrete (pasive sau active);
- alegerea de componente standardizate (omologate):
- circuite integrate;
- componente discrete;
- dispozitive optoelectronice;
- elemente de conectică;
- elemente de protecţie;
- dispozitive electromecanice (relee, de exemplu);
10. Alegerea sau proiectarea surselor de alimentare.
11. Apelearea la programe CAD pentru materializarea soluţiilor:
- scheme (fisiere sch);
- cablaje (fisiere pcb);
- componente mecanice (suporţi, carcase);
12. Teste experimentale.
13. Redactarea părţii scrise.
14. Redactarea unui manual sintetic de utilizare şi a unor instrucţiuni pentru:
- protecţia muncii;
- diagnoză sau depanare – dacă este cazul.

Ca la toate metodicile de proiectare, sunt posibile reluări ale unor etape


(iteraţii) sau cumularea unor faze într-una singură.

Recomandări generale care trebuie avute în vedere la proiectarea


circuitelor digitale:

- folosirea celor mai simple structuri care răspund cerinţelor impuse;


- utilizarea de componente standardizate;
- utilizarea de module sau circuite gata proiectate pentru funcţii precizate;
- asigurarea unor marje de dimensionare rezonabile (fără limite stânse dar şi
fără supradimensionări);
- comunicarea cu specialişti, cu furnizori, beneficiari etc.
6 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

2. O temă tip de proiectare: controler digital sincron

Modul de formulare al unei teme de proiectare pentru circuite digitale este


variat, în funcţie de cerinţe, beneficiar şi de caracteristicile sau poziţia
proiectantului în raport cu elementele implicate.
Majoritatea temelor conţin:
- o formulare textuală ce defineşte obiectivele concrete ale circuitului;
- o precizare de caracteristici şi parametri cantitativi (legaţi de modul de
funcţionare, de precizie, gamele de valori etc.);
- orientări sau restricţii explicite relative la preferinţa pentru o categorie de soluţii
din mai multe posibile, de ex.:
- categoria de circuite preferate (integrate standard, procesoare de
comandă, reţele logice programabile);
- modul de alimentare al montajelor;
- modul de prezentare fizică al circuitelor;
- existenţa unor facilităţi pentru testare.
Suplimentar sau substitutiv, se pot include unele descrieri grafice
(diagrame, grafuri);
În cele ce urmează se inserează o temă tip pentru studenţi.

2.1 Tema de proiect didactic

Această temă conţine o serie de elemente care precizează detalii ce pot


lipsi într-o formulare industrială.

Departamentul de Electromecanică, Mediu şi Informatică


Industrială
Disciplina: ELECTRONICĂ DIGITALĂ - Anul univ. 2012 - 2013
Electronică digitală - temă de proiect
Nume student/ă:______________________
Cod redus:__________
Cod extins:______________
Nr. de ordine în grupă: i =___
Plaja de frecvenţă a tactului:_______-________ Hz
Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 7

Să se proiecteze un automat secvenţial sincron cu bistabile care să


evolueze după un ciclu cu 5 stări impuse (nota maximă 8) sau 7 stări impuse
(nota maximă 9), descris de o secvenţa digitală personalizată.

Comenzile sunt: START, STOP, RESET, INIT.

Se vor proiecta de asemenea:


- generatorul de tact necesar, cu o frecvenţă reglabilă în plaja [0.5 x i, 8 x i] Hz, cu
o precizie mai bună de 10 % (i este numărul de ordine în grupă al studentului);
- un bloc de comenzi (Start; Stop; Reset, Init);
- un bloc de vizualizare pentru stări (LED-uri, 7 segmente).

Se va alege o sursă de alimentare în comutaţie, stabilizată şi cu protecţii.

Circuitele digitale vor fi din familia CMOS. Se vor alege componente de


catalog (valori standardizate).

Funcţionarea automatului va fi certificată cu ajutorul unui program de


simulare a circuitelor digitale (Digital Works v3.04 sau alt program – versiuni
freeware !).

Editare: MS Word 97-2003, font TNR 11, figurile (schemele) realizate cu


un program dedicat şi inserate; pagină A4, margini 2 cm; volum: 10-15 pagini.

Atenţionări:

a. Pentru nota 10, studenţi trebuie să aibă o contribuţie personală, de exemplu:


- proiectarea cablajului cu un program dedicat;
- realizarea fizică a montajului;
- implementarea structurii într-un circuit de tip PLD, caz în care se va ataşa
programul aferent;
- durate diferite ale stărilor din ciclu;
- elemente de analiză specială a funcţionalităţii (hazard etc.);
- proiectarea / realizarea unui driver;
- inserarea controlerului într-o aplicaţie.
b. Nota la proiect ţine seama de conţinutul tehnic, de forma grafică, de
ritmicitatea rezolvării, de prezenţa la ore şi de susţinerea orală.
c. Nota 10 la proiect, cumulată cu o nota mai mare de 8 la laborator şi o
prezenţă (activă) la minimum 90 % din cursuri = promovare examen pe
baza unei discuţii (fără bilet), cu nota 8 sau 9.
d. Necunoaşterea conţinutului proiectului (la susţinere) conduce la respingerea
lui.
8 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

Bibliografie orientativă

1. Ardelean I. Giuroiu H, Petrescu L, Circuite integrate CMOS. Manual de


utilizare, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1986.
2. Drăgulănescu N., Agenda radioelectronistului, Ed. Tehnică, Bucureşti,
1983.
3. Mihai D., Electronică digitală, Ed. Universitaria, Craiova, 2012.
4. Mihai D., Electronică digitală – curs on-line, www.em.ucv.ro.
5. Mihai D., Comenzi numerice pentru sisteme electromecanice, Ed. Did.
Nova, Craiova, 1996.
6. Nussbaumer H., Informatique industrielle, vol. 1 - 4, Presses
Polytechniques et Universitaires Romandes, Lausane, 1986, 1987.
7. Radu O., Componente electronice pasive, catalog, Ed. Tehnică, Bucuresti,
1981.
8. Sztoianov, J., De la poarta TTL la microprocesor. Ed. Tehnică, Bucuresti,
1991.
9. Toacşe Gh., Nicula D., Electronică digitală, vol. I, Ed. Tehnică, Bucureşti,
2005.
10. ***, Data Book MOS and Optoelectronic Devices, Microelectronica,
1985.

2.2 Comentarii asupra temei de proiect

Personalizarea unor date implică un efort personal în cadrul unei


metodologii generale comune de proiectare şi / sau calcul.
Un exemplu de secvenţă funcţională personalizată (cod scurt):

0–2–7–4–6 (2.1)

Ţinând cont de echivalentul binar al numerelor din secvenţa respectivă


(Tab. 2.1), rezultă:
- necesitatea a numai 3 ranguri binare, fiecare corespunzând unei comenzi
activ – inactiv;
- graful funcţional din fig. 2.1, unde deasupra nodurilor s-au trecut
numerele în echivalent zecimal iar în stânga numere de ordine (romane)
ale stărilor în ansamblul ciclului.
Exemplu de secvenţă funcţională personalizată pentru cod lung:

5 - 11 - 7 - 4 - 0 - 9 – 1 (2.2)
Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 9

Pentru acest caz sunt necesari 4 biţi iar starea iniţială este nenulă, ceea ce
face necesară existenţa a două comenzi:

- pentru Reset, când starea este 0;


- pentru iniţializare, când starea este 5.

Un bit 1 în structura unei stări semnifică activarea unui element de execuţie


asociat rangului respectiv iar un bit 0 înseamnă dezactivarea acestuia. Într-un

Tab. 2.1 Codul binar natural pe 4 biţi


Nr. Echivalent binar (codul binar
zecimal natural)
23 22 21 20
D C B A
0 0 0 0 0
1 0 0 0 1
2 0 0 1 0
3 0 0 1 1
4 0 1 0 0
5 0 1 0 1
6 0 1 1 0
7 0 1 1 1
8 1 0 0 0
9 1 0 0 1
10 1 0 1 0
11 1 0 1 1
12 1 1 0 0
13 1 1 0 0
14 1 1 1 0
15 1 1 1 1

Fig. 2.1 Graful de stări pentru secvenţa binară de la rel. (3.1).


10 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

context aplicativ, pornind de la o digramă funcţională cu stări activ – inactiv pentru


fiecare element comandat, se obţine o secvenţă ca cea de la (2.1).
Invers, fiind dată secvenţa binară, se poate construi diagrama de timp a
comutărilor – fig. 2.2. Comutările sunt dictate de fronturile impulsurilor de tact. În
funcţie de circuitele care se vor alege în etapa de proiectare a circuitului de
generare a etapelor din ciclul funcţional, comutările pot fi dictate de front
ascendent sau descendent.
Reluarea ciclului se poate face în mod automat sau se prevede un mod de
lucru mono – ciclu.

Dată fiind structura impusă (cu circuite basculante bistabile), este natural
ca fiecărui bit din secvenţă să îi corespundă un bistabil. Ordinea A – B - C etc. este
esenţială, date fiind ponderile binare diferite ale rangurilor. A este rangul inferior
(sau cel mai puţin semnificativ bit – LSB) iar C este cel superior (MSB). Practic,
tipul bistabilului (frontul de comutare) va definitiva diagrama de timp de tipul celei
din fig. 2.2.

Alte elemente legate de temă:

1. Rolul comezilor precizate este evident:


- START: demararea ciclului funcţional;
- STOP: oprirea ciclului în starea în care era;
- RESET: forţarea în starea 000;
- INIT: forţarea în starea iniţială (dacă este diferită de cea de la Reset).

Fig. 2.2 O ilustrare intuitivă a ciclului funcţional.


Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 11

2. Frecvenţa reglabilă a generatorului de tact va permite parcurgerea ciclului


funcţional cu o viteză mai mare sau mai mică.
3. Precizia impusă frecvenţei impulsurilor de ceas va impune atenţie la efectuarea
calculelor şi alegerea unor componente cu toleranţe mai mici.
4. Structura blocului de vizualizare este sugerată dar nu rigidă. De exemplu,
proiectantul poate decide câte elemente luminoase de tip LED pot fi suficiente
pentru urmărirea funcţionării controlerului.
5. Sursa de alimentare nu trebuie proiectată ci se va proceda la alegerea unui model
comercial adecvat aplicaţiei.
6. Impunerea circuitelor din familia CMOS trebuie înţeleasă în conexiune cu
următoarele considerente:
- o imunitate mare la zgomot şi de aici posibilitatea funcţionării în medii
perturbate;
- un consum redus în regim static, de unde posibile avantaje la alegerea sursei
de alimentare;
- o plajă mult mai largă pentru tensiunea de alimentare, de la 3 la 18 V;
În acelaşi timp, se impun cerinţe speciale referitor la manipularea sau
stocarea acestor circuite, derivate din necesitatea de a minimiza efectele
descărcărilor electrostatice (ESD – electrostatic discharge). De ex. trebuie
evitată atingerea pinilor cu mâna în absenţa unei brăţări de descărcare.
7. Abordarea unei secvenţe lungi implică mai multe aspecte:
- o comandă suplimentară (INIT) care are conexiuni cu cea de RESET, intervenind
ambele la comenzi asincrone prioritare Preset şi Reset de la bistabile;
- folosirea a două afişoare pe 7 segmente (apar şi cifre mai mari decât 9), de unde o
uşoară complicare a circuitelor care comandă fiecare digit (cele pentru unităţi şi
cele pentru zeci nu sunt independente).
8. Abordarea unor secvenţe speciale:
- cu repetarea unor stări;
- cu durate diferite,
implică o abordare deosebită, cu soluţii bazate pe ingeniozitatea proiectantului
sau pe metode şi structuri diferite decât cele parcurse în continuare.

Observaţie importantă:

Se pune problema dacă mai este actuală o soluţie de controler bazată pe


electronica cablată în condiţiile răspândirii masive a logicii programate (cu
microcontrolere, cu reţele logice programabile – PLA; PAL, CPLD...). Răspunsul
este un DA ferm: pentru că la cerinţe simple trebuie soluţii simple; pentru că
metodologia (ajungerea la ecuaţiile controlerului) este comună şi pentru că
abordarea logicii programate (microcontrolere etc.) nu este posibilă fără
cunoaşterea circuitelor digitale tradiţionale.
12 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

3. Schema bloc a controlerului

Fig. 3.1 redă o structură generică a controlerului.

Fig. 3.1 Schema bloc pentru controlerul proiectat.

Intervin următoarele blocuri:


a. GIFV: generator de impulsuri cu frecvenţă variabilă.
Este sursa impulsurilor de tact care determină, prin fronturile lor, momentele de
comutare iar prin frecvenţa lor, viteza de derulare a etapelor din ciclul
funcţional. Se realizează sub forma unui circuit basculant astabil.
b. BC: blocul de comenzi.
Preia comenzile operator (Start, Stop, Reset, Init), le memorează şi determină
acţiuni în concordanţă cu valorile binare ale acestora. Va conţine (în afara
elementelor cu comutaţie manuală) circuite bistabile şi porţi logice.
c. S: secvenţiator.
Este blocul central al controlerului. Are rolul derulării automate a ciclului
funcţional prin generarea etapelor care-l compun în ritmul impulsurilor de tact.
Este în acelaşi timp sensibil la informaţiile BC. Conţine circuite basculante
bistabile şi porţi logice.
d. DR: driver.
Este un circuit de interfaţare cu:
- elementele de semnalizare optică;
- elementele de execuţie (EE) externe controlerului: relee, contactoare, motoare,
rezistenţe de încălzire etc.
f. BV: bloc de vizualizare.
Indică stări (biţii care compun secvenţa, comenzile), componentele zecimale ale
codului sau chiar frecvenţa generatorului de impulsuri.
g. SA: sursa de alimentare.
Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 13

4. Proiectarea secvenţiatorului

Secvenţiatorul este un ansamblu de n circuite basculante bistabile


interconectate cu porţi logice. Dacă Nmax este cel mai mare număr zecimal din
secvenţa impusă, n rezultă din condiţia:

2n Nmax (4.1)

Pentru secvenţa de la rel. (3.1), Nmax = 7, deci n = 3 iar bistabilele (CBB –


Circuit Basculant Bistabil) vor fi CBB A, CBB B şi CBB C; bitul / rangul C este
cel mai semnificativ.

4.1 Sinteza secvenţiatorului prin metoda tabelei de succesiune a


stărilor

CBB de tip J-K master-slave sincron comută la frontul activ al tactului


conform tabelului de adevăr de la fig. 4.1. Pe durata palierelor 0 sau 1 ale
impulsurilor de tact, bistabilul memorează starea.

Acest tabel de funcţionare se va interpreta în sensul în care ajută la sinteza


secvenţiatorului: pentru anumite comutări de la ieşire Q(t) Q(t+1), care sunt
nivelele logice aplicate la intrare care să le determine? În acest sens, din analiza
tabelului de la fig. 5.1 rezultă tabelul de comutare de la fig. 4.2. Notaţia x

Fig. 4.1 Comutările CBB J-K la frontul Fig. 4.2 Pentru sinteza secvenţiatorului
activ al tactului. cu CBB J-K.
al tactului.
14 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

semnifică nivel logic indiferent (0 sau 1).


Metoda de sinteză utilizată în continuare se numeşte a tabelei de
succesiune a stărilor.
Se impun secvenţele de comutare la fiecare rang (ieşiri de CBB J – K) şi se
completează cu ajutorul tabelului de la fig. 5.2 nivelele ce trebuie aplicate la
intrările fiecărui rând (celulă, bistabil).

4.2 Exemplu ilustrativ pentru o secvenţă scurtă

Pentru secvenţa scurtă considerată, fig. 4.3 ilustrează această etapă.

În etapa următoare se extrag funcţiile logice pentru intrările bistabilelor.


Fiecare coloană Ja, Ka, Jb, Kb, Jc, Kc formează împreună cu partea din stânga a
tabelei de succesiune a stărilor câte un tabel de adevăr. Acesta se transpune într-o
diagramă K-V (Karnaugh – Veitch) cu ajutorul căreia se determină formele
minimale ale funcţiilor logice respective.

Se consideră utilă inserarea în continuare a unei sinteze minimale pentru


lucrul cu diagrame K-V.

Pentru o funcţie dată, diagrama K-V reprezintă o transpunere


bidimensională a tabelei de adevăr, cu proprietăţile:
- liniile şi coloanele diagramei alcătuiesc o matrice binară ale cărei componente
sunt valorile funcţiei pentru combinaţiile specificate ale variabilelor;
- pe mulţimea variabilelor se induce o partiţie, primul grup de variabile fiind ataşat

Fig. 4.3 Ilustrarea principiului pentru metoda tabelei de succesiune a stărilor folosită la
sinteza secvenţiatorului descris de codul 02746.
Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 15

coloanelor iar cel de-al doilea liniilor;


- fiecare element al matricei (un pătrat, o celulă, o casetă) corespunde unei anumite
combinaţii a celor n varibile. Deci pentru n variabile vor exista 2n celule.
- diagramele sunt astfel construite încât două pătrate vecine diferă printr-o singură
variabilă. Fiecărui pătrat i se poate asocia mintermenul funcţiei sau se poate nota
cu echivalentul zecimal al său.

Cele două tipuri de diagrame - K şi V – presupun, în esenţă, aceeaşi


procedură. Diferă modul de marcare al combinaţiilor binare pentru linii şi coloane.
In fig. 4.4 s-au folosit caractere italicizate (înclinate) pentru marcajele casetelor; în
continuare, în interiorul lor se va trece valoarea binară a funcţiei.

Algoritm de trecere de la tabela de adevăr la reprezentarea funcţiei într-o


diagramă K-V
1. Se alege diagrama K-V corespunzătoare, ca număr de variabile.
2. Pentru fiecare mintermen (combinaţie proiectată în 1), în celula corespunză-
toare se trece 1. În celelalte se completează cu 0.
Trecerea inversă: dându-se funcţia prin diagrama K-V, se obţine forma canonică P
scriind pentru fiecare 1 combinaţia de variabile care defineşte poziţia acelei celule.

Trecerea de la forma canonică S la reprezentarea în diagrame K-V:


1. Se alege diagrama K-V corespunzătoare, ca număr de variabile.

Fig. 4.4 Construcţia diagramelor K-V.


16 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

2. Se scriu combinaţiile binare pentru fiecare maxtermen. Se introduce câte un zero


în diagramă pentru combinaţiile în zero. Restul celulelor se completează cu 1.
Trecerea inversă: se punctează zerourile din diagramă, se scrie maxtermenul
fiecărei casete cu 0, se face produsul maxtermenilor.

Diagramele K-V au o proprietatea fundamentală: oferă o imagine rapidă a


vecinătăţilor, permiţând depistarea imediată a posibilităţilor de aplicare a teoremei
de absorbţie:

x A x A A (4.2)

Dat fiind faptul că gruparea (cuplarea) se face totdeauna pereche, rezultă că


vecinătăţile sunt date de 2k pătrate vecine conţinând valoarea logică 1 în diagramă.
Ele dau naştere unor suprafeţe elementare, cărora le corespunde expresia A, adică
rezultă un termen elementar (fig. 4.5).
Fiecare celulă cu 1 corespunde unui mintermen (termen canonic).
Termenul corespunzând unei suprafeţe elementare provenită prin cuplarea a 2 k
celule vecine cu 1 va depinde de (n-k) variabile.
Pentru ca procedura să conducă la sinteză prin minimizare, se vor
determina succesiv suprafeţele elementare care să acopere integral diagrama (adică
pentru formele P acoperirea tuturor de 1) în aşa fel ca numărul termenilor să fie
minim (deci numărul suprafeţelor elementare să fie minim) şi fiecare termen să
depindă de un cât mai mic număr de variabile, adică să se reţină suprafeţe
elementare maxime.
Termenul corespunzător unei suprafeţe elementare conţine variabilele
comune pătratelor cuplate. Într-adevăr, rezultă (axioma absorbţiei) – fig. 4.5:

x y z u x y z u y z u (4.3)

Diagramele K - V sunt nişte reprezentări plane ale hipercuburilor n


dimensionale, deci pentru a cuprinde toate vecinătăţile trebuie avut în vedere că
marginile extreme sunt vecine - fig. 4.6. În fig. 4.7 se ilustrează elementele
particulare relative la cuplarea extremităţilor în cazul unor reprezentări spaţiale
pentru 5 şi 6 variabile.

Fig. 4.5 Generarea prin absorbţie a termenului minim.


Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 17

Fig. 4.6 Exemple de cuplare a casetelor.

Fig. 4.7 Construcţia diagramelor K – V şi cuplarea spaţială la n = 5 şi n = 6.

Fiecare placă (plan) corespunde unei valori a celei de-a 5 - a variabile iar
pătratele aflate pe aceeaşi verticală sunt vecine (cuplate prin w). La n = 6, pe lângă
vecinătatea pe verticală apare o vecinătate nouă, între placa de sus şi cea de jos.

Metoda generală de utilizare a diagramelor K-V pentru minimizarea


funcţiilor logice
1. Se reprezintă funcţia în diagrama K-V;
2. Se caută suprafeţe elementare cât mai mari de câte 2k pătrate vecine încât o
suprafaţă formată să nu fie parte integrantă dintr-o suprafaţă mai mare ( A+A.B
= A).
3. După formarea tuturor suprafeţelor de la punctul 2, se alege acea mulţime de
suprafeţe care:
18 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

- să acopere toţi 1 din diagramă;


- numărul suprafeţelor să fie minim;
- dimensiunile suprafeţelor să fie maxime.
În cazul funcţiilor booleene incomplet specificate, combinaţiile
nespecificate sunt marcate în pătratele corespunzătoare cu x, y, d, . . La aplicarea
algoritmului de utilizare a diagramelor K-V pentru determinarea formelor
minimale, în locul combinaţiilor nespecificate se consideră 0 sau 1 în aşa fel încât
să rezulte suprafeţe cât mai mari şi cât mai puţine.

Pentru exemplul de la fig. 4.3, etapa sintezei minimale cu diagrame K-V a


funcţiilor de interconectare a bistabilelor este ilustrată de fig. 4.8. Completarea lor
este uşurată dacă se urmăresc indicii zecimali ai mintermenilor asociaţi, inseraţi ca
adrese de casete în colţul stânga – sus,
Se regăsesc doar 4 diagrame K – V deoarece pentru variabilele Jb şi Ka,
coloanele respective conţin numai valori logice de 1 şi x. Pentru aceste cazuri, x se
consideră 1 şi atunci funcţiile devin:

Jb = 1 ; Ka = 1 (conectare pin la borna + a sursei de alimentare).

Similar, dacă ar apărea cazuri în care pe coloana unei variabile nu ar fi


deloc valori de 1 ( ci numai de 0 şi de x), funcţiile logice sunt nule - conectare pini
la masă.
Pentru locaţiile din diagramele K – V la care nu există corespondent în
codul impus (la exemplul dat: 1, 3 şi 5) s-a trecut valoarea indiferentă y, similară
cu x.

Fig. 4.8 Sinteza minimală a funcţiilor de interconectare a bistabilelor.


Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 19

Odată obţinute ecuaţiile de interconectare, se poate desena schema


secvenţiatorului în programul Digital Works şi se poate verifica funcţionarea
acestuia:

- cu ajutorul unor LED-uri virtuale conectate la ieşirile bistabilelor;


- folosind instrumentul Numeric Output, cu un număr de biţi corespunzător;
- vizualizând diagrame de timp înregistrate pe durata simulării cu ajutorul blocului
Logic History – fig. 4.9.

Sinteza secvenţiatorului diferă puţin dacă în codul impus apar numere mai
mari decât 7. Se construiesc diagrame K-V pentru 4 variabile. Pentru coduri de
lungime scurtă (5, 6 numere, de ex.), va fi un număr mare de combinaţii indiferente
(de tipul y), ceea ce va determina minimizări masive pentru funcţii întrucât se pot
identifica suprafeţe mai mari.

4.3 Aspecte privind sinteza unor secvenţe speciale

Cu cât secvenţele impuse sunt mai lungi, cu atât numărul de combinaţii


indiferente este mai redus.
Dacă starea iniţială este diferită de 0 (cea asociată cu comanda Reset), se
impune o sinteză a circuitelor combinaţionale care determină această stare prin
acţiuni asupra intrărilor asincrone prioritare de tip Preset şi Reset de la celulele
(CBB) secvenţiatorului. Într-o primă etapă, sinteza se face similar. Partea care se
modifică sensibil priveşte blocul de comenzi, unde un impuls INIT trebuie să

Fig. 4.9 Înregistrarea comutărilor pentru variabilele semnificative de la secvenţiatorul cu


codul 02746.
20 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

configureze starea iniţială.

Un alt caz este acela în care o stare se repetă pe durata ciclului funcţional
impus. Atunci se pot imagina diverse soluţii. De exemplu, se pot identifica stări
complementare ce nu apar în secevnţă şi se face tabela de succesiune a stărilor
pentru secvenţa modificată. Cu ajutorul unor circuite combinaţionale ce trebuie
proiectate, pentru numerele nou introduse, se depun la ieşire cuvintele binare
iniţiale.

Pentru secvenţe mai complexe, există abordări diferite. O variantă este


implementarea controlerelor cu ajutorul memoriilor PROM. Alta priveşte utilizarea
reţelelor logice programabile (PLD: PAL, CPLD etc).

Devine oarecum evident faptul că, exceptând secvenţe şi aplicaţii simple,


tehnicile de rezolvare / proiectare se orientează spre logica programată, prin
utilizarea microcontrolerelor, a circuitelor PAL etc. Avantajul evident este al
flexibilităţii suportului software.

Trebuie menţionată, indiferent de contextul sau suportul de implementare,


utilitatea ecuaţiilor care descriu automatele secvenţiale respective - fie ele
implementate prin soluţii ale logicii cablate (circuite integrate MSI, LSI etc.), fie
prin logică programată.

4.4 Alegerea componentelor pentru secvenţiator

Pentru schema rezultată prin sinteză, cu componente simbolice, trebuie


alese componente de catalog. Acestea sunt circuite integrate pentru bistabile şi
porţi logice din familia CMOS – conform specificaţiilor din tema de proiectare.

Procedura de alegere a componentelor fizice poate fi abordată în mai multe


moduri:

a. Căutare în cataloage de componente (ale unei firme constructoare sau ale


unui distribuitor). Pentru începători, se recomandă nu directa localizare
prin cuprins a componentei respective (după clasa funcţională) ci o
parcurgere iniţială a întregului volum pentru o imagine de ansamblu a
produselor şi pentru reţinerea existenţei şi a altor clase de circuite, ce nu
sunt necesare în etapa respectivă. Proiectanţii avansaţi pot selecta direct
circuitul necesar.

b. Căutare în volume de prezentare a unor clase sau familii de circuite


integrate. Avantajul este includerea unor secţiuni cu:
Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 21

- caracteristici generale ale circuitelor;


- un număr important de aplicaţii cu circuitele respective.

Dezavantajul este absenţa unor detalii parametrice de catalog de la


producător.

c. Căutarea pe internet:

- prin cuvinte cheie: „CMOS integrated circuit catalog”, „CMOS


family datasheet”, „CMOS J-K flip-flop datasheet”, „CMOS gates
datasheet” (sau în altă limba de circulaţie internaţională);

- la site-urile marilor producători: Texas Instruments, National


Semiconductor, Fairchaild, NXP Semiconductor etc. În acest caz,
trebuie menţionată posibilitatea ca unele mărci să se găsească sub
umbrela firmelor care le-au preluat la un moment dat. Ex.
componente Philips sub denumirea NXP Semiconductor,
componente Harris Semiconductor sub marca Texas Instruments
etc.
În acest caz, localizarea se face prin clasele: Digital IC, CMOS etc.

Avantajul alegerii unor componente dintr-un catalog virtual (Internet) este


dat de posibilitatea inserării rapide a unor elemente grafice asociate în documentele
proiectului, cu condiţia unei calităţi acceptabile (unele cataloage scanate nu
îndeplinesc această condiţie).

Indiferent de variantă este obligatorie menţionarea sursei (catalog, carte,


site).

Utilizatorul trebuie să analizeze cu răbdare specificaţiile generale şi să


poată recunoaşte caracteristici şi notaţii particulare pe baza cunoştinţelor generale
despre circuitelele respective.
22 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

5. Proiectarea blocului de comenzi

Prima secţiune a blocului de comenzi trebuie să asigure preluarea şi


reţinerea comenzilor START şi STOP. Acest mod de formulare fixează deja
obţiunea pentru utilizarea unor butoane de comandă cu revenire (Push button).

Principiul de funcţionare este următorul:


- la o comandă (scurtă) de pornire, impulsurile generatorului de tact sunt autorizate
să activeze intrările corespunzătoare ale secvenţiatorului şi acesta face să
evolueze ciclul funcţional.
- la o comandă (scurtă) de oprire, impulsurile de la generator sunt blocate şi
secvenţiatorul rămâne în starea respectivă.

Se va folosi o poartă ŞI de validare a impulsurilor, intrarea de comandă a


acesteia fiind activată de către un circuit basculant bistabil de tip R-S – fig. 5.1. În
stânga figurii se prezintă circuitul de principiu iar în dreapta, o variantă de program
CAD. Acesta trebuie să accepte şi componente analogice (Digital Works nu oferă
această posibilitate).
La comanda de pornire (On), /S = 0 (activ) iar Q = 1, deci poarta PV lasă
să treacă impulsurile spre secvenţiator. Dacă se activează comanda de oprire (Off),
Q = 0 şi poarta PV are la ieşire tot timpul nivel logic 1 (H).
Rezistenţele R11 şi R12 polarizează intrările de comandă ale CBB1 în
absenţa comenzilor. Condensatorul C1 realizează o ştergere automată a bistabilului
la alimentarea montajului. În absenţa acestui element, la pornire CBB1 poate lua o
stare aleatoare, ceea ce poate conduce la o pornire necomandată a controlerului

Fig. 5.1 Circuitul pentru Start / Stop.


Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 23

(intempestivă). În primele momente, C1 pune la masă intrarea respectivă de la


poarta NAND inferioară din CBB1, ceea ce conduce la /Q = 1 şi implicit la Q = 0.
După încarcarea capacităţii, potenţialul intrării respective este 1, deci /S = /R = 1
iar CBB1 îşi păstrează starea.
Fig. 5.2 ilustrează încărcarea exponenţială a condensatorului C1. Când
tensiunea pe acesta ajunge la pragul de comutare al porţii NAND din structura
CBB1, durata impulsului de Reset s-a terminat.

Se preferă folosirea unor porţi de tip trigger Schmitt pentru a beneficia de o


comutare fermă, singulară, la pragul de tranziţie Vp. Circuitele obişnuite pot
comută multiplu în zona de tranziţie dacă semnalele de intrare sunt lent variabile –
- fenomen care trebuie evitat în circuitele digitale.

Etapele pentru proiectarea blocului de comenzi sunt:


a. alegerea unui circuit pentru funcţiile Start / Stop;
b. dimensionarea (calculul) componentelor pasive: rezistenţe şi condensatoare;
c. alegerea elemenetelor fizice: circuite integrate, rezistenţe, condensatoare,
butoane.

Etapa a a fost deja parcursă.


Pentru etapa b se propune aici o abordare bazată pe elementele de teorie a
circuitelor. Reţeaua R12-C1 este un cuadripol integrator descris de ecuaţia
diferenţială:

du c
R12 C1 u c (t ) VDD (5.1)
dt

Cu soluţia (la condiţie iniţială nulă):

Fig. 5.2 Formarea impulsului de Reset iniţial (/Q CBB1) la circuitul Pornit / Oprit.
24 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

t
u c (t ) VDD (1 e R12 C1 ) (5.2)

Soluţia, particularizată în punctul de comutare P, conduce la:

t1
u c ( t1) VP VDD (1 e R12 C1 ) (5.3)

De unde rezultă constanta de timp a circuitului:

t1
R12 C1 (5.4)
VDD
ln
VDD VP

Se alege o durată a impulsului iniţial de ştergere de ordinul a câtorva zeci


de milisecunde, o valoare a capacităţii de ordinul microfarazilor şi rezultă:

t
R12 C1 (5.5)
VDD
ln
VDD VP

Calculul va fi efectiv după alegerea circuitului integrat, pentru care este


necesară cunoaşterea valorii pentru pragul de comutare.

Valoarea rezistenţei R11 este aceeaşi cu cea de la R12, din motive de


structură şi funcţionare simetrică a CBB1.

Suplimentar, pentru dimensionarea rezistenţelor trebuie evaluată puterea


(watt-ajul):

U 2 R11 V 2 DD
PR11 (5.6)
R11 R11

Se alege circuitul integrat din CBB1 (porţi logice NAND cu 2 intrări şi


trigger Schmitt).
Parametru VP, denumit în documentaţia producătorului “Switching level
positive-going”, are o valoare dependentă de tensiunea de alimentare, situându-se
în intervalul 30 – 70 % din VDD.
Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 25

Rezultă că în acest moment trebuie fixată tensiunea de alimentare VDD.


Deşi circuitele CMOS se pot alimenta într-o plajă largă de tensiuni (3-15 V şi chiar
3-18 V), pentru a beneficia cât mai mult de imunitatea la zgomot, se preferă o
valoare mai ridicată. Majoritatea montajelor cu circuite CMOS sunt alimenate la 15
Vcc, unele la 12 Vcc.

Obs. 1
Trecerea de la valori calculate la valori standardizate (normalizate) se
poate face, în principiu, prin alegerea valorilor imediat inferioare sau superioare.
Majorarea la valori standardizate a valorii rezistenţelor conduce la durate mai mari
ale impulsului de Reset, aspect mai favorabil decât diminuarea acestuia. În alte
circuite poate fi preferabilă alegerea valorii standardizate inferioare celei calculate.

Obs. 2
Puterea disipată standardizată se ia obligatoriu mai mare decât cea
calculată. Mai mult, rezerva trebuie să fie importantă. Funcţionarea aproape de
valoarea nominală a puterii disipate înseamnă temperaturi locale crescute, aspect
care poate influenţa negativ funcţionarea unor circuite din proximitate, chiar dacă
rezistoarele fac faţă din punct de vedere termic.

A doua secţiune a blocului de comenzi se referă la circuitul de Reset. Se


poate utiliza un circuit ca cel din fig. 5.3. Poarta NAND cu comutare de tip trigger
Schmitt poate avea 2 sau mai multe intrări. Una dintre ele se conectează la circuitul
integrator R2-C2 iar cealaltă la polul + al sursei (nivel logic 1). Atunci când
circuitul este alimentat, până la atingerea pragului de comutare, intrarea conectată
la condensator este 0 logic, apoi, după o durată t2, devine 1. La ieşirea porţii
apare deci un impuls scurt. Acesta se foloseşte ca atare dacă semnalul Reset

Fig. 5.3 Un posibil circuit de Reset – manual şi automat, la alimentare.


26 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

de la bistabilele J-K este activ pe 1 sau se foloseşte un inversor logic dacă este
necesar un Reset activ pe 0. Deci circuitul respectiv eliberează un scurt impuls de
Reset iniţial pentru ca toate bistabilele din secvenţiator să aibă starea iniţială 0.

Butonul cu revenire Reset face funcţia de ştergere a bistabileleor


secvenţiatorului atunci când este apăsat. Dioda D permite descărcarea
condensatorului C pentru a pregăti circuitul pentru operare după dispariţia şi
revenirea tensiunii de alimentare.

Dimensionarea circuitului se face pe baza unei relaţii simplificate


recomandată în literatură. Este o modalitate des folosită de practicieni care preferă
uneori soluţii simple bazate pe experienţă, formule cvasi-empirice, tabele sau
diagrame.

t2 0,4 R2 C2 (5.7)

Obs. 1 Funcţionarea circuitelor din blocul de comenzi, aşa cum au fost


anterior configurate şi dimensionate, poate fi verificată prin simulare cu un
program pe calculator dacă acesta permite integrarea de componente analogice.
Digital Works nu are această posibilitate şi se vor folosi circuite echivalente – fig.
6.6. Practic se fac comenzile de la comutatoare setate pentru “Push to make”,
ataşate unor circuite bistabile RS din biblioteca programului.

Obs. 2. Blocul de comenzi se complică pentru secvenţe cu iniţializare, prin:

- necesitatea unei a treia comenzi: preluarea stării iniţiale, ce poate fi diferită de cea
de la Reset;
- utilizarea activă a comenzilor asincrone prioritare de tip PRESET de la CBB J-K,
într-un mod diferenţiat pentru fiecare celulă;
- multiplexarea semnalelor Init şi Reset la intrările Clear şi Preset, prin circuite
combinaţionale care trebuie proiectate în funcţie de secvenţa impusă.
Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 27

6. Proiectarea generatorului de impulsuri

Trebuie ales un circuit care să satisfacă următoarele criterii:

- să genereze impulsuri dreptunghiulare în gama de frecvenţă impusă;


- să fie alimentat de la aceeaşi tensiune cu celelalte blocuri ale controlerului şi
(implicit) impulsurile generate să fie compatibile în amplitudine cu circuitele
controlerului (gama CMOS);
- să fie suficient de simplu (un circuit integrat şi câteva componente pasive);
Există o multitudine de circuite care răspund acestor cerinţe. O clasă
cuprinzătoare, în acest sens, este aceea a circuitelor basculante astabile. Opţiunea
pentru un circuit trebuie să se facă după analiza mai multor variante din literatură
(bibliografie), cursuri de specialitate, platforme de laborator, aplicaţii tip prezentate
de fabricanţii de circuite integrate sau prin căutare pe Internet. Un circuit trebuie să
fie însoţit de forme de undă caracteristice şi relaţii de dimensionare în funcţie de
frecvenţa dorită.

Se va alege o schemă de circuit basculant astabil, care trebuie să fie însoţită


de explicaţii şi relaţii de calcul. O atenţie deosebită trebuie acordată adecvanţei
shemei respective la tipul semnalelor necesare şi la gama de frecvenţă.
28 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

7. Proiectarea blocului de vizualizare

Circuitele şi echipamentele numerice trebuie să aibă, în general, o interfaţă


de vizualizare a stărilor şi (eventual) a unor parametri funcţionali. Pentru
controlerele de tipul celui din tema de proiectare, elementele de vizualizare sunt:

- diode luminiscente (LED-uri);


- afişoare pe 7 segmente (digiţi).

Într-o primă etapă se stabilesc cerinţele blocului de vizualizare. Trebuie


ţinut seama de faptul că un număr prea mare de elemente luminoase aduc câteva
dezavantaje:

- urmărirea funcţionării devine dificilă;


- consumul de curent creşte sensibil.

Aglomerarea elementelor de indicare luminoasă se justificată în etapa de


testare virtuală (cu un program pe calculator), când poate fi utilă pentru depanarea
schemei. De exemplu se pot marca pentru fiecare CBB atât intrările (J, K, R, S) cât
şi ieşirile. Astfel se poate verifica funcţionarea fiecărui element, mai ales pe un
mod de simulare pas cu pas.

Pentru schema finală, se reţin:

LED-uri:

- pentru stările On (controler activat cu comanda Start) şi respectiv Off (controler


blocat în starea curentă);
- pentru biţii de ieşire (A, B, C, D).
Opţional:
- pentru impulsurile de tact;
- pentru comenzile Reset şi Init.

Afişoare cu 7 segmente:

- pentru a indica, în zecimal, starea curentă.


În mod excepţional:
- pentru a indica frecvenţa clock-ului

7.1 Circuite de vizualizare cu LED-uri

Un prim aspect se referă la alegerea configuraţiei pentru circuitele cu LED.


Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 29

Deşi pare o problemă extrem de simplă, trebuie menţionate câteva aspecte


structurale şi parametrice:

a. LED-urile se activează de la ieşirile unor circuite integrate digitale. Trebuie


comparat curentul pe care îl poate debita circuitul (Io) şi curentul necesar
elementului luminos (ILED). Dacă Io >> ILED, LED-ul se conectează la ieşirea
circuitului (printr-un rezistor) – fig. 7.1. În caz contrar, se poate opta pentru una
din variantele:
- folosirea de componente tip buffer, capabile să debiteze sau să absoarbă
curenţi majoraţi;
- folosirea de circuite driver:
- cu componente discrete (tranzistoare);
- cu circuite integrate de uz general sau specializate.

b. LED-urile se pot conecta:


- pe circuitul ieşire circuit integrat – masă, cu o logică pozitivă (bit 1 =
LED aprins);
- pe circuitul ieşire circuit integrat – VDD, când sunt preferate circuite
inversoare pentru ca un bit 1 să determine prin negare 0 la ieşirea
inversorului şi aprinderea LED-ului.
Se poate face o analiză comparativă pentru cele 2 variante.
c. Dacă numărul de canale luminoase este mare, este mai avantajoasă utilizarea
unor circuite compacte:
- circuite integrate tip driver, cu 8 canale;
- drivere universale;
- drivere speciale pentru LED-uri („octal LED driver”), de obicei pretabile
pentru sisteme cu microprocesor, permiţând comanda serială cu
protocoale specifice (I2C); avantajul este integrarea în circuit şi a
rezistenţelor de sarcină RLED.
- reţele rezistive.

Cele mai simple şi des utilizate configuraţii sunt cele de la fig. 7.1.
Parametrul esenţial care poate direcţiona opţiunile pentru un circuit sau altul este
curentul prin LED sau, practic, mărimea LED-ului - aleasă din considerente de
luminozitate necesară. De aceea, acest element trebuie fixat de la prima etapă.
Există Led-uri punctiforme (SMD), miniatură ( 3 mm), medii ( mm) sau de
putere.

Etapele de proiectare ale circuitelor de semnalizare cu LED-uri:

- alegerea numărului de LED-uri (pe funcţii şi culori);


- alegerea mărimii LED-urilor;
30 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

- alegerea circuitului / circuitelor, funcţie de considerentele anterioare;


- dimensionarea circuitelor (componente pasive şi / sau active).

Pentru cazul din fig.7.1a:

VR VH VLED VDD VLED


RL L (7.1)
I LED I LED I LED

a. b.
Fig. 7.1 Circuite simple pentru LED-uri.

Cazul din fig. 7.1b

Calculul de dimensionare al reţelei de polarizare:

VR VH VLED VCEsat
RL L (7.2)
I LED I LED

VR VH VBE
RB B (7.3)
IB I LED
h FE min

7.2 Circuite de vizualizare cu afişoare pe 7 segmente

Fig. 7.2 redă structura circuitului pentru 1 digit, suficientă pentru secvenţe
de control care conţin cifrele 0...9. Între ieşirile secvenţiatorului şi afişorul cu 7
segmente se interpune convertorul de cod BCD – 7 segmente, denumit în unele
cataloage (în mod impropriu) decodificator BCD – 7 segmente.
Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 31

Paşii pentru proiectarea circuitului sunt următorii:

a. alegerea afişorului ca:

- dimensiune;
- polarizare: anod comun sau catod comun;
- culoare;

b. alegerea circuitului BCD – 7 segmente, în funcţie de afişor;

c. dimensionarea rezistenţelor RL.

Fig. 7.2 Structura de afişare zecimală pe un digit.

Calculul rezistenţelor de polarizare

O primă remarcă: producătorii unor circuite BCD-7 segmente specifică


faptul că acestea sunt direct conectabile la afişorul 7 segmente. De aici apare
tentaţia de a nu mai utiliza rezistenţele RL şi există asemenea scheme.
Recomandarea este de a renunţa la rezistenţele RL numai dacă în catalogul
circuitului BCD-7 segmente menţionează explicit integrarea lor, altminteri sensul
conectării directe se referă la circuit galvanic direct (via rezistenţe). Practic,
conectarea directă a afişoarelor la circuitul BCD-7 segmente duce la scurtarea vieţii
segmentelor (care cedează pe rând, în timp).

VR VOH -Vsegment
RL = L = ] (7.4)
Isegment IOH
32 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

8. Alegerea sursei de alimentare

Parametrii principali pe baza cărora se alege o sursă de alimentare sunt de


natură electrică:

- UN, dictată de tensiunea la care funcţionează controlerul (VDD);


- IN, corelat cu curentul consumat de blocurile controlerului.

8.1 Parametrii electrici principali ai sursei

Deşi circuitele CMOS pot funcţiona într-o plajă largă a tensiunii de


alimentare, se optează pentru o valoare ridicată a VDD .

Estimarea curentului consumat de controler se va face considerând toate


circuitele (active şi pasive) alimentate de la sursă. Motivele pentru care nu se poate
face un calcul exact sunt următoarele:

- consumul este variabil, circuitul trecând succesiv prin diferite stări funcţionale şi
implicit prin alte solicitări energetice ;
- pentru circuitele integrate se dau consumuri medii (tip);
- pentru o parte din circuite ar fi foarte dificil un calcul exact;
- nu se justifică o determinare precisă a consumului în curent.

În aceste condiţii se va face o dimensionare acoperitoare în curent, prin:

- considerarea celor mai defavorabile condiţii (consum maxim);


- adoptarea unei rezerve importante în curent în etapa de alegere a sursei.

În general nu trebuie acceptată tentaţia evaluării directe a consumului


maxim (fără calcul), mai ales de către proiectanţi cu experienţă redusă.
Consecinţele negative aduse de o supradimensionare necontrolată pot fi de gabarit /
greutate mari şi de costuri majorate.

La extrema cealaltă se situează efortul de a face o analiză energetică în


detaliu (cu componente pentru regimurile tranzitorii de la comutare), utilizând
multe diagrame şi parametri din fişa de catalog de la constructor. Pentru unele
aplicaţii, mai ales din zona frecvenţelor mari, acest mod de tratare se justifică. Nu
şi pentru controlerul din tema acestui material.

Componentele consumului în curent sunt:


Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 33

a. Elementele de vizualizare (LED-uri, afişoare) – deţin cea mai mare pondere din
consumul total.
b. Circuite cu componente pasive.
c. Circuite integrate.

8.2 Alte cerinţe pentru sursa de alimentare şi alegerea acesteia

Există o mare varietate de tipuri constructive şi de parametri pentru sursele


disponibile pe piaţa constructorilor / distribuitorilor.
Criteriile de alegere se referă la:

- parametrii electrici;
- tipul constructiv:
- liniară sau în comutaţie
- construcţie deschisă sau încasetată.
- modul de alimentare:
- la reţeaua standard de c.a.;
- la o tensiune de c.c. (superioară).
- protecţiile încorporate, în principal la:
- scurtcircuit;
- supratensiuni.
- condiţii de mediu acceptate pentru funcţionare:
- temperatură;
- umiditate;
- vibraţii.
- certificări sau norme internaţionale.

Pentru controlerul proiectat , sursa trebuie să fie materializată sub forma


unei plăci electronice.

Alte cerinţe:

- construcţie deschisă (grad de protecţie IP 00 - neprotejată la pătrunderea


corpurilor străine sau a apei);
- alimentare la reţeaua de 220 Vca;
- protecţie la scurcircuit.

Elemente opţionale preferate:

- funcţionare în comutaţie (randament mai bun, greutate redusă - prin absenţa


transformatorului);
- protecţie la supratensiuni;
34 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

- constructor recunoscut (nu ‘no name’);


- certificare internaţională.
Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 35

9. Aspecte privind realizarea practică

Se vor prezenta câteva exemple de controlere similare celui pentru care s-


au parcurs etapele proiectării, diferind codul (secvenţa) care descrie etapele ciclului
funcţional. O primă variantă are schema din fig. 9.1. S-a folosit un program de
proiectare complet (care permite includerea tuturor tipurilor de componente
electronice).

Menţiuni speciale:

- tensiunea de funcţionare: 12 Vcc;


- inserarea unui circuit stabilizator, ce foloseşte regulatorul integrat 7812. Pentru
buna funcţionare a acestuia, tensiunea de alimentare (la intrare) trebuie să fie
superioară valorii stabilizate cu cel puţin 2-3 V; aceasta conduce la o alimentare
de 15 Vcc.
- folosirea unei diode în serie cu linia plus a alimentării, pentru a evita consecinţele
negative la o conectare greşită a polarităţii (aşa numită diodă “anti-prost”);
- folosirea reglajului de frecvenţă pe secţiunea R1 de la generatorul de impulsuri cu
circuitul 555;
- utilizarea completă a unui cip 4093, atât pentru blocul de comenzi cât şi pentru
interconectarea bistabilelor de la secvenţiator;
- formarea unor porţi SI din porţi NAND urmate de câte un inversor;
- utilizarea unui CBB integrat de tip RS – cip-ul 4044;
- folosirea unui condensator de 100 nF pe linia de alimentare a fiecărui cip, pentru
înlăturarea efectelor eventualelor impulsuri parazite sau a afectării tensiunii pe
durata unor comutări;
- conectarea directă a LED-urilor (cu rezistenţele aferente) la ieşirile CBB;
- inserarea unor puncte de test, utile după realizarea practică;

Fig. 9.2 şi 9.3 redau faţa cu suduri şi respectiv faţa cu piese a cablajului. Se
observă traseul îngroşat pentru circuitul de masă. Dispunerea pieselor este relevată
de fig. 9.4 iar fig. 9.5 cumulează elementele de cablaj de la figurile precedente.

Aspectul controlerului funcţional este prezentat în fig. 9.6 (versiune finală)


şi în fig. 9.7 (versiune inţială – de test).

Fig. 9.8 se referă la o altă materializare, la care intervin:

- un reglaj fin de frecvenţă a clock-ului (potenţiometru semireglabil multitură);


- alimentare în curent alternativ; s-a proiectat şi inserat un modul ce conţine:

- punte redresoare;
36 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

- filtru de netezire;
- stabilizator (integrat).

Lista de componente pentru controlerul de la fig. 9.6, generată de


programul de proiectare, este următoarea:

Item Quantity Reference Part


_______________________________________________________
1 7 C1,C2,C3,C4,C7,C8,C14 100n
2 1 C5 100u
3 1 C6 47u
4 1 C9 10n
5 1 C11 3u3
6 1 C12 2u2
7 1 C13 1u
8 1 D1 1N4007
9 1 D3 1N4001
10 1 J1 ALIMENTARE
11 1 LD1 LTS4801G
12 3 LEDC,LEDB,LEDA LED
13 3 STOP,START,RESET PUSH
14 1 RV1 10K
15 11 R1,R3,R4,R5,R7,R8,R9,R10,R11,R12,R13 1K
16 1 R2 68K
17 3 R14,R15,R16 470R
18 1 TP1 CLK
19 1 TP2 VAL
20 1 TP3 JA
21 1 TP4 QA
22 1 TP5 /QA
23 1 TP6 JB
24 1 TP7 QB
25 1 TP8 /QB
26 1 TP9 QC
27 1 TP10 RST
28 2 U1,U2 CD4027B
29 1 U3 CD4093B
30 1 U4 CD4069
31 1 U5 CD4511B
32 1 U6 NE555
33 1 U7 7812
34 1 U8 CD4044B
Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 37

Fig. 9.1 Schema controlerului digital pentru secvenţa 04156.


38 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

Fig. 9.2 Faţa 1 a cablajului.

Fig. 9.3 Faţa 2 a cablajului.

Fig. 9.4 Plasarea componentelor.


Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 39

Fig. 9.5 Cablajul global controlerului.

Fig. 9.6 Materializarea controlerului 1 - realizare: (ex) student Liviu Dogaru.

Fig. 9.7 O versiune iniţială pentru controlerul 1- realizare: (ex) student Liviu Dogaru.
40 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

Fig. 9.8 O versiune de controler cu intrare în c.a. – realizare (ex) student Ion Tilă.

Pentru proiectarea pe calculator urmată de realizarea fizică a unor montaje,


paşii care trebuie efectuaţi sunt:

- desenarea schemei dorite (sch), verificarea şi testarea prin simulare pentru toate
condiţiile de lucru sau posibile. Rezultă fisier sch.

- procurarea pieselor cu funcţiile şi parametrii necesari aplicaţiei;

- proiectarea cablajului:

- conectare cu sursa sch;


- plasare piese şi conxiuni pe fiecare strat. Se preferă ca majoritatea
traseelor să fie plasate pe faţa de jos (bottom), unde se lipesc piesele şi mai
puţine să rămână pe faţa cu piese. O atenţie specială trebuie acordată
grosimii pentru conexiuni (mai ales la cele de alimentare şi de masă -
există recomandări speciale pentru traseul acestuia din urmă), mărimii pad-
urilor (puncte de lipire, trecere) şi distanţelor între elemente conductoare.
Aceste distanţe trebuie să fie concordante cu tehnologia de lipire - dacă se
face manual, rezerva trebuie să fie mai mare.
Trebuie ţinut seama de elementele conexe unor componente (de ex.
radiatoare) - acestea trebuie figurate cu altă culoare pe cablaj.
Un rol important îl au notaţiile pe cablaj, care ajută la identificări sau
depanări ulterioare. O notaţie distinctă trebuie să specifice:

- funcţia circuitului;
Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 41

- autorul şi data proiectului.

- verificări multiple (asistate sau nu de calculator) pentru:

- corectitudinea conexiunilor;
- distanţe între trasee;
- grosimea traseelor în funcţie de curenţi;
- treceri între un strat şi altul;
- traseele de alimentare şi de masă;
- corespondenţa dintre capsulele din program şi cele de la piesele
fizice disponibile. Imaginile pentru capsule de componente
electronice de la Anexele 1-3 pot fi utile pentru identificarea
notaţiei din programul de proiectare.

- realizarea fizică a cablajului:

- la un atelier specializat, pe baza fisierului pcb furnizat, de preferinţă cu


treceri (găuri) metalizate;
- local, prin procedee de:
- printare pe hârtie specială;
- impregnare termică pe suport (dublu sau simplu) placat cu cupru
(steclotextolit);
- corodare chimică (de obicei cu clorură ferică);
- curăţare;
- găurire, folosind burghie adecvate ca mărime;
- realizarea trecerilor între straturi;

- plantarea / sudarea pieselor (există reguli şi scule pentru a nu le pune în pericol


din punct de vedere termic, al unor potenţiale electrice distructive pentru unele
componente sensibile);

- verificări parţiale la rece (fără alimentare):


- să nu existe scurtcircuite;
- pentru continuitate;

- verificări la cald, pentru circuite si apoi pentru întreg montajul;

- urmărirea funcţionării în condiţii diverse de lucru / comenzi, folosind:


- sonda logică;
- multimetrul;
- osciloscopul;
- analizorul logic.
42 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

Scule şi instrumente de laborator necesare:

- multimetru numeric;
- sondă logică;
- generator de impulsuri (poate fi încorporat, la unele modele, în multimetru).
Există şi "pulsere" de mână - arată ca o sondă logică dar emit impulsuri scurte
(serie sau comandate manual).
- osciloscop (opţional);
- analizor logic (opţional). Se recomandă achiziţionarea şi utilizarea unui
instrument combinat, ieftin şi multifuncţional: USB osciloscop / analizor,
conectat la calculator.
- sursă de laborator;
- ciocan sau staţie de lipit, cu putere / temperaturi adecvate;
- maşină de găurit miniatură;

Atenţionări speciale:

- traseele de cablaj trebuie să aibă o dispunere atât funcţională cât şi estetică. Nu se


folosesc unghiuri drepte, preferând ori de câte ori este posibil pe cele de 45o.
Traseele trebuie să fie paralele şi echidistante.
- se evită aglomerarea unor zone, în timp ce altele sunt foarte sărace ("aerisite") în
piese şi circuite imprimate;
- verificările cu un multimetru în circuit nealimentat pot fi înşelătoare (se închid
mai multe circuite conectate la componenta testată);
- un circuit bun trebuie să funcţioneze exact conform specificaţiilor, o perioadă
nederminată şi în condiţiile impuse (temperatură, umiditate, perturbaţii posibile,
vibraţii etc).
- practica / experienţa sunt mai importante decât orice pentru perfecţionare.
Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 43

Bibliografie extinsă

[1] Ardelean I., Giuroiu H, Petrescu L, Circuite integrate CMOS. Manual de utilizare, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1986.
[2] Baluţă Gh., Circuite logice şi structuri numerice, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 1999.
[3] Blakeslee Th., Proiectarea cu circuite logice MSI şi LSI standard, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1988.
[4] Drăgulanescu N., Agenda radioelectronistului, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1983.
[5] Gontean A., Familia de circuite integrate numerice CMOS, http://www.islavici.ro/
cursuri/Circuite%20integrate/04%20Familia%20CMOS.pdf.
[6] Hintea S., Feştilă Lelia, Cîrlugea Mihaela, Circuite integrate digitale. Culegere de
probleme. Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă,Cluj-Napoca, 2000.
[7] Holdsworth B., Martin Gr., Digital Systems Reference Book, Butterworth Heinemann,
Oxford, 1991.
[8] Ivănescu M., Cauţil I., Automate industriale, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1984.
[9] Larson R., Astable multivibrator gets hysteresis from positive-feedback stage, EDN
october 22, 2009, pag. 43.
[10] Mihai D., Electronica digitala. Elemente de proiectare pentru aplicaţii, Ed. Sitech,
2013.
[11] Mihai D., Electronica digitala, Ed. Universitaria, Craiova, 2012.
[12] Mihai D., Electronica digitala – curs on-line, www.em.ucv.ro.
[13] Mihai D., Comenzi numerice pentru sisteme electromecanice, Ed. Did. Nova, Craiova,
1996.
[14] Mureşan T., Gontean A., Babaita M, Demian P., Circuite integrate numerice. Aplicaţii
şi proiectare, Ed. de Vest, Timisoara, 2000.
[15] Nicula D., Electronica digitală - Carte de invatatura, Ed. Universităţii Transilvania din
Brasov, 2012.
[16] Nicula D., Electronica digitală, http://dannicula.ro/ed/pdf/ed_3_1.pdf.
[17] Nussbaumer H., Informatique industrielle, vol. 1- 4, Presses Polytechniques et Univer
sitaires Romandes, Lausane, 1986, 1987.
[18] Pollock J. W, Checking it Out: ExpressPCB CAD Software, The Broadcasters’
Desktop Resource - BDR Newsletter, sept., 2012, www.theBDR.net.
[19] Radu O., Componente electronice pasive, catalog, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1981.
[20] Spătari O, Manualul absolventului de profil electric, Electronica digitală, ULBS,
http://inginerie.ulbsibiu.ro/cat.iee/mat/electronica_digitala.pdf, 2003.
44 Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii.

[21] Ştefan Gh.., Circuite integrate digitale. Ed. Denix, 1993.


[22] Sztoianov, J., De la poarta TTL la microprocesor. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1991.
[23] Toacşe Gh., Nicula D., Electronica digitală, vol. I, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2005.
[24] Valachi I., Bârsan M, Tehnici numerice şi automate, Ed. Junimea, Iasi, 1986.
[25] Wakerly J., Digital Design. Principles and Practices, Prentice Hall Int. Ed., London,
1994.
[26] ***, Circuite basculante bistabile, http://ebookbrowse.com/gdoc.php?id=118095484
&url =7eeef04168be7503c0c4b52bbe21b33e
[27] ***, Data Book MOS and Optoelectronic Devices, Microelectronica, 1985.
[28] ***, Eagle Cad Professional, http://www.cadsoftusa.com/
[29] ***, 14.2 mm (0.56 inch), Seven Segment Displays, HDSP-K40x Series, HDSP-550x
Series, HDSP-552x Series, HDSP-560x Series, HDSP-562x Series, HDSP-570x Series,
[30] ***, Catalog Componente electronice, http://www.mivarom.ro/catalog/index.php/com
ponente-electronice-c-2.
[31] ***, COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE, http://www.dyabloweb.3x.ro/L2.%
20Componente_electronice_pasive.pdf.
[32] ***, CMOS, the Ideal Logic Family, Fairchild Semiconductor, Application Note 77,
January 1983, http://www.fairchildsemi.com/an/AN/AN-77.pdf.
[33] ***, Design Spark, http://www.designspark.com/.
[34] ***, Digital Works 3.04, www.electronics-lab.com.
[35] ***, Logic families, http://www.elex.dauniv.ac.in/Kirti_Elex/PDF/Logic_%20Fami
lies.pdf.
[36] ***, Logic families, http://services.eng.uts.edu.au/pmcl/de/Downloads/Lecture03.pdf.
[37] ***, MultiSIM 9, Electronics Workbench Corporation, Toronto, Canada, 2005.
[38] ***, O.Boyle electronics and automation, http://www.oboyle.ro/shop/electronice
/componente-pasive/rezistori.html?p=3.
[39] ***, RS components, http://ro.rsdelivers.com/campaigns/digital/catalogue.aspx.
[40] ***, http:// digital-works.software.informer.com/
[41] ***, http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_free_electronics_circuit_simulators
[42] ***, http://ro.rsdelivers.com/campaigns/digital/catalogue.aspx.
[43] ***, http://www.adelaida.ro/sursa-tensiune-15vcc-1a-ps-15-12.html
[44] ***, www.datasheetcatalog.com.
[45] ***, http://www.datasheet.ro/.
Dan MIHAI - Electronică digitală. Elemente de proiectare pentru aplicaţii. 45

[46] ***, http://www.datasheet.ro/microelectronica/1/.


[47] ***, http://www.expresspcb.com/
[48] ***, http://www.limpulsion.fr/catalogue.html.
[49]***, http://www.mecanique.co.uk