CUPRINS

1. ASPECTE GENERALE PRIVIND INCENDIILE

FORESTIERE……………………………………………………….pag.2
1.1 Compoziţia pădurilor din Romania…………………………….pag.3
1.2 Riscurile incendiilor……………………………………………pag.3
2. SURSE DECLANŞATOARE A INCENDIILOR…………………pag.6
2.1 Incendii determinate de igenizarea terenurilor agricole cu foc
necontrolat………………………………………………….......pag.7
2.2 Incendii determinate de descărcările electricităţii atmosferice…pag.8
2.3 Incendii determinate de razele solare…………………………...pag.9
2.4 Autoaprinderile…………………………………………………pag.9
2.5 Incendiu determinat de erupţiile vulcanice……………………..pag.10
3. SITUAŢIA PRINVIND INCENDIILE FORESTIERE DIN EUROAPA
ÎN ULTIMII 5 ANI…………………………………………………..pag.10
3.1 Analiza unei baze de date privind incendiile de pădure la nivel
European………………………………………………………..pag.10
3.2 Date privind incendiile de pădure la nivel naţional…………….pag.17
3.3 Prelucrarea bazelor de date sub formă tabelară şi grafică………pag.24
3.4 Analiza critică a datelor din perspectivă antropică……………..pag.27
4. CONCLUZII………………………………………………………….pag.29
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………..pag.30

1
 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND INCENDIILE FORESTIERE

Un incendiu este orice foc necontrolat într-o vegetație cu grad ridicat de combustie care
are loc la țară sau o zonă pustie . Alte ipostaze cum ar fi incendiu de tufişuri, incendii forestiere,
incendiu de vegetație, pot descrie același fenomen în funcție de tipul de vegetație ce poate arde.
Un incendiu diferă de alte incendii prin dimensiunile sale extinse, viteza la care se poate răspândi
de la sursa originală, potențialul său de a schimba direcția în mod neașteptat, și capacitatea sa de
a sări lacune, cum ar fi drumurile, râurile și pauze de incendiu.Iincendiile sunt caracterizate de
cauza de aprindere, proprietățile lor fizice, cum ar fi viteza de propagare, prezenta materialelor
combustibile, precum și efectul ce îl are vremea asupra focului.
Incendiile apar pe fiecare continent, cu excepția Antarcticii. Incendiile sunt un eveniment
comun în Australia în special în timpul unei veri lungi şi calde, care de obicei, se întâlnesc în
regiunile sudice cum ar fi de Victoria, Australia. Datorită climatului cald și uscat din Australia,
incendiile prezintă un mare risc pentru viața și infrastructură tot timpul anului, deși cea mai mare
temperature înregistrându-se lungul lunilor calde de vară și de primavera. În SUA există de
obicei între 60.000 şi 80.000 de incendii care au loc în fiecare an şi care ard 3 până la 10
milioane de acri de teren, în funcție de ani .Incendiile poat provoca pagube importante, atât la
asupra vieţii umane, dar au, de asemenea, efecte benefice asupra diferitelor zone naturale.
Numele de incendiu a fost odată un sinonim pentru foc Grecesc, dar acum se referă la orice
conflagrație mare sau distructivă.Incendiile forestiere diferă de alte incendii deoarece au loc în
aer liber şi afectează zonele de pășune, păduri, tufișuri, turbării, și alte suprafețe împădurite care
acționează ca o sursă de combustibil, sau materiale combustibile. Clădiri poate deveni implicat în
cazul în care un incendiu extinde la comunitățile învecinate. Deși cauzele de incendii variază, iar
rezultatele sunt întotdeauna unice, toate incendiile pot fi caracterizate de proprietățile fizice ale
acestora, de tipul de combustibil, și efectul pe care îl are vremea asupra focului.

Fig.1. Incendiu în pădure de raşinoase

2
 Comportamentul incendiilor rezultă din combinaţia de factori, cum ar fi combustibilii
disponibili, caracteristicile fizice ale combustibililor și de vreme. În timp ce incendiile de pădure
pot fi dezastre mari, necontrolate, prin care ard 0.4 - 400 kilometri pătrați sau mai mult, ele pot
fi, de asemenea, la fel de mici ca și 0.0010 km pătrați, sau mai puțin.

1.1. Compoziţia pădurilor din Romania

Datele statistice existente la IGSU arată că în România, circa 150 hectare de plantaţii sunt
distruse, în medie, în fiecare an.
Statistica incendiilor existentă la IGSU arată că în anul 2006 s-au produs în România 117
incendii, care au ars 174 ha litieră, 23 ha lizieră, 77 ha păşune, 4,8 ha puieţi, 25 ha pădure, 19
arbori şi 577 ha vegetaţie uscată.
Cauzele care au stat la baza producerii incendiilor de pădure au fost: focul deschis (67),
fumatul (41), jocul copiilor cu focul (3), instalaţie electrică defectă (3), acţiune intenţionată
(2) şi trăsnet (1).
Majoritatea incendiilor s-au produs în lunile: noiembrie (30), martie (19), decembrie (17)
şi în aprilie (13).
Analizând importanţa pagubelor, putem concluziona că pentru un anumit timp şi spaţiu
aceasta este constantă, pentru reducerea riscului de incendiu trebuind să intervenim asupra
probabilităţii de apariţie.

1.2. Riscurile incendiilor

Incendiile sunt reacții de oxidare biochimică rapide, cu temperatură înaltă și

care se alimentează singure. Țesuturile plantelor și restul materiei organice sunt
oxidate rapid, se descompun prin combustie sau ard. Prin ardere rezultă în
principal monoxid de carbon, vapori de apă și căldură. În realitate sunt eliberați
numeroși compuși în formă solidă, lichidă și gazoasă, dar în cantități foarte mici.
Gazele împreună cu particulele solide de cenușă (compuși minerali) și funingine
(carbon nears) formează fumul observat.

Faze ale genezei și evoluției unui incendiu

În faza de preardere (pre-igniție) combustibilul este adus la o temperatură și

la un conținut de apă care favorizează arderea. Sunt implicate două procese,
preîncălzirea și piroliza. În primul proces, combustibilul pierde o mare parte din
apă și alți compuși chimici volatili. Piroliza reprezintă mai multe procese care
degradează combustibilul, divizând moleculele mai mari în unele mai mici.
Produsele pirolizei includ gaze volatile, cenușă minerală și mangal.
Combustia începe cu arderea. Spre deosebire de preardere care absoarbe
energie, combustia înseamnă reacții exoterme (eliberare de energie sub forma
căldurii și luminii). Arderea nu duce în mod automat la incendii, fără combustibil

3
suficient. La scară de timp ecologic, aproape fiecare hectar de pământ este supus
arderii într-o perioadă de 50 - 100 de ani, având multe surse: fulgerele, activitatea
vulcanică, activitatea omului. În timpul incendiului nu există un singur moment
al arderii, ci sunt arderi ce se repetă în timp (Ed. Keller, R. Blogett, 2006).
Tipurile dominante de combustie sunt: combustie cu flacără și combustie cu
luciri. Prima are loc la începutul unui incendiu când combustibilul curat și gazele
volatile produc reacții rapide de oxidare cu eliberare de energie termică. În urmă
rămâne material rezidual nears. Pătura de material necombustibil împiedică
formarea flăcărilor și urmează combustia lucitoare.
Transferul de căldură în timpul unui incendiu are loc mai ales prin convecție
(mișcarea gazelor încălzite datorită diferențelor de temperatură).
 Extincția se produce atunci când încetează și combustia lucitoare.
 Factori de condiționare
Factorii care conditioneaza comportamentul unui incediu sunt:
combustibilul, topografia si vremea.
Topografia influențează mai ales prin expunerea versanților față de radiațiile
solare și direcția vântului (în funcție de care combustibilul are o umiditate mai
mare sau mai scăzută), pantele versanților (la pante mai mari, focul duce la
preîncălzirea combustibilului de deasupra și astfel la răspândirea mai rapidă a
incendiului).
Vremea poate influența în special prin prezența secetelor și vânturilor.
Tipuri de incendii
Incendiile sunt clasificate după stratul de combustibil care permite
răspândirea incendiului. Astfel se deosebesc: incendii de bază (se târăsc exact
sub suprafața terenului având combustie lucitoare), de suprafață (se mișcă în
lungul suprafeței topografice) și de coronament (prin combustie în flăcări,
produse de vânturi puternice și ajutate de pante foarte mari).
Aspecte de risc. Variabilitatea climatică, cu toate componentele sale, valorile
extreme ale temperaturii și lipsa precipitațiilor pe parcursul unor perioade de
secetă favorizează expunerea la incendii a culturilor agricole, depozitelor de
furaje, zonelor cu vegetaţie forestieră, locuinţelor ș.a.
Efectele asupra solului depind de tipul și conținutul de umiditate al solului.
Pe soluri uscate și cu textură grosieră incendiile lasă un strat hidrofob în sol (prin
acumularea unor substanțe chimice, rezultate din vegetația arzândă, în stratul
inferior al litierei).
În urma unui incendiu, prin dispariția vegetației, se intensifică șiroirea,
eroziunea, mai cu seamă în arealele susceptibile în mod natural la eroziune. De
asemenea crește hazardul la inundații. După un incendiu, bazinele hidrografice
cunosc un potențial mai ridicat la eroziune și inundații. La precipitații ridicate sau
furtuni are loc îndepărtarea compușilor minerali și depunerea lor în lacuri de
acumulare menite să asigure alimentarea cu apă a oamenilor.
4
 Efectele asupra mediului atmosferic. În părțile Globului unde fenomenul de
încălzire globală se manifestă prin prezența unui climat mai cald, mai uscat și cu
vânturi mai frecvente crește și intensitatea și frecvența incendiilor.
Există și efecte indirecte cum ar fi creșterea temperaturii solului expus la
radiațiile solare ca urmare a pierderii covorului vegetal; astfel sunt alterate
habitatele.
Fumul produs de incendii afectează sănătatea umană, cauzând afecțiuni ale
ochilor, pielii și la nivel respiratoriu.
Nu în ultimul rând, incendiile prezintă un potențial de distrugere al
proprietății private, mai ales în spațiul de interferență seminatural/urban.
        Măsuri de prevenire și protecție Sezonul cald, caracterizat printr-un
proces de încălzire accentuată a vremii, poate favoriza creşterea numărului de
incendii. Aceasta cu atât mai mult cu cât gradul de umiditate al vegetației este
scăzut, factor care favorizează izbucnirea și propagarea rapida a flăcărilor.
Întrucât, în această perioadă, temperaturile sunt în creştere, este necesar a fi luate
măsuri preventive în vederea limitării producerii acestor evenimente care se pot
solda cu pagube materiale importante şi chiar pierderi de vieţi omeneşti.
Temperaturile ridicate determină foarte multe persoane să caute confortul
zonelor de agrement, lucru care presupune, în cele mai multe cazuri, folosirea
focului. Însa acesta nu trebuie făcut oriunde și în orice condiții. Focul deschis se
poate folosi numai în vetrele special amenajate sau la o distanță de minimum
100m de marginea (liziera) pădurii. Se va curăța vegetația din jurul vetrei iar
focul va fi supravegheat în permanență pentru evitarea propagării acestuia la
vegetația din jur. Copiii vor fi supravegheați, pentru a nu transporta jar sau alte
materiale aprinse in afara vetrei de foc. La plecare, focul va fi stins prin stropirea
cu apa a jarului până la răcirea totală a acestuia, lucru absolut necesar datorită
posibilității de reaprindere la orice adiere de vânt.
Aceste reguli trebuie respectate și de cei ce au parcele de teren pe lângă casă,
pentru că o flacăra propagata de vegetație într-o curte poate aprinde în timp foarte
scurt locuința și anexele gospodărești.
De asemenea trebuie manifestată o grijă deosebită la fumat (mai ales la
aruncarea resturilor de țigări și chibrituri), la executarea lucrărilor de sudură și la
desfășurarea oricăror activități ce pot produce aprinderea diverselor materiale. Se
impune respectarea cu strictețe a regulilor privind manipularea, transportul si
depozitarea materialelor si substanțelor cu risc ridicat de incendiu sau explozie.
De exemplu, recipientele cu gaze lichefiate (GPL, oxigen, etc.) trebuie adăpostite
de influența directă a razelor solare sau stropite periodic cu jeturi de apa pentru
răcire. La depozitarea unor materiale (furaje, cărbune, rumeguș, bumbac, etc.)
trebuie avut în vedere și faptul că acestea, în condiții specifice de temperatura și
umiditate, se pot autoaprinde.

5
 Și nu în ultimul rând, trebuie verificate instalațiile de paratrăsnet, știut fiind
faptul că, după o perioada cu temperaturi ridicate, precipitațiile sunt însoțite în
mod frecvent de descărcări electrice atmosferice.
Administraţiile publice locale au obligaţia să ia următoarele măsuri:
- afişarea în locurile des frecventate de cetăţeni (ex. sediul primăriei,
căminul cultural, lăcaşuri de cult, unităţi de comerţ etc.) a regulilor şi măsurilor
de prevenire şi stingere a incendiilor specifice acestei perioade;
- stabilirea locurilor unde se pot efectua lucrări cu foc deschis şi persoanele
desemnate să supravegheze (instruirea personalului de execuţie, control şi
supraveghere asupra măsurilor de apărare a incendiilor);
- interdicţia utilizării focului deschis în apropierea locuinţelor, anexelor
gospodăreşti şi a depozitelor de furaje, pe terenuri acoperite de vegetaţie uscată,
mai ales atunci când sunt amplasate în apropiere de păduri, plantaţii sau obiective
cu risc ridicat de incendiu;
- atenţionarea, împreună cu administratorii fondului silvic (indiferent de
forma de proprietate) a celor ce tranzitează pădurea sau desfăşoară activităţi în
acest areal asupra consecinţelor pe care le pot avea folosirea focului deschis sau
fumatul în pădure (în pădure, focul se face în locuri special amenajate, iar dacă
acestea nu există focul se va face în locuri cât mai îndepărtate de arbori şi
vegetaţie. Foarte important este ca la plecare să se stingă jarul);
- organizarea şi executarea prin intermediul serviciului voluntar pentru
situaţii de urgenţă controlul respectării regulilor de apărare împotriva incendiilor
la gospodăriile cetăţenilor;
- asigurarea respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul
adunărilor sau al manifestărilor publice;
- identificarea celor mai eficiente metode de alertare şi mobilizare a
cetăţenilor în cazul izbucnirii unor incendii.

2. SURSE DECLANŞATOARE INCENDIILOR

Incendiile forestiere pot fi provocate de:

- igenizarea terenurilor agricole cu foc necontrolat
- electricitatea atomsferică (trăsnetul);
- razelele solare;
- autoaprinderile datorate fie descompunerilor anumitor substanţe, fie fixării oxigenului
din aer;
- erupţii vulcanice;

În propagarea incendiilor naturale un rol important îl au:

6
 - viteza vântului (la o viteză a vântului de 10 km/h viteza de înaintare a focului este de
0,5 km/h, la un vânt de 20 km/h focul înaintează cu 0,75 km/h, iar la o viteză a
vântului de 40 km/h frontul de foc se propagă cu 1,75 km/h );
- propietatile combustibile ale masei vegetale (Acestea, la rândul lor, diferă înfuncţie
de tipul de vegetaţie, de densitatea plantelor, de dezvoltarea lor peverticală şi pe
orizontală, de umiditatea frunzelor (vii şi moarte), a ramurilor şi a tulpinilor);
- caracteristicile reliefului (focul se extinde mai rapid pe pante, deoarece căldura
degajată usucă vegetaţia din părţile superioare ale versanţilor, dupăcum şi viteza
vântului creşte pe măsura creşterii altitudinii)

2.1. Incendii determinate de igenizarea terenurilor agricole cu foc necontrolat

În vederea igienizării terenurilor prin arderea vegetației uscate și a miriștilor,

cetățenii sunt obligați să respecte mai multe reguli, între care izolarea zonei de
ardere faţă de căi de comunicaţie, construcţii, culturi agricole vecine, instalaţii,
fond forestier, prin executarea de fâşii arate, desfăşurarea arderii numai pe timp
de zi, asigurarea până la finalizarea arderii a personalului de supraveghere şi
stingere a eventualelor incendii sau asigurarea pentru suprafeţe de ardere mai
mici de 5 hectare a substanţelor şi mijloacelor de stingere.

Fig.2 Incendiu determinat de igenizarea terenurilor agricole

Totodată, aceştia trebuie să asigure, în cazul suprafeţelor de ardere mai mari de 5 hectare,
a unui plug, a unei cisterne cu apă, a mijloacelor de tractare şi a personalului de deservire. Pe
terenurile în pantă, arderea miriştii se face pornind din partea de sus a pantei, în condiţii
meteorologice fără vânt. Vegetaţia uscată trebuie colectată în grămezi, în cantităţi astfel încât
arderea să poată fi controlată. Executarea arderii trebuie făcută în zone care să nu permită
propagarea focului la fondul forestier sau construcţii şi să nu afecteze reţelele electrice, de
7
comunicaţii, conductele de transport gaze naturale, produsele petroliere ori alte bunuri materiale
combustibile. Aceştia trebuie să asigure de asemenea că vor curăţa de vegetaţie suprafaţa din
jurul fiecărei grămezi, pe o distanţă de cinci metri.

În perioadele de caniculă şi secetă prelungită arderea miriştii, vegetaţiei uscate şi a

resturilor vegetale este interzisă, avertizează ISU.

Nerespectarea acestor termeni prevăzuţi de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă duce

la extinderea focului în fondul forestier unde poate produce incendii de litiera şi chiar incendii de
coronament.

2.2. Incendii determinate de descărcările electricităţii atmosferice (trăsnetul)

Trăsnetul este o descarare electrică, însoţită de o lumină vie şi de un zgomot puternic care
are loc între cer şi pământ.
În general, trăsnetul loveşte clădirile înalte, reelele electrice,construcţiile de metal, apa
râurilor şi a lacurilor, arborii înalţi şi izolaţi cu trunchiuri drepte. Mai favorizează lovirea
trăsnetului umiditatea, înălţimea şi forma obiectelor, precum şi mişcarea şi aglomerările de
oameni sau animale.Sub acţiunea sa obiectele de fier se magnetizează, unele se topesc, sau chiar
se volatizeaza.Obiectele inflamabile se aprind,solul nisipos se topeşte, stâncile devin lucioase,
copacii se rup în aşchii sau se aprind, pereţii clădirilor se crăpa, se dărâma.

Fig.3 Incediu provocat de trăsnet

2.3. Incendii determinate de razele solare

8
 Aceste incendii sunt mai puţin frecvente decât cele provocate de trăsnet, dar le întâlnim
totuşi în locuri deschise, cum sunt pădurile cu multe uscături, miriştile etc.,în situaţii când razele
solare sunt concentrate prin intermediul unor obiecte într-un singur focar fixat pe substanţe sau
obiecte inflamabile. Aprinderile datorate razelor solare sunt foarte rare deoarece soarele trecând
la meridianul unui punct, razele sale vor fi concentrate numai în timp foarte scurt pentru a putea
determina o aprindere, presupunând că toate celelalte condiţii sunt favorabile.

Fig.4 Incediu provocat de razele solare

2.4. Autoaprinderile

Autoaprinderea este, un fenomen de natură fizico-chimică sau biologică.

Autoaprinderile de natură chimică pot lua naştere în urma unor procese chimice de
descompunere sau în urma fixării oxigenului din aer. În această categorie de incendii intră cele
provocate de substanţe în descompunere spontană. Substanţele care se pot aprinde spontan, în
urma unei oxidării lente, sunt foarte numeroase şi pot fi grupate în mai multe categorii: cărbunii,
uleiuri animale şi vegetale, furajele etc.
Autoaprinderile de natură biologică. Substanţele vegetale dacă nu sunt înmagazinate
uscate şi acest lucru nu se poate respecta întotdeauna, vor intra într-un proces de fermentaţie
datorită dezvoltării vertiginoase a bacteriilor, profitând de umiditate, de lipsa unor curenţi de aer
şi de o temperatură constantă.
Aprinderile spontane în contact cu aerul sau apă. Din categoria acestor substanţe fac
parte: fosforul alb şi pilitura de aluminiu, magneziu şi zinc precum şi vărul nestins.

9
 Fig.5 Incediu datorită autoaprinderii

2.5. Incendiu determinat de erupţiile vulcanice

Lava este roca topită (magmă) de culoare roşie până la albă, care iese din străfundurile
Pământului. Câteva dintre insulele lumii, de pildă Hawaii, s-au format prin acumulări treptate de
lavă, depusă pe fundul mării. Viteza cu care se deplasează lava depinde de tipul de lavă, de
înclinarea pantei pe care se scurge, ca şi formă şi dimensiune a orificiului prin care iese la
suprafaţă (printr-un canal îngust sau printr-o deschizătură largă). Spre deosebire de distrugerile
provocate de alte fenomene naturale, distrugerile provocate de fluxul de lavă sunt definitive.
Lava îngroapă totul sub tone de rocă solidificată, modificând peisajul pentru totdeauna.

Fig.6 Incediu provocat de erupţie vulcanică

10
3. SITUAŢIA PRIVIND INCENDIILE FORESTIERE DIN EUROPA ÎN ULTIMII 5
ANI

3.1 Analiza unei baze de date privind incendiile de pădure la nivel european

Din cauza schimbãrilor climatice si a unor factori culturali si socioeconomici, cresterea

frecventei si a intensitãtii incendiilor poate genera pierderi mai semnificative de vieti omenesţi,
degradarea unor ecosisteme deja fragile, cresterea gradului de deversificare si distrugerea
infrastructurii economice si sociale.
Baza de date pentru incendiile forestiere europene conține informații despre incendiile de
pădure compilate de către țările europene, inclusiv în statele membre ale UE și țările neigbor.
Acesta se bazează pe informațiile colectate prin intermediul Regulamentului CEE nr 804/94 (în
prezent expirat), care cere că statele membre care participă la prezentul regulament ar colecta un
set minim de date pentru fiecare foc, așa-numitul "nucleu comun".Nucleu comun de informații
include date referitoare la data şi ora la care a avut loc incendiul, ora primei intervenții, durata de
incendiu, gradul de deteriorare, şi cauza presupusă a incendiului.

Media anuală actuală a suprafeţelor arse din UE este de 500 000 ha, incendiilor
asociindu-li-se emisiile de CO2, de alte gaze şi particule60. Anual, în statele membre afectate
izbucnesc mai mult de 50 000 de incendii de pădure. Numărul lor a scăzut însă în ultimii zece
ani, faţă de deceniile anterioare.

Riscul mare de incendii şi amplitudinea incendiilor de pădure au condus la arderea unor

suprafeţe imense în Portugalia în 2003 (mai mult de 400 000 ha) şi în 2005, şi în Spania, în 1985,
1989 şi 1994. În Grecia, în 2007, când s-au înregistrat temperaturi de 46ºC, cinci incendii de
proporţii au ars 170 000 ha doar în Peninsula Peloponez.

Pe lângă victime omeneşti, daune materiale şi reducerea fertilităţii solului din cauza
pierderii materiei organice, marile incendii afectează conservarea biodiversităţii. În vara anului
2009, cel puţin 30% din suprafaţa arsă 61 făcea parte din siturile Natura 2000 din Bulgaria,
Franţa, Grecia, Italia, Portugalia, Spania şi Suedia. Pădurile grav afectate din siturile Natura 2000
îşi recapătă cu greu starea dinaintea incendiilor, în special în ceea ce priveşte biodiversitatea.

UE şi SM au depus eforturi susţinute de abordare a aspectelor de prevenire a incendiilor

forestiere, axate pe formare, cercetare, creşterea gradului de conştientizare şi prevenire
structurală. Aceste eforturi trebuie intensificate în contextul schimbărilor climatice. Există, de
asemenea, o legătură clară între gestionarea proactivă a pădurilor şi reducerea riscurilor de
incendiu: buna funcţionare a pieţei bioenergiei, adesea obstrucţionată de lipsa unei gestionări
corespunzătoare din cauza fragmentării proprietăţii forestiere, ar putea avea un rol important de
prevenire a incendiilor, prin acordarea de stimulente economice în vederea eliminării biomasei
care alimentează în prezent incendiile din pădurile abandonate.

11
 Portugalia:

În 2009, suprafața arsă a crescut până 87 416,27 ha, de aproximativ 5 ori suprafața arsă în
anii anteriori. Cu toate acestea, ea reprezintă 59% din deceniu precedent, care însumează 148
452 ha. În ceea ce privește numărul de incendii forestiere, de asemenea, o creștere în anul 2009,
în special incendii mici sub 1 ha, într-un total de 26 119 de incendii. Valorile reprezintă o
creștere de 5% faţă de media numărului de incendii din ultimul deceniu și o creștere de 40% în
2008.

În ceea ce privește zona de totală arsă pe an, aceasta a fost al patrulea an consecutiv în
care 100000 ha au ars până în 2012, stabilită prin planul NationalFire (2006).

Tipurile de pădure cuprinse de incendii sunt:Eucalyptus globules; plantații, Quercus sp. și

Pinus Pinaster.

Între ianuarie și 8 iunie, au avut loc 852 incendii forestiere (34% din incendiile forestiere
totale), care consumă cu aproximativ 19755,73ha (23% suprafața totală arsă).

În perioada de vară (iulie-septembrie, care corespunde celei mai critice perioade de

incendii forestiere) au fost raportate 58% dintre evenimentele care au ars aproximativ 62972.57
ha(72% suprafața totală arsă). Incendiile forestiere cele mai devastatoare au avut loc între august
și jumătatea lunii septembrie.

Fig.7 Harta fito-climatica

12
 Bulgaria:

Terenurile forestiere din Bulgaria cuprind 4 089 494 de hectare și ocupă 37% din teritoriul
țării. Din acest teritoriu, 3 704 015 ha (89%) sunt zone împădurite. Păduri de conifere naturale și
plantații ocupă 32% și păduri de foioase ocupă 68% din suprafața împădurită totală a țării.

Incendiile forestiere nu au fost niciodată o problemă gravă în Bulgaria, în trecut, datorită

condițiilor naturale și climatice din țară. Ele au devenit o problemă și o amenințare în ultimii 15
ani, iar în perioadele 1999-2001 și 2007 au fost un adevărat dezastru.

În ultimii 10 ani mai mult de 150 000 de hectare de păduri au fost afectate de incendii.
2007 a fost cel mai prost an al doilea din istoria pădurilor bulgare cu 1479 de incendii forestiere
și 43 000 ha arse, urmat de anul 2000 (1 710 de incendii forestiere și 57 406 ha arse).

Regiunile cele mai afectate în 2009 au fost Kardzhali - 753 ha arse, Loveci - 420 ha și
Sliven - 260 ha.

Fig.8 Harta fito-climatica

Franţa:

În regiunea mediteraneană, nivelul de pericol de incendiu a fost relativ ridicat în vara

anului 2009, caracterizată de o secetă severă (toamna ploile au fost de numai 50% din medie
anuală), temperaturi ridicate și un număr mare de zile fără umiditate. Vara nu a fost foarte vant
puternic, aceasta fiind o caracteristică pozitivă. În alte regiuni franceze, temperaturile au fost,
de asemenea, peste normal și cu precipitații reduse.

13
 Rezultatul negativ de la KLAUS furtuna care a lovit o mare parte din pădurile din ţară, în
ianuarie, afectând 600 000 de hectare (jumătate din suprafața pădurilor) și făcându-l aproape
inaccesibile vehiculelor de luptă împotriva incendiilor. În plus, volumul de lemn căzute (40
milioane m³) crescând masa de carburant de pe teren.

În jur de 17000 de hectare au fost afectate de 4800 incendii în Franța, în timpul 2009
(media 1998-2008:22 500 ha). Într-un context general, marcat de temperaturi ridicate și secetă
severă, zonele afectate sunt cu 25% mai puțin decât media, care arată performanța bună a
măsurilor globale luate în acest an. Tendințele anuale în ceea ce privește numărul de incendii și
zone arse în ultimii 30 de ani în Franța.

Fig.9 Harta fito-climatică

Italia:

Au fost mai puține incendii forestiere în Italia în 2009, comparativ cu anii precedenți, de
fapt, acesta poate fi considerat unul dintre cele mai bune din ultimii 40 de ani. Cu toate acestea,
spre deosebire de numărul de evenimente, zona arsă a fost cea mai mare din 2003 (cu excepția
2007 de vârf).

În 2009, au fost înregistrate 5422 incendii, o suprafață totală arsă de 73355 ha, 31 060
dintre care au fost în pădurile din țară.

În Italia, incendii forestiere apar în toate regiunile. În timpul iernii, ele sunt în mare parte
situate în regiunile alpine (în special regiunile de nord-vest), în timp ce vara ele sunt în cea mai
mare parte concentrate în regiunile sudice regiuni mediteraneene (andine terenuri). În Liguria,

14
incendii apar atât în timpul iernii cât şi în timpul verii. În ultimii ani, în regiunile mediteraneene
Lazio și Campania, au început să apară incendii de iarna.

În ceea ce privește numărul de incendii regiunea cea mai afectată Campania (903), în
timp ce cea mai mare zona arsă a fost găsit în Sardinia (total: 37 104 ha din care păduri: 12 270
ha).

Fig.10 Harta fito-climatică

Regiunea Numărul de focuri Suprafaţa de pădure arsă (ha)

Valle d’aosta 13 2
Piemonte 117 286
Lombardia 138 268
Trentino 48 4
Veneto 99 30
Friuli 73 198
Liguria 332 1489
Romagna 86 69
Toscana 549 1407
Umbria 56 44
Marche 19 38
Lazio 325 1802
Abruzzo 34 104
Molise 49 75
Campania 903 4881
Puglia 277 1527
Basilicata 142 651
Calabria 716 4114
Sicilia 762 1801
Sardegna 684 12270
Total 5422 31060
Tabel 1. Incendii forestiere pe regiuni din Italia, 2009

15
 Grecia:

Din rezultatele provizorii ale anului 2009, se pare că nivelul zonei arse a rămas scăzută în
comparație cu rezultatele din anii anteriori.

Pe 21 August 2009 a avut loc cel mai mare incendiu, arde aproximativ 13 000 ha în
partea de nord-est a regiunii Attica, unde mai mult de 100 de case au fost avariate partial.
Datorită acestui foc regiunea Attica a devenit cea mai mare regiune deteriorată a anului, și din
cauza unor incendii care, de asemenea, alte au avut loc în regiunea Sterea a Greciei.

Pe parcursul anului 2009, în jur de 1 063 incendii de pădure au fost înregistrate,

majoritatea cu o zonă mică arsă sub 1 ha. Acest număr este încă provizoriu și este probabil să
crească atunci când compilarea cifrelor este complet, cu toate acestea numărul de incendii
forestiere este posibil să rămână relativ scăzut în comparație cu rezultatele din anii anteriori
Suprafața arsă a fost, de asemenea, scăzută 35 342 ha, din care 74% au avut loc în zonele
împădurite.

Regiunea Numărul de focuri Suprafaţa de pădure arsă (ha)

Reg. East Mac. Thr. 62 1874,4
Reg. Cent. Macedonia 50 72,7
Reg. W. Macedonia 62 17,3
Reg. Ipeirou 160 127,2
Reg. Thessalias 72 387,4
Reg. Ionian Islands 106 2225,3
Reg. W. Greece 54 146,2
Reg. St. Greece 227 6139,9
Reg. Attikis - 13360,7
Reg. Peloponisou 202 860,5
Reg. N. Aigaiou 25 85,2
Reg. S. Aigaiou 8 241,4
Reg. Kritis 35 471,2
Total 1063 26009,8

Tabel 2. Incendii forestiere pe regiunile din Grecia, 2009

3.2. Date privind incendiile de pădure la nivel naţional

16
În anul 2006

Fig.11 Zone arse

Fig. 12 Marimea medie a incendiului

17
 Fig. 13 Numărul de incendii

În anul 2007

Fig. 14 Zone arse

18
Fig. 15 Mărimea medie a incendiului

Fig. 16 Numărul de incendii

19
În anul 2008

Fig. 17 Zone arse

Fig. 18 Mărimea medie a incendiului

20
 Fig. 19 Numărul de incendii

În anul 2009

Fig.20 Zone arse

21
Fig.21 Mărimea medie a incendiului

Fig.22 Numărul de incendii

22
În anul 2010

Fig.23 Zone arse

Fig. 24 Mărimea medie a incendiului

23
 Fig. 25 Numărul incendiilor

3.3 Prelucrarea bazelor de date sub formă tabelară şi grafică

Numărul mediu de incendii pentru ţările alese: Portugalia, Bulgaria, Franţa, Italia, Grecia.

Număr mediu de incendii în anul:

Ţara
2010 2009 2008 2007 2006

Portugalia 21250 25757 14873 19605 20455

Bulgaria 222 313 582 1477 392

Franţa 3797 473 2726 3339 4608

Italia 1720 149 386 1985 689

Grecia 2454 150 1408 2136 1024

Tabelul 3 Numărul mediu de incendii

24
 30000

25000

20000
Portugalia
Bulgaria
15000
Franta
Italia
10000 Grecia

5000

0
2010 2009 2008 2007 2006

Grafic 1. Numărul mediu de incendii

Mărimea suprafeţei arse:

Marimea suprafetei arse (hectare) in anul

Ţara
2010 2009 2008 2007 2006

Portugalia 56774 87 416 34902 32282 43346

Bulgaria 7238.2 3503.5 7972.3 58788 3657.9

Franţa 23303 17005 34566 28433 16422

Italia 54655 73355 48706 32111 65438

Grecia 20877 35 342 18993 36419 19822

Tabel 4 Marimea suprafeţei arse

25
 80000

70000

60000

50000 Portugalia
Bulgaria
40000
Franta
30000 Italia
Grecia
20000

10000

0
2010 2009 2008 2007 2006

Grafic 2. Marimea suprafeţei arse

Mărimea medie a suprafeţei arse:

Marimea medie a suprafetei arse (hectare) in anul:

Ţara 2010 2009 2008 2007 2006

Portugalia 5.67 8.74 3.49 3.22 4.33

Bulgaria 34.6 11.19 13.7 39.94 9.33

Franţa 2.23 3.55 2.16 2.54 1.71

Italia 9.11 12.37 9.5 19.75 6.72

Grecia 2.08 3.53 1.89 3.64 1.98

Tabel 5 Marimea medie a suprafeţei arse

26
 40

35

30

25 Portugalia
Bulgaria
20
Franta
15 Italia
Grecia
10

0
2010 2009 2008 2007 2006

Grafic 3. Marimea medie a suprafeţei arse

3.4 Analiza critică a datelor din perspectiva antropică

Fig.26 Tipul de climat din Europa

27
 Fig. 27 Harta climatică a Europei

Fig.28 Hartă cu precipitaţii anuale

28
4. CONCLUZII

Orice incendiu are o cauzã tehnicã sau apare de cele mai multe ori ca urmare a unei
neglijenţe umane. Neglijenţele manifestate de oameni din nepãsare sau uneori din necunoaştere
contribuie în mare mãsurã la izbucnirea incendiilor.

Vegetatia şi condiţiile meteo contribuie în foarte mare măsură la propagarea incendiilor,cu

cât vegetaţia este mai uscată şi temperatură mai ridicată ,cu atât riscul de producere a unui
incediu este mai mare.

Incendiile forestiere care au avut loc din alte cauze decât acţiunea directă a omului,cauze
naturale,s-au produs în lunile cu temperaturile cele mai ridicate şi anume lunile de vară şi
sfârşitul primăverii,deci se poate spune că temperatura este un factor important în producerea
incendiilor.

Aglomerările urbane reprezintă şi ele un factor hotărâtor,deoarece cea mai mare parte din
incendiile forestiere au avut ca sursă declanşatoare omul, care prin acţiunile lui conştiente
(acţiuni intenţionate) sau inconştiente (fumat,jocul copiilor cu focul, picnicurile în natură) au
rezultat incendii de proporţii foarte mari.

29
BIBLIOGRAFIE
1. http://www.scribd.com/doc/96634550/Incendii-Naturale
2. http://www.isudobrogea.ro/wp-content/uploads/2012/05/Prevenirea-incendiilor-la-fondul-
forestier.pdf
3. http://www.slideshare.net/luciansimion/statistica-activitatilor-din-silvicultura-in-anul-2009
4. https://www.google.ro/search?
q=poze+incendii&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=W2aSUoXxH4SL4ASWkIHADg&ved=
0CCwQsAQ&biw=1366&bih=642
5. www.eea.europa.eu/data-and-maps/figures/corine-land-cover-2006-by-country-1
6. http://forest.jrc.ec.europa.eu/effis/
7. Curs - Incendii forestiere

30