INCENDII NATURALE

Cioloca Alex
11F
Incendiile naturale

Incendiile naturale nu reprezintă fenomene climatice de risc

propriu-zise, dar sunt foarte strâns legate de condiţiile climatice, atât
în privinţa factorilor pregătitori, cât şi pentru cei declanşatori.

Există mai mulţi factori care condiţionează declanşarea şi evoluţia

unui incendiu. În primul rând, trebuie menţionate condiţiile meteo-
climatice. Astfel, secetele prelungite reprezintă un factor pregătitor
foarte important, după cum temperaturile ridicate contribuie la
accentuarea stării de uscăciune. Descărcările electrice sunt, de cele
mai multe ori, factorul declanşator al unui incendiu natural, iar
vântul intens are un rol major în propagarea şi intensificarea focului,
viteza de înaintare a acestuia aflându-se în raport direct cu viteza
vântului.
     Incendiul poate fi provocat de:
electricitatea atomsferică (trăsnetul);
razelele solare;
autoaprinderile datorate fie descompunerilor anumitor substanţe, fie fixării
oxigenului din aer;
eruptii vulcanice;
cutremurelor de pământ;
furtunie puternice;
meteoriţi care distrugând anumite instalaţii;

   În propagarea incendiile naturale au un rol important:

viteza vântului (la o viteză a vântului de 10 km/h viteza de înaintare a focului este de
0,5 km/h, la un vânt de 20 km/h focul înaintează cu 0,75 km/h, iar la o viteză a
vântului de 40 km/h frontul de foc se propagă cu 1,75 km/h );
propietatile combustibile ale masei vegetale (Acestea, la rândul lor, diferă în funcţie
de tipul de vegetaţie, de densitatea plantelor, de dezvoltarea lor pe verticală şi pe
orizontală, de umiditatea frunzelor (vii şi moarte), a ramurilor şi a tulpinilor); 
caracteristicile reliefului (focul se extinde mai rapid pe pante, deoarece căldura
degajată usucă vegetaţia din părţile superioare ale versanţilor, după cum şi viteza
vântului creşte pe măsura creşterii altitudinii).
 Incendii determinate de descărcările electricităţii
atmosferice (trăsnetul)
Trăsnetul este o descarare electrica, însoțită de o lumină vie și de un zgomot
puternic care are loc între cer și pământ.
În general, trăsnetul lovește
clădirile înalte, rețelele electrice,
construcțiile de metal, apa raurilor
și a lacurilor, arborii înalți și izolați
cu trunchiuri drepte. Mai
favorizează lovirea trăsnetului
umiditatea, înălțimea și forma
obiectelor, precum si mișcarea și
aglomerările de oameni sau
animale.
Sub acțiunea sa obiectele de
fier se magnetizează, unele se
topesc, sau chiar se volatizeaza.
Obiectele inflamabile se aprind,
solul nisipos se topeste, stancile
devin lucioase, copacii se rup în
aschii sau se aprind, peretii
cladirilor se crapa, se darama.
Incendii determinate de razele solare

Aceste incendii sunt mai puţin frecvente decât

cele provocate de trăsnet, dar le întâlnim totuşi în
locuri deschise, cum sunt pădurile cu multe
uscături, miriştile etc. in situatii cand razele solare
sunt concentrate prin intermediul unor obiecte
intr-un singur focar fixat pe substante sau obiecte
inflamabile.

Aprinderile datorate razelor solare sunt foarte rare deoarece soarele

trecând la meridianul unui punct, razele sale vor fi concentrate numai în
timp foarte scurt pentru a putea determina o aprindere, presupunând că
toate celelalte condiţii sunt favorabile.
       Autoaprinderea este, un fenomen de natură fizico-chimică sau biologică.

      - Autoaprinderile de natura chimica pot lua nastere în urma unor procese
chimice de descompunere sau în urma fixării  oxigenului din aer. În această
categorie de incendii intră cele provocate de substanţe în descompunere
spontană. Substanţele care se pot aprinde spontan, în urma unei oxidării lente,
Autoaprinderile sunt foarte numeroase şi pot fi grupate în mai multe categorii: carbunii, uleiuri
animale si vegetale, furajele etc.
     - Autoaprinderile de natură biologică. Substanţele vegetale dacă nu sunt
înmagazinate uscate şi acest lucru nu se poate respecta întotdeauna, vor intra
într-un proces de fermentaţie datorită dezvoltării vertiginoase a bacteriilor,
profitând de umiditate, de lipsa unor curenţi de aer şi de o temperatură constantă.
     - Aprinderile spontane în contact cu aerul sau apa. Din categoria acestor
substanţe fac parte: fosforul alb şi pilitura de aluminiu, magneziu şi zinc precum
şi varul nestins. 
 Rusia 
Mari          Marele incendiu care a afectat peste 1.000.000 km2 din Siberia, într-un areal extins de la

incendii Munţii Urali până în Asia Centrală, în lunile iulie-august 1915. Apărute pe fondul unei
secete prelungite, incendiile au determinat o scădere a temperaturilor medii ale lunilor
respective cu 10° C, din cauza fumului dens, care a oprit o parte considerabilă a radiaţiei
naturale SUA
solare directe.

produse pe          În SUA sunt cunoscute, printre altele, incendiul din octombrie 1871 din zona Marilor

Glob Lacuri, care a afectat 1.700.000 ha şi a cauzat decesul a 2.000 de persoane sau, mai recent,
cel din toamna anului 1998, care a provocat imense pagube în Parcul Naţional
Yellowstone. În Canada, circa 4.800.000 ha de pădure şi de prerie, din zona situată între
Munţii Stâncoşi şi Lacul Superior, au fost cuprinse de flăcări în a doua jumătate a anului
1980.
Australia
       

         În Australia, ziua de 16 februarie 1983 a rămas în istorie ca “miercurea cenuşii”. În acea zi, în statele Victoria şi South
Australia au fost afectate de incendii peste 500.000 ha, au fost distruşi aproximativ 300.000 km de garduri, peste 20
de aşezări au dispărut definitiv de pe hartă, au pierit în incendii circa 300.000 de oi şi 18.000 de vite, 3.500 de oameni
au fost răniţi şi 76 de persoane şi-au pierdut viaţa. Incendiile extraordinare din februarie 1983 s-au declanşat pe fondul
unei secete foarte accentuate, generată de fenomenul ENSO din 1982-1983, considerat, ca intensitate, al doilea din
secolul 20.
          O altă zi nefastă pentru populaţia Australiei a fost cea de 7 ianuarie 1994, cunoscută sub numele de “vinerea
neagră”. Pagubele produse în urma incendiilor din ianuarie 1994 în statul New South Wales, mai ales în vecinătatea
oraşului Sydney, au fost evaluate la circa 200.000.000 lire. Focul, care a înaintat cu o viteză de până la 60 km/h şi a
avut o înălţime de până la 90 m, a distrus vegetaţia şi fauna de pe 100.000 ha şi a cauzat moartea a 4 persoane. 
        Mai pot fi menţionate şi incendiile devastatoare din ianuarie 2003, din acelaşi stat New South Wales, când oraşele
Sydney şi Canberra au fost la un pas de un adevărat dezastru, pagubele produse fiind imense.
America de Sud
După două luni de secetă neîntreruptă, peste 500.000 ha din nordul
Braziliei au fost afectate de incendii devastatoare în februarie-martie 1998.

Europa
Condiţiile cele mai favorabile apariţiei incendiilor naturale se întâlnesc în
zonele cu climat mediteranean (Spania, sudul Franţei, sudul şi centrul Italiei,
ţările din sudul Peninsulei Balcanice), în ultima perioadă aici semnalându-se
astfel de fenomene aproape în fiecare vară.
 Efectele incendiilor

Incendiile naturale sunt o importantă sursă de fum și

cenușă, care se produc atunci când umiditatea climatului
scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de
răspândit, mai ales în zona tropicala, deși, în general, gradul
de umiditate al pădurilor din această zonă nu este de natură
să favorizeze izbucnirea incendiului. Incendiile pot produce
pagube uriașe proprietăților private și mediului. Ele pot
amenința de asemenea și viața umană.
 Combaterea incendiilor

- împiedicarea extinderii (se

pot realiza bariere antifoc din
copaci doborâţi sau se aruncă
din elicopter sau hidroavioane
substanţe inflamabile care,
prin intensificarea arderilor pe
areale mai restrânse,
împiedică extinderea focului
spre alte zone. )

- supraveghere (observaţiile meteorologice asupra elementelor direct

implicate în producerea şi întreţinerea incendiilor: temperatura,
umezeala, presiunea, direcţia şi viteza vântului )
 Refacerea zonelor afectate

Aceasta presupune, în primul rând, curăţirea de resturile rămase în urma

focului şi apoi reîmpădurirea terenurilor afectate de incendii. Studiile de
biologie genetică efectuate în diferite ţări urmăresc, printre altele, şi
obţinerea unor specii vegetale mai rezistente la foc, având rădăcini mai
adânci şi o perioadă de regenerare mai scurtă.
Bibliografie

- ro.wikipedia.org
- www.romanialibera.ro
- www.educativ.ro-Hazardele-naturale-2