INCENDIILE DE PADURE (de vegetaţie)

Student:
 INCENDIILE DE PADURE (de vegetaţie)

Incendiul de vegetaţie. este un foc

necontrolat, în timp şi spaţiu, ce izbucneşte de
cele mai multe ori in zonele aride, pe timp
secetos, în zilele cu vânt puternic.
Cauze: • autoaprinderea
• fulgerul • neglijenta
oamenilor
• erupţiile vulcanice • norii piroclastici
• arsonul • radiaţia
Aspecte privind incendiile de pădure
solară
comportamentul lor este neaşteptat fiind influenţat de mulţi factorii determinanţi
resursele umane şi materiale sunt de multe ori insuficiente
lipsa echipamentului de comunicaţii adecvat
operarea vehiculelor pe drumuri accidentate:
- în condiţii de fum şi praf dens
- distanţe mărite de parcurs
- sarcini mari ce trebuie transportate
După locul de izbucnire şi după elementele care ard şi felul propagării, incendiile de
pădure se clasifică astfel:
- pe sol sau de litieră numit şi „focul alergător” ;
- de coronament;
- subterane (ardere mocnită);
- combinate(de litieră şi coronament);
- de doborâturi.
-incendiul săritor sau răsfirat; se produce prin arderea
crengilor si a frunzelor purtate de vânt, dând naştere la focare
răspândite; astfel incendiul poate ,,sării” peste un drum , peste un râu sau chiar peste o
bariera creata pentru localizarea incendiului.
CARACTERISTICILE INCENDIILOR DE LITIERĂ
Factori ce influenţează viteza relativă de deplasare a frontului incendiului de
litieră (V real):
 vânt (v)
 umiditatea relativă (r)
 rezerva de material combustibil (m)
 umiditatea materialului combustibil (w)
 panta versantului (α)

Incendiul de litieră se cunoaşte de departe după fumul alb-cenuşiu

Incendiile izbucnite la piciorul pantei se vor propaga cu mai mare repeziciune spre vârful
înălţimii în comparaţie cu cele izbucnite la coama acestuia
În zona de ardere se consumă mari
cantităţi de oxigen, fapt ce duce la un
moment dat la apariţia fenomenului de
absorţie a mari cantităţi de aer din zona
neincendiată şi formarea vârtejurilor care
ridică la înălţime scântei, jeratec sau
bucăţi de lemn în stare arzând şi le poartă
la distanţe mari, unde, căzând, generează
noi focare de incendiu
CIRCULAŢIA MASELOR DE AER
Incendiile de mare amploare, în special, afectează curenţii de aer din imediata vecinătate,
acţionând precum un coş natural.
Pe măsură ce se încălzeşte aerul se ridică în atmosferă, iar un incendiu de amploare creează
o puternică depresiune în zona focarului care absoarbe “un nou aer” rece din zonele învecinate
focarului, formând coloane termale(de convevţie). Diferenţele mari de temperatură şi umiditate,
pe verticală, favorizează norii piroclastici, curenţi puternici de aer, şi vârtejurile de foc cu forţă
similară unei tornade şi viteze de peste 80 km/h.
 OBSERVAREA ŞI MONITORIZAREA INCENDIILOR DE PĂDURE

METODE:
- turnul de observare
- senzori de temperatură, de lumină, de fum
- observarea prin satelit
- aparate de zbor

Trnul de obsevare-este o constructie de mici dimensiuni

localizat in zonele inalte de teren ori pe schela din lemn sau
metalica pentru a mari linia de observare pe o arie cat mai mare.
El poate fi dotat cu un dispozitiv numit Osborne Fire Finder.
 OSBORNE FIRE FINDER
Dispozitivul este folosit pentru obţinerea coordonatelor incendiului(azimutului) şi distanţa
estimată de la turnul de observare până la locul incendiului.
Dispozitivul a fost
inventat de William "W.B."
Osborne, din
Portland,Oregon, în 1915. S-a
produs în serie între 1920 şi
1935, iar după 1975 nu se mai
fabricau piese de schimb. În
anii apropiaţi s-a reînceput
producerea lor.
Sistemul conţine harta
topografică a zonei
supravegheate, care este
centrată pe o suprafaţă plană
cu un inel gradat. Două
aparate de ochire sunt
montate în părţi opuse ale
inelului, deasupra hărţii şi
alunecă în jurul acestuia.
Observarea/Monitorizarea prin satelit
Sâmbăta Neagră – o serie de incendii de vegetaţie de-a lungul statului
australian VICTORIA în ziua de sâmbătă 7 februarie 2009 în timpul unor condiţii
climatice extreme.
Incendiu a avut ca rezultat cel mai mare număr de vieţi pierdute pe teritoriul
Australiei, ca urmare a incendiilor de vegetaţie. 173 de persoane au murit şi 414 au fost
rănite.
Au fost înregistrate în jur de 400 de focare individuale.

Ca urmare a acelor
evenimente, respectiva
dată a căpătat denumirea
de Sâmbăta Neagră
STINGEREA INCENDIILOR
METODE:
baterea porţiunilor incendiate (mături de nuiele, lopeţi, bătătoare) – la inc. de litieră
înăbuşirea focului cu pământ sau nisip
înlăturarea materialului combustibil pe direcţia de propagare (linii de control)
utilizarea apei ori a inhibitorilor chimici
utilizarea materialelor explozive
utilizarea contrafocului
provocarea precipitaţiilor cu ajutorul unor rachete speciale
 COMBATEREA/STINGEREA INCENDIILOR
Marea majoritate a incendiilor de pădure sunt combătute înainte ca acestea sa
scape de sub control.
In mod obişnuit serviciile de pompierii folosesc echipe de cate 20 sau mai multe
persoane, care se deplasează cu camioanele pana la incendiu. Aceste echipaje sunt dotate cu
echipamente necesare lichidării incendiului, sunt organizate in echipe de intervenţie rapida
formate din 5-8 membrii si se deplasează cu elicopterele in cazul incendiilor mici sau a celor
care au loc in zone greu accesibile.
Instrumentele folosite pentru crearea obstacolelor si înlăturarea combustibilului din
zona incendiata sunt: bătătoare, maturi, lopeţi, greble si toporul târnăcop, ventilatoare
portabile de frunze, motofierăstrae, torţe.
 Incendiile mari de amploare ce nu pot fi combate direct, necesita folosirea unor tehnici
alternative.
In aceste cazuri pompierii controlează aria in care incendiul se poate extinde, prin
crearea unor “linii de control”, ce reprezintă suprafeţe pe care nu exista materiale combustibile.
Aceste linii se pot crea prin îndepărtarea combustibilului(de ex. cu un buldozer) sau
prin crearea de noi incendii controlate pentru arderea materialelor combustibile.
Din păcate aceste metode pot da greş datorita vântului, conducând la incendii in afara
liniilor de control (de ex. daca un copac in flăcări cade peste aceasta linie, crengile in flăcări sunt
purtate de vânt in afara liniei).
La locul incendiului pompierii stabilesc zonele de siguranţă, căile de evacuare, punctele de observare
Astfel pompierii pot acţiona având posibilitatea de a se retrage
din aceste zone in cazul in care situaţia scapă de sub control.
Ca ultima resursă, toţi au in dotare prelate speciale de
adăpostire. În situaţii de urgenta aceste echipamente ii protejează
de căldura degajata de incendiu.
 Provocarea precipitaţiilor/modificarea vremii
Tehnica constă în injectarea (dispersarea) în aer, la nivelul norilor, a unor substanţe
(iodură de argint, gheaţă uscată – CO2 în formă solidă) ce servesc la condensarea norilor în
încercarea de a modifica cantitatea de precipitaţii (modifică procesele micro-fizice din interiorul
norilor). Iodura de argint este un produs solid fotosensibil cu aplicaţii în fotografiere, medicină
(antiseptic), meteorologie
 În lupta contra incendiilor de
pădure(vegetaţie) pentru a prevenii
răspândirea acestuia se utilizează
substanţe chimice ce inhibă incendiul
ori substanţe cu proprietăţi de
ignifugare.
În general aceste substanţe
sunt aruncate in jurul marginilor
incendiului pentru a-l localiza, dând
astfel timp echipelor pentru lichidarea
lui, in timp ce inhibitorii încetinesc sau
previn răspândirea incendiului.
De obicei aceşti inhibitori
folosiţi la incendiile de vegetaţie sunt
un amestec de apa si substanţe chimice
concepute si realizate astfel încât sa ude
zona respectiva si in acelaşi timp
substanţele chimice de inhibare sa se
întindă pe toata suprafaţa vegetaţiei .De
obicei au o culoare roşiatica astfel încât
zona pe care au fost aplicate sa poată fi
observata din aer.
Atacurile aeriene cu ajutorul elicopterelor.

Sunt utilizate pentru faza intitiala a incendiilor pentru a

castiga de la inceput controlul asupra acestuia in special
cand inaccesibilitatea terenului face ca echipele terestre
sa nu poata interveni in timp oportun.
Metodologie: elicopterul pleaca de la baza cu o echipa
de interventie, care debarca innaintea directiei de
propagare a incendiului si incep sa construiasca un baraj
pentu localizarea acestuia, apoi elicopterul sustine
echipa de la sol cu bombardamente cu apa.
In situatia cand aceasta tehnica nu da rezultate misiunea
se scimba, elicopterul fiind utilizat pentru monitorizarea
incendiului si coordonarea echipelor de la sol.
Cand elicopterul nu poate ateriza pentru debarcare se pot
utiliza parasutistii sau coborarea in rapel de la o inaltime
de maxim 80 m.
Elicoperele mai pot fi folosite pentru provocarea
incendiilor controlate si pentru evacuarea personalului si
a ranitilor din zonele de pericol.
 ALTE MIJLOACE SI ECHIPAMENTE UTILIZATE LA STINGEREA
INCENDIILOR DE PADURE

Iniţial a fost conceput

pentru scopuri militare.
Rulează pe senile din
cauciuc special. Acest
vehicul este potrivit pentru a
merge pe gheata, zăpadă,
terenuri grele,zone de
pădure. Poate merge in
terenuri mlăştinoase, poate
merge pe apa dar cu o viteza
de numai 4 km/h. Pe sosea
atinge viteza de 55km/h. Are
un motor diesel V8 de 6,2 l.
Poate urca rampe cu
inclinare de pana la 45 grad.
Este in dotarea FRF(Finn
Rescue Force) si executa
misiuni internaţionale
(catastrofe, dezastre,incendii
de pădure,etc.).
Tanc destinat stingerii incendiilor, echipat cu două tunuri care utilizează
tehnologia IFEX
TEHNOLOGIA IFEX
 Roboţi-pompieri (OLE - Offroad Loescheinheit )

OLE se poate deplasa extrem de rapid şi pe teren accidentat datorită celor şase „picioare”
dotate cu roţi.
Este dotat cu raze infraroşii şi senzori de căldură, dar şi cu canistre de apă şi spumă .
Atunci când detectează o temperatură mai mare de 1300 de grade, robotul-pompier se
repliază şi se transformă într-o minge (exact ca şi miriapodul), protejată de platoşa
termorezistentă.
Atunci când nu adoptă poziţia de protecţie, cu ajutorul picioarelor, OLE se poate deplasa
cu O
10„brigadă”
– 20 de km depe
30oră
de astfel de roboţi (fiecare dintre ei costând între 125.000 şi 200.000 de
dolari) poate acoperi o suprafaţă de până la 7.000 de km pătraţi.
Robotul va patrula autonom
prin păduri şi poate fi ghidat şi
depistat cu ajutorul GPS-ului
 INCENDIILE DE PADURE-EFECT BENEFIC SAU NEGATIV

Incendiul este uneori un lucru esential pentru regenerarea padurii si pentru aducerea
unor beneficii pentru comunicatiile locale. Alteori insa aceasta distruge padurile si are
consecinte sociale si economice grave.
Incendiile de padure reprezinta un process natural al ecosistemelor precum padurea,
dar nu toate tipurile de paduri: de exemplu in padurile boreale si tropicale uscate, acestea sunt
commune si frecvente, in timp ce in padurile tropicale umede aceste incendii lipsesc sau sunt
atat de rare incat nu influenteaza negative ecologia.