UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CHIMIE APLICATĂ ȘI ȘTIINȚA MATERIALELOR

SECTIA: APLICATII ALE CHIMIEI IN EXPERTIZELE JURIDICE

Chimia combustiei
si a incendierii

REALIZATA DE: BRAILESCU IULLIA

Cuprins

 Introducere
 Definitii
 Combustia
 Incendiul
 Concluzii
Introducere

 De la începuturile existenţei umane şi până în prezent, focul a constituit o ameninţare

serioasă a omului. Încercând să-l conserve şi să-l recreeze după propriai voinţă, omul a
evoluat faţă de animale, marcând astfel o etapă în dezvoltarea umanităţii.

 Incendiul este un termen imprumutat din latină în secolul al XVIlea, ce vine de la

“incendium” care înseamnă „incendiu” - acest cuvânt fiind derivat, la rândul său, din
termenul “incendere” care înseamnă „a aprinde”.
Definitii

 COMBURANT: Substanţă a cărei natură chimică şi prezenţă, permite unui corp să ardă.
 COMBUSTIBIL: Substanţă solidă, lichidă sau gazoasă capabilă să iniţieze şi să întreţină
o ardere.
 ARDEREA: Reacţia chimică exotermă între combustibil/carburant şi comburant în
prezenţa unei energii capabile să activeze reacţia. Arderea este insoţită de degajare de
căldură, şi uneori de emisie de flacări şi/sau fum.
Combustia

 Din punct de vedere chimic, combustia este un proces exoterm de oxidare, în care anumite
substante reactioneazã, mai mult sau mai putin violent, când se combinã cu oxigenul în
stare liberã si care duce la producerea unei mari cantitãti de cãldurã si, frecvent, de luminã.
 Pentru a initia arderea nu este necesar doar sã existe un contact între combustibil si aer, ci
trebuie sã existe, de asemenea, un agent de amorsare a reactiei, ceea ce înseamnã cã o
parte a combustibilului trebuie sã aibã o temperaturã mai mare decât punctul sãu de
aprindere. Combustia va satisface regula "3T", anume:
 timp (scurt)
 temperatura (ridicatã)
 turbulentã (mare)
Incendiul

 Incendiu constituie un fenomen de ardere a unei substante combustibile (in prezenta

oxigenului sau aereului), care se propaga, de regula, din cauza efectului flacarilor, fara ca
acestea sa reprezinte intotdeauna cauza primara a incendiului.
 Principalii factori specifici unui incendiu se numera emisia de caldura, de gaze si de fum,
temperature de ardere si viteza de propagare a flacarilor. Acesti factori sunt insa
dependent direct de gradul de inflamabilitate al substantelor si materiaalelor
combustibile, de cantitatea de oxigen, de intensitatea si directia curentilor de aer, de
temperature aerului si umiditatea mediului
 În funcţie de viteza de reacţie, distingem 3 forme ale arderii: Ardere rapidă ; Ardere lentă;
Ardere spontană:
 Arderea rapidă este o reacţie care consumă rapid comburantul necesar acestui procesul de
oxidare. Acest tip de combustie este caracterizat de creşterea puternică a temperaturii, de
emisia simultană de lumină, flacări, gaze şi fum.
 Arderea lentă este o reacţie care consumă lent comburantul de care are nevoie. Acest tip de
combustie duce la o creştere uşoară a temperaturii, fenomenele luminoase ce însoţesc reacţia
de oxidare sunt aproape nule, iar flăcările sunt absente.
 Arderea spontană se produce în anumite condiţii în prezenţa unor corpuri bogate în carbon şi
uşor oxidabile, fără a fi necesară o sursă evidentă de încălzire. De asemenea, reacţia poate fi
iniţiată şi de microorganisme.
 Incendiile se impart in:
 incendii provocate de cauze natural,
 incendii provocate accidental,
 incendii premeditate.
 Caracteristici ale fumului in functie de culoare:

 -fumul alb este specific obiectelor umede sau materialelor cu un continut mare de fosfor
 -fumul rosu-cenusiu este specific lemnului, hartiei;
 -fumul negru denota lipsa de aer sau prezenta uleiului mineral
Concluzii

 - Combustia este un proces exoterm de oxidare, în care anumite substante reactioneazã,

mai mult sau mai putin violent, când se combinã cu oxigenul în stare liberã si care duce
la producerea unei mari cantitãti de cãldurã si, frecvent, de luminã
 -Incendiul reprezinta un fenomen de ardere a unei substante combustibile care se
propaga, de regula, din cauza efectului flacarilor, fara ca acestea sa reprezinte
intotdeauna cauza primara a incendiului, fiind un fenomen cu evoluţie aleatorie în timp şi
spaţiu este, practic, imposibil de descris şi de precizat evoluţia unui acestuia.