Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Michel de Grece - Theodora Imparateasa Bizantului
Michel de Grece - Theodora Imparateasa Bizantului
�MP�R�TEASA
BIZANTULUI
de Michel de Grece
Nu m� �ntelegeam cu mama, fiindc� ea o prefera pe sora mea mai mare, Comito. Aveam
firi mult prea asem�n�toare. Exista �ns� ceva �n mine ce ea nu �ntelegea, care �i
sc�pa si care poate o nelinistea. Nu se �ncredea �n mine. Avea dreptate s� m� certe
pentru starea lamentabil� �n care m� �ntorceam acas�. Scena care urma se repeta
at�t de des, �nc�t p�rea s� fi intrat �n repertoriul de zi cu zi. �n loc s� m�
potoleasc�, mustr�rile mamei m� f�ceau s�-mi ies din fire. �mi �ndreptam toat�
f�ptura minuscul�, m� prot�peam cu m�inile �n solduri si, cu ochii scosi din orbite
de furie, �i r�spundeam prompt, arunc�ndu-i injurii pe care nici o fat� nu s-ar
cuveni s� le spun� mamei sale. M� pocnea. Ieseam din oras, fugeam mult� vreme pe
c�mpuri si maidane p�r�site, p�n� la zidul foarte �nalt si crenelat al unei vaste
propriet�ti.
�nclinarea solului �mi permitea, �ntr-un anumit loc, s� z�resc gr�dina fermec�toare
a unui palat vechi. M� lipeam de un crenel si priveam, desf�t�ndu-mi ochii cu
aceste peluze stropite cu grij�, gardurile vii tunse frumos, florile minunat
�ntretinute, f�nt�nile care murmurau permanent. Locul acesta era pentru mine un fel
de paradis de neatins. Urm�ream cu l�comie cum se zbenguiau copiii casei, ale c�ror
vesminte si juc�rii dovedeau o bog�tie de ne�nchipuit pentru mine. Ajunsesem s�-i
cunosc pe toti dup� prenume. Mica Eudoxia era cam de aceeasi v�rst� cu mine. �ntr-o
zi, m-a z�rit. Prima ei reactie a fost de spaim�. si-a str�ns p�pusa la piept si s-
a dat un pas �napoi. Totusi, ceva din mine a linistit-o, c�ci s-a apropiat de zid
si mi-a �ntins juc�ria. Fratele ei mai mare, care v�zuse ce s-a �nt�mplat, a venit
�n fug� din spatele ei, a prins-o de guler si a tras-o brusc, dojenind-o pentru
imprudenta ei. P�pusa a c�zut si s-a spart. Eudoxia a izbucnit �n pl�ns. Fratele ei
mi-a poruncit s�
12
plec si s� nu m� mai �ntorc niciodat�, altfel voi fi biciuit�. Nu m-am miscat din
loc. A amenintat c� �i cheam� pe sclavi s� pun� m�na pe mine, dar hohotele de pl�ns
ale surioarei lui |-au �nduplecat si l-au f�cut s� se duc� la ea, s-o linisteasc�.
Dup� at�tia ani, n-am uitat nici un am�nunt din scena aceasta, care pentru mine a
c�p�tat o important� simbolic�, �n seara aceea, am �nt�rziat la cin�. Sora mea mai
mare, Comito, trimis� s� m� caute, m-a g�sit �n cele din urm�, la indicatiile
trec�torilor. Nu plecasem de l�ng� crenel. Contemplam �nc� gr�dina p�r�sit� si
invadat� de umbre. C�nd m-a dojenit, i-am zis foarte serioas�: ��ntr-o zi, toate
acestea vor fi ale mele, si chiar mai mult." Mi-a r�s �n nas.
De atunci, c�nd mama se ar�ta prea dur� cu mine, m� duceam la tat�l meu, la
hipodrom. Adopta un ton grav ca s�-mi reproseze c� n-am r�mas acas�, dar prezenta
mea �i f�cea o pl�cere enorm�.
�mi pl�cea s� str�bat hipodromul f�r� spectatori. Atunci mi se p�rea si mai
impresionant, iar marmura str�lucitoare de pe jos aproape m� orbea. C�lcam pe
nisipul imaculat de pe pist�, ridic�nd privirea c�tre obeliscuri si alte monumente
provenite din cele mai vechi timpuri. Mergeam �n sus si-n jos pe promenada
acoperit�, admir�nd poporul de statui care o �mpodobeau, si de fiecare dat� m�
�nv�rteam �n jurul vestitei cvadrige din bronz, capodoper� a artei grecesti. Dar
cel mai mult �mi pl�cea, c�nd nu m� vedea nimeni, s� m� strecor �n kathisma, marea
loj� imperial�, m� asezam pe tronul dublu din marmur� si imitam atitudinea
hieratic� pe care o afisa �mp�ratul c�nd asista la spectacole. si erau destule
spectacole: curse de care, v�n�tori, lupte �ntre b�rbati, �ntre fiare s�lbatice,
acrobatii, clovni...
13
carelor. Multimea care se plimba prin galeriile subterane lungi si late m� fascina.
Paznicii, usierii, controlorii si antrenorii vorbeau cu personalul din subordine,
acei oameni m�runti de toate neamurile si meseriile care �i slujeau gratuit, din
pasiune pentru curse, pe Albastri sau pe Verzi, �ntre timp, artistii �si repetau
numerele pe care aveau s� le prezinte �n pauze, iar costumierii, maseurii,
angajatii b�ilor �si ofereau serviciile. Curtezanele, astrologii si negustorii de
amulete se �mbog�teau. Aristocratia, Curtea, guvernul se plimbau �n mijlocul
poporului si se amestecau cu acesta f�r� nazuri. Pasiunea curselor desfiinta
clasele si treceam pe l�ng� personaje minunat coafate, pline de bijuterii si
parfumate. Erau �mbr�tisati p�n� la sufocare cei doi eroi ai zilei: vizitiii-vedet�
ai Albastrilor si ai Verzilor. Erau idolii orasului si, �n acest hipodrom care era
palatul lor, erau mai venerati dec�t �nsusi �mp�ratul. Fiarele simteau agitatie �n
jurul lor si �si manifestau nervozitatea prin r�gete, �ngrijitorii lor, cu tat�l
meu �n frunte, le p�r�siser� ca s� scoat� de la paznicii grajdurilor ultimele
ponturi despre curse.
Eu profitam de neatentia tuturor ca s� m� strecor �n cusca ursilor, ceea ce-mi era
strict interzis. Nu-mi era fric� de ei. Experienta avea s� m� �nvete mai t�rziu c�
brutele umane seam�n� cu fiarele si c�, pentru a le tine la respect, este suficient
s� nu ar�ti nici un pic de team�. Ursii m� cunosteau, m� l�sau s� m� apropii de ei,
s�-i m�ng�i, s� le vorbesc la ureche si s�-i linistesc. O ursoaic� �si pierduse
puiul si avea obiceiul s� m� str�ng� �n labele ei puternice. Pericolul din afara
custilor era mult mai mare dec�t cel de din�untru. Adev�ratul pericol nu erau
ursii, ci b�rbatii. Erau duri, ei nu f�ceau nici o concesie. Constituiau o
amenintare pentru toate femeile, chiar si pentru o fetit� ca mine.
Dup� at�ta timp petrecut �n preajma ursilor, tat�l meu
15
ajunsese s� le semene: mergea si morm�ia ca ei. Nu avea nici educatie, nici finete
si probabil nici spirit, dar avea o inirn� de aur, m� adora si-mi ierta orice. C�nd
sora mea, Comito, avea opt ani si eu sase, tata a murit �n urma unei boli scurte si
neasteptate.
�mi amintesc mai ales �nmorm�ntarea lui, cu bocitoarele profesioniste care se
�ntreceau �n vaiete, vecinele care arborau expresia potrivit� circumstantelor,
curiosii care c�scau gura. Desi o dat� cu disparitia sotului ei mama si-a pierdut
unica si firava surs� de venituri, probabil c� se simtea usurat�, c�ci avea
pretentii nem�rturisite, iar tat�l rneu, grosolan si prost crescut, o f�cea s� se
simt� st�njenit�. C�t despre Comito, pl�ngea pur si simplu pentru c� era
impresionat�. Eu eram singura care �l regreta.
�nc� de c�nd tata tr�ia, aveam putini bani, dar dup� moartea sa n-am mai avut
deloc. Supravietuiam din mici �mprumuturi si chiar din cersetorie. Situatia
noastr�, din critic�, a devenit disperat�. Desi o uram pe mama, trebuie s� recunosc
c� s-a sacrificat pentru a ne asigura supravietuirea, c�ci a �nceput s� primeasc�
b�rbati, si asta nu din pl�cere, �n timpul acestor vizite, ne trimitea afar�,
ocazii nesperate pentru mine s� profit de mai mult� libertate.
�ntr-o sear�, mama s-a �ntors acas� la brat cu unul dintre clientii ei cei mai
asidui si ne-a anuntat c� de-acum aveam un nou tat�. Reusise s� dea lovitura. Se
numea Nicetas, i se promisese postul de sef al paznicilor de ursi, pe care �l
ocupase tat�l meu, si consimtise s� se �nsoare cu ea. Pentru ea, asta �nsemna
odihna binemeritat� si un viitor asigurat. Imediat dup� aceea, maestrul de dans de
la hipodrom, de care depindea numirea tat�lui nostru vitreg, a ales un alt
candidat, care stiuse s�-l corup�. Pentru mama,
16
a fost o catastrof�. Fiind c�s�torit�, nu-si mai putea vinde nurii, iar sotul ei
nu-i mai putea asigura p�inea.
Nu si-a pierdut �ns� capul, dovad� a fortei sale de caracter. Dac� stau s� m�
g�ndesc, nu era o femeie oarecare si poate c� n-am cunoscut-o niciodat� cu
adev�rat. A asteptat urm�toarea curs� de care si, �n ziua cu pricina, ne-a pus
coroane de flori pe cap si ne-a poruncit s� o urm�m la hipodrom, �l cunostea ca pe
propriul buzunar si se tutuia cu responsabilii de acolo. A obtinut de la seful
jocurilor o favoare exceptional�. Chiar �nainte de startul primei curse, p�n� se
asezau carele la locurile lor, Comito si cu mine am ap�rut pe pista goal�. Mama a
fost nevoit� s� ne �mbr�nceasc�, at�t eram de emotionate. Ne-a ciupit p�n� la
s�nge, ca s� ne fac� s� �naint�m si s� ne oblige s� pl�ngem. Ceruse de la noi
lacrimi arz�toare, abundente. Eu refuzasem, ea m� amenintase, dac� nu scoteam cele
mai sf�sietoare hohote de pl�ns, cu cele mai crunte pedepse. Eu si Comito, tin�ndu-
ne de m�n�, tremur�nd, �mpiedic�n-du-ne, ci�tin�ndu-ne de rusine si timiditate, am
traversat toat� pista �n fata a treizeci de mii de spectatori. Nu am detestat-o
niciodat� pe mama ca �n momentul acela si doar acest sentiment m� sustinea si-mi
d�dea fort� s-o t�r�sc dup� mine pe Comito, mai mult moart� dec�t vie.
Am o amintire �ngrozitoare de spatiu gol, soare orbitor, zumzete, morm�ieli si
ameteal�. Ajunse la piciorul lojii imperiale, am �ntins bratele �ntr-un gest de
implorare si ne-am rugat ca tat�l nostru vitreg, Nicetas, s� fie numit sef al
paznicilor ursilor. Bine�nteles, nu ne auzea nimeni si cineva a cobor�t din loja
imperial� s� ne �ntrebe ce vrem.
Spectatorii ne observaser�, �n cele din urm�, si �ncepeau s� dea atentie
incidentului. F�r� nici o �ndoial�, multimea avea s� se lase �nduiosat� de aceste
dou� fetite
17
cu ghirlande pe cap, singure �n mijlocul pistei complet goale, tremur�nd
�nsp�im�ntate. Verzii �ndeosebi aveau s� ne sprijine, s� ne sustin� cererea, s�-i
impun� �mp�ratului s� ne �ndeplineasc� rug�mintile. Tat�l meu �i servise toat�
viata, iar tat�l meu vitreg, Nicetas, f�cea si el parte din tab�ra lor. Desigur,
spiritul de echip� avea s�-si joace rolul. S-a �nt�mplat exact pe dos. Verzii au
�nceput s�-si bat� joc de noi, s� ne insulte, s� ne strige glume obscene. Unii au
�nceput chiar s� arunce �n noi cu fructe; m-a pocnit o portocal� �n um�r, lovitur�
care aproape m-a dobor�t si mi-a l�sat o v�n�taie care nu s-a vindecat c�teva
s�pt�m�ni. Atunci, Albastrii ne-au luat ap�rarea. Ne-au aclamat si au cerut
�mp�ratului s� ne acorde satisfactie. Un crainic imperial a �naintat �n fata
kathismei si a anuntat c� Nicetas era numit sef peste paznicii ursilor. F�r� a mai
astepta altceva, eu si Comito am luat-o la fug� spre culise, c�ut�nd ad�post, �n
culmea bucuriei, mama a uitat s� m� pedepseasc� pentru c� nu pl�nsesem. Era prima
dat� c�nd nu-si respecta o promisiune nepl�cut� la adresa mea. Niciodat� nu am
uitat chipurile acelea ironice, batjocura, obscenit�tile si r�setele... �mi r�sun�
si acum �n urechi. Am jurat c� toat� viata mea, cu toate fortele mele, �i voi servi
pe Albastri si voi lupta �mpotriva Verzilor - si mi-am tinut aceste dou�
promisiuni, �nv�tasem ce-i ura.
Tat�l vitreg nu a simtit nici un pic de recunostint� fat� de noi pentru c� �i
salvasem slujba. Din contr�, p�rea s� ne poarte pic� pentru succesul de care ne
bucurasem. Era p brut� perfect�, cu craniul lui ras, ochii negri, minusculi, falca
adus� �nainte. Mergea cu pasi mici, tin�nd fesele si pumnii str�nsi, de parc� ar fi
fost �n permanent� gata s� se arunce �n lupt�. M� b�tea des. Nu pentru c� ar fi
fost beat sau furios,
18
Bartolomeu, apoi am renuntat, c�ci ar fi fost primul loc �n care mama ar fi venit
s� m� caute, iar preotul n-arfi putut s-o �mpiedice s� m� ia acas�. Singura mea
solutie r�m�sese Comito, sora mea. Eram convins� c� m� va ajuta, c�-mi va oferi
ad�post, dar nu m-am g�ndit nici o clip� cum ar fi putut s-o fac�. La ora aceea,
era �nc� la teatru. stiam vag, din povestirile ei, unde era situat. Am pornit la
drum.
Nu iesisem niciodat� din cartierul nostru si �n afar� de hipodrom nu cunosteam
Constantinopolul si imensitatea lui. Cu toate acestea, hot�r�rea mea era mult mai
puternic� dec�t ratiunea. Frigul aspru din seara aceea de iarn� alungase de pe
str�zi pe majoritatea trec�torilor. Am �nt�lnit �ns� c�tiva �n drumul meu. Se uitau
cu groaz� la fata aceasta plin� de v�n�t�i, zb�rlit�, murdar�, �n zdrente, cu aer
ferm si privire ucigas�. Ajunsesem la Mesa, bulevardul larg care desparte capitala
�n dou�, si urm�ndu-l traversam for dup� for. �mi t�rs�iam picioarele, eram
epuizat� at�t de loviturile primite, c�t si de luni �ntregi de nem�ncare. Ajuns� la
forul lui Teodosiu, am f�cut dreapta, spre portul Iulian, si acolo m-am trezit �n
cartierul tavernelor si al teatrelor. Unde erau multimea elegant�, str�zile
str�lucind de lumini, splendidele teatre cu care se l�uda Comito? Nu z�ream dec�t
c�tiva cheflii beti, str�dute aproape la fel de sordide ca a noastr� si cl�diri
mizerabile.
Am recunoscut teatrul lui Comito dup� fatada vopsit� complet �n rosu care, de
altfel, era d�r�p�nat� si cu vopseaua scorojit�. M-am strecurat �n interior f�r� s�
fiu oprit�. Reprezentatia tocmai se �ncheiase. M-am apropiat de un paznic si l-am
�ntrebat unde este loja marii actrite Comito. M-a scrutat buim�cit. Nu era nici o
mare actrit� cu acest nume. De altfel, nu exista nici o Comito �n acest teatru...
Ba
22
da, da, crede c� era o Comito printre micile figurante de rezerv�. Dup�
explicatiile lui, am trecut prin culise si am intrat �ntr-o �nc�pere micut�, unde
vreo dou�zeci de fete se dezbr�cau si se demachiau. Printre ele, Comito, cu un aer
extrem de plictisit, se contempla �ntr-o oglind� ciobit�. A p�rut foarte st�njenit�
s� m� vad� si m-a �ntrebat sec ce caut acolo, l-am povestit ce se �nt�mplase si i-
am cerut ajutorul, �n loc de consolare, mi-a poruncit s� m� �ntorc imediat acas�.
M-am ap�rat, am argumentat, dar ea a r�mas surd� la implor�rile mele.
� Dac� nu vrei s� te �ntorci, te duc eu cu forta! m� amenint� ea.
� Hai, Comito, �n starea �n care este copila aceasta si dup� tot ce a �ndurat, nu
ai dreptul s� o trimiti �napoi.
O actrit� cu oarece faim�, pe nume Indaro, tocmai intrase. Mi s-a p�rut femeia cea
mai frumoas�, cea mai elegant� pe care mi-as fi putut-o �nchipui. Mai �n v�rst�
dec�t Comito, devenise totusi prieten� cu ea. La interventia ei, sora mea s-a
�mbl�nzit si i-a explicat, jenat�, c� nu stie ce s� fac�. Indaro a linistit-o:
� Nu-ti face griji, o g�zduiesc eu.
M-a dus, asadar, la ea acas�, nu departe de teatru, �n ceea ce mi se p�rea un
palat. Era, de fapt, o cas� minuscul�, b�tr�nicioas�, dar admirabil �ntretinut� de
aceast� gospodin�. Mi-a ar�tat mansarda, care avea s� fie camera mea, apoi,
entuziasmul generozit�tii trec�ndu-i, m-a contemplat cu �ngrijorare si, poate, cu
dezgust. Mi-a dat mii de indicatii, c�ci aceast� femeiusc� de cas� era
intransigent� �n privinta cur�teniei si a ordinii, �n seara aceea s-a �ncheiat
copil�ria mea. Aveam treisprezece ani.
M
Capitolul 2
-am transformat �n slujitoarea lui Indaro, cu aprobarea ei tacit�, �n fiecare sear�
ajungeam prima la teatru, �mbr�cat� mereu cu aceeasi tunic� zdrentuit�. Indaro �mi
d�duse c�teva haine de-ale ei mai vechi, pe care le ajustasem pe talia mea, dar le
p�stram pentru zilele importante care, de altfel, habar n-aveam c�nd aveau s� vin�.
Tropoteam pe str�zi, at�t eram de gr�bit� s� ajung la teatru. C�nd p�trundeam
�n�untru, acesta era �nc� gol, �n afara m�tur�torilor care f�ceau cur�tenie si a
c�torva angajati care dereticau. M� b�g�m �ntr-un colt, �ngrijorat� s� nu ies �n
evident�, c�ci mi-era fric� �ntotdeauna s� nu deranjez pe cineva sau, mai r�u, s�
nu fiu alungat�. si asteptam cu ner�bdare sosirea actritelor si chiar a
figurantelor, pe care le salutam mereu �n grab�. O ajutam pe Indaro s� se �mbrace,
�i aranjam hainele, �i duceam taburetul c�nd trecea din loj� �n loj� ca s� stea la
taclale cu prietenele, �i aduceam paharul cu vin pe care �l bea de fiecare dat�
�nainte de a urca pe scen�, aprindeam candela �n fata icoanei la care se ruga ca un
conduc�tor de car �nainte de a cuceri hipodromul.
Indaro era, �n esent�, o fat� bun�. Dep�sise v�rsta primei tinereti, dar
vitalitatea �i d�dea un aer tineresc, ajutat� de artificii folosite judicios. Cu
ochii ei mari, inocenti, n�sucul �n v�nt si bustul minunat, atr�gea usor b�rbatii.
Totusi, cocheta aceasta visa doar s�-si g�seasc� un sot bun. Era oric�nd dispus� s�
asculte, s� �ncurajeze, s� fie mereu de
24
complet si r�m�neam treaz� c�t de t�rziu puteam. Uneori mi se �nchideau ochii f�r�
s� vreau. Fetele m� mustrau cu afectiune si �mi porunceau s� m� duc la culcare, dar
eu m� �nc�p�t�nam.
Ziua plecam s�-mi descop�r orasul, Constantinopolul. Mergeam neobosit, minun�ndu-m�
de aceast� aglomerare de biserici, capele, palate, hanuri, spitale, aziluri si
academii pentru barbari, �n care erau primiti str�inii. Al�turi de cartierele
mizerabile si d�r�p�nate, ca acela �n care mi-am petrecut copil�ria, se construiau
f�r� �ncetare cartiere noi, aerisite, bogate. Eram sensibil� la farmecul str�zilor
din Constantinopol, la pozitia admirabil aleas� a orasului, la vederea somptuoas�
spre Asia, spre mare, spre malurile �nverzite ale Bosforului. Ca pretext pentru
explor�rile mele foloseam informatiile spicuite de la actrite despre vreo biseric�
unde se afla o icoan� f�c�toare de minuni, desi eu nu asteptam nici o minune;
despre vreo pr�v�lie de flecustete, desi eu nu-mi permiteam s� cump�r nici cel mai
ieftin lucru. Contempl�nd vitrinele giuvaergiilor, ale atelierelor de broderii, ale
croitoriilor, adulmec�nd aromele m�nc�rurilor calde care ieseau din c�rciumi,
treceam pe l�ng� o lume inaccesibil�. Desigur, m� rodea pofta, dar pl�cerea de a
observa era mai puternic�. Indiferent de vremea de afar�, constantinopolitanii se
plimb� pe sub colonade, care �i ad�postesc iarna de frig si vara de soare. Strada
este pentru ei locul �nt�lnirilor privilegiate. M� uitam cum se �mbr�tisau
prietenii, cum se salutau cei puternici, cum bancherii operau tranzactiile, cum se
�mp�unau cei eleganti. Si �nv�tam arta, adus� la un nivel unic de poporul nostru,
de a exprima sentimentele, de a manifesta curtoazia, de a trata afacerile sau, pur
si simplu, de a ap�rea �n public.
26
deseori barbari, germanici sau slavi, huni, bulgari, unguri. Sirienii si egiptenii
care vorbeau putin greaca erau mai ales din r�ndurile clerului. O mare parte a
mestesugarilor era evreiasc�. Italienii, spaniolii, africanii vorbeau �ntre ei �n
latin�, si apoi mai erau armenii si omuletii cu ochi migdalati, khazarii,
pecenegii, emisarii din China si India. Toti dovedeau m�retia imperiului si
universalitatea popoarelor care �l alc�tuiau.
Pasii m� purtau adesea p�n� la Augusteum, m�rginit de trei cl�diri care simbolizau
cele trei surse traditionale ale puterii imperiale, catedrala Sf�nta Sofia, unde
�mp�ratul este uns cu mirul sf�nt f�r� de care nu poate domni, Senatul, r�m�sit� a
Romei republicane, �ns�rcinat cu alegerea suveranului, si acolo, �n fund, �n
spatele arcului de triumf, hipodromul, unde poporul se adun� spontan, liber, pentru
a aproba o suire pe tron sau pentru a pretinde o abdicare. Contemplam �ndelung
zidurile care ap�rau Palatul Sf�nt, locuinta �mp�ratului. M� opream �n fata
pavilionului de intrare Chalke, de fapt un palat �n palat, si vedeam �n vis
giganticele porti de bronz deschiz�ndu-se larg �n fata mea.
Le �nsoteam deseori pe Comito si pe tovar�sele ei atunci c�nd se duceau �n vizit�
la cea mai vestit� ghicitoare a cartierului, pe nume Photini. Tremur�nd de
ner�bdare, dar si de fric�, �ntruc�t vr�jitoarea avea faima c� deoache, traversam
curtea mizerabil�, pres�rat� cu l�zi vechi si cu plante pe jum�tate uscate, p�n� la
mica �nc�pere �ntunecoas� �n care lucra ea. Pentru ghicit, practica �omoplatul",
care consta �n cercetarea aspectului pe care �l ia un os de oaie �n timpul
fierberii, sau �p�s�rile", adic� observarea zborului porumbeilor eliberati �n acest
scop. Dac� num�rul tipetelor scoase de aceste p�s�ri era impar, domnisoarele �si
28
smulgeau p�rul din cap �n fata acestui semn extrem de nefavorabil. Ascultam, eram
fascinat�, m� amuzam, �ntr-o zi, fetele i-au cerut lui Photini s�-mi citeasc�
viitorul. B�tr�na a ridicat din umeri. Pentru mine a folosit �cochiliile": a
aruncat un pumn de cochilii �n aer si a examinat �ndelung modul �n care c�zuser� �n
nisipul de pe jos. Apoi, dintr-o dat�, a ridicat capul, m-a privit cu ochii
l�rgiti, cu gura c�scat�, de parc� as fi fost un monstru �nsp�im�nt�tor. �Ce vezi ?
Ce vezi ?" au strigat fetele. Vr�jitoarea a scuturat din cap, ca si cum nu le-ar fi
auzit, si n-a spus nimic. Apoi s-a ridicat greoi, �ncet, s-a apropiat de mine, a
�ngenuncheat, a apucat poala hainelor mele zdrentuite si a s�rutat-o. �Nu v� cer
dec�t o favoare, amintiti-v� de mine mai t�rziu." A fost singura fraz� pe care a
rostit-o si folosise pluralul de politete. Apoi si-a revenit: �Hai, stergeti-o de-
aici, ajunge pentru azi, nu mai v�d nimic." Din fericire, fetele, cu usur�tatea
v�rstei lor, au uitat incidentul. Dar eu m� g�ndeam deseori la ce se �nt�mplase.
Photini era, de asemenea, expert� �n elixire de dragoste. Ah! Aceste potiuni
miraculoase, c�te n-am preparat dup� retetele vr�jitoarei, pe care mi le spuneau
Comito si prietenele ei! Prefer s� nu-mi amintesc de ingredientele destul de
dezgust�toare pe care trebuia s� le macin si s� le amestec ore �ntregi. Ucenic
vr�jitor era �nc� una dintre atributiile mele �n culisele teatrului. Am avut o
motivatie �ndoit� s� muncesc atunci c�nd Comito s-a �ndr�gostit cu adev�rat. O
vreme a p�rut coplesit� si m� acoperea cu mici atentii, afirm�nd c� eram singura
c�reia �i reuseau potiunile de dragoste, ceea ce m� umplea de o nem�rginit� uimire,
c�ci uitam intentionat un ingredient �n decocturile pe care i le d�deam, ca s� le
fac nefolositoare. Din contr�, aveam mare grij� s� amestec toate ingredientele
�ntocmai ca �n retet� pentru b�utura pe care o f�ceam pe
29
piept, l-am s�rutat usor pe frunte. Nu s-a miscat. Atunci m-am ridicat �n picioare,
am �ncuiat usa si m-am �ntins al�turi de el. Brusc, s-a r�sucit si s-a culcat peste
mine, gura lui cuprinz�nd-o pe a mea. M� sufocam sub s�rut�rile lui. Mi-a smuls
hainele, �mi fr�m�nta carnea cu m�inile. Graba, brutalitatea acestei initieri, mult
diferit� fat� de scena pe care o v�zusem de mii de ori �n �nchipuire, m�
�nsp�im�ntau mai degrab� dec�t s� m� excite. M� durea tot corpul, dar nu m-am
�mpotrivit, ca s� nu-i stric pl�cerea. Apoi am simtit o durere mult mai vie, mult
mai ascutit� �n p�ntece. Aceast� prim� experient� n-a trezit voluptatea �n trupul
meu prea t�n�r. A l�sat o ran� pe care o viat� �ntreag� n-a putut s� o cicatrizeze.
Pharas s-a ridicat, cu un aer detasat, a luat o c�rp� si m-a sters. M-a s�rutat
nep�s�tor pe obraz, apoi s-a �mbr�cat. �Hai s-o astept�m pe Comito", a conchis el.
Cel mai r�u era c� eu m� simteam fericit�. Eram fericit� pentru c� mi-l �nsusisem
pe amantul lui Comito, pentru c� �l iubeam pe Pharas.
Se poate numi �ntr-adev�r relatie aventura dintre mine si Pharas ? Ziua ne plimbam,
atunci c�nd el nu era ocupat, c�ci acest b�iat f�r� slujb� avea �ntotdeauna mii de
lucruri de f�cut. Nici el, nici eu nu aveam bani s� pl�tim un pahar �ntr-o tavern�
si cu at�t mai putin o mas�, nici m�car modest�. Singurul cadou pe care mi l-a
oferit a fost un pandantiv, un ochi port-bonheur dm sticl� albastr�, �ncrustat
�ntr-o cruciulit� de metal. Rarele noastre momente de intimitate le furam aproape
�n loja lui Indaro, �n timpul reprezentatiilor. Pharas continua s� fie iubitul
oficial al lui Comito. Culmea e c� ura mea nu se �ndrepta spre el, care m� �nsela,
ci spre Comito, care nu stia c� el o �nsela cu mine. F�r� s� recunosc, aveam
senzatia c� m� dispre-
31
tuleste. M� credeam ur�t� la vremea aceea si eram m�ndr� s� am un amant pentru care
orice .femeie m-ar fi invidiat. Pharas nu se putea abtine s� nu fac� dragoste, dar
o f�cea mereu foarte �n grab�. Nu stia s�-mi d�ruiasc� nici un fel de pl�cere, si
totusi, de fiecare dat� asteptam ner�bd�toare, disperat�. Aceast� frustrare ducea
dorinta pe care o simteam pentru el la exasperare. Sub veselia lui se ascundea o
fiint� �n esent� tragic�. Ghicisem asta, tot asa cum simteam c� este menit
nefericirii, esecului, ceea ce m� f�cea s�-l g�sesc si mai atr�g�tor. Existau �n
acest b�rbat profunzimi insondabile, care aveau s�-mi fie vesnic interzise. Glumele
lui, spiritul lui dr�cesc f�ceau ca �n compania lui totul s� fie foarte distractiv.
Era plin de sarcasm la adresa familiei si critic fat� de ceilalti actori.
Zeflemisea tot si toate; de fapt, trebuia s� distrug�, nimic nu era bine �n ochii
lui. Dac� as fi fost mai experimentat� si mai putin �ndr�gostit�, mi-as fi dat
seama de am�r�ciunea si de gelozia lui. �mi zicea c� m� iubeste. Mi-o ar�ta foarte
rar, dar era sincer. Cu toat� bl�ndetea nem�surat� de care era capabil, m� f�cuse
sclava lui, cu intentia semiconstient� de a �nl�tura influenta insesizabil� pe
care, prin personalitatea mea unic�, o aveam asupra lui. si, dac� m� supuneam lui,
o f�ceam din cauza fricii constante si neexprimate de a-l pierde.
�nzestrat� de natur� cu o memorie puternic�, �nv�tasem pe de rost toate rolurile pe
care le v�zusem interpretate de Indaro si de tovar�sele ei. Ele jucau �n acele
comedii desucheate despre adulter pentru care era vestit teatrul nostru. Amanti
surprinsi de soti, sotii geloase, palme, lovituri, cuvinte grele, grimase, dar si
despuieri si chiar act carnal comis pe scen�... Traditiile genului se p�strau
neschimbate de secole. La cincisprezece ani �mpliniti, m-am prezentat �n fata
directorului teatrului, l-am rugat s� m�
32
angajeze si, pentru a-l convinge, i-am dat, f�r� a fi rugat�, c�teva exemple ale
talentului meu. M-a l�sat s� joc c�teva cr�mpeie de roluri, apoi s-a str�mbat: �Te
str�duiesti prea mult, ai fi mai bun� ca mim." Simteam o dezam�gire crunt�. Mim nu
era asa de bine ca actrit�, dar �nsemna, la urma urmei, s� urc pe scen�, ceea ce-mi
doream cu �nfl�c�rare, cu orice pret.
M� rev�d si-acum �n culise. Astept momentul s� intru �n scen�. Tracul este �nsotit
de o timiditate maladiv�, care m� paralizeaz� adesea si �n viata de zi cu zi, si
totusi sunt disperat� de ner�bdare. Aplauzele salut� sf�rsitul num�rului precedent.
Directorul �mi face semn. Sar pe scen�. Sunt singur� �n fata publicului, sunt
regina, �mp�r�teasa, lumea e la picioarele mele... S�rman teatru oribil!... Seam�n�
cu un hambar de lemn. Grinzile, st�lpii care �i sustin acoperisul si chiar b�ncile
prost asamblate sunt vopsite �n culori tip�toare, care se scorojesc, la fel ca
fatada. Publicul este alc�tuit aproape �n �ntregime din b�rbati - cheflii lefteri,
netrebnici, escroci, scandalagii -, dar �n aceast� gloat� se amestec� uneori
b�rbati eleganti si femei elegante veniti la desfr�u. O draperie simpl� desparte
scena de culise. Port haine str�mte, b�ltate, peste care flutur� un mantou mare.
Joc cu fata la public si, spre deosebire de actrite, nu port masc�. Sensul
rolurilor mele este si mai imoral, si mai obscen dec�t comediile jucate de Indaro.
Interpretez aproape toate rolurile si de mai multe ori pe cel al v�nz�toarei de
c�rnati. Am sensul comicului, al bufoneriei. Publicul m� apreciaz�, c�ci m� cere pe
scen� si r�de �n hohote, �mi place s�-i aud pe spectatori bufnind �n r�s. Dar mimul
nu trebuie doar s� fie amuzant, trebuie si s� c�nte, s� danseze, s� c�nte la
diverse instrumente. Or, eu n-am �nv�tat niciodat� nici flaut,
33
nici harp�, vocea mea e prea r�gusit�, iar figurile mele de dans sunt bazate mai
mult pe improvizatie, si ce dans! Conform regulilor, trebuie s� m� dezbrac treptat,
p�n� ajung la bustul gol, si s� m� fr�m�nt �n continuare lasciv, �n arta goliciunii
m� bucur de un succes deplin: �mi �nchipui c� o fat� foarte t�n�r�, de-abia nubil�,
care se dezbrac� provoac� �ntotdeauna aplauze.
Primeam zece foii pe zi, mai putin de dou�zeci de solidi, echivalentul salariului
unui muncitor �n constructii. Am �nchiriat dou� camere �ntr-o cas� insalubr�, mai
degrab� dou� v�g�uni, f�r� alta lumin� �n afara r�sufl�toarei de la pivnit�. Iarna
era un frig atroce, larvara o c�ldur� sufocant�. P�r�sisem confortul si
ospitalitatea lui Indaro pentru a-l putea g�zdui pe Pharas. F�ceam economii si la
m�ncare, s�rind deseori peste mese ca s� i le pot pl�ti pe ale lui.
Minusculul meu succes pe scen� m� �nc�nta, fiindc� �mi �nchipuiam c� avea s� m�
fac� mai valoroas� �n ochii lui Pharas. Nu-mi d�deam seama c� doar faptul de a fi
urcat pe scen� �i dezl�ntuise gelozia, cu at�t mai veninoas� cu c�t el nu-si g�sise
�nc� de lucru: avea �n el ceva nedefinit care �i descuraja pe angajatori. Nu �mi
ierta firava reusit�, �n pofida bl�ndetii sale, uneori se ar�ta agresiv cu mine. Nu
eram fericit�, pentru c� nici el nu era. Am devenit nervoas�, pentru c� si el era,
si totusi eram mai incapabil� ca oric�nd s� renunt la el. Situatia aceasta m� f�cea
cert�reat�. Pentru un �da", pentru un �nu" m� certam cu fetele celelalte, apoi, ca
s� m� ierte, le cump�ram, rup�ndu-mi de la gur�, dulciuri, r�coritoare, vin.
Ajunsesem s� cred c� �n fata mea se deschidea o carier� m�reat�. Indaro m-a trezit
la realitate. Mi-a reprosat c� nu �ncerc s�-mi �mbun�t�tesc jocul si s�-mi lucrez
vocea. Dac� voiam s� reusesc, trebuia s� studiez. Mi-a propus
34
s�-mi dau curaj, �l priveam devor�nd supa de ceap�, tonul marinat, macroul uscat,
m�nc�rurile lui preferate, pe care le preg�tisem special. Luase deja de dou� ori
din br�nza de capr� si atacase fructele uscate c�nd am deschis gura. l-am
m�rturisit starea mea. S-a ar�tat plin de solicitudine, �ntreb�ndu-m� imediat dac�
m� simteam bine, dac� sufeream, dac� moasa a fost amabil�, dar pe un ton neutru, ca
si cum n-ar fi fost cu adev�rat preocupat. Fiecare cuvintel al verdictului s�u mi-a
r�mas s�pat �n memorie:
� Nu pot face nimic pentru tine, Theodora, de-abia mi-am g�sit si eu de lucru, am
acceptat un rol care mi s-a propus, trebuie s� m� dedic �n �ntregime muncii. O s�
�ntelegi c� nu am nici timp, nici energie, nici bani s� v� iau �n grij� pe tine si
pe copil. Cel mai bine ar fi s� nu ne mai vedem. Noroc!
�mi p�ndea reactia. Eram at�t de uluit�, distrus�, �nc�t n-am stiut s� r�spund
dec�t:
� Poate c� ai dreptate.
S-a ridicat, mi-a tr�ntit c�te un s�rut pe fiecare obraz si a iesit din viata mea
la fel de usor cum a iesit din locuinta mea �n seara aceea.
Am r�mas �ncremenit� �n fata resturilor de m�ncare. Am terminat sticla de Samos,
apoi am dat gata si ulciorul de posirc� r�mas din ziua precedent�. N-am �nchis
ochii toat� noaptea. Aveam impresia c� nu mai exist� �n mine nici un pic de carne,
doar un gol �ntesat cu p�nze de p�ianjen.
A doua zi, ar�tam ca un cadavru c�nd am ajuns la teatru. N-am zis nimic, n-am
povestit nimic, dar probabil c� moasa vorbise. Fetele stiau c� eram �ns�rcinat� si
presimteau o dram�. Simteam privirile �nc�rcate de mil� pe care mi le aruncau pe
furis. Expresia mea feroce ie oprea �ns� �ntreb�rile curioase. C�nd am iesit de pe
scen�, dup� num�rul meu, m-a abordat un b�rbat, probabil unul dintre
36
acei admiratori care, �n fiecare sear�, invita fetele la cin� si ale c�ror
invitatii le refuzasem de fiecare dat�, din cauza lui Pharas. Ochii lui m�
m�ng�iau, iar buzele pline schitau un sur�s �mbietor. Mi-a declarat c� stia de
starea mea si mi-a prezis c� nu voi avea destui bani ca s� supravietuiesc f�r� s�
lucrez si s�-mi aduc pe lume copilul. De aceea, mi-a propus s� m� ajute p�n� nasc.
�si �n schimb ?" am �ntrebat, �n loc de r�spuns, mi-a �ntins un contract.
Subsemnata se angaja s� munceasc� fidel si cu scrupulozitate pentru angajator si
s�-i dea 60% din �ncas�rile ei. Angajatorul �si rezerva dreptul de a o revinde...
Asadar, aveam de-a face cu un peste, unul dintre acei proxeneti care b�ntuie
culisele teatrelor pentru a �mpinge fetele prea s�race sau prea slabe spre
prostitutie. M-a asigurat c� propunerea era foarte serioas�, l-am cerut un r�gaz.
C�nd m-am �ntors acas�, moart� de oboseal�, �n mijlocul noptii, mi-am g�sit
locuinta �ntoars� pe dos. �mi furaser� trei castroane sm�ltuite, mici bijuterii de
calitate �ndoielnic� si mai ales crucea pe care mi-o d�ruise Pharas. Era singurul
obiect care m� lega de el, si tineam la ea. S� m� duc la prefectul de noapte s�-i
denunt pe hoti ar fi fost inutil. Nu i-ar fi prins niciodat�.
A doua zi dimineat�, m-am dus la forul Amasium, pe unde-si f�cea veacul Minas,
micul meu hot de buzunare, �nc�lc�nd codul nostru tacit, l-am abordat si l-am
implorat s�-mi g�seasc� bunurile. Mi-a explicat c� banda, din care f�cea el parte,
nu tinea de aceeasi band� cu hotii care �mi jefuiser� locuinta. Cu toate acestea,
si-a luat angajamentul s� fac� tot ce-i st� �n puteri si mi-a dat �nt�lnire dup�-
amiaz�, �n portul Iulian. C�nd ne-am v�zut din nou, m-a anuntat c� hotii se
descotorosiser� deja de vesela grosolan� si de mizerabilele mele podoabe. Nu mi-a
adus dec�t crucea.
37
� De ce p�strezi crucea asta ? B�rbatul care ti-a dat-o �ti poart� ghinion, mi-a
zis el, �ntinz�ndu-mi-o.
� De unde stii ? Nici m�car nu-l cunosti!
� �n meseria mea �ti dezvolti simturi neb�nuite. At�ta vreme c�t ai s� r�m�i cu
b�rbatul acesta n-o s� ai dec�t necazuri si probleme. Fugi de el si scap� de crucea
asta.
F�r� s�-mi mai astepte r�spunsul, a aruncat-o �n mare si, f�r� nici un cuv�nt, s-a
�ndep�rtat.
Avertismentul lui, �n mod curios, mi-a f�cut foarte bine. Mi-am dat seama c� m�
aflam la marginea pr�pastiei din motive care nu depindeau de mine, c� nu puteam
c�dea mai jos. Nu trebuia dec�t s�-mi refac vointa si s� urc iar�si, pas cu pas.
Chiar �n seara aceea am semnat contractul cu pestele. A fost foarte uimit s�
descopere c� eram instruit� si c� n-am trasat o simpl� cruce, cum f�ceau celelalte
fete. Mi-am scris ap�sat prenumele, liter� dup� liter�, �n josul acestui document
care m� transforma �n t�rf�.
Capitolul 3
In scurt timp, starea mea m-a obligat s�-mi �ntrerup num�rul de mim� si, �n
conformitate cu contractul �ncheiat, am �nceput s� �ncasez de la peste o sum�
modest�, care �mi era �nm�nat� lunar, p�n� c�nd aveam s� nasc. �n timpul acestei
perioade de inactivitate, r�scoalele din 509, sub b�tr�nul �mp�rat Anastasius, mi-
au oferit o distractie de calitate si prima mea �nt�lnire cu politica.
�ntr-o zi, plimb�ndu-m�, am auzit de departe un zumzet, un murmur, strig�te,
imprecatii spre care m-a �mpins curiozitatea. Ajung�nd pe Mesa, am fost iuat� pe
sus de o multime furioas� si zgomotoas�, care se repezea �n barierele ridicate de
armat�. Am v�zut lovituri, r�ni, s�nge t�snind, urlete de durere, tipete de furie,
trupuri care c�deau �n jurul meu. Am fost �mbr�ncit�, aruncat� �n dreapta, �n
st�nga, o lance a str�puns aerul la c�teva degete de capul meu. Totusi, nu mi-era
fric�. Din contr�, eram furioas�. Furioas� pe fortele de ordine, c�ci, bine�nteles,
o s�rman� ca mine �i sustinea pe r�sculati, oricare ar fi fost ei. Am s�rit �n sus
de bucurie c�nd soldatii au dat �napoi si bariera a c�zut. Mai t�rziu, am aplaudat
c�nd am v�zut casele apropiatilor �mp�ratului incendiate de r�sculati. Am apreciat
mult mai putin spectacolul �njunghierii si al spintec�rii c�lug�rilor si al
preotilor. Viata m� �nv�tase s� m� astept la orice, dar aceast� scen� �mi repugna.
Oamenii din jurul meu mi-au spus c� era vorba de eretici, de monofiziti, un nume
39
parfumului mult prea abundent �mi f�cea great�. �B�rbatul acesta te asteapt�", mi-a
soptit, ar�t�ndu-mi un individ care se tinea aproape de el si care m� devora din
priviri. Era primul meu client. M-a impresionat at�t de putin c� tr�s�turile lui s-
au sters din memoria mea. L-am adus la mine. Ne-am dezbr�cat, a f�cut dragoste cu
mine. N-a fost deloc nepl�cut si a avut avantajul de a fi rapid. N-am avut dec�t s�
m� g�ndesc la Pharas pentru a simula pl�cerea. Clientul meu mi-a �nm�nat zece foii,
echivalentul salariului meu de mim.
N-aveam s� r�m�n �ns� o t�rfulit� de subsol, ca mii de tovar�se de-ale mele. �n
trei luni, devenisem regina vietii de noapte a cartierului. Imediat dup� ce ieseam
de pe scen�, �mi puneam o tunic� pestrit�, cu o cr�p�tur� indecent de �nalt�, �mi
transformam machiajul, m�rindu-mi ochii cu o linie neagr�, �ntelesesem c� nu puteam
fi frumoas� conform canoanelor epocii. Eram condamnat� s� devin fascinant�.
La poarta teatrului m� asteptau admiratorii mei, excitati, insistenti. Printre ei
remarcam �n fiecare sear� un b�rbat care p�rea profund nefericit. Am aflat c� �l
chema Hecebolas, c� era originar din Tir si c� era un functionar modest. Putea a
provincie. Era greoi si st�ngaci. De fiecare dat� c�nd reusea s�-mi vorbeasc�, m�
invita s� lu�m cina �ntre patru ochi. O dat� s-a aventurat chiar s� m� cear� de
nevast�, �mi d�dea de fiecare dat� mici cadouri ridicole, pe care uneori m�
pref�ceam c� nu le observ, �l l�sam prot�pit acolo si m� �ndreptam, �nconjurat� de
trupa vesel�, spre taverna noastr�, care se numea - Dumnezeu stie de ce -M�garii
Paradisului. Erau destui m�gari acolo, dar cu sigurant� nu era un paradis.
�ntr-o sear� �n care unul dintre clientii mei se ar�tase deosebit de generos,
t�r�sem acolo o band� de tovar�si
43
veseli, pentru o betie memorabil�. F�cusem destul� g�l�gie ca s� trezim tot
cartierul, �n pofida pagubelor considerabile, patronul a avut inspiratia s� nu se
supere. De atunci ne stabilisem acolo pentru petrecerile nocturne. M�garii
Paradisului devenise teatrul unde jucam �n viat� mult mai bine dec�t as fi jucat
vreodat� pe scen�. Acest hangar zgomotos, at�t de mare c� ar fi putut ad�posti o
armat� �ntreag�, era pe placul clientelei din popor. Zidurile si st�lpii erau
v�ruiti, grinzile erau vopsite �n negru, iar vesela era din ceramic� grosolan�.
Familiile numeroase, cuplurile de �ndr�gostiti veniti acolo s� se �ndoape �n
schimbul c�torva foii, la ora aceea plecaser�, �ntelepti, la culcare. Noaptea era
rezervat� chefliilor �ndr�citi, care, de altfel, apartineau tuturor straturilor
societ�tii, amestecati �n furia distractiei.
Patronul m� �nt�mpina cu acea c�ldur� a c�rciumarilor experimentati. Eu eram regina
lui, c�ci �i aduceam consumatori bogati. Servea cele mai bune chrysophrys, acesti
pesti vestiti din Constantinopol, din care rni-i p�stra pe cei mai suculenti, si un
caviar de calitatea cea mai bun�. �n fine, puteam m�nca dup� pofta inimii, astfel
�nc�t m� repezeam la solele fierte cu sos rece de merluciu, la dorade si la
r�ndunelele de mare fripte. Foamea mea, care nu p�rea niciodat� satisf�cut�, �mi
permitea s� mai �nghit homari, crevete, stridii, scoici, broaste. Complice,
patronul continua s� aduc� m�nc�ruri dup� m�nc�ruri. Ulcioarele, sticlele,
butoiasele cu vin de Samos, de Creta, de Cipru defilau f�r� �ncetare.
�ncepeam s� c�nt si toti b�rbatii reluau �mpreun� cu mine refrenul scabros. Apoi m�
suiam pe o mas� debarasat� �n grab� si dansam, mult mai lasciv dec�t pe scen�,
acompaniat� de ritmul obositor al tamburinelor, �mi �ntrerupeam exhibitia pentru a
disp�rea cu vreun client �n camera patronului, �mi permiteam s� m� duc acolo c�nd
44
voiam, cu cine voiam. Pestele meu, rezemat �ntr-un colt al mesei, venea s�-mi
reproseze c� �mi neglijez munca pentru distractie. De fapt, era m�ndru, �n sinea
lui, de popularitatea mea si stia c� pestii ceilalti �l invidiau pentru un produs
at�t de pretios cum eram eu. M� puteam ar�ta dificil� �n alegerea clientilor,
rezerv�ndu-mi-l pe cel mai generos. si nimeni nu protesta, c�ci munca mea era
�ngrijit�. Reputatia pe care nii-am f�cut-o atunci m� amuz� si acum, c�nd mai aud
zvonuri. S-ar p�rea c� eu consumam peste treizeci de b�rbati pe sear� si c�, dup�
ce �i epuizam pe st�p�nii cei mai dezm�tati, m� aruncam asupra sclavilor cei mai
vigurosi. Conform oamenilor bine informati, nu asteptam avansurile b�rbatilor, din
contr�, prin gesturi sau atitudini extrem de explicite �i excitam. Adev�rul este c�
nu aveam de ce s�-i provoc, pentru c� b�rbatii roiau �n jurul meu ca mustele. Se
povestea c� eram nemultumit� c� nu pot inventa moduri noi de acuplare. Aceste
legende dovedesc, pur si simplu, depravarea imaginatiei celor care le inventeaz�,
�n fine, se zice c� eram rusinea cartierului, iar oamenii respectabili care se
�nt�lneau �nt�mpl�tor cu mine pe strad� se �ndep�rtau �n grab�, de team� s� nu fie
p�ng�riti de atingerea mea. Eu, t�rfa cea mai popular� din vecin�tate, pe care toti
b�rbatii o salutau veseli si c�reia toate femeile �i adresau gesturi de blestem. In
orice caz, �n ciuda legendei, nu am apartinut niciodat� �infanteriei", asa cum sunt
poreclite cele mai umile trupe ale galanteriei.
Preferatul meu era Arsenius, un fidel. Era bogat, generos si promis unui viitor
str�lucit. Mai t�n�r, mai putin ur�t dec�t altii - era chiar o persoan� foarte bine
- si ce bun vorbitor! Era o pl�cere s�-i asculti discursurile. De ce se tinea dup�
farmecele mele, c�nd si-ar fi putut permite pe oricare dintre admiratoarele lui
care se tineau scai dup� el ?
45
Ar fi multe de zis despre gusturile lui cele mai bizare, dar o profesionist� nu
tr�deaz� niciodat� secretele clientilor ei. Cealalt� lege era s� nu se
�ndr�gosteasc� niciodat�. De c�nd Pharas se r�zbunase pe mine pentru esecurile lui,
nu mai puteam iubi. Era pentru totdeauna sau doar pentru o vreme, nu stiam. Totusi,
viata pe care o duceam �mi seca si mai mult inima cu fiecare zi. Or, nu voiam s�
ajung s� ur�sc pe toti b�rbatii din cauza urii pe care o simteam fat� de unul
singur. Nu c�utam s� m� r�zbun pe b�rbati, ci s� m� folosesc de ei.
Dup� ce terminam cu ultimul client, m� �ntorceam �n sala mare. �ntre timp, muzica
se amplificase, vocile deveniser� cleioase, si c�ntecele l�l�ite. Multi b�rbati
sfor�iau cu capul pe mas�. Cei mai multi nu erau �n stare s� se tin� pe picioare.
Mi-era din nou foame. Patronul �mi aducea fructe proaspete, struguri uscati,
dulceturi, precum si sare de Manethon, regin� a digestiei, pe care o foloseam
mereu. Era ora la care p�l�vr�geam cu celelalte curtezane care, r�mase treze ca si
mine, ciocneau un pahar �nainte de a se duce la culcare. Printre ele o remarcasem
pe Antonina, o iap� �nalt�, cu voce ascutit� si strident� si cu ochii umezi,
vopsit� blond�, zdr�ng�nind de podoabe.
� Nu esti obosit� ? m-a �ntrebat ea la sf�rsitul unei seri, c�nd zorile
str�pungeau orizontul.
� Nu, pentru c� nu m� resemnez niciodat�, i-am r�spuns.
� Adic�, vei iesi din meserie ? s-a mirat ea.
� Cu sigurant�.
� Nu ti-e fric� de pestele t�u ? stii bine c� regula, pentru cele care
abandoneaz�, este moartea si c� pestii stiu s� le g�seasc� oriunde s-ar ascunde.
� Nu mi-e fric� de nimic.
46
In seara aceea, pentru prima dat�, publicul a r�mas rece �n fata num�rului meu.
Nici o reactie c�nd dansam pe jum�tate goal�. Era vina mea, si nu a lui, nu eram �n
form�. La iesire, m� asteptau admiratorii ca s� m� duc� la M�garii Paradisului.
Printre ei l-am z�rit pe Hecebolas, nefericitul pe care nu l-am �ncurajat vreodat�,
dar care nu se ar�ta niciodat� descurajat. Se tinea deoparte si sem�na tot timpul
cu un c�ine b�tut. Pentru prima dat�, �n loc s�-1 evit, m-am dus direct la el. A
l�sat capul �n piept:
� Tot nu vrei s� te m�riti cu mine, Theodora? a bolborosit el.
�nsotitorii nostri au pufnit �n r�s. Ne �nconjuraser�, astept�nd s� se distreze la
replicile mele.
� Ba da, vreau s� m� m�rit cu tine, Hecebolas, m-am auzit r�spunz�nd.
Ceilalti au fost convinsi c� �mi b�team joc de �ndr�gostitul �nghetat. Au �nceput
s�-si dea seama ce se �nt�mpl� c�nd m-am �ndep�rtat, la bratul lui. M-a dus �ntr-o
tavern� linistit� si putin frecventat�. M-a uluit anunt�ndu-m� c� tocmai fusese
numit �n postul extrem de important de guvernator al orasului Boreium, �n Libia,
unde trebuia s� se duc� f�r� �nt�rziere si unde spera ca eu s�-l �nsotesc... Pentru
o curtezan�, o asemenea propunere �nsemna colacul de salvare, iar c�s�toria cu un
functionar era o surs� nesperat� de bog�tie. Fetele m� �ncurajau din r�sputeri s�
accept.
�n seara aceea, suferinta, durerea coplesitoare mi-au �ntunecat judecata. Aveam
nevoie disperat� de protectie, de bl�ndete, iar Hecebolas mi le oferea. M-am ag�tat
de el ca �necatul de colacul s�u. Era simpatic si am crezut c� voi fi fericit� cu
el. M� vedeam deja pe vasul care avea s� m� duc� �n Africa. Nu c�l�torisem
niciodat�, iar ideea de a naviga �n dep�rt�ri m� atr�gea. Aveam impresia c� pe mare
48
Deceptia mi-a pus un nod �n g�tul uscat de sete. Palatul guvernatorului se limita
la o vil� dizgratioas�, f�r� gr�din� si aproape nemobilat�. La etaj, c�ldura era
insuportabil�. La parter, era r�coare, dar trec�torii puteau vedea tot ce se
�nt�mpl� �n cas� prin ferestrele deschise.
Boreium era ultimul oras din vestul provinciei Libia. Mai departe, era
necunoscutul. Cetatea nu avea nevoie de nici un fel de zid de ap�rare, �ntr-o parte
era marea, cu recifurile ei, iar �n cealalt� muntii abrupti, care nu l�sau loc de
trecere dec�t printr-un defileu str�mt. Nici un copac, nici o floare, apa s�rat�,
st�ncile, soarele, canicula si nimic altceva. Caravanele venite din interiorul
Africii ar fi putut aduce ceva animatie; �ns� ele se �ndreptau spre Ptolemais, c�ci
incursiunile ucigase ale nomazilor desertului d�duser� o faim� nefericit� �ntregii
zone Boreium.
Imediat am �nteles c� m� p�c�lisem. Hecebolas si-a dat si el seama, probabil, c�
f�cuse o greseal�, c�ci nu s-a mai pus problema c�s�toriei. Nu a mai adus deloc
vorba de ea, iar eu nu m-am deranjat s�-i amintesc de promisiune. Nu avea
important�, de altfel. Locuitorii coloniei ne credeau c�s�toriti, iar noi ne
comportam ca un cuplu legitim. Voind s� ignor�m eroarea noastr� reciproc�, ne-am
hazardat cu vitejie la o viat� conjugal�. Desi nu fusesem niciodat� o gospodin�, m-
am ocupat de cas� cu ajutorul slujitorilor indigeni, lenesi si vicleni, care ne
urau at�t de mult, �nc�t ne strecurau �n sup� otr�vuri, din fericire inofensive. Am
�ncercat s� plantez o gr�din�, dar ariditatea solului si usc�ciunea climatului au
pus cap�t foarte iute eforturilor mele.
Zilele se succedau absolut la fel, �n asa fel �nc�t aproape ajunsesem s�-mi doresc
atacurile barbarilor, care ar fi adus putin neprev�zut �n viata de la Boreium. Cea
mai rea era ziua Domnului, care m� condamna la inactivitate.
50
Dimineata mergeam la slujb� unde, sub privirile invidioase ale coloniei, ocupam
al�turi de Hecebolas locul de onoare. Apoi ne plimbam prin port, unde fiecare f�cea
parad� cu vesminte c�t mai elegante. Moda la Boreium! De neuitat! Oamenii se
salutau, se observau, se denigrau. Dup�-amiaza r�m�neam acas�; de fapt, ar fi fost
nedemn s� m� ar�t pe str�zi. Seara era infernal�, c�ci ne f�ceam vizite unii
altora. Ofiterii de la garnizoan�, colonistii si sotiile lor erau cu totii oameni
m�runti, trimisi la Boreium cu forta, c�ci nici o persoan� �ntreag� la minte n-arfi
acceptat de bun�voie s� se mute acolo. Era o colc�ial� de gelozii, intrigi, b�rfe
sc�ldate �ntr-un ocean de meschin�rie si de conformism. Toti se ar�tau servili fat�
de Hecebolas, care reprezenta autoritatea. Dar cu mine era altceva, �ncercam �ns�
sincer s� fiu o sotie-model. Mi-am schimbat obiceiurile, limbajul, comportamentul
�n cele ale unei matroane c�t se poate de demne. Gata cu culorile vii, cu
machiajele scandaloase, cu �njur�turile si cu dansurile! �n ciuda eforturilor mele,
colonistii simteau �n mine o fiint� diferit� de ei, str�in�: eram un corp eterogen,
pe care �l priveau de sus si str�mbau din nas c�nd vorbeau despre mine. Din moment
ce nu m� �ntelegeau, m� dispretuiau, coplesindu-m� �n acelasi timp cu amabilit�ti
ipocrite. P�n� la urm�, preferam loviturile si insultele pe care le primeam de la
sotiile clientilor mei pe vremea c�nd eram t�rf�.
Serile acestea constituiau totusi culmea amuzamentului, prin comparatie cu mesele
�ntre patru ochi cu Hecebolas. Fizionomia lui ar fi putut s� nu par� at�t de ur�t�,
�n pofida nasului enorm si coroiat, dar felul �n care se tinea �ncovoiat �l f�cea
s� arate ca o c�mil�, �nalt si slab, cu ochii cafenii si putin codati, doamnele
coloniei �l g�seau irezistibil si �mi reprosau la unison c� nu stiu s� m� bucur de
norocul de a avea un asemenea b�rbat. Era extraordinar de p�truns
51
de importanta lui. Guvernator la Boreium, nu era ceva? M� �ntreb c�ti elevi din
imperiu stiu m�car c� exist� un oras numit Boreium. Hecebolas lua un ton sententios
pentru a enunta p�n� si cele mai m�runte banalit�ti. Nu suportam nimic la el:
inelele prea tip�toare, de altfel destul de ieftine si de proast� calitate, pe care
�i pl�cea s� le poarte, mania de a-si trosni �ncheieturile degetelor, iar noaptea,
sfor�itul, defect pe care nu l-am putut suporta la nimeni niciodat�. Pe scurt, nu
era un om r�u, dar nu avea nici imaginatie, nici prestant�. Plictiseala �n care se
sc�lda Boreium era o nimica toat� pe l�ng� cea emanat� de el.
Am ajuns s� m� ocup din ce �n ce mai putin de casa si de persoana mea, astfel �nc�t
ambele au ajuns �ntr-o stare lamentabil�. Hecebolas a �nceput s�-mi fac�
observatii, mai �nt�i afectuoase, apoi din ce �n ce mai putin amabile, �ntr-o
sear�, s-a �ntors acas� prost dispus. Mesajul de la Constanti-nopol, adus de vasul
de pescuit, continea o mustrare dur� pentru toleranta lui la adresa bandelor de
t�lhari. A intrat ca un taur �n sufragerie, si-a trecut degetul peste masa
acoperit� de praf, a remarcat, pe bun� dreptate, c� pestele nu era fiert bine si m-
a contemplat cu dezaprobare, c�ci ar�tam, �ntr-adev�r, ca o �ng�lat�. A�nceput cu
reprosuri acre. Imediat am urlat si eu. N-as fi recunoscut nici �n ruptul capului
c� avea dreptate si nici n-as fi �ndr�znit s�-i arunc �n fat� singurul lucru pe
care i-l reprosam: plictiseala. Din contr�, l-am acuzat pe nedrept de toate
defectele de pe lume, c� nu era generos, c� era r�u si dur cu mine si, ca s� pun
capac, i-am strigat c� lumea din colonie r�dea de pretentiile lui. Aceast� ultim�
inventie l-a scos din minti. A dat cu pumnul �n mas�. V�z�ndu-l pentru prima dat�
furios, am simtit un soi de admiratie pentru el. Ne-am insultat copios si zgomotos,
�ncerc�nd s� ne distrugem unul pe cel�lalt �n toate felurile.
52
C�ldura era mai puternic� dec�t de obicei. Afar� nu sufla nici o boare de v�nt,
�n�untru era cuptor. Furia ne sufoca si mai mult si eram leoarc� de sudoare.
Sclavii negri aliniati �n hainele lor albe de-a lungul peretelui ne urm�reau cu
ochii scosi din orbite, �nc�ntati si �ngroziti �n acelasi timp. Trec�torii se
str�nseser� la ferestrele deschise, iar casele �nvecinate nu pierdeau nici un
cuvintel. Epuiz�nd injuriile, Hecebolas a aruncat ultima s�geat�:
� Ar fi trebuit s� te las �n strad�!
� Prefer de o mie de ori s� m� �ntorc acolo dec�t s� r�m�n cu tine, i-am �ntors-o
eu.
A schitat gestul de a m� lovi, apoi a l�sat bratul jos si, p�r�nd coplesit de
durere, mi-a poruncit cu voce stins�:
� Dispari imediat si s� nu te mai �ntorci niciodat�! La care am r�spuns �n gura
mare:
� N-am nevoie de permisiunea ta. Am stat eu prea mult. si am iesit din camer�,
triumf�toare, ca dup� o
petrecere deosebit de reusit�.
�n acest fel am p�r�sit casa, pe Hecebolas si siguranta. Am l�sat bijuteriile si
hainele pe care mi le d�ruise si am plecat singur� sub cerul �nstelat, pe str�zile
pustii si t�cute, luminate doar de str�lucirea noptii. La drept vorbind, f�cusem
totul pentru ca acest b�rbat r�bd�tor si bun s� ajung� s� m� dea afar�. Mai bine
asa, dec�t s� mai suport cosmarul acestei mediocrit�ti, Boreium si pe Hecebolas.
Dar ce s� fac? Unde s� m� duc ? Pentru c� Boreium era complet izolat de lume. Vasul
care asigura leg�tura cu restul imperiului nu se �ntorcea dec�t peste o lun�, iar
scopul meu era s� ajung la Alexandria, care se afla la treizeci de zile de mers
prin desert.
' Atunci am pornit, pur si simplu, la drum. Eram nebun�, dar nu stiam.
A
Capitolul 4
juns la defileul care ap�ra accesul �n Boreium, drumul se termina. Mai departe
numai cara-vanierii �si g�seau drumul dup� repere cunoscute doar de ei. Am �ncercat
s� urmez coasta, pe partea de est, c�tre Alexandria. Muntii l�saser� loc �n scurt
timp unui platou �ngrozitor de deprimant, plat la prima vedere, dar care, de fapt,
era pres�rat cu tot felul de piedici, v�lcele, gropi, santuri si ravene. St�ncile
alternau cu nisipurile. Ba mergeam prin nisip, �n care m� afundam �nc�t de-abia mai
puteam s� �naintez, ba m� trezeam �n fata unor aglomer�ri periculos de t�ioase din
nisip �nt�rit de v�nt de-a lungul secolelor. Bine�nteles, nici un sat, nici o
fiint� uman�, nici un singur semn de viat�. C�ldura era at�t de atroce, �nc�t
preferam �� merg noaptea.
Ziua �ncercam s� dorm �n vreo v�g�un� pe care o �mp�rteam cu serpii. M� hr�neam cu
r�d�cini sau cu frunzele plantelor cornoase. Ca s� m� r�coresc m� scufundam �n
mare, dar nu reuseam s�-mi ast�mp�r setea. De b�ut n-aveam dec�t rare b�lti de ap�
s�lcie si noroioas�, r�mase din torentele iernii. Sandalele mele fine se
desf�cuser� �n f�sii. Picioarele goale, gambele sf�siate de st�nci si spini erau
�ns�ngerate. Sarea m�rii �mi albise p�rul, soarele �mi buh�ise fata si �mi cr�pase
pielea. Ochii mi se transformaser� �n dou� fante. Am mers �n felul acesta vreo
s�pt�m�n�.
54
Tntr-o noapte, epuizarea a fost mai puternic� dec�t mine. �ntunericul care
prevestea o furtun� de nisip �mi f�cea �naintarea aproape imposibil�. M-am
cl�tinat, am c�zut, n-am mai fost �n stare s� m� ridic, am atipit pe loc. Nu stiu
c�t timp am dormit, �n somn am simtit pe cineva ridic�ndu-mi capul si umezindu-mi
buzele. Am �ntrez�rit, aplecat peste mine, chipul unui b�rbat �nfior�tor de ur�t si
de murdar, dar abia vedeam din pricina �ntunericului si a zgomotului, �n jurul meu,
totul era sc�ldat �ntr-o brum� g�lbuie si opac�. Pe cerul acoperit, soarele nu mai
era dec�t un disc f�r� str�lucire. suieratul v�ntului m� asurzea. Nisipul furtunii
�mi p�trundea �n ochi, �n urechi, �ntre dinti, pe sub haine. B�rbatul m-a ridicat
cu o vigoare neb�nuit�; m-a dus p�n� la o pester� s�pat� �n st�nc� si m-a asezat pe
o saltea de paie.
Vreme de mai multe zile a b�tut furtuna de nu puteai s� scoti nici nasul afar�; de
altfel, ar fi fost inutil, nu se vedea nimic. Marras, c�ci acesta era numele celui
care m� salvase, venea de mai multe ori pe zi s� m� vad�. �mi aducea s� m�n�nc
lapte de capr�; m� obliga s� �nghit decocturi din plante, nepl�cute la gust, dar
care trebuie s� fi fost nemaipomenit de eficace, �ntruc�t mi-au ref�cut foarte
repede fortele. Totusi, �i datorez cel mai mult vindecarea mea lui Marras. Acesta
r�m�nea mult timp la c�p�t�iul meu psalmodiind, medit�nd, fix�ndu-m�, si privirea
lui p�rea s� iradieze c�ldur� �n trupul meu si s� alunge oboseala si febra, �n
afar� de rug�ciuni, nu vorbea si nu r�spundea �ntreb�rilor mele. Prezenta lui,
zgomotul v�ntului, lumina ciudat�, filtrat� prin norii de nisip alc�tuiau o
atmosfer� ireal�, �n care m� sc�ldam izolat� de lumea de afar�.
�n cea de-a patra zi, eram pe picioare, iar furtuna �ncetase. Imediat ce m-am
trezit, am iesit si m-am uitat �n jur. M� aflam �ntr-un fel de fund�tur�
�nconjurat� de faleze pline
55
de pesteri, aproape toate locuite. Din ele si-au f�cut aparitia fiinte a c�ror
�nf�tisare m� �nsp�im�nta, scheletice, acoperite de jeg, zburlite, arse de soare,
afis�nd cele mai dezgust�toare boli de piele si �mbr�cate doar �n c�teva zdrente.
Mi s-au p�rut mai degrab� fiare s�lbatice dec�t oameni. Nimerisem �ntr-o comunitate
de pustnici, al c�ror sef era Marras.
Acesta mi-a impus s� respect ritmul si s� particip la �ndeletnicirile lor. Ne
sculam la ora sase, dup� ce ne trezisem deja la trei noaptea ca s� mergem la
�capel�" s� ne rug�m. Ne �ntorceam acolo �n zori pentru slujba de dimineat�.
Sanctuarul nu era dec�t o pester� mai mare dec�t celelalte, cu peretii egalizati
grosolan si acoperiti de fresce naive, realizate de un amator.
Toat� dimineata era consacrat� muncilor. Fiecare membru trebuia s� practice o
meserie util� pentru comunitate. Existau cultivatori, p�stori, t�mplari, brutari.
Marras �nsusi �mpletea cosuri din frunze de palmier. Eu alesesem s� fiu
�croitoreas�", datorit� experientei de ajustare a vechiturilor pe care mi le d�duse
Indaro. Eram �ns�rcinat� cu c�rpirea zdrentelor comunit�tii, sarcin� pe care o
�ndeplineam cu dexteritate, c�ci reuseam s� fac minuni cu aceste capete de tes�turi
desirate, roase p�n� la urzeal� si tocite.
�n timp ce munceam, m-am atasat �n mod deosebit de o ol�reas�, meserie pe care p�n�
atunci n-o v�zusem dec�t la b�rbati. Desi conditiile dure din desert �i acoperiser�
pe ceilalti cu un strat de grosol�nie, ea singur� mai p�stra o bl�ndete care pentru
mine era un balsam.
M�nc�m pr�nzul �n liniste. Meniul succint nu era diferit de cel de la cin�: rosii,
ceap�, br�nz� de capr�, p�ine, uneori alte legume, rareori fructe, si de b�ut, ap�.
56
Chiar si aceast� alimentatie era prea mult pentru prietena mea, ol�reasa, pe care o
chema Caesaria. Refuza s� se ating� de p�ine, multumindu-se s� �nghit� din c�nd �n
c�nd c�teva legume crude si unul sau doi struguri. Nu-l asculta pe Marras, care o
ruga s� adauge, m�car duminica, c�teva pic�turi de ulei �n meniul s�u. Degeaba o
avertiza c�, la regimul acesta, o s� se �mboln�veasc� �n scurt timp si n-o s�-si
mai poat� duce la �ndeplinire sarcinile religioase, ea �i r�spundea c� singura ei
dorint� este ca Dumnezeu s�-i fac� favoarea de a fi mereu bolnav� la trup, at�ta
timp c�t sufletul ei putea fi salvat. Dormea goal� pe un sac aruncat direct pe
solul st�ncos, si �nsusi Marras o critica pentru excesele ei.
Cu toate acestea, rivaliza cu ea �n torturarea trupului. Practica asceza cu aceeasi
vigoare pe care o folosea �n toate, tin�nd post, rug�ndu-se f�r� �ncetare si
�ng�duindu-si doar o or� sau dou� de odihn� noaptea. Mergea �ntotdeauna �n
picioarele goale. Fiecare f�cea penitent�. Sora Suzana, de exemplu, se abtinea de
la a bea orice lichid, accept�nd doar un blid cu ap� duminica.
�n acest loc, �n aceast� atmosfer�, privatiunile mi se p�reau normale. Desi nu
cunoscusem dec�t mizeria de c�nd m� n�scusem, iubeam din instinct confortul si sunt
din fire o sibarit�. Totusi, acolo �mi puneam �n permanent� organismul la �ncercare
�mpotriva foamei, a setei si a somnului. �Ce conteaz�, repeta mereu Marras, dac�
trupul vostru muritor se distruge, din moment ce sufletul, sp�lat de at�tea p�cate,
scap� de focul etern cu acest pret ?"
�n pofida �nf�tis�rii lor care, la �nceput, m� �ngrozea, �nv�tasem s�-i iubesc pe
pustnici. Sub duritatea provocat� de viata pe care o duceau si de lipsa lor de
contact cu lumea exterioar�, erau plini de bun�tate. M� acceptaser� pe loc,
'57
f�r� s� m� critice vreodat� sau s�-mi pun� �ntreb�ri. Uitaser� cum s�-si exprime
sentimentele, dar, cu toate acestea, percepeam afectiunea pe care o simteau pentru
mine. Erau preocupati de m�ntuirea mea si �ncercau s� m� conving� s� renunt la lume
ca s� r�m�n cu ei. �n acest loc dedicat singur�t�tii, nu m-am simtit niciodat�
singur�, asa cum m� puteam simti �n oras. Din contr�, eram consolat�, sprijinit�,
�nconjurat� de prieteni. De aceea pot spune f�r� ezitare c� n-am fost niciodat�
at�t de fericit� �n toat� viata mea ca �n desertul acesta aspru.
Dup� pr�nz, la ora cea mai fierbinte a zilei, avearn dreptul s� ne odihnim. Unii,
care f�cuser� jur�m�ntul t�cerii, r�m�neau singuri �n coltul lor. Celorlalti le
pl�cea s� mearg� �n vizit� de la o pester� la alta. �n ciuda ascetismului ei,
Caesaria reusise s�-si p�streze o brurn� de feminitate si nu se putea st�p�ni s� nu
vin� pe la mine din c�nd �n c�nd s� p�l�vr�gim. Eram unite prin devotamentul nostru
comun fat� de Marras. Desi era �nc� t�n�r, el p�rea f�r� v�rst�, privirea lui ardea
mai puternic dec�t soarele si era plin de compasiune.
�ntr-o zi, c�nd o �ntrebam pe Caesaria despre trecutul p�storului nostru, mi-a
dezv�luit, ca si cum ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume, c� fusese unul
dintre cei mai bogati bancheri din Alexandria. Pustnicul grosolan, devotat
�ndeletnicirii lui de t�ran, fusese un t�n�r elegant, rege al vietii nocturne din
metropol�. Se logodise cu o t�n�r� fermec�toare, aproape la fel de bogat� ca el. �n
ziua c�s�toriei, a auzit vocea Domnului. A abandonat totul si a venit s� se
stabileasc� �n desert.
Buim�cit� de aceast� revelatie, am �ntrebat-o imediat pe Caesaria despre viata ei
de odinioar�. Mi-a r�spuns c� a uitat cine fusese. Marras a fost cel care m-a
luminat �n
58
leg�tur� cu ea, �n cursul unuia dintre acele examene de constiint� pe care le tinea
regulat cu fiecare dintre noi. Caesaria, mi-a zis el, fusese c�ndva o aristocrat�
de rang foarte �nalt, rud� cu �mp�ratul Anastasius. Totusi, �n splendoarea si luxul
din jurul ei, �i uimea pe apropiati prin pietatea si austeritatea de care d�dea
dovad� �n palatul ei. si-a �mplinit visul de a fugi de lume �n ziua �n care l-a
vizitat pe Marras �n desert. Voind s� fie un exemplu de modestie, tinuse s� ocupe
functia cea mai joas� din comunitate.
Mi-as fi putut �nchipui c� umila ol�reas� se �nv�rtise pe vremuri la Curte? N-as fi
crezut niciodat� c� epavele umane din jurul meu proveneau din familii nobile si
bogate, c� primiser� educatia cea mai aleas�, cunoscuser� luxul cel mai rafinat.
Arz�nd de focul Domnului, renuntaser� �ntr-o bun� zi la toate acestea ca s�
�ntemeieze o comunitate �n desert. Printr-un fenomen ciudat, fiecare refuza s�-si
povesteasc� propriul trecut, dar nu ezita s� vorbeasc� despre trecutul celorlalti.
Restul dup�-amiezei era dedicat muncii, seara, rug�ciunii. Dup� o cin� fugar�, ne
culcam la ora nou�. Sora Suzana alegea momentul acesta ca s� vin� �n vizit� la
mine. M� speria prin �nf�tisarea ei de fantom�, c�ci era �ntotdeauna �nvesm�ntat�
�n p�nze groase, din care nu i se vedea dec�t v�rful nasului, �n felul acesta voia
s� nu ademeneasc� pe nimeni prin etalarea farmecelor sale... dac� mai r�m�sese ceva
din ele.
Venea s�-mi predice despre sl�biciunea c�rnii si s� stigmatizeze trufia lumii, �mi
povestea despre chinurile cu care m� voi lupta la Judecata de Apoi si �mi descria
�ndelung pericolele care �mi p�ndeau sufletul dac� voiam s� m� �ntorc la
civilizatie.
Apoi m� p�r�sea, s� se lupte cu demonii care o atacau �n fiecare noapte. Iesea
�ntotdeauna victorioas� din
59
mai vedeam si aveam mii de viziuni, auzeam mii de sunete, mii de voci. Sl�bit� �n
trup si spirit de aceast� existent�, nu mai g�ndeam, nu m� mai opuneam. Vointa mi
se topise. Depuneam armele. F�c�nd asta, eram coplesit� de exaltare. M� hot�r�sem,
aveam s� r�m�n cu pustnicii.
�mi voi petrece toat� viata �n compania acestor pustnici si voi ajunge s� sem�n cu
ei. Voi fi un schelet cu pielea cr�pat� si purulent�, cu picioarele �ns�ngerate si
nu-mi voi �ngriji �nf�tisarea. Voi vorbi cu Dumnezeu, �mi voi salva sufletul si voi
cunoaste viata vesnic�.
Am deschis ochii, �n dep�rtare, ap�ruse un oras feeric, �n pofida distantei, puteam
distinge �n detaliu turnurile meterezelor, terasele palatelor, coroanele copacilor
din gr�dini si cupolele bisericilor. stiam de iluziile desertului si mi-am dat
seama c� era vorba de un miraj. Totusi, decorul �nsel�tor al acestui oras a
actionat ca o chemare asupra mea. Nu �n desert m� astepta destinul, ci �n capitala
splendid�, febril�, suprapopulat�, unde voi duce la �ndeplinire ce eram menit� s�
�ndeplinesc. Sora Suzana nu avea dreptate. Calea mea nu m� ducea �n afara lumii,
ci, din contr�, chiar �n mijlocul trepidatiilor ei.
Desi p�n� atunci nu-i simtisem niciodat� efectele, amiaza aceea incandescent� si-a
l�sat amprentele pe trupul meu. Asudam cu pic�turi mari, pielea �mi ardea,
picioarele, muschii erau �ndurerati. Deodat�, mi s-a f�cut fric�, fric� s� nu m�
dizolv �n vidul acesta, s� nu fiu strivit� de focurile acestea ale lui Dumnezeu, �n
pofida c�ldurii, tremuram de febr�, de spaim�. M� simteam deja �nghitit� si am fost
la un pas de a-mi pierde ultima f�r�m� de rezistent�, de fort�, de luciditate.
Oamenii sfinti din jurul meu condamnau tentatiile diavolului, dar eu descopeream c�
tentatia lui Dumnezeu putea fi la fel de teribil�.
61
numeroase tortele �nfipte �n zidurile lor. Dar toate aceste lumini, miscarea,
bog�tia �mi d�deau ameteli. M� asteptam �n orice clip� s� v�d ap�r�nd paznicul
trimis de caravanier s� m� caute. C�ci nu era de glumit cu o sclav� evadat�.
Nu aveam nici bani, nici prieteni, nici viitor. Amintirile mi se amestecau �n
minte, cocioaba copil�riei, Nicetas, tat�l vitreg, pestele, Pharas, avortul,
Hecebolas, pustnicii... Mi-i imaginam pe soldatii de gard� leg�ndu-m� �n lanturi si
biciuindu-m�, apoi pe caravanier jupuindu-m� de vie... Ajunsesem la cap�tul
puterilor.
St�team �n picioare la marginea cheiului si �n fata mea apa neagr� si nemiscat� m�
respingea si m� atr�gea totodat�. Oscilam din ce �n ce mai mult, eram gata s� cad
�n marea care avea s� se �nchid� pentru totdeauna deasupra mea, c�nd, �n ultima
clip�, o muzic� neasteptat� m-a luat prin surprindere si m-a scos din transa
fatal�. Auzeam c�ntece bisericesti, �ns� nu eram �n paradis. De altfel, se stie
prea bine c� sinucigasii nu sunt primiti acolo. De fapt, era o procesiune nocturn�,
�n cinstea uneia dintre sfintele patroane ale Alexandriei, care trecea pe comis�. O
defilare lung� de prelati si de diaconi purt�nd icoane, lum�n�ri si c�delnite
�nainta �ncet �n sunetul imnurilor si al orgilor portabile. Soldatii guvernatorului
si g�rzile patriarhului �nconjurau multimea. Instinctiv, m-am amestecat �n gloata
care urma pioas� procesiunea. Am ajuns �n felul acesta la catedral� si, �n urma
acestor oameni piosi, am p�truns �n curtea sanctuarului. Dar, �n loc s�-i urmez �n
biseric�, m-am rezemat de o coloan�, stiind c�, �n acest ad�post inviolabil, nu va
veni nimeni s� m� caute.
Dis-de-dimineat�, am fost trezit� din mot�iala de patriarhul Alexandriei, care
venea s� tin� slujba. O multime de credinciosi si de solicitanti, cu pl�ngerile �n
m�ini, �ncerca
64
meu, spiritul meu erau luate �n grij�. Pentru prima dat�, �n mine se r�sp�ndea
senin�tatea, inspirat� de existenta pe care o duceam si de cele din jurul meu.
�ntr-o zi, corul a primit permisiunea de a iesi, c�ci trebuia s� c�nt�m la
sfintirea bisericii Sf�ntul Sava, pe care patriarhul Timotei terminase s� o
cl�deasc� pe locul unui templu al lui Apollo, nu departe de Poarta Soarelui.
Ne-am dus, ap�rate de g�rzile patriarhiei, p�n� la locul ceremoniei. Biserica fiind
prea mic�, am luat loc pe trepte, unde eram asezat� minunat pentru a-i putea studia
pe trec�tori, �n Egipt, guvernatorul celei mai bogate provincii a imperiului avea
rang de duce, dar adev�ratul st�p�n era patriarhul Alexandriei, Timotei. Cortegiul
lui dezv�luia diversitatea si �ntinderea puterilor sale. Vistiernicul, cancelarul
si cel care �mp�rtea pomenile mergeau �n fruntea sutelor de finantisti, notari,
secretari si consilieri juridici. Ofiterii �ns�rcinati cu �nalta si joasa justitie
�i precedau pe controlorii bazarelor si ai tavernelor. O armat� de emisari si
port�rei venea �naintea sambelanilor care, tantosi si plini de important�, anuntau
ei �nsisi clerul �nconjurat de g�rzile patriarhale �n uniforme de un rosu aprins,
cu panasele �n v�nt. Protoprezbiterul si arhidiaconul conduceau zecile de diaconi
�mpodobiti cu brocarturi si cohortele de c�lug�ri �n haine ponosite. Veneau, �n
fine, episcopii, �ntindere misc�toare de aur roz, aur galben, aur albastru, aur
verde. si ultimul, �mpresurat de norii de t�m�ie ridicati de acolitii s�i, �nsotit
de imnul triumfal intonat de mai multe coruri, patriarhul Timotei, cu toiagul de
aur �n m�n�, barba alb� si coroana de diamante pe cap. Cu un buchet de busuioc,
plant� magic�, �n m�n�, binecuv�nta cu gesturi largi multimea prosternat� la
trecerea lui.
67
�ntreg orasul se str�nsese s� vad� spectacolul. Locul din fata bisericii, str�zile
dimprejur erau �nnegrite de lume. �n fata acestui public at�t de diferit de cel de
la capela patriarhal�, c�ntam cu entuziasm net�rmurit minunatele imnuri grecesti pe
care le �nv�tasem.
Era prima dat� de peste un an c�nd m� g�seam pe strad� si eram extrem de fericit�.
Nu m� puteam abtine s� nu privesc pe furis spectatorii. Simteam c� m� tintuieste
cineva cu privirea, �ncercam s� descop�r cine. Ochii mei i-au �nt�lnit pe cei ai
b�rbatului din multime. Mi-a f�cut cu ochiul. N-am �ntors capul suficient de
repede, �nv�tasem pe vremuri limbajul privirii si stiam c� a lui exprima dorint�.
Mi-a trimis un s�rut cu m�na. M-am �nrosit, dar am z�mbit involuntar. Brusc, am
z�rit-o pe sora Placidia, care st�tea ceva mai deoparte. M� observa cu severitate,
am l�sat ochii �n jos...
Ceremonia se terminase, functionarii cei mai importanti deja plecaser�, c�nd a
izbucnit conflictul �ntre doi c�lug�ri.
� Ati c�ntat �n greac�, si nu �n latin�, cum prescriu canoanele Sfintei noastre
Mame, Biserica. E scandalos si m� voi pl�nge Sf�ntului P�rinte! a strigat unul
dintre ei, �n care am recunoscut un prelat apartin�nd suitei trimisului permanent
al papei.
� Poporul nu vorbeste latina. Trebuie s� �nteleag� limba Domnului care, aici, e
greaca, a replicat un c�lug�r pe care �l v�zusem deseori �n anturajul patriarhului
Timotei.
Nu pricepeam ce rost avea aceast� ceart�. Latina este limba actelor oficiale, iar
p�rintele Bartolomeu, �n copil�ria mea, m� �nv�tase doar c�teva f�r�me. Greaca este
limba noastr�, cea pe care o auzisem dintotdeauna at�t pe strad�, c�t si �n
biseric�.
68
��
este o simpl� cercetare teologic�, se afl� independenta unei credinte ce refuz� s�
se supun� �ndep�rtatului pap� de la Roma. Tu nu esti din Egipt, nu ai cum s�
�ntelegi. Vrem s� apartinem imperiului, dar tinem s� ne p�str�m personalitatea.
Familia mea vine din oaza Fayum, unde tr�im de generatii �ntregi, dinainte ca
functionarii trimisi de Constantinopol s� ne impun� legea lor. si dac� sunt
monofizit�, e si pentru c� sunt egipteanc�.
�i simpatizam si �nainte pe monofiziti. De dou� ori, �n desert si �n Alexandria,
monofizitii fuseser� cei care �mi salvaser� viata. M� primiser�, m� ajutaser�,
f�cuser� iar din mine o fiint� uman�. Instinctiv, simteam la ei mai mult� omenie,
deschidere, accesibilitate, dec�t la catolicii Bisericii oficiale. Voiam s� r�m�n
printre ei, s� m� dedic lor si patriarhului Timotei, protectorul meu. Ca at�tea
lucr�toare ale atelierului, visam s�-mi pun v�lul de c�lug�rit�. Ratiunea �mi
soptea c� viitorul meu material, confortul meu, siguranta mea erau asigurate la
m�n�stire.
Dup� at�tia ani, mi-am dat seama c� nu trebuie niciodat� s� actionezi doar cum te
taie capul, c�ci deciziile luate �n lumina slab� a unei singure ratiuni r�m�n
�ntotdeauna m�rginite. Bine�nteles, �n fata surorii Placidia, m� multumeam s� m�
fudulesc cu o credint� arz�toare si cu ner�bdarea de a-mi �nchina viata Domnului,
�n loc s�-mi sar� de g�t, cum m� asteptam, a disp�rut pentru a reveni ceva mai
t�rziu, s� m� caute: �Urmeaz�-m�, esti asteptat�."
Am traversat curtea vast� a catedralei, mereu plin� de credinciosi, si am ajuns la
zidurile palatului patriarhal, �nconjurau un domeniu imens, pres�rat de cl�diri si
gr�dini. Un donjon p�trat, foarte gros si foarte �nalt se ridica �n mijlocul unui
teren nisipos. O scar� monumental� urca p�n�
71
ap�reau din ascunz�torile lor. Trebuia s� mai trec de controale, s� dau parole de
trecere �nainte de a fi admis�, �nm�nam scrisorile cu livrarea c�rora fusesem
�ns�rcinat� si primeam altele, pe care s� le duc �n alte m�n�stiri.
Mi se oferea g�zduire peste noapte si, �n pofida s�r�ciei locurilor, d�deau un
osp�t �n cinstea mea. �n tot timpul mesei nu auzeam dec�t povesti despre cruzimile
puterii �mpotriva monofizitilor. Sora Placidia nu exagerase. Acesti c�lug�ri,
aceste c�lug�rite asezate la mas� �n jurul meu fuseser� urm�riti, expulzati,
jefuiti, b�tuti, uneori torturati. Vorbeau despre suferintele lor f�r� nici un pic
de am�r�ciune si f�r� s�-si pl�ng� de mil�. Nu vedeam dec�t fiinte pioase si
caritabile, a c�ror �ntreag� viat� era �nchinat� pream�ririi Domnului. Atunci, mai
mult ca oric�nd, mi-am dat seama de absurditatea aberant� a acestor persecutii.
Vreme de mai multe luni, am str�b�tut zona dup� un itinerar aparent dezordonat. Am
vizitat Gaza, Laodiceea, Apameea, Sergopolis, Edessa si multe alte locuri. Nu
g�seam totusi nici o pl�cere �n a c�l�tori.
�ntr-o zi, am ajuns la Antiohia. Comunitatea monofizit�, �n loc s� se fi refugiat
�n vreo barac� pierdut� �n mijlocul desertului, se ascundea �ntr-o cas� de la
periferiile orasului. Spre surprinderea mea, am fost rugat� s� astept acolo noi
instructiuni. Mai multe zile s-au scurs f�r� s� se �nt�mple nimic. Plictiseala �mi
d�dea ghes s� ies. �n aceast� m�n�stire care nu era de fapt m�n�stire, regulile
p�reau mai putin stricte �n privinta mea, din moment ce nu f�ceam parte dintre ei;
c�t despre consemnele de sigurant�, erau mai lejere pentru o str�in� ca mine.
Antiohia este poate mai putin magic� dec�t Alexandria, dar la fel de prestigioas�,
si acest avanpost din Asia ascunde multe surprize. Oras din nord, Antiohia este
76
mai activ�, mai febril�, mai putin exotic�, �ns� mai bogat� dec�t capitala
Egiptului. Mostenitoare a marii traditii antice, a r�mas p�g�n� sub vesmintele
crestinismului. Al treilea oras al imperiului este o metropol� fastuoas�, plin� de
palate, teatre, circuri, taverne, unde se desf�soar� serate, banchete si alte
s�rb�tori. Aceast� atmosfer� de usur�tate si bucurie m� deprima, prin contrast cu
situatia mea. C�t timp aveau s� mai dureze peregrin�rile mele? C�nd voi vedea
scopul, cap�tul ? De ce acest itinerar, de ce aceast� misiune, de ce eu ? M�
s�turasem s� caut si s� alerg �n �ntuneric.
Pentru a-mi �nfr�nge �mbufnarea am apelat la remediul meu preferat, care consta �n
a m� duce �n bazar. Gurmand� din fire, am �nceput prin a defila prin fata sirurilor
de m�cel�rii, mezelarii, pesc�rii, patiserii si tarabe cu condimente. Am f�cut un
ocol pentru a admira manuscrisele minunat copiate si bogat �mpodobite cu miniaturi.
M-am plimbat prin fata pr�v�liilor cu bijuterii, am admirat aici un cuf�r de fildes
pentru cosmetice, acolo o fibul� de aur filigranat�. Obiectele de cult m-au uluit
prin bog�tia lor, cruci de aur �ncrustate cu pietre pretioase, l�mpi din argint,
racle din email si metale pretioase.
Am p�strat pentru desert �strada" mea preferat�: cea a negustorilor de stofe. M-am
oprit �n fata unei tarabe deosebit de bine aprovizionat�. Ochii mei m�ng�iau
pofticiosi m�t�surile, brocarturile, muselinele pe care nu �ndr�zneam s� le ating.
Negustorul privea cu uimire dezaprobatoare aceast� c�lug�rit� cu porniri cochete.
Nu-mi puteam dezlipi privirea de un anumit mantou usor din m�tase albastr� ca
noaptea, brodat cu un galon mare roz cu argintiu.
Deodat�, am auzit �n spatele meu o voce soptindu-mi la ureche: ��l vreti ? Vi-l
d�ruiesc eu." M-am �ntors. O femeie foarte �nalt�, admirabil cl�dit�, cu ochi
albastri migdalati si un p�r negru bogat �mi z�mbea. Era �mbr�cat� dup� ultima
77
_________
mod�, dar destul de tip�tor. �L�sati-m� s� v� cump�r acest mantou", a repetat ea.
N-am putut s� r�spund dec�t c� nu stiam unde si cu ce ocazie as putea purta o hain�
at�t de frumoas�. �P�cat, ori �l ascundeti �n chilia dumneavoastr� de la m�n�stire,
ori, mai bine, vi-l p�strez eu si veniti s�-l probati la mine..." Exista bun�tate,
dar si o stranie complicitate �n ochii acelei femei ispititoare. F�r� s�-mi asculte
protestele, s-a tocmit cu aplomb. Negustorul, de altfel, a cedat usor. Ajunsese
aproape �n patru labe, at�t se ploconea �n fata ei. �i curgeau balele de at�tea
complimente si lingusiri, l-ar fi l�sat mantoul si la un sfert de pret, at�t era de
flatat c� se oprise la pr�v�lia lui. Asa am cunoscut-o pe Macedonia, dansatoarea
cea mai renumit�, cea mai popular� din oras, �ntr-un fel, mascota Antiohiei.
�Pe cur�nd", �mi spusese ea c�nd ne-am desp�rtit, invit�ndu-m� s�-i fac o vizit�.
Am ezitat mai multe zile, dar, �ntruc�t instructiunile mele nu ajunseser� �nc� la
m�n�stire, m-am dus la Macedonia. Locuia nu departe de Teatrul Mare, unde �si
desf�sura talentele. Dimensiunile modeste ale casei, zidul orb care o proteja,
intrarea modest� nu l�sau deloc s� se b�nuiasc� luxul inimaginabil �n care am
p�truns. Locuinta dansatoarei, ca o cas� a surprizelor, cuprindea sc�ri pe jum�tate
ascunse, aripi neb�nuite, curti ad�postite de privirile indiscrete. M� uitam cu
�nc�ntare la aceste obiecte, la mobile, la picturi. Probabil c� gusturile
Macedoniei erau �nfior�tor de stridente, dar la vremea aceea mi se p�reau culmea
rafinamentului.
Era trecut de amiaz� si ea abia se trezise. M-a �nt�mpinat cu cea mai mare veselie.
A poruncit s� fie adus minunatul vesm�nt, pe care mi l-a asezat pe umeri. Peste
roba mea neagr� d�dea cel mai trist contrast.
78
Ea mi-a deschis portile lumii m�rete la care aspiram si era multumit� s� aduc�
acolo o nou-venit� pe c�t de misterioas� pe-at�t de �nteleapt�. C�t despre b�rbati,
experientele noastre erau similare �n leg�tur� cu ei. Ne hot�r�ser�m s� nu le c�dem
victime, dar stiam, de asemenea, c� ei erau cheia pentru orice.
Am cedat, �n sf�rsit, insistentelor ei si am �nceput s� iesim �mpreun�. M-a dus la
hipodrom �ntr-o zi de curse. C�nd m-am trezit �n mijlocul multimii, �mbr�cat�,
coafat� ca femeile cele mai elegante, la bratul unei celebrit�ti, si c�nd am simtit
o sut� de priviri atintite spre mine, observ�ndu-m�, critic�ndu-m� si admir�ndu-m�,
am avut o senzatie de goliciune si amenintare, dar �n acelasi timp eram �n
elementul meu. M-am distrat ca o nebun�. Nu m� mai puteam dezb�ra asa c�, sub aripa
dansatoarei, m-am aruncat �n viata monden�. Ea m� ducea ia spectacole, la banchete;
am fost s� petrecem o zi la Daphne, loc de vilegiatur� vechi si celebru, poreclit
odinioar� Orgiopolis, �Orasul orgiilor", unde vilele minunate se ascundeau �ntre
dafini si plopi, �ntr-o zi, am ajuns p�n� la Seleucia de Pierie, portul metropolei,
unde bogatele case moderne si albe se �nsirau cu fata spre mare. La m�n�stire,
nimeni nu punea �ntreb�ri legate de absentele mele din ce �n ce mai repetate si mai
prelungite, iar aceast� tolerant� m� �ncuraja pe calea fatal�. M-am trezit �n felul
acesta duc�nd o viat� dubl�: ba eram c�lug�rit�, -�mbr�cat� toat� �n negru,
silitoare la slujbele comunit�tii -, ba machiat� strident si �mpodobit� cu cele mai
frumoase haine ale Macedoniei, eram demnul ei emul �n seratele tumultuoase.
Totusi, caracterul meu se revolta �mpotriva acestei existente mincinoase care,
oricum, nu s-ar fi putut prelungi la nesf�rsit. Poate c� am fost deseori
necinstit�, �n viata
81
'J
mea, cu ceilalti, dar niciodat� fat� de mine �ns�mi, si de data aceasta stiam c�
trisez.
�ntr-o dup�-amiaz�, la ora la care c�ldura �ncepe s� scad�, am mers cu Macedonia la
Teatrul Mare. Era foarte diferit ca aspect si dimensiuni fat� de cel �n care m�
produceam la Constantinopol. Imens si somptuos, era construit �n stil vechi, sub
cerul liber. Am luat loc pe b�ncile din marmur� acoperite cu perne de brocart.
Fundul scenei era ocupat de arcade si coloane �ntre care se �n�lta un popor �ntreg
de statui, dar admiram �ndeosebi mozaicul de pe jos unde c�nta corul, �n care
m�stile grotesti alternau cu p�s�rile.
La Teatrul Mare, se d�deau spectacole de dans, �n care se dezl�ntuia Macedonia, dar
si tragedii si comedii antice. Totusi, �n fata succesului �n crestere al
spectacolelor crestine nu mai r�m�neau dec�t c�tiva eruditi care s� aprecieze
aceast� traditie. Astfel, publicul, �n majoritate, p�l�vr�gea f�r� s� fie atent la
piesa jucat� �n ziua aceea, Adunarea femeilor, o comedie politic� a lui Aristofan.
�ntreaga Antiohie era prezent�, �ntr-o gloat� frivol� si monden�. Se m�nca, se bea,
c�ci cupele si m�nc�rurile circulau printre b�nci. Vremea minunat r�corit� de o
briz� usoar� era �nc�nt�toare. Macedonia si eu, asezate una l�ng� alta, �n r�ndul
al doilea, chiar �n spatele autorit�tilor orasului, eram obiectul ne�ncrederii
tuturor femeilor si al admiratiei multor b�rbati.
�n ciuda acestor omagii t�cute, m� simteam ab�tut�. Nu stiu de ce am ales momentul
acela pentru a m� dest�inui Macedoniei, l-am m�rturisit nesiguranta si nehot�r�rea
mea. Nu mai stiam de ce m� aflam acolo si nu stiam �ncotro s� m� �ndrept.
Patriarhul Timotei nu-mi spusese nimic despre urmarea periplului meu si, cum nu
venea nici o instructiune
82
jmi era drag s� r�m�n p�n� t�rziu aplecat� peste v�rtelnit�. Conform
instructiunilor Macedoniei, m-am instalat l�ng� fereastr� ca s� lucrez. Trec�torii,
majoritatea negustori din cartier, se opreau s�-mi fac� propuneri deocheate, �i
expediam si, dac� insistau, foloseam un limbaj �nv�tat �n trecutul meu, a c�rui
grosol�nie �i alunga. Fusesem instruit� s� par c�t mai virtuoas�. Noua mea viat�
�mi convenea si, f�r� obligatia de a face dragoste pentru a-mi c�stiga traiul, m�
simteam liber�.
Totusi, s�pt�m�nile, lunile treceau si nu vedeam pe nimeni ap�r�nd la orizont.
Ajunsesem s� m� �ntreb dac� nu cumva Macedonia �si b�tuse joc de mine si dac�
sarcina pe care mi-o d�duse nu era cumva un mod de a se debarasa de mine. Munca �mi
ocupa destul zilele ca s�-mi omor plictisul, dar m� ofileam �n aceast� monotonie.
Aveam impresia c� merg pe un drum f�r� munti, f�r� pr�p�stii, f�r� peisaje noi si
c� m� preg�tesc pentru un viitor steril. Din perioada c�nd eram curtezan� cobor�sem
p�n� �n fundul mocirlei si cunoscusem disperarea. Dar resemnarea �n fata unei
asemenea platitudini nesf�rsite era aproape mai grea.
�ntr-o sear�, la �nceputul verii, mai precis la 25 iunie, era foarte cald si
l�sasem fereastra larg deschis�. Ziua tocmai se sf�rsea si r�sp�ndea o lumin�
cetoas� si cenusie. Unii negustori, cu pr�v�liile pe jum�tate �nchise, �si f�ceau
socotelile, altii �nchideau obloanele si se �ntorceau acas�, �i invidiam pe cei
care �si reg�seau c�minul, se asezau la mas�, cinau. Invidiam pe tinerele ucenice
care plecau la brat cu logodnicii lor, veniti s� le caute la iesirea de la munc�.
Pe mine nu m� astepta nimeni, eram singur� si m� simteam singur�.
Deodat� am simtit c� m� fixeaz� cineva cu privirea si am ridicat ochii, �n umbra
str�zii, un b�rbat m� studia, de
87
ceva vreme deja, f�r� �ndoial�. Siluet� imobil�, cu tr�s�turi greu de deslusit, nu
se misca, nu vorbea. P�n� la urm�, agasat�, i-am aruncat:
� Te mai holbezi mult la mine ?
� lart�-m� dac� te-am speriat.
Vocea era melodioas�, bl�nd�, apartinea vizibil unui om educat. M-am linistit.
� Arat�-te! i-am poruncit pe un ton mai normal. Nu s-a miscat.
� �mi permiti s� te invit ?
� �nt�i arat�-te, vreau s� te v�d!
A f�cut c�tiva pasi �nainte, si lumina ferestrei mele a c�zut chiar deasupra lui.
L-am recunoscut �ndat� pe b�rbatul descris de Macedonia. De talie mic�, cu pieptul
lat, un nas drept, frumos, chipul rotund, tenul deschis, p�rul si barba grizonate
si ondulate. Nu mai avea dou�zeci de ani, dar ochii lui �si p�straser� toat�
tineretea si, as fi zis, toat� inocenta. Recomand�rile Macedoniei m� l�saser� s�
�nteleg c� era un b�rbat important, dar m� �ndoiam de asta v�z�ndu-l. Vesmintele
lui nu aveau nimic luxos si purtau chiar urme de uzur�, �ntregul s�u comportament
tr�da un soi de umilint�, ceva foarte str�in personajelor importante.
Mi-a propus s� ne plimb�m �mpreun� pe str�zi. Nu eram obisnuit� cu acest gen de
invitatii. B�rbatii m� pofteau de regul� la tavern� sau la ei acas�. Intrigat�, am
acceptat. L-am urmat de la forul lui Constantin p�n� la cel al lui Arcadius, pe
str�zile aproape pustii, �n general, ghiceam imediat cu cine aveam de-a face si
eram uimit� c� nu reuseam s�-mi dau seama ce e cu b�rbatul acesta, care nu sem�na
cu nimeni. De aceea am acordat vorbelor lui o atentie pe care el a luat-o ca o
aprobare. Vorbea f�r� �ntrerupere despre un fel de epoc� de aur pe care spera s�
88
P�rea s� regrete c� �si dezv�luise identitatea, nu mai zicea nimic. M-a condus
�napoi p�n� la usa mea. La fel de t�cut Spre uluirea mea, m-a salutat cu o
curtoazie pe care nici un b�rbat nu mi-a ar�tat-o vreodat� si a disp�rut �n noapte.
R�mas� singur�, mi-am examinat esecul. Asadar, Macedonia m� p�strase pentru �nsusi
nepotul �mp�ratului. Sperase, mai mult ca sigur, ca eu s�-i devin amant� si s�-mi
exercit influenta asupra lui, execut�nd astfel, prin intermediar, proiectele ei.
Planul ei, care de-acum �mi era clar, mi-ar fi convenit �ntru totul. Doar c�
tintiser�m prea sus si neglijaser�m am�ndou� un detaliu primordial- nu fusesem pe
placul lui lustinian.
A doua zi, m-am apucat iar de treab�, f�r� nici un chef Am executat masinal
sarcinile cotidiene, si seara m-a g�sit asezat� la r�zboiul meu, �n fata ferestrei,
desi nu mai avea nici un rost. Avusesem toat� ziua la dispozitie ca s�-mi rumeg
esecul, c�nd am auzit brusc un �Bun� seara, Tneodora". Era lustinian. Venise la
aceeasi or� si st�tea �n acelasi loc ca �n ziua precedent�, c�ci era tipicar.
Bucuria mea a fost pe m�sura tristetii care m� chinuise p�n� atunci M� simteam
usoar�, �nflorit�, fericit�.
A revenit �n fiecare sear�. Se plimba zilnic pe str�zi f�r� fasoane si f�r�
escort�, �i pl�cea s� stea la taclale cu negustorii, ca s� se informeze, s� ia
pulsul opiniei publice si pentru a-si crea adepti. Ca s� nu-i deranjeze la munc�
trecea la sf�rsitul zilei. Apoi se oprea �n locuinta mea si vorbeam p�n� noaptea
t�rziu. Nu p�rea niciodat� �nfometat si era at�t de frugal �nc�t se multumea cu
m�nc�ruri de legume sau cu �zeama sf�nt�", supa popular� de ceap� pe care i-o
�nc�lzeam special.
lustinian nu era genul de b�rbat care s� fac� curte. Nu
90
^^^^^^^^^^^
apela la complimente, nu debita platitudini, nu abuza. Modul lui de a-si dovedi
sentimentele consta �n a m� �ntreba f�r� �ncetare nu despre trecutul meu, ci despre
ceea ce f�ceam
zi de zi.
�mi povestea si el ce f�cuse �n ziua respectiv�, �mp�ratul Iustin numindu-l atunci
comite peste slugile palatului, avea �n grij� pe cadetii g�rzilor de la palat, dar
ce era mai important, postul acesta �i d�dea dreptul s� asiste la Consistoriu,
consiliul restr�ns al Coroanei. Povestea despre afacerile de stat cu aceeasi
usurint� cu care un functionar modest vorbeste despre slujba lui. Iar �ntre peretii
apropiati ai locuintei mele �ntunecoase, se dezv�luiau masinatiunile cele mai
secrete ale puterii si negocierile cele mai importante ale imperiului.
S�pt�m�ni de-a r�ndul, s-a multumit s� m� s�rute, s� m� m�ng�ie si m� abtineam s�-i
fac cel mai mic avans. Apoi, �ntr-o sear�, c�t se poate de firesc, a devenit mai
�ndr�znet si am f�cut dragoste. Trupurile noastre nu s-au c�utat pe b�jb�ite, ci s-
au folosit unul de altul ca si cum ar fi fost dintotdeauna apropiate. Am fost
surprins� s� descop�r �n lustinian un amant expert si plin de consideratie. Exista,
de asemenea, �n modul lui de a actiona ceva feminin care m-a sedus. Pl�cerea mi-era
refuzat� dintotdeauna, �n ciuda simulacrelor mele, dar m�car m-a f�cut s� cunosc
multumirea. C�nd pasiunea lui s-a linistit, m-am simtit jenat� c� l-am adus �n
camera mea s�r�c�cioas� si mi-am cerut scuze.
� Nu-ti face griji, Theodora, am fost �n locuri si mai rele, a afirmat el, ceea ce
m-a umplut de uimire.
Capitolul 6
yv
Intr-o zi, contrar obiceiului s�u, si-a f�cut aparitia dimineat� si m-a rugat s�-l
urmez. M� �ntrebam dac� avea s� m� antreneze iar �ntr-un mars epuizant c�nd, dup�
ce am traversat Augusteumul, m-a ghidat pe str�dutele care se �ncrucisau mai jos de
hipodrom. S-a oprit �n fata unei porti joase, a scos o cheie, a deschis si m-a
condus �n micul palat Hosmidas, dup� numele unui print persan care se refugiase
odinioar� acolo. Era legat de Palatul Sf�nt printr-o scar� ascuns� �n zid. De pe
terasele lui am descoperit o vedere nesf�rsit� spre mare, insule si Asia. Nu mi-as
fi putut �nchipui niciodat� un asemenea lux si confort. M�t�surile cel mai artistic
brodate �mpodobeau usile si ferestrele. Brocarturile cel mai delicat �nflorite se
desf�ceau pe marmura de pe jos. Mobila din fildes sau argint fin sculptat� decora
fiecare �nc�pere, luminat� dulce prin vitralii de alabastru. Slujitorii ne-au
�nt�mpinat z�mbitori si ne-au oferit r�coritoare. Credeam c� sunt �ntr-o locuint�
fermecat�, lustinian mi-a declarat c� de-acum �nainte era a mea. A f�cut-o cu o
st�njeneal� profund�, ca si cum ar fi vrut s� se scuze pentru generozitatea lui.
Mi-a luat mult timp p�n� s� pot crede c� posedam at�tea bog�tii si, cu toate
acestea, am fost hot�r�t� din prima clip� s� nu pierd nici o f�r�m� si s� nu rn�
mai �ntorc niciodat� �n s�r�cie.
lustinian venea s� m� vad� �n fiecare zi, dis-de-di-mineat�, apoi la ora discret� a
siestei, c�nd toat� lumea se
92
duce acas� si, �n fine, seara, ca s� cin�m si s� petrecem noaptea �mpreun�, dac� nu
avea vreo ceremonie la Curte, �n ciuda responsabilit�tilor sale, �mi acorda mult
timp. Era un muncitor �ncr�ncenat si, la �nt�lnirile noastre amoroase, aducea
deseori cu el diverse dosare pe care le citea si le adnota.
Sentimentul care m� atr�gea spre lustinian devenea din zi �n zi tot mai plin de
respect. Acest orator str�lucit vorbea despre subiectele cele mai variate �n cel
mai interesant fel. stiam s� ascult, c�ci fosta mea meserie m� �nv�tase s� procedez
astfel pentru a pl�cea b�rbatilor. Cu el nu m� puteam plictisi. stia s� m�
captiveze �n fiecare clip� prin cunostintele lui, prin povestirile lui, prin
judecata lui. Bl�ndetea lui m� misca pentru c� era absolut autentic�, �n loc s�
aminteasc� de rangul s�u, ca at�tia oameni puternici, el �l ascundea cu o modestie
sincer�. F�cea pe oricine s� se simt� �n largul lui, chiar si pe sclavi, care nu se
temeau de el ci, din contr�, si-ar fi dat viata pentru el. Dispozitia lui constant�
oferea un contrast binevenit cu temperamentul meu coleric, asa cum optimismul tui
stia s�-mi combat� cu succes pesimismul si cum energia lui permanent pozitiv� m�
stimula, �mi tempera caracterul prea colturos.
Era legat de mine fizic. Cu sigurant� avusese si alte amante, dar puteam s� jur c�
acestea nu fuseser� prea numeroase. Imediat dup� ce m-a cunoscut, a avut impresia
c� nu va putea atinge niciodat� o asemenea pl�cere cu nici o alt� femeie. Replicile
mele colorate �l amuzau. Bunul-simt si limba mea prea ascutit� dob�ndite �n trecut
�l schimbau si, as spune, �l odihneau dup� linguselile prea parfumate si
circumvolutiunile mieroase care ticseau Curtea, �mi aprecia spiritul, �i pl�cea s�
discut�m, �ntruc�t considera c� inteligenta mea era la acelasi nivel cu a lui.
Avusese
93
m� ar�t si s� ies c�t mai putin posibil, �n afar� de aceast� locuint� �nc�nt�toare,
lustinian m� acoperea cu argint, bijuterii si a �nceput �nc� de pe atunci s�-mi
ofere p�m�nturi si case. Tr�iam �ntr-o bog�tie care ar fi coplesit pe oricine, si
cu at�t mai mult o s�r�ntoac� asa cum eram eu...
Palatul Sf�nt se ridica al�turi. Puterea era la o arunc�tur� de b�t si fierbeam de
ciud� c� nu aveam acces la ea. Eram hot�r�t� s� sparg portile pentru a fi mai
aproape de lustinian.
�ntre timp, m� distram cum puteam. Mergeam uneori �n bazar, unde cheltuiam,
recunosc, sume exorbitante pe stofe, dar nu f�r� s� m� tocmesc aprig pentru ele.
�ntr-o zi, merg�nd de-a lungul bulevardului Mesa, purt�torii litierei, �mpiedicati
de multimea din ce �n ce mai numeroas�, �naintau anevoie. Prin perdelele pe
jum�tate trase observam trec�torii.
De la o vreme urm�ream cu privirea o femeie care mergea la �n�ltimea litierei mele
si c�reia nu-i vedeam dec�t spinarea. Pasii ei ezitanti, spatele �ncovoiat, tunica
tocit� d�deau o imagine a dec�derii. Brusc, s-a �ntors s� traverseze: era Indaro. O
Indaro �mb�tr�nit�, �nfr�nt�, tot �ngrijit�, dar pe care pofta de viat� si
str�lucirea p�reau s-o fi p�r�sit. Ochii ei i-au �nt�lnit pe ai mei si s-au m�rit;
a deschis gura, incapabil� s� scoat� vreun sunet, si a �ntins un deget tremur�tor
spre mine. M� recunoscuse si nu-si credea ochilor, l-am poruncit cu un gest s�
tac�, apoi am ordonat unui sclav s� se duc� s�-i spun� s� se prezinte la palatul
Hosmidas. Am tras perdelele si mi-am continuat drumul.
C�nd m-am �ntors de la bazar, ea m� astepta deja. Ne-am aruncat una �n bratele
celeilalte, ea a izbucnit �n hohote:
� Theodora... o, iart�-m�, Excelentissima!
� Nu r�de de mine, tutuieste-m� �n continuare. Suspina �n bratele mele, incapabil�
s� spun� altceva
95
dec�t �Mai tii minte, mai tii minte...". Pentru a opri aceste efuziuni, am
tachinat-o �n leg�tur� cu fascinatia ei pentru b�rbatii liberi, care m� agasa at�t
alt�dat�.
� Ei, cum e, aristocratii �ia cu care te l�udai nu ti-au dat de lucru ?
A cl�tinat din cap si mi-a povestit trista ei odisee. Gata cu rolurile, gata cu
amantii bogati, v�rsta, strada. De altfel, nu m-a �ntrebat nimic si p�rea extrem de
fericit� s� constate c� reusisem. Am invitat-o s� stea cu mine. Nu numai c� nu s-a
eschivat si n-a p�rut surprins�, ba chiar �ntr-o clip� si-a reg�sit elanul,
veselia, si palatul Hosmidas a �nceput s� r�sune de vocea ei limpede si de r�sul ei
�n cascade, �ntruc�t era fat� bun�, a pomenit de Comito. Mi-a zis c� sora mea mai
rezista cu chiu cu vai, fiindc� era ceva mai t�n�r�, dar c� nici ea nu tr�ia pe
roze. Ideea de a o revedea pe Comito nu m� �nc�nta, c�ci nu uitasem duritatea ei.
Indaro a insistat, pretinz�nd c� sora mea se schimbase mult.
A doua zi, Comito ni s-a al�turat. Cedasem nu at�t din obligatie familial�, c�t din
nevoia de tovar�si care s� vorbeasc� limba mea si s�-mi �mp�rt�seasc� amintirile,
pentru a-mi omor� ur�tul �n cusca mea de aur. si �n scurt� vreme formam cel mai
vesel trio.
�mi doream cu ardoare s�-mi reg�sesc fiica. Nu trebuia s� fie prea dificil. Indaro
a acceptat s� se duc� la m�n�stirea Pamakaristos si s� �ntrebe dac� nu exista cumva
printre ocupanti o mic� Irina, n�scut� la �nceputul anului 509. Voiam s� stiu cum
era acest copil, cu cine sem�na. Voiam s� m� linistesc, s� aflu c� era fericit�,
iubit�, �nconjurat� de atentie si c� avea tot ce-i trebuia. De altfel, i-am dat lui
Indaro o sum� foarte mare de bani pentru c�lug�rite. Ce sentiment m� �mpingea s�
fac asta, si eu m�
96
�
Acesta a sosit foarte t�rziu, dup� miezul noptii, epuizat, �ncordat. A refuzat
hrana si b�utura. Z�p�ceala lui era evident�, dup� semne infailibile. Spr�ncenele
�ncruntate, gura �ntredeschis�, �si tr�gea umerii si l�sa capul �n piept, f�r� s�-
si fac� griji c� �si ar�ta astfel �nceputul de chelie. Anormal de tulburat de
asasinarea lui Vitalian, nu-si va reg�si linistea, mi-a m�rturisit, p�n� c�nd
misterul nu va fi elucidat.
Cu ce �l puteam ajuta eu ? Era vorba, evident, de o crim� politic�. si ca s� aib�
loc �n incinta Palatului Sf�nt, ucigasii ori f�ceau parte din anturajul Curtii, ori
au beneficiat de complicitatea acesteia.
� Dar de ce el ? De ce Vitalian ? repeta lustinian.
� Pentru c� era pe c�t de periculos, pe-at�t de popular, pentru c� r�m�sese un
rebel, desi, chipurile, se caise. A dovedit de nenum�rate ori c� nu se d�dea �napoi
de la nimic si c� era capabil s� r�stoarne cu susul �n jos tot imperiul.
lustinian a afirmat c� Vitalian se convertise:
� Din rebel, a ajuns unul dintre primii demnitari ai imperiului, l-au fost
�ncredintate cele mai �nalte sarcini de stat si le-a dus la.�ndeplinire str�lucit
si cu loialitate.
��n orice caz, crima aceasta nu e rea deloc, din moment ce adversarul t�u cel mai
puternic la mostenirea tronului a fost eliminat, am remarcat eu, profit�nd de
lectiile de realism politic pe care lustinian avusese pl�cerea s� mi le ofere.
Iar acum, spre marea mea surpriz�, depl�ngea �aceast� crim� atroce".
� Dar �l urai! am protestat eu, mi-ai repetat-o de at�tea ori.
� Eu �nsumi i-am acordat permisiunea de a intra �n Palatul Sfant, n-o s� mi-o iert
niciodat�.
� Bine, dar nu esti tu responsabil de moartea lui si nim�nui nu i-ar trece prin
cap s�-ti impute asa ceva.
99
Nu m� asculta.
� Uiti, Theodora, c� ne �mp�caser�m si c� �n semn de prietenie urcaser�m �mpreun�
la altar pentru a primi sf�nta �mp�rt�sanie.
Nu pricepeam unde ducea acest argument si �i �ntelegeam din ce �n ce mai putin
reactia. Niciodat� nu �l v�zusem asa descump�nit, el, care �n cele mai cumplite
catastrofe, �si p�stra s�ngele rece. Parc� ar fi fost �ncoltit. L-am privit
�ndelung, nedumerit�, si deodat� am avut o str�fulgerare: remusc�rile, groaza �l
aduceau pe lustinian �n starea aceasta, c�ci el poruncise s� fie asasinat Vitalian.
� Am urcat �mpreun�, unul l�ng� altul, la altar..., repeta el.
�Atunci, domnul meu, omorului i-ai ad�ugat blasfemia.
N-a r�spuns. S-a multumit s� m� priveasc�, nu cu groaz�, ci calm. Faptul c� �i
ghicisem vinov�tia �l usurase. Sub nici o form� nu mi-arfi m�rturisit-o. Totusi,
vorbele lui, atitudinea lui m� conduseser� deliberat spre aceast� concluzie.
Nu voi uita niciodat� noaptea aceea, �n care s-a n�scut complicitatea noastr�, �n
acel sf�rsit de noiembrie, un v�nt acru venit dinspre Pontul Euxin sufla peste
Bosfor, ridic�nd valuri furioase. St�team �n camera mea preferat�, un mic paraclis
boltit, decorat cu mozaicuri profane reprezent�nd pe fond auriu arbori si animale
stilizate. Ferestrele cu rame de alabastru erau �nchise si, �n plus, pentru a m�
ap�ra de frig, aprinsesem marele vas pentru j�ratic din argint. St�team am�ndoi
aplecati, fascinati parc� de j�raticul care trosnea.
lustinian nu se d�duse �na'poi de la crim� pentru a se apropia de tron. �n fond, nu
gresise, c�ci el era cel mai capabil - dac� nu singurul - s�-si asume puterea. C�t
despre forrn�, aceasta tr�da o actiune impulsiv�, nechibzuit�, lusti-
100
nian, prin firea lui, nu avea nici un pic de cruzime. Cum ajunsese s� porunceasc�
un asasinat? l-am descoperit secretul, cel mai important si cel mai bine p�zit. Sub
geniul s�u, sub personalitatea sa, sub energia sa, lustinian era slab si numai
sl�biciunea �l putuse �mpinge s� ucid�, �i fusese team� c� nu-si va �nvinge
adversarul, si aceast� initiativ�, oric�t de decisiv� ar fi fost, risca s� se
�ntoarc� �mpotriva lui. Aceast� revelatie, departe de a-l sc�dea �n ochii mei, m-a
�nduiosat. Totusi, trebuia s� m� ar�t dur� fat� de el, si poate se astepta la asta:
� Crimei �i adaugi nu numai blasfemia, ci si prostia, am reluat eu.
A ridicat capul ca si cum ar fi primit o lovitur� de bici. l-am demonstrat c�
existau si alte metode de a se descotorosi de oameni, chiar si de cei mai
puternici, �nrudirea lui cu �mp�ratul �l ap�ra, dar b�nuielile se vor �mpr�stia
repede, c�ci cine altcineva avea de c�stigat de pe urma disparitiei lui Vitalian ?
Mi-a cerut sfatul:
� Poart�-te ca un nevinovat. Nu te ap�ra, mai ales dac� se fac aluzii la vinov�tia
ta. Convinge-i pe observatori c� moartea lui Vitalian nu te intereseaz�.
B�rbatii detest� s�-si recunoasc� greselile, mai ales �n fata unei femei. De aceea,
lustinian a �ncercat s� si-o justifice pe a lui. Voise s� intre �n gratiile
unchiului s�u, �mp�ratul Iustin, care �l ura pe Vitalian si se temea de el. Am fost
uimit� de aceast� explicatie. Nu era el nepotul �mp�ratului, ce nevoie avea s�-i
fie pe plac ?
� �mp�ratul este un soldat b�tr�n si numai militarii �i c�stig� favorurile. Or, eu
nu am suflet de militar, �mp�ratul o stie si simt foarte clar c� nu sunt o alegere
dup� placul inimii lui.
� Atunci, domnul meu, du-m� pe mine la el si ti-l voi �mbl�nzi eu!
101
�� ~~
argint. Intre coloanele din marmur� rar� cu capiteluri delicat sculptate, st�teau
g�rzile personale ale �mp�r�tesei: numai eunuci. Alte marmure de toate culorile,
din toate tinuturile, se �mbinau subtil cu pardoseala si peretii, p�n� la jum�tate
din �n�ltimea s�lii. Deasupra se aliniau siruri lungi de sfinte si de prelati �n
mozaicuri pe fond auriu. Usile cu dou� canaturi din argint cizelat se deschideau
unele dup� altele �n fata noastr�. Prin ferestre descopeream, luminate de razele
soarelui la apus, gr�dinile care coborau �n trepte p�n� la marea sclipitoare.
Palatul Hosmidas era aproape auster �n comparatie cu acesta, �n jurul meu, bog�tia
se etala cu o abundent� f�r� seam�n, splendoarea se �ntindea c�t vedeai cu ochii.
Nu eram absolut deloc coplesit�. Din contr�, gineceul imperial era locuinta care-mi
trebuia.
�n anticamera �mp�r�tesei, marele sambelan ne-a rugat s� astept�m o clip�.
Slujbasii lui obisnuiti, care se �nghesuiau �n �nc�pere, erau �n num�r destul de
mare pentru a-mi da impresia unei gloate. Rosul uniformelor g�rzilor se combina cu
albul mantiilor curtenilor si cu aurul tunicilor doamnelor de onoare. Acestea aveau
toate o coafur� �n form� de turn, care mi s-a p�rut foarte stranie. Nimeni nu
scotea nici un cuvinte! si domnea cea mai ad�nc� liniste. Cu inima b�t�nd, fixam
draperiile imense din m�tase purpurie, brodat� cu animale fantastice din aur, �n
spatele c�rora se g�sea salonul �mp�r�tesei. Deodat�, acestea au alunecat pe
galeriile lor din argint. Ora mea sosise si am �naintat al�turi de lustinian. Am
p�truns �ntr-o �nc�pere vast�, circular�, simfonie de auriu, albastru si verde. Cu
coltul ochiului i-am z�rit pe eunuci alunec�nd t�cuti pe pardoseal� si agit�ndu-si
m�necile largi din satin alb, ca aripile unor p�s�ri.
Dar, de fapt, n-am v�zut dec�t cele dou� tronuri din fildes sculptat c�tre care am
mers c�t mai �ncet posibil. Am
103
simtit, mai degrab� dec�t am v�zut, privirile familiei imperiale atintite asupra
mea. La distanta regulamentar� am efectuat proskinisis-u\, adic� m-am prosternat cu
bratele si picioarele dep�rtate �n fata tronului. C�nd am s�rutat piciorul
�mp�ratului, acesta s-a aplecat spre mine si a schitat un gest amabil, ca pentru a
m� ridica. Era, probabil, foarte �nalt si r�m�sese frumos, �n pofida v�rstei
�naintate, cu nasul lui perfect si p�rul cenusiu ondulat. Tenul rozaliu �i conferea
un aer tineresc. Din contr�, �mp�r�teasa Eufemia era hidoas�, un soi de mastodont,
lat� la chip, lat� la trup, �nzestrat� cu mamele protuberante si cu o mustat�
destul de stufoas�. Minunatele bijuterii ale Coroanei care �i �ncadrau fata, de la
diadema acoperit� cu pietre semipretioase p�n� la colierul sclipind de nestemate,
�i accentuau �nf�tisarea grotesc�. A fixat asupra mea doi ochi mici, vicleni si
r�ut�ciosi si a r�mas de piatr� c�nd i-am s�rutat papucul brodat.
lustinian m-a prezentat apoi unei multimi de veri si nepoti. Singurul s�u v�r
german, Germanus, vestitul general, mi-a ar�tat o oarecare amabilitate, �n schimb,
sotia lui, Passara, m-a scrutat de sus si la aspasmos, �mbr�tisarea de rigoare
�ntre femeile de rang asem�n�tor, m-a apucat cu at�ta dezgust ca si cum ar fi atins
un c�tel r�pciugos. La cap�tul sirului se afla unicul nepot al lui lustinian, fiul
singurului s�u frate, mort cu c�tiva ani �nainte, micul Iustin, un b�iat �nalt,
blond, cu ochii albastri.
Rev�d scena ca si cum s-arfi petrecut ieri: eu si lustinian �n mijlocul unui cerc.
Turul familiei se �ncheiase, dar eram �n continuare examinat�, lat� c� lustinian m�
ia de m�n�. Ce se �nt�mpla ? A l�sat ochii �n p�m�nt, a luat un aer de copil naiv
si c�pos. Vocea lui surd� a r�sunat p�n� departe:
� Am hot�r�t s� m� c�s�toresc cu Theodora. Consi-derati-o logodnica mea!
104
,_
gusturi aveam, adic� le enumerase pe ale sale; �i pl�cea �ndeosebi sahul, iar eu
stiam s� joc; se pl�ngea c� nimeni nu-i cunostea fineturile si, zic�nd asta, a
aruncat o privire lipsit� de amabilitate spre sotia lui. �n orice caz, �mi
promisese c� m� va invita s� joc cu el o partid�.
�ntr-adev�r, un praepositus n-a �nt�rziat s� vin� s� m� caute �ntr-o dup�-amiaz�
din partea lui si, �n scurt timp, ne-am reg�sit am�ndoi �n jurul unei table de sah
din abanos si marmur�, cu piesele din fildes admirabil sculptat si pictat,
�mp�ratul Iustin era, conform expresiei consacrate, un �analfabet", adic� primul
dintr-un lung sir de suverani ai imperiului care nu stia nici s� scrie, nici s�
citeasc�. Poruncise s� se confectioneze o pecete purt�nd presupusa lui semn�tur�,
pe care o punea �n josul documentelor de stat. Nimic surprinz�tor: �ncepuse prin a
fi soldat benevol, destul de nefericit, c�ci s�r�cia �n care tr�ia era at�t de
crunt� �nc�t �l alungase din provincia lui. Ajuns la Constantinopol, angajat �n
armat�, urcase rapid din grad �n grad, p�n� la v�rf. Confuzia care a urmat dup�
moartea �mp�ratului Anastasius i-a �ng�duit s� fie ales succesorul s�u, c�ci
analfabetismul lui nu-l �mpiedica s� dea dovad� de o abilitate iesit� din comun...
Am avut un g�nd de recunostint� pentru Hecebolas care m� �nv�tase s� joc sah la
Boreium si am binecuv�ntat retrospectiv serile �nfior�toare din Libia datorit�
c�rora devenisem expert� �n acest joc.
B�tr�nul Iustin si cu mine ne-am �nteles ca doi vechi complici. Simteam o simpatie
real� pentru el si �mi amintesc de el cu melancolie. Proveneam am�ndoi din acelasi
mediu popular. Nici el, nici eu nu ascundeam acest lucru, spre deosebire de
�mp�r�teasa Eufemia, care �ncerca s� fac� pe marea doamn�, ceea ce �i scotea �n
evident� vulgaritatea.
107
damele acelea o vorbeau la fel de bine ca greaca, dar pe care eu o st�p�neam foarte
putin. A evocat personalit�ti pe care nu le cunosteam si pe care, evident, ar fi
trebuit s� le cunosc dac� apartineam �naltei societ�ti. Mi-a cerut politicos
p�rerea despre mod�, despre decorarea caselor. R�spunsurile mele au provocat
priviri ironice, vedeam z�mbete greu st�p�nite ori de c�te ori deschideam gura.
Invitatele m-au l�sat s� �nteleg subtil c� nu apartineam mediului lor, c� locul meu
nu era printre ele si c� fusesem foarte �ndr�zneat� s� vin.
Germanus s-a apropiat, plin de politete, plin de farmec, aparent, si am crezut c�
supliciul meu se va �ncheia �n sf�rsit. L-a �ntetit. Se tinea tot usor aplecat, ca
si cum ar fi fost jenat de statura lui prea �nalt�. Extraordinar de cultivat, a
vorbit despre istorie, art�, literatur�, domenii cu care ascult�torii lui erau
aproape la fel de familiarizati ca si el. N-a avut grosol�nia de a m� supune unui
examen, dar mi-a explicat fiecare subiect �n detaliu, si numai mie. M-am pref�cut
c� nu-mi dau seama de nimic si m-am m�rginit la singura ap�rare posibil�: z�mbete
si amabilit�ti.
Am �nt�rziat intentionat, ca si cum mi-ar fi f�cut o deosebit� pl�cere aceast�
reuniune. Am v�zut ner�bdarea cuprinz�ndu-le pe gazdele mele, pentru c� aveau chef
s� r�m�n� cu invitatii lor ca s� m� disece �n liniste. Am �nt�rziat c�t de mult am
putut acest moment de delectare a lor. C�nd am fost nevoit� s� traversez din nou
saloanele ticsite, am avut un moment de sl�biciune. M� tineam tot asa de teap�n�,
dar simteam c� m� �nrosisem toat�.
�ntoars� la palatul Hosmidas, mi-am jurat s� nu m� mai las ademenit� niciodat�.
Venisem s� ofer pacea, Germanus si Passara voiau r�zboi, �l vor avea!
Seara, astept�ndu-l pe lustinian, le-am distrat pe
110
� Acest peste, am continuat eu, dac� e �nc� peste, are o imaginatie prea bogat�.
Inventeaz�, vorbeste prea mult, si povestile lui de adormit copiii risc� s� aduc�
atingere mai-marilor zilei.
Arsenius m� ascultase respectuos, numai ochi si urechi.
� Dorintele dumneavoastr� vor fi �mplinite, s-a multumit e! s� spun�, f�r� ca
eu, de altfel, s�-mi fi exprimat vreo dorint�.
Dou� zile mai t�rziu, s-a prezentat din nou la palatul Hosmidas. Imediat dup� ce a
p�truns �n �nc�perea unde eram, s-a aruncat la picioarele mele si a depus acolo un
inel de aur �mpodobit cu un turcoaz mare cr�pat la mijloc, �l v�zusem de at�tea ori
pe degetul pestelui meu. tinea la el ca la lumina ochilor si ca s� se despart� de
el trebuia �ntr-adev�r s� fie mort. Putusem, �n sf�rsit, s�-i �napoiez �nsutit suma
pentru care m� cump�rase odinioar�. Exist� umilinte pe care doar moartea le poate
sterge, cea a umilitorului, fireste.
�n ciuda cuvintelor linistitoare ale lui Comito despre cei care m-ar fi putut
recunoaste �n ipostaze mai mult sau mai putin jenante ale tineretii mele, existau
martori pe care era mai bine s�-i reduc la t�cere. Arsenius trecuse cu brio proba,
asa c� i-am propus s� lucreze pentru mine si s�-mi �ntocmeasc� o retea de
informatori. Arsenius m-a interogat despre finantarea operatiunii: nelimitat�, i-am
r�spuns. C�t despre metode si agenti, el trebuia s� le g�seasc�, iar eu nu voiam s�
stiu nimic despre asta. A acceptat f�r� s� clipeasc� si am fost foarte m�ndr� s�
constat c� acest speculant redutabil si cu intuitie miza pe mine. �i d�dusem
instructiuni s� tin� urechea ciulit� la zvonurile din �nalta societate si �ndeosebi
la cele care circulau la palatul lui Germanus si al Passarei.
�n scurt timp, s-a �ntors cu o recolt� bogat�. La v�rul lui lustinian devenisem
unul dintre subiectele de conversatie
113
corijat cel mai mic detaliu al �nf�tis�rii mele. Cel mai dificil a fost, dup� ea,
s�-mi tempereze vulgaritatea, c�ci aceasta, �n loc s� fie natural�, era rodul unei
riguroase puneri �n scen�, pentru a soca, amuza, seduce. Devenise o a doua
fire,'mai tenace dec�t cea adev�rat�.
Muncind cu ea �n fiecare zi, am fortat-o s� insiste, s� m� pun� s� repet, s-o iau
de la cap�t de zeci de ori. Eleva �si epuiza profesoara. Datorit� Arianei, o femeie
din popor perseverent�, initial o paiat�, se transforma treptat �n printes�.
Totusi, eram condamnat� s� nu ajung niciodat� printes�, din pricina legii care se
opunea c�s�toriei mele cu lustinian.
�mp�r�teasa Eufemia a fost cea care mi-a venit �n ajutor: a murit. Constitutia ei
masiv� ascundea un organism sl�bit. Moartea ei mi-a eliberat calea, �mi �nchipuiam
c� �mp�ratul Iustin se va simti usurat de disparitia acestei balene �mpotriva
c�reia lansa f�r� �ncetare ironii. Din contr� �ns�, el p�rea distrus, ca si cum ar
fi primit cea mai �ngrozitoare lovitur�.
�n schimb, �ntruc�t nu mai aveam a m� teme de r�zbunarea moartei, acceptam mai des
s� joc sah cu el, ceea ce �l �nc�nta. Eram, �ntr-adev�r, hot�r�t� s� ocup locul
l�sat liber de sotia lui. L-am consolat c�t mi-a stat �n puteri si mi-am acoperit
chiar cu elogii �nfl�c�rate dusmanca. Pl�ngea atunci c�nd o descriam ca
�ntruchiparea des�v�rsit� a tuturor virtutilor.
B�tr�nul militar m� adora, dar de aici p�n� la a-mi �ng�dui s� m� c�s�toresc cu
lustinian... �ntr-o dup�-amiaz�, m-am hot�r�t s� obtin totul sau nimic.
Partida de sah dura interminabil de mult, c�ci �mp�ratul se g�ndea extraordinar de
mult �nainte de fiecare mutare. Umbrele serii �i invadaser� camera de lucru, dar
sclavii nu �ndr�zneau s� intre s� aprind� l�mpile, de team�
115
s� nu-l deranjeze. Aceast� penumbr� �mi era de folos, c�ci era propice melancoliei.
A fost prima si singura dat� c�nd l-am l�sat s� c�stige intentionat, cu foarte
mult� grij�, s� nu-si dea searna, pentru a-i crea o dispozitie c�t mai bun�.
Deodat�, am �mpins tabla de sah la o parte, mi-am ascuns fata �ntre m�ini. B�tr�nul
Iustin s-a aplecat nelinistit spre mine. Nu-i puteam m�rturisi greutatea care-mi
ap�sa pe inim� ? �n loc de r�spuns, am izbucnit �n pl�ns, �n cele din urm�, am
vorbit, �l iubeam pe lustinian din tot sufletul, dar nu mai puteam tr�i �n
continuare cu el �n p�cat. Preferam s� renunt la dragostea noastr�, dec�t s�-mi
pierd sufletul. Voi p�r�si pentru totdeauna palatul Hosmidas si voi disp�rea. �mi
va p�rea r�u, am conchis eu, c� nu-l voi mai vedea niciodat� pe el, pe �mp�rat,
care a fost mereu at�t de bun cu mine si pe care �l iubeam ca pe propriul tat�, si
voi regreta partidele noastre de sah...
Avea lacrimi �n ochi. A ridicat bratele spre cer, cu un aer coplesit de durere.
� Ce s� facem ? a repetat el de mai multe ori.
Am cl�tinat din cap si l-am l�sat s� rumege situatia c�teva clipe. Apoi mi-am
riscat viitorul pe o singur� carte:
� Schimbati regulamentul care ne �mpiedic� s� ne c�s�torim. La urma urmei,
�mp�ratul nu e mai puternic dec�t legea ?
Avea s�-mi descopere jocul, s�-mi m�soare ambitia, s�-mi b�nuiasc� planurile si s�
m� alunge ? Nu mai trebuia s� m� prefac disperat�, soarta mea era �n m�inile lui.
Concentrat din nou asupra jocului, nu p�rea s� m� fi auzit si a r�mas ad�ncit �n
g�nduri, c�ut�nd miscarea perfect�. A mutat regina si m-a anuntat cu o voce
triumf�toare: �sah si mat !" Victoria obtinut� i-a adus pe buze un z�mbet fericit:
�Trebuie s� mai juc�m, c�t mai cur�nd" si cu aceste cuvinte m-a expediat.
116
M-am �ntors perplex� la palatul Hosmidas. Ce �ntelesese b�tr�nul �mp�rat sau mai
degrab� ce voise s� nu �nteleag�? Avea de g�nd s� actioneze sau, dac� nu actiona,
trebuia s�-mi pun �n aplicare amenintarea? S�-l p�r�sesc pe lustinian, nici nu se
punea problema. S� r�m�n pentru totdeauna concubina lui, nici vorb�. Am blestemat
at�t impasul �n care m� g�seam, c�t si graba cu care m� blocasem singur� �n el.
A doua zi seara, �mi rodeam unghiile de ner�bdare c�nd lustinian si-a f�cut
aparitia �n odaia mea, str�lucind de fericire, �mp�ratul tocmai publicase, �n
Consistoriu, urm�toarele decrete: orice femeie care fusese actrit� sau mim, dar
care de-atunci se caise si �si p�r�sise meseria dezonorabil�, putea s� se m�rite cu
cine dorea, cu conditia s� cear� permisiunea suveranului. Cu toate acestea, pentru
a m� feri de acest demers penibil, b�tr�nul Iustin f�cuse exces de zel; al doilea
decret prevedea c� orice actrit�, comedian� sau mim, care fusese recunoscut� ca
atare de ' c�tre Consiliul de Stat era scutit� de la obligatia de a cere o
autorizatie prealabil�. Era prea fericit ca s� observe c� eu nu p�ream surprins� de
aceast� veste. De altfel, n-a mai stat pe g�nduri. Era gr�bit s�-si ofere
recunostinta, dar si pe a mea, la piciorul tronului b�tr�nului s�u unchi.
Teama de a-si pierde partenera preferat� la sah avusese mai mult� greutate dec�t
perspectiva de a-si face �n continuare nepotul nefericit. Ajunsi la v�rsta aceasta,
b�tr�nii nu sunt dec�t niste egoisti.
sah si mat, Maiestate!
Acordul dat de �mp�rat c�s�toriei noastre nu �nl�tura piedicile care m� asteptau si
nici adversarii care m� p�ndeau.
lustinian avea un tovar�s sau mai degrab� un prieten pe care �l respecta nespus de
mult, un militar c�ruia �i
117
Aceast� m�rturisire lapidar� a contat pentru mine mai mult ca toate declaratiile
lui de dragoste, �l detestam si mai mult pe acest t�n�r pretentios care avusese
�ndr�zneala s� �ncerce s� se bage �ntre noi. S� aib� grij� acest Belizarie, fiindc�
nu stiu nici s� uit, nici s� iert.
C�s�toria noastr� a avut loc �n intimitatea capelei de la palatul Hosmidas, �n
prezenta c�torva apropiati, apoi ne-am dus s� primim felicit�rile oficiale de la
b�tr�nul �mp�rat, care aveau s� m� consacre �n noua mea pozitie de sotie. Am putine
amintiri de la ceremonie, poate pentru c� erau deja trei ani de c�nd tr�iam cu
lustinian si viata noastr� comun� n-a cunoscut nici o schimbare.
C�s�toria nu a fost pentru mine dec�t o formalitate indispensabil� �nainte de a
intra �n capitolul urm�tor, pe care eram ner�bd�toare s�-l abordez.
Capitolul 8
Proasp�t c�s�torit�, am �nv�tat s� m� orientez �n acest oras de dou�zeci de mii de
locuitori care era Palatul Sf�nt. Era nu numai suprapopulat, ci si construit
anarhic. Dup� gusturile si nevoile diferitelor epoci, �mp�ratii construiser� palate
mai mici sau mai mari, Magnaure, rezervat ceremoniilor oficiale, Daphne, rezidenta
imperial�, Chalke, vestibul de intrare si muzeu, de exemplu. Apoi fuseser� extinse,
m�rite, completate cu noi aripi, etaje, turnuri, excrescente �n toate directiile.
Apoi fuseser� legate �ntre ele prin galerii deschise sau acoperite, prin porticuri
si trepte, �n fine, pe ici-pe colo fuseser� completate cu anexe si cl�diri
utilitare. De fapt, Palatul Sf�nt, rezidenta sefului statului, era si sediul
guvernului.
�n explor�rile mele d�deam �nt�mpl�tor peste biserici sau paraclise, cl�dite cam
peste tot, caz�rmi ale g�rzilor, s�li de concerte, saloane de frumusete, vistierii,
b�i, terenuri pentru jocuri, �mi pl�cea s� m� plimb pe aleile sinuoase ale
gr�dinilor stufoase sau s� privesc marea de sus, de pe terasele �nflorite care
coborau �n trepte p�n� �n cele dou� porturi private ale palatului. Descopeream,
�ntre chiparosii negri sau �n umbra platanilor gigantici, pavilioane de destindere
cu nume fermec�toare, Pavilionul Perlei, Pavilionul Armoniei, Pavilionul Iubirii,
locuinte de var� sau teatre pentru s�rb�torile de sear�. M�rturie a at�tor mari
�mp�rati si p�str�tor de capodopere, Palatul Sf�nt devenea
121
�~- ""-"---
desertului. Apoi erau Libia, Numidia si cele dou� Mauritanii, atinse de coloanele
lui Hercule.
Toat� aceast� Afric� de Vest cunoscuse vremuri mai bune �nainte ca invadatorii
vandali s� le smulg� din imperiu, la fel ca Spania, pe care o cuceriser�. C�t
despre Italia, de c�nd c�zuse Roma, si centrul lumii se mutase la Constanti-nopol,
aceasta se zb�tea �ntr-o situatie �nfior�toare, sf�siat� �ntre imperiu si ocupantii
goti, �n asemenea m�sur� �nc�t lustinian sustinea c� ajunsese mai mizer� dec�t
Libia. Pe partea cealalt� a Adriaticii, �n fine, opulentele provincii ale Hiriei,
Traciei, Greciei se vedeau asediate de huni, bulgari si alti barbari, �n timp ce
slavii �ncepuser� s� se infiltreze acolo cu viclenie.
si lustinian continua:
� Mostenitori ai Romei, noi r�m�nem cea mai mare putere a lumii, care se �ntinde de
la Atlantic p�n� �n Persia si acoper� toate cele trei continente. Mult timp am adus
lumii ordine si progres �nainte de a fi st�lpul unei ordini superioare, a lui
Dumnezeu. Am de g�nd s� recuceresc provinciile pierdute, s� refac unitatea
statului, s� restaurez m�retia si gloria imperiului, simbol al crestinismului �n
fata barbarilor si a p�g�nilor.
�mi pl�cea s�-l aud vorbind asa, c�ci stia s� m� conving�, �mi descria imperiul nu
ca pe viitoarea sa posesiune, ci ca pe o mostenire vie si sacr�, pe care trebuia s�
o �nconjoare cu atentii, s� o apere, s� o revigoreze, �i r�spundeam c�, nehr�nindu-
m� cu istorie ca el, m� g�ndeam mai putin la ideea de imperiu, ci mai degrab� la
b�rbatii si femeile care �l alc�tuiau, aceste fiinte de toate rangurile, din toate
clasele, de toate meseriile, de toate rasele. Simteam poporul pentru c� �i
apartineam din nastere.
123
si acestui popor eram hot�r�t�, prin intermediul lui lustinian, s�-i aduc
prosperitate si fericire:
� Ne vom uni telurile, ne vom aduna fortele si vom reusi, fiindc� �mpreun� noi doi
suntem de ne�nvins.
� Dac�, totusi, voi urca pe tron. �mp�ratul nu m-a desemnat �nc� urmasul lui.
� Nu e doar o formalitate ?
� Nu, Theodora, pentru c� sunt si alti pretendenti... Vitalian, at�t de inoportun
eliminat, nu fusese singurul.
Produs, chestorul Palatului Sf�nt, cea mai �nalt� autoritate judiciar� a
imperiului, era un personaj at�t de impun�tor, �nc�t numerosi consilieri ai
Coroanei vedeau �n el pe mostenitorul tronului. Dar mai ales trebuia s� tinem cont
de Germanus, general prestigios, mare senior generos, orator popular care stiuse
s�-si cucereasc� un num�r considerabil de partizani �n popor, �n armat�, la Curte.
Mult mai str�ns legat prin afinit�tile comune de �mp�rat, avea incomparabil mai
multe sanse dec�t lustinian... cu at�t mai mult cu c�t trecutul meu constituia un
obstacol formidabil.
Passara, asa cum aveam s� aflu de la Arsenius, repeta cu voce destul de ridicat� c�
�mp�ratul Iustin nu va desemna niciodat� drept urmas al s�u pe sotul unei t�rfe.
Aceste revelatii m-au deprimat �n aceeasi m�sur� ca propria orbire, �mi reprosam
�ndeosebi c� l�sasem s�-mi scape problema esential� a succesiunii la tron. �n
ap�rarea mea, �l vedeam pe b�tr�nul �mp�rat l�s�ndu-si din ce �n ce mai mult
atributiile �n seama lui iustinian, devenit al doilea om al imperiului, si
neglijasem s� privesc mai departe. Dac� nu-mi pusesem �ntreb�ri, poate considerasem
drept sigur� succesiunea la tron a lui lustinian, pur si simplu, pentru c� mi-o
doream cu ardoare.
lustinian refuza s� se dea bine pe l�ng� �mp�rat: t
124
�n alta. In toiul noptii, o band� de tineri zgomotosi �si f�cuse aparitia acolo.
Cozile lor lungi, m�necile largi str�nse la �ncheieturi, �nc�lt�rile lor copiate
dup� cele ale hunilor �i desemnau ca apartin�nd tineretului bogat. Se luaser� de
Indaro si �i f�cuser� propunerile cele mai grosolane, resping�ndu-l cu brutalitate
pe amant. C�utau ceart�, �n mod vizibil. Dup� insulte si amenint�ri, scoseser�
s�biile scurte cu dou� t�isuri pe care le tineau ascunse sub tunici, desi portul de
arm� era interzis. Indaro si amantul ei nu s-au putut salva dec�t d�nd bir cu
fugitii. O comp�timeam si m� indignam �mpreun� cu prietena mea care, �n plin�
verv�, mi-a povestit urmarea.
Pe strad�, d�duser� peste una dintre patrulele �ns�rcinate cu asigurarea sigurantei
nocturne. Subofiterul care o comanda �i v�zuse pe netrebnici intr�nd �n casa de
jocuri si, dup� costume, �i recunoscuser� ca fiind Albastri. si-a cerut scuze: �i
era imposibil s� se ating� de Albastri. Deodat�, am fost extrem de atent� si am
�ntrebat cum s-a terminat. N-am avut nevoie s� o �ncurajez pe Indaro. Ardea de
ner�bdare s� vorbeasc�.
Amantul, care avea idei fixe si se credea mare smecher, a t�r�t-o pe Indaro la
prefectur� si a aranjat s� fie primit de nikteparkhos, prefectul de noapte, pe care
�l cunostea, si i s-a pl�ns zgomotos. Aceast� �nalt� autoritate a avut aceeasi
reactie ca subofiterul: �i p�rea r�u, dar nu putea face nimic �mpotriva
Albastrilor.
� V�d c� instructiunile sunt executate mai mult dec�t strict, am comentat eu.
Furia lui Indaro s-a transformat �n stupefactie. Am fost nevoit� s� o luminez:
� Avem nevoie de un partid care s�-l sustin� pe lustinian. Albastrii, prin
asociatiile lor de partizani implantate
126
T
-� ~~~ ~"
"
Ca din �nt�mplare, soldatii lui au �nceput s�-l aclame si l-au cerut ca �mp�rat. El
a declinat pudic onoarea, gloata s-a repezit la Senat pentru a afla cine fusese
ales si, v�z�nd c� nu fusese desemnat nici un �mp�rat, a amenintat c� sparge
portile. Senatorii �nnebuniti i-au oferit tronul lui Iustin care, din nou, a
refuzat. Dezordinea n-a f�cut dec�t s� sporeasc�, savant orchestrat� de partizanii
lui Iustin, p�n� c�nd toti, soldati, senatori si popor, l-au implorat pe Iustin s�
accepte coroana. A �ncuviintat �n cele din urm�, ca si cum s-ar fi supus vointei
populare.
Dar Iustin devenea �ngrozitor de plicticos c�nd se av�nta �n amintirile lui de
r�zboi, �ntr-o zi, c�nd mi-a povestit pentru a dou�zecea oar� campania din Isauria,
mi-am �n�busit un c�scat si, exact �n clipa aceea, privirea mea s-a �ncrucisat cu
cea a uneia dintre cele dou� g�rzi care st�teau la us�, nemiscate ca niste statui
si p�r�nd c� nu v�d nimic, nu aud nimic, nu se manifest� nicicum. Am z�rit o lucire
amuzat� �n ochii lui albastri. Era foarte t�n�r, poate nici optsprezece ani, dar,
chiar si asa, p�rea mare si puternic. Era foarte frumos. P�rul blond �i tr�da
originea barbar�... A doua zi nu mai era acolo si am fost uimit� eu �ns�mi de
dezam�girea pe care am simtit-o. S-au scurs trei zile p�n� l-am reg�sit la locul
lui, l�ng� us�. N-am schimbat nici un semn de recunoastere, dar simteam c� �mi
arunc� priviri furise.
Am aflat c� era fiul unui sef got trimis dup� obicei la Curte, ca s� fie crescut
acolo, �l chema Ruderic. �ntruc�t p�rea dezghetat si plin de caracter, mi-am promis
c� m� voi ocupa de cariera lui si �i voi obtine o avansare. M�rturisesc c� �n
zilele c�nd era el de gard� mi se p�rea mai usor s�-l ascult pe b�tr�nul Iustin
p�l�vr�gind.
Din contr�, �mp�ratul mi-a trezit nespus de mult interesul c�nd mi-a dezv�luit
trecutul lui lustinian, p�n�
129
atunci acoperit de un v�l de mister. II WIluswa uu aiai maj bine cu cat era n�scut
�n acelasi sat din Iliria, �n aceeasi coliba, lustinian fusese copil de t�ran, si
unchiul lui �, adusese la Constantinopol, dup� moartea prematur� a p�rintilor
s�i. �ntruc�t nu voia ca nepotul lui s� sufere de aceleasi lipsuri ca si el, �i
d�duse cea mai aleas� educatie Apoi, la rug�mintea lui, lustinian �ncepuse acea
carier� militar� care se �mp�ca at�t de prost cu temperamentul s�u pasnic. Ajunsese
la rangul de ofiter �n prestigiosul Regiment ai scolarilor. Atunci si-a schimbat
numele. Spre marea mea surprindere, am aflat c� p�n� atunci �l chemase Petrus
babatus, dup� numele tat�lui s�u, dar c�, probabil consider�nd c� nu sun�
suficient de nobil, si-l alesese pe acela sub care �l cunosteam eu. Acest detaliu
mi-a confirmat m ce m�sur� era rusinat sotul meu de un trecut umil.
Iustin era preocupat de ideea de a l�sa imperiul pe mam, bune, dar stiam, de
asemenea, c� se temea �ntr-un fel ca urmasul lui s� nu-i umbreasc� domnia si s�-l
arunce �n uitare. De fiecare dat� c�nd unchiul lui �mi vorbea de el profitam pentru
a-i aminti virtutile lui lustinian. Serios, silitor! muncitor, bun administrator,
nu avea alt� grij� dec�t binele statului^ insinuam c�, dac� Germanus ar ajunge
�ntr-o bun� zi �mp�rat, acest senior str�lucitor, nobilissima lui sotie si Curtea
�nfloritoare pe care artine-o vor sterge p�n� si numele unui �mp�rat t�ran precum
Iustin, �n vreme ce, dac� lustinian ar avea posibilitatea s� domneasc�, modestia
lui fireasc� ar face ca imperiul s� p�streze pe veci amintirea unchiului s�u...
Acest ultim argument a m�cinat probabil spiritul �ncetosat de v�rst� al
�mp�ratului Iustin, pentru c�, �n cele din urm�, s-a hot�r�t.
Cu trei zile �nainte de Pastele din anul 527, am fost �ncoronat, am�ndoi, lustinian
si cu mine. Eram suverani
130
T
asociati, din moment ce Iustin tr�ia �nc�. Aceasta a fost, cred, singura dat� din
viata mea c�nd m-am trezit prea devreme. Teama, nelinistea si �n acelasi timp
ner�bdarea m-au �mpiedicat s� dorm. lustinian �si p�strase calmul obisnuit,
�ntreaga lui persoan� tr�da o profund� reculegere.
�nc� din zori �ncepusem s� m� preg�tesc. Tunica lung� din catifea purpurie
�mpodobit� cu benzi late din m�tase aurie sclipea la fiecare pas. Mi-am amestecat
�n p�r siraguri de perle si nestemate care �mi c�deau �n valuri pe umeri. Mi-am
str�ns �n jurul g�tului un lant din aur �ncrustat cu smaralde si safire si mi-am
pus �n urechi cercei at�t de grei c� mi le deformau.
Voiam s� fiu demn� de sotul meu la aparitia �n public si m-am contemplat cu un ochi
nemilos �n oglind�. Dusmanii mei si obisnuitii palatului lui Germanus afirmau c�
eram pitic�, �mi compensam talia minuscul� tin�ndu-m� at�t de dreapt� si purt�ndu-
mi capul at�t de sus, �nc�t p�ream cioplit� �n marmur�. Sl�but�, aveam un aspect
fragil, pe care �mi pl�cea s�-l subliniez purt�nd bijuterii enorme. Aveam tr�s�turi
fine si nasul drept, dar ochii constituiau prin ei �nsisi principala mea podoab�.
Imensi, usor migdalati, p�reau lacuri �ntunecate traversate de fulgere. Tenul
r�m�nea prea �nchis pentru o mod� care continua s� prefere blondele. Fata purta
urmele aproape imperceptibile ale unui v�rsat de v�nt din copil�rie, si poate c�
eram singura care le observa, dar care �mi displ�ceau la fel de mult. Ariana m�
ajutase s�-mi corijez mersul prea rapid si prea teap�n. Dar, �n pofida acestor
defecte, ceea ce am v�zut �n oglinda mea m-a multumit. Aveam s�-i plac lui
lustinian.
Fiind nevoit� pentru prima dat� s� apar �n plin� lumin� �n fata multimii, n-am
ezitat s�-mi exagerez machiajul si s�-mi subliniez ochii cu fard negru mai
pronuntat ca de
131
obicei. Pentru a pl�cea chefliilor care frecventau M�garii Paradisului sau pentru a
seduce un popor sunt valabile aceleasi artificii. Nobilele doamne din aristocratie
n-aveau dec�t s� m� critice, m�car voi fi v�zut� de departe.
�n cele din urm�, lustinian a venit s� m� caute. Am luat loc �n cortegiul
curtenilor, �naintam prin galeriile si curtile Palatului Sf�nt, �ntre dou� siruri
de g�rzi �n uniforme cu alb, rosu si auriu, spre catedrala Sf�nta Sofia.
C�nd am intrat, am avut impresia c� p�trund �ntr-un nor de aur. De aur erau
mozaicurile de pe pereti si cupolele, ornamentele prelatilor, tinutele
demnitarilor, de aur �ncetosat de norii de t�m�ie era lumina miriadelor de f�clii
si torte, lustinian mi-a zis mai t�rziu c� p�lisem at�t de tare, �nc�t a crezut c�
o s� pic din picioare. M-a privit, mi-a z�mbit si �n felul acesta mi-a redat
puterile. Pentru a putea continua, nu l-am mai sl�bit din ochi. Niciodat� nu mi se
p�ruse mai impun�tor, cu tunica lui aurie, centura sclipind de pietre pretioase.
Era prima dat� c�nd purta �nc�lt�mintea rosie cu vulturii imperiali.
Am urcat �n amvon, situat �n mijlocul bisericii, mii si mii de priviri s-au atintit
asupra noastr�. Patriarhul s-a apropiat, a pus pe umerii lui lustinian o mantie
mare de purpur�. A apucat de pe un altar portabil marea coroan� cu ciucuri si i-a
asezat-o pe cap. Noul �mp�rat, cu crucea �n m�n�, a asistat la slujba Domnului.
�n momentul �n care moastele sfinte au fost aduse �n procesiune, diaconii au
�ngenuncheat �n fata lui si, c�nd a trecut �n fruntea procesiunii si I-a salutat pe
patriarh, pentru prima dat� acesta i-a r�spuns. C�ci devenise Alesul lui Dumnezeu,
Ap�r�torul lui Dumnezeu, Vicarul lui Dumnezeu pe p�m�nt, rege si preot, si primea
titlul de Isapostolos, egalul unui apostol. �Nu �n armele mele, nici �n soldatii
mei, nici �n
132
general al imperiului, lui Belizarie, care pleca din nou s� se bat� �n Arabia cu
triburile r�sculate. Locuia �n regiunea a unsprezecea, un cartier care se �ntindea
de-a lungul micului fluviu Lycus, unde cresteau noile palate, si care era aproape
la fel de elegant ca regiunea a zecea. Toti locuitorii din �mprejurimi erau la
ferestre c�nd cortegiul s-a oprit �n fata locuintei lui Belizarie. Aceasta era
mic�, dar distins�, cu curtea m�rginit� de coloane de marmur� si �mpodobit� �n
centru cu o f�nt�n� .delicat sculptat� �n porfir.
Belizarie, dup� cum era obiceiul, �si convocase rudele si prietenii ca s� m�
�nt�mpine. Nu mi-am putut �nfr�na un z�mbet amuzat recunosc�nd-o printre ei pe
Antonina. Asadar, �si croise drumul de c�nd o alungasem de l�ng� mine. N-a p�rut
s�-mi poarte pic� si s-a �nclinat �n fata mea mai ad�nc, mai gratios dec�t toate
celelalte. Belizarie m-a condus la primul etaj, �n sala de receptie a casei de
iarn�.
�n timp ce �mi f�cea onorurile locuintei, m-am l�sat pentru a doua oar� emotionat�
de aceast� frumusete viguroas� si cinstit�, de aceast� virilitate expus� f�r�
�ncetare. Imaginea pe care mi-o l�sase dup� prima noastr� �nt�lnire �mi alungase
resentimentele si venisem sub actiunea unui impuls, foarte periculos tin�nd seama
de pozitia mea.
Dup� oferirea dulciurilor si a r�coritoarelor, am r�mas �ntre patru ochi si i-am
spus ceea ce voiam s�-i spun. stiam c� la �nceput manifestase o oarecare ostilitate
fat� de mine. �i propuneam s� uite ce se petrecuse, asa cum voi uita si eu. Usa mea
�i va fi mereu deschis� si voi fi fericit� s�-l ajut �n orice �mprejurare, �mi
foloseam toate farmecele pentru a pleda nu cauza mea, ci pe a lui. Nu voiam, �ntr-
adev�r, s� m� v�d constr�ns� s� devin adversara prietenului �mp�ratului, c�ci el ar
fi cel care ar avea de p�timit, �n timp
135
ce vorbeam, m� devora din priviri, dar �n spatele admiratiei b�rbatului pentru
femeie exista �n ochii lui un dispret care m� dezarma, l-am cerut totusi s� m�
slujeasc� cu credint�, ceea ce era echivalent cu a-l sluji pe �mp�ratul c�ruia
jurase s�-i fie devotat p�n� la moarte. Belizarie s-a ridicat:
� Sunt �n slujba imperiului, si nu a �mp�r�tesei. Hot�r�t lucru, poate c� era un
bun militar, dar se ar�ta
mult prea obtuz. Mi-am ascuns iritarea sub gesturi gratioase, dar n-am mai z�bovit
si, la plecare, i-am aruncat:
� Un sfat, generale, s� nu aveti �ncredere �n aceast� Antonina care v� d� t�rcoale.
Dac� v� apropiati prea mult de ea, ati putea regreta �ntr-o bun� zi.
Nici de data aceasta nu p�rea s� �nteleag�. C�teva zile dup� aceea, chipul lui
Belizarie m-a b�ntuit, si amintirea lui m� scufunda �ntr-o dispozitie execrabil�.
Rana de la piciorul �mp�ratului Iustin s-a infectat. Cangrena i-a cuprins tot
trupul si a ajuns �n c�teva s�pt�m�ni la cel�lalt cap�t, lustinian si cu mine
asistam la agonia lui. Camera era plin� de curteni nemiscati care asteptau
inevitabilul, de medici coplesiti de neputinta lor si de preoti morm�ind masluri.
Mirosul de t�m�ie nu reusea s� acopere duhoarea c�rnurilor putrezite. St�team
am�ndoi la picioarele patului mare cu cuverturi de purpur�. Corpul plin de vigoare
era desc�rnat, chipul t�n�r si roz, devenit cenusiu, se ascutise. Opiul pe care i-l
d�duser� pentru a-i calma durerile insuportabile �l cufundase �ntr-un soi de
stupoare. Pulsul �i sc�dea. stiam c� �mi va p�rea r�u dup� b�tr�nul militar care
trisa la sah si care contribuise la ascensiunea mea.
Totusi, priveam decorul feeric al camerei imperiale care �n scurt timp avea s� fie
a noastr�: imensa cruce verde pe fond auriu ocupa centrul cupolei din plafon,
p�unul �si
136
dou� vointe, a dou� complicit�ti politice, a dou� pasiuni pentru putere. Leg�tura
cea mai puternic� ce ne unea, de altfel o leg�tur� destul de inconstient�, era
asem�narea originilor noastre. Nu fuseser�m nevoiti s� ne explic�m motivele unul
altuia sau s� ne scuz�m. Puteam s� ne simtim �n largul nostru �mpreun�, fiindc�
eram am�ndoi din aceeasi pl�mad�. Aliati �n aventur�, ne av�ntaser�m cu acelasi
entuziasm pe aceeasi cale. Leg�turile dintre noi erau mai puternice dec�t pasiunea
sau dragostea, c�ci erau tesute din camaraderie, interese comune, complicitate
intelectual� si ne�ncredere fat� de toti ceilalti...
La amiaz�, �mp�ratul Iustin a �ncetat s� mai respire, lustinian si cu mine
deveniser�m suveranii celui mai mare, celui mai puternic, celui mai frumos imperiu
din lume.
PARTEA A DOUA
Capitolul 9
D
evenisem �Gloria Purpurii, Bucuria Lumii, prea-pioasa si preafericita Augusta,
Vassilissa iubit� de Dumnezeu". Locuiam de-acum �n gineceu, aripa rezervat�
�mp�r�tesei, �n care �mp�ratul avea si el un apartament privat, �ns� lucra �ntr-o
alt� arip� a palatului Daphne.
�mp�ratul �mi desemnase un personal comparabil cu al lui. Marele meu sambelan sau
praepositus era sef peste o multime de sambelani, referendari, usieri si
silentiaires, acestia din urm� fiind �ns�rcinati cu impunerea linistii �n prezenta
mea, �n semn de respect. Aveam propriile g�rzi, alese cu mare grij� dintre eunucii
palatului. Marele maestru si seful degust�torilor se ocupau de meseie mele. Ariana,
pe care o numisem mare maestr�, se vedea r�spl�tit� cu titlul fermec�tor de
patrician� a ghirlandei, �mpreun� cu protovestiaire domnea peste regimentele de
doamne si domnisoare de onoare alese pentru ireprosabila lor virtute. Toate purtau
rochii aurii, mantii albe si voaluri lungi peste o bonet� �n form� de turn. tineam
la acest serviciu de onoare impun�tor, foarte st�njenitor si chiar inutil, pentru
a-mi p�stra prestigiul pozitiei. De aceea n-am ezitat s� dublez num�rul femeilor
din anturajul meu.
Fiind permanent �nconjurat� de lume, aveam impresia c� tr�iesc �n public, �ns� �n
copil�ria mea mizeria nu ne forta s� st�m claie peste gr�mad� ? De-acum curtenii
aveau s�-i �nlocuiasc� pe vecini, iar promiscuitatea nu era cu nimic
140
schimbat�. Asistam la anumite ceremonii ale Curtii. Ieseam uneori din Palatul Sf�nt
ca s� m� duc, �nconjurat� de un cortegiu numeros, s� vizitez vreo biseric� sau
m�n�stire. Dar, �n cea mai mare parte a timpului, obiceiul spunea c� �mp�r�teasa
trebuie s� r�m�n� �n gineceu. Ocupatiile ei depindeau de initiativa, puterea si
personalitatea ei. Regretam libertatea str�zii cu care fusesem obisnuit�, �ns�
acesta era pretul pe care trebuia s�-l pl�tesc pentru c� fusesem �ncoronat�.
Am �nceput prin a nivela terenul �n jurul meu. Am suprimat cinele �n familie,
precum cea la care asistasem cu ocazia prezent�rii mele la palat. N-aveam nici un
chef s�-i rev�d pe Germanus, Passara si clanul lor, pentru ca apoi s� m� critice si
mai mult pe la spate. Cu c�t veneau mai rar la Palatul Sf�nt, cu-at�t era mai bine.
l-am cerut lui lustinian o favoare, aceea de a-l �nl�tura pe v�rul s�u din postul
de sef peste soldatii din Tracia. Lipsit de autoritate, intrigile lui ar fi mai
putin periculoase.
Ca dar de �nsc�unare i-am oferit lui Comito un sot, un militar de viitor, pe nume
Sitas... concurent direct al lui Belizarie, pe care l-am asezat �n postul-cheie de
sef al soldatilor din Armenia. M-am hot�r�t, de asemenea, s� o m�rit pe fiica mea,
Irina, operatiune pe care Indaro a negociat-o �n locul meu. A g�sit un t�n�r de
familie bun�, cu chip pl�cut, cu caracter amabil, care a acceptat s� ia de sotie o
orfan� de origine necunoscut� din cauza zestrei sale fabuloase, l-am d�ruit foarte
multe p�m�nturi �n Caria, una dintre provinciile cele mai frumoase ale imperiului,
foarte fertil�, �nvecinat� cu marea, unde ea si sotul ei puteau duce o viat� c�t se
poate de pl�cut�... departe de Constantinopol, departe de mine.
M� g�ndisem deseori la Macedonia, cu care �ntretineam o corespondent� care se
r�rise de c�nd m�
141
c�s�torisem. Fusese prietena mea, �ns� o �mp�r�teas� nu are dreptul s� aib� asa
ceva. S-ar fi putut crede demiurgul meu, �ns� Theodora nu avea nici unul, �n afar�
de ea �ns�si. Pe Arsenius �nsusi l-am trimis la Antiohia, c�ci n-as fi �ncredintat
nim�nui �n afara lui misiunea cu care era �ns�rcinat. !-a oferit Macedoniei din
partea mea o sum� colosal� si propriet�ti imense �n Cilicia, �n schimbul t�cerii si
al promisiunii unei vieti retrase. La �ntoarcerea sa, Arsenius mi-a povestit
reactia dansatoarei. Dac� fusese uimit�, nu l�sase s� se vad� nimic, l-a declarat
cu cel mai minunat sur�s: �Viata monden� din metropol� m� plictiseste. Am poft� s�
tr�iesc la tar�. S�-i zici �mp�r�tesei c� singura mea dorint� va fi s� o multumesc
�ntotdeauna si s�-i mai spui c� m� voi ruga mereu pentru fericirea ei."
Chiar a doua zi si-a f�cut bagajele si disparitia ei a fost at�t de rapid�, �nc�t a
iscat cele mai extravagante speculatii. Prezenta amantului iubit i-a �ndulcit
exilul �ndestulat, dar nu era suficient� pentru a-i explica plecarea. De fapt,
fusese inspirat� de �ntelepciune si m� cunostea prea bine pentru a nu se teme de
mine.
Ne suiser�m pe tron plini de bun�voint�, gata s� ne apuc�m de treab� cu �nfl�c�rare
pentru binele imperiului, �ns� imediat am fost asaltati de o serie de conflicte si
catastrofe, precum si de una dintre acele furtuni �ngrozitoare care r�scolesc
Pontul Euxin. �n Italia am crezut c� pacea cu gotii, adversarii nostri tenace, se
profila �n fine la orizont, c�ci noua lor regin�, Amalasuntha, c�uta s� se apropie
de noi, c�nd o lovitur� de stat a �nl�turat-o brusc de la putere. Pornind din
Africa, vandalii dominau toat� Mediterana apusean� si constituiau pentru noi o
amenintare direct�, �n cel�lalt cap�t al imperiului, persii, dusmanii nostri
seculari, �si
142
T
ziasmul lui era contagios. stia s� dea viat� acestui corp inert de edicte, s�
traduc� �n limbaj transparent aceste sarade si s� transforme plicticosul subiect
�ntr-o aventur� pasionant�. Am realizat c� era pe cale s� cl�deasc� o oper�
nemuritoare si m-a ambitionat s�-mi aduc contributia, s�-mi las si eu numele �n
istorie, pentru ca posteritatea s� repete c� al�turi de lustinian a existat o
femeie.
Pentru a ad�uga o piatr� la edificiu f�r� a-i r�pi din timpul pretios, m-am g�ndit
s�-l chem pe responsabilul acestei lucr�ri monumentale, pe seful �ns�rcinat cu
aceast� refacere, �l chema loan din Cappadocia. Acest functionar m�runt stiuse,
prin calit�tile sale extraordinare, s�-i atrag� atentia lui lustinian care �l
promovase rapid, p�n� la a-l numi prefect al orasului, adic� seful guvernului. Era
de origine umil� si nu avea nici un pic de cultur�, lustinian r�dea de greselile pe
care le f�cea �n latin�, iar �n greac� scria mult mai prost dec�t mine. Din aceste
motive �mi era foarte simpatic.
A �nceput prin a �nt�rzia. Am v�zut intr�nd un b�rbat gras, g�lbejit, cu nasul gros
si coroiat, cu degetele bondoace si pline de inele stridente, cu o tunic� de m�tase
p�tat�. L-am �nt�mpinat gratios pe consilierul preferat al �mp�ratului. A executat
trei plec�ciuni, de parc� ar fi fost vorba de un efort insuportabil, g�f�ind
zgomotos si chiar c�nd se ridica a r�g�it. M-am �ntrebat dac� era beat, fiindc� se
zicea c� bea prea mult.
St�p�nindu-mi sc�rba, am abordat subiectul care m� fr�m�nta si i-am �mp�rt�sit
ideile mele privind anumite dispozitii din noul cod.
� Legea e pentru b�rbati, nu pentru femei, m-a �ntrerupt el cu grosol�nie.
F�c�nd un efort ca s� nu-mi pierd r�bdarea, am evocat
145
tiv� fenomenal�, care nu are pereche nic�ieri �n istorie. Mi-a acordat onoarea de
a-mi pomeni numele �n preambul si de a afirma, �n fata posterit�tii, c�, �nainte de
a-si lua deciziile, se �nconjura de sfaturile �preaveneratei sotii" pe care
Dumnezeu �i f�cuse favoarea de a i-o d�rui.
Aceast� recunoastere oficial� a ajutorului modest pe care l-am putut aduce, aceast�
m�ng�iere a vanit�tii mele nu mi-au permis, totusi, s� uit ironia lui loan din
Cappadocia. Nu m-am cobor�t p�n� la a m� pl�nge �mp�ratului de preferatul s�u, cu
at�t mai mult cu c�t imediat dup� publicarea codului era �nsufletit de o poft�
nem�surat� de munc�. Sobru si frugal din fire, abia apuca s� m�n�nce si s� doarm�.
Atunci c�nd eu m� culcam, epuizat� de asteptare, era ora la care, dup� plecarea
colaboratorilor, se cufunda �n dosarele lui. Lucra practic singur, noaptea, fiindc�
din consideratie fat� de secretarii s�i �i forta s� se duc� la casele lor.
Dimineata, c�nd deschideam ochii, descopeream deseori ca venise �n zori l�ng� mine,
�n camera noastr�, cu mare grij� s� nu m� trezeasc�. Era deja asezat �n tinut� de
noapte �n fata unei m�sute pliante, redact�ndu-si instructiunile, adnot�nd
decretele cu scrisul lui mare c�ruia cerneala rosie, rezervat� �mp�ratului, �i
d�dea elegant�.
Cum de-abia avea timp s� m� informeze despre reformele �n care se aruncase si care
se refereau la toate subiectele, l-am convocat din nou pe loan din Cappadocia s� m�
tin� la curent. Acesta n-a venit, f�r� m�car s�-si dea osteneala de a se scuza, �n
noaptea cu pricina, am �nghitit o multime de ceaiuri �nt�ritoare ca s� pot r�m�ne
treaz� p�n� la sosirea lui lustinian. C�nd s-a culcat al�turi de mine, l-am
�ntrebat inocent dac� ministrul �l ajutase �n seara aceea. Mi-a r�spuns c� loan din
Cappadocia, epuizat, plecase de mult s� se culce.
148
� Cu vreo fat� sau vreun tigan, am replicat eu. Ar trebui s� stii c� nu doarme
niciodat�. Sunt uimit� c� n-a r�mas s� te ajute, Cezar.
si mi-am pornit atacul �mpotriva favoritului s�u.-Pentru acest prim asalt n-am
folosit dec�t arme usoare, l-am denuntat grosol�nia, betia, l�comia, desfr�narea si
necinstea, lustinian s-a ridicat putin si, sprijinit �n cot pe o pern� de purpur�,
mi-a zis destul de sec:
� Asadar, nu apreciezi opera lui loan ? S-a aruncat �n viesparul administratiei, i-
a restr�ns r�ndurile umflate de secole de favoritism, a �ndr�znit s� pun� sub
asediu fort�retele coruptiei si venalitatea birourilor. Dac� vreau s�-mi continuu
politica si s� nu fiu o marionet� �ncoronat�, trebuie s� dau o lovitur� acestei
armate de scribi, notari, subsecretari, contabili si alti functionari. De altfel,
el umple sipetele statului recuper�nd restantele si diminu�nd cheltuielile.
A avut curajul ne�nchipuit de a repartiza mai corect taxele si de a-i face pe
bogati s� pl�teasc� cel mai mult. A pus cap�t privilegiilor, imunit�tii si
abuzurilor lor. Bine�nteles exist� proteste, strig�te, bine�nteles c� loan si-a
f�cut dusmani, dar cine sunt ei? Aristocratii. Le iei si tu partea ? �i vei ap�ra ?
Nu l-am v�zut niciodat� pe lustinian at�t de vehement. Discutia nu avea rost.
� Sper, Cezar, c� nici loan, nici vreun alt ministru nu se vor b�ga niciodat� �ntre
noi doi, m-am multumit eu s� spun.
Asa cum prev�zuse �mp�ratul, furtuna care ne scuturase la �nceputul domniei s-a
linistit la fel de brusc cum se dezl�ntuise. �n Africa, un nou rege al vandalilor a
urcat pe tron, a c�rui mam� era printes� bizantin�. De aceea s-a proclamat cet�tean
al imperiului, si provinciile africane s-au
149
^
s� fie fericiti. Mi-ar fi p�rut foarte r�u s� fiu o piedic� �n fata c�s�toriei lor.
Nu numai c� o autorizam, ba chiar mi-o doream din tot sufletul. Recunostinta i-a
f�cut s� se arunce la picioarele mele si s-au retras str�lucind de fericire.
Lui Indaro, care �n intimitatea gineceului se amuza copios de acest mariaj ridicol,
m-am abtinut s�-i m�rturisesc sentimentele mele, dar z�mbeam �n sinea mea, c�ci
spunea exact ceea ce doream s� aud.
Capitolul 10
La sf�rsitul anului 531 s-a produs un fenomen ciudat. Mai multe zile la r�nd
soarele a p�lit, apoi, �ntr-o noapte, a ap�rut o comet�. La fel ca restul orasului,
am urcat �mpreun� cu lustinian pe teras� ca s� o admir�m. O bil� de foc a traversat
�ncet cerul, l�s�nd �n urm� d�re sclipitoare, si am r�mas mult timp acolo, p�trunsi
de frumusetea fenomenului. Acesta s-a repetat a doua zi si �n zilele urm�toare.
Astronomii nostri �l cunosteau. Calculaser�, de fapt, c� respectiva comet� vizitase
P�m�ntul de patru ori �n revolutiile ei, care durau fiecare cinci sute saptezeci si
cinci de ani. Astrologii, la r�ndul lor, au v�zut �n asta preludiul unor mari
tulbur�ri din care se va naste o nou� epoc� de aur, dar expresia lor c�nd mi-au
anuntat previziunile nu mi s-a p�rut prea conving�toare. Atunci am poruncit s� fie
chemat� Photini, ghicitoarea mea din adolescent�. Pe vremea aceea �mi ceruse o
singur� favoare, s�-mi amintesc de ea mai t�rziu, si �mi tineam promisiunea.
Membrii Casei mele �ncepuser� se s� obisnuiasc� cu vizitatori neobisnuiti.
Photini a sosit, �nvesm�ntat� �n niste vechituri pestrite, de o murd�rie
resping�toare, leg�n�ndu-se pe picioarele groase.si scurte. Nu p�rea uimit� s� se
g�seasc� �n fata �mp�r�tesei. Prev�zuse c� asa se va �nt�mpla. Am �ntrebat-o despre
comet�. Mi-a r�spuns c� nu reusea s� vad� nimic. Poate c� nu voia s� vad�. Dar a
ad�ugat c� poporul se astepta la nenorociri �ngrozitoare... �Poporul este
nemultumit,
152
Prima curs� s-a desf�surat de bine-de r�u f�r� probleme, �n timpul pauzei,
nemultumitii au luat-o de la cap�t, cu si mai mult� �nversunare, �n asemenea m�sur�
�nc�t l-am v�zut pe �mp�rat poruncind dintr-un gest ca dansatorii si jonglerii s�
se opreasc�. L-a trimis pe unul dintre emisarii de l�ng� el s� �ntrebe ce voiau
Verzii. Acestia au �nceput s� protesteze �mpotriva nedrept�tilor c�rora le c�deau
victime. La �nceput, respectuosi fat� de �mp�rat, au f�cut aluzii obscure. Apoi,
�nc�lzindu-se din ce �n ce mai tare, au �nceput s� ameninte cu pedeapsa divin� pe
oricine i-ar ataca, �mp�ratul, indignat de aceast� insolent�, a vrut s�-si impun�
autoritatea si, din �naltul tronului s�u, a strigat la Verzii comasati pe partea
cealalt� a hipodromului:
� Ati venit aici ca s� asistati la curse, nu ca s� v� insultati conduc�torii !
l-a r�spuns un concert de vocifer�ri. Emisarul a f�cut atunci greseala de a-i jigni
pe Verzi:
� Liniste ! a urlat el. Ereticilor, blasfemiatorilor ! Liniste, altfel vor c�dea
capete !
�n loc de r�spuns, Verzii l-au potopit pe �mp�rat cu injurii.
� luda ! C�l�ule ! Asasinule ! Mai bine n-ar fi v�zut tai-c�-t�u lumina zilei,
dec�t s� fi z�mislit un asemenea asasin !
O dat� cu l�sarea serii, frigul se �ntetea, dar nimeni nu-l simtea. Din contr�,
spectatorii �nc�lziti �si scoteau la unison, cu gesturi spasmodice, hainele de
iarn�. Lumina cenusie ca fierul, care c�dea pe marmura alb� a hipodromului, le
d�dea un aspect funebru.
Verzii continuau s� strige, pl�ng�ndu-se care mai de care c� erau tinuti departe de
palat si de guvernare, c� si-au pierdut libertatea si c� sunt �n permanent� victime
ale autorit�tilor corupte.
�n fine, acuzatia suprem� de care m� temeam a sosit:
154
p�reau s� se �nalte de undeva din fat� au �nceput s� se ridice chiar de l�ng� aripa
anexelor. Palatul Sf�nt avea s� fie invadat? Ce f�cea garda? Aveam s� fim masacrati
cu totii acolo? Nu venea nimeni si nu �ndr�zneam s� ies din gineceu. R�m�sesem
acolo, �ncremeniti ca niste statui, cu urechile ciulite, constienti de neputinta
noastr�.
�n cele din urm�, un mesager al �mp�ratului si-a f�cut aparitia. Am recunoscut
imediat ochii albastri ironici si sub barba blond� chipul copil�ros al lui Ruderic,
t�n�rul ostatic got care se amuza c�nd c�scam la povestile de foc si s�nge ale
b�tr�nului �mp�rat Iustin. Asa cum �mi promisesem, �l mutasem la excubitors',
�n�ltimea �i permitea, �ntr-adev�r, s� intre �n acest corp de elit� al g�rzilor,
alc�tuit numai din uriasi, �i obtinusem o avansare rapid�, pretext�nd �n fata
�mp�ratului c� aceast� promovare nu putea dec�t s� flateze triburile de goti
comandate de tat�l s�u. Venea din partea lui lustinian s�-mi propun� s� m� refugiez
l�ng� el.
� Asadar, crezi c� voi fi mai bine ap�rat� de multime acolo ? l-am �ntrebat.
� M�car compania b�rbatilor este mai linistitoare, a replicat el cu acea ironie
amuzat� pe care �mprejur�rile nu-l f�cuser� s� si-o piard�.
� si �ti �nchipui c� b�rbatii aceia ar fi capabili s� ne apere de populatia
dezl�ntuit� si dornic� de m�cel ?
Schit� un gest comic de �ndoial�:
� M�car eu voi fi acolo ca s� v� ap�r. Entuziasmul f�r� fanfaronad� al tineretii
lui m-a �nc�lzit.
� Spune-i �mp�ratului c� stau foarte bine �n gineceu, c� n-am de g�nd s� m� misc de
aici. Apoi du-te s� vezi ce se �nt�mpl� si �ntoarce-te la mine s�-mi povestesti.
S-a �ntors dup� o or�, negru de fum, cu mantia alb� rupt�, fibula de aur cu
monograma lui Hristos smuls�,
160
penele rosii de la coiful auriu at�rn�nd lamentabil. Era plin de s�nge de la c�teva
r�ni aparent usoare. �Nimicuri", a afirmat el, resping�nd agasat solicitudinea
femeilor. Mi-a dat raportul. Gloata reusise s� invadeze palatul Chalke, �i d�duse
foc, la fel caz�rmilor de l�ng� gard�, dar putuse fi respins� �n cele din urm� dup�
o b�t�lie cr�ncen�. Situatia nu era deloc str�lucit�.
�n zilele urm�toare, palatul a tr�it sub asediu. Nimeni nu putea scoate nasul
afar�. Noaptea, curtenii dormeau care pe unde apucau, �n galerii, �n s�lile de
receptie, pe perne aruncate direct pe jos. �nc� din prima zi lustinian �i trimisese
la casele lor, c�t �nc� era posibil, pe senatorii veniti s�-si ofere serviciile si,
printre ei, pe Hypatius, nepotul �mp�ratului Anastasius, nefericitul general �nvins
pe vremuri de c�tre persi, �n care nu avea �ncredere.
Afar�, incendiul s� �ntinsese. Biserica Sf�nta Irina, b�ile lui Alexandru, marele
spital al lui Samson nu mai erau dec�t d�r�m�turi �nnegrite. Bazarul, palatele
particulare, �ntreg superbul cartier dintre Augusteum si forul lui Constantin era
�n fl�c�ri. Cel mai frumos sfert din Constantinopol era nimicit de acest cataclism.
Pe jum�tate sufocati si orbiti de fum, c�lc�nd �n j�ratic, ivindu-se dintre ruinele
fumeg�nde, oamenii, ca niste fiare s�lbatice, se b�teau �ntre ei, jefuiau, ucideau
si, mai ales, continuau s� dea foc peste tot unde puteau. Chiar �n palat, mirosul
de ars ne muta nasurile si cenusa adus� de v�nt p�trundea prin toate
deschiz�turile, acoperind mobilele, covoarele si marmura de pe jos. Pretutindeni
domnea confuzia sau mai degrab� frica. Cine ne va ap�ra dac� vom fi asaltati din
nou ? G�rzile imperiale, spatharo-cubiculaires ? Comandantul lor, micul Narses,
avusese curajul s� afirme c� frumosii lui soldati de parad� erau lupt�tori
mediocri, pe
161
favoare, apoi s-a �ntristat. Era �ngrijorat de situatie, mi-a m�rturisit el.
Prefectul orasului, care �i urmase lui loan din Cappadocia �n fruntea guvernului,
se ar�ta incapabil s� scoat� statul dintr-o situatie financiar� deja precar�
�naintea revoltei Nika si care acum ajunsese catastrofal�. Luat� din scurt, am
propus mai multi candidati, pe care �mp�ratul i-a respins din motive foarte
�ntemeiate. El �nsusi a rostit numele c�torva personalit�ti c�t se poate de
nepotrivite, asa �nc�t m� �ntrebam unde voia s� ajung�. L-am privit �ndelung, cum
st�tea asezat �n fata mea. Din el emanau simplitatea, bun�vointa, dorinta de a-i
ajuta pe ceilalti, �n ciuda celor cincizeci de ani �mpliniti, �si p�stra tenul
proasp�t, silueta elegant� si talia fin�. Vocea lui bl�nd�, gratia din priviri,
sur�sul timid, un aer usor distrat �i d�deau un farmec firesc care m� �nv�luia, m�
adormea.
� Ar fi cineva... dar... a soptit el.
Mi-am dat seama �n sf�rsit ce voia, dar am f�cut pe nevinovata:
� Cine mai e, Cezar?
� Singurul capabil s� scoat� tara la liman, loan din Cappadocia.
� F� cum doresti, Cezar, m-am multumit s� zic.
Ca de obicei, �si alesese foarte bine momentul pentru c�, dup� ce obtinusem de la
el promovarea lui Narses, mi-era greu s� protestez �mpotriva �ntoarcerii
ministrului, lustinian a scos din m�nec� un decret pe care �l preg�tise deja si m-a
rugat s�-l citesc. Nu f�cuse economie de �nflorituri pentru fostul s�u favorit:
fi multumim pentru c� a pus at�t la inim� binele nostru si �i acord�m �ncrederea
noastr� oarb� pretiosului si devotatului nostru servitor.
. 176
Nu-mi convenea deloc acest decret, �ns� i l-am dat �napoi f�r� nici un comentariu.
Adversarul meu era din nou pe pozitie, si mult mai solid ca �nainte.
Mi-am calculat prost urm�toarea lovitur� si am dat gres c�nd a venit vorba de
cumnatul meu, Sitas. Sora mea Comito tocmai �i d�ruise o fat� pe nume Sofia si am
vrut s�-i ofer o provincie mai prestigioas� si mai putin periculoas� ca Armenia;
f�r� s�-mi dau seama, am atins r�nile secrete l�sate de revolta Nika �n sufletul
lui lustinian. El �i reprosa lui Sitas, f�r� a o spune cu voce tare si foarte pe
nedrept, c� nu fusese acoio pentru a-l ap�ra si, f�r� a-l dec�dea propriu-zis �n
dizgratie, l-a condamnat la obscuritate.
Nika l�sase �n fiecare dintre noi cicatrice ad�nci. Cum as fi putut s� neg acest
lucru c�nd, chiar a doua zi dup� �n�busirea revoltei, �l primisem pe Ruderic
singur�. Ariana, marea maestra a Casei mele, protestase la aceast� abatere de la
protocol, �i d�dusem precedente istorice. De altfel, prea putin m� interesa p�rerea
ei. Le-as fi inventat, at�t m� atasasem de t�n�rul got, si �i eram recunosc�toare
pentru curajul pe care stiuse s� mi-l insufle �n clipa �n care mi-l pierdusem. Cel
putin, asta voiam s� cred. Dup� multumirile rapide am ajuns la confidente, c�ci el
m� inspira s� am �ncredere s�^mi descarc sufletul. Apoi, pentru a str�punge armura
lui Ruderic, l-am f�cut s� vorbeasc� despre el. Nu mai tinea minte mare lucru
despre Italia lui natal� si despre confratii lui, pentru c� fusese trimis de la
v�rsta de cinci ani la Constantinopol. Nu-si regreta nici familia, nici patria. Era
fericit aici. Avea, cu sigurant�, o logodnic�, am insinuat eu. Multe, a m�rturisit
el r�z�nd, �i poruncisem sa se aseze pe treptele tronului meu de fildes, �si
scosese coiful si privea drept �nainte. Capul lui, ceafa m� atr�geau ca un magnet
si am riscat s�-l m�ng�i usor pe p�r. L-am simtit crisp�ndu-se,
177
dar nu s-a miscat. N-am �ncercat s� aflu dac� aceast� supunere era r�spunsul la
invitatia unei femei sau respectul datorat �mp�r�tesei.
Am r�mas o bun� bucat� de vreme nemiscati, t�cuti, iar eu simteam c� inima �mi
b�tea nebuneste. Nu m� mai puteam st�p�ni. O natur� imperioas�, ascuns� �n
ad�ncurile fiintei mele, reap�rea, �n cele din urm�, mi-am revenit si i-am f�cut
semn s� se retrag�, �ncerc�nd totusi s�-l rev�d, I-am numit curopalat, adic�
�ns�rcinat cu administrarea palatului, post prestigios si foarte c�utat. Barbarii
nu erau foarte populari la Curte, unde conservatorii ne acuzau c� le d�m prea mult�
atentie; pe de alt� parte, Ruderic era prea t�n�r pentru aceast� promovare. Cu
toate acestea, �mp�ratul nu plecase urechea la nici o presiune si �mi �mplinise
dorinta. Ruderic avea de-acum dreptul de a intra �n gineceu la orice or� din zi si
din noapte.
�mi �nchipuisem c� prezenta lui avea s�-mi aduc� liniste. Zi de zi �l aveam sub
ochi, �i auzeam vocea, �i urm�ream misc�rile, �i �nt�lneam privirea. Numindu-l �n
Casa mea, f�cusem o greseal� si ratiunea �mi poruncea s�-l �ndep�rtez c�t mai iute.
�ndat� ce-l vedeam, hot�r�rea mea sl�bea. Pretextam o asa-zis� afectiune matern�.
Din p�cate, eram prea direct� pentru a folosi siretlicuri si, nemaiput�nd renunta
la prezenta lui, o ceream �n orice �mprejur�ri. Cu o rezerv� pe care nu stiam dac�
trebuie sau nu s� o atribui deferentei, el se supunea tuturor capriciilor mele.
�n scurt timp, situatia din Africa a devenit �ngrijor�toare. Regele probizantin al
vandalilor, care domnea �n partea aceea a lumii, fusese dat jos de pe tron. �n
locul lui, r�zboinicii si nobilii vandali aleseser� o c�petenie t�n�r�, Gelimer,
care s-a declarat imediat dusmanul nostru
178
ne�mp�cat. Calit�tile lui l-au transformat �ndat� �ntr-un grav pericol pentru noi.
F�r� s� mai astepte, �mp�ratul a decis s� trimit� acolo armatele, sub comanda lui
Belizarie.
Cu o zi �nainte de plecarea sa, am asistat la botezul protejatului s�u, un t�n�r
got care se hot�r�se s� renunte la erezie si c�ruia el si Antonina urmau s�-i fie
nasi. �n timpul ceremoniei, m-am amuzat foarte mult intercept�nd privirile pe care
i le arunca Antonina catehumenului - care nu erau nicidecum cele ale unei nase
c�tre finul ei -, f�r� s�-mi dau seama c� si eu f�ceam acelasi lucru cu Ruderic.
Dup� ceremonie, am primit-o singur� pe Antonina. Nu o m�ritasem cu cea mai bun�
partid� a imperiului doar ca s�-i fac pl�cere si ea a �nteles foarte bine c�
asteptam ceva �n schimb. Mi-a descris fericirea ei conjugal�. Ascult�nd-o, ai fi
zis c� tr�ia �mpreun� cu Belizarie ca �n paradis, fericirea aceasta fiind
�ncununat� de nasterea unei fiice, Ioana, si mie �mi datora toate acestea. Nu i-ar
fi fost de ajuns o viat� �ntreag� pentru a-mi dovedi recunostinta. Nu trebuia dec�t
s� poruncesc, ea �mi era sclav�, era o unealt� �n m�na mea. Am rugat-o, pur si
simplu, s�-mi dea vesti, fiindc� trebuia s�-si �nsoteasc� sotul �n Africa:
� Poti s�-mi scrii scrisori �n care s� povestesti campania �n cuvintele tale, poate
chiar cu mici indiscretii, �n orice caz altfel dec�t �n rapoartele oficiale.
A priceput repede c� �i ceream �n schimbul mariajului ei s� spioneze pentru mine.
Ca de obicei, a vrut s� fac� exces de zel. Mi-a promis s� noteze toate greselile
generalissimului. Am protestat: �Nu ti-am zis s�-l denunti pe sotul pe care sustii
c� �l iubesti at�t. Noteaz� numai ceea ce vezi."
A doua zi, flota care se preg�tea de plecare spre Africa a defilat �n fata
multimii. Prin traditie, �mp�r�teasa nu trebuia s� asiste la plecare. De aceea, eu
nu eram �mpreun� cu
179
acorde satisfactie, i-am povestit eu lui Ruderic, nu trebuie niciodat� s� ti-i pui
pe evrei �mpotriv�."
i-am prezentat perfid generozitatea lui lustinian, �n opozitie cu avaritia lui
Belizarie, care �si p�strase imensa prad�, din care de altfel o parte trebuia s�
revin� Coroanei.
Ruderic, cu stilul lui direct de a vorbi, care avea deseori ceva proasp�t, mi-a
atras atentia c� Belizarie era totusi �nving�torul din Africa. N-am vrut s� m�
sup�r pe acest nestiutor:
� Numai �mp�ratul a g�sit fondurile inepuizabile pentru aceast� expeditie, numai
�mp�ratul este autorul victon'ei noastre.
� Asadar, �n cazul acesta el a poruncit masacrele.
� Ce masacre ?
S�risem din scaunul meu si m� repezisem la el, gata s�-l str�ng de g�t.
� Ce masacre ? a r�spuns ei cu un calm sub care se ascundea o ironie dureroas�. Nu
stiai, asadar, Glorie a Purpurii, c� soldatii nostri au dobor�t f�r� diferentiere
pe toti prizonierii barbari, precum si pe berberii b�stinasi, �mpreun� cu sotiile
si copiii lor? Ucideau, ucideau, nu se puteau opri din omoruri, de parc� ar fi
�ncercat s� nimiceasc� o ras� �ntreag�. Mortii au fost numerosi ca firele de nisip,
iar distrugerile au fost at�t de �ngrozitoare, �nc�t c�l�torul trece acum printr-
un pustiu, acolo unde prosperau �nainte bogatele provincii at�t de populate.
Eram cu at�t mai �ngrozit� cu c�t Ruderic vorbea f�r� urm� de repros sau pasiune,
doar pentru a m� informa. Vorbele lui erau inspirate numai de simpatia spontan� a
unuia dintre fiii gotilor, �mpotriva c�rora lupta imperiul, pentru vandalii pe care
imperiul �i �nvinsese.
� Cine ? Bine, dar cine a poruncit groz�via asta ? am reusit s� �ngaim.
Ruderic m-a privit drept �n ochi si nu mi-a r�spuns.
187
�mp�ratul, eram convins�, nu stia mai multe dec�t mine. Belizarie, trebuia s�
recunosc, n-ar fi s�v�rsit niciodat� o asemenea prostie. Responsabilitatea �i
apartinea, f�r� �ndoial�, vreunui general obscur, �n orice caz, numele lui nu conta
prea mult. Responsabilitatea acestor mii de cadavre c�dea pe umerii lui lustinian,
pe ai mei.
Am descoperit c� ni se ascundea adev�rul, c�nd eu m� m�ndream cu contrariul.
Credeam c� noi conducem totul, manipul�m totul si, de fapt, eram doar niste ucenici
vr�jitori. De ce s� ne pierdem vremea control�nd, d�nd instructiuni, ascult�nd
rapoarte din moment ce nu st�p�neam situatia ? De ce s� fim siliti s� renunt�m s�
tr�im din moment ce domneam peste o iluzie ?
La sf�rsitul acelei dimineti, eram �n camera mea, unde nimeni nu avea voie s� m�
deranjeze, singur� cu Ruderic, si el m� vedea pentru prima dat� descump�nit�. Aveam
nevoie s� m� confesez cuiva, �ncet-�ncet, m� cuprindeau vechile regrete.
� Experienta tineretii mi-a smuls orice sentimentalism, orice idealism. Mai t�rziu,
ambitia mi-a sufocat orice fericire. De-acum sunt permanent �n spectacol... Viat�
�ncremenit�, viat� �nghetat�, �n spatele fatadei sclipitoare, corpul amorf �n care
m-am transformat a devorat orice urm� de fiint� uman� din mine. Nu mai sunt femeie.
Ruderic m-a �ntrerupt pentru a protesta si pentru a-mi l�uda frumusetea. Frumusete,
poate, �ns� artificial�, fals�, am replicat eu. Mi se �nt�mpla s� trezesc admiratia
celorlalti, dar eram un corp steril si uscat. M-am �nduiosat de propria soart� si
ochii mi s-au umplut de lacrimi, pe care am vrut s� le ascund de Ruderic si m-am
�ntors cu spatele la el. S-a apropiat de mine, pe la spatele meu, m-a apucat de
umeri. M-a r�sucit si m-a s�rutat pe gur�...
'W"
Capitolul 12
um a p�truns t�n�rul barbar �n odaia �mp�r�tesei f�r� s� fie observat de
nenum�ratele g�rzi �ns�rcinate cu ap�rarea ei? E suficient s� spun c� �n aceeasi
noapte a devenit amantul meu. Pentru prima dat� l-am binecuv�ntat pe lustinian
pentru hot�r�rea care m� costase at�t pe vremuri, de a avea camere separate.
Noapte de noapte t�n�rul r�zboinic blond a venit la mine. Toat� ziua asteptam s�
apun� soarele, s� amuteasc� palatul pentru a renaste. Am fost suficient de
nechibzuit� pentru a fi fericit�. Anii se estompau, purpura imperial� �si pierdea
str�lucirea. La fel ca orice fiint� uman� din imperiu, am cedat dorintei absurde de
a tr�i m�car o dat�. Voiam s� cred c� secretul va r�m�ne bine p�strat, dar eram
totusi constient� c� aceast� leg�tur� punea �n pericol opera unei vieti �ntregi,
scopul c�ruia �mi �nchinasem toate eforturile si toate sacrificiile. Existaser� �n
trecut �mp�r�tese adultere prinse �n flagrant si repudiate. M� uram pentru propria
imprudent�, propria sl�biciune m� umilea si, cu toate acestea, �mi purtam iubirea
ca pe o diadem� invizibil� si mult mai frumoas� dec�t toate cele cu care m�
�mpodobeam zi de zi.
Am �ncercat, �n leg�tur� cu Ruderic, s�-mi p�strez controlul pentru a nu-l
�ndep�rta prin violenta pasiunii mele. Voiam �ntotdeauna mai mult. Ce ? Nu stiam,
�n pofida orelor extatice si a fulgerelor de fericire, aceast� leg�tur� avea pentru
mine o rezonant� dureroas�, �n asemenea m�sur�
189
�nc�t de multe ori pl�ngeam f�r� un motiv anume. O neliniste vag�, �ns� tenace m-a
f�cut s� o chem pe Photini, b�tr�na vr�jitoare, ca s�-mi vorbeasc� despre amantul
meu. �Fereste-te de o femeie, asta a fost predictia ei. O femeie �nalt� si
frumoas�, o str�in� care poart� diadem�." Nu aveam nici cea mai vag� idee despre ce
putea fi vorba si nu m-a interesat. Am ridicat din umeri. Numai Ruderic si viitorul
nostru contau pentru mine.
Sora mea m� cunostea de prea mult� vreme ca s� nu-si dea seama ce-mi trecea prin
cap, si ea era ultima care s� m� condamne. Cu toate acestea, de c�teva zile o
vedeam preocupat�. Am evitat-o, pentru c� mi-am �nchipuit c� era lacom� de
confidente. A reusit, totusi, s� m� prind� singur� �ntr-o dup�-amiaz� dup� masa de
pr�nz, c�nd m� preg�team s�-mi fac siesta. Pentru prima dat�, a p�rut intimidat� de
prezenta mea si a ezitat �nainte de a deschide gura:
� Circul� zvonuri despre tine, Despina. Nu vreau s� cred.
� Atunci, nu crede... Ce fel de zvonuri ?
� Cic� unul dintre administratorii palatului, un t�n�r barbar, ar fi �ndr�znit s�
ridice ochii la Perla Imperiului.
� Nu mai b�lm�ji ca restul curtenilor. stii bine c� e adev�rat. Cine vorbeste ?
� Toat� lumea, �n gineceu, la Curte. Tot palatul vuieste de b�rfe.
� �ti multumesc pentru amabilitate. Esti �ngrijorat� pentru mine sau pentru soarta
ta, �n caz c� purtarea mea m-ar �ndep�rta de pe tron ?
�mi pl�cuse �ntotdeauna s�-mi ��ntep" sora mai mare.
stiam din experient� c� era imposibil s� ascunzi orice �ntr-un palat, dar credeam
c� luasem toate m�surile de precautie. De c�nd �mi petreceam noptile cu Ruderic, �l
vedeam c�t mai putin posibil ziua, si �n public nu-i acordam
190
aproape deloc atentie. Imprudenta nu mai era important�. Iubirile secrete sunt
�ntotdeauna evidente pentru observatori.
� Cine st� la originea acestor zvonuri ? Vreau s� stiu. Comito, plec�nd capul, a
murmurat numele Arianei,
�nc�ntat� s� o denunte, fiindc� o detesta.
� Ariana, am exclamat eu, e imposibil! Inventezi.
� �ntr-o dimineat�, �n zori, l-a z�rit pe t�n�rul barbar care iesea din camera ta.
Ce f�cea la ora aceea �n apartamentele mele ? Ariana era �n stare s� inventeze
totul pentru a-si alimenta r�utatea. Voiam totusi s� fiu cu inima �mp�cat�. -Cu ea
stiam c� trebuie s� merg direct la obiect.
� M� spionezi ? am certat-o eu.
S-a uitat drept �n ochii mei, tantos� pe picioarele ei scurte si grase, cu o
privire indolent� si cu bratele �ncrucisate. Credea oare c� dac� �mi descoperise
aventura nu putea fi pedepsit� ?
� Multi au disp�rut f�r� urm� pentru mai putin de-at�t, i-am atras eu
atentia.
Am v�zut spaima din ochii ei. S-a l�udat pentru a se ap�ra, l�s�nd s�-i scape
m�rturisirea pe care avea s� o regrete �n clipa imediat urm�toare:
� Nu m� puteti atinge. Am protectori puternici.
Mai puternic dec�t �mp�r�teasa era un singur personaj �n tot imperiul, �mp�ratul.
Asadar, lustinian �i poruncise s� m� spioneze. Probabil cu mult �nainte de a avea
de-a face cu Ruderic si aproape sigur chiar din ziua �n care o angajasem ca s� m�
�nvete bunele maniere, �ntr-adev�r, era tipic pentru sotul meu s� nu lase nimic la
voia �nt�mpl�rii. Era mai bine s� o �mpiedic pe Ariana s� �nvenineze si mai mult
lucrurile, ceea ce constituia ocupatia ei preferat�. Am vrut s� o �mbl�nzesc,
cer�ndu-i s� o sf�tuiasc� pe fosta ei
191
ad�ugat timid� Indaro, c� era deja logodit cu o verisoar� de-a lui. Dac� asta era
singura piedic�, n-aveam dec�t s� rupem logodna, ceea ce am si f�cut. C�s�toria a
urmat la putin timp dup� aceea, permit�ndu-i lui Indaro s� capete respectabilitatea
la care aspira. Dup� noaptea nuntii, Saturnius a povestit oricui voia s�-l asculte
despre greselile din trecutul tinerei sale mirese. De aceea am poruncit s� fie
biciuit, ca s� �nvete s� respecte sexul slab.
Mai r�m�nea loan din Cappadocia. Nu puteam l�sa crima nepedepsit�, mai ales c�nd
victima era cineva care m� afecta, chiar si indirect. Dac� �i ceream �mp�ratului
s�-l pedepseasc�, m-ar fi refuzat aproape sigur, iar leg�tura mea m� punea �n
pozitie de inferioritate. Trebuia, asadar, s� improvizez, lucru de care mi-e cel
mai groaz�, si s� m� multumesc s�-l amenint pe favorit.
Am ales momentul c�nd ieseam din biserica Sf�nta Irina, biserica mare a palatului,
dup� slujba de duminic�. Am cobor�t din strana care �mi era rezervat� la galerie si
m-am al�turat �mp�ratului �n curte. A trecut c�tva timp �nainte de formarea
cortegiului, timp de care am profitat pentru a vorbi cu unii sau cu altii. M-am
apropiat de ministru, mai unsuros si mai g�lbejit ca oric�nd, sem�n�nd cu un eunuc
imens, desi �i erau atribuite numeroase succese at�t masculine, c�t si feminine.
tineam s�-l avertizez pentru ultima dat�: dac� se b�ga �n calea mea, avea s-o
regrete pentru totdeauna. R�zbunarea mea avea s�-l ajung� oriunde s-ar g�si,
oriunde s-ar ad�posti. Atunci, a �ndr�znit. M-a apucat de brat. Duhoarea de alcool
care i-a iesit pe gur� aproape m-a sufocat:
� Esti prea frumoas�, �mp�r�teaso, ca s� fii rea. D�-mi si mie sansa mea.
M-am smuls, iar el mi-a tras o palm� usoar� pe spate ca unei fete oarecare. Din
fericire, incidentul a fost at�t de
194
rapid, �nc�t putini curteni l-au observat. L-am fixat ostentativ pe lustinian, f�r�
s� m� �ndoiesc c� va porunci arestarea si executarea insolentului. M-a privit ca si
cum as fi fost transparent�, apoi s-a �ntors spre marele maestru al Curtii si i-a
vorbit despre detaliile organiz�rii unei ceremonii, �mp�ratul nu voise s�
intervin�. Scandalul era prea mare si toat� lumea a preferat s� nu observe nimic.
M-am resemnat, �n pofida vointei mele, s� le urmez exemplul, loan din Cappadocia
�ndr�znise ceva de ne�nchipuit �mpotriva mea, si �n public, lustinian �i permisese
s-o fac�. Asadar, trebuia s� fie la mijloc mai mult dec�t leg�tura mea cu Ruderic,
dar ce ?
�ntoars� la gineceu, i-am dat instructiuni lui Arsenius s� afle exact ce se
�nt�mpla �n secret �n cabinetul de lucru imperial; �mp�ratul, poruncind s� fiu
spionat� de Ariana, mi-a ar�tat calea de urmat. S�-l pun pe Arsenius s�-si plaseze
c�t mai rapid posibil agentii la fata locului.
� Maiestate, am avut deja ocazia de a-i cump�ra pe c�tiva apropiati de-ai
�mp�ratului. stiam c� �ntr-o zi veti avea nevoie.
Arsenius ducea geniul intrigii p�n� la a-mi ghici dispozitiile. Datorit� acestui
lucru mi-a confirmat f�r� �nt�rziere intuitia, �n inima intrigii, se afla o femeie.
Din Italia, regina gotilor, Amalasuntha, �ndep�rtat� de la putere si speriat�
pentru viata ei, �si anuntase sosirea la Constantinopol, unde venea s�-i cear�
�mp�ratului s�-i redea tronul, �n schimbul acestui sprijin, ea urma s� se declare
vasal� a imperiului. Supunerea gotilor si reintegrarea Italiei �n imperiu
constituiau zestrea ei, c�ci se punea problema c�s�toriei ei... cu lustinian.
Arsenius nu stia de la cine venea proiectul, �n schimb, loan din Cappadocia �l
�ncuraja din ce �n ce mai mult. �mp�ratul ajunsese p�n� la a-l
195
pomeni �n fata v�rului s�u, Germanus, iar Passara anunta �n fata apropiatilor ei
repudierea mea iminent�. Photini, vr�jitoarea, v�zuse corect, avertiz�ndu-m� �n
privinta unei �str�ine cu diadem�".
Parc� am simtit o lovitur� de pumnal si tocmai lustinian era cel care mi-l �nfigea
�n spate. Eu �l �nselam, iubeam un t�n�r barbar si m� d�ruisem acestuia, dar
tovar�sul, aliatul, complicele r�m�nea lustinian. Chiar avea de g�nd s� se �nsoare
cu Amalasuntha si s� m� alunge ? Nu conta. Simplul fapt c� ascultase asemenea
propuneri era suficient, �nainte de a alege tactica pe care s� o aplic �n
continuare, trebuia s� analizez pericolul sub toate aspectele si �n toat� amploarea
sa.
M-am g�ndit la avocatul acela sirian care fusese ambasador la Curtea gotilor si
care st�tuse acolo mai multi ani. Am poruncit, asadar, s� fie adus Petru
Patricianul si l-am interogat �n mai multe r�nduri. Voiam s� stiu totul despre
regina gotilor, despre felul ei de a fi, de a se �mbr�ca, de a tr�i, de a se
machia, despre viata ei public� si despre cea privat�. Dup� portretul descris de
el, Amalasuntha era ambitioas�, �ndr�zneat� si avea at�ta r�ceal� �n ochi �nc�t
nimic nu o oprea. Mai t�n�r� dec�t mine, frumusetea ei clasic� sfida artificiile.
Era cultivat�, rafinat� ca spirit si ca gusturi, iar farmecul ei natural era
completat de o demnitate autentic�, �n sf�rsit, era perfect constient� c� era
st�p�na legitim� a unui regat opulent si c� apartinea unei linii dinastice
prestigioase... Desi era suveranul celui mai mare imperiu din lume, �mp�ratul �si
resimtea aprig originile umile si precaritatea dinastiei. Dar iat� c� i se oferea
posibilitatea de a se uni cu o regin� de s�nge nobil... Aceast� eventualitate
�mpreun� cu calit�tile Amalasunthei f�ceau ca amenintarea s� fie mai grav� dec�t as
fi b�nuit.
196
f. "'" ~
Nu puteam nici s� ezit, nici s� pierd timpul, nici m�car sg rnai petrec �nc� o
noapte cu Ruderic. L-am chemat dup� ce mi-am terminat siesta, �nt�lnirea la o or�
neobisnuit� l-a uimit. C�nd a intrat, l-am simtit �ncordat. Pentru a-mi face curaj,
am recurs la cele mai vechi artificii ale teatrului si mi-am reluat, at�t la
propriu, c�t si la figurat, locul pe tron. Am �nceput prin a declara c� demnitatea
mea de �mp�r�teas� �mi interzicea orice leg�tur�. De aceea, �n ciuda iubirii mele
pentru el, m� vedeam obligat� s� iau sf�sietoarea hot�r�re de a ne desp�rti...
Ruderic, f�r� s� vrea, si-a reg�sit atitudinea respectuoas� datorat� suveranei,
�ns� buzele �i tremurau si ochii i se umpluser� de lacrimi. Cu toate acestea, nu
voia nici s� pl�ng�, nici s� se lamenteze, nici s� implore. Mi-a expus
nemultumirile lui, f�r� furie, f�r� am�r�ciune, ca pe niste simple constat�ri.
Mi-a reprosat c� m� folosisem de el ca de o juc�rie si c� pictasem �n culorile
puternice ale dragostei ceea ce nu fusese �n realitate dec�t un capriciu. Mi-a
imputat... Dar ajunge! Mi-e prea penibil s� adun fr�nturile de amintiri ale acestei
scene ca s� o repet sau s� repet �n detaliu cuvintele schimbate. E suficient s�
spun c� m-a acuzat de destule lucruri de care nu eram �ntotdeauna nevinovat�, �n
pofida oric�rui r�u pe care i l-as face, a �ncheiat el, va avea mereu aceleasi
sentimente fat� de mine. Am profitat de aceast� m�rturisire pentru a-i smulge dou�
promisiuni. Prima - dictat� de prudent� -, l-am pus s� jure c� va p�stra t�cerea �n
privinta ccior petrecute �ntre noi. A doua - femeia din mine vorbea -, l-am f�cut
s� promit� c� nu va iubi nici o alt� femeie. A binevoit s�-mi jure tot ce l-am
rugat. Bine�nteles, nu se punea problema s� r�m�n� la Curte, �n oras. Nu eram
sigur� pe mine �ns�mi si nu doream s�-i provoc o suferint� inutil�. L-am trimis �n
armat�, pe care n-ar fi trebuit s� o p�r�seasc� niciodat�, si
197
^pPffffl
i-am obtinut un brevet de ofiter. La interventia mea, a fost trimis peste mare, pe
frontul din Italia, si atasat statului-major al lui Belizarie, recomand�ndu-l
sotiei acestuia. Momentul desp�rtirii sosise. As fi vrut s� m� arunc �n bratele
acestui t�n�r str�lucitor si temerar, si am fost silit� s�-mi �nfig unghiile �n
carne ca s� r�m�n nemiscat� pe tron. El a executat cele trei plec�ciuni obligatorii
cu o �ncetineal� exagerat�, pentru a m� tenta sau pentru a retine timpul care
fugea. Apoi s-a �ndep�rtat pentru totdeauna, f�r� ca eu s� m� fi miscat. Am
poruncit s� fie dus la el acas� un cuf�r plin cu aur si bijuterii, de parc� acest
dar l-ar fi putut consola sau mi-ar fi linistit remusc�rile.
M-am �nchis trei zile si trei nopti, pretinz�nd c� sunt bolnav�; n-am acceptat s�
v�d pe nimeni, nici pe curteni, nici pe �mp�rat si m-a slujit doar Indaro. Nimeni
n-a pus �ntreb�ri. Crizele de apatie alternau cu orele de agonie �n care pl�ngeam,
tipam, �mi smulgeam p�rul; m� ur�team intentionat si �mi provocam singur� r�ni...
f�r� martori. Leg�tura mea nu durase dec�t c�teva luni, nu cunoscusem dec�t c�teva
nopti de dragoste, din care �mi aminteam fiecare clip�. si, cu toate acestea, mi s-
a p�rut insuportabil s� m� despart de Ruderic si s�-l alung din sufletul meu. El
fusese singurul c�ruia m� confesasem, singurul c�ruia m� d�ruisem.
Cu lustinian, lungii ani de intimitate hr�niser� o �ncredere reciproc�. De altfel,
eram dou� forte �n�ltate una �n fata celeilalte, r�m�neam permanent �n �ntrecere.
Prin contrast, elanul care m� aruncase �n bratele lui Ruderic r�m�nea �n �ntregime
gratuit. Avusesem de ales �ntre viat� si putere. Poate c� as fi preferat-o pe
prima, asa precar� cum p�rea, dac� n-as fi sacrificat at�tea pentru a doua. Nu
puteam da cu piciorul tuturor sacrificiilor si suferintelor prin
198
avut inspiratia de a-l alege pe Petru Patricianul pentru aceast� misiune spinoas�
pe l�ng� noul rege al gotilor, �ntre timp, eu m� informasem despre avaritia si
ambitia acestuia din urm�, calit�ti care nu stricau deloc, si, cu o zi �nainte de
plecarea lui �n Italia, l-am primit �ntr-o lung� �ntrevedere �ntre patru ochi, �n
care a stiut s�-si vad� interesul.
De-abia ajuns la Ravenna, a aflat c�, �n �nchisoare, regina Amalasuntha era �n
pericol de moarte, dusmanii ei av�nd de g�nd s�-si �ncheie socotelile cu ea. S-a
repezit la palatul lui Theodahad. Acolo, �n fata �ntregii Curti a gotilor, l-a
intimidat pe regele lor, avertiz�ndu-l c�, dac� fosta suveran� p�tea ceva si dac�
nu era repus� pe tron, �mp�ratul va invada regatul imediat. Apoi a cerut o
�ntrevedere particular� cu Theodahad. l-a explicat c� amenint�rile pe care tocmai
le proferase nu aveau alt scop dec�t s� ia ochii lumii. De fapt, guvernul imperial
nu era interesat de Amalasuntha, aliat� pe care nu se putea baza. Pentru a-si
dovedi bunele intentii fat� de noul rege, cu care spera s� �ntretin� relatii
excelente, �i l�sa �n seam� soarta Amalasunthei, nu va face nimic pentru a o salva
�n afara unui protest public si nu va reactiona �n caz c� ea va disp�rea brusc...
Petru Patricianul �si �nv�tase bine lectia, �n scurt timp, am primit o misiv� �n
care ne anunta c�, �n ciuda eforturilor sale, d�duse gres, iar regina Amalasuntha
fusese sugrumat� �n celul� de rudele uneia dintre victimele ei. �mp�ratul a
decretat doliu la Curte si, chiar �n aceeasi zi, a poruncit sefului soldatilor din
Iliria s� invadeze Dalmatia gotilor, �n timp ce Belizarie se �mbarca �n fruntea
unui corp expeditionar �ns�rcinat cu recucerirea pe ap� a Siciliei. Italia urma s�
fie prins� ca �ntr-un cleste.
A doua zi, �mp�ratul, care venise s� ia masa cu mine, a arborat o min� potrivit�
�mprejur�rilor, la unison cu curtenii �mbr�cati �n negru. Femeile mele, cu lungile
lor v�luri
200
�n ciuda onoarei pe care i-o f�cusem de a o numi mare maestr�, Ariana s-a crezut
suficient de nobil� pentru a lua peste picior noul ceremonial, �mpreun� cu
prietenii pe care si-i p�strase �n aristocratie. Am profitat de faptul c�, bolnav�
fiind, c�zuse la pat si am �ndep�rtat-o de pe o zi pe alta. M-a implorat s� o
primesc �napoi, am refuzat-o. Merita s� sf�rseasc� �ntr-una din acele uit�ri �n
care eram acuzat� c�-mi arunc at�tia dusmani, �n semn de recunostint� pentru
serviciile pe care mi le adusese, m-am multumit s� o trimit �ntr-o arip�
�ndep�rtat� a Palatului Sf�nt, �n felul acesta era suficient de aproape de
paradisul Curtii pentru a-i adulmeca parfumul si, �n acelasi timp, la fel de
departe ca �ntr-un exil �n fundul vreunei provincii uitate, lustinian nu a
protestat �mpotriva concedierii spioanei sale credincioase si nu i-a mai rostit
niciodat� numele �n fata mea. De c�nd o demascasem, �i devenise nefolositoare.
La simplul zvon al unei eventuale c�s�torii a �mp�ratului cu regina Amalasuntha,
anticamerele mele se goliser� pe jum�tate. Situatia era oricum mai �ncurajatoare ca
pe vremea revoltei Nika, c�nd aceleasi anticamere r�m�seser� pustii. De la moartea
reginei gotilor, ele erau din nou ticsite. Atunci, s� se adune, acesti �mediocri"
care se scurgeau ca valurile m�rii, s� se adune str�ns �n galeria palatului Daphne!
S� astepte cu orele bun�vointa mea! S� se �ntoarc� zi de zi, s�pt�m�ni �ntregi,
luni �ntregi! S� se �mbr�nceasc�, s� se ridice pe v�rfuri ca s� �ncerce s� se fac�
remarcati de eunucii mei!
S�-l lu�m pe patricianul Iulian. Vreme de dou� luni, i-am l�sat pe ceilalti
solicitanti s�-l �mping� p�n� la ultimul r�nd, apoi am poruncit s� fie chemat. Am
observat, c�nd a ap�rut �n pragul s�lii de audiente, c� a dat putin �napoi.
203
Hilaria, noua mea mare maestr�. �ncremenit �n rusinea lui de solicitant, de fiecare
dat� c�nd �ncerca s� ridice putin vocea, aceasta era acoperit� de corul eunucilor
care repetau: �Are crampe, crampe grave, grave crampe". N-a avut curaj s� insiste
si, cl�tin�ndu-se, tulburat, descump�nit, s-a retras, uit�nd de altfel s� efectueze
si cea de-a treia plec�ciune de adio.
Farsa grosolan� nu mi-a displ�cut niciodat�, iar Iulian era v�rul preaiubit al
Passarei, care m� crezuse deja repudiat�.
Capitolul 13
Plecarea lui Ruderic din viata mea mi-a �nt�rit puterea vointei. Incidentul cu
regina Amalasuntha m� �nv�tase c�, cu c�t �mi extindeam puterea, cu-at�t aveam mai
multe sanse s� o p�strez. Afacerile Bisericii au necesitat �n scurt timp
interventia mea. Deja, sub �mp�ratul Iustin, �n toiul persecutiilor �mpotriva
monofizitilor si cu riscul de a-mi compromite favorurile proasp�t obtinute, �i
trimisesem mesaje c�lug�rului Marras, cer�ndu-i s� vin� la Constantinopol, al�turi
de mine. Cu ambitia mea entuziast�, pornit� s� cuceresc tronul, aveam nevoie
neap�rat de prezenta lui, de spusele lui, de exemplul lui. �ns� refuzase.
�ndat� ce a urcat pe tron, l-am implorat pe lustinian s� opreasc� persecutiile. Nu
i-am cerut s� aboleasc� �ngrozitoarele legi, ci pur si simplu, f�r� v�lv�, s� le
aplice mai putin strict. A acceptat, asa c� urm�ririle au �ncetat treptat, exilatii
s-au �ntors, si libertatea credintei a fost restabilit� �ncet si discret. Ca
urmare, �mp�ratul a reusit minunea de a-i aseza la aceeasi mas� pe monofiziti si pe
catolici, �ns� aceast� tentativ� de apropiere a esuat �n fata intransigentei celor
din urm�.
Papa Agapetus fiind �n drum spre Constantinopol, ne �ntrebam ce intentii �l animau,
sper�nd, f�r� prea mult� convingere, c� era vorba de �mp�care, �n dimineata aceea
de martie a anului 536, trebuia s� debarce �n principalul port privat al Palatului
Sf�nt si urma s� fie �nt�mpinat cu o pomp�
206
cel�lalt tiara, pe care le-au �nm�nat sambelanilor, apoi, �n acelasi timp, s-au
prosternat am�ndoi cu fruntea p�n� la p�m�nt unul �n fata celuilalt.
Dup� ce s-a ridicat, �mp�ratul i-a f�cut loc patriarhului Anthimus. Momentul
solemn, momentul critic sosise. Sensul venirii papei avea s� fie dezv�luit.
Anthimus a �ngenuncheat pentru a s�ruta inelul Sf�ntului Petru. Papa si-a tras m�na
brusc si, f�r� nici o privire, si-a continuat drumul de parc� cel�lalt n-ar fi
existat. V�zusem destul, asa c� m-am retras.
A doua zi, Agapetus a cerut condamnarea solemn� a monofizitismului. A refuzat s�-i
vorbeasc� lui Anthimus, afirm�nd c� acesta ocupa ilegal patriarhia de la Constan-
tinopol. �mp�ratul a fost, asadar, silit s�-l �nlocuiasc� ia negocieri. Valurile
persuasiunii si ale seductiei sale se sp�rgeau �n fata st�ncii �nc�p�t�n�rii papale
si �n fiecare zi pierdea teren. El era tolerant din fire, cu toate acestea, nu
�ndr�znea s� se ridice �mpotriva presiunilor papei, pe care �l considera p�zitorul
unit�tii religioase a imperiului.
� Bine, Cezar, dar tocmai unitatea imperiului este �n pericol dac� cedezi �n fata
papei, i-am replicat eu.
Constantinopolul, �ntreg Orientul, jum�tate din imperiu refuza de fapt s� se supun�
acestei autorit�ti �ndep�rtate, str�ine care, f�r� a cunoaste nevoile enoriasilor
s�i, f�r� s� le asculte cererile, le impunea legile sale. lustinian a insistat
� Imperiul va d�inui at�ta vreme c�t vor d�inui ordinea si uniunea; or, acestea
dou� vin de la pap� si de la �mp�rat.
Poruncisem eunucilor si femeilor s� ne lase singuri �n camera mea. Eram asezati
unul �n fata celuilalt pe jilturile din argint, �mp�ratul �si scosese mantia de
purpur� si purta o tunic� simpl�, din in verde-�nchis. Eu �mi schimbasem tinuta
�ngreunat� de broderii cu o tunic� de interior foarte larg�, din
209
fac pe plac. lustinian �mi simtise lipsa, asa cum pe mine absenta lui m�
�ndurerase, �n mod hot�r�t, eram f�cuti unul pentru cel�lalt.
M-a �nt�mpinat cu aspasmos, protocolul restr�ns al �nt�lnirilor noastre publice. Nu
si-a exteriorizat sentimentele, �ns� a cobor�t �n portul palatului pentru a m�
primi. Onoare absolut neobisnuit�, menit� s� sublinieze bucuria �ntoarcerii mele.
lustinian se exprima cu o subtilitate care marca �n existenta noastr� borne fine si
elegante, cu tot at�tea semnificatii.
Nici o clip� nu mi-am pierdut din vedere obiectivul. Neput�nd �mpiedica
dezl�ntuirea persecutiilor, am hot�r�t s� lovesc �n v�rf. Voiam s� m� descotorosesc
de papa Silverius, ale c�rui actiuni constituiau toate sfid�ri ia adresa mea.
Pentru a-mi spori avantajul, am profitat de prezenta Antoninei la Roma, unde �si
urmase b�rbatul, ca de obicei. La indicatiile mele, s-a �nteles cu diaconul
Vigilius, pe care papa, nestiind de intrigile sale, �l p�strase �n anturajul s�u
apropiat, �mpreun�, ei au stiut s� confectioneze o acuzare de tr�dare de toat�
frumusetea �mpotriva acestuia. Totusi, Belizarie, pretinz�nd c� este prea ocupat cu
r�zboiul �mpotriva gotilor, a refuzat s� se implice. L-a convocat �ns� pe pap�,
sf�tuin-du-l, pur si simplu, s� se arate mai �mp�ciuitor cu monofizitii si mai
flexibil cu �mp�r�teasa, �n loc de orice r�spuns, Silverius a plecat, a �ntrerupt
negocierile si s-a �nchis cu demnitate �n catedrala Sf�ntul Petru. Belizarie, din
proprie initiativ�, a �ncercat �n mai multe r�nduri s�-l �nduplece, s�-l fac� s�
priceap� situatia, �n zadar. Eu, la r�ndul meu, o h�rtuiam pe Antonina s� preia
controlul, �ntr-una din scrisorile ei, mi-a povestit cum �si asedia sotul pentru ca
el s� accepte s� intre �n complot si s�-l convoace din nou pe pap�. Acesta,
217
povestit, asadar, s-ar putea crede, usor de f�cut si totusi, pe moment, c�te
ezit�ri privind mijloacele, c�te �ndoieli privind agentii, c�te piedici de dep�sit,
c�t� ner�bdare de �nfr�nat, c�te temeri de alungat! Lumea zice c� premeditam totul,
�ns� m� confruntam f�r� �ncetare cu neprev�zutul.
La putin timp dup� detronarea papei Silverius, s-a �ncheiat reconstruirea
catedralei Sf�nta Sofia, ars� �n timpul revoltei Nika. �mp�ratul, care umpluse
imperiul cu realiz�rile sale, hot�r�se s� fac� din sanctuar capodopera suprem�,
rezumatul actiunilor, domniei, g�ndirii sale, cea mai mare, cea mai frumoas�, cea
mai vestit� catedral� din lume. Zece mii de muncitori au lucrat la ea vreme de
cinci ani f�r� �ntrerupere. Pentru sfintirea ei, �mp�ratul a dorit un protocol de
zile mari. �nconjurati de �ntreaga Curte si de autorit�tile statului, am mers �n
cortegiu de la palatul Chalke, prin tot Augusteumul, p�n� la porticul Sfintei
Sofia, un sarpe lung din aur, sclipind �n soare si �naint�nd prin mijlocul gloatei.
Patriarhul Menas ne-a �nt�mpinat. De la detronarea lui Silverius, am constatat cu
satisfactie c� se cumintise si c�uta s�-mi ciuguleasc� din palm� cu orice ocazie.
saizeci de preoti, o sut� de diaconi, nou�zeci de subdiaconi, o sut� de lectori, o
sut� de usieri si dou�zeci si cinci de c�nt�reti �l �nconjurau, numiti de lustinian
s� se ocupe de minunea pe care o �nchina lui Dumnezeu, �si exprimase dorinta de a
intra primul, singur, asa c� eu m� tineam putin �n spate, c�nd, �n ultimul moment,
s-a r�zg�ndit. M-a luat de m�n� si am p�truns am�ndoi �n cl�direa din aur, argint
si marmur�. De aceast� dat�, �mp�ratul nu si-a ascuns sentimentele, privea peste
tot, fermecat, uluit, tulburat. A ridicat ochii spre cupola impresionant�, �n
mijlocul c�reia un Hristos imens p�rea s�-l scruteze, a �ntins bratele �n aer, de
parc� ar fi vrut s�-L
219
ating�, si a strigat: �Slav� Domnului, care m-a socotit demn s� �nchei aceast�
oper�. Solomon, te-am dep�sit." Acest strig�t de trufie era �ndrept�tit. Nicic�nd
m�na omului nu crease o asemenea perfectiune, o asemenea armonie, a c�rei
semnificatie i-a f�cut pl�cere s� mi-o laude:
� Aici, vezi tu, Theodora, frumusetile lumesti trebuie s� arate armonia
frumusetilor si mai mari ale vesniciei. Aceast� catedral� este o sfer� pur
spiritual�, ale c�rei elemente sunt gloriile unui regat din alt� lume. Oricine
p�trunde aici trebuie s� priceap� �ndat� c� ea n-a fost cl�dit� prin puterea sau
m�iestria uman�, ci sub influenta divin�. Spiritul credinciosului trebuie s� fie
aspirat de Dumnezeu, trebuie s�-l simt� apropierea. Domnului �i place acest loc, pe
care El I-a ales. si noaptea vreau ca marinarii de pe Bosfor s� se bucure la
vederea nenum�ratelor ferestre luminate str�lucitor, ridic�ndu-se deasupra
promontoriului �ntunecos. Sf�nta Sofia le va ar�ta drumul, asa cum muritorilor le
arat� calea Domnului. Priveste, Theodora, geometria simplificat� a acestor figuri.
Ele sunt hotarul dintre materie si lumin�.
si mi-a ar�tat sfintele paradisului, �nsirate pe fond auriu. Atunci am z�mbit, c�ci
aveau ochi negri, imensi, nasul drept, o gur� mic� si fruntea �nalt�. Toate �mi
sem�nau. Atentia m-a miscat, la fel ca monograma mea �mpletit� cu a lui pe fiecare
capitel. Dragostea �l �mpingea s� pretind� c� Sf�nta Sofia era opera noastr�
comun�, desi era numai a lui.
�si sporea astfel dovezile atasamentului s�u, unica surs� a puterii mele, singurul
pilon fragil si totodat� solid pe care m� sprijineam. Nu comentase la detronarea
papei Silverius si, desi �i sustinea pe catolici, m� l�sase s� procedez cum doream.
Dac� m-ar fi dezaprobat, ar fi g�sit mijlocul s� m� �nstiinteze. De fapt, nu voia
s� se opun�
220
monofizitilor de team� s� nu-i piard�, �ns� nu putea nici s�-i aprobe pe fat�.
Atunci ne-am �mp�rtit responsabilit�tile, el sustin�nd Biserica oficial�, eu,
protej�ndu-i pe monofiziti. Asa hot�r�ser�m noi, cu cinism, dup� discutii si
t�rguieli ? Nici m�car, �ntelegerea noastr� era tacit�. El �mi acorda o mare putere
si mijloacele de a mi-o exersa, dar nu mi-a dat niciodat� vreo indicatie, n-a
schitat nici o linie, n-a trasat nici o limit�, tot asa cum nu m-a prevenit
niciodat� de capcanele care m� asteptau. Refuzam s�-mi �nchipui reactia lui,
inspirat� din ratiuni de stat, �n cazul �n care as fi comis o greseal�
compromit�toare. Sub privirea lui ascutit�, atent� si totusi binevoitoare,
continuam s� �naintez pe o fr�nghie �ntins�. De aceea, pentru a nu c�dea, eram
silit� s�-mi iau toate m�surile de precautie...
Papa deportat �n Licia fusese �ncredintat g�rzii episcopului de P�tar�, un nerod cu
mintile aburite de b�utur�. Prelatul, dus cu vorba de Silverius si convins de buna
lui credint�, a dat fuga la Constantinopol si a fost primit... de ministrul
favorit, loan din Cappadocia. Acesta, dup� ce l-a ascultat cu atentie, s-a repezit
la �mp�rat. Papa Silverius era un om sf�nt, �nzestrat cu toate virtutile, cel mai
zelos ap�r�tor al unit�tii Bisericii, iar detronarea lui fusese o monstruozitate,
loan din Cappadocia a stiut s� aduc� argumente conving�toare, asa c� a iesit
triumf�tor din �ntrevedere, �mp�ratul poruncise o anchet� privind c�derea lui
Silverius - si favoritul a �nceput s� pretind� c� n-ar fi imposibil s�-l revad� pe
fostul pap� readus pe tronul pontifical.
Am fost imediat informat� de aceste masinatiuni. loan din Cappadocia ilustra mai
mult ca oric�nd zicala pe care poporul, �n �ntelepciunea sa, o aplica confratilor
s�i: �Cappadocienii au o fire diabolic�. D�-le o functie, atunci devin mai r�i.
Arat�-le cum s� fac� bani, atunci vor deveni si
221
mai insuportabili." In scurt timp, �mp�ratul, f�r� s�-si fac� griji c� mi-ar aduce
un afront, a poruncit ca Silverius s� fie dus la Roma.
Din Cetatea Etern�, Vigiiius �mi trimitea tot mai des scrisori nelinistite, �si
pierduse capul. Neav�nd timp s�-mi astepte instructiunile, Antonina a actionat din
proprie initiativ�. Prin ce mijloc, prin ce minune, prin ce potiune fermecat�, nu
stiu, dar a reusit s�-l conving� pe Belizarie s�-l �ncredinteze pe Silverius... lui
Vigiiius, adic� s�-l dea pe fostul pap� pe m�na papei �n functie. Silverius, care
naviga spre Italia, a fost deturnat spre mica insul� Palmaria, unde a fost
condamnat la �p�inea tristetii si apa nelinistii". Temnicerii lui si-au executat
instructiunile cu at�ta r�vn�, �nc�t b�tr�nul a murit dup� numai c�teva
s�pt�m�ni... de moarte natural�. Am felicitat-o din tot sufletul pe Antonina pentru
initiativa ei. �mp�ratul, descump�nit, n-a �ndr�znit s� spun� nimic, loan din
Cappadocia si-a b�tut gura degeaba. Silverius ardea �n iad, iar monofizitii erau
salvati.
U
Capitolul 14
na dintre orele mele preferate din zi era aceea din mijlocul diminetii c�nd, dup� o
baie fierbinte si parfumat�, urmat� de o odihn� pl�cut�, m� l�sam �n m�inile
costumierelor, ale coafezelor si ale machiorilor. Aceste operatiuni se desf�surau
�ntr-o c�m�rut� impenetrabil�, expus� chiar la est, pentru a primi lumina
diminetii. Oglinzile mari alternau cu etajerele supra�nc�rcate cu flacoane, cutii,
cutiute si instrumente destinate �mprosp�t�rii frumusetii feminine. Ce dac� rupeam
traditia virtuoaselor �mp�r�tesc romane care refuzau cel mai mic artificiu si dac�
preferam s� �mprumut arta fabuloaselor suverane ale Orientului ? Zi de zi, aceast�
ceremonie initiatic� m� transforma �n idol capabil s�-i socheze pe oameni si s� se
�ntip�reasc� pentru totdeauna �n mintea lor.
�ntr-o dimineat� de martie a anului 539, praeposi-fcvs-ul, �n ciuda instructiunilor
mele stricte de a nu fi deranjat� sub nici un pretext, a intrat valv�rtej �n
�nc�pere si mi-a �ntins niste scrisori pe care tocmai le adusese un curier din
Italia. �stiri importante", s-a scuzat el. �si proaste", m-am g�ndit eu, v�z�ndu-i
expresia descompus�, c�ci, ca un bun eunuc si curtean, se informase deja cu
discretie despre continutul lor. Milano, orasul cel mai bogat, cel mai populat, cel
mai muncitor, cel mai frumos din Italia, Milano h�rtuit de goti c�zuse �n m�inile
lor. Atunci acesti barbari, ca niste fiare s�lbatice, se �mpr�stiaser� pe str�zile
orasului, trec�ndu-l
223
�
| desc�lci intriga, nu mai aveam dec�t o metod�, care se f numea Ruderic. Se
�ntelege, pentru a dezgropa si a scoate t la lumin� adev�rul nu uitasem modul �n
care �mi dezv�luise l masacrele campaniei din Africa. si din moment ce eram |
fortat� de �mprejur�ri, nu-mi displ�cea ideea de a relua i leg�tura cu el...
Scrisoarea mea a fost �n toate privintele l demn� de cea a unei �mp�r�tese c�tre un
t�n�r ofiter, dar ' am stiut s� inserez formule mai personale, care l�sau s� se
b�nuiasc�, desi nu o spuneau, o afectiune profund�.
Ruderic mi-a r�spuns f�r� �nt�rziere printr-un raport precis,
�n care n-am depistat m�rturia nici unui sentiment.
De la sosirea lui Narses, �ntre cei doi generalissimi a mocnit tot timpul
conflictul, ei fiind dusmani declarati. Era suficient ca unul s� propun� un plan
pentru ca cel�lalt s� propun� altul, diferit. Belizarie a vrut s� ne concentr�m
fortele pentru a salva Milanul. Narses a insistat s� eliber�m mai �nt�i Rimini.
Asadar, din cauza lui am pierdut metropola lombard�. Egalitatea de rang acordat�
celor doi sefi si instructiunile contradictorii pe care si le-au dat unul altuia au
paralizat complet armata. F�r� nici un fel de exagerare, putem spune c� numirea lui
Narses ca sef al armatei din Italia s-a dovedit a fi o greseal� catastrofal�.
Voisem adev�rul, �l aveam. Ruderic n-avea cum s� nu stie c� eunucul era protejatul
meu si parc� vedeam satisfactia cu care expunea at�t de crud aceste fapte care nu
puteau dec�t s�-mi displac�. Un r�nd referitor la Antonina mi-a dat de g�ndit:
�n cursul acestei campanii dezastruoase, sotia lui Belizarie a dat dovad� de un
curaj iesit din comun. Ea n-a
225
acuzat �n mai multe r�nduri de furt, reusise de fiecare dat� s�-si conving�
judec�torii de onestitatea sa. Era omul providential. A acceptat �ndat� oferta de a
m� sluji si a primit cu l�comie banii pe care i-am trimis, l-am acordat onoarea de
a-l primi personal. Bine am f�cut, dat� fiind importanta informatiilor sale. De la
o vreme, loan din Cappadocia, renunt�nd la aluzii si insinu�ri, trecuse la critici
deschise. Pic�tur� cu pic�tur�, turna otr�vuri �n urechea �mp�ratului. De fapt,
concepuse neobisnuitul plan de a-l desprinde de mine, �n scopul de a domni singur
asupra st�p�nului lumii. Nu mi-era greu s� mi-l �nchipui pe acesta ascult�nd,
impasibil si impenetrabil, calomniile scuipate de loan din Cappadocia �n privinta
mea. Acesta, �n ciuda influentei si a puterii sale de p�trundere, nu trebuia s�-i
ghiceasc� reactiile. Dar un b�rbat nu are secrete fat� de sotia lui, mai ales dac�
aceasta se numeste Theodora, si stiam c� mai devreme sau mai t�rziu lustinian avea
s� se tr�deze. Atitudinea lui avea s�-mi dicteze atunci cum s� m� comport. Am avut
o clip� de sl�biciune. Abia obtineam o victorie, abia c�stigam teren c� ap�rea o
nou� amenintare, �n permanent� noi riscuri, noi conflicte �mi d�deau impresia c� m�
aflam exact acolo de unde pornisem. Aceast� re�ncepere perpetu� m� consuma.
Am tinut ochii atintiti asupra Italiei, tulburati de vestile care veneau de acolo.
De aceea nu am dat mult� atentie unei revolte care a izbucnit �n cap�tul cel�lalt
al imperiului, �n Armenia. Aceasta era totusi cheia Orientului, zaua slab� a
hotarelor noastre, ap�rat� de generalul Sitas, cumnatul meu, care a fost asasinat
acolo. A l�sat �n urm� o v�duv�, Comito, care �l �nsela, o fiic�, Sofia, care
practic nu-l cunoscuse, si nici un regret �n sufletul �mp�ratului, care nu i-a
iertat niciodat�
227
absenta din timpul revoltei Nika. Acesta l-a trimis �n locul lui pentru a restabili
ordinea pe Bouses, un general capabil cu sigurant�, dar �n care instinctul �mi
dicta s� nu m� �ncred. Primul lui raport secret insinua c� aceste necazuri nu erau
nici izolate, nici spontane si c� el �l b�nuia pe marele rege al persilor c� ar fi
instigatorul. Existenta P�cii Vesnice semnat� �ntre Imperiu si Persia ne-a
�mpiedicat s�-l credem. Chosroes era el cel mai redutabil politician, �ns� ar fi
fost de ne�nchipuit s� �ncalce �n fata �ntregii lumi jur�mintele cele mai
solemne!... Cu toate acestea, am deschis bine ochii.
�ns� iat� c� foarte departe de acolo, �n Mesopotamia, g�rzile au arestat un sirian
care �ncerca s� treac� hotarele noastre noaptea si pe ascuns, sub pretextul c� face
o vizit� familiei. A protestat, a pretins c� se afl� sub protectia unor persoane
importante, a refuzat s� r�spund� la �ntreb�ri, a f�cut pe misteriosul si si-a dat
important�. Vamesii, �ncurcati, l-au trimis la Constantinopol pentru a scoate de la
el mai multe informatii. Intrusul si-a pierdut mult din prestant�, dar si-a
continuat fanfaronada. Agentii l-au str�ns cu usa, a �nceput s� cedeze, l-au
amenintat si deodat� s-a pr�busit. A �nceput s� vorbeasc� at�t c� �n scurt timp nu-
l mai putea opri nimeni. Era un torent de cuvinte, un suvoi de dezv�luiri... Cu
c�teva s�pt�m�ni mai devreme, la palatul Ctesiphon, servise drept interpret �ntre
doi preoti italieni si Marele Rege. Cine erau oamenii aceia sfinti ? Unul se
pretindea episcop, cel�lalt diacon, �n orice caz, purtau hainele preotesti ale
acestor functii, datorit� c�rora putuser� c�l�tori prin tot imperiul, f�r� s� fie
remarcati si mai ales f�r� s� fie arestati si interogati. si ce c�l�torie! Plecati
din Italia de Nord, fuseser� trimisi de regele gotilor s�-l pun� �n gard� pe Marele
Rege �n privinta victoriei absolute a imperiului �n Italia, care l-ar pune pe el,
Chosroes, �n mare pericol.
228
contra fratilor s�i, �si arogase puterile depline erod�ndu-le pe cele ale
personajelor mai importante ca el. Cre�ndu-si o armat� formidabil�, se impusese ca
rival al �mp�ratului. Din p�cate, nu ducea lips� de partizani �n imperiu, din
motivul absurd c� se legase de elenism. De fapt, tradusese �n persan� capodoperele
literaturii noastre antice si �nv�tase pe dinafar� citate masive din acestea.
Aceast� operatiune de seducere d�duse roade pentru c� �mediocrii", mereu gata de
orice josnicie, �l l�udau zi si noapte pe marele om, f�r� s�-si dea seama c� era
dusmanul nostru cel mai aprig.
�mp�ratul a �nceput prin a-i reaminti obligatiile P�cii Vesnice si l-a rugat s�
opreasc� imediat preg�tirile militare. Chosroes n-a r�spuns, refuz�nd s� accepte
oferta. Atunci, lustinian, ced�nd dorintei lui de pace, a cobor�t �nc� o treapt� a
umilintei. Mi-a cerut s� scriu si eu �n Persia. Nicic�nd p�n� atunci nu participase
vreo �mp�r�teas� at�t de direct la treburile statului. Am v�zut �n asta o dovad� de
�ncredere din partea �mp�ratului, ca pentru a-mi afirma c� r�m�nea surd la
calomniile lui loan din Cappadocia. Gresisem c�nd m� �ndoisem de el.
Nu m-am adresat direct Marelui Rege, ci unuia dintre vizirii s�i, pe care �l
�nt�lnisem c�nd fusese ambasador la noi. L-am implorat s�-si influenteze st�p�nul
�n sens pacifist, i-am promis, dac� reusea, o r�splat� imens� si, pentru a-l face
s� m� asculte si s� acorde un pic de �ncredere demersului meu, I-am asigurat c�
�mp�ratul nu lua nici o decizie f�r� s� m� consulte. Nefericit� fraz�, c�reia
Chosroes a avut perfidia s�-i dea un mare r�sunet, sustin�nd c� un imperiu condus
de o femeie nu mai rezista dec�t printr-o minune. �Mediocrii" au auzit si ei,
datorit� lui, si mi-au ironizat �nfumurarea. Tiranul, care tinea Persia cu o m�n�
de fier, era, de asemenea, un personaj grosolan.
230
orasul �n care locuisem, unde adunasem at�tea amintiri pl�cute, unde se hot�r�se
viitorul meu c�zuse �n m�inile dusmanilor. M� g�ndeam la Macedonia, la c�lug�rii
care m� g�zduiser� si m� ascundeam pentru a pl�nge, �mp�r�teasa, de fapt, nu are
dreptul s� se nelinisteasc� pentru prietenii ei, c�ci ea nu are preferinte, fiind
mam� nep�rtinitoare pentru toti copiii ei. De altfel, n-as fi avut posibilitatea s�
m� las mult timp �n voia disper�rii.
Catastrofa suferit� de imperiu nu-l oprise nici o clip� pe loan din Cappadocia �n
campania lui pentru a m� distruge, iar Barsyme m� tinea la curent aproape zi de zi
cu urzelile lui. F�cea parte dintre oamenii pe care �i primeam �n secret. S-ar
crede c�, dac� esti �nconjurat si p�zit zi si noapte, �ti pierzi orice intimitate,
�ns�, �n mijlocul multimii care observa cele mai mici gesturi ale mele, mi-era
suficient un num�r restr�ns de doamne si eunuci �n care aveam �ncredere pentru a-mi
sluji de paravan. Discretia lor fusese r�spl�tit� regeste, dar un cuv�nt �n plus i-
ar fi condamnat s� dispar� de pe fata p�m�ntului.
�n unii aveam �ncredere aproape deplin�. Mai fideli ca umbra mea, ei erau f�pturile
mele, pe care unii �i vor numi sufletele mele blestemate. Arsenius, sora mea Comito
si �ndeosebi Indaro, de departe cea mai dezinteresat�. Cine alta �n afar� de ea m-
ar fi putut forta �n aceast� perioad� de dificult�ti si tensiuni s� primesc fiinta
de a c�rei prezent� m� temeam cel mai mult: fiica mea ?
Aceasta se speriase la c�derea Antiohiei si fugise �mpreun� cu ai ei p�n� la
Constantinopol. S-ar fi putut cruta de oboseala unei c�l�torii at�t de lungi, am
ironizat-o eu, c�ci armatele Marelui Rege nu vor ajunge asa de repede la zidurile
capitalei. Indaro a recurs atunci la lacrimi, care nu m-au impresionat prea tare.
S� o primesc pe fiica mea!
232
Zvonul existentei Irinei si al vizitei sale s-a scurs �n afara zidurilor Palatului
Sf�nt. De aici legenda r�sp�ndit� de Germanus si Passara c� mi-as fi f�cut fiica s�
dispar�. Indaro s-a pierdut �n scuze, s-a �ncurcat �n explicatii si m-a implorat
s�-i iert minciunile. Poate c�, la urma urmei, nu gresise prea tare, dar abia
reuseam s� o ascult. Mintea mea era �n alt� parte. Pharas era �nc� �n viat� �n
acest oras, nu departe de mine, si amintirile amare m� sufocau. Pharas putea
suporta, dup� at�tia ani, r�zbunarea mea. Dar puteam face una ca asta tat�lui
fiicei mele, mai ales dup� ce am v�zut-o? C�t despre ideea de a-l revedea, nu voiam
ca un b�rbat ur�tit si �mb�tr�nit s�-mi murd�reasc� vechea imagine pe care o
p�stram despre el si, pentru a �ndep�rta tentatia, peste chipul �ntunecat si frumos
al tineretii lui am suprapus figura luminoas� si z�mbitoare a lui Ruderic. Abia
atunci am pl�ns, f�r� s� stiu dac� pentru cele dou� iubiri moarte sau pentru
Antiohia, al c�rui lung martiriu era detaliat �n rapoarte.
Persii nu erau barbari nici pe departe. Jefuiau, furau, masacrau nu �n dezordine,
ci metodic si numai la ordinele ofiterilor lor. Marele Rege nu l�sa nimic �n voia
�nt�mpl�rii: dup� ce orasul a fost golit de comori, a poruncit s� fie ras de pe
fata p�m�ntului, �n acest fel, din pricina lui, Antiohia care str�lucise at�tea
secole �n istoria lumii nu mai exista. Rarii supravietuitori, deportati �n
str�fundurile Persiei, �n provincia cea mai arid�, au fost siliti s� construiasc�
alt oras, c�ruia Chosroes i-a dat numele victimei sale... �mi �nchipuiam,
copil�reste, c�, dup� o asemenea catastrof�, destinul nefast va �nceta s� ne
chinuiasc� si c� furtuna se va opri. M� �nselam, c�ci valul de vesti proaste nu
p�rea �ncetinit de nimic si fiecare zi ne aducea o �nfr�ngere, pierderea unei
fort�rete, c�derea unui oras. Mi se �nt�mpla s� m� �ntreb dac� nu st�rnisem furia
divin� si m�
235
Atunci, strategia mea s-a desf�surat mai insidios si am �ncercat s�-i trezesc lui
lustinian b�nuielile �n privinta ambitiilor favoritului s�u. O clarv�z�toare �i
prezisese c� va purta vesm�ntul lui Augustus, suveranul care a �ntemeiat imperiul.
Sigur c� va deveni el �nsusi �mp�rat, nu ezita s� se dedea la incantatii magice
pentru a gr�bi acest moment binecuv�ntat. Noaptea, la el acas�, se �mbr�ca �n mare
preot si-i ruga pe demoni sau pe c�ini s�-l �nvesteasc� cu puterea suprem�,
lustinian, oric�nd dispus s� ciuleasc� urechea la asemenea zvonuri, a r�mas de data
aceasta surd. Mi-am dat seama atunci �n ce m�sur� nu mai eram nici prima, nici cea
mai puternic�. Bine�nteles, lustinian m� iubea la fel ca pe vremuri, dar nu mai
eram eu ochii lui, c�ci vedea prin altcineva, nu mai eram eu urechile lui, c�ci
asculta de un altul. N-am avut de ce s� caut mult timp motivele acestui dezastru.
Un altul �n afar� de mine descoperise secretul cel mai intim al �mp�ratului:
sl�biciunea lui. loan din Cappadocia �l domina pe lustinian at�t de mult, �nc�t
acesta nu se mai putea desprinde de influenta lui.
Atunci am fost nevoit� s� m� tocmesc cu caracterul meu. P�n� atunci, �n toate
�mprejur�rile, m� n�pustisem drept �nainte, f�r� ezit�ri, f�r� s� cedez, poate f�r�
mil� si f�r� scrupule. Pentru prima dat� am fost silit� s� m� resemnez. Am fost
obligat� s� fiu tot ce nu fusesem niciodat� �nainte, adic� ascuns�, r�bd�toare si
viclean�. Cu toate acestea, c�mpul meu de manevr� r�m�nea extrem de m�rginit, �n
fata �nc�p�t�n�rii lui lustinian de a-si absolvi favoritul, mi-am dat seama c� era
prea t�rziu pentru a-i dezv�lui r�zboiul ucigas pe care �l ducea �mpotriva mea. C�t
despre ideea de a m� descotorosi de el �ntr-un mod mai expeditiv, era at�t de bine
p�zit, �nc�t nici nu puteam visa la asa ceva. loan din Cappadocia era at�t de
ne�ncrez�tor �n
239
II
privinta mea, �nc�t nu gusta dec�t m�nc�rurile preparate �n fata lui. Noapte si zi,
mii de g�rzi �l ap�rau si, �n ciuda precautiilor lui, informatorii �mi raportau c�
avea somnul tulburat mereu de cosmaruri �n care se vedea �njunghiat de vreun
mercenar pe care i-l trimisesem eu. Spaima lui devoratoare nu m� consola nici un
pic, din moment ce c�stiga teren de la o zi la alta. si cea mai mic� tentativ� se
�ntorcea �mpotriva mea. lustinian �ncepea s� m� priveasc� cu ochi ne�ncrez�tori,
iar ruptura s-a l�rgit f�r� �ncetare.
Cu r�ceal�, cu disperare, asteptam momentul �n care avea s� devin� o groap�, apoi o
pr�pastie pe care n-o mai puteam dep�si, �mp�ratul era, practic, �nv�luit. Riscam
ce putea fi mai r�u, dar sub nici o form� nu trebuia s�-i ar�t spaimele mele. Deja
Curtea se �ntorcea subtil, suav, dinspre mine. Anticamera mea era mereu plin�, dar,
cu toate acestea, mai putin ca de obicei, �nc� exista o gloat� de solicitanti, dar
num�rul acestora se diminua de la o zi la alta. loan din Cappadocia avea multi
dusmani, �ns� acestia socoteau c�, o dat� descotorositi de mine, le va fi cu at�t
mai usor s� fac� acelasi lucru cu el. Simteam c�-mi fuge p�m�ntul de sub picioare,
dar, dac� cedam nelinistii, eram pierdut�. Cu mintea rece, mi-am concentrat toate
puterile pentru a descoperi cea mai mic� fisur� �n zidul reprezentat de adversarul
meu.
Fiara nemiloas� avea totusi o inim�, bine ascuns� sub viciile si crimele sale, o
inim� pe care o p�stra doar pentru unica lui fiic�, Eufemia, o adolescent�
proasp�t�, fermec�toare si naiv�, bucuria si m�ndria lui. Antonina, r�mas� la
Constantinopol dup� plecarea lui Belizarie si a statului s�u major �n R�s�rit, s-a
�mprietenit cu t�n�ra, �i f�cea vizite sau o invita pe la ea aproape �n fiecare zi.
A profitat de absenta
240
tineau aproape cu forta �n genunchi pe loan din Cappadocia, �n vreme ce unul dintre
ei �l tundea, iar preotii, vizibil �ngroziti, murmurau rug�ciuni. Spectatorii nu-si
reveneau din soc. Era acelasi loan din Cappadocia care chiar �n ziua precedent� se
�mp�una �n culmea puterii... �i �nscenasem pedeapsa chiar �n interiorul refugiului
pe care si-l alesese; obiceiul cerea ca ministrii c�zuti �n dizgratie s� se
c�lug�reasc�... de bun�voie sau cu forta. Gr�biti s� termine c�t mai repede,
preotii �l dezbr�caser� pe ministru si se preg�teau s�-i pun� rasa, c�nd si-au dat
seama c� aceasta lipsea. Au �nceput s� ridice bratele spre cer, s� se agite, s� se
insulte reciproc si chiar s� �njure �ntr-un mod foarte nepotrivit unor fete
bisericesti, �n cele din urm�, l-au z�rit pe c�lug�rul paznic al comorii
catedralei, care se tinea deoparte, cu ochii l�rgiti de fric�. Cu riscul de a-l
l�sa �n pielea goal�, i-au smuls sutana de dimie si i-au pus-o lui loan din
Cappadocia. seful guvernului, st�p�nul imperiului dup� Dumnezeu si �mp�rat, nu mai
era dec�t c�lug�rul loan.
Oracolul avusese dreptate s�-i spun� c� �ntr-o zi va purta haina lui Augustus, c�ci
acesta era numele paznicului comorii.
Am l�sat grija de a-i numi un succesor pe seama �mp�ratului, care l-a ales pe
Theodatus, un �nalt functionar cu reputatie excelent�.
Obtinusem victoria dup� lupte grele. Satisfactia mi-a fost totusi umbrit� de
bl�ndetea pedepsei acordate dizgratiatului. �mp�ratul, ca si cum ar fi fost �n
continuare vr�jit, s-a multumit s�-l exileze nu departe de Constanti-nopol, la
Cizic, �napoindu-i o mare parte din bunurile pe care 'a �nceput i le confiscase.
Acestora li s-au al�turat roadele furturilor pe care loan din Cappadocia avusese
prudenta s� 'e ascund� si care i-au permis s� tr�iasc� pe picior mare. Nu
243
r�zbunarea �mi inspira regretele, ci prudenta. Fostul favorit �si p�stra viata,
averea si libertatea. Dar el dovedise c� era capabil de orice... p�n� la a dori s�
o elimine pe �mp�r�teas� si s�-l �nlocuiasc� pe �mp�rat.
Preocup�rile mele au fost date peste cap �ntr-o zi din prim�vara anului 541, c�nd
am aflat c� �n Orient, unde ostilit�tile re�ncepuser�, trupele noastre cuceriser�
fort�reata Sisauranon. Unde mai era si aceast� Sisauranon? Bine�nteles, �mp�ratul
stia. C�t despre mine, m-am repezit la hart�. Sisauranon era situat� �n teritoriul
persan. O fort�reat� modest�, un loc de m�na a doua, poate, dar prima noastr�
reusit�. Era un semn, un simbol, si-mi amintesc c� am strigat de bucurie la aflarea
vestii.
Pentru aceast� campanie, �mi scria Ruderic �n raportul lui, Belizarie i-a chemat pe
toti aliatii nostri. S-a dus chiar s�-l scoat� din ascunz�toare pe un anume Harith
Ghassanidul, un mic rege indigen care se purta cu o mare fidelitate fat� de imperiu
si Biserica... monofizit�. Aliatii de teapa lui nu valoreaz� prea mult Belizarie I-
a trimis �n teritoriul persan �ntr-o misiune de recunoastere, �n fruntea celor dou�
mii de cavaleri ai s�i. Harith a stiut asa de bine s�-i conving� pe ofiterii care
�l �nsoteau de apropierea unei masive armate inamice, �nc�t acestia s-au retras
f�r� a cerceta mai departe, �n felul acesta, arabul a putut s� pun� m�na linistit
pe toat� regiunea si s�-si �nsuseasc� singur �ntreaga prad� de r�zboi.
Generalissimul i-a adresat reprosuri pentru purtarea lui, pe care acesta a avut
insolenta s� le conteste.
Cu toate acestea, datorit� informatiilor acestui aliat bizar, armatele noastre au
putut atinge Tigrul. Am obtinut de
244
la �mp�rat s�-i acorde lui Harith titlul de patrician. Ce dac� Belizarie dezaproba
aceast� r�splat� ?
Regele persilor, �ncrez�tor si sigur de victorie, �si �naintase prea mult trupele.
Desp�rtit de ariergard�, �si l�sase regatul f�r� ap�rare. Armatele noastre au
crezut c� �ntreaga Asirie se afla la mila lor. �n momentul �n care se preg�teau s�
se n�pusteasc� asupra pr�zii oferite, au primit deodat� ordinul de a face cale
�ntoars�. Belizarie �ntrerupea campania �n plin� reusit�. O epidemie brusc� �l
�mpiedica s� continue ofensiva. Acestea erau explicatiile c�rora �mp�ratul le d�dea
crezare. Asta era ceea ce �mi afirma Ruderic �n scrisorile sale si ceea ce refuzam
s� cred.
�ndoielile mele au fost confirmate �n scurt timp de minciunile �nnebunite ale
Antoninei. Ca sotie devotat�, se hot�r�se s� i se al�ture lui Belizarie pe front.
Bine�nteles, �l luase si pe Theodosius, dar �l l�sase, prudent�, la Efes. t�ranul
ur�cios de Photius, fiul ei din prima c�s�torie, reusise de data aceasta s�-si
conving� tat�l vitreg de ghinionul s�u. si Belizarie, gr�bit s� o fac� s� dea
socoteal�, galopase, pur si simplu, �n calea ei, dup� ce le-a poruncit trupelor
sale o �repliere strategic�". Victoria total� asupra Marelui Rege n-avea dec�t s�
astepte alt� ocazie!
Pentru prima dat� de la c�s�toria lor, i-a rezervat Antoninei o primire glacial�.
Aceasta, deja �ncercat�, a aflat c� amantul ei, Theodosius, fusese r�pit, f�r� s�
se stie nici de cine, nici de ce. Am primit de la ea cereri patetice de ajutor si
am vrut s�-i dovedesc c�, dac� m� slujea bine, avea dreptul la recunostinta mea
net�rmuit�. Convins� c� Photius se afla �n spatele disparitiei misterioase a lui
Theodosius, am poruncit s� fie arestat, adus la Constantinopol si azv�rlit �n
temnitele Palatului Sf�nt. Pentru a-l face jnai maleabil, am poruncit s� fie
biciuit ca un sclav de r�nd.
245
Credeam c� durerea �i va dezlega limba. Spre surprinderea mea, acest b�rbat fragil
si cu s�n�tate subred� a dat dovad� de o rezistent� neasteptat�. Torturat, a
refuzat s� dezv�luie ascunz�toarea �n care �l tinea prizonier pe Theodosius. Atunci
am ordonat, pur si simplu, torturarea slugilor lui care au vorbit �ndat�... Eu
aveam grij� s�-mi fac fericit� o prieten�, �n vreme ce �mp�ratul se ocupa de
repararea greselilor comise de sotul ei.
Marele Rege al persilor avea p�rtile lui bune. A oprit imediat ostilit�tile c�nd a
auzit clinchetul aurului: era suficient s� aud� c�teva monede ciocnindu-se pentru a
l�sa armele jos. Dou� mii de livre de argint au permis orasului Hierapolis din
Siria s� scape de ce putea fi mai r�u. Pentru o mie de livre, a renuntat la asediul
D�rei. Din contr�, Berrhoea, neput�nd pl�ti cele patru mii de livre de argint
cerute, a fost cucerit� si ars�. Locuitorilor din Edessa le-a propus s�-si
r�scumpere prizonierii pe care �i capturase cu un an �nainte din Antiohia. �ntreg
orasul s-a stors si s-a scremut, de la prostituate p�n� la t�ranii din �mprejurimi,
�n cele din urm�, Marele Rege a consimtit politicos s� treac� din nou 'granita...
pentru cinci mii de livre de aur si un tribut anual de cinci sute de livre...
La �ntoarcerea lui Belizarie �n Constantinopol stiam de-acum la ce s� m� astept,
�ntr-adev�r, Antonina a ap�rut din nou �n fata mea, deghizat� �n v�duv�, cer�ndu-l
pe Theodosius al ei si jur�nd c� prefera s� se omoare dec�t s� r�m�n� desp�rtit� de
el. �Drag� prieten�, i-am zis, pentru a o scoate din durerea ei, un giuvaer
nepretuit a c�zut ieri �n m�inile mele, o minune pe care nimeni pe lume n-a avut-o
niciodat�. Dac� te �nc�nt�, mi-ar face pl�cere s� te las s�-l admiri."
t
246
Desi �si pl�ngea amantul cu lacrimi de s�nge, Antonina nu-si pierduse pasiunea
pentru tot ce str�lucea. Curiozitatea fiindu-i st�rnit�, m-a implorat s�-i ar�t
achizitia mea. M-am pref�cut c� ezit, am f�cut pe misterioasa, pentru a o aduce �n
culmea ner�bd�rii, apoi m-am ridicat si m-am dus �n fundul �nc�perii. Am tras o
draperie si �n spatele ei a ap�rut Theodosius �n persoan�. Datorit� indicatiilor
slujitorilor lui Photius, g�sisem locul �n care era tinut Theodosius si poruncisem
s� fie adus la Constantinopol �n cei mai mare secret, pentru a-mi preg�ti surpriza.
Antonina a alergat la amantul ei, care st�tea �n picioare, cu o mutr� st�njenit�,
l-a str�ns la piept mai s�-l sufoce, apoi a c�zut la picioarele mele si mi-a str�ns
genunchii at�t de tare �nc�t era s� cad. S-a ridicat pentru a se n�pusti la amantul
ei, apoi s-a �ntors s� se agate de tunica mea, numindu-m� salvatoarea ei, st�p�na
ei, binef�c�toarea ei.
Mai r�m�nea s�-i �mpac pe cei doi soti, c�ci am fost �ntotdeauna o adversar� feroce
a divortului, �mp�ratul, la �ndemnurile mele, a binevoit s� discute cu Belizarie
si, prin grija mea, menajul s-a ref�cut pentru a treia oar�. M� g�ndeam c� m� pot
culca pe o ureche, c�nd acest Theodosius pentru care m� str�duisem at�t a murit,
dup� o boal� scurt�. M� preg�team s� fiu inundat� de un suvoi de lacrimi. Antonina
a manifestat �ntr-adev�r durerea cea mai arz�toare, dar mi s-a p�rut c� mai degrab�
voia s� fie consecvent� cu ea �ns�si. De fapt, n-am simtit-o prea afectat�. Poate
c� se s�turase de distractia Theodosius...
Aceste valuri linistindu-se, m-am �ntors la problemele mai grave. Nu dusesem o
lupt� aprig� �mpotriva lui loan din Cappadocia pentru a-l vedea �nlocuit de un
neputincios notoriu. Un singur om mi se p�rea apt s� relanseze la ap� nava
statului, care, ca de obicei, lua ap� prin toate p�rtile:
247
avut proasta inspiratie de a-l ucide pe scutierul s�u, care �ncerca s�-l apere.
Arestati, ei fuseser� g�siti vinovati si executati, �n ciuda indulgentei sale
binecunoscute fat� de Albastri, �mp�ratul, voind s�-si dovedeasc� nep�rtinirea
total�, confirmase sentinta, f�r� s�-si dea seama cu adev�rat c� �n felul acesta �i
provoca pe partizanii nostri. Mie �mi revenea sarcina de a remedia situatia... cu
ajutorul lui Barsyme. Dac� �l adusesem �n fruntea guvernului, era pentru binele
imperiului, pentru odihna �mp�ratului si pentru a-mi executa docil planurile.
Sosise ocazia de a-l pune la �ncercare.
A �nceput prin a-mi detalia circumstantele acelei afaceri penibile din Tars. Am
�ntrebat dac� guvernatorul, at�t de sever cu Albastrii, apartinea partidei
Verzilor, �ntr-adev�r, asa era, mi-a confirmat Barsyme.
� Cum �l cheam� ?
� Calinicus.
� Este acelasi Calinicus care e fiul lui Dessius, fratele sefului soldatilor din
Epir?
� Chiar acela.
� S� fie tras �n teap� pe morm�ntul Albastrilor pe care i-a executat.
� Maiestate, dar comand� o cetate a imperiului. Trebuie un ordin personal de la
�mp�rat.
� Este acelasi Calinicus a c�rui familie a avut o proprietate �n afara zidurilor
Constantinopolului, nu departe de Sf�nta M�ria a Izvorului ?
� Asa cred, Maiestate, dar nu v�d...
� N-are rost s� vezi, multumeste-te s� te supui poruncilor mele.
� Ce-o s� zic� �mp�ratul, Maiestate ? Calinicus se bucur� de �ncrederea lui.
� Ori el, ori tu vei fi tras �n teap�, alege! am strigat
250
singur slujitor care s�-i ajute, chiar c�nd erau bolnavi sau muribunzi. Imobilele,
grupuri �ntregi de case r�m�neau f�r� nici un locuitor. Str�zile, de regul� at�t de
�nsufletite, s-au golit cu des�v�rsire. Oamenii r�m�neau �nchisi �n cas�, pentru a-
si �ngriji sau pentru a-si pl�nge rudele. Constan-tinopolul a devenit un oras mort.
Administratia fiind paralizat�, toate serviciile publice au �ncetat s� mai
functioneze. Aprovizionarea a fost �ntrerupt�. Morile si brut�riile si-au �nchis
portile. Foametea a �nsotit �n scurt timp moartea. Aparitiile s-au �nmultit. Multi
au v�zut �n�lt�ndu-se �n fata lor demoni, �nainte de a fi loviti de boal�. Unii �i
vedeau �n vis si, imediat ce se trezeau, simteau primele simptome. Altii �i auzeau
pe acesti demoni strig�ndu-i pe nume si atunci se baricadau �n spatele mai multor
usi, fiind convinsi c� ciuma venise peste ei si refuzau s� le mai deschid�
apropiatilor. Sperau s� scape �n felul acesta de demoni, de contagiere, din p�cate
f�r� succes. Supravietuitorii au alergat �n biserici. Zi si noapte umpleau
sanctuarele, rug�ndu-se, implor�nd, sau se spovedeau si se preg�teau de moarte.
La palat, eram tinuti la curent cu situatia, or� de or�. �mp�ratul �si p�stra
s�ngele rece, dar eu stiam c� pentru el fiecare moarte era o nou� ran�, o nou�
suferint�. Eu �ns�mi eram epuizat� si, totodat�, sf�siat� de durere. Nu mai puteam
nici s� m�nc�m, nici s� dormim. Aveam impresia c� ne batem sau mai degrab� c� ne
zbatem �n fata unei fantome insesizabile, omniprezente, care lovea f�r� �ncetare
pretutindeni �n imperiu. Sub povara acestui sentiment �ngrozitor, insuportabil de
neputint�, tineam s� ducem o viat� c�t de c�t normal�, �ns� trezirea dimineata,
�mbr�catul, �ndeplinirea gesturilor zilnice cereau de fiecare dat� un efort-Angoasa
ne anchiloza pe toti. Viata de la palat era comp|et dezorganizat�. Bine�nteles, nu
mai erau ceremonii, audiente
253
solemne si cu at�t mai putin banchete. Linistea surprindea cel mai mult �n aceast�
locuint� imens�, at�t de sonor� de regul�, at�t de plin� de murmur, si aceast�
liniste ap�sat� de amenint�ri �mi sporea angoasa.
si apoi erau cei pe care nu-i mai revedeam, curtenii, membrii guvernului, p�n� la
eunuci, g�rzi si slugi; cel care cu o zi �nainte sau doar cu c�teva ore mai devreme
era acolo nu mai ap�rea. Nimeni nu punea �ntreb�ri. Nu se vorbea despre ei, nu li
se pomeneau numele, fiecare �si vedea de treab�, �ntreb�ndu-se cine va fi
urm�torul.
�ntr-o dimineat�, �n camera mea, �n timpul toaletei, unul dintre eunuci a �nceput
s� se clatine. Mi se p�ruse c� avea o expresie ciudat�, dar cine mai d�dea atentie
unor asemenea am�nunte? Nefericitul s-a r�sucit pe c�lc�ie, apoi s-a pr�busit, cu
ochii scosi din orbite. O limb� enorm�, violacee �i iesea din gur�, �l sufoca.
Femeile, ceilalti eunuci se d�duser� c�tiva pasi �n spate. Pentru nimic �n lume nu
l-ar fi ajutat, nu l-ar fi atins, �ntr-un efort nemaipomenit de a-mi �nfr�nge
lasitatea, m-am aplecat asupra bolnavului si am pus m�na pe fruntea lui care ardea
de febr�. Am simtit nu at�t fric�, c�t un dezgust �nfior�tor, de ne�nvins,
involuntar, pe care mi-l reprosam si pe care mi-era team� s�-l ar�t... �n cele din
urm�, au sosit ajutoarele pentru a lua bolnavul. C�r�torii l-au �nh�tat brutal pe
s�rmanul meu eunuc. M�necile lui lungi, albe, se t�rau pe jos si capul �i tresalt�
mecanic. Mi-am ferit privirea, �nfiorat�.
Mortii, mult mai numerosi dec�t viii, puneau probleme urgente, �mp�ratul s-a ocupat
�n primul r�nd de ei. Din moment ce nu mai existau destule brate pentru a-i
�ngropa, acestia se descompuneau �n case, pe str�zi, �n piete. Printr-o ironie a
sortii, anul acela a adus una dintre verile cele mai toride pe care le suportasem
vreodat�. C�ldura accelera
254
plus, trebuia s� ni-l ascundem din pudoare, pentru a nu-i lipsi ne ceilalti de
ultima lor f�r�m� de curaj.
Toamna a sosit si, brusc, epidemia s-a oprit o vreme, �ncepusem s� credem c� r�ul
trecuse c�nd, �ntr-o dimineat�, �mp�ratul s-a trezit cu febr�, o febr� at�t
de .ne�nsemnat�, at�t de usoar�, �nc�t nici pulsul, nici pielea nu o tr�dau; si
totusi, stia si el, stiam si eu. Era atins de cium�, �n aceeasi sear�, glandele i
se umflaser� considerabil, �ndeosebi dup� urechi si la subsuori, �n timpul noptii,
febra a crescut �ngrozitor si a trecut de la letargie la delir. A doua zi,
ap�ruser� buboanele, acele buboane �nsp�im�nt�toare de care �ntreg universul
�nv�tase s� se team� si care �nsemnau aproape inevitabil moartea. Exista o slab�,
foarte slab� sans� de a sc�pa. Dac� buboanele r�m�neau doar �n stadiul de a se
umfla si de a supura, bolnavul mai avea o sperant� de a fi salvat, dar, dac� urmau
s� se �nt�reasc� si s� se usuce, moartea venea �n cel mult cinci zile. lustinian
avea g�tul at�t de umflat c� nu putea �nghiti nimic, risc�nd, ca at�tea alte
victime, s� moar� de foame. Din fericire, firea lui frugal� �l �nv�tase s� se
multumeasc� cu foarte putin� m�ncare. Nu plecam de la c�p�t�iul lui nici noaptea,
nici ziua. �n cea mai mare parte a timpului �l tineam de m�n�, ca si cum as fi vrut
s�-i transmit vitalitatea mea. Ba �ngenuncheam �n fata icoanelor si m� rugam din
toate puterile, ba mi se �nt�mpla s� m� revolt �mpotriva lui Dumnezeu. Oscilam
�ntre disperare si, uneori, o lucire de sperant�, �ncercam s�-mi ascund sl�biciunea
si a fost nevoie ca el s�-mi pomeneasc� de c�teva ori numele �n delirul lui ca s�
izbucnesc �n hohote.
Demnitarii veneau s�-mi cear� ordine si eu nu stiam ce s� le r�spund, ceea ce de
altfel nu m� preocupa prea
257
�n toat� aceast� perioad�, n-am avut alt sprijin dec�t �nv�t�turile pe care mi le
d�duse demult �mp�ratul, �mi repetase deseori c� mai bine este dusmanul binelui. M-
am m�rginit, asadar, s� fac ce-mi st�tea �n puteri, f�r� a �ncerca imposibilul.
Tot el m� �nv�tase c�, pentru a �ncheia o oper�, nu era neap�rat necesar s�
�ntocmesti planuri. Cel mai important este s� �ncepi s� muncesti. Atunci, c�nd cel
mai dramatic hazard m-a asezat pe neasteptate �n fruntea imperiului, i-am urmat
sfatul. Contrar ideilor �mp�m�ntenite, cred c� o femeie tr�ieste mai bine �n
miscare dec�t �n inactivitate. Astfel, activitatea a devenit singurul meu leac
�mpotriva migrenelor care m� chinuiau de la �nceputul acestei grele �ncerc�ri. Nu
munceam pentru mine, ci pentru �mp�rat si pentru imperiu. Nu puteam da gres.
�n acest r�stimp, lustinian nu-si revenea. Petrecea ore �ntregi apatic, absent,
uneori cu crize de delir. Sl�biciunea extrem� a organismului s�u ne f�cea s� ne
astept�m �n orice clip� la un nou atac de cium� care i-ar fi fost fatal, c�ci
epidemia nu fusese �nc� oprit�. Atunci s-a r�sp�ndit brusc zvonul mortii sale. Nu
cred c� Ia originea lui s-au aflat reaua intentie, intriga sau minciuna deliberat�.
Era vorba mai degrab� de una dintre acele n�scociri ne�ntemeiate care trebuie
atribuite, pur si simplu, gustului pentru dram� de care d� mereu dovad� poporul
nostru. Cei mai multi se �nc�p�t�nau s� considere cert ceea ce persoanele
autorizate dezminteau, martorii jurau c� v�zuser� ceea ce nu se �nt�mplase
niciodat�, altii aduceau acele detalii inventate de la un cap la altul care sun�
credibil. Aceast� campanie �nt�mpl�toare a dat nastere unei agitatii
incontrolabile. Auzind f�r� �ncetare c� eram b�nuit� c� ascund moartea lui
lustinian, �mi simteam curajul tot mai subrezit. Cu at�t mai mult cu c�t,
260
demoni ai r�zboiului civil. Unul singur ne putea spune numele lor: ofiterul care
tocmai ne dezv�luise existenta acestei conspiratii. Arsenius stia s�-si aleag�
oamenii, c�ci informatorul nostru, dup� ce s-a �napoiat la armata din Orient, a
reusit �n scurt timp s� ne avertizeze c� unul dintre principalii vinovati era
generalul Bouses, �nlocuitorul cumnatului meu �n Armenia, �n care nu avusesem
niciodat� �ncredere.
L-am convocat imediat la Constantinopol, apoi l-am invitat s�-mi fac� o vizit� �n
gineceu, sub pretextul de a-mi da raportul si de a primi instructiuni. De-abia
ajuns �n fata mea, i-am repetat discutiile subversive pe care le purtase, am
poruncit s� fie arestat si l-am azv�rlit �ntr-o temnit� subteran�. Poruncisem, din
moment ce-si �nchipuise c� vede prea departe, ca celula s� r�m�n� permanent
cufundat� �n �ntunericul cel mai negru si, din moment ce vorbise prea mult, ca nici
unul dintre paznicii s�i s� nu-i mai vorbeasc� vreodat�. Avea s� r�m�n� �nchis
astfel vreme de doi ani, dup� care, cuprins� de mil�, l-am eliberat. Dusmanii mei
au afirmat c�, atunci c�nd a iesit din temnit�, ajunsese de nerecunoscut si orb, si
c� s�n�tatea lui era compromis� pentru totdeauna. Simple exager�ri! �l pedepsisem
aspru, dar nu mi-a p�rut r�u, pentru c� nu i-am iertat niciodat� pe cei care se
bizuiser� pe moartea lui lustinian.
Informatorul nostru ne d�duse de �nteles c� exista aproape sigur un alt ofiter
superior care m�nuia din umbr� sforile conspiratiei. L-am h�rtuit pentru a-i
descoperi identitatea. Am fost siliti s� astept�m mai multe s�pt�m�ni apoi, �ntr-o
bun� zi, Arsenius mi-a adus un bilet anonim care nu continea dec�t un singur
nume...
Uneori, am avut �ncredere �n cei de care se fereau toti si alteori n-am crezut �n
cei �n care aveau toti �ncredere.
263
Capitolul 17
XV
In numele Domnului Atotputernic si al singurului fl S�u Fiu lisus Hristos, prin
Sf�ntul Duh, prin cei patru evanghelist!, prin sfintii arhangheli Mihail si Gavril,
jur s�-i slujesc cu credint� pe preapiosul si preasf�ntul lustinian si pe Theodora,
sotia Maiest�tii Imperiale." Prin aceast� modificare f�r� precedent a textului
imemorial, episcopii si magistratii, generalii, guvernatorii provinciilor si
ceilalti functionari depuneau de-acum jur�m�ntul si �n fata �mp�r�tesei, asa cum
f�ceau �nainte doar �n fata �mp�ratului. Silueta mea a ap�rut pe marele sigiliu
�mp�r�tesc, al�turi de a lui. Prenumele meu figura al�turi de al lui pe
basorelieful de consacrare a cl�dirilor oficiale. Statui de-ale mele au fost
�n�ltate �n mai multe orase, dintre care unele au fost botezate Theodora,
Theodoriada, Theodoropolis. �n acest fel, �mp�ratul a vrut s�-mi omagieze regenta.
A fost prima decizie pe care a luat-o dup� ce s-a �nzdr�venit.
�l informasem treptat despre afacerile statului �n timpul convalescentei sale.
Atunci c�nd, �ntr-o bun� zi, si-a cerut dosarele, am stiut c� era vindecat si am
cunoscut multumirea intens� de a repune puterea �n m�inile sale. Bucuria mea a fost
at�t de mare, �nc�t i s-a p�rut un moment potrivit pentru a-mi cere s�-l iert pe
Belizarie. Nu fusese pedepsit destul? m-a �ntrebat el. �ntr-adev�r, nimeni nu
�ndr�znea s�-l viziteze pe dizgratiat, nici m�car apropiatii lui. Singur�tatea,
lipsa de activitate �l afectau. C�dea �n
270
g�ndurile cele mai negre si avea crize din ce �n ce mai lungi de descurajare.
Stricta supraveghere la care era supus, amenint�rile pe care si le �nchipuia
plan�nd asupra lui �l schimbaser� mult. Convins c� risca s� fie asasinat �n orice
clip� de zbirii mei, generalul cel mai impun�tor al imperiului devenise un
bicisnic: �Poate c� �l rod remusc�rile", i-am r�spuns �mp�ratului care �mi
descrisese acest tablou patetic. Atunci, schimb�nd tactica, mi-a ar�tat scrisorile
generalilor nostri care comandau armatele din Italia, unde situatia se deteriorase
dramatic, care cereau cu totii prezenta lui Belizarie, singurul capabil s� ne
�mpiedice s� pierdem din nou peninsula.
� A fost un tr�d�tor, a uneltit, si o stii si tu, Cezar, am obiectat eu.
� Poate, dar este singurul sef militar demn de acest nume pe care �l avem. A putut
s� se conving� cum se pl�teste complotul. S�-i mai d�m o sans�.
L-am l�sat pe �mp�rat s� se �ntrebe care-mi sunt intentiile, �ntr-o dimineat�, I-am
convocat pe Belizarie la Palatul Sf�nt. L-am l�sat s� astepte mult timp �n galeria
solicitantilor de la palatul Daphne. Aceiasi curteni care, pe vremuri, se d�deau
peste cap s�-i intre �n gratii �i �ntorceau ostentativ spatele. Altii nu s-au
abtinut s�-i arunce grosol�nii si s�-l insulte. L-am primit dur, cu spr�ncenele
�ncruntate, arbor�nd aerul meu cel mai sever. Se schimbase considerabil fat� de
ziua aceea, cu c�teva luni mai devreme, c�nd aproape m� emotionase. Unde erau
atitudinea lui superb�, puterea trupului, frumusetea chipului la b�rbatul acesta
sl�bit, cu pielea flasc� si gura �ntredeschis� ? L-am �ntrebat dac� se caise si,
�nc� o dat�, i-am repetat crimele de care se f�cuse vinovat. Am exagerat at�t de
tare, �nc�t a plecat de la mine convins c� aveam de g�nd s�-l trimit �ntr-o
271
lume mai bun�. Ti interzisesem s� c�l�reasc�; s-a �ntors acas� pe jos, �nsotit doar
de c�tiva slujitori, �n timp ce mergea, se uita f�r� �ncetare �n spate, astept�nd-
se �n orice clip� s�-i vad� pe ucigasi n�pustindu-se asupra lui. Ajuns la palatul
s�u, s-a baricadat �n�untru, a petrecut toat� ziua tremur�nd din toate m�dularele,
asud�nd cu pic�turi mari, chinuit de cea mai abject� groaz�. Or� de or� eram tinut�
la curent cu starea lui. Seara, i-am trimis un mesager care, ivindu-se �n
apartamentele lui private, i-a ap�rut �n fat� ca �ngerul Judec�tii de Apoi.
V�z�ndu-l, Belizarie s-a repezit �n coltul cel mai �ndep�rtat al �nc�perii si s-a
ghemuit acolo, �n asteptarea loviturii fatale, lipsit de orice urm� de b�rb�tie,
�ns� acesta s-a m�rginit s�-i �nm�neze o scrisoare de la mine. Abia a reusit s-o
deschid�, at�t de tare �i tremurau degetele. Cuvintele �i dansau �n fata ochilor si
nu-i venea s� cread� ce citea. De fapt, �l anuntam c�, pentru a r�spunde
implor�rilor sotiei sale, binevoiam s� uit de acuzatiile care �i fuseser� aduse,
�napoindu-i functiile si averea. Conform aranjamentului pe care �l pusesem la punct
minutios �mpreun� cu Antonina, aceasta a ap�rut �n pragul camerei lui. Usurarea
sotului a fost at�t de mare, �nc�t s-a repezit la picioarele ei, m�ng�indu-le,
s�rut�ndu-le, proclam�nd c� ea era viata lui, salvarea lui, jur�ndu-i c� de-acum nu
mai voia s� fie dec�t umilul ei sclav.
�mp�ratul dorise s�-l trimit� pe Belizarie comandant �n Italia. Eu depusesem
armele, renunt�nd s�-l propun pe Narses, care, dup� p�rerea mea, era mai
convenabil. N-am vrut s� tulbur armonia care domnea de la �ns�n�tosirea
�mp�ratului, �mi fusese suficient, �nainte de a-i reda favorurile mele, s�-l
transform pe erou �n las.
Voisem, de asemenea, s� aflu de partea cui era Antonina, despre care sotul ei
afirmase c� �l iubeste si �l
272
mama s� administreze fermele pe care le detineau si, desi devenise aproape liric
povestind despre agricultur�, subiectul nu m� pasiona �n mod deosebit. Anastasius
era un fermier �nzestrat cu originalitate si aplomb, dou� calit�ti care �mi
pl�ceau. Atunci c�nd i-am pomenit pe p�rintii s�i, i-am simtit reticenta fat� de
mama lui, asa cum el a sesizat dispretul cu care I-am interogat �n leg�tur� cu
tat�l lui. �l iubea pe acesta, dar stia c� era slab sub dominatia sotiei sale:
�Mama este cea care comand�", a repetat el. Nu se pl�ngea, constata.
L-am cazat nu departe de gineceu, �ntr-un apartament din palatul Daphne. Am fost
nevoit� s� recunosc c� fiica mea g�sise mijloacele s�-i d�ruiasc� educatia cea mai
aleas�, acolo, �n fundul �ndep�rtatei Caria. Cu toate acestea, intentionam s� o
perfectionez. La sfaturile �mp�ratului, I-am �nconjurat de profesori remarcabili.
Binevoise s�-l g�seasc� �nc�nt�tor pe acest nepot prin aliant� cu care �i f�cusem o
surpriz�, �i aprecia, zicea el, �ndr�zneala, franchetea si, dup� ce l-a interogat,
l-a declarat cult si inteligent.
�n pofida tineretii sale, n-am vrut s�ri �nfrumusetez adev�rul privind viata si
grijile noastre. De aceea, evit�nd s�-l �mpov�rez cu prea multe informatii, i-am
dat cursuri politice pe viu. La putin timp dup� sosirea lui, �nt�mplarea mi-a
furnizat ocazia de a-l face s� cugete asupra unui capitol important.
At�t de mare a fost scandalul care a avut loc �n hrisotriclinium, �nc�t agitatia a
ajuns repede la gineceu. Trimis de Belizarie, unul dintre generalii s�i, loan,
�nsusi nepotul lui Vitalian, sosise la Constantinopol. Conform obiceiului, venise
s�-si aduc� omagiul �mp�ratului �n cursul unei audiente pur formale, �n linistea
total� impus� de Prezenta Sacr�, a �ndr�znit s� ridice vocea �n fata domnului
275
remarcat, pe bun� dreptate, c�, dac� Roma c�dea, atunci c�derea ei ar fi mult mai
putin catastrofal� dec�t cea a Milanului de-acum sapte ani, din care imperiul �si
revenise totusi. Atunci, loan s-a m�niat. Roma era simbolul imperiului, scena
gloriilor noastre trecute, mostenirea sacr�. Pentru a ap�ra aceast� floare, trebuia
s� topim aurul palatelor si al bisericilor, s� str�ngem trupe din toate colturile
t�rii. Argumentele lui nu l-au impresionat pe ministru, atent la binele statului,
loan a �ndr�znit atunci s� insinueze c� ura pe care se presupunea c� i-o purtam eu
lui Belizarie ne �mpiedica s� le trimitem �nt�riri, �mp�ratul, m�nios, l-a dat
afar�.
La putin timp dup� acest incident, Germanus si Passara mi-au cerut o audient�,
demers extrem de neobisnuit. Av�nd de pl�tit c�teva polite v�rului �mp�ratului, i-
am pus s� vin� la palat patru zile la r�nd �nainte de a accepta s�-i v�d din nou.
�n loc s� execute proskinisis, Germanus s-a multumit s� pun� un genunchi �n p�m�nt
�n fata tronului meu, iar Passara a spart t�cerea protocolar� pentru a rosti cu
voce tare: �Salutare tie, �mp�r�teas�!", neglij�nd s� m� numeasc� �Maiestatea
Voastr�". Respectau vechiul ceremonial, neglij�nd modific�rile pe care i le
adusesem. Cereau binecuv�ntarea mea pentru logodna fiicei lor, Iustina. Aceasta
dep�sise de mult v�rsta obisnuit� a c�s�toriei si p�rintii ei tocmai �ncepuser� s�
se �ngrijoreze �n leg�tur� cu soarta ei c�nd a ap�rut un pretendent care, imediat,
le-a c�stigat simpatia. Acesta era loan. Obiceiul cerea ca �mp�r�teasa s�-si dea
spontan �ncuviintarea pentru ceea ce era doar o formalitate. Cum ? Aveam s� las
averea acestor uneltitori ascunsi, popularitatea acestor ambitiosi feroce,
descendenta acestor aroganti s� se uneasc� cu prestigiul si autoritatea unui t�n�r
general ? Am r�spuns c� originile lui loan nu-l f�ceau demn s� se uneasc�
277
cu o nepoat� de �mp�rat, urmas�, �n plus, a uneia dintre cele mai de vaz� familii
din Roma. Passara, at�t de m�ndr� de descendenta ei, �n loc s� se simt� flatat� a
avut �ndr�zneala s�-mi spun�:
� Nimeni de rangul s�u n-a vrut-o pe fiica noastr�, iar �mp�r�teasa cunoaste
motivele mai bine ca oricine.
Pretindea prin asta c� antipatia mea pentru ea si sotul ei �i �ndep�rtase de la
fiica lor pe candidatii cei mai buni. Aceast� aluzie a avut darul de a-mi st�rni
m�nia si, cu un gest pe care obisnuiesc s�-l fac �n asemenea �mprejur�ri, mi-am
tras colierul cu at�ta nervozitate, �nc�t i-a c�zut un smarald care s-a rostogolit
pe podea, lovindu-se de peretele din marmur�.
� Aceast� c�s�torie nu trebuie s� aib� loc si nu va avea loc! am strigat eu.
Am v�zut uimirea, apoi furia �ntip�rindu-se pe chipurile lor, si �n cele din urm�
au executat plec�ciunile de iesire ca si cum m-ar fi sfidat.
si sfidare a fost. F�r� a mai pierde vremea, loan s-a c�s�torit pe ascuns cu
Iustina si, �n aceeasi noapte, s-a �mbarcat �mpreun� cu ea spre Italia, pentru a se
�ntoarce la postul s�u. Considerase prudent s� lase o oarecare distant� �ntre mine
si el. Nu puteam trece cu vederea o asemenea nerusinare. Asasinatul mi s-a p�rut
�ntotdeauna arma celor slabi si pot s� jur c� n-am poruncit nici unul. l-am aruncat
�n temnit�, i-am executat, i-am f�cut s� dispar� pe vinovati, dar, crim�,
niciodat�, �mpotriva lui loan nu aveam, de altfel, nici un cap de acuzare:
�nfruntarea vointei �mp�r�tesei pentru a se c�s�tori nu era suficient ca s�-l
t�r�sc pe �ndr�znet �n fata judec�tii. Cu toate acestea, trebuia s�-mi p�strez
reputatia. Mult mai mult dec�t cruzimea mea, teama de aceast� cruzime era cea care
�mi �nt�rea puterea. N-am avut dec�t
278
s� m� folosesc de legenda mea. l-a fost usor lui Arsenius s� �mpr�stie printre
apropiatii lui Germanus si ai Passarei zvonul c� �mp�r�teasa hot�r�se uciderea lui
loan, c� �i d�duse instructiuni Antoninei, c� aceasta trebuia s�-l otr�veasc�
imediat ce ajungea �n tab�ra lui Belizarie. Aceste zvonuri, urzite cu grij�, s-au
transformat �n certitudine, au trecut marea si au ajuns la loan, care tocmai
debarcase �n sudul Italiei. Frica l-a f�cut s� calce str�mb si s� se ascund�. A
continuat a se r�zboi cu gotii, dar unde voia el, refuz�nd categoric s� i se
al�ture lui Belizarie. Asadar, nu se supusese ordinelor, reputatia lui a avut de
p�timit si eu am primit o nou� confirmare a faptului c� manipularea mintii omenesti
era uneori o arm� mult mai eficace dec�t otrava sau t�isul s�biei.
Oric�t de ascutit� ar fi fost intuitia mea, nu era infailibil�, si m-a tr�dat
atunci c�nd s-a pus problema �nlocuirii lui loan. Bessas era un militar b�tr�n,
care slujise si sub �mp�ratul Anastasius. De la suirea lui lustinian pe tron, nu
primise, practic, nici o avansare, ceea ce ar fi trebuit s� m� alerteze. La fel
avertismentele lui Narses. �ns� Bessas stia s� m� curteze, �si sustinea ne�ncetat
loialitatea fat� de noi. Nu afirma el c� poart� �ntotdeauna �n jurul g�tului, �n
chip de medalie pioas�, un solidus de aur, pentru a avea tot timpul portretul
�mp�ratului la inim� ? Am gresit, c�ci ar fi trebuit s� r�m�n insensibil� la
aceast� nerozie. De data aceasta, am confundat linguseala, pe care o ur�sc, cu
servilismul, care nu-mi displace deloc. Bessas a fost numit guvernatorul Romei.
Dup� izbucnirea provocat� de loan, viata de la Curte �si reg�sise ritmul imuabil,
rutin� pentru noi, o noutate pentru Anastasius, pe care doream s�-l initiez �n
aceste taine. De
279
pieptul �mp�ratului care se ridica imperceptibil pentru a respira misca din c�nd �n
c�nd nestematele colierului care, prinz�nd lumina unei f�clii, arunca fulgere
scurte, �n jurul nostru, totul era t�cut si nemiscat. Membrii Curtii si ai
Comitatusului erau tot at�tea statui multicolore si sclipitoare. Cu coltul ochiului
�l observam pe Anastasius urm�rind, uluit, desf�surarea ceremoniei. Gesturile
eunucilor care �naintau doi c�te doi, arunc�ndu-i pe demnitari la piciorul dublului
tron, apoi �i ridicau si �i duceau de-acolo aveau precizia unor marionete, si
repetarea lor m� hipnotiza. M� g�seam, asadar, �ntr-o stare de ameteal� c�nd
draperia a fost dat� brusc la o parte. Atunci a intrat, vizibil neinvitat, un
c�lug�r foarte �nalt si foarte slab care, din fundul s�lii, a urlat:
� Am venit s� v� mustru, lustinian, si pe tine de asemenea, Theodora!
Toti s-au �ndep�rtat ca atinsi de o groaz� sf�nt�. A �naintat cu pasi mari c�tre
tron. Tunica lui era at�t de c�rpit�, at�t de tocit�, �nc�t cel mai s�rman nevoias
ar fi preferat s� mearg� despuiat dec�t s� o �mbrace. Barba si p�rul nu erau dec�t
o claie �nc�lcit�, care nu v�zuse un pieptene niciodat�. Avea tenul �nrosit de
soare si chipul �i era marcat de numeroase pustule. C�lug�rul era �nfior�tor de
murdar, putea �ngrozitor. Dar era sublim, c�ci Dumnezeu era �n el. Era Marras.
Desi nu ne v�zusem din vremurile �ndep�rtate ale adolescentei mele, I-am recunoscut
imediat dup� ochi. Foarte �nfundati sub spr�ncenele stufoase, ardeau, str�pungeau
ca sabia credintei. Am cobor�t treptele tronului, m-am prosternat �n fata lui, i-am
s�rutat picioarele �nnegrite de jeg si i-am cerut umil binecuv�ntarea, �mp�ratul a
�ngenuncheat si el �n fata lui si a �nclinat capul, ceea ce �nsemna c� usile
palatului nostru erau oric�nd larg deschise mesagerilor
281
� Slujitorul Domnului nu vrea nimic de la tine, a tunat el, dec�t dac� �nveti s� ai
fric� de Domnul, asta doar dac� esti capabil� de asa ceva.
�nc� o dat�, �mi citea �n suflet. Prea mult� vreme fusesem sigur� pe mine �ns�mi.
Prea mult� vreme m� ocupasem numai de lucruri trec�toare. Prea mult� vreme uitasem
s� m� cufund �n mine �ns�mi, pentru a-mi cerceta constiinta.
�mp�ratul nu era familiarizat, ca mine, cu limbajul pustnicilor din desert, acesti
nebuni ai Domnului. A vrut s�-l linisteasc� pe Marras si s-a av�ntat �ntr-unul din
acele discursuri �nc�lcite pe care le rezerva negocierilor dificile:
� Cele mai mari binecuv�nt�ri ale omenirii sunt darurile lui Dumnezeu, clerul si
autoritatea imperial�, care au fost acordate prin gratia providentei. Nimic nu ne
preocup� mai mult ca demnitatea si cinstirea clerului, cu at�t mai mult cu c�t
acesta �nalt� ne�ncetat Domnului rug�ciuni din partea noastr�. Dac� clerul stie s�
r�m�n� nevinovat si plin de credint� �n Dumnezeu si dac� autoritatea imperial�
slujeste cu dreptate si devotament statul care �i este dat �n grij�, se instaureaz�
o bun� �ntelegere fericit�, care va face s� plou� cu lucruri bune peste omenire.
Marras nu s-a l�sat dus de nas si a r�spuns cu o voce moroc�noas�:
� �n ziua �n care Dumnezeu te va chema la judecata Lui, atunci vei avea de dat
socoteal� pentru tulbur�rile la care �i supui pe adev�ratii crestini...
Aceast� apostrofare i-a st�rnit �mp�ratului o furie neobisnuit�. De c�teva zile �l
sup�ra o durere la genunchi, �nc�t a provocat aceast� explozie care m-a luat prin
surprindere si pe care n-am putut s-o potolesc la timp:
� Voi sunteti cei care aduc tulbur�ri, a urlat el, voi sunteti cei r�zvr�titi, si
papa are dreptate! Nu mai scoate nici
283
un cuv�nt, pustnicule, tine-ti gura! Dac� ai dreptate, asa cum sustii, Dumnezeu �mi
va da un semn. Altfel, toti cei care �ndr�znesc s� se ridice �mpotriva papei vor fi
trimisi la moarte!
Este adev�rat c�, �n public, �mp�ratul trebuie s� apere Biserica oficial�. Dar n-a
fost prea inspirat din partea lui s�-si �nchipuie c� un monofizit at�t de convins
precum Marras se va l�sa impresionat de o asemenea amenintare.
� P�n� si �ngerii din Ceruri �l ur�sc pe al t�u pap�, a replicat el, adev�ratii
credinciosi n-au nevoie de semne ceresti pentru a-si sustine credinta. Dar stai
linistit, Dumnezeu �ti va trimite un semn, special pentru tine.
si, maiestuos, ne-a �ntors spatele si s-a �ndreptat spre poart�, f�r� ca eu s� fi
putut interveni; frica, groaza m� transformaser� �n statuie de sare.
A doua zi, junghiurile de la genunchi l-au chinuit pe �mp�rat, nel�s�ndu-l s� se
odihneasc� deloc. Acesta era semnul prezis de omul sf�nt al desertului, �mp�ratul a
refuzat s� recunoasc�, a refuzat s� admit� c� e bolnav, a refuzat s� se
�ngrijeasc�. Dormea si m�nca mai putin, muncea p�n� la epuizare si r�m�nea ore
�ntregi �n picioare cu ocazia ceremoniilor, f�r� s� accepte s� se aseze. Medicii s-
au l�sat p�gubasi, iar boala lui s-a �nr�ut�tit, �n scurt timp, n-a mai putut s�-si
p�r�seasc� patul. Se contorsiona �n asternut, f�r� s�-si poat� st�p�ni urletele de
durere. Infectia de la genunchi a declansat o febr� at�t de violent�, �nc�t a
�nceput s� delireze. Trupul i s-a acoperit de eczeme, fata i s-a umflat, ochii i s-
au acoperit de albeat�, orbind temporar. Medicii, �nnebuniti, �i d�deau toate
tratamentele care le treceau prin minte, unele mai ineficiente ca altele. Gineceul
era �ntors pe dos. Curtea colc�ia de zvonuri si �ncepea s� se astepte la ce putea
fi mai r�u. Nelinistea �i st�p�nea pe toti... mai putin pe mine.
284
obisnuit, era vindecat. Uleiul curgea at�t de abundent, �nc�t i-a udat complet
c�masa de m�tase purpurie pe care o p�strez si �n ziua de azi ca pe o relicv�
pretioas�.
�n ziua urm�toare, lustinian a ap�rut perfect ref�cut si c�teva zile mai t�rziu si-
a putut relua activitatea ca de obicei.
Papa Vigilius avea obiceiul de a tine slujba �n diferite biserici din Roma, prin
rotatie, �n ziua �n care s-a dus la Sf�nta Cecilia din Trastervere, biserica a fost
�nconjurat� discret de un cordon de soldati. Imediat dup� �mp�rt�sanie,
guvernatorul orasului, Bessas, a poruncit fortarea usilor sanctuarului. A urcat la
altar, a pus m�na ap�rat� de m�nusa de fier pe um�rul papei si i-a poruncit s�-l
urmeze f�r� �nt�rziere. Cei de fat� erau prea �ngroziti pentru a-si da seama ce se
�nt�mpl�, ceea ce i-a permis lui Bessas s�-l r�peasc� pe Vigilius din fata
enoriasilor s�i. L-a t�r�t p�n� �n port si I-a �mbarcat pe o trirem� care a ridicat
�ndat� ancora, �ndrept�ndu-se spre Sicilia. �i dictasem lui Arsenius ordinele pe
care trebuia s� i le dea guvernatorului Romei: �Arestati-l pe Vigilius oriunde, mai
putin �n biserica Sf�ntul Petru, si aduceti-l la noi! Dac� nu v� conformati f�r�
�nt�rziere, jur �n fata lui Dumnezeu c� v� voi jupui de vii!"
Speriat de aceast� amenintare, Bessas actionase exact la timp. �ntr-adev�r, trei
zile mai t�rziu regele Totila, �n fruntea armatelor gotilor, �ncercuia Roma si o
punea sub asediu. Vigilius ar fi fost atunci de neatins si chiar ar fi preferat s�
cad� �n m�inile celui mai feroce dusman al imperiului care, probabil, �n ochii lui,
era mai putin �nfricos�tor dec�t mine.
Capitolul 18
In toamna aceea a anului 546 soarta Romei s-a agravat foarte repede. Orasul nu mai
era ap�rat dec�t de trei mii de soldati de garnizoan�, care nu erau suficienti
pentru a ap�ra pe toat� lungimea lor meterezele, de altfel foarte deteriorate.
Belizarie fugise s� �l elibereze si reusise s� ajung� la gura Tibrului, dar regele
Totila, pentru a-l opri, �n�ltase pe fluviu poduri si turnuri din lemn ticsite de
soldati de elit� si asezase �n locuri strategice detasamente de arcasi goti foarte
bine antrenati. Flota lui t�iase �naintarea arierg�rzii, ceea ce ne �mpiedica s�
trimitem �nt�riri. Din lips� de provizii, ratiile locuitorilor Romei fuseser�
reduse la minimum.
�n lumina rece a rapoartelor, aceast� situatie �si pierdea orice viat�. Mesagerii
ne �nf�tisau fapte a c�ror �nsiruire insensibil� acoperea realitatea arz�toare �n
care m� cufundau scrisorile lui Ruderic. Spionii tineau zilnic la curent statul-
major al lui Belizarie cu starea orasului asediat. Ruderic se afla, asadar, �n
r�ndul din fat� pentru a observa, pentru a m� informa, dar si, eventual, pentru a
primi o s�geat� sau o lovitur� de sabie, �n secret tremuram pentru el, si el
tremura pentru romani:
Inamicul �ncercuieste complet fosta capital� a imperiului, nel�s�nd s� intre nici
m�rfuri, nici oameni, �n�untru domneste foametea. Doar bogatii mai pot g�si ceva de
m�ncare, c�ci un pumn de f�in� a ajuns la sapte monede
288
Belizarie n-a vrut s� mai astepte �nt�ririle care �nt�rziau. A hot�r�t s� �ncerce o
p�trundere, hot�r�t s� elibereze orasul. Dou� sute dintre navele noastre, �nc�rcate
cu soldati, arme si munitii au urcat pe Tibru. Belizarie, cu jum�tate din armata
lui, a �naintat �n paralel pe t�rmul sudic. si-a implicat toate Jrupele, toate
rezervele �n aceast� actiune. N-a l�sat �n spate, �n tab�ra imperial�, dec�t forte
slabe, sub comanda aghiotantului s�u, generalul Isaac. Bessas nu s-a clintit.
Bessas n-a f�cut nici o iesire. Bessas a r�mas la Roma. Belizarie a h�rtuii forte
de zece ori mai numeroase. A c�stigat teren. Flota lui a rupt lanturile care barau
Tibrul. Posturile de gard� au fost luate cu asalt. Armatele gotilor au fost prinse
la �nghesuial�. Belizarie nu mai avea �n fat� dec�t podul de lemn �n�ltat de regele
Totila si puternic ap�rat. stia c�, �n elanul s�u, va dobor� si acest ultim
obstacol. Apoi era Roma. Roma la �ndem�n�, f�r� nici m�car un sir de soldati
inamici care s�-i apere intrarea. Nimic nu mai putea �mpiedica Roma s� fie salvat�.
Din �naltul meterezelor, locuitorii garnizoanei urlau de bucurie.
Atunci un mesager care-si pierduse suflul de c�t alergase l-a ajuns din urm�.
Detasamentele de goti �i atacaser� si cuceriser� tab�ra, �i luaser� prizonieri pe
toti cei de-acolo. Confruntat cu o alegere, care nu putea suferi am�nare, a �nteles
c� Roma trebuia s� mai astepte. Era mai urgent s�-si recupereze tab�ra, s�
elibereze prizonierii, s� restabileasc� leg�tura cu ariergarda. A ordonat
retragerea.
Nu, aceast� explicatie era inacceptabil�, nu voiam s� o admit. Ruderic p�c�tuia
prin exces de loialitate fat� de seful lui, dar aveam alte surse de informare, pe
care �mi pl�cea s� le consider mai veridice. Belizarie aflase c� sotia lui, r�mas�
�n tab�r�, se afla printre prizonierii gotilor, l s-a
291
urcat s�ngele la cap si armata... a f�cut st�nga-mprejur. Cucerirea Romei era mai
putin important� dec�t sotia lui. Aceasta demonstrase, de altfel, un curaj pe care
m� bucura s�-l recunosc. De fapt, gotii atacaser� at�t de brusc si violent, �nc�t
ajunseser� imediat �n inima taberei imperiale. Antonina, �n cortul ei, auzise chiar
de partea cealalt� a peretelui din p�nz� zgomotul s�biilor. Sigur� c� avea s� fie
capturat�, nu si-a pierdut s�ngele rece si, hot�r�t� s� nu cad� vie �n m�inile
barbarilor, scosese fiola de otrav� pe care o avea tot timpul la ea si al c�rei
continut �l oferise deseori altora. Se preg�tise s� moar� precum eroinele de pe
vremuri. At�t doar c� n-a c�zut deloc prizonier�. Slaba garnizoan� l�sat� de
Belizarie avusese timp s� se adune si putuse, �n ultimul moment, s�-i resping� pe
atacatori. Mesagerul f�cuse exces de zel enumer�ndu-i pe prizonierii gotilor, iar
Belizarie ar fi putut profita �n continuare de avantajul pe care �l obtinuse �n
fata lui Totila. Alt�dat� renuntase la invadarea Persiei din ur� fat� de Antonina,
acum tocmai renuntase la eliberarea Romei din dragoste fat� de aceeasi Antonina.
Ciudat si str�lucitor exemplu al nestatorniciei b�rbatilor...
�ntr-o zi de ianuarie a anului 547 �mp�ratul a ap�rut la micul dejun, pe care �l
m�nc�m �ntotdeauna singur�, si mi-a spus simplu: �Roma a c�zut... exact pe 17
decembrie". Se �nclinase �n fat�, deschisese larg ochii rotunzi, apoi �i �nchisese
precum o bufnit� deranjat� de lumin�. Nu avusese niciodat� un aer at�t de tineresc.
Cu tonul cel mai detasat posibil, am remarcat c� aceast� c�dere a Romei nu era o
surpriz� pentru nimeni, din moment ce destinul ei fusese pecetluit de la esecul
tentativei lui Belizarie. De altfel, importanta ei strategic� si militar� era
inexistent�, iar pierderea ei
292
cu bl�nuri, �mi amintesc c� purtam o tunic� din brocart gros, format� din p�trate
de aur �ncrustate �n centru cu pietre semipretioase de toate culorile. Tortele
�nfipte la diferite �n�ltimi pe coloanele din jurul curtii r�spundeau celor tinute
de dansatori �ntr-una din m�ini, �n vreme ce �n m�na cealalt� agitau o semilun� din
argint. Se �mbr�caser� cu originalele lor costume traditionale, �n culori care
alternau regulat, si cu pantaloni bufanti cu cr�p�turi. Pe muzica vesel� a
fluierelor, evoluau �ncet �n jurul f�nt�nilor din care t�snea ap� colorat�.
�n primul an, frumusetea de nedescris a spectacolului m� captivase, dar era lung si
�ncet, si �n seara aceea as fi dat orice ca s� fiu crutat�. Tremuram de frig, se
l�sase noaptea si aveam chef s� m� �ntorc �n camera mea. �mp�r�teasa prezida
singur� Brumaliile si simteam lipsa �mp�ratului. As fi vrut foarte mult s�-l v�d
al�turi de mine. C�derea �n dizgratie a lui Barsyme fiind obiectul tuturor
conversatiilor, stiam c� eram observat�, scrutat�, c� fiecare �ncerca s�-mi
analizeze reactiile. Dar eram hot�r�t� s� nu las s� se vad� nimic. La mijlocul
spectacolului, m-am multumit doar s�-i adresez neglijent, ca pentru a face
conversatie, c�teva vorbe Hilariei, marea maestr�, care st�tea �n picioare l�ng�
mine:
� Vezi tu, r�splata mea este afectiunea sotului meu. Este at�t de r�bd�tor cu mine.
�mi accept� stilul dezordonat de a actiona. Nu-mi poart� pic� pentru c� nu petrec
suficient timp al�turi de el. �n fine, atunci c�nd, crez�nd c� �i pot fi de folos,
fac vreo greseal�, el m� iart�...
Acesta a fost epitaful atotputernicului ministru. Hilaria, b�tr�na asta �ntepat�
care nu m� avea la inim� mai mult dec�t o aveam eu pe ea, s-a apucat s� repete
peste tot �n Con-stantinopol c� rn� supusesem umilit� deciziei �mp�ratului.
Simteam tot mai mult nevoia unui refugiu. Asa c� am p�r�sit palatul Daphne, urm�nd
aleea acoperit� de mozaicuri
300
destept, cel mai bun era Anastasius. Acesti tineri care se fug�reau, se agitau, se
strigau unii pe altii erau deja b�rbati si femei. De multe ori discutau linistiti
si, la umbr�, se formau perechi, �n ei �mi g�seam linistea, �n cinstea lor, scoteam
la iveal� gratiile pe care eram acuzat� c� nu le-as fi avut niciodat�, �mi
dezv�luiam bl�ndetea, cu care mi se reprosa c� m� zg�rcesc, pentru c� nu aveam de
ce s� fiu ne�ncrez�toare sau pref�cut�.
�n aceste prime zile frumoase, eunucii, distrati, urm�reau zborul insectelor, apoi
disp�reau �n spatele vreunui tufis pentru a trage un pui de somn pe c�te o banc�.
Doamnele mele, molesite, se l�sau dezmierdate de adierea v�ntului, mirosind c�te o
floare parfumat� si vis�nd la un amant. Din p�cate, eu nu cunosteam aceast� odihn�
a sufletului, nu o mai puteam cunoaste niciodat�, �n preocup�rile mele nu existau
clipe de r�gaz. Prezentul m� acapara, si trecutul m� obseda. Atunci �i chemam pe
tineri. Acestia veneau �n fug�, le pl�cea s� stea �n preajma mea si s� m� asculte
�n timp ce le povesteam un capitol din istoria lui lustinian si a Theodorei.
Contemporanii f�cuser� din mine un monstru sau o sf�nt�, dar �n ochii generatiei
lui Anastasius ap�ream deja ca un monument al istoriei. Nepotul meu se ar�ta cel
mai silitor dintre toti. Nu se misca niciodat� de l�ng� t�blitele si pana lui
pentru a lua notite �n timpul povestirii mele. El mi-a dat ideea de a-mi derula
firul memoriei.
Capitolul 19
Foarte repede, politica si-a reintrat �n drepturi si sosirea papei ia
Constantinopol m-a silit s� �ntrerup aceste clipe de destindere. Vigilius cugetase
suficient �n str�fundurile exilului s�u sicilian la neajunsurile �nc�p�t�n�rii,
�mp�ratul era optimist: �Aceast� �nt�lnire va fi doar o formalitate, c�ci si-a
�nv�tat lectia si va �ncovoia spinarea. De altfel, catolicii si monofizitii nu-!
intereseaz� prea mult. Dragul de papa Vigilius nu urm�reste dec�t s�-rni reintre �n
gratii. si stie c� singurul mod �n care o poate face este s� ratifice cele Trei
Capitole. Este primul care sustine celor din jur c� asta e Ideea mea fix�." De la
c�derea Romei, pentru care eram considerat� responsabil�, si de la dec�derea lui
Barsyme, m� tinusem intentionat deoparte. Aparentele erau salvate, �mp�ratul �mi
f�cea vizite si m� consulta ia fel de des ca �nainte. Eu �i spuneam p�rerea mea, pe
care era liber s� o asculte, dar nu mai aveam nimic de spus �n guvern si nici nu
mai f�ceam tot ce voiam.
�n ciuda tolerantei sale, �mp�ratul era departe de a-i sustine neconditionat pe
monofiziti. Cu toate acestea, cele Trei Capitole erau opera lui ideologic�,
deveniser� obsesia lui, f�r� ca nimic s�-l mai poat� abate de la ea. si acest
b�rbat, �n general flexibil, se �nc�p�t�nase. Din aceast� pricin�, �mi f�cea pe
plac si, f�r� s� misc vreun deget, aveam s� v�d �ncoronarea operei vietii mele. M�
zb�tusem pentru ca monofizitii s� fie protejati, l�sati s�-si practice cultul
303
si ei o fug� p�n� acolo. Voiau s�-i cunoasc� pe acesti sfinti despre care vuia tot
orasul si s� primeasc� binecuv�ntarea lor. Printre vizitatori s-au �nghesuit multi
catolici care, tulburati de extraordinara atmosfer� de credint�, s-au convertit
la'monofizitism. Dumnezeu marcase cu pecetea lui palatul Hosmidas.
�ntr-o dimineat�, am auzit un trosnet r�sun�tor si �nsp�im�nt�tor, asem�n�tor
vuietului unui cutremur de p�m�nt. Apoi un nor de praf s-a �n�ltat p�n� la cer,
dinspre palatul Hosmidas. Ca �n fiecare zi, o gr�mad� de oameni, printre care
destule femei cu copii, asistase la slujba monofizitilor, si capela era ticsit�,
�ns�, �n momentul �mp�rt�saniei, tot acoperisul se pr�busise brusc. Dintre ruine se
ridicau urlete si probabil c� existau zeci de victime. Au fost trimise imediat
ajutoare pentru a-i salva pe nefericitii supravietuitori. Am asteptat la gineceu,
cu �ngrijorare �n suflet, s� aflu bilantul sinistru. Mesagerul a sosit cu un z�mbet
radios. Avusese loc o minune. Dup� ce au fost �nl�turate toate pietrele, dup� ce au
fost luate toate coloanele, toti cei care fuseser� striviti s-au ridicat f�r� nici
o zg�rietur�, teferi si nev�t�mati. N-au fost nici morti, nici r�niti. Atunci si
cei mai sceptici au deschis ochii, �mp�ratul a declarat c� va pl�ti din banii lui
reconstruirea capelei si a vrut, pentru prima dat�, s� se duc� la m�n�stire. Am
fost fericit� s�-l �nsotesc.
Marea sal� de receptie �n care �l ascultasem �ntr-o sear� pe Belizarie avertiz�ndu-
l pe lustinian s� se fereasc� de mine fusese transformat� �n capel� provizorie.
Paraclisul meu, unde �mi pl�cea at�ta s� stau, servea drept refectoriu.
Apartamentele fuseser� �mp�rtite �n chilii. Afar�, �n curti, sub porticuri, se
�nghesuiau colibe din lemn acoperite cu paie.
306
Acolo tr�iau cei mai b�tr�ni, ilustrii anahoreti care stiuser� s� refac� �n jurul
lor desertul pe care �l p�r�siser�. Cinci sute de c�lug�ri se �nghesuiau �n fostul
palat, �n mijlocul murmurului rug�ciunilor si al psalmodierii imnurilor sfinte,
st�teau c�lug�ri cu b�rbi albe, prosternati la piciorul altarelor. Nimic din
aceast� locuint� nu amintea de dragostea uman� c�reia �i slujise drept paravan.
Totul sugera dragostea divin� care ardea aici ca nic�ieri �n alt� parte. si
�mp�ratul s-a extaziat �n fata �acestui mare si minunat desert al sfintilor", cum
l-a numit el.
Am fost fericit� s� constat c�, �n ciuda reticentei pe care o manifestase, nu
regreta c� a venit. L-am dus �n fiecare chilie ca s� �mpart� smirn� cenobitilor si
s� le cear� s� se roage pentru el. �ntr-una din ele, �n locul unui octogenar
�ngenuncheat si moroc�nos, s-a trezit �n fata unui b�rbat �nalt, frgmos, cu pielea
�ntunecat�, cu ochii migdalati, drapat �n v�luri imaculate brodate cu aur si
purt�nd un turban greu alb, care �i accentua tinuta nobil� a capului. Era printul
Harith, din tribul ghassanizilor, acel suveran al desertului cunoscut pentru
ispr�vile sale din timpul campaniei din anul 540 �mpotriva lui Chosroes, pe care �l
r�spl�tisem cu titlul de patrician. De atunci continuase cu zel sporit s� �i
�nfrunte pe vesnicii nostri dusmani, persii. Convertit, nu de c�lug�rii catolici,
care refuzau s� p�r�seasc� siguranta oraselor, ci chiar de �ndr�znetii monofiziti
care botezaser� deja Yemenui si Etiopia, Arabia si Nubia, precum si �ndep�rtatul
regat Aksum, venise la Constantinopol ca s� cear� s� i se trimit� un episcop
monofizit care s�-i conduc� Biserica. La audienta �mp�ratului, c�ruia �i adusese
omagiile sale de vasalitate, protocolul �i interzisese s� vorbeasc�. Regret�ndu-mi
neputinta de a-i satisface emotionanta cerere, �i promisesem s�-i aranjez o
�ntrevedere, lat� c� aveam ocazia, lustinian a binevoit s� nu se arate surprins si
l-a ascultat cu amabilitate
307
dou� tronuri din fildes sculptat, �mp�ratul, asa cum conveniser�, i-a cerut lui
Vigilius s� subscrie declaratiei celor Trei Capitole. Vigilius nu numai c� a
refuzat categoric, dar I-a si excomunicat numaidec�t pe patriarhul Menas si pe
orice prelat b�nuit c� ar �ncuraja monofizitismul. Apoi s-a ridicat, iar �mp�ratul
a f�cut la fel. S-au �nclinat unul �n fata celuilalt, dup� care papa s-a retras.
lustinian si-a �ntrerupt brusc relatarea. Venise la sf�rsitul dup�-amiezei ca s�-mi
expun�... dezam�girea lui. S-a instalat t�cerea. Eu �l observam. Se g�ndea intens.
B�rbia �i iesise �n fat�, spr�ncenele groase aproape se uniser� din cauza
�ncrunt�rii si, semn de maxim� concentrare, se uita putin crucis. Aveam s� ne
�mpiedic�m, cu un pap� aflat la picioarele noastre, de aceleasi obstacole pe care
le-am �nt�lnit la Agapetus, si apoi la Silverius ? L-am �ntrebat pe lustinian:
� N-ai afirmat tu, Cezar, c� Vigilius va fi ascult�tor? La urma urmei, nu tu l-ai
f�cut pap� ? Din ce motiv si-a uitat promisiunile ? Chiar n-ai nici un indiciu
privind intentiile lui ? Cum e posibil s� nu fi b�nuit nimic?
Foloseam �n ziua aceea tactica mea obisnuit�. Puneam de dou�zeci de ori aceeasi
�ntrebare. Ceream detalii imposibil de precizat. Intentionat, �ncercam s�-l �ncurc
pe �mp�rat �n r�spunsuri si s�-l fortez s� se contrazic�. Doream s� piard� firul ca
s� �nteleag�, �n sf�rsit, c� putea fi complicele lui Vigilius. A �ncercat s�-l
apere pe pap� pentru a se proteja pe el �nsusi:
� Dac� Vigilius ar respecta �ntocmai dorintele tale, atunci ar st�rni furtuna �n
s�nul clerului s�u. Poate c� ar urma o schism�, cu at�t mai mult cu c�t, �nainte de
a sosi la Constantinopol, a primit nenum�rate mesaje de la episcopii din Africa,
din Sardinia, Milano, Alexandria, Patras, Salonic,
309
� Furia nu este un sfetnic bun. Linisteste-te! Uit� de ur� pentru a g�si o solutie.
Dac� te rogi, Dumnezeu te va lumina asupra a ceea ce ai de f�cut. Adap�-ti forta �n
convingerea c� te zbati pentru adev�rata credint� si atunci vei �nvinge.
Simpla convingere va fi de ajuns ? Mi-am �ng�duit s�-i amintesc c� Vigilius, prin
tr�darea si intransigenta lui, risca s� nimiceasc� toate eforturile noastre pentru
a �ntinde umbra crucii asupra lumii.
� Adu-mi-l �n noaptea aceasta pe c�lug�rul Marras, mi-a poruncit Anthimus. si acum,
fata mea, las�-m�!
A dep�rtat bratele si a intonat cu voce tremur�toare un psalm. C�nd m-am retras,
linistea �mi cobor�se �n suflet.
�n noaptea aceea, la ora la care �mp�r�tesele timpurilor trecute �si primeau
amantii, mi-am �ntredeschis usa pentru a-l l�sa pe Arsenius s� intre, �nsotit de
Marras. Nu voisem s� �ncredintez nim�nui altcuiva grija acestei misiuni. Acesta
urmase un itinerar de pasaje pustii, culoare p�r�site, terase izolate pe care acest
iubitor de taine le cunostea pe dinafar�. Dup� ce au ajuns, am preluat initiativa
si l-am condus pe c�lug�r. tineam o tort� ale c�rei fl�c�ri f�ceau umbrele s�
danseze, miscau peretii, �nviorau linistea dens� si jucau pe satinul �ntunecat al
tunicii mele largi. Usa lui Anthimus era deschis�. Ne astepta, luminat foarte vag
de candelele icoanelor, �n picioare, foarte �nalt, desc�rnat, cu barba lui lung�,
r�rit�, �si pusese peste rasa de c�lug�r o etol� brodat� cu cruci negre pe care
timpul o tocise. Era �ntruchiparea clarit�tii, a maiest�tii, a umilintei.
�n fata patriarhului, ermitul, �nalt si el, �ns� murdar si �mputit, arz�nd de focul
lui Dumnezeu, era �ntruchiparea misticismului. C�lug�rul a vrut s� s�rute m�na
patriarhului,
313
c� stia deja, desi nu-mi f�cuse niciodat� vreo aluzie sau vreun repros. C�t despre
ungerea lui Marras si trimiterea lui �n Arabia, m-a felicitat c�lduros.
Politicianul era foarte multumit s�-i vad� pe �ereticii" de o pietate prea
tip�toare plec�nd din capital� si purt�ndu-si zelul altundeva dec�t �ntre zidurile
care-l g�zduiau pe pap�. Acesta putea de-acum s� se �nc�p�t�neze c�t voia �n fata
�mp�ratului, s� refuze s� semneze cele Trei Capitole, eu deja prinsesem vitez�.
In anul 547, dup� o iarn� deloc bogat� �n distractii, locuitorii Constantinopolului
au �nt�mpinat cu bucurie sosirea diverselor ambasade. Dornici de un spectacol de
calitate, s-au �nghesuit s� vad� trecerea str�inilor.
La palat se f�ceau preg�tiri de zile mari, iar trimisii regelui Totila defilau de
la pavilionul Chalke p�n� la palatul Magnaure �ntre dou� siruri de militari, cu
drapelele multicolore �n v�nt.
�ntre timp, �n sala numit� metatorion, �mp�ratul �si pusese tinuta protocolar�.
Picioarele �i fuseser� �nf�surate �n panglici de purpur�, se �nc�ltase cu pantofii
rosii �mpodobiti cu vulturi de aur. Peste c�masa lui din in alb brodat cu aur la
g�t si la mansete �si pusese o tunic� purpurie, ornat� cu o band� lat� de aur,
brodat� cu motive geometrice si p�s�ri, prins� pe um�r cu o agraf� �ncrustat� cu
nestemate si perle imense. Alte perle de dimensiuni iesite din comun, diamante,
smaralde, rubine sclipeau pe coroana lui cu ciucuri.
Apoi se dusese s� ia loc �n sala central� a palatului Magnaure, o adev�rat�
catedral� cu trei nave desp�rtite de coloane si luminat� de sapte candelabre
gigantice.
La un semn, draperiile imense de m�tase �ntinse deasupra portilor din bronz au fost
trase. Orgile au �nceput s� c�nte, �nsotind corurile celor dou� factiuni, Albastrii
si Verzii, care �n�ltau osanale suveranului. Asezat� l�ng� ei, �i priveam
315
capul foarte drept si de alura m�ndr� mostenit� de la tat�l ei. Nasul era usor
�ncovoiat, iar ochii aurii, larg deschisi, aveau o privire direct� si c�lduroas�.
Sub curtoazia pe care mi-o ar�ta, vorbea cu o rezerv� pe care o atribuiam
timidit�tii. Am trimis-o la tinerii care se distrau si care au primit-o foarte
bucurosi. Cu coltul ochiului am observat c� Anastasius se ar�ta foarte interesat de
ea si probabil c� reciproca era valabil�, c�ci am auzit-o r�z�nd des si f�r�
falsitate.
Peste dou� zile, c�nd �mp�ratul a venit �n camera mea s� lu�m micul-dejun, a scos
din buzunar un pergament si, f�r� nici un cuv�nt, mi l-a �nm�nat. Era declaratia
celor Trei Capitole, �n josul c�reia se �ntindea cu cerneal� violet isc�litura
mult-asteptat�: VIGILIUS PONTIFEX MAXIMUM. Papa o aprobase chiar �n dimineata
aceea. Nu numai c� cedase, dar acceptase, de asemenea, s� se �mpace cu Menas,
patriarhul Constantinopolului, si s�-i ridice excomunicarea. Drept singur� favoare
ceruse ca vestea s� r�m�n� secret� p�n� �si va putea convinge prelatii, pentru a da
o aparent� de unanimitate deciziei.
�mp�ratul se pref�cea c� aceast� schimbare spectaculoas� de atitudine era ceva
perfect normal. Cu at�t mai bine dac� explicatiile logice erau multumitoare pentru
spiritele �nguste, �mp�ratul �mi oferise recucerirea Romei, �n schimb eu �i ofeream
declaratia celor Trei Capitole, �ns� n-avea s� afle niciodat� c� eu eram autoarea.
Monofizitismul era �nc� o dat� salvat, si Dumnezeu voise s� se �nt�mple prin grija
mea. Nu m� bucuram de triumf. M� asteptau alte �ndatoriri.
�n euforia acestor succese multiple, i-am cerut �mp�ratului favoarea de a-l �nlocui
pe cornitele darurilor sfinte, loan. De c�nd venise s� m� anunte de sosirea papei
Vigilius, surs� a at�tor necazuri, eram convins� c� ne purta
335
ghinion. Nu �ndr�zneam nici s� m� apropii de el, nici s�-i vorbesc. De fiecare dat�
c�nd �mi s�ruta papucul la ceremonia de adorare a purpurii, �mi atingeam frenetic
amuletele si medalioanele sfintite. Toat� Curtea �i cunostea reputatia si tr�ia �n
aceleasi chinuri ca mine. �mp�ratul a binevoit s�-mi onoreze cererea si m-a rugat
s�-l ajut s� aleag� un �nlocuitor pentru loan. Aici le rezervam o surpriz� celor
care vorbeau de faptul c� mi-as fi pierdut influenta.
O dat� pe s�pt�m�n� avea loc, �n marea sal� de audiente hrisotriclinium, ceremonia
proskinisis, menit� s� le permit� demnitarilor si functionarilor proasp�t numiti s�
primeasc� �nsemnele functiilor lor. �n dimineata aceea, defilarea p�rea s� nu se
mai sf�rseasc�, monotonia ceremonialului devenea tot mai greu de suportat, oamenii
nu mai erau atenti c�nd printre curteni s-a st�rnit un fream�t. Cine �nainta
sustinut de cei doi praepositus de serviciu ? Cine se arunca la piciorul tronului ?
Cine altul dec�t dizgratiatul, omul cel mai nepopular al imperiului, �ntunecatul
vr�jitor, hotul diabolic, pretinsul amant al �mp�r�tesei: Barsyme �n persoan�.
� �n numele Tat�lui, al Fiului si al Sf�ntului Duh, maiestatea mea, prin gratia
divin�, te �nalt� �n functia de comite al darurilor sfinte! a proferat �mp�ratul.
si i-a �ntins colierul de aur, marca rangului s�u, pe care I-a primit cu m�inile
acoperite de m�neci, pentru ca maiestatea sa s� nu fie p�ng�rit ating�ndu-i pielea.
Apoi, noul ministru a �naintat spre un altar mobil pe care si-a depus colierul,
capelanul palatului I-a binecuv�ntat, dup� care i I-a dat �napoi.
Nu voisem s�-i cer �mp�ratului s�-i �napoieze lui Barsyme prefectura orasului,
postul cel mai important din administratie. Fiind comite al darurilor sfinte, �n
locul
336
Vigoarea si fermitatea lui mi-au dat un exemplu, �nainta drept spre scopul s�u,
f�r� a pierde timpul, si ispr�vile lui m-au f�cut si mai ner�bd�toare s� izb�ndesc.
De c�teva zile m� foiam �n zadar, �n dimineata aceea �ntrebasem de dou�zeci de ori
dac� venise Arsenius. �n cele din urm�, a ap�rut, f�r� suflu, g�f�ind:
� Au m�rturisit? am tipat eu.
� Unul refuz� s� vorbeasc�, cel�lalt a cedat.
� Vreau s�-l ascult, hai s� mergem! am hot�r�t pe loc. l-am poruncit unuia dintre
notarii mei s� ne urmeze. Ne-am �nfundat �n partea aceea a gineceului, cea mai
izolat�, cea mai nestiut�, care ad�postea retragerea tainic� a patriarhului
Anthimus. Eram departe de luxul si rafinamentul pentru care era renumit palatul
Daphne. Culoarele coteau deseori �n unghi drept, prost luminate de c�teva ochiuri
de sticl� �n tavan. Am cobor�t pe o scar� �ngust� �n spiral� p�n� la subsol, �n
fata noastr� se deschidea un pasaj boltit, lung, larg si drept, cu p�m�nt b�t�torit
pe jos. �n dreapta si �n st�nga, se �nsirau usi groase, z�vor�te grosolan,
str�punse de c�te o vizet� micut� - usi de celule, �n fundul galeriei sinistre, una
dintre usi era �ntredeschis�. Se auzeau gemete de durere. S-a vorbit mult despre
catacombele de sub Palatul Sf�nt, neb�nuite, de neg�sit, unde �mp�r�teasa, cu cea
mai mare discretie posibil�, �ntemnita, tortura, �i f�cea s� dispar� pe cei care
nu-i erau pe plac. Mult� vreme m-am g�ndit s� ascund acest secret, dar nu mai pot
p�stra mult t�cerea, �n numele sincerit�tii cu care mi-am promis s� scriu aceste
memorii, pentru a le face credibile. Am deschis p�n� aici portile trecutului meu,
ale inimii mele, ale palatului meu. Mai r�m�ne s-o �ntredeschid pe cea a
subteranelor.
340
�mpotriva mea, �n urm�toarea, �nchin�ndu-mi cel mai frumos imn pe care l-a adresat
vreun b�rbat unei femei. Era modul lui de a-mi ar�ta c� �si schimbase p�rerea sau,
pur si simplu, dispozitia, c� accepta pierderea lui loan din Cappadocia si poate
chiar c� o aproba, �n acest fel mi s-a confirmat temeinicia actiunilor mele si am
fost absolvit� pentru cruzimea mea. Iubirea lui lustinian sp�la s�ngele pe care �l
v�rsasem pentru el. Am vrut s�-mi exprim recunostinta, coment�nd la r�ndul meu
prima noastr� �nt�lnire:
� La vremea aceea, nu eram dec�t o vrabie �n mijlocul unui nor de vr�bii. El,
printul, nepotul �mp�ratului, el era phoenixul care zbura sus, printre culmile
apropiate de Dumnezeu. Dac� n-ar fi cobor�t el s� m� �nvete s� zbor, n-as fi fost
niciodat� �n m�sur� s� contemplu minunatul, magnificul, imensul. De aceea nici
viata mea, nici inima mea nu-mi apartin. Tot ce sunt, tot ce am, tot ce g�ndesc tot
ce simt apartine �mp�ratului. El a �n�ltat o biseric� pe locul umilei locuinte �n
care vietile noastre s-au intersectat si s-au unit. Eu as fi construit nu unul, ci
zece sanctuare pe locul acestei minuni care mi-a transfigurat viata.
C�nd Anastasius a �mplinit optsprezece ani, l-am numit silentiar, functie care
consta, la audientele imperiale, �n a veghea ca participantii s� respecte t�cerea,
�n ciuda pozitiei sale inferioare, vedea deschiz�ndu-i-se �n fat� poarta onorurilor
care aveau s�-l conduc� rapid �n Senat si chiar mai sus. �ndep�rt�nd lunga list� a
candidatilor de familie bun�, am st�rnit geloziile si ranchiuna �mediocrilor", ceea
ce nu m-a surprins deloc. Din contr�, reactia nepoatei mele, Sofia, m-a uimit prin
violenta ei. La sosirea lui la Curte, ea �l �nt�mpinase c�lduros pe Anastasius,
devenindu-i prieten� nedesp�rtit�. Cu toate acestea, s-a dat peste cap
345
s�-i �mpiedice nominalizarea. Poate din gelozie, l s-a pl�ns mamei sale, iar
aceasta a ajuns p�n� la a-l aborda pe lustinian, care mi-a repetat cuvintele ei,
probabil pentru a m� face s� m� r�zg�ndesc. Degeaba, c�ci promovarea lui Anastasius
era o etap� necesar�.
�ntr-o dup�-amiaz�, i-am primit pe Anastasius si pe Ioana �n capela minuscul� a
pavilionului Virtutii, pentru c� locul acela sf�nt era convenabil pentru ceea ce
aveam s� le spun. sirurile de f�clii erau aprinse �n fata icoanelor, parfumul de
t�m�ie plutea �n aer, razele de soare p�trundeau prin ferestrele �nguste pentru a
lumina figura, m�na, vesm�ntul vreunui sf�nt, cre�nd atmosfera potrivit�. Le-am
dezv�luit celor doi adolescenti c�, �n urm� cu patru ani, p�rintii Ioanei si cu
mine hot�r�sem s�-i c�s�torim. De atunci asistasem la atractia ior unul pentru
cel�lalt, apoi la �nflorirea ei. Ajunseser� la v�rsta c�s�toriei, iar eu eram mai
mult dec�t fericit� s� binecuv�ntez aceast� unire. Anastasius, stiam, visa la
Ioana. Figura lui extaziat� o spunea. Ioana �l voia pe Anastasius ?
� Nu!
R�spunsul t�snise, aproape dobor�ndu-m� de uimire.
� Cum nu ?
� Nu m� voi c�s�tori cu Anastasius.
� Nu esti �ndr�gostit� de el ?
� Ba da, sunt �ndr�gostit�, a m�rturisit ea aproape tip�nd, cu vocea �necat� de
pl�ns.
� Atunci, de ce nu vrei s� te c�s�toresti cu el ? T�cere.
� �ti iubesti mama, Ioana ? A scos un mic �da" timid.
� Iti iubesti tat�l ?
De data aceasta, r�spunsul a fost un �da" direct si clar.
346
Starea lui de spirit corespundea cu a mea si, �n loc s�-i ascult confidentele, cum
ar fi trebuit, l-am pus s� le asculte pe ale mele. Tot trecutul meu mi-a defilat
prin fata ochilor si mi-am f�cut socotelile unei vieti �ntregi. C�stigasem pariul
din tineretea mea: evadasem din mocirl�. Reusisem �n ochii tuturor aproape
imposibilul. Dar toate coroanele de pe lume nu aveau cum s� stearg� r�nile
copil�riei mele. �mprejur�rile m� f�cuser� asa cum eram, experientele nefericite
�mi uscaser� treptat inima, care ajunsese precum fructul acela �nt�rit, �nnegrit,
putrezit de soarele prea puternic. M� mai tineam �nc� pe picioare doar din datorie.
G�ndeam ca o femeie, dar actionam ca un b�rbat, mai �nc�p�t�nat� chiar dec�t un
b�rbat. Cl�disem un sistem pentru a-mi satisface pofta de putere si �i devenisem
prizonier�, de aceea m-am refugiat �n aparente. stiam c� nu m� puteam bizui pe
nimeni. Atunci �mi croisem propria singur�tate, care m� costa scump. Ajunsesem la
un soi de disperare si, pentru a o combate, continuam s� functionez ca un trup f�r�
suflet. Nu m� mai puteam opri din a manipula, a �ntreprinde, a hot�r�, desi
pierdusem sensul acestei misc�ri perpetue.
Simteam c� Anastasius nu-mi �ntelegea nefericirea. Femeia cea mai bogat�, cea mai
puternic�, cea mai vestit� din lume nu putea fi dezgustat� de viat�. Am vrut s�-i
explic motivele, dar, pentru a face asta, trebuia s�-i povestesc toat� viata mea,
nu s� evoc doar c�teva fr�nturi. Am hot�r�t, asadar, s�-i dictez amintirile mele.
�nainte de a fi mostenitorul averii, �mi va mosteni memoria:
� Totul a �nceput �ntr-o sear� c�nd, b�tut� de niste p�rinti nedemni de acest nume,
am fugit. B�tut�, umilit�, m-am trezit �n alt loc �n care am fost silit� s� �nv�t
din nou s� m�n�nc, s� tr�iesc �nconjurat� de alti infami. Am fost nevoit�
349
s� m� zbat iar si iar pentru a-mi afirma demnitatea sau ce mai r�m�sese din ea dup�
at�tea zile de umilire. Din aceast� c�l�torie la cap�tul noptii, din aceast�
recolt� de am�r�ciune am hot�r�t s�-mi fac o gr�din�, pe care o voi planta dup�
plac, �n care fiecare tufis, fiecare copac va reprezenta o parte din mine, care am
fost lovit�, r�nit�, �nselat�, tr�dat�, dar pe care o voi face s� �nfloreasc� prin
m�ndrie. Pentru fiecare lacrim� v�rsat� voi vedea desf�c�ndu-se o floare
triumf�toare, �n acest cimitir, �n fata acestui morm�nt care se va deschide �n
cur�nd pentru mine, adun�ndu-mi lacrimile, voi num�ra m�t�niile vietii mele. Primul
bob minuscul a crescut, s-a dezvoltat, a disp�rut si la sf�rsit l-am reg�sit �n
tine. De-acum s-a �nchis cercul...
Toamna mi-a st�rnit pofta de a petrece c�teva zile la Hiera, palatul de recreere pe
care �l construisem pe malul asiatic al Bosforului, nu departe de gura Pontului
Euxin. F�ceam c�l�torii frecvente acolo, pe care curtenii le detestau, b�t�ndu-se
totusi �n speranta de a fi chemati. Se pl�ngeau de dificult�tile de aprovizionare
�n ceea ce numeau ei o gaur� uitat�; se temeau de capriciile m�rii, deosebit de
imprevizibil� si de periculoas� �n aceste locuri si, mai ales, ca toti
constantinopolitanii, le era frica de Porfirion, un cetaceu monstruos ascuns �n
apele noastre, care de cincizeci de ani ap�rea, disp�rea, �i teroriza pe c�l�tori
si scufunda navele.
l-am invitat pe Anastasius, cu mai multi prieteni, si pe Ioana, pentru a le
demonstra c� pot uita de ranchiuna �mpotriva unei fete at�t de fragede. M-au
�nsotit pe trirema imperial� �mpodobit� cu purpur� si aur, cu p�nzele purpurii
brodate cu vulturi imensi aurii, de un lux si un confort neobisnuite.
C�l�toria a fost mult �nt�rziat� de numeroase opriri, pe
350
care le porunceam imediat ce vedeam o m�n�stire, o institutie care se bucura de
protectia mea, un sat ai c�rui locuitori �nghesuiti la mal m� aclamau de departe,
pentru a le l�sa timp oamenilor s� �mpart� daruri �n monede grele si zorn�itoare
din partea mea.
F�cusem mai mult de jum�tate din drum, c�nd o barc� desprins� de pe mal a venit s�
ne anunte o stire care mi s-a p�rut o �nt�mplare extraordinar�. Porfirion tocmai
fusese capturat. Am ap�rut pe punte, pentru a afla toate am�nuntele. Marea
linistit� atr�sese �n Bosfor un banc de delfini. Porfirion, n�pustindu-se spre ei,
i-a ucis si i-a devorat pe c�tiva. Altii au fugit �n amonte pe r�ul Sangarius.
Porfirion i-a urm�rit, apropiindu-se periculos de mult de uscat. S-a �mpotmolit �n
n�mol, a �ncercat s� se desprind� si n-a putut. S-a zb�tut furios, nereusind dec�t
s� se afunde si mai mult. Apoi, refluxul I-a l�sat f�r� ap�, prizonier �n noroiul
care s-a uscat.
Am vrut cu orice chip s� v�d monstrul. Nava s-a �ndreptat spre Sangarius si a
aruncat ancora �n gura r�ului. B�rcile au fost lansate la ap� si toat� Curtea m-a
urmat p�n� la uscat. F�r� s�-mi fac griji, mi-am �nghesuit broderiile de aur si
catifea �n vas si mi-am tras poalele minunat brodate ale tunicii. t�ranii din
vecin�tate, pe care nu-i alungaser� g�rzile, aplaudau de mama focului. Eram
�nc�ntat�. M-am r�sucit �ncet �n jurul cetaceului alb marmorat cu negru care, cu
cele patruzeci si cinci de picioare lungime si cincisprezece picioare l�time, mi s-
a p�rut �ntr-adev�r monstruos. t�ranii �i d�duser� nenum�rate lovituri de topor,
dar, pentru a da gata un asemenea munte, trebuia mai mult. S�nger�nd din toate
p�rtile, transat de viu, monstrul �nc� respira, fiindc� din c�nd �n c�nd mai
tres�rea. M� umplusem de s�nge, indiferent� la aceast� oroare. Dup� ce v�zusem
oameni torturati, un animal �n agonie nu m� mai impresiona.
351
L-am c�utat pe Anastasius printre curtenii zguduiti, care afisau acelasi s�nge rece
ca si mine, ascunz�ndu-si dezgustul si greata, si l-am interpelat:
� Probabil c� esti uimit de curiozitatea mea fat� de Porfirion, dar, vezi tu,
monstrul acesta sunt eu.
L-am l�sat putin s� digere aceast� introducere �nainte de a continua:
� Timp de ani de zile a �nfricosat at�ta lume si, cu toate acestea, vezi c�t de
vulnerabil este acum. E str�puns, r�nit, m�cel�rit de oameni, asa cum am fost si
eu, asa cum sunt �n fiecare zi atacat� de dusmanii mei. A fost def�imat si cu toate
acestea se dovedeste a fi foarte util. Priveste-i acolo jos pe t�ranii aceia care
�i iau carnea pentru a se ghiftui cu ea s�pt�m�ni �ntregi. si atunci c�nd va fi
mort, cei care l-au blestemat cel mai mult vor fi siliti s� admit� c� hrana pe care
le-a adus-o at�tor �nfometati e un dar al providentei. Exact ca si la mine, atunci
c�nd �ntr-o zi, cur�nd, voi muri, �mi vor fi recunoscute meritele si voi fi
binecuv�ntat�. Deschide bine ochii, Anastasius, monstrul acesta este bunica ta.
�n loc de palat, am vrut ca Hiera s� fie o vil� mai mare, cu peristil si colonade
�n stil rustic. Suita mea, prea numeroas�, locuia �n pavilioane �mpr�stiate �n
parc, adev�rat� p�dure udat� de numeroase izvoare, �mpodobit� cu copaci foarte mari
si cu c�mpii �nflorite care se �ntindeau p�n� la t�rmul m�rii.
Cu ocazia acestui sejur, invitatii au fost at�t de numerosi, �nc�t Anastasius si
Ioana s-au instalat �n dou� camere minuscule �nvecinate, �n hambarul unui pavilion
izolat, mai degrab� o caban�, care nu avea la parter dec�t o camer� de odihn�
pentru plimb�retii r�t�citi. C�t despre prietenii lui Anastasius, ei au fost
instalati foarte departe de acolo. Acesti tineri nu veniser� la Hiera pentru a tine
352
"tUPT^B
ca acesta s� fie impecabil �n orice �mprejur�ri, dar acum mi se �nt�mpla s� petrec
zile �ntregi �n tinut� neglijent�, lu�nd ca unic� m�sur� de precautie p�zirea
strict� a usii. Doar nepotul meu Anastasius avea dreptul s� m� vad�. �n acest fel,
mi-am g�sit timp s�-i dictez povestea vietii mele. Cufundarea �n trecut nu m�
consola pentru prezent, dar evocarea �nf�tis�rii pe care o avusesem �mi �ng�duia s�
uit, fie si pentru o clip�, pe cea care �mi apartinea acum. Cu toate acestea, nu-mi
st�tea �n fire s� m� pierd mult timp �n amintiri si inactivitate. Am vrut s�
reactionez si, �n martie, m-am �ntors la Hiera ca s� schimb aerul. Dar v�ntul
ascutit �n�lta valuri care se sp�rgeau pe cheiul de marmur�, copacii despuiati,
norii negri care alergau pe cer, lumina cenusie si linistea ap�s�toare mi-au
destr�mat optimismul si, �ntruc�t curentii de aer care circulau �n aceast� locuint�
de var� m� omorau, m-am �ntors f�r� �nt�rziere �n oras.
Durerile s-au agravat, �mpiedic�ndu-m� �n scurt timp s� dorm. Atunci c�nd, �nvins�
de oboseal�, intram �ntr-un soi de toropeal�, c�deam prad� cosmarurilor
�nfior�toare. M� trezeam g�f�ind, si mai epuizat�, si �mi trebuia o vreme ca s� m�
dezmeticesc. C�lug�rii de la palatul Hosmidas au venit �n camera mea s� aprind�
f�clii binecuv�ntate si s� �mpr�stie uleiuri sfintite. Doctorii, greci sau evrei,
r�m�neau convinsi c� vechea mea boal� de stomac �mi juca feste. Auzindu-i, ai fi
zis c� un regim echilibrat m-ar fi pus imediat pe picioare. Nu-mi doream dec�t s�
le pot �mp�rt�si optimismul, c�ci m� simteam �n deplin�tatea facult�tilor mintale.
Spiritul meu era ager, ner�bd�tor s� munceasc�, lacom s� rezolve probleme.
Pentru a sc�pa de incertitudine, am chemat-o pe Photini, vr�jitoarea. Era foarte
b�tr�n�, decrepit� si neputincioas�. Am v�zut-o sosind, c�rat� de doi eunuci, o
gr�mad�
356
mele. Eunucii mi-au deschis cuferele mari cu cercuri din cupru lucrat si au scos
tunicile, hlamidele, v�lurile, c�m�sile, sandalele si papucii din piele, aur sau
colorate, �ncrustate sau nu cu giuvaeruri. Nu m� puteam s�tura de haine, se spune.
Eram acuzat� c� aveam at�t de multe �nc�t nu aveam cum s� le port pe toate. Am fost
�ntr-adev�r cochet�, dar nu pentru un b�rbat, ci pentru un popor. Garderoba mea
inepuizabil� era alc�tuit� din costumele de scen� ale unei �mp�r�tese. M-am ad�ncit
�n cuferele din fildes sculptat, deschise pe mese de argint, pentru a scoate
br�t�rile �mpodobite cu flori si p�s�ri din smalt, colierele �ncrustate cu
medalioane grele din aur, diademele ornate cu camee, inelele, cerceii, centurile,
crucile din aur filigranat. Nestematele mi se rostogoleau printre degete.
�n ziua de 11 mai 548, cursele de care de la hipodrom s�rb�toreau aniversarea
�ntemeierii Constantinopolului. Dup� aceste luni �ndelungate de izolare, am hot�r�t
s� asist. Ghiceam agitatia vesel� care domnea �n oras. Cozile interminabile de
spectatori se �nsirau la portile hipodromului, treceau pe sub porticurile acestuia
si se scurgeau la nesf�rsit pe treptele din marmur� alb�. Nisipul parfumat cu care
tocmai fusese acoperit�. pista �mb�ls�ma aerul. Detasamentele g�rzii imperiale �si
ocupau deja locurile, cu fanioanele si stindardele �n m�ini, pe stama, estrada
situat� dedesubtul lojii imperiale. Vizitiii carelor, dup� ce aprinseser� lum�n�ri
�n fata icoanei Sfintei Fecioare, si-au pus tunicile f�r� m�neci, si-au str�ns
centurile iate si si-au pus pe cap bonetele din argint care le coborau p�n� pe
frunte, �n scurt timp, aveau s� se suie �n vehiculele ior, aliniate �n spatele
barierelor care le desp�rteau de aren�.
Femeile m� �nvesm�ntaser� �ntr-o tunic� foarte larg�
358
din m�tase usoar� si vaporoas� brodat� cu fructe, flori si p�s�ri de aur, precum si
cu o mantie lung� din purpur� cu galoane mari din aur. Deasupra acestei minuni
str�lucitoare se ridica un cap de mort pe care mi l-am descoperit �n oglind�,
str�mb�ndu-m� de dispret. Singurele semne de viat� r�m�neau pupilele; �nfundate,
ascunse, str�luceau ca lumina �ndep�rtat� a unui far. Dar nici s� vreau nu-mi
puteam desfunda ochii din orbite, nu-mi puteam �mplini la loc obrajii scof�lciti.
Mi-am �ntins totusi pe fat� pudr�, rosu de buze si khol, si �n scurt timp ar�tam ca
una dintre p�pusile acelea grotesti si naive care se v�nd �n t�rguri. Am citit �n
privirea nepotului meu Anastasius dezaprobarea, oroarea si i-am explicat:
� Poporul m� va vedea de departe; c�t despre curteni, ei m� consider� deja moart�.
Muribund�, poate, dar �nc� lucid�... asa voiam s� r�m�n p�n� �n ultima clip�.
Femeile mi-au prins �n urechi perle mari c�t oul de porumbel si mi-au petrecut �n
jurul g�tului un colier �ncrustat cu smaralde enorme. M� temeam c� nu voi fi �n
stare s� m� misc sub greutatea lor si, c�nd mi-au asezat pe cap coroana irizat� cu
pic�turi de safir, ca s� m� pot ridica, mi-am �ncordat toat� vointa pentru a s�ri
�n ajutorul muschilor mei sl�biti.
�mp�ratul m� astepta �n anticamer�.
� Esti frumoas�, Despina, mi-a zis c�nd am venit spre el.
Aceast� minciun� mi-a smuls un sur�s si mi-a insuflat energia necesar�. Am pornit
la drum.
Cortegiul �nainta �ncet, cu pasi cadentati, de-a lungul galeriilor, curtilor si
pasajelor care duceau de la palatul Daphne la hipodrom. G�rzile de corp, simfonie
de aur si alb, ofiterii sp�tarilor cu coliere de aur si nestemate, excubitorii,
359
w
stof�, a stat c�teva secunde cu bratul �ntins �n timp ce gloata �si rec�p�ta
suflul, apoi a l�sat c�rpa s� cad�.
�n aceeasi clip�, barierele care blocau atelajele s-au ridicat, carele s-au
n�pustit �n aren� si t�cerea a fost �nlocuit� de un concert asurzitor de aclamatii
si �ncuraj�ri. Toti spectatorii se ridicaser� �n picioare, trop�ind si vocifer�nd.
Chiar si �mp�ratul si-a �ncordat m�inile, a �ntins g�tul, chipul i s-a �nsufletit
si |-am auzit morm�ind �n barb� �ncuraj�ri pentru Albastri. Eu eram singura care nu
participa la excitatia general�.
L-am c�utat cu privirea pe nepotul meu, Anastasius. A venit s� se aseze pe treapta
tronului meu. Graba lui m-a �nduiosat.
� Memoriile mele nu sunt doar ale unei vieti, ci si ale unei epoci. M�car red�
fidel cuvintele mele. Pentru c� sunt complet sincer�. Dac� am hot�r�t s� spun
totul, am f�cut-o din onestitate.
� Nu, Despina, din orgoliu.
�ndr�zneala b�iatului m-a uluit. Am luat o figur� sever� pentru a-i porunci s� se
explice.
� Nimic din ceea ce ati f�cut �n viat� nu v-a l�sat rusinat�, mi-a r�spuns
linistit. Nu cunoasteti �ndoiala. Nu cunoasteti vinov�tia. Aceasta este forta
domniei voastre...
Mai r�u era c� acest sfruntat avea dreptate. Dragostea mea s-a �ntregit cu respect.
A simtit acest lucru si a �ndr�znit s� m� �ntrebe ce am simtit �n ziua aceea
�ngrozitoare a revoltei Nika, c�nd st�tusem �n acelasi loc, �n fata multimii
dezl�ntuite care cerea moartea noastr�. P�n� atunci refuzasem s�-i m�rturisesc
sl�biciunea mea.
� �ncercam s� par imperturbabil� pentru a-mi ascunde tremurul. Nu m� puteam
misca, eram paralizat� de fric�, �mi venea s� lesin...
361
O durere brusc� mi-a �nfipt �n p�ntece un cutit �nrosit cu foc. l-am f�cut semn cu
m�na lui Anastasius s� urm�reasc� cursa, pentru c� nu voiam s� vad� .suferinta
schimonosindu-mi tr�s�turile.
Cursa a treia se �ncheia. Din �naltul carelor lor usoare, conduc�torii tineau �n
m�ini fraiele cvadrigelor care p�reau c� zboar�. De fiecare dat� c�nd treceau
printr-una din curbele str�nse care marcau extremit�tile hipodromului, multimea
scotea un vuiet surd, ca acelea care anunt� seismele.
Str�inii nefamiliarizati cu obiceiurile noastre erau consternati �n fata acestei
g�l�gii. Imperiul putea fi �ntre pace si r�zboi, barbarii ne amenintau granitele,
singura problem� care agita �ntreaga populatie era s� afle cine c�stig�: Albastrii
sau Verzii. Ne�ndoielnic, acest spectacol tinea mai mult de nebunie dec�t de
pl�cere.
C�nd roata unui car s-a lovit de o piatr� si s-a spart, carul imediat urm�tor,
�ncerc�nd s� evite ciocnirea, s-a zdrobit de peretele din piatr�. Cei din spate n-
au mai avut timp s� se opreasc� sau s� schimbe directia. S-au suit, practic, peste
r�m�sitele celor din fat�. �ntr-o clip�, treizeci de cai si cvadrige s-au contopit
�ntr-o gr�mad� �ns�ngerat�, �n vreme ce treizeci de mii de spectatori s-au ridicat
�n picioare si au scos un singur strig�t de groaz� si pl�cere. Cursa a trebuit s�
fie �ntrerupt� si oamenii hipodromului s-au repezit s� elibereze victimele din
�nv�lm�seala de animale, oameni si buc�ti de vehicule. La trecerea cadavrelor
c�rate pe t�rgi, m-am aplecat: �Nu conteaz�... sunt numai Verzi."
Din nou, durerea m-a �njunghiat, de aceast� dat� at�t de puternic, �nc�t am simtit
c� p�lesc sub machiajul gros. Am �nchis ochii si m-am l�sat putin pe spate. Luptam
�mpotriva lesinului. Am urm�rit cea de-a patra curs� ca prin ceat�, pauza avea s�-
mi permit� s� m� retrag. Dup� obicei,
362
O durere brusc� mi-a �nfipt �n p�ntece un cutit �nrosit cu foc. l-am f�cut semn cu
m�na lui Anastasius s� urm�reasc� cursa, pentru c� nu voiam s� vad� .suferinta
schimonosindu-mi tr�s�turile.
Cursa a treia se �ncheia. Din �naltul carelor lor usoare, conduc�torii tineau �n
m�ini fr�iele cvadrigelor care p�reau c� zboar�. De fiecare dat� c�nd treceau
printr-una din curbele str�nse care marcau extremit�tile hipodromului, multimea
scotea un vuiet surd, ca acelea care anunt� seismele.
Str�inii nefamiliarizati cu obiceiurile noastre erau consternati �n fata acestei
g�l�gii. Imperiul putea fi �ntre pace si r�zboi, barbarii ne amenintau granitele,
singura problem� care agita �ntreaga populatie era s� afle cine c�stig�: Albastrii
sau Verzii. Ne�ndoielnic, acest spectacol tinea mai mult de nebunie dec�t de
pl�cere.
C�nd roata unui car s-a lovit de o piatr� si s-a spart, carul imediat urm�tor,
�ncerc�nd s� evite ciocnirea, s-a zdrobit de peretele din piatr�. Cei din spate n-
au rnai avut timp s� se opreasc� sau s� schimbe directia. S-au suit, practic, peste
r�m�sitele celor din fat�. �ntr-o clip�, treizeci de cai si cvadrige s-au contopit
�ntr-o gr�mad� �ns�ngerat�, �n vreme ce treizeci de mii de spectatori s-au ridicat
�n picioare si au scos un singur strig�t de groaz� si pl�cere. Cursa a trebuit s�
fie �ntrerupt� si oamenii hipodromului s-au repezit s� elibereze victimele din
�nv�lm�seala de animale, oameni si buc�ti de vehicule. La trecerea cadavrelor
c�rate pe t�rgi, m-am aplecat: �Nu conteaz�... sunt numai Verzi."
Din nou, durerea m-a �njunghiat, de aceast� dat� at�t de puternic, �nc�t am simtit
c� p�lesc sub machiajul gros. Am �nchis ochii si m-am l�sat putin pe spate. Luptam
�mpotriva lesinului. Am urm�rit cea de-a patra curs� ca prin ceat�, pauza avea s�-
mi permit� s� m� retrag. Dup� obicei,
362
ne duceam �n salonul din spatele kathismei pentru a lua masa cu apropiatii, �n
vreme ce hipodromul se transforma �ntr-o tavern� gigantic� �n aer liber.
�mp�ratul mi-a dat m�na, pe care m-am sprijinit pentru a m� ridica �ncet, �n
picioare fiind, m-am simtit at�t de slab�, �nc�t am r�mas cu fata spre multime, cu
m�na pe cea a lui lustinian, paralizat�, �mpietrit�, �n acel moment, de undeva din
fata kathismei, �n ultimele r�nduri, o voce, una singur�, a strigat foarte tare:
�Tr�iasc� Theodora!", asa cum se strig� �Tr�iasc� Celes!" sau �Tr�iasc� Kutzes!",
pentru vizitiii care c�stig� o curs�. Atunci tot hipodromul, Verzii si Albastrii
laolalt�, a urlat �ntr-un singur glas: �Tr�iasc� Theodora! Tr�iasc� Theodora!",
ceea ce nu se mai v�zuse niciodat�.
Ghicise oare poporul c� �mp�r�teasa avea s� se retrag�, c� se hot�r�se s� nu mai
asiste la cursele de dup�-amiaz� ? Presimtise c� era ultima dat� c�nd aveam s� vin
la hipodrom ? Aceste aclamatii au actionat asupra mea ca o lovitur� de bici. Am
cobor�t �ncet treptele tronului... Imediat ce am trecut pe portile kathismei,
imediat ce am iesit din v�zul poporului, m-am pr�busit. Dac� nu m-ar fi prins
�mp�ratul, as fi c�zut. Coroana mi-a alunecat, s-a lovit de pardoseal� si s-a
rostogolit din treapt� �n treapt� �ntr-un z�ng�nit �nfior�tor. Priveam, fascinat�,
cum se desf�ceau si se �mpr�stiau nestematele, �mp�ratul mi-a propus s� m�
�nsoteasc�, ceea ce am refuzat:
�- Nu, Cezar, esti dator poporului. Nu trebuie s� se �ngrijoreze. M� va ajuta
nepotul meu.
Anastasius m-a luat �n brate si m-a c�rat p�n� la apartamentele mele din palatul
Daphne. C�nt�ream ceva mai mult de patruzeci de kilograme.
C�teva s�pt�m�ni, nu m-am dat jos din pat, adun�nd cu greu o energie care m�
p�r�sea. M� macin� un ultim
363
demers si am avut r�bdare p�n� c�nd mi-am str�ns suficiente forte pentru a fi
transportat� la biserica Sfintilor Apostoli. Se scurseser� unsprezece ani de c�nd
hot�r�sem s� fie construit�. stiam c� tot imperiul vorbea despre ceea ce trebuia s�
fie sanctuarul cel mai somptuos din lume. Fuseser� cheltuite sume fantastice. Se
soptea c� numai coloanele corului, din marmur� cu vinisoare de aur adus� de
caravane de la Hieropolis, erau echivalente cu veniturile anuale ale Egiptului. De
data aceasta, �ns�, cheltuielile f�cute �n numele credintei nu fuseser� criticate,
ci suportate ca un sacrificiu binecuv�ntat de Dumnezeu.
si acum regretam c� nu m� putusem ocupa de toate detaliile realiz�rii ei si c� nu
avusesem pl�cerea de a l�sa pasiunea mea pentru art� s� vorbeasc�, �ns� as fi putut
�ntreprinde aceast� sarcin� grea f�r� ajutorul Vesniciei? C�nd nu mai aveam nici o
letcaie �n cuf�r, �ntr-o noapte, Sf�ntul Andrei, Sf�ntul Luca si Sf�ntul Timotei,
�n cinstea c�rora cl�deam acest sanctuar, �mi ap�ruser� �n vis, spun�ndu-mi: �Nu te
nec�ji, Theodora, si nu-i cere bani �mp�ratului lustinian. Mai bine du-te pe mal,
aproape de cheiul Dexiocratus. Vei g�si acolo dou�sprezece urne pline cu monede de
aur �ngropate �n p�m�nt." A doua zi, c�nd m-am trezit, i-am ascultat pe Sfintii
Apostoli si, �n locul indicat, am g�sit comoara. Ca dovad� a minunii, �n loc s�
aib�, ca de obicei, efigia unui �mp�rat, toate monedele erau b�tute cu chipurile
Sfintilor Apostoli. Acest sanctuar purta pecetea Dumnezeului vesnic si era al meu.
Plimbarea mea a p�rut s� agite tot Constantinopolul. O multime de care trase de
cat�ri le transporta pe femeile mele, nenum�rati demnitari veneau c�lare si
g�rzile, pe jos, au blocat timp de mai multe ore bulevardul Mesa. Tot orasul p�rea
s� fi iesit �n strad� ca s� m� vad� trec�nd, dar am tinut
364
; raperiile litierei trase. Voiam ca poporul s� p�streze alt� imagine despre mine,
nu cea a unei muribunde.
Am ajuns pe dealul din spatele Amastriamum, nu departe de vechile metereze ale
�mp�ratului Constantin. Am atins palisadele �nalte din lemn care �nconjurau
santierul, ferind sanctuarul de privirile curioase. Exteriorul, foarte simplu, al
c�rui singur ornament era jocul subtil al cupolelor si motivele geometrice ale
c�r�mizilor portocalii, nu l�sa intentionat s� se ghiceasc� nimic din ceea ce se
afla �n interior, �nc� de la intrare, impresia �ntreit� de spatiu, splendoare si
lumin� m-a captivat. Bog�tia decoratiunilor nu avea pereche nic�ieri �n lume, mai
mult ca sigur. Fiecare provincie a imperiului fusese pus� la treab� pentru a
trimite materialele cele mai rare, piatra neagr� striat� cu alb de pe Bosfor,
marmura verde de la Karistos, din Grecia, piatra policrom� din Frigia, porfirul din
Egipt, marmura verde ca smaraldul din Sparta. Cea din Isauria, rosie cu vinisoare
albe, piatra galben� din Libia, si onixul, jaspuL. a c�ror juxtapunere era o art�
�n sine, jocui de culori fiind un triumf al armoniei, �ntre cele dou� coloane care,
pe dou� etaje, urcau p�n� la cupole, at�rnau l�mpi de aur. De altfel, aurul si
argintul sclipeau pretutindeni. Nestematele str�luceau �n aureolele sfintilor, pe
cruci, pe calicii si alte vase sacre. Safirele �n�ltau aripile serafimilor, iar
rubinele, cotoarele c�rtilor de rug�ciuni. Partea superioar� a peretilor si partea
de jos a cupolelor erau acoperite cu cele mai delicate mozaicuri, dominate de
Hristos triumf�tor care ocupa centrul boltii �nconjurate de apostolii S�i si de
Fecioara M�ria.
�ntr-o zi, demult, �mp�ratul �mi ar�tase Sf�nta Sofia, la sfintirea bisericii, si
�mi jurasem �n sinea mea s�-i dep�sesc perfectiunea, �mp�ratul va r�m�ne �n istorie
drept cel mai mare constructor. Numai �n Constantinopol �n�ltase
365
Ioana m� astepta �n gr�din�. Am strigat-o, gata s�-i dezv�lui adev�rul despre acest
vis at�t de oportun al bunicii mele. S-a �ntors, cu fata sc�ldat� �n lacrimi. Am
alergat la ea. �nainte s� pot deschide gura, s-a aruncat �n bratele mele:
� Nu spune nimic, nu e nevoie. N-as fi crezut c� femeia aceasta �ngrozitoare va
reusi vreodat� s� m� fac� s� pl�ng. si totusi, a reusit. Anastasius, m� mai vrei ?
Puteam s� o refuz ?
A doua zi, am g�sit iatacul �mp�r�tesei ticsit de curteni �ncremeniti, eunuci
pierduti, medici �nnebuniti si c�lug�ri �ngenuncheati. Ea se odihnea perfect
nemiscat�, cu ochii �nchisi, m�inile �ncrucisate pe piept, tenul galben ca al unei
moarte. Cu toate acestea, �nc� respira si probabil c� m-a z�rit, c�ci mi-a f�cut un
semn imperceptibil cu m�na. Am �ngenuncheat l�ng� asternutul ei.
� M� prefac c� sunt inconstient�, mi-a soptit ea, c� s� fiu l�sat� �n pace. Altfel
curtenii or s�-mi repete c� sunt din ce �n ce mai bine, crez�nd c� m� p�c�lesc;
doctorii or s� m� sileasc� s� �nghit o gr�mad� de medicamente care nu folosesc la
nimic, iar preotii �si vor scr�nti limba promit�ndu-mi paradisul, dar eu stiu mai
bine dec�t ei dac� ajung acolo.
� V� �ndoiti ? m-am mirat eu.
� De ce m-as �ndoi ? �l iubesc pe Dumnezeu si L-am slujit. N-am �ndr�znit s�-i
r�spund c� Dumnezeu nu era
�mp�ratul. M-am m�rginit s�-i spun c� Ioana si cu mine ne hot�r�ser�m. La aceast�
veste, a schitat un z�mbet slab:
� �n sf�rsit! a soptit ea. S� s�rb�torim c�s�toria acum, imediat! a strigat brusc,
spre uluirea anturajului sau.
A vrut s� cheme pe loc un preot, s� trimit� pe cineva dup� Ioana, s� ne fie martor,
s� gr�beasc� ceremonia, l-am respins oferta. Nu ne vorn c�s�tori dec�t peste c�teva
370
Antonina a sosit c�teva zile mai t�rziu si s-a gr�bit s� rup� logodna mea cu Ioana,
distrug�nd dragostea noastr� si inima fiicei sale. Atitudinea ei mi s-a p�rut un
semn. Fiindc� de atunci totul s-a deteriorat f�r� �ncetare. Imperiul a rezistat
doar c�t a tr�it �mp�ratul, �ns� la ora la care scriu aceste r�nduri, sub domnia
nepotului s�u, Iustin Nebunul, dusmanii nu �nceteaz� s�-l devoreze, s�-l
�mputineze, ireversibil s-ar p�rea. Ceea ce-mi �ng�duie s� apreciez si mai mult
privilegiul de a o fi cunoscut pe bunica mea. Poate c� gloria imperiului n-a fost
dec�t o iluzie creat� de ea, dar va traversa secolele mai sigur dec�t imperiul
�nsusi. Astfel �nc�t atunci c�nd va disp�rea, urm�nd soarta oric�rui imperiu, se va
pomeni �nc� de �ntruparea lui cea mai �nsemnat� si se va repeta c� Bizantul a fost
Theodora.
Informatii bibliografice
Sursa cea mai important�, dac� nu singura despre Theodora, r�m�ne cronicarul
Procopius. �n timp ce scria, la ordinul lui lustinian, Cartea r�zboaielor si
Tratatul edificiilor, lucr�ri �nchinate gloriei �mp�ratului si �mp�r�tesei, ticsite
cu toate acestea de informatii pretioase, el redacta �n tain� Anecdota sau Istoria
secret�, �n care �i acuza pe lustinian si pe Theodora de cele mai rele nelegiuiri,
la citirea c�rora trebuie s� tinem seam�, �n mare m�sur�, si de calomnii.
Prelatii contemporani cu Theodora, Malalas �n Cronicile sale, Evagrius �n Istoria
Bisericii, vorbesc foarte putin despre ea.
Spre surprinderea mea, am g�sit mai putine informatii dec�t m� asteptam la Charles
Diehl sau la istoricii mei preferati specializati �n Bizant. Din contr�, lustinian
al lui Robert Browning si Istoria bunului imperiu de Stein mi-au fost
indispensabile. Ilustrul Gibbon, �n ciuda p�rtinirii sale, stie s� povesteasc� un
eveniment ca nimeni altul.
Pentru am�nuntele epocii am consultat numeroase lucr�ri, printre care citez Viata
zilnic� �n Bizant, de Walter, Imperial Byzantium, de Jones, Empire of f/ie New
Rome, de Cyril Manzo.