Lumea este oglinda 

sufletului
18 mai 2018LianaLasă un comentariu
 Un rege avea un fiu destept si curajos.
Ca sa il pregateasca pentru a infrunta viata, il
trimise la un batran intelept.
– Lumineaza-ma! Ce trebuie sa stiu in viata?

– Vorbele mele se vor pierde precum urmele

pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva
sfaturi. 
In drumul tau prin viata vei intalni trei porti.
Citeste ce scrie pe fiecare din ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge
sa le urmezi.
Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa
retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa
eviti.
Nu pot sa iti spun mai mult.
Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si
cu trupul.
Acum du-te!
Urmeaza drumul acesta drept din fata ta!
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe
drumul vietii.
Nu dupa mult timp se gasi in fata unei porti mari pe care se putea citi SCHIMBA LUMEA!
– Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele
nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta.
Idealul sau, abilitatea si vigoarea il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa
modeleze realitatea dupa dorinta sa, el gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinareai nimii.
Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept, care il intreba:
– Ce ai invatat tu pe acest drum?
– Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de
ceea ce nu depinde de mine.
– Bine zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ccea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre
degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti, pe care statea scris  SCHIMBA-I
PE CEILALTI!

Asta era si intentia mea, gandi el.

Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in
carcater si sa le extirpeze defectele.
Aceasta fu a doua lupta a sa.
Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe
batranul intelept, care-l intreba:
– Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
– Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau
infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine prind radacina toate
aceste lucruri.
– Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce trezesc ceilalti in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator
celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau
frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie sa o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI!
– Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu
lupta cu el insusi.
El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot
ce nu-i placea la el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistente, printul il
intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
– Ce ai invatat tu pe acest drum?
– Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care
nu le putem invinge.
– Asa este, spuse batranul.
– Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotriva mea! Oare nu se termina niciodata?
Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
– Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs,
raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris  ACCEPTA-TE
PE TINE INSUTI!
 Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns
prima data prin aceea poarta, dar in celalalt sens.
– In lupta devenim orbi, isi zise el.
Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul sau, tot ce a respins si
a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele
sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca.
Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se
judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept , care-l intreba:
– Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
– Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna
sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi.
Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.

– Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa il uiti in

viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare ceea de-a doua poarta, pe spatele careia
scria ACCEPTA-I PE CEILALTI!
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe
care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat.
Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il
deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si il intreba:
– Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
– Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi nu mai am nimic de reprosat celorlalti si nici nu ma mai
tem de ei. Am invatat sa ii accept si sa ii iubesc asa cum sunt.
– Bine, acesta este cel de-al doilea lucru pe care trebuie sa il tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei
ACCEPTA LUMEA!
Privi in jurul sau si recunoscu aceea lume pe care a dorit sa o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe.  Fu
izbit de lumina si de frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul care-l
intreba:
– Ce ai invatat pe drumul asta?
– Acum am invatat ca LUMEA ESTE OGLINDA SUFLETULUI MEU. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad
pe mine in ea. Cand sunt fericit lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista.
Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista. Atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile
pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
Acesta este cel de-al treilea lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu
ceilalti si cu lumea!
Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse
el si disparu pentru totdeauna.

Sursa: Osho
 Object 1

Dezvoltare emotională, Dezvoltare personală, Dezvoltare spirituală, Povesti

terapeuticeconflict, oglindire, Osho, poveste terapeutica, schimbare, suflet

Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu

pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.
10 mai 2018LianaLasă un comentariu
Chiar atunci sosi şi vulpea:
– Bună ziua! zise vulpea.
– Bună ziua! răspunse cuviincios micul prinţ, care se întoarse, însă nu văzu pe nimeni.
– Sunt aici! zise glasul – sub măr…
– Cine eşti tu ? zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă…
– Sunt o vulpe! zise vulpea
– Vino să te joci cu mine! o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist…
– Nu pot să mă joc cu tine! zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
– Ah, iartă-mă! Rosti micul prinţ.
Însă, după un răstimp de gândire, adăugă:
– Ce înseamnă „a îmblânzi”?…………..
– E un lucru care prea e dat uitării! zise vulpea. Înseamnă „a-ţi crea legături”…
– A-ţi crea legături?
– Desigur! zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi
băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. şi nici tu n-ai nevoie de mine. eu nu sunt pentru tine decât o vulpe,
aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi,
pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…
– Încep să înţeleg! zise micul prinţ. E undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit…
– Se prea poate! zise vulpea. Pe Pământ întâlneşti tot soiul de lucruri…
– O! dar nu e pe Pământ! zise micul prinţ.
Vulpea se arătă foarte nedumerită:
– Pe altă planetă?
– Da.
– Pe planeta aceea sunt vânători?
– Nu.
Interesant! Dar găini?
– Nici.
– Nimic nu e desăvârşit! suspină vulpea.
Vulpea însă se întoarse la gândurile sale:
– Viaţa mea e veşnic aceeaşi. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii. Toate găinile se aseamănă
între ele, şi toţi oamenii se aseamănă între ei. Aşa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa
mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebit de al altora. Paşii altora mă fac să intru sub
pământ. al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Şi-apoi, priveşte! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu?
Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-i de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi aduc aminte de nimic. Şi
asta-i trist! Tu ai însă părul de culoarea grâului. Va fi, de aceea minunat, când tu mă vei fi îmblânzit!
Grâul, auriu şi el, îmi va aminti de tine. şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu…
Vulpea tăcu şi se uită îndelung la micul prinţ:
– Te rog… îmblânzeşte-mă! zise apoi.
– Bucuros aş vrea! răspunse micul prinţ – numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni şi o mulţime de
lucruri de cunoscut.
– Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim! zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei
cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au
prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!
– Ce trebuie să fac? zise micul prinţ.
– Trebuie să ai foarte multă răbdare! răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine,
uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de
neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine.
A doua zi, micul prinţ veni din nou.– Mult mai frumos era, dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră… zise
ulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiază, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe mă
ură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor şi cuprinde un frământ şi o ne
inişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la
care ceas să-mi îm

dobesc sufletul. Ne trebuie rituri.

– Ce-i acela rit? zise micul prinţ.– E şi el ceva
cu totul dat uitării! zise vulpea. E ceea
ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile
o oră, de celelalte ore. Au un rit, spre pildă,
ânătorii mei. Se duc să joace, joia, cu fete
e din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunată!
Mă plimb şi eu, atunci, până la vie. Da
ă vânătorii s-ar duce la joc la voia întâmplării, t
ate zilele ar fi la fel, iar eu n-aş mai avea
vacanţă niciodată.Astfel micul prinţ îmblânz
vulpea.
Iar când ora despărţirii fu apro
pe:– Vai! zise vulpea… Am să plâng…– Din vina
ta – zise micul prinţ – eu nicidecum nu-ţi voi
m răul, ci ai vrut să
te îmblânzesc…– Aşa e! zise vulpea.
Dar ai să plângi! zi
e micul prinţ.– Aşa e! zise vulpea.–
Atunci nu dobândeşti nimic din asta!– Ba dobân
esc – zise vulpea – d
torită culorii grâului. Apoi adăugă:Du-t
să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn. Întoarce-te apoi la mine
spre a-ţi lua răm

bun, iar eu îţi voi dărui o taină.Micul prinţ se

use, să mai vadă o dată trandafirii:– Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteţi nimi
– le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit, precum nici voi n-aţi îmblânzit pe nimeni. Sunteţi precum
era şi vulpea mea. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten, iar ea acum nu are-n lume seamăn.
Şi florile se ruşinară.
– Voi sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte! le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi.
Floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede că-i asemenea vouă. Ea însă, singură, e mai de preţ decât
voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am adăpostit-o eu sub clopotul
de sticlă.

Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile (în afară doar de câteva,
pentru fluturi). Fiindcă pe ea am ascultat-o eu cum plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar cum
tăcea. Fiindcă e floarea mea.
Si se duse înapoi la vulpe.
– Rămâi cu bine! zise el…
– Te du cu bine! zise vulpea. Iată care-i taina mea. E foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii
nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.
– Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor! spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte.
– Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă.
– Numai timpul cheltuit cu floarea mea…! făcu micul prinţ, ca să ţină minte.
– Oamenii au dat uitării adevărul acesta – zise vulpea. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a
pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru floarea ta.
– Eu sunt răspunzător de floarea mea… spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte.
 
(Micul Print- Antoine de Saint Exupery)

Object 2

Parenting spiritual, Povesti terapeuticefloare, legaturi, micul print, parenting, poveste terapeutica, respect, rit, timp

ARHIVE
Arhive  Selectează lună   noiembrie 2021  (2)   septembrie 2021  (2)   august 2021  (1)   martie 2021  (2) 
februarie 2021  (3)   ianuarie 2021  (1)   decembrie 2020  (2)   noiembrie 2020  (4)   octombrie 2020  (1) 
septembrie 2020  (2)   iunie 2020  (2)   mai 2020  (8)   aprilie 2020  (4)   martie 2020  (7)   februarie 2020
(1)   ianuarie 2020  (2)   decembrie 2019  (4)   noiembrie 2019  (2)   septembrie 2019  (5)   august 2019
(3)   iunie 2019  (2)   mai 2019  (2)   aprilie 2019  (3)   februarie 2019  (1)   noiembrie 2018  (1) 
octombrie 2018  (1)   iunie 2018  (3)   mai 2018  (15)   aprilie 2018  (3)   martie 2018  (5)   februarie 2018
(17)   ianuarie 2018  (4)   decembrie 2017  (2)   noiembrie 2017  (1)   octombrie 2017  (5)   august 2017
(1)   iulie 2017  (1)   mai 2017  (1) 
C E L E M A I B U N E A RT I C O L E Ș I PA G I N I
• Scara de dezvoltare psihomotrica Portage
• Respectul de sine
• Despre Liana
• Rinichii - domeniul parteneriatului.
• Iarta-te!
• O educaţie care începe înainte de naştere
• Complexul de vinovatie
• Rugăciunea inimii detasate
• Frecvente sacre vindecatoare
• Asumarea responsabilităţii pentru propria existenţă
 ABONEAZĂ-TE LA BLOG PRIN EMAIL
Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate
articole noi.
Alătură-te altor 223 de urmăritori
Adresă email:

ABONARE
ETICHETE
acum adaptare agresivitate aici si acum Aivanhov alegere alimentatie
anxietate atractie autenticitate Bert Hellinger boala cale comunicare comuniune conceptia
corecta amintire amintiri 

copilului conectare conflict constient constientizare constiinta copii copil copilarie credinta critica cultura c
uplu Cuplu

spiritual dependenta Destin detasare educatie eliberare  emotii energie experienta Familie fericir
e fiinta frica ganduri integritate iubire IUBIREA judecata Lazarev legatura
emotionala libertate lumină Mama meditatie memoria parenting parinti prezent Prezenta puritate putere 

relatie relatii respect responsabilitate sanatate schimbare scop sincronicitati timp trecut umbra viata viit

or vinovatie
URMĂREȘTE-NE
•  
W
• o I
rn
•  d
F
sa
•  t
FP
ca
• a e
rY
coe
•  be
gG
usro
• o b
T
sao
• oo 
um
gk
• obF
l
kea
eT R A D U
c
e
bSelect
LanguageAfrikaansAlbanianAmharicArabicArmenianAzerbaijaniBasqueBelarusianBengaliBosnianBulgarianCatalanCebuanoChichewaChinese
o
(Simplified)Chinese
o(Traditional)CorsicanCroatianCzechDanishDutchEnglishEsperantoEstonianFilipinoFinnishFrenchFrisianGalicianGeorgianGermanGreekGujarati
kHaitian
CreoleHausaHawaiianHebrewHindiHmongHungarianIcelandicIgboIndonesianIrishItalianJapaneseJavaneseKannadaKazakhKhmerKinyarwanda
KoreanKurdish
(Kurmanji)KyrgyzLaoLatinLatvianLithuanianLuxembourgishMacedonianMalagasyMalayMalayalamMalteseMaoriMarathiMongolianMyanmar
(Burmese)NepaliNorwegianOdia (Oriya)PashtoPersianPolishPortuguesePunjabiRussianSamoanScots
GaelicSerbianSesothoShonaSindhiSinhalaSlovakSlovenianSomaliSpanishSundaneseSwahiliSwedishTajikTamilTatarTeluguThaiTurkishTurkmen
UkrainianUrduUyghurUzbekVietnameseWelshXhosaYiddishYorubaZulu
Powered by  Translate
Object 3

C
a Caută
u
Niciun
t eveniment viitor
ă
:
 Liana
Ating în liniştea mea gândurile lumii...iar lumea se linişteşte în palma uimirii mele. E un cântec de leagăn in care
ancorez existenţa.... să-şi împlinească odihna cuvintelor nerostite. Iar când acestea se înmulţesc ....le rostesc în
liniştea mea....spre împlinire
Legături personale
• O scoala pentru toti
• Psiholog Liana Sut
• Soundcloud
Vezi profil complet →

C A B I NE T I N D I VI D U A L
Blog la
00:00
P S I H OL O G I E L I A N A S U T
00:00

WordPress.com. Tema: Plane de WordPress.com.

• Urmărește 
•
r Object 6
5

v
i
d
e
o

Object 4

Bistrita, str.Alba-Iulia, nr.10

0746170627
Programarea se face telefonic

Object 7