DE TOATE PENTRU TOŢI ŞI MAI MULT…

Cele mai importante ZECE modalităţi prin care îţi poţi dezvolta conştiinţa

“A-i cunoaşte pe cei din jurul tău este inteligenţa! A te cunoaşte pe tine însuţi este adevărata înţelepciune!
A-i conduce pe ceilalţi este putere! A te conduce pe tine este adevărata putere!”
“Ai grijă de gândurile tale, căci vor deveni cuvinte. Ai grijă la cuvintele tale, căci vor deveni acţiuni. Ai
grijă la acţiunile tale, căci vor deveni obiceiuri. Ai grijă de obiceiurile tale, căci vor constitui caracterul
tău. Ai grijă de caracterul tău, îţi va fi destin.” – Lao Tzu
Majoritatea dintre noi realizăm din ce în ce mai mult importanţa cultivării conştiinţei în viaţa noastră de zi
cu zi. Peste tot în lume, se petrece acest fenomen minunat de trezire a conştiinţei umane. Iată zece
importante modalităţi prin care îţi poţi ridica nivelul de conştiinţă:
INTENŢIA
Intentia de a-ţi dezvolta conştiinţa, ţi-o dezvoltă. De asemenea, intenţia de a-ţi reduce nivelul de
conştiinţă, are efectul dorit. Conştiinţa are capacitatea de a se auto-extinde sau de a se auto-contracta, la
fel cum tu ai capacitatea de a te dezvolta sau de a te sinucide. În orice moment, aveţi libertatea de a alege.
Prin transmiterea intenţiei de a va dezvolta nivelul de conştiinţă, sau prin afirmaţii de genul “am de gând
să devin mai conştient”, veţi iniţia procesul de expansiune al conştiinţei dumneavoastră. Menţinerea
intenţiei de a vă dezvolta în următoarele aspecte pe care le vom prezenta are un efect similar asupra
conştiinţei. Alternativ, eşti perfect liber să-ţi reduci propriul nivel al conştiinţei în orice moment, cu toate
că nu o să faceţi acest lucru într-un mod direct şi conştient. Puteţi obtine aceste efecte prin scăderea
performanţelor în oricare dintre următoarele nouă aspecte. Alegerea de a minţi, alegerea de a ceda în faţa
fricii, alegerea de a comite acte de cruzime, alegerea de a rămâne ignoranţi şi aşa mai departe, toate
acestea nu fac altceva decât să conducă la reducerea nivelului conştiinţei noastre.
ENERGIA
Energia vă ajută să vă dezvoltaţi nivelul de conştiinţă. Afecţiunile reduc nivelul conştiinţei. Ai grijă de
corpul tău fizic pentru că acesta este singurul dumneavoastră vehicul de transport autentic de pe Pământ şi
principalul mod prin care interactionaţi cu cei din jurul dumneavoastră. Energia vă ofera un flux continuu
de experienţe de viaţă vitale pentru dezvoltarea noastră individuală. Fără energie, conştiinţa noastră este
înfometată. Atunci când mănânci, conştientizează tot ceea ce consumi. Practică exerciţii fizice şi
conştientizează modul în care acestea îţi afectează organismul şi mintea. Înainte să consumi ceva,
realizează modul în care acesta te poate afecta pe termen lung. Încearcă să priveşti alimentaţia prin aceste
două aspecte principale: energie sau boala.
OAMENII CONŞTIENŢI
Persoanele conştiente din jurul tău te ajută să-ţi dezvolţi nivelul de conştiinţă. Căutaţi să petreceţi timpul
alături de persoane pe care le percepeţi ca având un nivel mult mai ridicat de conştiinţă decât al
dumneavoastră. Vorbiţi cu ei, adresaţi-le întrebări şi bucuraţi-vă de prezenţa lor. Permiteţi-le ideilor şi
conştiinţei lor să vă pătrundă şi vă veţi extinde în toate direcţiile. Veţi deveni mai cinstit, mai curajos, mai
plin de compasiune şi aşa mai departe. Dacă îţi petreci timpul cu persoane care se află la un nivel scăzut
de constiinţă, vă veţi scufunda treptat la nivelul lor. Gândurile lor vor avea un impact destul de mare
asupra dumneavoastră, făcându-vă mai necinstit, mai fricos, mai apatic. Străduiţi-vă să găsiţi un echilibru
între timpul pe care-l petreceţi alături de persoanele care vă pot ridica nivelul de constiinţă şi cei pe care-i
puteţi ajuta. Invaţă de la cei care sunt mai conştienţi decât tine şi ajută-i pe cei care sunt mai puţin
conştienţi decât tine. În acest fel, vei servi binelui suprem şi vei ajuta omenirea să-şi extindă conştiinţa.
RAŢIUNEA
Raţiunea va ridica nivelul de conştiinţă. Logica reprezintă o mare unealtă pentru dezvoltarea conştiinţei
atunci când este folosită într-un mod corect. Aceasta vă oferă substanţă şi vă susţine fundaţia modului
dumneavoastra de a gândi. Cu toate acestea, marea provocare a logicii este reprezentată de evitarea
presupunerilor false. O simplă presupunere falsă poate devia o viaţă întreagă de concluzii logice corecte.
CUNOAŞTEREA
Cunoştiinşele vă ridică nivelul conştiinţei, în timp ce ignoranţa v-o scade. În primul rând, cunoaşte-te pe
tine însuţi. Gândeşte-te într-un mod profund la viaţa ta şi pâstrează-ţi un jurnal pentru a-ţi menţine
registrul gândurilor tale. Adresează-ţi întrebări ale căror răspunsuri nu le cunoşti şi apoi căutaţi acele
răspunsuri. Priveşte în jurul tău şi asimilează pe cât de multe cunoştiinte poţi. Interacţionează cu mediul
înconjurător printr-un sentiment de curiozitate şi uimire. Încearcă să întelegi într-un mod mai profund
realitatea din jurul tău. Învaţă din greşeli şi depune eforturile necesare să înţelegi ce te motivează. Cu cât
convingerile tale despre realitate sunt mai reale cu atât vei deveni mai conştient.
ATENŢIA
Atenţia ridică conştiinţa, în timp ce distragerea atenţiei o scade. Îmbunătăţirea capacităţii de a vă
concentra dezvoltă conştiinţa. Ridică o piatră şi acordă-i atenţia ta conştientă şi deplină. Observă ce se
întâmplă. Permiteţii minţii dumneavoastră să fie agitată şi conştiinţa dumneavoastră se va scufunda. O
minte distrasă este un spirit lipsit de putere. Meditaţia este o modalitatie foarte bună de a practica atenţia
şi concentrarea. Meditaţia este o practică ce poate fi învăţată foarte rapid, dar poate dura o viaţă întreagă
să o stăpâniţi cu adevărat.
DORINTA
Dorinţa ridică conştiinţa, in timp ce apaţia o scade. Când ajungi să-ţi stabileşti foarte clar ceea ce-ţi
doreşti de la viaţă si care-ţi sunt obiectivele, scopurile, acest lucru îţi va ridica nivelul de conştiinţă.
Claritatea se aşterne iar acest lucru o să vă ofere capacitatea de a gândi şi de a acţiona inteligent. Puteţi
simţi acest efect ori de câte ori vă gândiţi la ceva ce vă doriţi cu adevărat. Pe de altă parte, atunci când
dorinţa dumneavoastră este confuză, conştiinţa se află în aceeaşi stare. Gândurilor tale le lipseşte direcţia
şi concentrarea. Depuneţi eforturi cu privire la ceea ce vă doriţi cu adevărat şi conştiinţa dumneavoastră
se va extinde.
COMPASIUNEA
Compasiunea va ridica nivelul de conştiinţă, în timp ce cruzimea vi-l scade. O modalitate foarte bună prin
care puteţi să deveniţi mai conştient este să căutaţi în interiorul dumneavoastră semne de cruzime
inconştientă. Acest lucru este destul de dificil de pus în practică deoarece necesită mult curaj.
Compasiunea este rădăcina iubirii necondiţionate, un sentiment de conexiune cu tot ceea ce există.
CURAJUL
Curajul vă ridică nivelul conştiintei în timp ce laşitatea produce efectul opus. Curajul reprezintă puntea de
legătură dintre dezvoltarea conştientă şi dezvoltarea inconştientă. Atât timp cât îţi petreci foarte mult timp
pe partea de inconştienţă, viaţa îţi va arunca provocări în drum până în momentul în care decizi să faci
ceva în această privinţă. De îndata ce o să vă dezvoltaţi curajul de a face faţă problemelor şi situaţiilor pe
care viaţa vi le scoate în cale, veţi începe să nu mai atrageţi experienţe de acest gen în viaţa
dumneavoastră. Acesta este motivul pentru care curajul este piatra de hotar dintre dezvoltarea conştientă
şi cea inconştientă.
ADEVĂRUL
Adevărul vă ridică nivelul conştiinţei, în timp ce falsitatea are efectul opus. În primul rând, încercaţi să
acceptaţi adevărul. Frica şi laşitatea vă scade nivelul conştiinţei. În al doilea rând spune adevărul. În cazul
în care onestitatea este o provocare pentru tine, acest lucru se datorează în primul rând lipsei de onestitate
faţa de tine însuţi. Minciunile pe care le spui celorlalţi sunt ascunse de minciunile pe care ţi le spui ţie
însuţi. Ridică-ţi conşiinţa aruncând din viaţa ta toate urmele de falsitate. Cu timpul, conştiinţa ta se va
dezvolta iar onestitatea va deveni din ce în ce mai usor de practicat în viaţa de zi cu zi şi cu tine însuţi.
Este mult mai uşor şi mult mai puţin stresant să fii tu însuţi şi să permiţi altora să facă acelaşi lucru. Nu
toată lumea o să te aprecieze, mai ales persoanele care s-au obişnuit cu versiunea falsă a personalităţii
tale, dar ai caştigat deja mult mai mult decât ţi-ar putea oferi lumea…

Câmpurile bioenergetice şi vindecarea holistică

De mii de ani, câmpurile energetice au fost folosite pentru vindecare în multe culturi diferite. Incepind
cu primii oameni aparuti pe pamint vindecarea energetica a fost prezenta in viata lor. Izvoare istorice
confirma ca oamenii bolnavi au fost tratati in acest fel inca din anticichitate in zone precum: Africa, Egipt
și China, au practicat anumite forme de vindecare magnetica folosind minerale, cum ar fi Magnetitul
(Payne 1990).
În 1773, Franz Anton Mesmer a folosit cu succes magneți pentru vindecare si apoi a descoperit ca el ar
putea produce acelasi raspuns de vindecare uimitoare, pur și simplu, prin miscarea mâinilor peste corpul
clientului! Deși Mesmer a avut succes și a devenit cunoscut pentru tratarea bolilor incurabile, știința din
timpul lui nu a susținut contribuția sa.
De-a lungul istoriei, oamenii s-au temut de aceste forțe „misterioase”, și continuă să existe controverse
între cei care cred că viața urmează legile științifice și cei care cred într-o forță de viață care inca nu poate
fi explicata de știință. Deși știința de masă nu a acceptat, de la sfârșitul anilor 1700 pina spre începutul
anilor 1900 folosirea energiei electrice in domeniul medical a devenit destul de populara. Mai multe
aparate electrice de vindecare au fost create și au fost utilizate pe scară largă de către medici pentru
tratarea unei game de afecțiuni.
Chiar și compania Sears Roebuck a introdus mai multe dispozitive de vindecare electrice în catalogul lor
1902! În 1910, știința a devenit fundamentul pentru educație și electroterapie medicala și clinica iar acest
domeniu a fost declarat incompatibil științific și excluse aparatele din punct de vedere stiintific de la
practica clinica.În 1932, un profesor de la Yale School of Medicine, Harold S. Burr, a început să studieze
rolul electricitatii în dezvoltarea bolii. El si-a dat seama că nu a existat o corecta înțelegere a „planului” de
asamblare a întregului organism. Burr credea că toate lucrurile vii sunt formate și controlate de domenii
care pot fi măsurate cu detectoare standard și că aceste campuri electrice sunt „matricea” pentru toate
lucrurile vii. Prin urmare, aceste domenii sunt utile pentru diagnostic, deoarece ele reflectă ceea ce se
întâmplă în corp, ca fiecare proces fiziologic are un corespondent electric. El a publicat dovezi că boala
apare în plan energetic înainte să apară simptomele fizice și că, odată ce dezechilibrul energetic este
detectat și readus la normal atunci boala ar putea fi prevenita. La acea vreme, cercetarea lui Burr a fost
trecută cu vederea de către publicatiile medicale, iar medicii sau concentrat la domeniul farmacologiei.
Burr a continuat cercetarile sale pe câmpurile energetice intre 1932-1956. Se pare că munca lui se situa cu
mult înaintea timpului său și abia acum ajunge sa fie inteleasa. Concluziile lui Burr se potrivesc cu multe
dintre descoperirile făcute în prezent în întreaga lume.
Măsurarea Câmpurilor energetice ale organismului uman:
În timpul anilor 1900, progrese mari au început să se facă în electrobiologie (studiul proprietăților
electrice ale sistemelor vii). De fapt, William Einthoven, un medic olandez, a primit Premiul Nobel în
1924 pentru descoperirea că energia electrică a inimii ar putea fi înregistrata (Einthoven, 1906).
Descoperirea sa a dus la dezvoltarea a electrocardiogramei, un instrument standard de diagnosticare care
inregistreaza impulsurile electrice ale inimii.
O lege de baza a fizicii prevede că atunci când un curent electric curge printr-un conductor, un câmp
magnetic este creat în spațiul înconjurător, așa cum a descoperit Hans Christian Oersted în 1820. Ca
urmare a acestei descoperiri, s-a emis ipoteza că electricitatea inimii ar pute creea magnetism in jurul
inimii. Nu a durat mult până în 1963 cand Baule și McFee a creat un dispozitiv pentru a detecta acest
câmp magnetic produs de activitatea electrică a inimii. Prin 1970, David Cohen a confirmat măsurătorile
de câmp magnetic ale inimii cu un dispozitiv numit SQUID (dispozitiv supraconductor de interferență
cuantică), care este acum folosit in cercetarea medicala din intreaga lume pentru a urmarii câmpurile
biomagnetice produse prin procese fiziologice ale organismului. Acest avans în cercetare ne-a arătat că
domeniile biomagnetice ale corpului sunt de multe ori mai bune indicatoare de evenimente care au loc în
organism decât sunt măsurătorile electrice de la suprafata pielii, cum ar fi electrocardiograma și
electroencefalograma.
Acum știm că toate țesuturile și organele din corp produc pulsatii magnetice, care sunt cunoscute sub
numele de domenii biomagnetice. Știm, de asemenea că aceste câmpuri de energie sunt nelimitate, ceea
ce înseamnă că domeniul biomagnetic a tuturor organelor se extinde la infinit în spațiu!
Vindecarea prin bioenergie:
Este uimitor că în câteva zeci de ani oamenii de stiinta au trecut de la a fi sigur că nu există nici un astfel
de lucru ca un câmp de energie în și în jurul corpului, la a avea acum dovezi stiintifice ca exista aceste
câmpuri de energie! Ca urmare, practicieni de vindecare cu bioenergie sunt din ce în ce mai investigati de
către cercetători științifici. James Oschman, 2005, teoretizeaza ca terapiile complementare bazate pe
bioenergie sunt eficiente pentru că in domeniul energetic o persoană poate interacționa cu alta prin
inducerea semnalelor energetice benefice în corpul pacientului. Tendința în terapiile complementare este
spre tehnici mai ușoare și blânde care produc schimbări rapide și profunde. Tot James Oschman, 2005,
explică, de asemenea, că procesele viatale sunt extrem de sensibile la câmpurile de energie și acest lucru
se bazează pe observații comportamentale. Se pare că câmpurile de energie subtile, care sunt aproape de
un organism pot produce sau induce câmpuri electrice și magnetice în interiorul organismului și că aceste
semnale au caracteristicile corecte pentru a activa, sau sporii ori suprima procesele celulare si moleculare
(Oschman 2005). Explicația medicinei energetice este simpla: tulburările și bolile modifica proprietatile
electromagnetice ale moleculelor, celulelor, țesuturilor și organelor. În terapiile energetice, cum ar fi
infobioenergetica, emanațiile de la tesuturile proprii ale unui terapeut pot oferi informații pe suport
electromagnetic prin care se deschide sau îmbunătățește comunicațiile în țesuturi ale unui client.
Când vine vorba de subiectul de vindecare, cercetatorii din domeniul medical sunt deosebit de interesați
de câmpurile magnetice pulsatorii de energie joasă și extrem de joasă frecvență (ELF-sub 100 Hz, Miller
1986) și de a folosi aceste frecvențe pentru demararea vindecarii la o varietate de țesuturi și diferite boli.
Frecvențe similare s-a descoperit ca emana din mâinile practicanților de terapii energetice, cum ar fi
bioenergia, cu toate acestea, câmpurile emise nu sunt constante, dar se mișcă prin gama de frecvențe pe
care cercetatorii le-au descoperit eficace în facilitarea repararii diferitelor tesuturi. Cercetatorii din
domeniul biomedicinei au descoperit o corelație evidentă între emiterea undelor biomagnetice din mâinile
terapeuților și efectele curative ale frecvențelor specifice. Ca urmare, James Oschman, 1997, prezintă
următoarele ipoteze și o definiție a energiei de vindecare:
Vindecarea prin bionergie: ‘Fie emise de un dispozitiv medical sau proiectate din corpul uman, acesteste
energii de o anumită frecvență sau un set de frecvențe pare să stimuleze repararea unuia sau mai multor
țesuturi.’
Terapiile prin câmp de energie sunt eficiente pentru că ele proiectează informații, conținute în semnale de
frecvențe specifice, în țesuturi. Acest lucru declanșează o cascadă de activități, de la membrana celulelor
pana la nivelul genei în care anumite schimbari au loc (Bassett 1995).
S-ar putea gândi „de ce nu este această vindecare activata în mod natural”? Vindecarea prin energie, fie
de la un dispozitiv medical sau de la mâinile unui terapeut prin energie, deschide si ordoneaza „rețeaua”
organismului, a fluxului de energie și informații. După ce întreaga rețea este pusa in funcțiune,
comunicarea biologica naturala se reia libera, prin întregul sistem. Activarea acestor procese merge mână
în mână cu deschiderea canalelor prin care circula fluxul de energie și informații. Aplicarea de vindecare
prin bioenergie ” poate reinitia un proces de vindecare care a stagnat chiar si la pacientii cu probleme
nevindecate timp de 40 ani” (Bassett 1995)
Este adevărat că, atunci când informațiile curg liber prin tesuturi, bunăstarea abundă. Vindecare cu
bioenergie poate fi foarte benefica pentru un individ, chiar dacă nu există nici o problemă de sănătate
constatata. O persoana sanatoasa va avea o senzatie mai mare de vitalitate și ar fi mai puțin probabil să
suporte vre-o boala sau accident, sau s-ar recupera mai repede daca ar deveni bolnava. În diverse
modalități de vindecare prin energie, inclusiv bioenergie, tratamentele sunt aplicate la persoanele
sanatoase pentru a spori creativitatea lor, sau pentru a le ajuta în călătoria lor personala prin viață.
James Oschman, 1997, face următoarea ipoteză privind efectele benefice ale energiei de vindecare
proiectata din mâinile unei persoane asupra corpului, pentru vindecarea ranilor:
„O varietate de fenomene energetice, electrice, electronice, magnetice și altele au loc într-un tesut
sanatos, ca urmare a comunicărilor necesare pentru a coordona activitățile celulare. Câmpurile de energie
rezultate sunt radiate din mâinile individului sănătos. Fie cauzată de traume fizice sau emoţionale, rana
care nu se vindecă este o zonă în care nu se primesc semnale naturale de regenerare necesare pentru a
iniția și coordona procesele de reparare. Când tesutul sănătos este adus aproape de o astfel de rană,
informații esențiale sunt transferate prin intermediul câmpului energetic, canale de comunicare deschise și
procesul de vindecare este început. ”
Cercetarile în curs, legate de câmpurile biologice sunt interesante și pot avea un impact foarte important
asupra medicinei complementare si conventionale. Cercetarile stiintifice au aratat ca organismele vii sunt
sisteme complexe, auto-organizate care fac schimb constant bio-informații cu împrejurimile lor prin
semnale subtile de energie, în scopul de a se conserva. Acest schimb de informații are efecte asupra
sănătății, bolii și vindecarii și oferă perspecive noi pentru baza stiintifica de modalități de vindecare prin
energie. – Sursa
Scrie un comentariu
Șapte pași spre iluminare
Publicat pe Februarie 26, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

2 Votes
Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţa ta şi, pentru aceasta, trebuie să-L
iubeşti şi să-I fii recunoscător pentru tot ce ai şi pentru toate evenimentele care şi se întâmplă; să fii
mulţumit cu ceea ce ai şi cu ceea ce nu ai ; acest pas se numeste DEVOŢIUNE.
Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi, în fiecare zi. Când te trezeşti si înainte de a adormi, spune:
„Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu există
obstacol pe care să nu-l pot învinge.” Acest pas se numeşte RESPECT DE SINE.
Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce
îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti capabil de
iubire şi devotament, iubeşte fără teamă tot ceea ce a creat Dumnezeu în jurul tău ; dacă tu gândeşti că nu
există obstacol pe care să nu-l poţi depăşi, atunci propune-ţi obiective în viaţă şi luptă pentru realizarea
lor, până când le vei obţine. Acest pas se numeşte MOTIVARE.
Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine
partea lor, tu o vei obţine pe a ta. Să nu păstrezi în inima ta ranchiuna împotriva nimănui, căci acest
sentiment nefast nu te va lăsa să fii fericit. Trebuie să-L laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu iartă şi
uită. Acest pas se numeşte ONESTITATE.
Al cincilea pas este să nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu îţi aparţine; aminteşte-ţi că, potrivit
legilor implacabile ale naturii, dacă o faci, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare. Acest pas se
numeşte CINSTE.
Al saselea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere fizic, mental sau spiritual; toate fiinţele
Pământului au dreptul să fie respectate şi iubite. Acest pas se numeşte NON – VIOLENŢA.
Ultimul pas este să observi cu atenţie ce este în jurul tău; să descoperi mereu în fiecare lucru, eveniment,
fiinţă, partea lui bună şi nu lipsurile. Ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi
nimic în schimb. Iubeşte adevărul, chiar dacă el te dezavantajează. Acest pas se numeşte
DISCERNĂMÂNT.
Copile, secretul succesului pe calea care duce la fericire are şi un pret:
Trebuie să renunţi pentru totdeauna la desertăciunile acestei lumi.
Este foarte greu, dar şi răsplata e foarte mare.
-Sursa- Swami Venkatesananda
Un comentariu
ENERGIA LATENTĂ DIN CORPUL TĂU! VEZI CUM O TREZEŞTI ŞI CUM
CONTROLEZI KUNDALINI!
Publicat pe Februarie 25, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

Rate This
 Kundalini este energia care se află în stare latentă în trupul uman. Când această forţă este
trezită, ea se ridică de-a lungul coloanei vertebrale către chakra creştetului. În momentul în care Kundalini
începe să se trezească, omul va simţi curenţi energetici puternici de-a lungul coloanei vertebrale,
manifestaţi permanent – ziua şi noaptea.
Trezirea lui Kundalini se poate manifestă la toţi oamenii, indiferent de calea spirituală sau de religia din
care fac parte.
Manifestări ale ridicării energiei Kundalini:
– tremurături involuntare ale corpului, sentimente de bucurie şi beatitudine, senzaţii de frig în organism,
senzaţii de căldură pe coloana vertebrală, perceperea unor puternice flash-uri de energie, furnicături în
corp sau, mai ales, pe coloană, sentimente de confuzie şi incertitudine, schimbări bruşte de stări lăuntrice,
stări de somnolenţă şi ameţeală, stări de fericire, perceperea de sunete şi culori subtile, trezirea intuiţiei şi
a creativităţii la un nivel mult mai înalt.
Trezirea lui Kundalini va determina schimbări pozitive atât la nivelul corpului fizic cât şi la nivelul
corpurilor subtile. Dacă Kundalini se ridica încet oferindu-ne timp pentru a asimila puternica energie ce
este eliberată, ne vom însuşi experienţa pe care ne-o oferă fiecare chakră în parte, lucru care ne va ajuta
mult la progresul spiritual. Dacă însă energia Kundalini se ridică prea repede, fără a o putea controla,
putem să trăim o criză spirituală.
Atât timp cât Kundalini rămâne adormită în lăcaşul ei, persoana va fi interesată numai de manifestările
fizice, grosiere şi impure, de lumea simţurilor şi a intereselor materiale. Mâncarea, somnul şi sexul vor
motiva o astfel de persoană. Când Kundalini se va trezi, omul va deveni stabil, serios, responsabil, ferm.
Atunci va începe să renunţe la ataşamentele de lumea fizică.
Daca Kundalini se va ridica numai până la nivelul chakrei a doua, persoana va avea trăiri erotice
nestăpânite care pot fi confundate cu trăiri spirituale. Pericolul care pândeste la acest nivel este
subordonarea fiinţei la planul sexualităţii care poate conduce treptat la decăderea spirituală şi la probleme
fizice şi mentale. Când Kundalini va pleca din chakra a doua, dorinţele sexuale exacerbate vor dispărea.
Când Kundalini este trezit până la nivelul plexului solar poate apărea o senzaţie permanentă de foame.
Primii trei centri subtili ne pun în legătură cu lumea fizică iar transcenderea lor înseamnă îndepărtarea de
ataşamentele legate de lumea fizică. Când Kundalini se manifestă la nivelul unuia dintre cei trei centri
inferiori, omul nu se poate bucura cu adevărat de stabilitatea şi concentrarea maximă a minţii. Mintea nu
este eliberată de sclavia simţurilor şi de ataşamentele materiale, iar mentalul nu este purificat şi va oscila
în tot ceea ce face.
Când Kundalini atinge centrul inimii, întreaga perspectiva asupra lumii cât şi asupra propriei fiinţe se
schimbă fundamental. Omul va începe să înţeleagă valorile lumilor subtile şi va percepe existenţa fiinţelor
din invizibil. Ataşamentele faţă de simţuri aproape dispar, nevoile materiale se reduc foarte mult iar omul
se dedica mai mult practicilor spirituale. În acest timp va fi plin de iubire şi de înţelegere faţă de ceilalţi,
îşi va orienta mintea către Dumnezeu şi va căuta compania oamenilor cu credinţă şi ajutorul fiinţelor
spirituale. Mintea sa va deveni stabilă şi uşor de concentrat. Însă anumite manifestări ale egoului tot vor
exista, iar interesele materialiste pot opri ascensiunea lui Kundalini sau pot chiar determina coborârea
acesteia către chakra rădăcina.
Când Kundalini ajunge la chakra gâtului, respiraţia devine lentă şi mai puţin intensă datorită faptului că
mintea devine calmă şi interiorizată. Pot apărea mari capacităţi oratorice.
Când Kundalini ajunge la al treilea ochi, persoana va avea un bun control asupra sa. Omul va deveni
conştient de Sinele sau Suprem şi detaşat de propriul trup. De la nivelul chakrei al treilea ochi, Kundalini
complet trezit nu mai poate cobori. Întregul efort al persoanei şi toată aspiraţia sa va fi dedicată realizării
lui Dumnezeu.
De abia când Kundalini atinge chakra creştetului omul îşi câştiga liniştea şi pacea mult visată. Ridicarea
completă a lui Kundalini apare însă foarte rar, în marea majoritate a cazurilor aceasta energie se ridică
parţial.
In ascensiunea sa, Kundalini va întâlni chakre care pot fi deschise sau închise. În cazul în care o chakră
este deschisă, Kundalini îşi va continua ascensiunea până la următoarea chakră. În cazul în care o chakră
este închisă, Kundalini se va opri, iar fiinţa respectivă va experimenta din plin trăirile acelei chakre.
Alte obstacole importante în calea ascensiunii lui Kundalini sunt nodurile energetice. Ele sunt în număr
de trei. Aceste noduri pot bloca fluxul ascendent de prana prin canalul Sushumna. Dacă aceste noduri ar fi
străpunse prea repede, ne-am confrunta cu o suprasarcină energetică care ar putea crea probleme. În
aceste regiuni puterea ignoranţei şi a ataşamentelor fizice este foarte puternică. Anumite noduri de energie
sunt greu de dizolvat, mai ales cele din chakrele 1, 2 şi 5,6. Se spune că străpungerea acestor noduri
energetice poate dura mai multe vieţi.
Odată străpuns nodul ce se afla între chakra 1 şi 2, vor fi depăşite ataşamentele faţă de plăcerile simţurilor
şi funcţionarea greoaie a minţii.
Al doilea nod se află între chakrele 3 şi 4 şi este asociat cu sentimente şi ataşamente din planul emoţional.
Străpungerea acestui nod va ajuta omul să manifeste o stare de iubire necondiţionată însoţită de
compasiune. Fixarea fiinţei la acest nivel poate duce la ataşament faţa de binele universal şi la o dorinţă
puternică de a ajuta la eliberarea suferinţei umanităţii. Deşi unor persoane li se va părea că prin asta vor
realiza fapte mari, de fapt ei se vor lega astfel de lumile inferioare.
Nodul dintre chakrele 5 şi 6 se poate dizolva prin cunoaştere şi încredere. Egoul va începe să se dizolve şi
va domina voinţa divină. Acest obstacol poate genera ataşamente faţa de puteri paranormale.
Depăşind cele trei noduri, omul poate atinge desăvârşirea spirituală. Când Kundalini ajunge la chakra
creştetului, omul va simţi că nu mai poate rămâne în lumea fizică. Corpul cauzal este dizolvat în corpurile
superioare iar fiinţa îşi pierde interesul pentru orice fel de dorinţă. Reîntoarcerea la viaţa propriu-zisă se
va produce doar dacă persoana respectivă consideră că are o anumită misiune de împlinit pe Pământ.
Atunci omul trebuie să preia o anumită karmă pentru că numai aşa poate trăi pe pământ.
Ridicarea energiei Kundalini se poate manifesta în două feluri: ascensiune liniştită şi fără probleme,
ascensiune însoţită de prezenţa unui val de frică, senzaţia de frică are legătură cu moartea prejudecăţilor
legate de lume şi de noi înşine.
Este vorba de o purificare a subconştientului. Atunci când are loc o ,,explozie” interioară, ea va face să
iasă la suprafaţă tot ce avem în interiorul nostru, mai ales negativ. Când avem o personalitate plină de
obsesii şi de blocaje mentale atunci ea va exploda generând o cădere nervoasă. Omul trebuie să realizeze
un proces de purificare a gândurilor şi să ajungă la o stare de claritate a minţii.
În cazul în care Kundalini se ridică parţial, aceasta va face ca fiinţa respectivă să aibă acces numai la
anumite adevăruri parţiale.
Efecte generate de ascensiunea lui Kundalini:
– celulele corpului intră într-un proces de întinerire, vocea se modifică, apar schimbări la nivelul secreţiei
hormonale
– se modifică ritmul cardiac şi apar palpitaţii la nivelul inimii
– respiraţia se modifică, pot apărea stări de anxietate
– amorţeală, senzaţii de cald sau rece, mâncărimi şi furnicături pe corp, vibraţii fine la nivelul pielii şi
frisoane puternice în corp
– dureri şi stări de disconfort pe coloană, apar viziuni, lumini şi sunete interioare, pot apărea emoţii
necontrolate ce duc de la stări de bucurie la tristeţe şi suferinţă
– gândurile pot părea dezechilibrate sau iraţionale
– omul se poate simţi în pragul nebuniei sau poate deveni calm şi liniştit
Efectele nedorite pot apărea în cazul unor persoane care nu s-au purificat suficient: migrene, presiune şi
dureri de cap, depresie, oboseală, teamă, atac de panică, amorţeală şi frica de a muri, tulburări mentale,
spasme musculare şi insomnie, bruşte schimbări de greutate a corpului, dureri de ceafă sau de spate,
transpiraţie şi mucozitaţi, nevoie de a căsca des, lipsa de control al emoţiilor, dureri de ochi, cap, coloană
ce pot aparea şi dispărea brusc, acolo unde Kundalini întâlneste blocaje. Sursa

Un comentariu
Gândirea pozitivă în vindecarea naturală
Publicat pe Februarie 24, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

i
Rate This

Cauzele profunde ale bolilor

„Orice acţiune a gândirii, a imaginaţiei, a vorbirii sau a corpului poartă în sine fructe bune sau rele. Omul
este, într-o măsură nebănuită, creaţia gândirii sale; la ce gândeşte în această viaţă, mai târziu, el va
deveni.“ Sri Ramakrishna
Aţi auzit de multe ori cunoscuţi care atunci când erau întrebaţi de afecţiunea de care sufereau
spuneau că neplăcerile au început şi s-au amplificat pe un fond nervos dezechilibrat. Stresul, agitaţia,
neliniştea reprezintă de multe ori cauzele incipiente ale multor afecţiuni. Dar dacă analizăm cauzele
stresului şi ale anxietăţii, vom descoperi că ele sunt menţinute de o gândire profund nefastă caracterizată
de agitaţie haotică, dominata de ganduri negative, frica, dorinte nesatisfacute, frustari, nefericire, etc.
Vom prezenta în cele ce urmeaza cateva idei cu caracter general menite să conducă la o înţelegere mai
profundă a cauzelor anumitor boli, precum şi asupra relaţiilor şi legăturilor mai subtile care există între
minte şi corp.
Destinul nostru de fericire şi sănătate sau de boală şi suferinţă este consecinţa caracterului nostru;
caracterul nostru este rezultatul obiceiurilor, obişnuinţelor, reflexelor şi tendinţelor noastre. Acestea la
rândul lor sunt create prin repetarea şi menţinerea în mintea noastră a aceloraşi tipuri de gânduri şi idei.
Majoritatea gândurilor oamenilor obişnuiti apar datorită preluării lor la nivel subconştient din
subconştietul colectiv. Altele (mai rare) sunt produse în mod conştient.
Multe din gândurile pe care le avem se datorează sugestiilor. Aceste sugestii sunt produse de oameni, de
circumstanţe, de mediu şi ne influentează mai mult sau mai putin în funcţie de gradul mai mare sau mai
mic de receptivitate subtil energetică specifică fiinţei noastre, corespunzător nivelului nostru de
conştiinţă.
Dintre toate sugestiile, cea care operează direct în planul mental prin intermediul gândurilor este cea mai
importantă. In cazul sugestiilor rele, negative pe care le menţinem inconştient sau spre care ne deschidem
mintea, acestea la rândul lor au efecte distructive, perturbatoare, astenice şi orientează prin rezonanţă
negativă fiinţa în cauză, în mod gradat, mai repede sau mai încet, în funcţie de intensitatea şi de
predominanţa lor, în sensul în care au fost emise. Aceia care datorită receptivităţii accentuate la acest gen
de sugestii rele se lasă influenţaţi şi se complac în aceasta stare, vor suferi consecinţele generatoare de
suferinţă, mizerie şi nefericire a acestor procese de rezonanţă nefastă cu energiile subtile ale răului, ale
bolii, ale fricii, ale nefericirii, ale urii şi ale suferinţei ce provin din sferele infernale din Macrocosmos.
In ceea ce priveşte sugestiile mentale rele sau negative, noi trebuie să fim permanent extrem de atenţi
pentru a elimina orice sugestie negativă care poate declanşa efecte de rezonanţă instantanee cu energii
subtile malefice din Macrocosmos, ce îi pot afecta atât pe ceilalţi, cât şi pe noi înşine mai devreme sau
mai târziu, în funcţie de puterea mai mare sau mai mică a gândurilor negative.
Sugestiile, părerile, convingerile sau remarcile altora n-au nici un fel de putere asupra noastră, în sensul
de a ne putea influenţa, atâta timp cât nu suntem la unison, pentru a rezona cu energiile pe care le evocă
sau le manifestă. Gândul nostru poate accepta, simpatizând, sau respinge prompt aceste sugestii. Putem
oricând alege să nu luăm în consideraţie ceea ce nu vrem, refuzând să credem ceea ce considerăm fals şi
rău, continuând să afirmăm mai departe binele şi armonia.
Corpul fizic este împreună cu psihicul slujitorul minţii. El se supune, ca şi psihicul, comenzilor şi
proceselor mentale, indiferent dacă ele sunt alese intenţionat sau sunt exprimate automat. La comanda
gândurilor rele puternice, predominante, corpul se scufundă rapid în boală, nefericire, tristeţe, egoism şi
descompunere. La comanda gândurilor bune, intense, divine, iubitoare, vesele şi frumoase, întreţinute în
mod perseverent el devine plin de tinerete, fericire şi frumuseţe.
Boala şi sănătatea, la fel ca şi circumstanţele care generează ecouri profunde, bune sau rele în universul
nostru lăuntric sunt de asemenea adânc înrădăcinate în modul nostru caracteristic (optimist sau pesimist)
de a gândi. Gândurile predominant ipohondrice, bolnăvicioase se vor exprima mai devreme sau mai târziu
într-un corp bolnăvicios. Se cunosc cazuri în care gânduri de teama au ucis un om la fel de repede ca un
glonte şi în multe situaţii similare ele continuă să ucidă datorită rezonanţei cu energiile subtile ale morţii
mii de oameni, la fel de sigur, deşi mai puţin rapid. Oamenii care trăiesc cuprinşi de teama de boală se
îmbolnăvesc cel mai uşor. Adevărul exprimat de binecunoscutul proverb romanesc: „De ceea ce îţi este
cel mai mult frică, tocmai de aceea nu scapi“ este confirmat încă o dată.
Dacă vrei să-ţi reînnoieşti permanent corpul fizic înfrumusetează-ţi profund şi autentic mintea. Gândurile
de răutate, gelozie, ură, suspiciune răutăcioasă, descurajare jefuiesc corpul de sănătatea şi gratia lui
făcându-l să rezoneze cu energii subtile rele, stresante, chinuitoare, astenice, dezechilibrante.
O faţă hidoasă, urâtă, acră nu apare niciodată din întâmplare. Ea este rezultatul gândurilor rele, urâte.
Ridurile care brazdează faţa şi o desfigurează sunt cel mai adesea urmele nesăbuinţei, patimei, mândriei.
Uneori întâlnim o femeie în vârstă de nouăzeci de ani care poate avea faţă luminoasă a unei fete tinere, în
timp ce o alta, care nu a ajuns încă la vârsta medie are faţa surprinzător de îmbătrânită şi consumată
înainte de vreme. Una este rezultatul unei dispoziţii psihice plăcute şi luminoase, iubitoare, elevate,
fericite, evoluate. Cealaltă este rezultatul patimii, răutăţii, egoismului, urii, abrutizării, închistării,
pervertirii şi nemulţumirii.
Aşa cum nu poţi să ai o locuinţă plăcută, luminoasă dacă nu laşi aerul şi soarele să intre liber în camere, la
fel, un corp fizic, vital şi puternic şi o faţă luminoasă, fericită şi senină nu pot să fie decât rezultatul
punerii în rezonanţă cu energiile subtile din Macrocosmos ale gândurilor de bucurie, voie bună, extaz şi
seninătate. Neliniştea, frica, îndoielile, pesimismul, suspiciunile aberante demoralizează rapid întregul
corp fizic şi îl fac vulnerabil la pătrunderea bolii. In acelaşi timp gândurile impure, rele, distructive, chiar
dacă nu sunt materializate, vor distruge mai repede sistemul nervos. Gândurile puternice, pure, divine,
sublime, elevate, înălţătoare, dătătoare de dragoste, bucurie şi fericire fortifică trupul, umplându-l de
vigoare, farmec, tinereţe, magnetism euforizant, armonie, frumuseţe şi graţie.
Corpul fizic este un instrument complex, delicat şi plastic care răspunde fidel la gândurile cu care este
impregnat, iar obiceiurile înrădăcinate de gândire vor produce în mod corespunzător şi proporţional cu
intensitatea acestora propriul lor efect, bun sau rău, asupra corpului fizic. Oamenii vor continua să aiba
sânge impur şi otrăvit atât timp cât întreţin şi propagă gânduri întinate, rele, infernale. Dintr-o inimă
curată, plină de dragoste, duioşie, abnegaţie, compasiune, fericire, bunătate rezultă totdeauna o viaţă
curată, fericită, pură, integrata în armonia divina şi un corp fizic curat, sănătos şi frumos. Dintr-o inima
întinată rezultă o viaţă întinată şi un corp fizic nesînătos. Gândirea este izvorul acţiunii, al vieţii şi al
manifestării. Să ne purificăm izvorul şi după aceea totul va deveni pur, minunat şi fericit.
Schimbarea regimului alimentar nu îl va ajuta foarte mult pe omul care nu-şi schimbă gândurile. Când un
om îşi purifică gândurile el ajunge să îşi purifice întreaga sa existenţă, corpul său fizic ajungând expresia
fidelă a acestei armonii interioare.
Acţionând inteligent la nivelul sferei gândurilor întreţinute în planul mental noi putem, graţie rezonanţei
benefice cu energiile subtile cosmice, să devenim stăpânul destinului nostru, sau altfel spus, al karmei
noastre. Transformându-ne gradat fiinţa lăuntrică prin gândurile si acţiunile noastre inspirate, cunoscând
corect care este de fapt situaţia noastră, omul este liber să aleagă un alt mod de acţiune pentru a-şi
modifica destinul. După un anumit interval de timp el va deveni conştient că rapiditatea cu care destinul
său este modificat în bine este direct proporţională cu intensitatea angrenării într-o acţiune adecvată. De
exemplu: un pungaş nu este un pungaş în eternitate, în toate împrejurările. Punându-l în compania unei
fiinţe evoluate spiritual, prin forţa influenţei complexe pe care o va primi, el se va schimba în bine, va
începe să gândească şi să acţioneze diferit decât până atunci, astfel destinul său schimbându-se. In tradiţia
orientală se ştie că aşa s-a petrecut cu Dacot Randacar care ulterior a devenit înţeleptul Valmiki.
Acţionând astfel, el şi-a transformat radical destinul ajungând dintr-un pungaş inveterat, un faimos
înţelept.
Supravegheaţi întotdeauna atent ceea ce gândiţi, ceea ce simţiţi şi ceea ce faceţi. In virtutea legii acţiunii
şi reacţiunii (karma), mai curând sau mai târziu, veţi răspunde pentru tot ceea ce faceţi atât cu voi înşivă,
cât şi pentru modul în care vă comportaţi cu tot ceea ce vă înconjoară. Acela care comite un rău sau o
nedreptate îşi dăunează tot atât de mult lui însuşi, căci devine rău.
Căutaţi cât mai des să gândiţi de la înălţimea punctului de vedere al adevărurilor eterne, universal
valabile, în lumina legilor fundamentale ale vieţii, şi nu situându-vă la nivelul gregar, îmbâcsit de
prejudecăţi, superstiţii, frică şi ignoranţă. Nu permiteţi nimănui să gândească pentru voi supunându-vă
unor gânduri aberante ori neînţelese încă, ce vă sunt furnizate de altcineva. Indolenţa este o infirmitate,
lenea o murdărie. Printr-un efort viguros smulgeţi-vă această săgeată otrăvită care este indolenţa.
Totodată căutaţi să alegeţi cu grijă propriile voastre gânduri sau idei; atunci când veţi lua o hotărâre
chibzuiţi bine şi nu vă grăbiţi pentru a nu regreta după aceea.
Adoptaţi cu anticipaţie chiar atitudinea învingătorului. Nu vă temeţi de a merge cât mai înainte; trebuie să
ştim să îndrăznim. Pe cei îndrăzneţi, plini de intenţii bune, şansa îi ajută întotdeauna. In orice situaţie ne-
am afla, atunci când avem încredere în forţele lăuntrice este necesar să ne branşăm cât mai repede mintea
asupra curentului infinit de forţă care emană de la sursa divină. Aceasta este credinţa necesară care face
posibil orice miracol. Să nu uităm cuvintele lui Iisus :
„Cel care va avea credinţă cât un bob de muştar, va muta şi munţii din loc.“
A crede cu fermitate în puterile noastre lăuntrice, în rezonanţă care survine atunci cu energiile
corespondente binefăcătoare din Univers, ne ajută imens să făurim cu anticipaţie succesul.
Nu întrebuinţa niciodată formulări interioare de forma: „nu am mijloace“ sau „îmi este imposibil“ sau
„niciodată n-am să pot“ în care să crezi, complăcându-te să-ţi accentuezi aparenta fatalitate prin aceste
afirmaţii paralizante. Subconştientul te va asculta şi va crea prompt premisele pe care doar tu le-ai gândit
aducându-le din domeniul posibilităţii la o realizare efectivă. Astfel, la propria ta comandă, chiar
subconştientul va face ca într-adevăr să-ţi lipseasca posibilităţile sau mijloacele de a realiza sau obţine
ceea ce urmăreşti. Caută să te convingi că totul este posibil prin angrenarea puterii nelimitate a mentalului
tău de a comanda subconştientului. Realizează însă că, deşi totul îţi este posibil, nu orice îţi este permis
(în sensul că nu trebuie să încalci niciodată legile morale ale firii).
Un aport extraordinar de mare, în cazul vindecării majorităţii bolilor şi în redobândirea stării de sănătatea,
o are credinţa fermă în finalizarea cu succes a procesului curativ. O imagine mentală adecvată, reluată
mereu şi mereu cu încredere şi entuziasm, accelerează minunea grabnicei însănătoşiri. Amplificarea
puterii curative sau regenerative este strâns legată de ceea ce ştim despre aceasta, cât şi de modul în care
acţionam. In caz de boală, caută să realizezi starea de rezonanţă cu energiile binefăcătoare ale Naturii şi
acţionează în deplină armonie cu ele; astfel, Natura te va integra matern ca pe una dintre creaturile sale şi
ţi se va supune, sprijinindu-te din plin.
Citate
„Istoria lumii este aceea a catorva oameni extraordinari care au avut credinta deplina in ei. Asemenea
credinta face sa apara Divinul care este totdeauna in spatele nostru. O fiinta umana care are o credinta
mare poate orice, acesteia totul ii este cu putinta. O asemenea fiinta va esua numai cand nu-si va mai da in
mod suficient osteneala sa manifeste puterea subtila infinita a Universului. Cel ce va intelege aceasta va
realiza cat de important este sa credem, inainte de toate, in fortele noastre proprii“. Swami Vivekananda
„Fara indoiala, ne este usor si ne costa putin sa comitem raul; panta de cadere ne este fara nici o
dificultate accesibila, aflandu-se oricand la indemana. In fata perfectiunii admirabile, a virtutii si a
realizarilor extraordinar de inalte, zeii au asezat, dimpotriva, efortul si sudoarea; calea care duce aici este
abrupta, iar accesul la ea este anevoios ori respingator pentru unii, plictisitor pentru ceilalti. Insa, pe
masura ce ne elevam spiritual, calea se netezeste si se indreapta sub pasii nostri, conducandu-ne spre
nemurire.“ Buddha
„Omule nebunule, tu faci minuni fara sa stii si nu cunosti aproape deloc puterea formidabila a gandirii
tale. Sa stii ca tot ce inchipuiesti este realizabil si se face direct proportional cu increderea ta… …de ce te
feresti oare sa stai de vorba cu tine insuti si sa te inchipuiesti, descoperindu-te un perfect zeu?“ Tudor
Arghezi
„Omul seamana un gand si culege o actiune. El seamana o actiune si culege un obicei. El seamana un
obicei si culege un caracter. El seamana un caracter si culege un destin.“ Swami Shivananda
„Nu exista intamplare sau noroc. Exista numai o inlantuire de cauze si efecte, cuvantul intamplare nu
exprima decat ignoranta noastra asupra anumitor cauze. Totul in natura se supune legii; orice aspect
rezulta la fel de necesar intocmai precum revenirea ciclica a anotimpurilor. Curba descrisa de atomul
usor, pe care vanturile par sa-l poarte la intamplare, este reglata exact, intr-un mod tot atat de precis ca si
orbitele planetare.“ Laplace
„Nu asteptati niciodata ca altcineva sa vina si sa va implore sa iesiti din mediocritatea penibila in care va
mentineti; faceti voi insiva cu curaj un pas inainte si lasati sa transpara o unica reflexie din aurul pe care il
ascundeti in voi. Procedand astfel, comoara ascunsa va da in sfarsit roade.“
„Nu va ascundeti niciodata darurile innascute, calitatile si inzestrarile specifice in ascunzisul pivnitei
propriei fiinte. Procedati totdeauna asa cum face un negustor bun, expuneti-le cat mai bine la vedere in
vitrina.“
„Puneti-va in valoare cu mult tact, aratati-va dar comportati-va in mod firesc chiar si atunci cand dati
dovada de spontaneitate.“ Elmer Wheeler – „Cum sa reusim cat mai bine in viata“
„Optimismul, buna dispozitie debordanta, bucuria de a trai trebuie sa constituie starea noastra
permanenta. Procedand astfel vom fi mereu in contact cu energiile minunate, benefice ale Universului.
Este indispensabil necesar in epoca in care traim, sa atragem in noi insine, cat mai multe dintre energiile
subtile ale optimismului si curajului pentru a deveni chiar si pentru ceilalti focare exemplare“. Dr. Victor
Pauchet – „Fiti Optimisti“
„Daca intr-o situatie noi nu avem deloc incredere in ceea ce urmeaza sa facem, aproape ca nici nu mai
este util sa incercam; indiferent care ar fi dorinta pe care o vom formula, aceasta va fi sterilizata de lipsa
credintei.“ Henri Durville – SURSA
Un comentariu
Karma Yoga sau serviciul dezinteresat
Publicat pe Februarie 22, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

Rate This

Meditaţia este o continuă dezhipnotizare de propria identificare cu corpul, mintea, numele şi

forma. Începe cu viaţa de zi cu zi. Dacă cineva nu este capabil să se deconecteze de la activităţile
cotidiene, aceste activităţi, ele însele, vor continua să agite mintea, chiar dacă corpul ar rămîne imobil sau
aşezat în vreo poziţie comodă. Ochii pot sta închişi, mîinile împreunate şi picioarele încrucişate, dar
mintea nu se va fixa şi va continua să reprezinte rolul său şi să se identifice cu jocul mental. Activitate sau
inactivitate fizică, sunt una şi acelaşi lucru, pentru că mintea îşi îndeplineşte rolul în toate circumstanţele.
Pentru a putea să se aşeze să mediteze, mintea trebuie să se deconecteze şi să se sustragă de la
preocupările cotidiene. Primul pas este Karma Yoga, sau serviciul dezinteresat. Fundamentul pe care se
întemeiază meditaţia este chiar Karma Yoga. Fără ea nu este posibilă meditaţia. Prin intermediul slujirii
către ceilalţi, fără aşteptarea unor cîştiguri personale, se pune în practică, de asemenea, o gândire pozitivă.
Un adevărat Karma yoghin meditează în mod constant. Când îi ajută pe ceilalţi, atitudinea sa este:
“Doamne, stau şi muncesc, adorându-Te şi servindu-Te pe Tine, prin intermediul acestei persoane
particulare. Îţi mulţumesc că mi-ai scos în cale o astfel de ocazie!”. Tot Karma yoghinul este acela care se
reţine de a trece în cont propriu efectul unei acţiuni, fie bună sau rea. În timp ce munceşte în bucătărie, se
roagă în templu, taie iarba, Karma yoghinul nu se identifică cu acţiunea lui şi consideră că munca sa este
numai o formă de a ajunge la Cel Suprem. Cu ajutorul serviciului dezinteresat, se ajunge la detaşare.
Meditaţia nu e posibilă, până nu s-a dobândit starea de renunţare la orice ataşament emoţional, pentru
orice rezultat al muncii efectuate. Pe măsură ce creşte gradul de detaşare, ne devine din ce în ce mai uşor
disocierea de propriile activităţi şi, când ochii au fost închişi pentru cufundarea în meditaţie, mintea
rămâne imperturbabilă, pentru că, în muncile zilnice a fost antrenată să se îndrepte către interior, în orice
moment. Celelalte persoane nu vor observa nimic neobişnuit la un Karma yoghin. Vor gândi că este un
muncitor şi nimic mai mult, pentru că nu cunosc secretul păcii sale interne. Numai el, Karma yoghinul, o
poate atinge şi simţi. Autenticul meditator este circumspect. Pe dinafară pare o persoană comună, dar
înlăuntrul său este ca un ocean fără fund. A gustat pacea infinită şi nimeni nu poate să i-o deranjeze.
Karma Yoga poate duce la simţirea acestei păci care, o dată experimentată, nu poate fi descrisă în cuvinte.
A te detaşa de propriile acţiuni nu înseamnă a înlătura propriile responsabilitaţi. O viaţă indolentă nu este
una de tip Yoga, pentru că nu duce la stagnare mentală.
Când un yoghin începe o treabă, o termină întotdeauna. Secretul succesului său este că mintea
sa nu are fluctuaţii. Dacă i se asumă o responsabilitate, rămâne cu hotărâre concentrat asupra ei, până la
terminarea ei cu bine. Mintea yoghinului este puternică , pentru că poate fi focalizată în orice moment.
Persoanele comune pot să fac doar foarte puţin şi cu mari intermitenţe. Ele sunt cele care încep mii de
proiecte în acelaşi timp şi pe nici unul nu îl duc la capăt. Le lipseşte o stare mentală meditativă. O
persoană care meditează îşi poate dezvolta capacitatea de a efectua mai multă muncă, în mai puţin timp.
Are o pace interioară, care îi permite acest lucru. Toate acţiunile sale au loc la un mare nivel de puritate şi
oamenii care vin în contact cu el se simt mai elevaţi. În prezenţa dinamică a unui Karma yoghin, găsesc
forţă şi stimuli chiar şi fiinţele cele mai trândave, acestea simţindu-se pur şi simplu împinse, ca de o forţă,
să realizeze acţiuni, pe care nici nu se gândeau să le înfăptuiască. În prezenţa unui adevărat yoghin, apatia
dispare. Prin intermediul Karmei yoga, cale a servirii dezinteresate, se poate învăţa cum să exişti fără
ataşament. Este primul pas, esenţial, către meditaţie. Nimeni nu trebuie să se lase atras de mirajul celor
care promit o meditaţie instantanee şi eficace. Meditaţia este o cale lungă şi disciplinată. Totuşi,
obiectivul unei atari disciplinări poate fi atins de toată lumea care va face eforturi hotărâte. – SWAMI
VISHNU DEVANANDA
LEGEA TRANSMISIEI GÂNDULUI
Scrie un comentariu
CUM GÂNDUL PROVOACĂ BOALA
Publicat pe Februarie 20, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

2 Votes

Omul trăieşte în interiorul conştiinţei sale şi nu afară, în lumea exterioară. El nu-şi dă seama că s-a lovit
de o obstrucţie materială, decât atunci când mesajul a fost transmis conştiinţei sale, prin intermediul
nervilor. Lucrurile pe care le suferă omul, le suferă în interiorul conştiinţei sale, atunci când nervii îi
raportează senzaţia.
Trebuie să înţelegem adevărata relaţie dintre minte şi trup, pentru a vedea de ce este făcută afirmaţia că
stările mentale sunt responsabile pentru boală. Omul nu este un corp ce conţine o minte; el este o minte ce
acţionează într-un corp. Acesta este un adevăr fundamental, ce trebuie să fie acceptat dacă vrem să existe
vindecare mentală şi spirituală. Corpul însuşi este rezultatul activităţii minţii, este modelat de minte şi
modificat de către aceasta.
Modificările fizice, de natură superficială pot fi observate dacă se urmăresc schimbările din stările
mentale. Se ştie, de mai multă vreme, că ulcerele gastrice, astmul, afecţiuni ale pielii, tulburările cardiace
şi altele sunt cauzate de deranjamentul mental ce se manifestă pe o perioadă de timp. Se afirmă că stări
emotive adverse opresc producţia de celule roşii sanguine, ducând astfel la anemie; de asemenea, o mare
parte din aşa-numitele indigestii nervoase sunt indigestii emotive.
Se pune întrebarea dacă stările fizice pot fi corectate prin modificarea stării mentale. Oamenii de ştiinţă
afirmă că s-au văzut cazuri de vindecare ale unor afecţiuni cutanate, stări de răceală provocate de
frustrarea unor necesităţi fiziologice (dragoste, relaxare etc.) prin tratamente mentale corespun-zătoare.
De asemenea, se afirmă că sinuzita, polipii nazali, colita şi stările nervoase pot avea o origine mentală.
Recent, revista „Physician” din New-York a publicat un articol, în care a raportat că sistemul nervos
autonom, sub influenţa gândirii negative, provoacă curgerea excesivă a unor fluide numite „apoase” în
ţesuturi şi membrane. Operaţiile, medicamentele şi regimul vor îndepărta excesul de fluide, dar, afirmă
mai departe articolul, mintea în mod obişnuit îndeplineşte o funcţie de umplere din nou şi deci nu există
un tratament eficient până ce starea mentală şi emoţională nu sunt înlocuite cu una de „încredere”.
Cum se poate ca mintea să aibă forţa de a influenţa stări fizice, până într-atât, încât să conducă la
îmbolnăvire?
Aceasta se datorează faptului că omul gândeşte nu numai cu creierul, ci şi cu întregul organism. Fiecare
celulă în parte, oricât de mică, este o scânteie infinitezimală a minţii. Nu există în întregul Univers, un
singur punct care să nu fie influenţat de Minte, prin urmare, nu există un singur atom în corpul omenesc,
care să fie despărţit de acţiunea mentală, nici măcar pentru o clipă.
Omul este atât de obişnuit să gândească pe două planuri: fizic şi mental, încât îi vine greu să conceapă că
amândouă sunt în realitate un singur plan. Într-adevăr, trupul este Mintea condensată în forma fizică, aşa
cum este şi Spirit condensat în formă. Activitatea mentală nu poate fi despărţită de manifestarea fizică,
deoarece manifestarea fizică este manifestarea mentală. Într-un sens, ceea ce mintea gândeşte, corpul
gândeşte, ceea ce corpul gândeşte, el devine. Fiecare condiţie mentală diferită se înregistrează în corp şi
când mintea se modifică, se produce o schimbare corespunzătoare în corp, o reflectare a gândirii
modificate.
Boala este o idee deformată, care şi-a asumat dominaţia. În sensul cel mai veridic, este incorect să se
spună că boala este „cauzată de minte”. Forma distorsionată, ce o numim boală, este numai gândul-formă,
distorsionat în stare vizibilă. Problema este, în primul rând, o chestiune de gândire, la fel fiind şi soluţia.
Controlul bolii este mental, deoarece boala însăşi este mentală. Corpul nu are putere, ca el însuşi să
genereze boala, care este numai o umbră aruncată de minte; mintea sănătoasă va proiecta un corp sănătos.
Fiecare nouă celulă în corp este un gând în formă, fie negativ, fie pozitiv, el având substanţa. Celulele
sunt însuşi gândul. Gânduri de sănătate înseamnă celule sănătoase, gânduri de boală înseamnă celule
bolnave. Este necesar să fim foarte siguri de acest adevăr, dacă intenţionăm să cerem corpului o condiţie
de sănătate abundentă.
Când socotim că celulele corpului sunt create cu viteza fulgerului, putem înţelege cum ele sunt gândire în
formă. Ca un simplu exemplu, se poate arăta că globulele roşii sunt construite într-un ritm de 150.000 pe
secundă, şi-n mod normal, dispar în acelaşi ritm. Raportând acest lucru la alte ţesuturi ale corpului, ne
putem da seama că acest organism, pe care-l numim OM, este un vârtej dinamic de energie gândită, pe
care mintea, fără încetare, o face să ia formă. Se poate spune, că controlul afecţiunii constă în controlul
gândirii şi că, pentru a schimba o condiţie fizică, trebuie mai întâi schimbată gândirea. Prin urmare,
căutam o tehnică care să ne dea posibilitatea de a schimba caracterul fluxului conştiinţei. Într-un alt
capitol, vom ajunge la acest subiect. La acest nivel, este suficient să repetăm că tehnica nu constă în forţa
voinţei, a concentrării sau a repetării zi de zi; în orice fel, îmi merge mai bine. Tehnica constă într-o
unificare conştientă a Fiinţei cu Inteligenţa Universală, care niciodată de la sine, nu are vreun gând de
boală şi, prin urmare, nu poate avea niciodată o formă de boală. Există o foarte precisă tehnică, prin care
ne putem conduce şi noi înşine la această unificare.
Boala este dovada exterioară şi semnul unei tulburări interioare.
Sănătatea este semnul exterior al unei minţi integre.
Putem spune, că nimic nu apare în viaţa noastră, decât ceea ce atragem printr-o gândire intensă şi este
greşit să se creadă că Divinitatea ar fi aceea care ar da boală. S-a mai arătat faptul că, Mintea Universală
este în întregime neutră, nu are nici o dorinţă personala, se manifestă printr-o Lege Imperso-nală. Este
dirijată în acţiune de către dorinţa noastră, exprimată sau nu, dacă este îndeajuns de clară şi intensă, aşa ca
să devină dominantă.
Spiritul este personal, dar Legea este impersonală. Este Legea gândirii, aşa cum există şi Legea
electricităţii, care, fără nici o emoţie şi cu totul impersonal, poate ucide un om care atinge un fir neizolat,
după cum, tot atât de repede, poate să-i prăjească pâinea, deoarece aceasta nu cunoaşte altceva, decât să
funcţioneze potrivit legii acţiunii sale.
După cum s-a mai subliniat, omul este pe drumul descoperirii de sine. Lui îi revine îndatorirea de a
pătrunde înţelesul universului în care trăieşte şi el va suferi atâta timp cât nu va realiza aceasta. Copilul va
suferi de zgârieturile pisicii, până când va învăţa că nu trebuie să o tragă de coadă. Legea îi apare crudă,
totdeauna, aceluia care nu o înţelege, şi-n consecinţă acţionează contrar acesteia. Toate legile ne sunt
stăpâne, atât timp cât nu le înţelegem; când însă le pătrundem semnificaţia ele devin gata de a ne servi.
Acela care îşi permite să se satureze cu o gândire distructivă îşi atrage o manifestare fizica distructivă.
Aceeaşi Lege a Minţii care-i produce omului boala, îl va face să se însănătoşească. Boala nu este o
pedeapsă pentru păcat, ci o consecinţă a înţelegerii şi folosirii greşite a Legii Minţii. Elementul personal
între om şi Dumnezeu nu intră în discuţie deloc, în sensul condamnării şi pedepsirii. Aşa că, argumentul
că Divinitatea este crudă şi pedepseşte cu boală, este o judecată incorectă.
Principiile vindecării spirituale sunt astăzi bine cu-noscute şi larg răspândite, făcându-se cunoscute, atât
motivele rezultatelor bune, cât şi cele ale eşecurilor, în cazurile izolate. Vindecarea mentală şi spirituală s-
a transformat din forma de cult, cum era privită în trecut, în ştiinţă; dezvoltându-se ca urmare a
rezultatelor pozitive obţinute şi mai ales datorită mo-dificării ideilor în ceea ce priveşte originea bolilor,
schimbând-o din planul fizic în planul mental al spiritului. Acest mare salt nu a fost uşor de realizat. Cu
toate acestea, s-a ajuns, de la o concepţie vagă privind originea bolilor, la precizia de astăzi. Acum ştim
că: dorinţele fizice sunt o reflectare a stărilor mentale, simpla schimbare a procesului de gândire.
Odată ajunşi la concluzia că există o Minte Universală Unică, reprezentând eterna pace, linişte, putere,
iubire, credinţă, armonie, expansiune, sănătate şi desăvârşire, obiectivul nostru este de a aduce ceea ce
numim minte individuală la o stare de unificare cu Mintea Unică. Astfel, de vreme ce Mintea Universală
este veşnic netulburată de forţe ostile, nu recunoaşte niciodată existenţa a altceva, ce nu este ca ea însăşi;
atunci, mintea noastră, făcând parte din acea Minte Unică, nu poate experimenta nimic ce nu este
experimentat în aceasta Minte. –” MINTEA CARE POATE VINDECA ” – FREDERICK W. BAILES
ELIBERAREA DE EGO
Scrie un comentariu
Echilibrul Yin – Yang
Publicat pe Februarie 19, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

1 Vote

Yin și Yang sunt două concepte care își au originea în filosofia si metafizica chineza. Aceste concepte
reprezintă forțele primordiale și complementare ce compun universul și toate componentele acestuia.
Yin „loc întunecos, pantă (deal) nordică, mal (râu) sudic; noros, sumbru” este elementul întunecat; el este
trist, pasiv, sobru, feminin, introvertit, intim, și corespunde nopții.
Yang; „loc însorit, pantă (deal) sudic, mal (râu) nordic; strălucire solară” este elementul luminos; este
fericit, plin de vitalitate, activ, strălucitor, masculin și corespunde zilei. Yin este adeseori simbolizat de
apa și de pamant timp ce Yang este simbolizat de foc și vant.
Atîta vreme cît vom persista în a separa yin și yang nu putem spera să atingem echilibrul. Dacă cineva
vrea să ajungă undeva cu bicicleta nu va putea să împingă ambele pedale concomitent căci va rămîne pe
loc. Pentru a avansa trebuie să împingă o pedală și să o elibereze pe cealaltă, simultan. Mișcarea completă
constă în împingere/eliberare. Împingerea este urmarea eliberării și fiecare dintre ele devine, respectiv,
cauza celeilalte.
„Yin-ul şi Yang-ul reprezintã principiul Cerului şi al Pãmântului, marea structurã a orice existã, pãrinţii
schimbãrii, rãdãcina şi începutul vieţii şi al morţii”. Aceasta este legea generalã a modului în care este
alcãtuitã lumea 3 D. „Yin – Yang reflectã toate formele şi caracteristicile existente în Univers”. Yin-ul şi
Yang-ul au fost privite ca nişte simboluri, având capacitatea de a cuprinde foarte multe aspecte ale
lucrurilor, fãrã a le descrie în mod explicit. Tot ceea ce existã poate fi privit prin cele douã aspecte ale
sale: ziua şi noaptea, mişcarea şi repaosul, cãldura şi frigul, bãrbatul şi femeia, exterior şi interior, ş.a.m.d.
Yin-ul şi Yang-ul reprezintã o modalitate de a înţelege, de a cunoaşte existenţa. Teoria despre Yin – Yang
ne descrie lumea în dinamica sa. Ea pune accent pe continua transformare şi pe necesitatea de a înţelege
modul în care sunt guvernate transformãrile. Existenţa este perceputã ca o continuã transformare iar
înţelepciunea constã în sesizarea modului în care se succed diferitele stãri şi nu în menţinerea lor.
Teoria Yin – Yang defineşte Yin-ul şi Yang-ul prin caracteristicile lor: Natura de bazã a Yin-ului este
asemenea apei, iar cea a Yang-ului este asemuitã focului. YIN – ceea ce ţine de interior, ceea ce este
nemişcat, ascuns vederii, aflat în stare latentã, ceea ce coboarã; YANG – ceea ce ţine de exterior, ceea ce
este în mişcare, ceea ce se manifestã, ceea ce ascensioneazã.
In trecut Luna simboliza Yin-ul, iar Soarele Yang-ul. Femeia este Yin, bãrbatul este Yang, pãmântul este
Yin, cerul este Yang. Tot ceea ce este întunecat, ascuns vederii, ceea ce coboarã, ceea ce conţine, ceea ce
se aflã în stare latentã, receptivitatea, toate acestea au caracter Yin. In schimb, ceea ce este luminos, aflat
în exterior, ceea ce urcã, ceea ce este conţinut, ceea ce se manifestã, agresivitatea, ei bine, tot ce
corespunde lucrurilor cu aceste trãsãturi are caracter Yang.
Yin Yang
Apã Foc
Feminin Masculin
Lunã Soare
Umbrã Strãlucire
Odihnã Activitate
Apus Rãsãrit
Nord Sud
Materie Energie
Dens Rarefiat
Intunecat Luminos
Apã lichidã Vapori
Sãmânţã Fruct
Formã Energie
Substanţial Non-substanţial
Coborâre Urcare
Dedesubt Deasupra
Inconştient Conştient
Interior Exterior
Natura Yin sau Yang a unui fenomen nu este absolutã, ci relativã. Aceastã relativitate se reflectã prin
principiile de bazã ale teoriei Yin – Yang: „In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul, Yang-ul activeazã Yin-
ul”.
Opoziţia Yin – Yang : Opoziţia celor douã aspecte constã în capacitatea lor de a se lupta unul cu cealãlalt,
controlându-se astfel reciproc. De exemplu, cãldura (Yang) poate înlãtura frigul (Yin), în timp ce frigul
(Yin) face arşiţa (Yang) sã scadã. Acest lucru se petrece şi în organismul uman, unde opoziţia Yin –
Yang menţine echilibrul fiziologic. Dacã dintr-o cauzã oarecare, raportul normal Yin- Yang se modificã,
apãrând un exces de Yin sau de Yang, se instaleazã starea de boalã, ca urmare a distrugerii balanţei
fiziologice.
Interdependenţa Yin – Yang
Deşi Yin-ul şi Yang-ul sunt opuse, între ele existã în acelaşi timp şi o relaţie de interdependenţã. Yang-ul
nu poate existã fãrã Yin, Yin-ul nu poate exista fãrã Yang. Yang-ul este condiţionat de existenţa Yin-ului
şi invers. „Yin-ul rãmâne ascuns în interior, pentru a acţiona ca un apãrãtor al Yang-ului, Yang-ul stã în
afarã, acţionând ca un servitor al Yin-ului”.
În corpul omenesc, Yin-ul corespunde substanţelor nutritive, fluidelor corpului, în timp ce Yang-ul este
caracterizat de activitãţile fiziologice, de energie. Conform principiului tocmai enunţat, fluidele corpului
sunt cele care rãmân în interior, în timp ce activitãţile fiziologice se manifestã în exterior, mediind relaţia
cu acesta.
Raportul de consum-alimentare dintre Yin şi Yang
Cele douã aspecte Yin – Yang cuprinse într-un fenomen nu sunt fixe, ci se aflã într-o permanentã relaţie
de consum – alimentare. De exemplu, diverse activitãţi fiziologice (Yang) din organism consumã în mod
necesar anumite substanţe nutritive (Yin). Acesta este procesul de consumare a Yin-ului pentru a genera
Yang-ul şi reprezintã o schimbare cantitativã. In condiţii normale existã un echilibru al raportului de
consum – alimentare. Dereglarea echilibrului va duce la un exces de Yin sau de Yang şi la apariţia bolii.
Din punct de vedere calitativ, în anumite condiţii speciale poate apãrea un proces de intertransformare
Yin – Yang.
„Yang-ul extrem produce în mod necesar Yin-ul, iar Yin-ul extrem produce în mod necesar Yang-
ul,Frigul extrem va da naştere cãldurii, iar cãldura excesivã se va transforma în frig.” Un exemplu îl
constituie starea febrilã. Cãldura excesivã care apare afecteazã energia de apãrare a corpului. Dacã febra
persistã, la un moment dat va avea loc o scãdere bruscã a temperaturii, pulsul devine slab, apare paloarea
şi rãcirea membrelor. In acest caz, Yang-ul s-a transformat în Yin.
Divizibilitatea infinitã a Yin-ului şi Yang-ului
Organele deţinãtoare de energie (rinichii, ficatul, inima, splina şi plãmânii) au caracter Yin. Dar, dintre
aceste organe Yin, cele care se aflã în partea superioarã a corpului (inima şi plãmânii) au un caracter mai
Yang – reprezintã Yang-ul Yin-ului -, în timp ce celelalte organe Yin, fiind situate în partea inferioarã a
trunchiului au un caracter mai Yin – reprezintã Yin-ul Yin-ului -.
Cauzele apariţiei bolilor – CELE ŞAPTE SENTIMENTE
– Bucuria
– Furia
– Tristeţea sau suferinţa sufleteascã
– Ingrijorarea
– Teama şi spaima
Furia afecteazã ficatul, Bucuria duce la îmbolnãvirea inimii, Ingrijorarea slãbeşte splina, Teama şi spaima
aduc prejudicii grave rinichilor, Tristeţea sau suferinţa sufleteascã îmbolnãvesc plãmânii.” „Mânia (furia)
determinã mişcarea energiei cãtre partea superioarã a corpului, Bucuria încetineşte circulaţia energeticã,
Suferinţa sufleteascã şi tristeţea consumã energia, Teama şi spaima o tulburã, iar Ingrijorarea duce la
stagnarea ei.”
BUCURIA
Bucuria excesivã afecteazã inima se activeazã excesiv funcţia de deschidere a celulelor inimii şi se inhibã
funcţia de închidere a celulelor inimii. Bucuria încetineşte circulaţia energeticã. Teama şi spaima
(corespund elementului apã) controleazã bucuria (corespunde focului). In situaţia în care cineva a primit o
veste foarte bunã (a reuşit la un examen, a câştigat o sumã mare de bani, ş.a.m.d.) se recomandã ca el sã
fie speriat pentru a opri efectul bucuriei excesive. In caz contrar energia inimii va fugi cãtre exterior, ceea
ce poate duce la lipsa de energie a inimii şi chiar la oprirea acesteia. Simptomele care apar în situaţia unei
bucurii excesive sunt:
– Palpitaţii
– Insomnie
– Gândire neclarã
– Manifestãri maniace (afectarea spiritului)
– Infarct
Medicina tradiţionalã chinezã prezintã cele şapte sentimente: bucuria, furia, tristeţea, suferinţa
sufleteascã, îngrijorarea, teama şi spaima, specificând faptul cã excesul acestora duce la apariţia bolilor.
Aceste şapte sentimente, care sunt rãspunsuri normale ale organismului la diverşi stimuli (interni sau
externi) nu provoacã o stare de boalã decât atunci când sunt duse la extrem. Atunci când stimularea
emoţionalã este repetatã, bruscã sau exacerbatã, pragul de adaptabilitate al organismului este depãşit,
fiind afectate funcţiile sale fiziologice. In aceastã situaţie neplãcutã vor fi afectate sângele şi energia
organelor interne, ceea ce va duce la apariţia bolii.
FURIA
Furia afecteazã ficatul şi provoacã ascensionarea energiei. Tristeţea şi durerea sufleteascã (ce corespund
elementului metal) controleazã furia (este asociatã elementului lemn). Simptomele asociate sunt:
– Dureri de cap
– Ameţeli
– Creşterea tensiunii
– Atac vascular cerebral
– Irascibilitate
– Eructaţii
– Suspine
– Menstruaţie neregulatã
Energia ficatului (lemn) atacã splina şi stomacul (pãmânt). Este situaţia în care energia elementului lemn
este prea puternicã şi afecteazã elementul pãmânt, pe care în mod normal îl controleazã. Drept urmare vor
interveni urmtoarele manifestãri:
– Insuficienţã energeticã a splinei
– Energia stomacului urcã în loc sã coboare
– Sângerãri:
a) la nivelul nasului (cauzate de ascensionarea energiei stomacului)
b) în alte porţiuni ale corpului (din cauza slãbirii splinei: nu mai poate sã îşi exercite funcţia de menţinere
a sângelui în interiorul vaselor)
O altã situaţie ce poate apãrea din cauza furiei este situaţia în care elementul controlat (lemn) se întoarce
împotriva elementului care îl controleazã (metal) Lemnul corespunde ficatului iar metalul este ataşat
plãmânilor. Este vorba de situaţia în care ficatul se întoarce împotriva plãmânilor, ceea ce genereazã astm.
Din punct de vedere al organelor „pereche”, ficatul este organul Yin, care deţine energie, iar vezica biliarã
este organul Yang, ce transportã energia. Excesul de energie la nivelul ficatului va afecta vezica biliarã,
ducând la incapacitatea de a lua decizii, ce este guvernatã de vezica biliarã.
TRISTEŢEA ŞI SUFERINŢA SUFLETEASCĂ
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã afecteazã plãmânii, ce corespund elementului metal. Aceste douã
sentimente slãbesc energia corpului şi o dizolvã. Sentimentul care controleazã tristeţea sau suferinţa
sufleteascã este bucuria (focul controleazã metalul). Simptomele cauzate de tristeţe sau suferinţa
sufleteascã sunt:
– Senzaţia cã spaţiul de la nivelul pieptului este prea mic
– Astm
– Plâns excesiv
– Rãceli frecvente (slãbirea energiei de apãrare)
– Probleme ale pielii
Scãderea energiei pectorale afecteazã şi inima: uneori apar probleme circulatorii.
ÎNGRIJORAREA
Ingrijorarea (gândurile excesive) afecteazã splina, ce corespunde elementului pãmânt. Ingrijorarea
produce stagnarea energiei. Sentimentul care controleazã îngrijorarea este furia (lemnul controleazã
pãmântul). Simptomele asociate sunt:
– Palpitaţii
– Insuficienţã energeticã a splinei
– Insuficienţã sanguinã
TEAMA ŞI SPAIMA
Teama şi spaima afecteazã rinichii, care corespund elementului apã. Atunci când un om este speriat sau îi
este teamã energia sa va coborî. Traiul în teroare este cel care slãbeşte cu precãdere rinichii. Vezica
urinarã este de asemenea afectatã de aceste douã sentimente. Deseori, vezica urinarã nu mai este bine
controlatã. Pãmântul (splina) controleazã apa (rinichii): îngrijorarea este cea care controleazã teama şi
spaima. Teama şi spaima afecteazã ficatul şi vezica biliarã (ficatul corespunde lemnului, iar rinichii apei:
atunci când apa este afectatã, lemnul va fi şi el influenţat). Vor rezulta simptome precum:
– Depresie
– Lipsa capacitãţii de decizie
– Confuzie
– Lipsa curajului
Apa (rinichii) nu mai controleazã focul (inima); de aici rezultã situaţia în care focul scapã de sub control:
– Anxietate
– Incapacitatea de a se odihni.
CLASIFICAREA FENOMENELOR CONFORM CELOR CINCI ELEMENTE
Caracteristica apei este rãceala şi fluiditatea, ea luând forma recipientului în care ajunge, cea a lemnului
este înflorirea şi creşterea, focul rãspândeşte cãldurã şi luminã, pãmântul dã naştere tuturor lucrurilor, iar
metalul se cufundã (sub acţiunea propriei greutãţi). Legea mişcãrii celor cinci elemente este caracterizatã
prin urmãtoarele relaţii:
– Generarea unui element din celãlalt
– Interacţiune- Dominare
– Opoziţie
– Relaţie tip mamã – fiu
Generarea unui element din celãlalt
Generarea unui element de cãtre celãlalt se referã la relaţia de generare a unui element de cãtre elementul
anterior:
Apa hrãneşte lemnul Lemnul alimenteazã focul, Focul naşte pãmântul (cenuşa), In pãmânt apar metalele,
Metalul (prin condensare) duce la apariţia apei
Atunci când aceastã relaţie de generare este aplicatã organelor interne deţinãtoare de energie: rinichi,
ficat, inimã, splinã şi plãmâni, ea se referã la faptul cã energia unui organ va susţine funcţionarea unui alt
organ. Concret, energia rinichilor (apã) va susţine funcţionarea ficatului (lemn), energia ficatului (lemn)
va sprijini funcţionarea inimii (foc), energia inimii (foc) va susţine funcţionarea splinei (pãmânt), energia
splinei (pãmânt) va susţine funcţionarea plãmânilor (metal), iar plãmânii (metal), la rândul lor, vor sprijini
funcţionarea rinichilor (apã). Atunci când vorbim despre energia unui organ ne referim la energia produsã
de celulele acelui organ.
Celulele, ce au caracter Yin, produc energie, ce are caracter Yang. Este vorba despre procesul descris de
teoria Yin – Yang: „In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul”. Aceeaşi teorie mai precizeazã „Yang-ul
activeazã Yin-ul”, care se traduce prin faptul cã energia produsã de celulele unui organ va susţine
funcţionarea celulelor organului urmãtor (conform relaţiei de generare a celor cinci elemente). Pe scurt
putem spune cã relaţia de generare se reduce la cele descrise mai sus, şi anume, energia produsã de
celulele unui organ va susţine funcţionarea celulelor organului urmãtor.
Interacţiunea
Interacţiunea dintre cele cinci elemente presupune şi existenţa unor tendinţe opuse ale acestora, prin care
ele se controleazã reciproc:
Apa stinge focul, Focul topeşte metalul, Metalul taie lemnul, Lemnul dominã pãmântul pe care creşte,
Pãmântul îndiguieşte apa
Aspectele generãrii unui element din celãlalt şi cel de interacţiune sunt inseparabile. Dacã nu ar exista
naşterea nu ar mai apãrea creşterea şi dezvoltarea; fãrã interacţiune nu ar mai exista echilibru şi
coordonare pe durata creşterii şi a transformãrii. Echilibrul relativ menţinut între generare şi interacţiune
este cel care face posibilã creşterea normalã şi dezvoltarea.
Interacţiunea dintre organele interne presupune faptul cã rinichii (apa) controleazã inima (foc), inima
(foc) controleazã plãmânii (metal), pãmânii (metal) controleazã ficatul (lemn), ficatul (lemn) controleazã
splina (pãmânt), iar splina (pãmânt) va controla rinichii (apa).
Relaţia de interacţiune are loc prin intermediul Yin-ului (câmpului sau fluidelor) organelor respective. De
exemplu, câmpul plãmânilor controleazã câmpul ficatului, câmpul inimii controleazã câmpul plãmânilor,
câmpul ficatului controleazã câmpul splinei, Yin-ul (fluidele) rinichilor hrãnesc Yin-ul inimii pentru ca
acesta sã poatã controla Yang-ul (energia) inimii (slãbirea Yin-ului duce la hiperactivitatea Yang-ului),
ş.a.m.d.
Dominarea şi opoziţia
Atunci când existã un exces sau o insuficienţã a oricãruia dintre cele cinci elemente, vor apãrea relaţii
anormale de generare şi de interacţiune, acestea fiind cunoscute prin termenii de dominare şi de opoziţie.
Dominarea presupune un atac asupra pãrţii care este controlatã, din cauza slãbirii acesteia. Din aceastã
cauzã, relaţiile de control se vor tranforma în relaţii de dominare.
De exemplu, metalul controleazã lemnul. In situaţia în care lemnul este slãbit metalul îl va domina.
Atunci când vorbim despre organele interne, putem specifica faptul cã un câmp prea puternic al
plãmânilor (metal), cauzat de o mai slabã funcţie de deschidere a celulelor plãmânilor (blocându-se
funcţia de deschidere a celulelor plãmânilor, energia acestora nu va mai putea fi eliberatã, astfel încât, în
timp, câmpul plãmânilor va creşte foarte mult) va afecta câmpul ficatului (lemn), ceea ce poate duce în
timp la scãderea funcţiei hepatice.
Un alt exemplu, focul controleazã metalul. Slãbirea metalului duce la dominarea acestuia de cãtre foc.
Insuficienţã apã: Pãmântul dominã apa
Insuficienţã lemn: Metalul dominã lemnul
Insuficienţã foc: Apa dominã focul
Insuficienţã pãmânt: Lemnul dominã pãmântul
Insuficienţã metal: Focul dominã metalul
Opoziţia se referã la schimbarea sensului normal al interacţiunii, din cauza excesului elementului ce ar
trebui sã fie controlat. In acest fel, elementul care în mod normal este controlat se va întoarce împotriva
elementului ce îl controla şi i se opune. De exemplu, apa controleazã focul. In situaţia în care focul devine
foarte puternic el se va întoarce împotriva apei şi va exista relaţia focului ce se opune apei. Un alt
exemplu, metalul taie (controleazã) lemnul. Excesul lemnului duce la opoziţia acestuia împotriva
metalului. Opoziţia presupune un exces al elementului controlat, ceea ce determinã întoarcerea sa
împotriva elementului ce ar trebui sã-l controleze în mod normal.
Exces apã: Apa se opune pãmântului
Exces lemn: Lemnul se opune metalului
Exces foc: Focul se opune apei
Exces pãmânt: Pãmântul se opune lemnului
Exces metal: Metalul se opune focului
Relaţia tip mamã – fiu
In ciclul celor cinci elemente, fiecare element se „naşte” din cel precedent, este „fiul” celui dinaintea sa,
iar acesta, la rândul sãu, îi este „mamã”. Aceastã relaţie poate fi afectatã în ambele sensuri: „mama
afecteazã fiul” şi „fiul afecteazã mama”. De exemplu, apa poate afecta lemnul („mama afecteazã fiul”),
dar şi lemnul poate afecta apa („fiul afecteazã mama”).
CELE ŞASE SCHIMBĂRI CLIMATICE
Medicina tradiţionalã chinezã descrie cele şase „schimbãri climatice”:
– Vântul
– Frigul
– Umezeala
– Focul
– Arşiţa verii
– Uscãciunea
ALTE CAUZE ALE APARIŢIEI BOLILOR
– Constituţie slabã
– Suprasolicitare
– Activitate sexualã excesivã
– Probleme de nutriţie
– Traume fizice
– Paraziţi şi otrãvuri
– Tratament incorect
– Faptele neconforme cu morala
CONSTITUŢIE SLABĂ
Constituţia depinde de:
– Sãnãtatea pãrinţilor în general, şi în mod particular de starea lor în momentul concepţiei viitorului copil
– Sãnãtatea mamei pe durata sarcinii
Factori ce afecteazã constituţia viitorului copil:
– Concepţia în stare de ebrietate
– Mama este prea în vârstã în momentul concepţiei
– Consumul alcoolului, tutunului sau al drogurilor pe durata sarcinii
– Suportarea unui şoc pe durata sarcinii (afecteazã energia inimii fãtului)
Constituţia unei persoane este stabilitã în momentul concepţiei, dar ea poate fi modificatã şi pe durata
sarcinii:
– In momentul concepţiei, unirea energiei „Cerului şi a Pãmântului” produce noua fiinţã,
– Energia ancestralã a pãrinţilor este transmisã fãtului,
– Constituţia se fixeazã în general în acest interval.
Totuşi, cei care au o constituţie slabã pot sã-şi modifice energia printr-un mod de viaţã echilibrat, prin
evitarea stress-ului şi a exceselor (de muncã sau sexuale), odihnã corespunzãtoare, alimentaţie corectã,
practica exerciţiilor de respiraţie, exersarea unor sisteme de tehnici de cultivare şi întãrire a interiorului.
Constituţia slabã este indicatã prin:
– Urechi mici
– Puls slab, leneş
– Limba foarte flascã, fãrã „spirit”
– Pertusis: indicã slãbiciunea dobânditã a plãmânilor
SUPRASOLICITAREA
In perioada modernã suprasolicitarea este una din cauzele comune ale apariţiei bolilor. Pentru a o
contrabalansa este nevoie de schimbarea modului de viaţã, de odihnã şi de exerciţii energetice de întãrire
a interiorului. Atunci când muncim, noi consumãm energie; în momentul odihnei sau al exersãrii
tehnicilor energetice, energia noastrã creşte. In viaţa de zi cu zi noi consumãm energie.
Esenţa corporalã constituie însã baza materialã a vitalitãţii noastre pe termen lung. Energia folositã zilnic
poate fi recuperatã rapid prin odihnã, alimentaţie şi tehnici energetice. Dacã suprasolicitarea este
menţinutã un timp foarte îndelungat (de ordinul anilor), energia nu mai poate fi recuperatã suficient de
rapid de cãtre splinã (prin procesul de digestie). In acest caz, corpul persoanelor respective va începe sã se
bazeze pe esenţa corporalã. In acest mod vor fi afectate fluidele corpului şi va interveni o insuficienţã a
Yin-ului corpului. Remedierea aceastei situaţii necesitã un timp îndelungat.
a) Suprasolicitare mentalã
Este foarte des întâlnitã în societãţile dezvoltate: orele lungi de stress şi de suprasolicitare mentalã sunt
asociate şi cu dezordinea alimentaţiei. Aceste lucruri afecteazã stomacul, splina şi rinichii. Alimentaţia
neregulatã (sau mesele consumate seara târziu) pot cauza deficienţa energiei stomacului sau a fluidelor
stomacului.
b) Suprasolicitare fizicã
Afecteazã în principal energia splinei (splina dominã cele patru membre). Munca fizicã solicitã de
asemenea un aport sanguin la nivelul tendoanelor/musculaturii ce va fi asigurat de cãtre ficat. De aceea,
suprasolicitarea fizicã poate duce în timp şi la afectarea sângelui ficatului. Folosirea excesivã a unei pãrţi
a corpului (mişcãrile de repetiţie) pot cauza stagnarea energiei în acea parte. Ridicarea excesivã de
greutãţi poate slãbi rinichii şi spatele. Statul excesiv în picioare slãbeşte de asemenea rinichii. Folosirea
excesivã a ochilor afecteazã sângele (inima); Menţinerea excesivã a poziţiei culcat va slãbi energia
(plãmânii); Şederea îndelungatã va afecta musculatura (splina); Statul excesiv în picioare slãbeşte oasele
(rinichii); Exerciţiile fizice în exces vor afecta tendoanele (ficatul).
c) Exerciţiile fizice excesive
Acestea duc la slãbirea energiei, afectând şi sângele ficatului. Ele sunt foarte nocive mai ales pentru fete
pe durata pubertãţii, deoarece ulterior vor genera probleme menstruale. Anumite tipuri de exerciţii pot
cauza stagnarea energiei în unele porţiuni ale corpului: Ex: Ridicarea greutãţilor – cauzeazã stagnarea
energiei la nivelul pãrţii inferioare a spatelui, Ex: Alergarea – duce la stagnarea energiei la nivelul
genunchilor, Ex: Tenisul – provoacã stagnarea energiei la nivelul coatelor.
d) Lipsa exerciţiilor
Exerciţiile fizice executate periodic, într-o manierã naturalã, permit o bunã circulaţie energeticã. Lipsa
exerciţiilor fizice produce stagnarea energiei. Principiul care trebuie respectat este cel al evitãrii excesului
cât şi a insuficienţei. Anumite exerciţii fizice sunt apreciate atât pentru exersarea corpului cât şi pentru
producerea energiei.
ACTIVITATE SEXUALĂ EXCESIVĂ
Activitatea sexualã excesivã slãbeşte esenţa rinichilor, în special la bãrbaţi. Fluidele sexuale masculine
sunt manifestarea esenţei rinichilor: de aceea pierderea acestor fluide duce la slãbirea temporarã a esenţei
rinichilor. Fluidele sexuale feminine ţin mai mult de Jingye (fluidele corpului mai dense, ce circulã prin
interiorul corpului). Fluidele sexuale sunt susţinute de cãtre esenţa dobânditã şi în mod normal ea nu
slãbeşte. Dar dacã activitatea sexualã este excesivã, corpul nu va avea timp pentru a reface esenţa
dobânditã. Simptomele excesului în viaţa sexualã sunt:
– Obosealã evidentã
– Apariţia ocazionalã a ameţelilor
– Vedere neclarã
– Dureri ale spatelui, în zona inferioarã a acestuia
– Slãbiciunea genunchilor
– Urinare frecventã
Din punct de vedere al anotimpurilor se considerã cã viaţa sexualã poate fi un pic mai intensã pe durata
primãverii şi ar trebui sã fie ceva mai reţinutã pe durata iernii. Pe durata tratamentului problemelor
sexuale se recomandã reducerea vieţii sexuale. Esenţa rinichilor slãbeşte.
a) la bãrbaţi: din cauza excesului vieţii sexuale
b) la femei: din cauza naşterilor repetate.
Lipsa vieţii sexuale poate fi una din cauzele apariţiei bolilor. Dorinţa sexualã este o mãsurã a energiei
(Yang-ului) rinichilor. Insuficienţa energiei (Yang-ului) rinichilor duce la lipsa libido-ului. Insuficienţa
esenţei (Yin-ului) rinichilor provoacã interes excesiv faţã de viaţa sexualã, însoţit de lipsa capacitãţii de
finalizare, vise erotice (în special la femei) şi emisie seminalã nocturnã (la bãrbaţi). Alte cauze ale unei
vieţi sexuale neîmplinite: lipsa armoniei în cuplu, probleme sufleteşti, lipsa fericirii, stress-ul.
PROBLEME DE NUTRIŢIE
Alimentaţia incorectã este una din principalele cauze ale apariţiei bolilor.
a) Supraalimentaţia şi malnutriţia
Cantitatea de hranã consumatã trebuie sã fie adaptatã nevoilor organismului. Dacã aportul de hranã este
fie exagerat, fie insuficient, el poate cauza îmbolnãvirea. Consumul exagerat de alimente – când este
depãşit necesarul de elemente nutritive vor fi afectate splina şi stomacul, se va acumula flegma şi vor
stagna elementele nutritive în interiorul corpului. Vor apãrea urmãtoarele simptome: eructaţii însoţite de
regurgitãri, dureri în epigastru şi în tot abdomenul, diaree, vãrsãturi. Subalimentarea – duce la
imposibilitatea creãrii bazei necesare pentru producerea sângelui şi a energiei. Dupã un timp se ajunge la
diminuarea energiei de apãrare. Incercarea de a slãbi prin „înfometare” duce la slãbirea energiei splinei.
Din cauza faptului cã splina nu mai are o funcţionare foarte bunã, ea nu va mai putea sã-şi exercite cu
succes funcţiile de transport şi de transformare a fluidelor, ceea ce va provoca stagnarea acestora şi
creşterea în greutate.
b) Consumul preferenţial al unui singur tip de alimente
Necesitãţile organismului pot fi satisfãcute doar atunci când acesta primeşte o alimentaţie echilibratã.
Consumul unui singur tip de alimente poate duce la malnutriţie sau la alte boli. De exemplu, populaţiile
care se hrãnesc în exclusivitate cu orez decorticat prezintã o frecvenţã ridicatã a bolii beri-beri. Locuitorii
teritoriilor unde apa nu are iod în cantitate corespunzãtoare suferã de tulburãri ale glandei tiroide. Excesul
de vegetale crude, de salate sau de fructe slãbeşte energia splinei, ele fiind contraindicate persoanelor ce
au o slãbiciune a acesteia. Când în alimentaţie predominã hrana rece va fi slãbitã energia splinei putându-
se dezvolta rãceala şi umezeala interioarã. Simptomele caracteristice acestei situaţii sunt: dureri
abdominale şi diaree. Alimentele extrem de fierbinţi vor duce la eliberarea cãtre exterior a energiei vitale,
afectând energia şi sângele corpului. Cãldura excesivã, în special cea provenitã din fumat şi din consumul
bãuturilor alcoolice, va consuma Yin-ul (fluidele) corpului, provocând uneori chiar şi stagnarea sângelui.
De asemenea, consumul exagerat de dulciuri sau fãinoase, grãsimi, produce cãldurã umedã în corp,
cauzând stagnarea energiei şi a sângelui. Simptome: senzaţia de greutate în piept, ameţeli, hemoroizi
sângerânzi, furuncule. Dacã mâncarea este limitatã doar la câteva feluri, energia internã va avea de
suferit.
Gustul picant este absorbit de cãtre plãmâni. Energia din mâncarea condimentatã este uşor absorbitã prin
canalul plãmânului. Dacã mâncarea este condimentatã într-o manierã moderatã atunci fiziologia
aparatului respirator va fi îmbunãtãţitã. Excesul de condimente va afecta însã energia plãmânilor.
Gustul amar este legat de inimã, de sânge şi de fluidele corpului (Jingye). Excesul de alimente amare va
creşte focul de la nivelul inimii, conducând la consumul fluidelor.
Gustul sãrat influenţeazã rinichii şi oasele. Persoanele ce au probleme cu oasele sau cu rinichii nu vor
avea voie sã consume decât alimente ce sunt uşor sãrate.
Gustul acru guverneazã ficatul şi tendoanele. Excesul alimentelor acre va afecta ficatul, provocând
rigidizarea tendoanelor şi a articulaţiilor.
Gustul dulce corespunde splinei şi musculaturii. Persoanele ce suferã de afecţiuni ale stomacului şi ale
splinei vor consuma cât mai puţine dulciuri.
c) Consumul de mâncare alteratã, toxicã sau în condiţii neigienice
Aceste situaţii vor duce la afectarea splinei şi a stomacului. Semne clinice: greţuri, vãrsãturi, diaree,
dureri în epigastru şi abdomen.
TRAUME FIZICE
Traumele fizice cauzeazã stagnarea sângelui şi a energiei.
PARAZIŢI ŞI OTRĂVURI
Infestarea cu paraziţi este foarte des întâlnitã la copii. Factorii care contribuie la infestare: hranã
insuficientã, consumul excesiv de grãsimi şi de dulciuri, ce conduc la creşterea umezelii (ce este mediul
perfect pentru paraziţi sau pentru ciuperci).
TRATAMENTUL INCORECT
Tratamentul incorect poate duce la agravarea unei afecţiuni. De exemplu: folosirea unei proceduri ce
tonificã Yang-ul (energia) în situaţia în care ar trebui de fapt sã întãreascã Yin-ul. Un alt exemplu îl
constituie (întãrirea Yin-ului) creşterea umezelii atunci când în organism existã retenţie de apã.
FAPTELE NECONFORME CU MORALA
„Pune morala pe primul loc” sau „Morala ridicatã, nivel avansat în practicã”.
Morala nu are însã legãturã numai cu nivelul practicantului de tehnici energetice, ci şi cu sãnãtatea
noastrã. Atunci când noi punem accentul pe moralã, când facem fapte bune, când acceptãm numai
gânduri pozitive, când rostim numai adevãrul, intrãm în rezonanţã cu un câmp pozitiv foarte puternic aflat
în Univers. Aceastã rezonanţã apare la nivelul câmpului conştiinţei noastre (Yin), dar se va regãsi şi la
nivelul componentelor materiale (Yang), al corpului.
In cazul în care noi suntem obişnuiţi cu „minciuna necesarã”, spunând lucruri care nu sunt reale, dar a
cãror rostire o considerãm necesarã celor cu care ne întâlnim, atunci când acceptãm gânduri urâte despre
cei din jurul nostru, în momentele în care cu voia sau fãrã voia noastrã facem fapte rele, noi declanşãm un
mecanism ce duce la umplerea câmpului nostru (al conştiinţei dar şi al corpului) cu semnale care ne vor
perturba normalitatea.
In timp vor apãrea tensiuni la nivelul conştiinţei, vor fi afectate diferite pãrţi ale corpului ce au legãturã cu
locurile în care se aflã semnalele de nemulţumire ale celor pe care i-am afectat. O persoanã moralã este o
persoanã sincerã, fericitã, sãnãtoasã. In interiorul sãu nu existã tensiuni, nu existã blocaje. Atunci când ne
putem deschide faţã de toate persoanele cu care ne întâlnim, atunci când nouã, dar şi lor, le va fãcea
plãcere sã ne întâlnim, momentul întâlnirii va duce la crearea unui câmp nou (obţinut din rezonanţa
câmpurilor individuale). Acest nou câmp va avea mai multã putere decât câmpurile individuale şi va
influenţa pozitiv persoanele ce fac parte din el.
Medicina tradiţionalã chinezã foloseşte mecanismul descris de teoria Yin – Yang:
„In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul, Yang-ul este cel care activeazã Yin-ul.”
Câmpul are caracter Yin. Noul câmp obţinut prin rezonanţa a douã sau mai multe câmpuri, ce au aceleaşi
caracteristici (aceeaşi parametri), va produce în timp modificãri la nivelul Yang-ului, al structurii
materiale. Persoanele cu o moralã avansatã vor intra cu uşurinţã în rezonanţã cu alte persoane ce pun
accentul pe moralã, pe când cei care nu sunt atât de dispuşi sã-şi asume realitatea, ci doresc sã o
transforme prin minciunã, prin fapte negative, vor intra mai uşor în rezonanţã cu partea „mai puţin
pozitivã” a Universului. In acest câmp, „nu tocmai bun”, se gãsesc semnale ce nu permit relaxarea,
intrarea într-o stare de linişte sufleteascã, de echilibru. Ceea ce se va afla în câmpul acestor din urmã
persoane va fi mai degrabã stress-ul decât împãcarea, boala şi nu sãnãtatea, supãrarea şi nu fericirea.
Inţelegerea şi asumarea acestor lucruri este foarte importantã.
SPIRITUL (conştient) – SHEN
Termenul Shen se traduce prin spirit, însã înţelesul exact în acest context este cel de spirit conştient,
minte, fãcând diferenţierea de Yuan Shen – spirit originar sau suflet. Sediul spiritului este inima.
Medicina Tradiţionalã Chinezã prezintã faptul cã „inima este sediul minţii, al spiritului conştient” şi
precizeazã faptul cã afecţiunile cardiace conduc la probleme psihice.
Spiritul se retrage noaptea, pe durata somnului, în interiorul inimii. Dacã spiritul este perturbat atunci
poate apãrea insomnia. Concret, se spune cã spiritul trãieşte în vasele de sânge (componente ale
sistemului Inimii) şi este hrãnit de sânge. In patologia descrisã de medicina tradiţionalã se specificã faptul
cã deficienţa sângelui conduce la slaba hrãnire a spiritului. De asemenea, cãldura excesivã a organelor
interne poate afecta spiritul.
Starea spiritului se regãseşte în privire:
– Un spirit sãnãtos produce ochi strãlucitori, luminoşi, plini de vitalitate.
– Un spirit tulburat produce ochi înceţoşaţi, ce par a avea o perdea în faţa lor.
Uneori apare senzaţia cã nu ar fi nimeni în spatele ochilor, în special persoanele cu probleme emoţionale
au o astfel de privire (aceastã privire se menţine chiar şi la un timp îndelungat dupã un şoc). Sãnãtatea
spiritului depinde de puterea esenţei rinichilor şi de energia nutritivã, produsã de splinã şi stomac. In acest
fel, spiritul este dependent de esenţa primordialã şi de cea dobânditã. Spiritul este bine întreţinut atunci
când esenţa şi energia sunt puternice, sãnãtoase. Esenţa corporalã (Jing), energia (Qi) şi spiritul (Shen)
sunt cele trei comori ale omului, descrise de medicina tradiţionalã chinezã. – SURSA
Un comentariu
Ce ştim despre energia spiritului?
Publicat pe Februarie 18, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

1 Vote
Trăim într-o epocă a computerelor şi a tehnologiei spaţiale, deşi încă studiem cu ajutorul medicinei şi a
psihofiziologiei structura corpului uman.
Panoplia tehnicilor de cunoaştere de care dispunem la ora actuală este vastă, şi cu toate acestea, deşi
cunoaştem foarte multe despre natură şi univers, foarte puţine ştim despre structura noastră interioară.
Chiar dacă există în prezent mii de cărţi în toată lumea în care se explică despre aură, chakre şi alte
elemente care alcătuiesc partea nevăzută a fiinţei noastre, la modul practic nu deţinem cunoaşterea
propriului spirit.
Ce este spiritul?
Am constatat de-a lungul anilor că foarte multă lume confundă sufletul cu spiritul, acestea două fiind
separate. Sufletul nu este spiritul şi acest lucru trebuie să fie cât se poate de clar pentru toată lumea. Şi
vom explica imediat despre diferenţa dintre ele, ca să se înţeleagă simplu şi uşor.
Spiritul uman este o formă de energie pură, creată de către Creator şi care are voinţă proprie. O întrebare
foarte interesantă ar fi următoarea, legată de spirit: dacă este energie pură, din ce este alcătuit dacă el
radiază într-o anumită frecvenţă a luminii cosmice? Sunt fotoni sau alte particule similare acestora, dacă
mediumii şi clarvăzătorii au declarat că spiritele sunt alcătuite dintr-un fel de lumină? Cert este că spiritul
uman prin natura sa aşa cum a fost creat reprezintă o inepuizabilă sursă de energie radiantă.
Atunci când vine la întrupare spiritul are nevoie de „hăinuţe” pentru a se putea adapta mediului şi
dimensiunilor în care coboară. Astfel se îmbracă cu o „maieu” care este sufletul, apoi îmbracă o „cămaşă”
care este conştiinţa, apoi o „vestuţă” care este mentalul, un „sacou” care este corpul astral şi în cele din
urmă un fel de „trenci” care este corpul fizic. Am ales asemenea comparaţii ca să înţelegeţi cât mai bine.
Pentru a putea să-şi facă simţită prezenţa, spiritul trebuie să aibă suficientă putere pentru a radia prin
aceste straturi cu care se îmbracă, iar acest aspect depinde de nivelul de evoluţie al respectivului spirit.
Ce înseamnă nivelul de evoluţie al spiritului?
Putem considera nivel de evoluţie al unui spirit tot ceea ce acesta a experimentat în dimensiunile sau în
lumile prin care a trecut de-a lungul unui număr de cicluri. Aceste experimentări prin intermediul
corpurilor cu care se îmbracă de la o existenţă la alta constituie priceperea şi înţelepciunea acumulate, ori
altfel spus Cunoaşterea acumulată prin mijlocirea acestor hăinuţe folosite de la o existenţă la alta, în
diferite lumi prin care spiritul trece pentru a cunoaşte. Cu cât cunoaşte mai mult, cu atât nivelul spiritului
este mai înalt şi energia sa radiantă este mai amplă. Această radianţă nu trebuie neapărat să fie văzută cu
ochiul fizic, deşi poate fi observată ca în cazul lui Iisus, însă ea se face simţită. Există multe persoane la
ora actuală pe Pământ a căror simplă prezenţă face bine celor din jurul lor.
Cercetările din anii ’90 efectuate asupra corpului uman, au pus în evidenţă cu ajutorul microscopului
electronic faptul că în interiorul celulelor umane există o slabă radiaţie luminică. În acest fel asemenea
cercetări confirmă adevărul existenţei spiritului uman, a cărui energie pătrunde până la nivel celular.
Desigur această slabă radiaţie luminică are un foarte scăzut nivel de emisie datorită a cel puţin doi factori.
Primul este educaţia care de-a lungul anilor îmbâcseşte la propriu corpurile subtile cu informaţie
materialistă referitoare la materie şi alte chestii total inutile spiritului, iar al doilea factor este modul în
care omul se hrăneşte şi înţelege propria viaţă, pe care o consideră
Majoritatea oamenilor cred încă faptul că ei sunt doar un trup şi atât
Pentru a putea avea o radianţă mai mare a spiritului prin întreaga noastră structură, întâi de toate este
necesar să fim morali, pentru că orice gând de minciună, disimulare, falsitate şi alte asemenea acestora,
atrag energii întunecate care umbresc porţiuni din câmpul de radianţă al spiritului. În al doilea rând să
iubim sincer şi atunci umbrele câmpului nostru energetic vor dispare, iar în al treilea rând să studiem
propriul spirit, ceea ce este posibil prin intermediul conştiinţei personale. În acest fel vom avea
posibilitatea, dacă facem întocmai cum am descris, să avem într-o zi o revelaţie uimitoare despre propria
persoană şi despre spiritul nostru. Şi atunci în acea zi vom putea considera că am găsit drumul de
întoarcere către Dumnezeu, către Creator… Tatăl tuturor spiritelor…SURSA
Meer Lyn

Un comentariu
Cele 20 de simptome ale dezvoltării conştiinţei
Publicat pe Februarie 16, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

Rate This

Fiecare dintre noi am atins sau vom atinge un punct în care ne vom spune “Ajunge! Nu-mi mai pot trăi
viaţa astfel!”. De cele mai multe ori, în urma acestei realizări, apare de obicei trezirea spirituală.
La început, această perioadă extrem de importantă în viaţa fiecăruia, poate aduce cu sine o căutare,
urmată de o depresie şi într-un final de un progres.
Despre aceast tipar vorbeşte şi Brene Brown în cartea sa “Darurile imperfecţiunii” – “…A fost un an
lung, la care mă refer cu afecţiune pe blogul meu ca la Trezirea spirituală din anul 2007. Mie una mi s-a
părut o prăbusire psihică după toate regulile manualelor de psihologie, dar Diana a numit-o trezirea mea
spirituală. Bănuiesc că amândouă aveam dreptate. De fapt, am ajuns să mă întreb dacă poţi experimenta o
trezire spirituală fără o prăbuşire psihică sau invers.” “…Oamenii numesc revelaţiile pe care le
experimentează de regulă la jumătatea vieţii o “criză”, dar în realitate este vorba de cu totul altceva. Ei
simt nevoia disperată de a-şi trăi viaţa pe care doresc să o trăiască, nu cea pe care se presupune că “ar
trebui” să o trăiască. Este o perioadă în care universul îi provoacă să renunţe la gândul că trebuie să fie
într-un anume fel şi să se accepte aşa cum sunt în realitate.”
De obicei, trezirea spirituală urmează un tipar similar – ceva în interiorul nostru este declanşat cu scopul
de a ne aduce la o mai bună înţelegere a ceea ce suntem şi a scopului pentru care ne aflăm aici.
Trezirile spirituale apar în inimă şi în suflet şi cu toate că pot fi uneori experienţe dureroase, acestea ne
pot ridica vibraţia la un nivel superior astfel încât să putem experimenta mai mult fericirea vieţii.
In esenţă, creşterea vibraţiei te aduce mai aproape de energia iubirii. Cu cât apropierea de această energie
este mai mare, cu atât mai armonioasă este viaţa ta. Viaţa îşi urmează lin cursul, atragi multe situaţii şi
evenimente pozitive în viaţa ta şi trăieşti experienţa zilnică a unor mici miracole.
In timp ce dezvoltarea conştiinţei este întotdeauna o călătorie, aceste 20 de semne te pot ajuta să
determini dacă nivelul tău de conştiinţă a suferit modificări pozitive în ultimul timp:
1. Abilitatea ta de a manifesta este dezvoltată şi lucrurile pe care ţi le doreşti sau la care te gândeşti încep
să se materializeze în viaţa ta.
2. Problemele care te deranjau sau care te ţineau pe loc par să se rezolve cu uşurinţă sau găseşti
instantaneu soluţii.
3. Adevărurile care în trecut se ascundeau de tine sau oamenii mincinoşi din viata ta ţi se dezvăluie.
4. O persoană care ţi-a făcut viaţa grea în ultima perioadă încetează brusc sau pleacă din viaţa ta.
5. Frustrările de zi cu zi, cum ar fi ambuteiajele sau cozile lungi nu te mai deranjează atât de mult sau
rezultatele sunt întotdeauna pozitive.
6. Atragi mai multe persoane iubitoare şi pline de compasiune în viaţa ta, inclusiv oameni care s-au aflat
într-o călătorie similară cu a ta.
7. Nu mai te afli sub controlul ego-ului tău şi îţi poţi da seama destul de rapid atunci când acesta vrea să
preia controlul.
8. Aspectele spirituale, metafizice şi psihice devin subiecte de interes pentru tine şi există dorinţa de a
încerca terapii alternative, de a te vindeca energetic şi de a-ţi extinde cadourile intuitive.
9. Corpul tău este capabil să se vindece mult mai rapid în urma traumelor fizice şi emoţionale şi eşti mult
mai conştient de importanţa respectului pe care trebuie să-l acorzi corpului tău.
10. Eşti recunoscător pentru toate experienţele vieţii şi înţelegi că nu există experienţe “bune” sau “rele”,
ci doar lecţii, călătorii şi dezvoltare.
11. Există un sentiment profund care îţi transmite că eşti conectat la ceva mult mai mare decât tine, te
simţi conectat cu întreaga viaţă şi simţi că sufletul tău este cu adevărat infinit.
12. Frica de moarte dispare în urma înţelegerii adevăratei esenţe a ceea ce eşti cu adevărat şi a motivului
pentru care te afli aici.
13. Intuiţia ta devine din ce în ce mai puternică şi darurile tale psihice se pot intensifica.
14. Viaţa îţi prezintă multe sincronicităţi şi evenimente întâmplătoare care par să te îndrepte în direcţia
potrivită chiar la momentul potrivit.
15. Ţi-ai pierdut dorinţa de a concura, de a face anumite lucruri doar pentru că le fac şi ceilalţi. In schimb,
îţi urmezi propria cale, îţi urmezi inima şi înţelegi că există suficientă abundenţă pentru noi toţi.
16. Ai înţeles că viaţa şi oamenii sunt o oglindă, care îţi reflectă întotdeauna experienţele de care ai
nevoie sau pe care le-ai manifestat.
17. Simţi durerea şi nedreptăţile ce au loc în întreaga lume, dar la un nivel mai profund înţelegi că prin
intenţie pozitivă şi iubitoare poţi contribui la producerea anumitor schimbări energetice profunde.
18. Rugăciunea, meditaţia şi conexiunea cu divinitatea au început să reprezinte pentru tine instrumente
importante de auto-vindecare.
19. Începi să accepţi oamenii şi te eliberezi treptat de gândurile pline de judecată, deoarece ai înţeles că
fiecare dintre noi ne aflăm în propria noastră călătorie şi că facem tot ceea ce putem.
20. Ai învăţat să te iubeşti şi apreciezi tot ceea ce eşti şi practici iubirea de sine în fiecare zi.
Aceste semne se pot manifesta diferit, într-un mod cu adevărat unic. De asemenea, poţi descoperi alte
semne în diferite etape ale vieţii tale în timp ce vei continua să-ti dezvolţi conştiinţa.(e-dimineata)
Trezirea Spirituală(scribd.ro)
Scrie un comentariu
Louise Hay: Absolut niciodată nu trebuie să vă criticaţi. 25 de argumente
Publicat pe Februarie 14, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

1 Vote

Louise Hay. În ce cred eu: „Viaţa este foarte simplă. Ceea ce dăruim, aceea şi primim! Noi înşine subtem
izvorul propriilor griji. Pe de altă parte, dacă stabilim armonia şi echilibru în conştiinţă, găsim armonie şi
echilibru şi în viaţă”.
Puterea este aici şi acum – în mintea noastră.
Toată lumea, inclusiv eu, port întreaga responsabilitate pentru toate evenimentele din viaţă, şi cele mai
bune şi cele mai rele. Fiecare gând al nostru ne hotărăşte viitorul.
Forţele universului niciodată nu ne judecă şi nu ne critică. Ei ne acceptă aşa cum suntem. Şi apoi reflectă
în mod automat convingerile noastre.
Oamenii care ne-au pricinuit durere, au fost la fel de speriaţi ca şi tine acum.
Noi ne formăm convingerile în copilărie, şi apoi trecem prin viaţă, recreând situaţii, care sunt compatibile
cu convingerile noastre.
Trecutul a plecat pentru totdeauna. Este un fapt, şi nu poate fi schimbat. Cu toate astea, putem schimba
gândurile noastre despre trecut.
Trebuie să alegem pentru noi eliberarea, să iertăm pe toţi fără excepţie, mai ales pe noi înşine.
Imediat ce persoana devine bolnavă, trebuie să caute în inima lui pe cine trebuie să ierte.
Atunci când ne iubim, încurajăm acţiunile noastre şi rămânem noi înşine, viaţa noastră devine atât de
minunată, că nu se poate de redat în cuvinte.
Niciodată, indiferent de situaţie nu trebuie să vă criticaţi.
Să te iubeşti – înseamnă să sărbătoreşti însăşi existenţa personalităţii tale şi să fii recunoscător lui
Dumnezeu pentru darul vieţii.
Fiecare dintre noi încă mai este un copil de trei ani, căruia îi e frică şi care vrea doar un pic de dragoste.
Tot ceea ce dăruiţi primiţi înnapoi.
Pentru a schimba pe cineva, trebuie mai întâi să ne schimbăm noi înşine. Trebuie să schimbăm gândirea.
Cu cât mai mult păstrez o anumită convingere, devine tot mai clar, că anume de această convingere
trebuie să mă eliberez.
Dacă ceva în viată devine foarte uşor pentru noi, atunci, aceasta nu este o lecţie, este aceea ce noi
cunoaştem deja.
Cea mai mare rezistenţă în noi este din cauza fricii – frica de necunoscut.
Dacă nu ar exista convingerea, nu ar exista nici manifestările sale.
Mintea este arma ta, singuri hotărâţi cum trbuie să o folosiţi.
Să-ţi aminteşti mereu trecutul – înseamnă să te răneşti în mod intenţionat.
Iubirea – singurul răspuns la toate problemele noastre, şi calea spre această stare trece prin iertare.
Iertarea dizolvă resentimentele.
Toate relaţiile noastre cu lumea exterioară reflectă atitudinea noastră faţă de noi înşine.
Iubirea nu este o manifestare externă, este întotdeauna în noi!
Pentru a deveni posesorii tuturor lucrurilor incredibile, trebuie mai întâi să credem că ele sunt posibile.
Nu trebuie să credeţi în tot. Tot ce trebuie să ştiţi vine la locul potrivit şi în momentul potrivit.(eustiu)
Poţi să-ţi vindeci viaţa(scribd ro)
Scrie un comentariu
CODUL ETIC al Amerindienilor
Publicat pe Februarie 14, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

Rate This

“Codul etic al amerindienilor” după care, dacă ne-am ghida cu toţii viaţa, Pământul ar fi un loc rupt din
rai:
Trezeşte-te împreuna cu Soarele şi fă-ţi rugăciunea! Roagă-te singur! Roagă-te de!. Marele Spirit te va
asculta, trebuie doar să-I vorbeşti.
Fii tolerant cu cei care s-au pierdut pe cale! Ignoranţa, Inşelătoria, Mânia, Invidia, Gelozia şi Lăcomia
izvorăsc din înstrăinarea de Suflet. Roagă-te pentru aceşti oameni, ca şi ei să-şi găsească îndrumare!
Caută-te pe tine – prin tine! Nu lăsa ca alţii să-ţi impună pe ce cale să mergi. Este calea ta şi doar tu mergi
pe ea! Alţii pot merge eventual, alături de tine, însă nimeni altcineva nu poate să trăiască viaţa ta.
Poartă-te cu multă consideraţie, cu oaspetii care îţi intră în casă! Serveşte-le mâncarea cea mai gustoasă,
dă-le patul cel mai bun şi onorează-i cu bunavoinţă şi respect!
Nu fura ce nu este al tău, nici de la altă persoană sau de la comunitate şi nici din natură! Dacă nu ţi-a fost
oferit sau dacă nu ai muncit pentru el, atunci nu-ţi aparţine.
Respectă tot ce se află de pe acest Pământ: oamenii, fiinţele, planetele, tot ce este viu!
Onorează gândurile, dorinţele şi cuvintele oamenilor cu care intri în contact! Niciodată să nu-l întrerupi
pe cel care vorbeşte, să nu râzi de el şi să nu-i copiezi comportamentul în batjocură! Permite-i fiecărui om
dreptul la exprimare personală!
Nu-i vorbi niciodată de rău pe alţii! Energia răutăţii pe care o emiţi către Univers va veni înapoi către tine,
multiplicată.
Toţi oamenii fac greşeli. Şi toate greşelile pot fi iertate.
Gândurile rele produc îmbolnăvirea minţii, a trupului şi a spiritului. Practică Optimismul!
Natura nu este aici, pentru noi, ci este Parte din noi. Toţi facem parte din Familia Planetară.
Copiii sunt semintele viitorului nostru. Plantează iubirea în inimile lor şi udă această iubire, cu
înţelepciunea şi lecţiile vieţii! Copiii au nevoie de spaţiu ca să crească, asigură-le acest spaţiu.
Evită să răneşti inimile celorlalţi, fii conştient că, rănind pe altul, otrava durerii se va întoarce înapoi la
tine!
Fii cinstit întotdeauna! Corectitudinea este un test de voinţă în acest Univers.
Toate sunt interconectate. Fii echilibrat! Activitatea fizică dă forţă minţii. Bogăţia spirituală vindecă
problemele emoţionale.
Ia decizii conştiente, legate de cine intenţionezi să fii şi cum intenţionezi să reacţionezi! Asumă-ţi
responsabilitatea pentru propriile acţiuni!
Respecta spaţiul personal al celorlalţi! Nu te atinge de proprietatea altora, în special de obiectele de cult
religios! Aşa ceva este un lucru interzis.
Fii cinstit cu tine însuţi! Nu poţi să îngrijeşti sau să ajuţi pe altul, dacă întâi nu te îngrijeşti şi nu te ajuţi pe
tine însuţi.
Respectă alte credinţe religioase! Nu le impune credinţa ta!
Imparte din ceea ce ai! Participă la lucrarea de Caritate!” (fiituinsutimaa)
Geronimo – Povestea vietii sale: Autobiografia unui sef indian (Romanian Edition)

Scrie un comentariu
NE PUTEM ACTIVA GLANDA PINEALĂ PENTRU A OBŢINE PUTERI SPIRITUALE
EXTRAORDINARE! DAR FORŢELE OCULTE CONDUCĂTOARE FAC TOTUL PENTRU A
NE OPRI…
Publicat pe Februarie 14, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

1 Vote
Oamenii sunt înzestraţi cu glanda pineală, o glandă care se găseşte în creier, şi care, de asemenea, este
cunoscută şi sub numele cel de-al treilea ochi. Motivul pentru care este numită “glanda pineală” îl
reprezintă faptul că are forma unui con de pin. Minuscula glandă pineală este responsabilă pentru
producerea melatoninei, un hormon care afectează ritmul circadian. Ea se găseşte situată în apropierea
centrului creierului, între cele două emisfere cerebrale.
Medicina şi ştiinţa officială nu recunosc rolul esenţial al acestei glande pentru lumea spirituală, însă
această informaţie secretă era cunoscută de mii de ani de înaintaşii noştri. Glanda pineală este, în esentă,
portalul către lumea spirituală din lumea fizică, în care trăim noi, oamenii. Când este activată, senzaţia de
euforie şi unicitate umple mintea, oferind un sentiment de nedescris. Această activare se poate face prin
yoga, prin meditaţie şi printr-o varietate de alte metode.
Odată activată glanda pineală, acea persoană este capabilă să se deplaseze liber prin alte dimensiuni, se
poate proiecta astral sau poate “vedea” la distanţă. Totodată, ar fi posibil chiar şi controlul gândurilor şi
acţiunilor altor oameni din lumea fizică. Deşi toate aceste lucruri par imposibile, guvernele lumii (printre
care cel al Uniunii Sovietice), precum şi diferite organizaţii din umbră au cercetat aceste efecte un timp
îndelungat, păstrând informaţiile ascunse de ochii publicului.
Motivul pentru care în ziua de azi ne este foarte greu (dacă nu imposibil) să ne activăm glanda pineală, şi
astfel să avem acces la lumea spirituală, îl reprezintă cantitatea de fluorură de sodiu pe care o digerăm
zilnic în corpurile noastre. Fluorura de sodiu este prezentă atât în unele alimente, în apa, cât şi în pasta de
dinţi cu care ne spălăm. Glanda pineală absoarbe cea mai mare parte din fluorura de sodiu, care intră în
corpurile noastre şi, astfel, cel de-al treilea ochi se “tumefiază”. Dar, forţele oculte care conduc această
lume n-au niciun interes să atingem un nivel înalt de spiritualitate…(almeea.ro)
Pineal Gland & Your Third Eye: Proven Methods to Develop Your Higher Self

4 comentarii
Arta Păcii
Publicat pe Februarie 10, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

Rate This
Cele trei viziuni:
Calea unui luptător constă în manifestarea Iubirii Divine, spiritul care cuprinde şi hrăneşte tot ceea ce
există. Lacrimi de recunoştinţă şi de bucurie au început să-mi şiroiască pe obraji. Am perceput Pământul
ca fiind propria-mi casă, iar soarele, luna, stelele îmi erau prieteni apropiaţi. Ataşamentul pentru lumea
materială a dispărut. (anul 1925 la vârsta de 42 de ani)
Pe la ora două dimineaţa, în timp ce executam ritualul de purificare, am uitat brusc toate tehnicile de arte
marţiale pe care le cunoscusem vreodată. Tot ceea ce învaţătorii mei îmi transmiseseră îmi era acum
complet nou pentru mine. Aceste tehnici reprezentau în noua viziune modalităţi de cultivare a vieţii, a
cunoaşterii, a bunului simţ, şi nu instrumente de doborare a duşmanului. (anul 1940, luna decembrie)
Calea luptătorului a fost greşit înţeleasă, ca o modalitate de a ucide şi de a distruge pe ceilalţi. Aceia care
caută competiţia comit o gravă eroare. Lovirea, jignirea sau distrugerea cuiva constituie cel mai mare
pacat pe care îl poate face o fiinţă umană. Adevarata Cale a Luptătorului constă în evitarea masacrului. Ea
este arta Păcii, puterea iubirii. Lumea va cotinua să se schimbe dramatic, însă disputele şi războaiele ne
pot distruge complet. Avem nevoie acum de tehnici de armonizare, şi nu de conflicte. Este nevoie de Arta
Păcii şi nu de Arta Războiului.
Principiile lui Morihei Ueshiba: reconcilierea, armonia, cooperarea, empatia.
Frumuseţea divină a cerului şi a pământului! Toate creaturile aparţin unei singure familii.
Ai – armonie, echilibru, unitate.
Ki – energie, vitalitate, spirit
Do – cale, metoda, mod de viaţa.
Arta Păcii începe cu tine. Munceşte cu tine şi lasă Arta Păcii să se manifeste în toate activităţiile tale.
Fiecare are un spirit care poate fi şelfuit, un corp care poate fi antrenat şi o cale pe care să o urmeze. Eşti
în viaţă pentru a cunoaşte ceea ce este sacru în tine. Adu pacea în propria ta viaţă şi aplică Arta Păcii în
tot ce te înconjoară. Omul nu are nevoie de case, bani, putere, sau de un anumit statut pentru a practica
Arta Păcii. Paradisul se află acolo unde te afli şi acela este locul unde te poţi antrena. Toate lucrurile,
materiale şi spirituale, îşi au originea într-o singură sursă şi sunt legate între ele, ca şi cum ar fi o singură
familie. Trecutul, prezentul şi viitorul sunt cuprinse toate în forţa vieţii. Universul a luat naştere şi s-a
dezvoltat dîntr-o singură sursă, iar noi evoluăm prin procesul de unificare şi armonizare. Arta Păcii este
medicamentul pentru o lume bolnavă. Răul şi dezordinea din lume există pentru ca omenirea a uitat că tot
ceea ce există îşi are originea într-o singură sursă. Întoarce-te la sursă şi părăseşte gândurile pe egoism,
dorinţe meschine, mânie. Cel care nu are nimic, de fapt are totul.
Dacă nu devii una, cu Vidul Cosmic, nu vei înţelege niciodată, Arta Păcii.
Arta Păcii este aplicabila oriunde pe pământ, începând cu vastitatea spaţiului şi terminând cu cele mai
mici plante şi animale. Forţa vieţii pătrunde peste tot şi puterea ei este nelimitată. Arta Păcii ne permite să
fim conştienţi şi să pătrundem în această rezervă uriaşă a energiei universale. Opt forţe susţin creaţia:
Mişcarea şi nemişcarea,
Solidificarea şi fluidizarea,
Expansiunea şi contracţia,
Unificarea şi divizarea.
Viaţa înseamnă evoluţie! Dacă încetăm să mai creştem, fizic şi spiritual, suntem ca şi morţi. Arta Păcii
este o sărbătorire a unirii cerului, pământului şi umanitaţii. Este tot ceea ce este adevărat, bun şi frumos.
Din când în când este necesar să ne retragem în vârful munţiilor sau în văile ascunse, pentru a reface
legatura cu sursa vieţii. Inspiră şi înalţă-te până la capătul universului; expiră şi adu universul înapoi, în
interiorul tău. După aceasta, respiră toată fertilitatea şi vibraţia pământului. În cele din urmă, amestecă
repiraţia cerului şi pe cea a pământului cu propria respiraţie, devenind însăşi Respiraţia Vieţii. Toate
elementele constitutive ale cerului şi ale pământului sălăşuiesc în înlăuntrul nostru. Viaţa însăşi este
adevărul şi aceasta nu se va schimba niciodată. Tot ce există în cer şi pe pământ respiră. Respiraţia este
legatura care unifică cerul şi pământul. Când miliardele de variaţii ale respiraţiei pot fi sesizate atunci se
nasc tehnicile individuale ale Artei Păcii. Gândiţi-vă la flux şi la reflux Atunci când valurile lovesc
ţărmul, ele se înalţă şi coboară, dând naştere unui sunet. Şi respiraţia ta trebuie să fie la fel, absorbind
întregul univers în zona ombilicului, cu fiecare inspiraţie.
Trebuie să ştim ca noi toţi avem accces la patru comori: energia soarelui şi a lunii, respiraţia cerului,
respiraţia pământului, creşterea şi descreşterea mareelor. Cel care practica Arta Păcii trebuie să protejeze
Marea Natura-reflectarea divină a creaţiei- şi să o menţină plăcută şi proaspătă. Acţiunea luptătorului da
naştere frumuseţii naturale. Tehnicile subtile ale unui luptător apar la fel de natural ca şi primavara, vara,
toamna şi iarna. Lupta este vitalitatea care susţine viaţa. Atunci când viaţa este victorioasă apare naşterea,
când ea este înfrântă, apare moartea. Un luptător este întotdeauna angajat într-o batalie pe viaţă şi pe
moarte pentru Pace.
Contemplă alcătuirile acestei lumi, ascultă cuvintele înţelepţilor şi însuşeşte-ţi tot ceea ce este bun. Cu
aceste lucruri la bază, deschide uşa ta catre adevăr. Nu nesocoti adevărul, care este chiar în faţa ta.
Studiază curgerea lină şi liberă apei unui fluviu prîntre stânci. Invaţă din carţile sfinte şi de la oamenii
înţelepţi. Tot ce se află în jurul tău – chiar şi munţii, râurile, plantele şi copacii – ar trebui să-ţi fie
profesori. Recrează fiecare zi îmbrăcându-te cu cerul şi pământul, îmbăiaze-te cu înţelepciune şi iubire şi
stai în inima Mamei Natură.
Să nu încetezi a învaţa din vocea pură a unui torent de munte care curge mereu, spumegând prîntre pietre.
Pacea îşi are originea în curgerea lucrurilor – inima sa este ca mişcarea vântului şi a valurilor. „Calea”
este ca şi venele prin care circulă sangele în corpul nostru, urmând curgerea naturală a forţei vieţii. Dacă
te abaţi cât de puţin, de la această esenţa divină, eşti în afara Căii. Inima ta este plină de seminţe fertile,
aşteptând să încolţească. Aşa cum floarea de lotus răsare din mlaştină pentru a înflori în toată splendoarea
ei, interacţiunea cu respiraţia cosmică face ca florile spiritului să înflorească şi să dea fructe în această
lume. Cercetează învăţătura pinului, a bambusului şi a florilor de prun. Pinul este mereu verde, cu
rădăcini puternice şi venerabil. Bambusul este puternic, rezistent şi nu poate fi distrus. Floarea de prun
este puternică, frumos mirositoare şi elegantă. Atunci când te preocupi de „binele” şi răul tovarăşilor tăi,
deschizi răutaţii o poarta spre inima ta. Testarea, competiţia şi criticarea altora te vor face slab şi te vor
înfrange.
Strălucirea penetrantă a săbiilor mânuite de adepţii Căii Loveşte duşmanul cel rău ce stă adânc ascuns în
trupul şi sufletul lor.
Arta Păcii nu este uşoară. Este o luptă dusă până la nimicirea dorinţelor păcătoase şi a întregii falsităţii
interioare. Uneori Vocea Păcii răsună ca tunetul, zdruncinând fiinţele umane şi scoţându-le din amorţeala.
Clară precum cristalul ascuţită şi luminoasă, sabia sacră nu permite nici o breşă în care să se cuibărească
răul.
Pentru a putea practica în mod corect Arta Păcii trebuie:
Să calmezi spiritul şi să te întorci la sursă;
Să cureţi trupul şi spiritul prin îndepărtarea a tot ce înseamnă răutate, egoism şi dorinţă.
Să fii pururi recunoscator pentru darurile primite de la univers, familie, Natura Mamă şi semenii tăi.
Arta Păcii se bazează pe patru mari virtuţi: Curaj, Înţelepciune, Iubire şi Prietenie; simbolizate prin Foc,
Cer, Pământ şi Apă.
Esenţa Artei Păcii constă în curaţirea de răutate, în armonizarea cu mediul înconjurător şi în îndepărtarea
din Calea ta a tuturor obstacolelor şi barierelor. Singurul leac împotriva materialismului constă în
purificarea celor şase simţuri. (ochii, urechile, nasul, limba, trupul şi minte). Dacă simţurile sunt impure,
atunci percepţiile sunt înăbuşite. Cu cât acestea sunt mai înăbuşite, cu atât simţurile devin mai
contaminate. Acest lucru creează dezordine în lume, cel mai rău dintre toate. Rafinează-ţi inima,
eliberează-ţi cele şase simţuri, lăsăndu-le să functioneze fără obtrucţie, iar corpul şi sufletul tău vor
străluci. Toate formele de viaţă sunt o manifestare a spiritului, a iubirii, iar Arta Păcii este cea mai pură
formă de exemplificare al acestui principiu. Un luptător trebuie să oprească disputele şi vrajba. Iubirea
universala există în mai multe forme; fiecărei manifestari ar trebui să i se permită o exprimare liberă.Arta
Păcii reprezintă adevarata democraţie.
Fiecare maestru, indiferent de timp sau spaţiu, a auzit chemarea şi a atins armonia, cu cerul şi pământul.
Spre vârful muntelui Fuji duc multe cărări, dar există o singură culme: iubirea. Loialitatea şi
devotamentul conduc la curaj. Curajul ne poartă la sacrificiu de sine. Sacrificiul de sine creează încredere
în puterea iubirii. Economia este baza societăţii Când economia este stabilă, societatea se dezvolta.
Economia ideală combină spiritualul şi materialul, şi cele mai bune mărfuri sunt sinceritatea şi iubirea.
Arta Păcii nu se bazează pe arme sau pe forţa brută, dimpotrivă, trebuie să ne armonizăm cu Universul, să
menţinem pacea în teritoriile noastre, să hrănim viaţa şi să prevenim moartea şi distrugerea. Adevarătul
sens al cuvantului samurai este acela de a servi pe ceilalţi, folosindu-te de puterea iubirii. Cultivă şi
şlefuieşte Spiritul luptătorului în timp ce serveşti în lume. Luminează Calea cu propria ta lumină. Calea
Păcii este extrem de vastă, căci reflectă întreaga imagine a lumilor văzute şi nevăzute. Un luptător este
exemplul viu al divinului, este cel care serveşte Marele Ţel. Mintea ta ar trebui sa fie în armonie cu
funcţionarea universului, trupul tău ar trebui să fie acordat cu mişcarile universului, trupul şi mintea ar
trebui să devină un întreg, armonizat cu activitatea universului. Deşi calea noastră este complet diferită de
cea a luptătorilor din trecut, nu este necesar să abandonăm în totalitate vechile practici. Înglobează vechile
tradiţii în aceasta Arta îmbrăcându-le cu haine noi şi construieşte pe stilul clasic pentru a crea forme mai
bune. Antrenamentul zilnic în Arta Păcii permite divinitaţii din interiorul tău să strălucească din ce în ce
mai tare. Nu te preocupa de ceea ce considera alţii că este bun, sau rău. Nu calcula şi nu te comporta
nefiresc. Păstrează-ţi mintea concentrată asupra Artei Păcii şi nu critica alţi maeştri sau alte arte
tradiţionale. Arta Păcii nu va restricţiona niciodată nimic. Ea îmbrăţişează şi purifică totul. Practică Arta
Păcii cu sinceritate iar gândurile rele şi haine vor disparea în mod natural. Singura dorinţă care ar trebui să
rămână este setea de a te antrena din ce în ce mai mult în această Cale.
Cei care sunt iluminaţi nu încetează niciodată să se automodeleze. Realizările acestor maeştrii nu pot fi
redate fidel prin cuvinte sau teorii. Cele mai perfecte acţiuni sunt ecouri ale modelelor găsite în natură. Zi
după zi, antrenează-ţi inima, rafinează-ţi tehnicile, foloseşte-te de Unul, pentru a lovi mai mulţi! Aceasta
este disciplina Luptătorului. Calea Luptătorului nu poate fi măsurată prin cuvinte sau litere: Înţelege
esenţa şi pune-o în practică! Ţelul antrenamentului este de a-l întări pe cel slab, de a fortifica trupul şi de a
şlefui spiritul. Fierul este plin de impurităţi care îl slăbesc; prin prelucrare el devine oţel şi este
transformat într-o lamă ascuţită de sabie. Fiinţele umane se dezvoltă după acelaşi model. Din cele mai
vechi timpuri, cei doi stâlpi ai Căii au fost consideraţi învăţarea temeninică şi curajul. Iluminaţi-vă trupul
şi sufletul prin virtutea antrenamentului. Instructorii îţi pot împărtăşii doar o parte a învăţăturii. Depinde
de practica ta devotată ca misterele Artei Păcii să devină realitate. Calea unui Luptător se bazează pe
omenie, iubire şi sinceritate, iar esenţa valorilor marţiale o reprezintă curajul adevărat, înţelepciunea,
iubirea şi prietenia. Accentul pus pe aspectul fizic al luptei este inutil, deoarece puterea trupului este
întotdeauna limitată. Un adevărat luptător este întodeauna înarmat cu trei lucruri: strălucitoarea sabie a
împăcării, oglinda curajului, a înţelepciunii şi a prieteniei; preţiosul giuvaer al iluminarii. Inima unei fiinţe
umane nu este cu nimic mai diferită de sufletul cerului şi al pământului. În practica ta să ai întodeauna în
minte interacţiunea dintre cer şi pământ, apa şi foc, yin şi yang.
Arta Păcii este principiul non rezistenţei şi tocmai din această cauză ea este victorioasă încă de la început.
Cei care au intenţii rele sau gânduri certareţe sunt instantaneu înfrânţi. Arta Păcii este invincibilă deorece
nu se luptă cu nimic. Nu există întreceri în Arta Păcii. Un adevărat luptător este invincibil deoarece el nu
se întrece cu nimeni şi nimic. A învinge înseamnă să biruieşti spiritul certăreţ pe care îl găzduieşti în tine.
Să răneşti un adversar înseamnă să te răneşti pe tine însuţi. Arta Păcii înseamnă să controlezi agresiunea
fară a provoca rănirea. Luptătorul care este total trezit poate utiliza în mod liber toate elementele existente
în cer şi pe pământ. Adevăratul luptător învaţă cum sa perceapa corect activitatea universului şi cum să
transforme tehnicile marţiale în modalitaţi de exprimare a puritaţii, bunătăţii şi frumuseţii. Mintea şi
trupul unui luptător sunt pătrunse de iluminare, înţelepciune şi calm profund.
Practică întotdeauna Arta Păcii într-o manieră vibrantă şi plină de bucurie. Este necesar să dezvolţi o
strategie care utilizează toate condiţiile fizice şi elementele care îţi sunt la îndemână. Cea mai bună
strategie se bazează pe un set nelimitat de reacţii de răspuns. O poziţie sau o postură bună reflectă o stare
corespunzătoare a minţii. Cheia spre o bună tehnică este să îţi păstrezi mâinile, picioarele şi şoldurile
drepte şi contractate. Dacă eşti centrat, poţi sa te mişti liber. Centrul fizic este ombilicul tau; Dacă e şi
mintea ta concentrata acolo, ai asigurată victoria în orice înfruntare.
Mişca-te ca o raza de lumină!
Zboară ca fulgerul, loveşte ca tunetul, mişcă-te în cercuri în jurul unui centru stabil.
Tehnicile presupun calitaţi care reflecta natura lumii noastre. în funcţie de circumstanţe ar trebui sa fi: tare
ca diamantul, flexibil ca o salcie, uşor curgator ca apa sau la fel de imaterial ca spaţiul. Dacă adversarul
tău atacă cu foc împotriveşte-te cu apa, devenind complet fluid şi liber curgător. Prin natura sa, apa nu se
loveşte de nimic, şi nu se opune la nimic. Din contra, absoarbe orice lovitură fără vătămare. Funcţionând
împreuna în armonie, stânga şi dreapta, nasc toate tehnicile. Mâna stângă ia cunoştinţa de viaţă şi de
moarte, iar mâna dreaptă le controlează. Cele patru membre ale trupului sunt cei patru stalpi ai cerului şi
reprezintă cele opt direcţii, yin şi yang, înăuntru şi în afară. Manifestă yang în mâna ta dreaptă,
echilibreaz-o cu yinul din cea stângă şi ghidează-ţi partenerul. Tehnicile Artei Păcii nu sunt nici rapide,
nici lente, nu sunt nici pe interior, nici pe exterior. Ele transcend timpul şi spatiul.
Fii neclintit ca Marele Pământ;
Unduieşte-te precum Giganticele Valuri;
Stai înfipt precum un copac, şezi ca o stâncă;
Foloseşte-te de Cel Unic pentru a lovi în toţi;
Învaţă şi uită.
Când un adversar înaintează, mergi spre el şi salută-l; Dacă vrea să se retragă, lasă-l să plece. Trupul ar
trebui sa fie triunghiular, iar mintea circulară. Triunghiul reprezintă generarea energiei şi este cea mai
stabilă poziţie fizică. Cercul sombolizează liniştea şi perfecţiunea, sursa tehnicilor nelimitate. Pătratul
reprezintă soliditatea, baza controlului aplicat. Intodeauna încearcă să fii în comuniune cu cerul şi
pământul, atunci lumea va apărea în adevarata sa lumină. Orgoliul dispare şi te poţi contopi cu orice atac.
Dacă inima ta este suficient de mare încât să-ţi cuprindă adversarii, poţi vedea prin ei şi le poţi evita
atacurile. Odată ce i-ai învăluit, vei fi capabil să-i conduci pe calea indicată de cer şi pământ. Eliberează-
te de slăbiciune, nu mai ignora atacurile meschine, ale inamicilor tăi, treci la acţiune împotriva lor! Nu
mai privi lumea cu repulsie şi frică. Infruntă cu curaj tot ceea ce îţi scot în cale zeii. Fiecare zi din viaţa
unui om conţine bucurie şi furie, durere şi plăcere, întuneric şi lumină, urcuşuri şi căderi. Fiecare moment
este o parte din natură – nu încerca să te opui sau să negi ordinea cosmică a lucrurilor.
Protectori ai acestei lumi
Si păzitori ai Căilor
Ai zeilor şi ai Buddha-şilor,
Tehnicile Păcii
Ne permit sa acceptăm orice provocare.
Viaţa însăşi este o permanentă încercare. Antrenându-te trebuie să te supui unor teste şi să te cizelezi
pentru a putea face faţă marilor provocări ale vieţii. Transcede tărâmul vieţii şi al morţii şi atunci vei fi
capabil sa abordezi cu calm şi cu stăpânire de sine crizele cu care te vei confrunta. Fii recunoscător chiar
şi oamenilor dificili, negativişti şi răi. Să faci faţă unor asemenea obstacole este o parte esenţială din
antrenamentul în Arta Păcii. Eşecul este cheia succesului; fiecare greşeală ne învaţă ceva. In momentul în
care luptătorul îşi înfruntă duşmanul, nimic din ceea ce îl înconjuară nu trebuie să scape atenţiei sale.
Chiar dacă înfrunţi doar un singr duşman, fii vigilent pentru că întodeauna eşti înconjurat de mai mulţi
duşmani. Arta Păcii înseamnă să completezi ceea ce îţi lipseşte. Trebuie sa fii pregătit să preiei 99% din
atacul unui duşman şi să priveşti moartea în faţă, pentru a-ţi ilumina Calea. In tehnicile noastre intram cu
totul, ne contopim cu totul şi controlăm ferm un atac. Puterea constă în stabilitatea şi concentrearea ki-
ului; confuzia şi slăbiciunea apare când ki-ul stagnează.
Sunt doua feluri de Ki: cel obişnuit şi cel adevărat. Ki-ul obişnuit este rudimentar şi greoi; cel adevărat
este uşor şi versatil. Pentru a putea să te desfăşori bine, trebuie să te eliberezi de Ki-ul tău obişnuit şi să
permiţi trupului tău să asimileze adevăratul ki. Acestea sunt bazele unei tehnici puternice. In Arta Păcii nu
se ataca niciodată. Atacul este dovada pierderii controlului. Nu fugii niciodată de nici un fel de provocare
şi nu încerca să suprimi sau să controlezi un adversar într-un mod forţat. Lasă-i pe adversari să te atace
cum sunt ei şi contopeşte-te cu ei. Nu fugi niciodată după adversari. Redirecţionează fiecare atac şi
retrage-te ferm.
Văzându-mă în faţa lui,
Duşmanul mă atacă,
Dar în acelaşi timp
Eu am şi ajuns în siguranţă
In spatele lui.
Când eşti atacat, unifică-ţi partea de sus, de mijloc, şi cea de jos a trupului. Intră, întoarce-te şi
contopeşte-te cu adversarul, în faţă, şi în spate, în dreapta şi în stânga. Spiritul este adevăratul tău scut.
In permanenţă ne confruntăm cu adversari, dar în realitate nu este nici un adversar acolo. Întra adanc într-
un atac şi neutralizează-l în timp ce redirecţionezi forţa în propria ta sferă.
Nu te uita fix în ochii adversarului – te-ar putea hipnotiza. Nu te uita insistent la sabia lui – te-ar putea
intimida. Nu te concentra deloc asupra adversarului tău – ţi-ar putea absorbi energia. Esenţa
antrenamentului este să-ţi duci complet adversarul în sfera ta. Dupa care, poţi sta unde vrei.
Chiar şi cea mai puternica fiinţa umana are o sfera limitată a puterii. Adu-o în afara sferei sale şi introdu-o
în propriaţi sferă, iar puterea i se va risipi. Stânga şi dreapta, evită toate loviturile şi parările. Intuieşte ce
gândesc adversarii şi împrăştie-i. Adevărata Artă a Păcii nu înseamna să sacrifici un om pentru a învinge
inamicul. Invinge-ţi duşmanii păstrându-te întodeauna într-o poziţie sigură şi de neatacat. Aşa, nimeni nu
va suferi pierderi. Calea unui Luptător, Arta Păcii, este să înabuşi problemele înainte ca ele să apară. Ea
constă în a învinge spiritul adversarului, făcându-l să realizeze consecinţele acţiunilor sale. Calea
Luptătorului constă în obţinerea şi păstrarea armoniei. Stăpâneşte tehnicile divine ale Artei Păcii şi nici un
inamic nu va îndrăzni să te provoace.
In antrenament nu te grăbi, pentru că ai nevoie de minim zece ani pentru a stăpâni chestiunile de bază şi
pentru a avansa spre primul rang. Să nu crezi niciodată că eşti atotştiutor, cel mai perfect maestru; trebuie
să continui să te antrenezi în fiecare zi cu prietenii şi elevii tăi, şi să progresaţi împreună în Arta Păcii.
Progresul vine pentru cei care se antrenează şi iar se antrenează…. Dacă te bazezi pe tehnici secrete n-o
sa ajungi nicaieri. Să te pierzi într-o tehnică sau alta nu îţi este de nici un folos, actionează cu hotărâre
fără rezerve. Dacă percepi adevărata natură a pământului şi a cerului, vei înţelege propria ta natură. Dacă
înţelegi un anumit principiu, pune-l în practică. Dupa fiecare aplicaţie practică, meditează asupra
eforturilor tale. Aşa vei progresa. Arta Păcii poate fi rezumată aşa: „Adevărata victorie este victoria
asupra ta însuţi; aproprie-te cât mai mult de acea zi!” „Adevărata victorie” înseamnă curaj de neclintit;
„victoria asupra ta însuţi” simbolizează un efort continuu. „aproprie-te cât mai mult de acea zi” reprezintă
momentul glorios al triumfului, care se petrece aici şi acum. Renunţă la gânduri care te limitează şi
întoarce-te la vidul adevărat. Fii una cu Marele Vid Creator. Acesta este secretul Căii Luptătorului. Pentru
a pune cu adevărat în practică Arta Păcii, trebuie să fi capabil să zburzi liber deopotrivă pe tărâmurile
lumii reale, ale celei ascunse şi ale celei divine. Dacă înţelegi Arta Păcii, atunci această Cale dificilă, aşa
cum este ea, te va conduce mai presus de armonia celestă.
Tehnicile Căii spre Pace sunt într-o permanentă schimbare. Fiecare întâlnire este unică şi cel mai potrivit
răspuns poate să apară de la sine. Tehnicile de astăzi vor fi diferite mâine. Nu te lăsa prins de forma şi
aparenţele unei provocări. Arta Păcii nu are formă, ea este o căutare spirituală. In cele din urmă poţi uita
de tehnica. Cu cât progresezi mai mult, cu atât ai mai puţin de învăţat. Calea cea Mare înseamnă de fapt
că nu există Cale. Arta Păcii practicată de mine poate face loc celor opt milioane de zei care există în
lume, iar eu cooperez cu fiecare dintre ei. Zeul Păcii este imens şi stăpâneşte tot ceea ce este divin şi
iluminat în fiecare tărâm. Arta Păcii este o formă de rugăciune care genearează lumină şi căldură. Uită de
umila ta persoana, detaşează-te de obiecte şi o să degaji lumină şi caldură. Lumina înseamnă înţelepciune,
iar căldura compasiune. Nu este suficient să construieşti altare şi temple. Fii un Buddha în viaţă! Noi toţi
ar trebui să ne transformăm în zei ai compasiunii sau în Buddha victorioşi.
Bazează-te pe Pace pentru a-ţi activa nenumăratele puteri. Fă pace în mediul tău şi creează o lume
minunată.
Divinitatea nu este ceva de neînţeles. Ea se afla în cer, pe pământ şi înlăuntrul nostru. Fi una cu cosmosul
şi gândul transcendenţei va dispărea. Transendenţa aparţine lumii profane. Când dispare orice urmă de
transcendenţă, adevărata persoană – Fiinţa divină – se manifestă. Goleşte-ţi mintea şi lasă divinitatea să se
manifeste prin tine. Nu poţi să vezi sau să atingi divinitatea cu simţurile tale grosiere. Divinitatea este în
tine, nu în altă parte. Uneşte-te cu Divinitatea, şi vei fi capabil să percepi zeii, oriunde te-ai afla, dar nu
încerca să-i înţelegi sau să te agăţi de ei. Divinităţii nu îi place să fie închisă într-un templu. Îi place să
stea în aer liber. Ea se află aici, chiar în acest trup. Fiecare dintre noi este un univers în miniatură, un
sanctuar viu. Arta Păcii este o religie, care nu e religie; ea desăvârşteşte şi completează toate religiile.
Calea este extrem de vastă. Din timpuri trecute şi până acum, nici chiar cei mai mari înţelepţi nu au fost în
stare să perceapă şi să înţeleagă întreg adevărul; explicaţiile şi învăţăturile maeştrilor şi ale sfinţilor
exprimă numai o parte a întregului. Nimeni nu este în stare să cuprindă cu totul aceste lucruri. Indreaptă-
te pur şi simplu spre lumină şi căldură, învaţa de la zei şi practicând cu devoţiune Arta Păcii, devino una
cu Divinul..
Morihei Ueshiba
Rolul chakrelor în evoluţia spirituală

Scrie un comentariu
MEDICAMENTELE HOMEOPATICE
Publicat pe Ianuarie 26, 2017 de detoatepentrutotisimaimult
i

1 Vote

Samuel Hahnemann
Homeopatia este un sistem medical care tratează cu substanţa care produce efectul
asemănător suferinţei. De exemplu, urzica produce o erupţie cu prurit(mâncărime), pe care toţi o
cunoaştem. Erupţii asemănătoare întâlnim în urticarie, care este vindecată de remediul Urtica urens,
preparat din această plantă. Belladona este un remediu care se prepară din mătrăgună. Mătrăguna este o
plantă otrăvitoare care, în anumite doze produce, la omul sănătos simptome fizice asemănătoare fazei de
debut a scarlatinei(debut brusc cu febră mare, cefalee, agitaţie, dureri în gât). Iar Hahnemann a folosit cu
succes Belladona în prevenirea acestei boli infecţioase în timpul unei mari epidemii la acea vreme. El şi-a
dat seama că puterea unei substanţe de a vindeca rezidă tocmai în capacitatea ei de a produce boala şi că
un medicament homeopatic(numit remediu homeopatic) va putea vindeca acele simptome pe care le-a
provocat atunci când a fost testat pe voluntari sănătoşi(aşa-numitul proving sau experimentare pe subiecţi
sănătoşi).
Farmacodinamia homeopatică este o ştiinţă integrală. Alături de studiul simptomatologiei obiective(ceea
ce se poate constata cu ajutorul organelor de simţ sau al aparatelor), ea înţelege să acorde toată importanţa
şi simptomelor subiective(senzaţiile, gândurile, sentimentele pe care le încearcă persoana) – simptome
care foarte frecvent au valoare determinată pentru caracterizarea sa şi în consecinţă caracterizarea
remediului de care are nevoie pentru a se reechilibra. În alopatie studiul substanţelor se face pe animale
de laborator. Dar un animal nu are nivelul de conştiinţă al omului şi nici trăiri comparabile cu ale acestuia
– şi chiar dacă le-ar avea, el nu are posibilitatea de a se exprima, de a descrie anxietatea, de exemplu, sau
atâtea şi atâtea sentimente şi idei pe care le poate avea o fiinţă umană. Din acest motiv experimentarea pe
animale este total nesatisfăcătoare pentru homeopaţi. Hahnemann a experimentat pe sine pulberea de
scoarţă de China. A fost un pas revoluţionar pentru medicină. Şi alţi medici ai acelor timpuri i s-au
alăturat, experimentând pe ei înşişi diferite substanţe, astfel că în decurs de şase ani el a reuşit să strângă
descrierea amănunţită a simptomelor apărute în proving-uri, precum şi un vast material consemnat de-a
lungul veacurilor, referitor la otrăvirile accidentale sau intenţionate. Astfel, Hahnemann a alcătuit Materia
Medica homeopatică, reprezentând tabloul complet de simptome fizice, mentale şi emoţionale al multor
remedii homeopatice.
Curând Hahnemann şi colegii săi au descoperit că la substanţele experimentate, existau
anumite complexe de simptome identice simptomelor unor boli în faţa cărora medicina clasică a acelor
vremuri era neputincioasă. Încercând să administreze acele substanţe pacienţilor la care găseau simptome
identice, ei au fost uimiţi de rezultatele foarte bune obţinute în cazuri considerate incurabile de medicina
din vremea aceea. Hahneman s-a convins încă o dată că fiecare substanţă ajută la tratarea grupului de
simptome pe care ea însăşi le-ar produce într-un organism sănătos. Datorită descoperirii sale, Hahneman
s-a întors la practica medicală, dar la practica homeopatiei, noua ramură a medicinei ale cărei baze chiar
el le pusese. În timpul consultaţiilor el nota toate simptomele fizice, mentale şi emoţionale ale pacientului
şi apoi căuta acel remediu homeopatic care acoperea cel mai bine totalitatea simptomelor pe care le
prezenta pacientul. Astfel a obţinut succese foarte mari, vindecări rapide şi de lungă durată, uneori chiar şi
după administrarea unei singure doze de remediu. La început, el prescria pacienţilor săi remediile
similimum în dozele uzuale în timpurile acelea. A observat că, deşii pacienţii se vindecau, substanţele
folosite produceau agravări mari ale simptomelor iniţiale, lucru care îi deranja atât pe medic cât şi pe
pacient. Agravările erau de aşteptat, de vreme ce medicamentele produceau simptome similare celor pe
care le avea pacientul şi care se adăugau peste acestea. Iată motivul pentru care Hahnemann a început să
reducă dozele de madicament, până la 1/10 din doza obişnuită. În continuare pacientul era vindecat, dar
perioada de agravare rămânea – deşii mai redusă ca timp şi intensitate – lucru care nu era destul de
satisfăcător. Hahnemann a continuat să dilueze medicamentele, de fiecare dată de 10 ori. În cele din urmă
el a ajuns la o diluţie care nu mai avea nici un efect asupra pacientului – diluţie care nu mai conţinea
absolut deloc substanţa medicamentoasă. Beneficiile simplei diluări erau foarte reduse. Dacă
medicamentul nu producea agravare, atunci el nu producea nici vindecare şi viitorul homeopatiei era
neclar.
În acel moment critic, Hahnemann a făcut o mare descoperire. Nu se ştie foarte bine
cum s-a întâmplat, dar el a supus fiecare diluţie succesivă procesului de sucusiune(agitare foarte
puternică) şi a descoperit că fiecare diluţie astfel agitată nu numai că era mai puţin toxică, dar era şi mult
mai eficientă decât precedenta. Astfel, Hahnemann a rezolvat problema care a procupat medicina pe
parcursul istoriei ei : problema efectelor nocive ale medicamentelor. Această descoperire are următoarea
consecinţă: substanţa dinamizată, adică diluată extrem de mult(1/1.000.000 sau chiar până la 1/10 urmat
de 30 de zerouri sau chiar şi mai mult) şi agitată puternic tratează pacientul rapid, sigur şi fără efecte
nocive. E clar că această descoperire nu este uşor de explicat cu ajutorul mecanismelor chimice obişnuite.
La diluţii atât de mari nu mai poate exista nici o moleculă din substanţa originală. Acest lucru nu putea fi
explicat cu ajutorul fizicii şi chimiei secolului XIX, dar în lumina teoriei lui Einstein şi a fizicii cuantice
modern putem înţelege că material este de fapt energie condesată şi că în anumite condiţii această energie
poate fi eliberată şi folosită. Adevărata minune este că această energie poate fi utilizată în tratarea bolilor!
Şi a şi fost folosită în acest scop, încă înainte de a putea fi explicată.
Aşa cum spuneam, devansând gândirea timpului său, Hahnemann a intuit adevărata natură a bolii. El a
remarcat 2 lucruri extreme de importante:
Că medicamentele diluate foarte mult acţionează curativ numai dacă sunt energizate prin agitarea
viguroasă numită sucusiune.
Că după o astfel de preparare, în diluţia respectivă nu mai poate fi detectată nici o urmă materială a
substanţei iniţiale. Deci, efectul curativ nu este de natură materială, ci energetică.
El a concluzionat că prin dinamizare(diluare+agitare viguroasă) o parte din energia substanţei iniţiale se
transmite vehiculului neutru folosit pentru diluare(alcool,apă) care este ca un”solvent”pentru energie.
Hahnemann a realizat că a ieşit de pe teritoriul materiei şi că lucrează în energetic. În cazul medicinei
alopate moderne apar complicaţii datorate efectelor secundare ale medicamentelor chimice folosite şi
probleme grave legate de intoxicaţii şi dependenţă. Organismul tratat cu medicamente alopate puternice
se va obişnui cu acestea şi, ulterior, doza va trebui crescută din ce în ce mai mult pentru a mai avea efect.
Astfel apare un cerc vicios, mecanismul de apărare al organismului slăbeşte iar boala se adânceşte. Multe
dintre medicamentele alopate nu tratează dezechilibrul energetic al organismului. Ele doar schimbă locul
de manifestare a dereglării, mutând boala dintr-un loc în altul. Şi, regretabil, de foarte multe ori boala cea
nouă este mai profundă şi mai gravă decât cea iniţială. Numai înţelegând şi sprijinind forţa vitală în
efortul ei de a reechilibra sistemul(cu ajutorul remediilor homeopatice şi al altor mijloace ale medicinei
holistice) acesta îşi mai poate reveni.
Dar să aruncăm o privire asupra colecţiei de tablouri de remedii, care este Materia
Medica homeopatică. Ea nu este altceva decât gruparea didactică într-un mănunchi unitar a tuturor
simptomelor înregistrate în timpul proving-urilor, un adevărat registru al tuturor simptomelor remediilor,
altfel spus, o semiologie. Aici pot fi găsite toate simptomele unui remediu,inclusiv cele mai ciudate, rare
sau particulare(a căror importanţă în găsirea remediului similimum a fost subliniată chiar de Hahnemann
în paragraful 128 din Organon). La ora actuală Materia Medica homeopatică cuprinde descrierea
amănunţită a peste 3000 de remedii diferite, provenind din regnul mineral, vegetal şi animal. Printre
substanţele minerale folosite se numără substanţe anorganice: elemente chimice(metale şi nemetale),
acizi, baze şi săruri al căror rol în funcţionarea organismelor vii a fost demonstrat. Unele dintre cele mai
des folosite remedii homeopatice sunt: sulful, siliciul(nisipul), clorura de sodiu(sarea de bucătărie)etc.
Unele metale, cum ar fi cuprul, magneziul, fierul, seleniul, zincul etc. se găsesc în mod normal în
organism fie ca oligoelemente, fie ca “blocuri” importante în construcţia organismului. Există şi remedii
preparate din substanţe organice cum ar fi petrolul, de exemplu. Homeopatia utilizează remedii vegetale –
preparate din plante(frunze, flori, seminţe, rădăcini sau plantă întreagă), ciuperci, licheni sau alge. Unele
dintre aceste plante au un efect toxic foarte bine cunoscut(mătrăguna, omagul, pălăria şarpelui etc.), iar
altele sunt folosite din timpuri străvechi ca medicamente(muşeţelul, coada şoricelului, rostopasca etc.) sau
alimente(ceapa, usturoiul, pătrunjelul etc.). Practic toate plantele pot fi utilizate în homeopatie, dar până
în prezent numai un număr relativ mic au fost experimentate. Chiar şi aşa, aproximativ două treimi din
remediile folosite la ora actuală sunt preparate din plante.
Remediile derivate din regnul animal folosesc fie întregul animal sănătos(în special cele inferioare, cum
ar fi buretele de mare, steaua de mare, furnica roşie), fie secreţii ale acestuia, cum ar fi veninul de
paianjen, de şerpi, cerneala de sepie etc. Mai sunt şi aşa-numitele imponderabile( Sol, Luna, X-ray). De
exemplu, se expune un flacon cu apă distilată razelor X şi apoi se dinamizează prin metoda descrisă
anterior, obţinându-se remediul X-ray. O altă categorie importantă de remedii, o constituie cele preparate
din produse patologice(produsele bolii-culturi microbiene, toxine microbiene, secreţii patologice). Dintre
acestea putem enumera, de exemplu: Psorinum, Luesinum, Carcinosinum, Tuberculinum etc. Ele poartă
numele de nosode. Denumirea remediului homeopatic este aceeaşi, indiferent de laboratorul în care a fost
el preparat. Ea este formată din numele în latină al substanţei de bază, urmată de o cifră care reprezintă
potenţa(diluţia remediului), şi apoi de denumirea sistemului în care s-a făcut diluarea – CH – pentru scara
centezimală hahnemanniană, K – pentru centezimala korsakoviană sau D(sau X) – pentru scara decimală.
De exemplu, Pulsatilla 30CH este remediul preparat din planta Pulsatilla nigricans(dediţel), prin 30 de
diluţii succesive pe scara centezimală hahnemanniană.
Dar să vedem cum se prepară practic aceste remedii. Dacă este vorba despre o plantă, atunci aceasta în
stare proaspătă este amestecată cu alcool, pentru a se obţine tinctura mamă(abreviată TM). Aceasta
constituie baza pentru diluţiile succesive, în felul următor:
1 picătură TM+99 de alcool, se agită puternic cu mişcări verticale de 100 de ori pentru a se obţine diluţia
1CH. Din flaconul cu diluţia 1CH se ia o picătură, se pune într-un alt flacon, se adaugă 99 de picături de
alcool şi, la fel, se agită puternic de 100 de ori, obţinându-se diluţia 2CH din substanţa respectivă.
Procesul se continuă în acelaşi mod, putându-se ajunge până la diluţia 100.000CH. Prin metoda Korsakov
remediile se prepară într-un mod asemănător, singura deosebire fiind că nu se foloseşte câte un flacon nou
pentru fiecare diluţie, ci flaconul în care s-a preparat diluţia 1K(dintr-o picătură TM+99 picături de
alcool), se goleşte(aproximându-se că a mai rămas o picătură de lichid pe pereţii lui), se adaugă 99
picături de alcool, se agită puternic şi se obţine diluţia 2K. Se goleşte din nou, se adaugă 99 de picături de
alcool, se agită şi rezultă diluţia 3K şi aşa mai departe. În scara decimală, prepararea este asemănătoare,
deosebirea fiind că diluarea se face cu 9 picături de alcool în loc de 99. În cazul în care substanţa
originară este indisolubilă(de exemplu, fierul, siliciul, argintul sau aurul), ea se va tritura într-un mojar
împreună cu lactoză(folosită ca vehicul inert), în aceleaşi proporţii, de 1/100 sau 1/10, process similar
sucusiunii. Începând cu diluţia 3CH, se continua folosind alcoolul în loc de lactoză. Trebuie să facem
precizarea că, în conformitate cu legea lui Avogadro, începând cu diluţia 3CH practic în aceasta nu mai
există nici măcar o moleculă din substanţa initial şi de aceea se poate trece la solventul lichid(alcool), care
va prelua energia eliberată de aceasta în vehiculul inert solid. Ceea ce vom găsi în orice diluţie mai mare
de 3CH este energia eliberată prin procesul de sucusiune(agitare puternică sau triturare, în cazul
substanţelor insolubile). Materia este energie concentrate. Odată cu dinamizarea(diluare+agitare), aşa cum
spuneam, cantitatea de materie se reduce, dar creşte cantitatea de energie activă eliberată de aceasta. De
aceea, cu cât diluţia este mai mare, cu atât energia conţinută este mai mare şi, deci, puterea vindecătoare a
remediului este mai profundă – diluţiile mici se administrează predominant în afecţiuni organice, iar cele
mai înalte în boli psihice.
Aşa cum vă puteţi da seama, procesul de preparare a remediilor homeopatice este foarte laborios,
solicitând farmacistului, mult timp, efort, conştiinciozitate, maximă atenţie şi, nu în ultimul rând, un
laborator în care să nu existe surse de contaminare a preparatelor, care sunt extrem de sensibile. De aceea
sunt foarte puţine laboratoare care întrunesc condiţiile necesare preparării remediilor homeopatice. În
plus, nu veţi găsi remediile homeopatice în toate farmaciile, căci numai puţine dintre ele sunt autorizate să
le comercializeze. – (fragment–HOMEOPATIA, dr. Tatiana Bolbocean; dr.Mihaela-Georgia Cîmpian)
Organon of the Medical Art
Un comentariu
44 DE SFATURI ÎNŢELEPTE DE VIAŢĂ ALE SENIORILOR JAPONEZI CĂTRE TINERI
Publicat pe Ianuarie 20, 2017 de detoatepentrutotisimaimult
i

5 Votes

Să fiţi ceea ce sunteţi. Una dintre cele mai mari provocări în viaţă este să fiţi Dv. înşivă, într-o lume care
încearcă să vă facă precum toţi ceilalţi.
2. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca Dv., mai deştept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca Dv.
Nu vă schimbaţi, pentru că oamenii să vă placă. Fiţi Dv. înşivă şi oamenii vă vor iubi pe Dv., cel
adevărat.
3. Nu veţi putea începe următorul capitol din viaţa Dv., dacă veţi continua să îl citiţi pe ultimul.
4. Făcând ceva şi obţinând un rezultat greşit este mai productiv decât să nu faceţi nimic. Orice reuşită are
o urmă de eşec în spatele ei şi orice eşec vă va conduce spre succes. Veţi ajunge să regretaţi mai mult
lucrurile pe care nu le-aţi făcut, decât cele pe care le-aţi făcut.
5. Aveţi probleme? Înfruntaţi-le cu capul sus! Nu va fi uşor!! Nu este nici o persoană în lume care poate
depăşi, fără să greşească, toate complicaţiile pe care viaţa ni le pune în faţă.
6. Nu suntem făcuţi să rezolvăm pe loc toate problemele apărute. Nu aşa am fost creaţi. De fapt, am fost
creaţi să ne supărăm, să ne întristăm, să fim răniţi, să ne împiedecăm şi să cădem. Pentru că tocmai acesta
este întregul scop al vieţii: să înfruntăm problemele, să învăţăm din ele, să ne adaptăm şi să le rezolvăm la
timp. Acesta este, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.
7. Puteţi minţi pe oricine din lumea întreagă, însă nu vă puteţi păcăli pe Dv. înşivă. Vieţile ni se
îmbunătăţesc numai când acceptăm provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocări
este aceea de a fi sinceri cu noi înşine.
8. Cel mai dureros lucru este să vă pierdeţi pe Dv. însăşi ca persoană, atunci când iubiţi prea mult. Şi să
uitaţi că şi Dv. sunteţi special.
9. Dacă există vreodată vreun moment perfect pentru a vă urma visul sau pentru a face ceva care contează
pentru Dv., acel moment este cel de acum.
10. Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit, atunci când apare o nouă şansă. Asta, pentru că cele mai
multe oportunităţi din viaţă ne forţează să trecem dincolo de zona noastră de confort.
11. În orice situaţie, ne vom simţi întâi insuficient pregătiţi. Dar acest lucru ține de procesul de învăţare.
12. Relaţiile trebuie să fie alese înţelept. Este mai bine să fiţi singur, decât într-o companie neplăcută. Nu
trebuie să vă grăbiţi.
13. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – la timpul potrivit, cu persoana potrivită şi din motive
corecte. Îndrăgostiţi-vă pentru că aşa simţiţi, nu pentru că vă simţiţi singur.
14. Veţi învăţa că, în viaţă, oamenii pe care-i întâlniţi, îi întâlniţi cu un scop. Unii vă vor testa, unii se vor
folosi de Dv., unii vă vor învăţa câte ceva. Dar, cel mai important este că, vor fi şi câţiva care vor scoate
la iveală tot ce este mai bun în Dv.
15. Nu va mai gândiţi la ceea ce fac ceilalţi mai bine decât Dv. Concentraţi-vă să vă bateţi zilnic propriile
recorduri. Succesul este până la urmă o luptă între Dv. şi propria Dv. persoană.
16. Invidia înseamnă să număraţi toate harurile cu care au fost dăruiţi alţii, în loc să vă uitaţi la Dv. şi la
ce aţi primit Dv.
17. Putem iubi persoane nepotrivite şi putem plânge pentru ceea ce am greşit, însă, indiferent ce
întorsătură ia viaţa, un lucru e sigur: greşelile ne ajută să găsim acele persoane şi acele lucruri care sunt
potrivite pentru noi.
18. Toţi greşim, toţi ne zbatem şi chiar regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care vi se
întâmplă, bun sau rău, vă pregăteşte pentru un moment care urmează să vină.
19. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar, adevărul este că lucrurile care ne aduc cu
adevărat fericirea sunt gratuite: dragostea, râsul, prietenia. Completaţi Dv. lista mai departe.
20. Dacă nu sunteţi mulţumit cu Dv. aşa cum sunteţi, nu veţi fi fericit în relaţia cu alte persoane. Trebuie
să vă creaţi stabilitate şi fericire în propria viaţă, înainte de a o împărtăşi cu altcineva.
21. Nu trăiţi în gol, gândindu-vă şi răzgândindu-vă! Nu mai analizaţi aşa de mult fiecare situaţie, fiindcă
veţi crea probleme care nici măcar nu există.
22. Evaluaţi situaţia şi acţionaţi. Nu puteţi schimba lucrurile şi persoanele cu care refuzaţi să vă
confruntaţi. Progresul implică riscuri. Ca să marcaţi gol, trebuie mai întâi să daţi drumul la minge.
23. Nu vă plângeţi de milă. Surprizele pe care viaţa vi le pune-n fata nu fac decât să vă netezească calea în
direcţia menită pentru Dv.
24. Poate nu înţelegeţi şi nu vedeţi lucrurile reale care vi se petrec şi poate că vă este greu. Dar, reflectaţi
şi la celelalte lucruri negative care vi s-au întâmplat în trecut. Veţi observa destul de des că fiecare dintre
ele v-a condus într-un loc mai bun, către o persoană mai bună, la o stare de spirit minunată sau o situaţie
fericită. Aşa că, zâmbiţi! Lăsaţi-i pe toţi să vadă că astăzi sunteţi mult mai puternic decât eraţi ieri. Şi
astfel chiar veţi fi.
25. Nu ţineţi supărare! Nu vă trăiţi viaţa cu ură în suflet. Veţi ajunge să vă răniţi mai mult pe Dv., decât
oamenii pe care îi urâţi.
26. Iertarea nu înseamnă: “Ceea ce mi-aţi făcut este în regulă”, ci, iertarea înseamnă “Nu o să vă las să-mi
stricaţi fericirea”. Iertarea este răspunsul Dv. la faptele semenilor.
27. Renunţaţi la ranchiună, găsiţi-vă pacea interioară şi eliberaţi-vă. Şi nu uitaţi, iertarea nu este numai
pentru alte persoane, ea este şi pentru Dv.
28. Atunci când este nevoie, iertaţi-vă pe Dv. înşivă, mergeţi mai departe şi încercaţi să vă descurcaţi mai
bine data viitoare.
29. Refuzaţi să vă coborâţi standardele doar pentru a-i mulţumi pe cei care refuză să le ridice pe ale lor.
30. Nu daţi explicaţii şi scuze la nesfârşit, pentru faptele comise de Dv.! Prietenii nu au nevoie de aceasta,
iar duşmanii oricum nu vă vor crede. Faceţi ceea ce simţiţi că este corect.
31. Bucuraţi-vă de lucrurile mărunte, pentru că într-o zi veţi descoperi că ele erau, de fapt, lucrurile
importante.
32. Cele mai bune perioade din viaţa Dv. sunt acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-aţi
petrecut râzând cu cei care contează pentru Dv.
33. Societatea nu premiază perfecţioniştii, ci, îi recompensează pe cei care duc lucrurile la bun sfârşit.
34. Viaţa nu este uşoară, mai ales atunci când plănuiţi să obţineţi ceva care să merite. Nu alegeţi calea
uşoară care să vă ducă acolo.
35. Este în regulă să vă împiedecaţi din când în când. Nu trebuie să vă prefaceţi sau să demonstrate mereu
că sunteţi puternic.
36. Nu ar trebui să fiţi preocupat nici de ceea ce cred ceilalţi. Plângeţi, dacă simţiţi nevoia, este sănătos să
vă vărsaţi lacrimile. Cu cât mai curând veţi face asta, cu atât mai repede veţi fi pregătit să zâmbiţi din nou.
37. Nu-i învinuiţi pe alţii pentru necazurile Dv. Vă veţi realiza visele, în măsura în care vă veţi asuma
responsabilitatea pentru viaţa Dv. Când îi învinuiţi pe alţii pentru lucrurile prin care treceţi Dv., le predaţi
lor controlul asupra acelor părţi din viaţa Dv.
38. Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puţin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie
mai puţin veselă. Pentru a afla dacă merită să vă îngrijoraţi pentru o situaţie, întrebaţi-vă următorul lucru:
“Va mai conta situaţia asta peste un an? Dar peste trei sau peste cinci?” Dacă răspunsul este nu, este clar
că vă faceţi griji inutil.
39. Concentraţi-vă nu pe ce vreţi să NU se întâmple, ci, pe ceea ce doriţi să se petreacă. Gândirea pozitivă
este ingredientul de bază al oricărei poveşti de succes.
40. Dacă vă treziţi în fiecare dimineaţă gândindu-vă că ceva minunat vi se va întâmpla în ziua respectivă
şi sunteţi puţin atent, veţi observa destul de des că acel lucru vi se întâmplă.
41. Treziţi-vă dimineaţa şi fiţi mulţumit că trăiţi. Cineva, undeva se luptă cu disperare să trăiască. În loc
să vă gândiţi la ceea ce vă lipseşte, gândiţi-vă la ceea ce aveţi şi lipseşte altora.
42. Viaţa este prea scurtă pentru a o petrece cu oameni care nu merită. Dacă cineva vă vrea în viaţa lui, vă
face loc în ea – este bine, nu trebuie să vă bateţi pentru un loc în viaţa altcuiva.
43. Nu încercaţi să intraţi cu forţa în sufletul cuiva care trece cu vedere valoare Dv.
44. Amintiţi-vă mereu că prietenii adevăraţi nu sunt cei care se afla lângă Dv. când sunteţi fericit, ci, cei
care vă sunt aproape când vă este cel mai greu. – delaomlaom.ro
MISTERUL SUBCONŞTIENTULUI
Un comentariu
Cele mai înţelepte sfaturi ale părintelui Arsenie Boca
Publicat pe Ianuarie 19, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

1 Vote

– Cea mai mare libertate a omului este libertatea faţă de păcat.

– Omul, în genunchi în faţa lui Dumnezeu, este mult mai mare.
– Iisus mereu a avut ce răbda: mai presus de toate Crucea, răstignirea şi moartea.
– Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ.
– Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e să ne dăm Lui pe noi înşine, pe viaţă.
– O, Adevăr, care Dumnezeu eşti, fă să fiu una cu tine într-o dragoste veşnică. În Tine sălăşluieşte tot
ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toţi învăţaţii să tacă, toată făptura să amuţească în faţa Ta, grăieşte-mi
numai Tu.
– Inima omului are trei compartimente: primul este Cunoaşterea, ca o condiţie esenţială a realităţii lumii
de dincolo; al doilea – Iubirea – necesară sfinţirii şi curăţirii omului şi al treilea
voinţa necesară Desăvârşirii omului.
– Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut. – În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.
– Citeşte asimilând, nu simplu citind – că nu-i vorba de-a împlini o normă, ci un canon – aceasta-i norma
sau principiul. Citeşte trăind, nu memorizând. A citi trăind, bucurându-te de frumuseţea unei idei, te
construieşte conştient şi subconştient, iar timpul scoate cele sădite acolo aşa, cândva, ca pe ale tale. Ceea
ce rămane după ce ai uitat tot ce ai citit aceea îţi aparţine cu adevărat; aceea ai asimilat. Deci nu te îndrum
de-a citi ca să-ţi încarci memoria, aceasta e bibliografie şi slavă deşarta; ci de a creşte sufletul şi pe aripile
artei mântuirii.
– Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi.
– Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe şi numai la atâtea daruri ajungem,
prin câte suferinţe putem răzbi cu bucurie.
– Toţi suntem condamnaţi la moarte şi mai nimeni nu crede că va muri; vorbesc de o credinţă care să-ţi
transforme viaţa din vederea morţii, în vederea vieţii. Toţi suntem chemaţi la Viaţă şi mai nimeni nu
trăieşte viaţa aceasta după aceea la care suntem chemaţi. Trăim omorând această chemare.
– Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă
de Dumnezeu. –
Citeşte mai degrabă ceea ce atinge inima decât ceea ce depărtează mintea.
– Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.
– Nu poţi deveni om mare până nu te socoteşti că ai murit, până nu te obişnuieşti să socoteşti moartea ta
ca ceva ce a fost, nu ca ceva ce urmează să fie.
– Dacă oamenii ţi-ar face dreptate, Dumnezeu cum te-ar mai răsplăti?
– Căsătoria-i pentru mântuire şi prunci, nu pentru plăceri.
– Iubirea, prin natura sa, ocupa acelasi loc cu mistica. Ea e spirituala si nu poate fi asimilata organizarii
fizice si trupesti.
– Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să mai lase păcatul.
Acum, judecaţi şi voi, cine de cine să asculte mai întâi, Dumnezeu de om sau Omul de Dumnezeu?
– Ne întâlnim în prezent cu… viitorul trecutului.
– Înainte de a exista ca persoane pământeşti, existăm ca gând, ca intenţie a lui Dumnezeu.
– Cine vrea să biruie această primă piedică în calea mântuirii, are la îndemână acestea trei: răbdarea,
iertarea şi rugăciunea.
STAREA DE ILUMINARE
Un comentariu
Ţine minte de-acu-nainte!
Publicat pe Ianuarie 19, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

3 Votes

Pune frână gurii tale, şi spune totdeauna mai puţin decât gândeşti. Nu uita că o vorbă ieşită din gură nu se
mai întoarce înapoi.
Nu făgădui nimic din ce nu poţi face, iar tot ce făgăduieşti să faci chiar de costă.
Foloseşte orice ocazie de a spune un cuvânt bun şi recunoaşte altuia meritele sale.
Interesează-te şi de soarta altora, nu numai de a ta. Consideră pe vecinul şi pe aproapele tău ca frate şi
soră, căci toţi suntem copiii lui Dumnezeu.
Ascunde-ţi necazurile şi nu ieşi cu faţa posomorâtă între oameni, căci şi alţii au necazuri, poate înca şi
mai mari.
Discută orice problemă, însă nu te certa cu cei ce au o altă părere. Omul superior poate să contrazica şi
totuşi să-ţi fie prieten.
Dacă ai calităţi şi merite, nu vorbi tu despre ele. Lasă pe alţii să te laude.
De prietenii şi cunoştinţele tale să vorbeşti numai de bine. Dacă ei au făcut ceva rău, aceasta se va vedea
fără ca tu să le scoţi la iveală.
Când faci glume pe socoteala altuia, adu-ţi aminte de porunca: „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”.
Nu aştepta răsplata pentru faptele bune pe care le faci. Ele sunt scrise în cartea vietii tale, chiar dacă nu
toţi pot să le citească.
Scapă de TEAMĂ
Scrie un comentariu
IERTAREA STRĂMOŞILOR ŞI ÎNSEMNĂRILE DESTINELOR NOASTRE
Publicat pe Ianuarie 18, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

1 Vote
 Apocalipsa vorbeşte de 24 de bătrâni înţelepţi, cu faţa tânără, care stau în jurul scaunului lui
Dumnezeu. În vremuri pre-apocaliptice, ei par să aibă atribuţii decizionale puternice. Apar ca formând un
consiliu care, pentru anumite probleme decid schimbarea, lansarea, încheierea. Prezenţa bătrânilor
înţelepţi cu faţa tânără în textele apocaliptice pare să indice că marile schimbări pe care le consiliază sau
iniţiază la un moment dat sunt destul de dure, bruşte, vizibile, pot fi turnuri foarte bune sau chiar deloc
bune, în sensul că salvări de situaţii pot fi iniţiate, dar şi încercări grele pot fi aduse în viaţa oamenilor.
Textele asiatice dau o conotaţie similară celor 24 de bătrâni înţelepţi cu faţa tânără. Ei sunt numiţi Seniori
ai karmei, ceea ce s-ar traduce prin Seniori ai destinului. Karma Board este o altă denumire care le-a fost
atribuită, de data asta în limba Engleză. Cei 24 de bătrâni înţelepţi au dreptul de a schimba total cursul
vieţii unui om. Ce era scris şi predestinat devine într-o clipă schimbat. Alte file de destin sunt aşternute.
De cele mai multe ori se dau noi şanse oamenilor. Se luminează posibilităţile, apar căi noi de destin,
turnuri în viaţă care permit oamenilor să se angreneze pe un drum nou în care să obţină rezultate
extraordinare folosind calităţi noi sau vechi, dar care, au efecte benefice asupra oamenilor, asupra
omenirii în general. Cei 24 de bătrâni înţelepţi schimbă cursul vieţii. Însă nu o fac de multe ori într-o viată
terestră. Un om poate să nu resimtă nici o astfel de schimbare, poate să primească o schimbare, sau mai
multe. Dar niciodată un om nu va primi foarte multe şanse noi de schimbare a drumului, cu primirea de
noi oportunităţi. Căci acolo unde susţin schimbarea bătrânii înţelepţi cu faţa tânără, acolo se aduc, în
manieră destul de dură, puternice susţineri din partea universului, materializate prin ajutoare văzute sau
nevăzute.
Tot ce e în jur se schimbă, pentru a-i da omului respectiv oportunitatea de a-şi împlini noua vocaţie. Este
vorba de o nouă vocaţie, sau de o nouă putere care vine peste un talent mai vechi, dar care-l face să iasă
din mediocritate şi să strălucească într-o împlinire de destin nemaivăzută. Dintr-o dată viaţa se schimbă,
atitudinea se schimbă. Este ca şi cum ai fi fost medic şi brusc devii profesor, nu neapărat de ştiinţe
medicale. Este ca şi cum ai fi ştiut o limbă străină, ani de zile la un nivel mediu şi brusc te trezeşti simţind
ca vorbeşti perfect limba respectivă, începi să citeşti din cărţi şi brusc înţelegi toate cuvintele, auzi un
vorbitor fluent şi brusc începi să vorbeşti limba respectivă cu un talent pe care nu îl ştiai ca fiind al tău.
Nici nu era al tău, în această formă. L-ai primit peste talentul tău mediu, odată cu schimbarea drumului de
către cei 24 de bătrâni înţelepţi. De fapt, sunt cazuri legate de umanitate în general, care se adresează
vieţilor umane într-o manieră globală. Cazurile personale însă, sunt legate de un singur bătrân înţelept cu
faţa tânără, senior al destinului cum îl numesc unele traduceri. De ce le zic bătrâni înţelepţi cu faţa tânără?
Pentru că apropierea lor îţi insuflă o senzaţie de înţeleaptă cunoaştere cu o vechime de mai departe decât
mintea poate percepe. E o înţelepciune dezvoltată de atât de demult. E o hotărâre la nivel decizional pe
care numai o vastă experienţă o poate aduce. Nu e brutalitate în apropierea lor. Ei sunt atât de fini, atât de
frumoşi. Este însă o siguranţă blândă şi zâmbitoare pe care numai cineva experimentat de mult şi de
demult o poate avea. Nu există îndoială, nu există teamă. Există însă schimbare. Nu sunt fixaţii, nu sunt
judecăţi. Sunt pur şi simplu decizii luate în anumite circumstanţe, iar măreţia constă în posibilitatea de a
schimba şi de a da un suflu nou, de cele mai multe ori o direcţie nouă. Au părul lung, lins, de un gri
strălucitor, ce uneori bate în negru. Au feţe perfecte, lunguieţe mai degrabă decât rotunde, frumoase, aşa
cum ai desena în creion un portret al unui chip frumos. Trăsăturile sunt perfecte, frumuseţea este singurul
lucru care le brăzdează. Au feţe de ţineri, corp asemenea, paşi fermi dar uşor legănaţi, într-o unduire de
blândeţe, înţelepciune, zâmbet şi siguranţă. Nu există şovăială, nu există îndoială. Există şansă şi
schimbare. Ei îţi zâmbesc. Sau mai degrabă el îţi zâmbeşte, cel cu care realizezi o relaţie. Ceilalţi, dacă îi
percepi, trec pe lângă tine fără a te băga în seamă, dar fără a te umili în vreun fel cu lipsa de băgare în
seamă. Au un fel de consilieri, persoane care se vor şterse, nu ies în evidenţă, care observă totul din
umbră şi care le mai atrag atenţia: „Uite, ce zici, te opreşti puţin şi asupra acestui lucru?” Ei se opresc şi
decid. Frumoasă este schimbarea permisă de bătrânii înţelepţi cu feţe tinere. Frumoasă şi energizantă. Ţi
se pun la picioare toate forţele necesare pentru a o coti pe un drum de acţiune, la capătul căruia vei privi
în urmă şi vei vedea că ai făcut atâtea lucruri. Iar tot ceea ce ai făcut se încrustează într-un fel sau altul în
vieţile celor din jur. Utilitatea sau inutilitatea noastră o privim din perspectiva minţii umane. Drumul este
aşternut cu scopuri pe care de cele mai multe ori nu le cunoaştem, nu le înţelegem şi mai ales nu
înţelegem puterea de schimbare a turnurii vieţii, vieţilor, în orice moment, retoactiv sau ultraactiv. Totul
se poate schimba acum pentru acum, acum pentru viitor, dar şi acum pentru trecut, în trecut pentru trecut
sau pentru viitor şi în viitor pentru trecut sau pentru viitor. […] Mi-a arătat camerele în care sunt ţinute
cărţile de destin ale fiecărui om, după timpul său. De restul vieţuitoarelor nu am aflat. Văzusem o carte
aurie, mai aurie decât aurul. Scrisul era auriu, mai auriu şi strălucitor decât aurul. Atunci am înţeles de ce
oamenilor le place aurul, de ce îi conferă atâta putere. Este amintirea strălucirii acelei perfecţiuni aurii.
Cartea aurie era ţinută separat, pe masă într-o grădină. Trei sferturi din pagini erau scrise, restul urmau a
se scrie în timpul vieţii. Erau pagini neterminate, care mai lăsau loc pentru câteva paragrafe, ce urmau să
fie completate, tot în cursul vieţii.
Depinde deci şi de existenţa la nivel real, de conjuncturi, de decizii, de modul în care ricoşează
evenimentele. Nu este totul scris într-o carte a destinului. M-a dus apoi într-o camera întunecată, în care
se intra prin grădină. Erau cărţi din Evul Mediu. De ce întunecate? Pentru că în Evul Mediu, mi s-a spus,
a fost cea mai mare întunecare a omenirii, cea mai mare depărtare de la unduirile iubirii, fericirii divine.
Şi de atunci omenirea depărtată a fost. Acum s-a mai luminat. Nu mai e aşa. A trecut marea cea neagră.
M-am gândit la Inchiziţie, dar nu numai. Am conştientizat câtă iubire şi puritate veneau de dinaintea erei
noastre. Se pierduse cu totul în Evul Mediu. Căi greşite de gândire personală şi colectivă. În camera
Evului Mediu erau două cărţi deschise pe o masă, în care tocmai scrisese, sau în care urma să scrie. Cum
putea să mai scrie acum, când persoanele respective nu mai erau demult? Mi s-a spus că destinul
oamenilor, karma cum numesc unii, strălucirea sufletului cum zicea el, se poate schimba nu numai pentru
viitor, dar şi înspre trecut. Mai rar, dar se schimbă. Şi atunci se scrie schimbarea în cartea lor. Cum se
poate schimba destinul pe trecut? Mi s-a indicat că oricât de rău ar fi un om în timpul vieţii pe Pământ,
dacă un urmaş de-al lui se foloseşte de un lucru, sau o idee, sau altceva făcut de strămoşul respectiv,
dezvoltând ceva bun, ceva foarte bun pentru oameni, pentru omenire, atunci, retroactiv, destinul
strămoşului se luminează, sufletul lui se luminează. Aceasta este de fapt dezlegarea strămoşilor, nu alta.
Nu vin blocaje de la strămoşi către tine, care să te limiteze, niciodată. Vine însă o dorinţă de-a lor de a-i
ajuta, ajutând omenirea şi astfel luminând retroactiv segmente ale arborelui genealogic. Nu există blocaje
de la strămoşi, nu existe pedepse de ispăşit de urmaşi. Dar urmaşii simt când strămoşii ţipă după o
evoluţie atât de mare, încât să li se lumineze şi lor ceea ce au întunecat în timpul vieţii lor. Dacă un om
rău a făcut numai rele, dar să zicem că a construit o şcoală printre relele sale, iar în şcoala respectivă
ajunge să înveţe un elev care va ajunge eminent în salvarea omenirii prin calităţi precum iubire,
compasiune, dăruire, construcţie, ajutor bănesc sau orice fel de alt ajutor benefic, atunci cartea întunecată
a vieţii celui rău din trecut se mai luminează retroactiv şi se mai scriu câteva fraze în cartea sa, chiar dacă
viaţa sa pe pământ a încetat de mult. – Dora Alecu UNIVERSUL INTERIOR
Light on Life – The Yoga Journey to Wholeness Inner Peac and Ultimate Freedom
Scrie un comentariu
LUMINA – SEMNIFICAŢIE CABALISTICĂ
Publicat pe Ianuarie 18, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

2 Votes
 Cuvântul „Lumină” trezeşte în mintea noastră tot felul de asocieri pozitive. Dar în
Cabala, Lumina este mai mult decât orice altceva ne-am putea imagina—este, de fapt, o calitate a
Creatorului însuşi “Şi Dumnezeu a spus, ‘Să fie Lumină, şi a fost Lumină’,” “Lumina de la capătul
tunelului,” “Eşti Lumina vieţii mele,” “Am vazut Lumina.” Dacă ai ţine minte de câte ori auzi zilnic
“lumină”, ai descoperi că se fac sute de referiri la acest termen, într-um fel sau altul. Expresii ca “în
lumina celor arătate,” “luminează-mă,” “iluminat”, “luminozitate” sunt metafore adesea utilizate pentru a
descrie idei despre înţelepciune, speranţă, bunătate. De obicei spunem “o persoană (i) luminată” pentru a
descrie pe cineva care este înţelept, sau care are abilitatea de a a vedea lumea într-un fel unic. Ne bucurăm
de lumina soarelui şi ne plănuim vacanţe în locuri unde ne putem relaxa şi ne putem bucura de
lumină/căldură. Suntem atraşi de căldura luminii focului şi ne adunăm în jurul luminii focurilor de tabără.
În calitatea noastră de fiinţe umane , de foarte multe ori vorbim despre lumină în feluri emoţionale,
aproape senzuale. Este greu de imaginat că după mii de ani de cercetări, oamenii de ştiinţă nu sunt inca
siguri în privinţa naturii luminii. Totuşi, nimeni nu contrazice faptul ca lumina este izvorul vieţii pe
pământ. Nu e nici o coincidenţă faptul că doar prin gândul despre lumină putem produce senzaţii aşa
puternice. Înţelepciunea Cabala ne învaţă că există într-adevăr “o lumină spirituală” care are efect asupra
noastră, chiar dacă noi nu suntem conştienţi de prezenţa acesteia. Această Lumină este atributul forţei
care ne-a creat – a Creatorului.
Marele cabalist din secol XVI, Isaac Luria (the Ari), a scris în cartea sa, Tree of Life(Arborele Vieţii):
„Atenţie, înainte ca emanaţiile să fie emise şi creaturile create, Lumina Simplă de Sus a umplut toată
existenţa. Şi n-a rămas nici un loc liber, ca o atmosferă goală, un vid sau o groapă, Ci totul a fost acoperit
de Lumina Simplă Infinită.”
Care e natura Luminii spirituale?Aşa cum lumina fizică ne umple în modalităţi fizice, facându-
ne să ne simţim calzi şi comfortabil, tot asa, Lumina spirituală ne satisface nevoile spirituale, nevoile
sufletului. Cabaliştii ne explică faptul că în timp ce ne traim viaţa în aceastalume, putem să ne umplem
sufletele cu Lumină spirituală şi astfel să traim experienţa bucuriei infinite şi a împlinirii. Pe măsură ce
sufletul este cuprins de Lumină, persoana începe să simtă împărăţia interioară numită “Lumea de Sus” şi
să perceapă fenomene dincolo de ceea ce noi cunoaştem din lumea fizică.. Cum anume diferă această
Lume de Sus de senzaţiile noastre obişnuite? În această lume, toate percepţiile noastre se dezvoltă în mod
firesc cu ajutorul celor cinci simţuri. Şi totuşi, suntem afectaţi în mod evident de multe forţe ale naturii
care sunt invizibile pentru noi. Oxigenul pe care îl respirăm, de exemplu, este invizibil, dar fără el nu am
putea supravieţui în lumea fizică. În acelaşi fel, Lumea de Sus este o zonă a realităţii care este
imperceptibilă pentru cele cinci simţuri ale noastre, dar putem incepe să o simţim pe măsură ce sufletele
noastre sunt umplute de Lumina spirituală. Dr. Jeffrey Satinover, unul dintre oamenii de ştiinţă care a
făcut filmul, What the Bleep Do We Know!?, explică aceasta din perspective fizicii cuantice: “Teoria
cuantică arată că există ceva ce funcţionează dincolo de simplul mecanism, în afara lumii fizice.” Tocmai
de aceea Cabala mai poartă denumirea de “înţelepciunea celor ascunse”—deoarece dezvăluie acea parte a
realităţii care este ascunsă pentru cele cinci simţuri ale noastre. Este o metodă care ne permite nouă să ne
umplem sufletele cu Lumină, şi să simţim simultan atât Lumea de Sus cat şi lumea noastră. – Adrian
Silvăşanu UNIVERSUL INTERIOR
The Holy Kabbalah – Dover Occult
Scrie un comentariu
ACESTA ESTE UN SEMNAL!
Publicat pe Ianuarie 16, 2017 de detoatepentrutotisimaimult
i

1 Vote

Să pătrundem ceva mai în amănunt semnalele pe care ni le trimite viaţa.

Pe baza legii cauzei şi efectului ştim că, pentru a se restabili echilibrul, tot ce provocăm altora
se va răsfrânge asupra noastră înşine. Din aceasta rezultă concluzia raţională că în viitor trebuie să fim şi
mai atenţi la ideile, cuvintele şi faptele noastre, să „semănăm” mai conştient, pentru ca să culegem fructe
mai bune şi mai gustoase. Dacă noi înşine suntem confruntaţi cu o boală, suferim o pierdere sau o durere,
atunci ar trebui să ne întrebăm şi să încercăm să aflăm care a fost cauza acestui efect, ce anume am
provocat noi înşine cândva, pentru ca acum să ne aflăm într-o asemenea situaţie. Împrejurările în care are
loc un eveniment ne arată adesea deja soluţiile de rezolvare şi ne prezintă modele, întrucât, în perfectul
nostru joc al creaţiei, totul se produce conform legii rezonanţei, prin urmare nimic nu se petrece
„întâmplător”. Să fim atenţi la indiciile din jurul nostru! În fiecare zi primim aşa-numitele „semnale”,
uneori prin oameni, prin animale care ne ies în cale sau prin evenimente întâmplate pe drumul spre slujbă.
Dintre acestea fac însă parte şi aşa-zisele coincidenţe şi sincronicităţi.
Cu toţii am trăit aşa ceva: te gândeşti la cineva şi imediat respectivul îţi dă telefon. Aici este vorba mai
curând de telepatie — este clar că unul se gândeşte la celălalt — , ceea ce însă devine posibil numai prin
rezonanţă. Un alt exemplu: aţi început să lucraţi într-un nou loc de muncă, de exemplu ca educatoare la
grădiniţa de copii. Vă aflaţi la terapeut, în sala de aşteptare, şi intraţi în discuţie cu doamna care stă lângă
dumneavoastră. Şi ce profesie are ea? – Educatoare la grădiniţa de copii. „Ca să vezi, ce
întâmplare!” Deschideţi televizorul şi ce se prezintă pe programul ales? Un material despre o nouă
grădiniţă. !rAtât de multe coincidenţe dintr-o data, aşa ceva nu exista!” În mod similar reacţionează
majoritatea celor care până acum n-au observat că trăim într-o lume a interdependenţelor, într-un univers
construit pe legităţi clare.
Fenomenul sincronizării se bazează pe legea rezonanţei: Identităţile se atrag, aceasta însemnând
că tot ce vibrează spiritual la fel se atrage reciproc, iar astfel ceea ce noi emitem vibrează înapoi asupra
noastră şi de aceea ne revine nouă, ca tot ceea ce ne aparţine şi cu care noi vibrăm identic. Aceasta este o
categorie de semnale care ne arată în ce mo ment al vieţii ne aflăm. În cazul sincronizării, situaţia este
puţin altfel Aceasta noţiune se datorează psi hanalistului elveţian, profesorul Carl Gustav Jung. Într-o zi,
când acesta se afla în biroul său împreună cu un pacient, discutând despre Egipt, dintr-o dată pe birou s-a
căţărat un gândac, un scarabeu egiptean. Nici până astăzi nu s-a lămurit cum a ajuns gândacul din Egipt în
Elveţia, însă Jung a văzut în aceasta o dovadă că universul nu este haotic, ci urmează un model ordonat,
perfect – după formularea lui Jung, este sincronizat.
Iată aici câteva exemple de sincronizare:
Sunteţi la micul dejun, citiţi ziarul, fiica dumneavoastră se agită pe scaun şi vorbeşte cu mama
ei, pe fundal probabil se aude radioul şi sunt transmise ştirile. Deodată, sunteţi surprins că fiica
dumneavoastră a pronunţat exact aceleaşi cuvinte pe care tocmai le-aţi citit în ziar. Sau crainicul pronunţă
o propoziţie ce este chiar titlul articolului pe care îl citiţi în acel moment. Sau vă găsiţi într-un restauram
şi discutaţi cu însoţitorul dumneavoastră. La un moment dat, acesta spune ceva anume, iar exact în acelaşi
moment o persoană de la masa vecină exprimă acelaşi lucru.
Vă deplasaţi pe autostradă si vorbiţi la telefonul din maşină cu cineva, iar respectivul vă povesteşte că a
pictat camera copiilor cu stele; în acest moment, depăşiţi o camioneta Mercedes, vopsita lateral cu stele.
Sau cineva spune că a primit un număr de telefon terminat în 999, iar dumneavoastră conduceţi tocmai în
spatele unei maşini cu numărul de înmatriculare 999. Despre ce este vorba la acest fenomen? Ce trebuie
să ne arate el (ca un „indicator”)? Aici trebuie să vorbim încă o dată despre modelul vieţii. După cum s-a
spus deja, împreună cu protectorii noştri spirituali ne creăm un model pentru viaţă, o matrice sau un tipar.
Cum s-ar zice, ne stabilim un program, cu tot ce-am dori să rezolvăm în timpul unei încarnări. Cei mai
mulţi oameni rezolvă probabil şaizeci la sută din ce şi-au propus şi doar extrem de puţini se apropie de
procentul de sută la sută. Cu cât în viaţă avem mai mult parte de ceea ce ne-am propus, prin urmare cu cât
modelul nostru de viaţă actual concordă mai mult cu ceea ce ne-am schiţat înainte de încarnare, cu atât se
înmulţesc aceste cazuri de sincronizare. Explicaţia este că ne aflăm tot mai frecvent la momentul oportun
şi la locul potrivit. Aceasta este toată arta.
Dar cum putem să ne aflăm la momentul oportun şi la locul potrivit?
Putem să ne urmăm intuiţia. După cum se vede, ne învârtim în cerc. Întotdeauna este vorba
despre intuiţie. Ea este cheia! Ea este vocea Domnului în noi! Iar intuiţia nu se poate cumpăra, nu ne-o
poate da nimeni, n-o putem înghiţi ca pe o tabletă, nu ne-o poate impune nici o biserică, nu poate profita
de ea nici o sectă. Lucrând cu intuiţia numai aşa învăţăm să fim la locul potrivit, la momentul oportun, cu
persoanele potrivite. Aparent suntem pe picioarele noastre – ceea ce însă nu se întâmplă niciodată
(Dumnezeu în noi, înger-protector, familie de suflete) – iar răspunsul, dacă ne-am urmat corect intuiţia, se
întoarce direct de la viaţă în forma acestor sincronizări. Sincronizarea este „termometrul” încarnării
noastre şi ne arată exact unde ne aflăm ca etapă a vieţii. Cu cât au loc mai multe cazuri de rezonanţă
(coincidenţe) şi cu cât mai multe sincronizări se produc în viaţa noastră, cu atât mai aproape suntem de
modelul nostru de viaţa, cu atât mai aproape suntem de noi, pe propriul nostru drum. Desigur, aceasta se
poate schimba zilnic, în funcţie de deciziile noi pe care le luăm. În orice caz, din acest moment devine cu
adevărat captivant, deoarece simţim pur şi simplu cum comunică viaţa cu noi, cum ne-am încadrat într-un
sistem perfect şi cum suntem în stare să-i percepem, treptat, misterioasa voce. Cu toate acestea, rămâne
un „sistem” al li berului arbitru.
Potrivit legilor spirituale, suntem făuritorii propriei noastre fericiri. Nu mai aruncăm vina pe seama altora,
întrucât suntem răspunzători noi înşine pentru ce se află în jurul nostru şi pentru ce se întâmplă cu noi.
Din această perspectivă vedem viaţa ca pe un dar oferit pentru ca, cu fiecare respiraţie, să evoluăm mai
departe spre iubire şi spre înţelegerea spiritual.
CREEZ EU ÎNSUMI!
Deosebirea dintre cel care caută şi cel care descoperă constă în faptul că primul urmează pe
cineva, o lege, un guru, o credinţa, o ideologie. Dimpotrivă, al doilea îşi scrie propriile legi şi va conduce
cândva. El însuşi hotărăşte dacă vrea să îngheţe în timpul iernii sau să se ardă la tălpi mergând pe cărbuni
aprinşi. El hotărăşte ce mâncare îi dăunează şi ce băutură este plină cu spirit divin – deoarece aşa doreşte
el. Este ascensiunea de la fiinţă creată la creator independent. Şi este datoria noastră să învăţăm aici pe
pământ că noi înşine creăm şi chiar putem muta munţii prin credinţa noastră (nu mă refer la micul munte
de zăpadă din faţă casei…). Noi decidem dacă ceva ne va face rău şi noi hotărâm ce ne este folositor. Noi
suntem o parte a Creatorului şi suntem înzestraţi cu tot ce este înzestrat şi Dumnezeu – numai că într-o
măsură mai mică; de fiecare dată în măsura pe care s-o putem înţelege, însă însuşirile sunt aceleaşi. Este
la fel cum o minusculă picătură de apă are aceleaşi proprietăţi ca şi oceanul imens. Iar noi ne aflăm aici pe
pământ şi pentru a conştientiza că suntem o parte a Creatorului şi că, zilnic, noi înşine suntem capabili să
creăm.
De aceea, să uităm tot ce am citit şi auzit sau ce ni s-a predat la şcoală. Să mergem în interiorul nostru şi
să ne întrebăm ce vrem noi, ce spune intuiţia noastră în acest sens. Apoi să ne întrebăm pe noi înşine dacă
avem încredere în noi să aspirăm la acest ţel, iar dacă în noi răsună un „Da”, atunci să ne şi îndreptăm
spre el. Şi îl vom atinge, dacă avem încredere. Nu trebuie s-o creadă nimeni altcineva. Exact la fel cum
nimeni n-ar fi crezut că Bill Gates, atunci când a lansat programul de calculatoare, va deveni într-o zi unul
dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Întregul potenţial este în noi! Totul este proiectat în noi, sămânţa
există. Va veni timpul când o vom uda pentru a creşte! „Fă ce-ţi produce cea mai mare plăcere!”
Jan Van Helsing
Synchronicity – An Acausal Connecting Principle
Scrie un comentariu
De ce să ascult vocea interioară?
Publicat pe Ianuarie 15, 2017 de detoatepentrutotisimaimult
i

4 Votes

În primul rând vocea interioară este cea care ştie ce este cel mai bine, la un anumit moment
de timp, pentru fiecare dintre noi, în parte. Avem, zi de zi, fel de fel de necesităţi. De la nevoia de
alimentaţie până la aceea de a comunica cu alţii, de a vorbi cu alţi oameni. Dar nu întotdeauna putem, cu
ajutorul intelectului, să determinăm care sunt acele necesităţi mai presante, mai urgente, şi cărora să le
acordăm o prioritate mai mare în viaţa noastră.
Vocea interioară este cea care ne poate semnala necesităţile “prime” ale fiinţei noastre. Sunt anumite
lucruri care trebuiesc dobândite mai întâi, celelalte putând fi satisfăcute doar dacă au deja nişte “temelii”
iniţiale. Este ca atunci când am vrea să construim o clădire cu mai multe etaje. Chiar dacă am dori să
construim mai întâi etajul doi sau chiar acoperişul, trebuie să urmăm, în mod riguros, o anumită secvenţă
de paşi, astfel încât construcţia noastră să fie stabilă şi durabilă. La fel stau lucrurile şi cu fiinţa umană.
Pentru a dobândi o stabilitate internă, un echilibru interior, trebuie să urmărim să satisfacem mai întâi
nişte necesităţi “primordiale” care vor constitui baza de plecare pentru dobândirea celorlalte.
Societatea actuală ne oferă, într-o anumită măsură, o secvenţialitate a paşilor de urmat în viaţă. Dar,
fiecare dintre noi reprezintă o individualitate aparte. Nu ne putem încadra toţi în aceleaşi tipare, în
aceleaşi reguli stricte. “Fiecare fiinţă are o anumită vocaţie şi aceasta este torţa care ii luminează viaţa.
Cel care işi ignoră vocaţia e ca un sfeşnic rămas ne-aprins. Cel care cautăsincer adevăratul ţel al vieţii sale
va fi el insuţi căutat de acel ţel. Concentrandu-se asupra acestei căutări, o lumină va incepe să-i alunge
confuzia. Numiţi-o revelaţia, numiţi-o inspiraţie, spuneţi-i cum doriţi. Ne-increderea e cea care
inşeală. Sinceritatea conduce direct către ţel.”
Ce nu este vocea interioară
În primul rând vocea interioară nu este o VOCE. Ea nu se aude… ea se simte, se percepe.
Probabil vi se pare un nonsens…. cum adică, vocea nu se aude? Termenul de voce interioară este un
termen generic, este o exprimare metaforică a unui fenomen psihic. Vocea interioară poate fi interpretată
ca voce dar nu este o voce. Vocile „vorbesc” o anumită limbă: engleză, franceză, germană, română,
chineză, etc. Şi sunt sute de limbi. Vocea interioară nu le cunoaşte pe toate. Ea ştie doar un singur limbaj.
Cel al gândului. Aşadar, dacă veţi auzi o voce care vă va spune ceva în limba română să ştiţi că nu este
ceea ce eu numesc vocea interioară. Încă din momentul naşterii suntem obişnuiţi să gândim într-o anumită
limbă. După primele gângurituri, mama începe să ne înveţe diferite cuvinte în limba maternă, şi vom fi
obişnuiţi să gândim în această limbă. Acest mod de gândire nu este “un dat” natural. Limbajul articulat
(sau mai bine zis gândirea într-un anumit limbaj) este o modalitate de a comunica cu ceilalţi membri ai
comunităţii. Pentru “a discuta” cu tine însuţi; pentru a purta un dialog interior, sau, mai direct spus, pentru
a gândi, fiinţa umană a fost înzestrată cu un alt limbaj. Vocea interioară îţi cunoaşte gândurile. Nu are
nevoie ca tu să-ţi formulezi aceste gânduri în limbaj articulat sau în fapte. Ea îţi cunoaste intenţiile ,
atitudinile faţă de cei din jur. Vocea interioară nu are nevoie ca tu să-i demonstrezi fidelitatea. Vocea
interioară nu îţi răspunde imediat la întrebări. Se întâmplă şi aşa, dar de cele mai multe ori lansăm o
întrebare şi răspunsul poate veni chiar şi peste câteva săptămâni. Vocea interioară nu te roagă, nu insistă
să faci anumite lucruri.
Ce este vocea interioară
Pe scurt am putea defini vocea interioară ca fiind instinctul speciei. De ce am preferat această
„definiţie” prescurtată? Poate că nu este cea mai relevantă dar reflectă o caracteristică importantă a vocii
interioare. În mod normal vocea “discută” cu tine, îţi trimite mesajele ei în mod „paşnic”, dar în
momentul în care te afli în faţa unui pericol ea „strigă”. „Tipă” la tine: „NU”. Partea proastă este că nu
insistă spunând: nu, nu, nu, nu,…. Simplu, zice o dată şi gata. Dacă nu i-ai prins mesajul, este din cauza
lipsei tale de antrenament. Va trebui să te antrenezi pentru a nu mai „rata” şi alte mesaje. Din astfel de
considerente am ales această scurtă definire: în momente cheie din viaţa ta, vocea interioară îţi trimite
mesajele mult mai „apăsat”, mult mai „hotărât”. Dar, vocea interioară nu te va ruga să-i asculţi mesajul,
să-i urmezi îndemnul. Ea îţi transmite „părerea ei”. O urmezi bine; nu o urmezi – treaba ta, descurcă-te.
Vocea interioară este aceeaşi pentru toată lumea, pentru toate categoriile sociale. Nu contează cât de
„citit” eşti, câte şcoli ai; vocea interioară este aceeaşi, în sensul că are aceeaşi înţelepciune. Din alte
puncte de vedere, persoanelor cu un „grad înalt de cultură” le este mai greu să perceapă vocea interioară.
Şi aceasta, din cauză că, astfel de persoane, în procesul asimilării informaţiilor, au folosit foarte mult
raţionalul, în detrimentul „simţului interior”. Vocea interioară este aceeaşi, indiferent de moralitatea
persoanelor: oameni evlavioşi, hoţi, ucigaşi, etc.
Vocea interioară nu are voinţă, în sensul că ea nu alege persoanele pentru care să se manifeste.
Vocea interioară este foarte răbdătoare. Îţi va „şopti” toată viaţa, în speranţa că poate, odată şi odată, tot
vei ţine cont de „părerile” ei. Totul depinde de tine.
Radu Stanciulescu – VOCEA INTERIOARA
The Inner Voice of Love – A Journey Through Anguish to Freedom
Un comentariu
Folosirea puterii mintale pentru acumularea și dirijarea forței vitale în corp
Publicat pe Ianuarie 9, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

3 Votes

Conform lui Edgar Cayce, în primul rând trebuie respectate două legi:
1) Legea echivalenţei: „Ce semeni, aia culegi”;
a) Tot ce exteriorizează un om prin vorbă sua prin faptă se va întoarce spre el. Domnul Iisus a spus: „Din
cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi”.
b) Ceea ce dă, aceea va primi. Dacă dă ură, va primi ură; dacă dă dragoste, va primi dragoste; dacă evită,
va fi evitat; dacă minte, va fi minţit; dacă înşeală, va fi înşelat.
2) Legea educării imaginaţiei:
a) Tot ce-şi imaginează un om are să se realizeze;
b) Omul poate chema boala prin teamă.
• Echilibrul sistemului nervos este condiţia sănătăţii. Yoghinii consideră că toate emoţiile şi sentimentele
sunt însoţite de producerea în organism a unor substanţe care acţionează ca otrăvuri sau ca tonice. Aceste
substanţe intră în sânge şi se fixează pe anumite organe, în general pe centrii nervoşi. De exemplu, emoţia
mâniei produce o toxină care acţionează asupra inimii, ficatului şi stomacului, dar se elimină repede; dacă
apare ura, roxina este secretată cronic, puţin câte puţin, şi otrăveşte tot organismul, dar mai ales ficatul.
Frica este o altă emoţie şi îi corespund două sentimente: regretul aplicat trecutului şi îngrijorarea aplicată
viitorului, care au aceeaşi toxină ca şi frica, fixându-se mai ales la vezica biliară, stomac şi intestin. Ea ar
fi cauza afecţiunilor gastro-intestinale. Aceastea două sunt principalele otrăvuri de origine psihică. Ele se
pot combina cu alte otrăvuri organice din sol şi ape şi această combinaţie ar produce cancer. Hatha Yoga
recomandă stăpânirea sentimentelor. Trebuie eliminate frica şi mai ales ura. „Să nu apună soarele înainte
de aţi trece mânia” – această îndurmare biblică este o taină a sănătăţii. Stăpânirea devine uşoară dacă se
abordează pe plan fiziologic. Se adoptă sistematic atitudinile şi expresiile corporale contrare emoţiilor şi
sentimentelor care trebuie învinse. Nu putem sămâne mânioşi dacă muţchii feţei şi corpului sunt destinşi
şi buzele surâzătoare. Atitudinea fizică de bravură învinge frica. Manifestarea continuă a unei seninătăţi
exterioare antrenează inevitabil seninătatea sufleteasacă.
Există şi substanţe tonice produse de bucurie, voioşie, afecţiune, iubire.
R. Burton, un medica care a trăit în sec. al XVII-lea, a scris că există 3 medici care pot vindeca orice
boală: dr. Râs, dr. Regim şi dr. Calm. Râsul are 8 funcţii: îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, măreşte
numărul de celule fagocitare care distrug bacteriile, viruşii şi formaţiunile neoplazice, accelerează bătăile
inimii şi în mică măsură ridică tensiunea arterială, accelerează ritmul respirator, determinând creşterea
cantităţii de O2 din sânge, eliberează endorfinele care influenţează buna dispoziţie şi contribuie la
scăderea intensităţii durerii, relaxează musculatura, accelerează digestia, masează musculatura organelor
itnerne. Dacă râdem des, ne este mai uşor să luptăm cu stresul, ne putem relaxa mai uşor, suntem mai
creativi şi mai rezistenţi la îmbolnăviri. În statul West Virginia, din Statele Unite, a fost înfiinţat primul
spital din lume în care pacienţii sunt trataţi cu ajutorul râsului şi al jocurilor.
Medicina holistică cayciană afirmă: „Mintea este constructorul”. Spiritul cosntruieşte fiecare celulă a
corpului. Nu există nici o boală pe care să n-o fi construit mai întâi voi înşivă în mentalul vostru (în
această viaţă sau în una dintre vieţile precedente). Orice boală vine prin încălcarea unei legi cosmice, care
se va traduce în corpul fizic, care este un ecou al cosmosului. Dacă aţi avut puterea de a vă crea boala,
găsiţi puterea necesară spre a o distruge. Orice vindecare vine din aceeaşi sursă. Fie că ea se face prin
dietă sau prin medicamente sau chiar prin chirurgie, este la fel: este vorba despre conştientizarea acelor
forţe care se află în interiorul corpului şi care sunt reflexul forţei creatoare a lui Dumnezeu. Noi trebuie să
uşurpm munca naturii vindecătoare.
Matematicianul von Neumann, părintele ciberneticii, a calculat memoria totală a omului: 1020 unităţi de
informaţie. Adică în creier ar intra o bibliotecă cu rafturi lungi de 300 de km. Noi folosim doar 3-4% din
mentalul nostru – inclusiv memoria. De aceea cred că se poate folosi cu succes puterea mentală pentru
vindecări.
Vindecarea se poate face şi prin voce. După cum afirmă Edgar Cayce, în prenume este suma totală a ceea
ce a construit sufletul entitate, forţele sale vibratorii, în faţa Forţelor Creatoare (Dumnezeu). Numele unei
persoane arată stadiul său de dezvoltare karmică, ca suflet. Şi dacă cineva rosteşte un nume în timp ce
ceilalţi îşi îndreaptă gândurile şi iubirea lor spre acest nume, valul de energie este dirijat spre vindecare.
Şi mai presus de toate, multă credinţă în Dumnezeu. El este singurul care ne poate schimba destinul.
Dumnezeu îşi aminteşte de noi în măsura credinţei noastre. Pe măsură ce gândirea se înalţă afirmând
binele, mentalul răspunde noilor tipare psihice, iar corpul se revigorează, scăpând de boală.
Foarte folositoare este meditaţia, adică să-ţi aduci fizicul şi mentalul la rezonanţă cu Creatorul, căutând
să-ţi cunoşti legăturile cu El. Meditaţia este rugăciune. Ea cosntă în a-ţi goli eul de tot ce împiedică
Forţele Creatoare să ţâşnească din profunzimile eului tău şi să se propage prin vibraţii de-a lungul
meridianelor, pentru a se diversifica în centrii glandulari care creaază activităţile fizice, mentale şi
spirituale ale omului. Dacă această meditaţie este făcută corect, trebuie să fii la sfârşitul ei mai puternic
mental şi spiritual. Meditaţia este cel mai bun mijloc de a deschide chakrele, adică de a intra în starea de
transă uşoară, indispensabilă pentru vindecare şi linişte.
Dr. Henry G. Bieler, în cartea Alimentele, miracolul vindecării, descrie foarte bine rolul pe care îl joacă
glandele endocrine în caz de îmbolnăvire şi ce boli apar atunci când elenu mai fac faţă agenţilor agresivi,
respectiv toxinelor (în caz de hiperactivitate).
Există o corespondenţă între rugăciunea Tatăl Nostru şi glande. La rostirea fiecărui cuvânt din rugăciune,
se deschide o glandă. Centrii glandulari majori sunt: pituitara sau hipofiza (cea mai înaltă glandă, este
legată de lumină), pineala (punct de plecare pentru cosntrucţia embrionului în pântecul mamei), tiroida
(intră în acţiune când trebuie să luăm o decizie şi să acţionăm), timusul (corespunde inimii), suprarenalele
(sunt centrul nostru emoţional şi acţionează asupra plexului solar), gonadele (motorul corpului fizic),
celulele lui Leydig sau Lyden (centrul echilibrului masculin-feminin). Fiecare organ depinde de un centru
glandular. Orice boală provine dintr-o proastă funcţionare a unuia dintre aceşti centri glandulari.
Vindecarea se face prin purificarea acestor centri (prin deschiderea lor). Putem medita pe o muzică
frumoasă. Chakrele se mai pot deschide cu annumite mirosuri, anumite exerciţii de respiraţie şi poziţii pe
care le cunosc yoghinii. O dată deschise, prin ele pătrunde energia cosmică, vitalizându-le. Fiecare din
aceşti centri glandulari va radia energia care va permite organului bolnav să se vindece. Tradiţia indiană
imaginează energia vitală, care este scânteia divină, „Viaţa”, ca un şarpe încolăcit la baza coloanei
vertebrale. Această forţă, Kundalini, poate urca prin chakrele deschise şi, printrun fenomen vibratoriu,
poate revitaliza întregul trup.
Cei care îşi deschid chakrele din imprudenţă, fără să se pună sub o protecţie spirituală, riscă să devină
prizonierii unor entităţi; aceasta a profitat de deschiderea chakrelor pentru a parazita viul. Fenomenul se
întâmplă la unele cupluri aflate în orgasm când, chakrele fiind deschise, un partener poate fi parazitat de o
entitate pe care a avut-o celălalt partener. Atunci poate apărea frigiditatea sau impotenţa, într-un reflex de
apărare (unul dintre parteneri nu-şi deschide chakrele, de frica de a nu se lăsa invadat). Acelaşi fenomen
se produce în prezenţa alcoolului şi a drogurilor, care provoacă un fel de transă, deschizând poarta unor
entităţi din astralul de jos, care vin să-l posede pe cel care le consumă. Unele concerte de muzică rock,
lovind violent centrii glandulari (chakrele), provoacă deschiderea lor.
Vindecarea înseamnă adaptarea acestor forţe care se manifestă în corp (receptor al tuturor Forţelor
Universului), modificarea vibraţiilor. Ea constă în a pune ţesuturile vii ale corpului (structura atomică a
celului veii – această energie celulară) în rezonanţă cu Energiile Creatoare – Dumnezeu (cu linia sa de
vibraţie spirituală). Trebuie corelată structura atomică a celului cu corespondentul ei de vibraţie spirituală
şi branşat corpul pe lungimea de undă necesară. Astfel, prin rugăciune, veţi putea ajuta corpul. Ridicarea
vibraţiilor determină atingerea pragului de conţtiinţă care permite comuniunea cu divinitatea.
Când cineva poate face să apară în el însuşi astfel de vibraţii şi să-şi treacă eul fizic prin toate etapele
aceastei rezonanţe până în centrul care emană energie, adică al treilea ochi, atunci când corpul lui devine
ca un magnet, care, folosit corect, aduce vindecarea celorlalţi prin mâinile sale. Tratamentul medical doar
rebranşează activitatea organelor din corp la Natură (adică la sursele de viaţă din natură).
Dan Seracu, în cartea Autocontrol pentru avansaţi, descrie amănunţit chakrele, dă metode de vindecare
prin meditaţie, intrând în zona undelor alfa (sub 10 Hz), folosind iamginaţia. În timpul meditaţiei să te
vizualizezi cum vrei să fii fizic sau în diferite situaţii (în cază nouă, alt loc de muncă etc.). Voinţa, pentru
a-şi atinge scopul, are nevoie de un adversar pe care să-l poată învinge. Aceasta poate fi imaginaţia.
Emile Coue spune: „Dacă voinţa şi imaginaţia ajung la conflict, atunci întotdeauna imaginaţia iese
învingătoare”. Pentru aceasta, trebuie să pui la lucru cele 5 simţuri: văzul, pipăitul, gustul, mirosul, auzul.
Pentru a te vizualiza profund, esenţiale sunt şi sentimentele. Închipuieşte-ţi în ce vogă te vei simţi după ce
ţi-ai realizat scopul.Este bine să rosteşti o mantră de protecţie. De exemplu: „Nici o influenţă negativă,
nici un gând negativ nu poate pătrunde pe nici unul din nivelele conştientului, subconştientului şi
supraconştientului meu, nici în alfa şi nici în beta”. Chimistul şi farmacistul Emile Coue, în 1927, a folosit
autosugestia. Propoziţia lui, spusă de 20 de ori dimineaţa şi seara, a făcut minuni: „Zi de zi mă simt din ce
în ce mai bine, din toate punctele de vedere”. Gândul cu care spui, credinţa ce pui în ea să fie de natură a
provoca sugestiile urmărite. El îşi începe cartea Stăpânirea de sine cu următorul motto: „Nu voinţa, ci
imaginaţia ne pune în mişcare”, iar introducerea începe cu citatul: „Omul este ceea ce gândeşte” (Pascal).
Noua psihologie va avea la bază o răsturnare de valori: în locul inteligenţei, intuiţia; în locul voinţei,
imaginaţia; în locul conştiinţei, incoştientul.
De altfel, subconştientul este o cantitate de forţă fără direcţie, care face numai ce este dirijată să facă. El
este o forţă oarbă, care excută dorinţa dictată de imaginaţie. Subconştientul nu are simţul umorului, astfel
că adesea cuvintele spuse în glumă se realizează şi aduc nefericire dacă ele conţin văicăreli şi idei
negative. Intuiţia este călăuza subconştientului, sediul inteligenţei definitive, atotştiutoare, atotcreatoare,
dacă persoana este călăuzită de Sfântul Duh.
Convingerea este ceea ce vă susţine între dorinţă şi aşteptare. Practicaţi credinţa în tot. Credeţi că puteţi fi
sănătoşi. Căutaţi motivele pentru care vă doriţi sănătatea. Convingeţi-vă că puteţi avea o stare de sănătate
normală. Acţionaţi ca şi cum aţi fi deja sănătos. Aşteptaţi apoi ca minunea să se întâmple. Practicaţi
terapia gândului bun. Nu lăsaţi să vă pătrundă în minte gândurile negative.
A stăpâni gesturile şi disciplina tăcerii este o mare calitate a sufletelor mari, serioase, care nu se expun
primului venit şi nu se destăinuie decât celor demni să aprecieze nobleţea adevărată.
Relevante sunt următoarele citate:
• „Cine vorbeşte bine trăieşte bine”.
• „Durerea trcută nu trebuie reîmprospătată”.
• „Să nu mai criticăm, mai bine să-l îndrumăm pe aproapele nostru”.
• „Dacă am comis o nedreptate, repede să o reparăm pentru liniştea sufletească”.
• „Nu lăsa loc liber gândurilor negative, distrugătoare”.
• „Străduieşte-te să iei viaţa în propriile mâini”.
Autosugestia se produce prin următoarele legi psihologice:
1. Orice imagine tinde să se realizeze. Cel mai mic gând nu se pierde, ci lasă o urmă în inconştient, care
va lupta cu îndărătnicia inerţiei, până la moartea individului (poate şi după), ca să-l înfăptuiască,
înfrângând rezistenţa gândurilor contrarii care şi ele tind spre realizare.
2. Se realizează imaginea care pretinde în spirit.
3. Convingerea determină sugestia numai prin faptul că neutralizează sugestiile contrare.
O imagine poate fi făcută predominantă în spirit, prin:
1. Concentrarea fără efort asupra ei;
2. Emoţia care ar întovărăşi imaginea.
3. Obicei, adică exerciţiul repetat tot mai puţin conştient.
4. Imitaţie.
5. Repetare . prin aceasta operează formula lui Coue – „Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate
punctele de vedere”. Se repetă de douăzeci de ori în fiecare dimineaţă la sculare şi seara la culcare, în
mod mecanic, fără efort.
Când voinţa şi imaginaţia sunt în conflict, imaginaţia învinge întotdeauna, fără excepţie, puterea ei fiind
în proporţie directă cu pătratul voinţei; iar când sunt de acord, puterile lor nu se adună, ci se multiplică
una pe alta. Voinţa nu trebuie să se amestece deloc în practicarea autosugestiei. Trebuie să căutăm să ne
conducem noi imaginaţia, şi nu ea pe noi; în felul acesta, devenim stăpâni atât pe fizicul, cât şi pe moralul
nostru. Orice boală, aproape fără excepţie, poate fi învinsă prin autosugestie. Orice idee, când ne ocupă
singură spiritul (ne gândim doar la un singur lucru), devine adevăr pentru noi şi are tendinţa să se
transforme în act (dacă reuşeşti să-l faci pe un bolnav să gândească despre suferinţa lui că dispare, ea va
dispărea). Dacă se întâmplă câteodată să facem ceea ce voim este numai pentru că în acelaşi timp gândim
că putem. Dacă doreşti ceva – bineînţeles rezonabil (trebuie să existe un echilibru între „a vrea” şi „a
putea”, protejându-ţi astfel sistemul imunitar) – vei obţine, după un timp mai mult sau mai puţin
îndelungat, repetându-ţi mereu câ acel ceva se pregăteşte, vine, se înfăptuieşte. A-ţi fi teamă de o bolaă
înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. De altfel, la unii oameni cu comportament etic, se menţine
integritatea spiritului şi se destramă corpul fizic. Când boala este rezultatul distrugerii structurilor
spirituale, ea duce la dezintegrarea fizică.
Trebuie considerat totdeauna uşor de făcut ceea ce ai de făcut, bineînţeles dacă este un lucru posibil.
Lucrând în această stare de spirit, nu vei cheltui din puterile tale decât numai ce-i necesar; dacă însă ai
socotit lucrul foarte greu, vei cheltui de 10, de 20 de ori mai multă energie decât trebuie, adică o vei risipi.
Autosugestia de seară este cea mai importantă. Autosugestia formulată din buze este un ordin pe care
subconştientul nostru îl primeşte şi îl execută fără ştirea noastră şi mai ales noaptea. Când simţi vreo
durere, întrebuinţează formula: „Trece, trece…” repetând-o foarte repede, într-un fel de vâjâială
monotonă, mângâind partea dureroasă sau fruntea, dacă este vorba de o durere morală. Metoda foloseşte
în toate împrejurările grele ale vieţii.
• „Invoc Lumina lui Hristos, sunt un canal curat şi perfect, Lumina îmi este călăuză”.
• „Am tot ce-mi trebuie ca să fac tot ce vreau şi am tot ce vreau ca să fac tot ce-mi trebuie”.
• „Tot ce creez, tot ce realizez se face prin voinţă şi îndrumarea lui Hristos, în numele Tatălui, al Fiului şi
al Sfântului Duh. Aşa să mă ajute Dumnezeu. Amin”.
De altfel, chiar şi Domnul Iisus a spus: „Toate câte le cereţi rugându-vă să credeţi că le-aţi primit şi că le
veţi avea” şi „După credinţa voastră, fie vouă!”.
Patrick Droust, în cartea Vindecare spirituală şi nemurire, descrie corpurile care înconjoară corpul fizic
(eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic), chakrele şi legătura cu rugăciunea Tatăl Nostru etc.
Cunoaşterea profundă şi iubirea desăvârşită vor reface echilibrul celor trei corpuri principale: fizic,
mental, spiritual, aceasta însemnând sănătate.
Când ne gândim la cineva, are loc un schimb de energie şi informaţie între noi şi omul la care ne gândim.
Bârfa şi gândurile urâte despre un anumit om duc la conectarea straturilor karmice negative comune,
traumatizează acel om şi ne distrug propria structură karmică, iar cuvântul intensifică acest proces.
Omenirea are deja acumulat un uriaş potenţial negativ, de aceea este necesar nu numai să fii bun, ci
trebuie să fii bun în mod activ. Orice expresie dur afirmată, de exemplu: „N-am să uit asta niciodată!”
duce la formarea de programe de distrugere, de despărţire. Nu trebuie admise în subconştient sentimente
negative.
Sigils of Power and Transformation 111 Magick Sigils to Change and Control Your Life
Un comentariu
Credinţă, Încredere şi Siguranţă
Publicat pe Ianuarie 8, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

2 Votes

(4 octombrie 1870)
” … Credinţa, acest cuvânt atât de frumos şi de nobil, înseamnă abandonarea deplină a omului,
în fiinţa sa spirituală, în faţa adevărului perceput, pe care îşi bazează toate acţiunile şi din care îşi extrage
pacea sufletească şi fericirea. Cât de puţini sunt cei care au această calitate, şi chiar şi în aceste rare
cazuri, cât de infimă este ea! Aşa cum i-am spus recent prietenului tău, cel care se îndoia, credinţa este
fundamentul tuturor lucrurilor, în absenţa ei, nimic nu poate avea o bază spirituală, împreună cu primele
impresii ale copilului, credinţa este prima punte de legătură a acestuia cu mama sa şi cu lumea exterioară.
El acceptă cu dragă inimă tot ce îi spune mama sa, acesta fiind începutul procesului de trezire a spiritului
său. Copilul este convins că mama îi spune numai adevărul. A ajuns la această convingere fermă din
cauza legăturilor puternice care îl leagă de aceasta, fizice şi spirituale şi numai ea îl susţine în această
lume. Dacă este pură şi sinceră, credinţa în aceste prime adevăruri imprimate asupra sufletului său este
atât de puternică încât omul nu le mai uită niciodată în viaţă, acceptându-le chiar şi în ultimele zile ale
sale pe acest pământ. Aceasta este puterea primelor adevăruri imprimate de mamă asupra copilului ei şi
acceptate de acesta cu o inimă pură, în deplinătatea lor, păstrându-le ca pe nişte comori spirituale.
Mulţi oameni exclamă: „O, fericite zile ale copilăriei, când depindeam de mama mea şi îi ascultam
povestirile înţelepte, acceptând tot ce îmi spunea ca fiind adevărul deplin, pe care nici acum, cu toate
vicisitudinile vieţii, nu mi-l pot scoate din inimă!” Într-adevăr, credinţa, această virtute a acceptării cu o
inimă de copil, reprezintă primul suport care îl poate conduce pe om către templul păcii şi care îl poate
susţine împotriva tuturor îndoielilor care îl asaltează. Dacă vom aplica această definiţie domeniului
religios, cât de bogate devin semnificaţiile cuvântului „credinţă”! Credinţa este stindardul sfânt pe care
omul inspirat se jură să-l apere întotdeauna, ca bază a tuturor adevărurilor şi preceptelor pe care vi le-am
dat cândva, pe vremea când Mi-am asumat o formă vizibilă, şi pe care continui să le susţin şi astăzi, prin
influenţa Mea spirituală. De-a lungul timpului au existat mulţi oameni care au jurat să apere acest drapel,
pe care l-au apărat apoi până la ultima suflare, nu de puţine ori chiar cu preţul sângelui lor. Mult mai
mulţi au fost însă cei care l-au trădat şi l-au abandonat. Alţii au permis pervertirea zelului lor religios în
fanatism, care a condus de-a lungul timpului la atâtea orori, păstrate în analele preoţiei până în zilele
noastre. Credinţa poate fi asemănată cu focul. Deşi este un element util şi benefic pentru cei care ştiu să îl
folosească cu înţelepciune, focul poate avea efecte teribile pentru cei care îi neglijează efectele şi care
abuzează de el, cărora le poate face mai mult rău decât bine. Întreaga Mea creaţie are două aspecte: unul
bun şi unul rău. La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte credinţa: Dacă se traduce printr-o abandonare
totală în faţa voinţei divine, ea răspândeşte în inima omului o căldură plăcută. Dacă este folosită însă de
mâini greşite, ea poate deveni intolerantă, aprinzându-se ca o vâlvătaie, nu ca o torţă în mâinile celui care
caută calea către adevăr! De aceea, copiii Mei, feriţi-vă de extreme! Mai ales în aceste zile, folosiţi
credinţa ca un balsam vindecător şi aveţi grijă ca ea să nu devină o otravă care să vă consume din interior.
Pentru a fi siguri că sunteţi pe calea cea bună, credeţi numai în Mine, ascultaţi numai vocea Mea în
inimile voastre, căci ea nu vă va amăgi, şi nu vă lăsaţi păcăliţi de interpreţii vicleni ai Cuvântului Meu.
Iată motoul pe care ar trebui să-l urmaţi tot timpul: „Analizaţi ceea ce auziţi şi ceea ce citiţi; acceptaţi
ceea ce este bun şi respingeţi ceea ce este rău”. Dacă veţi respecta întotdeauna cu rigurozitate această
regulă, stindardul credinţei va flutura în permanenţă pentru voi, fiind deopotrivă un sanctuar sacru şi o
torţă care vă va conduce pe calea către beatitudine şi către inima Mea. Pentru a vă putea consolida
credinţa, aveţi însă nevoie de cea de-a doua calitate, de o încredere deplină în cuvintele Mele. Strict
vorbind, credinţa şi încrederea sunt aproape unul şi acelaşi lucru. Credinţa înseamnă acceptarea fermă a
adevărului, iar încrederea se referă la convingerea interioară deplină că ceea ce a fost acceptat cu credinţă
este autentic şi conduce la ţelul propus. Pentru a vă lămuri mai bine în legătură cu aceste două concepte,
să presupunem, metaforic vorbind, că cineva s-a rătăcit în pădure, întâmplător, el se întâlneşte cu un
pădurar care strânge lemne. Primul îl întreabă pe al doilea care este cărarea pe care trebuie să o apuce.
Pădurarul îi dă instrucţiuni precise, în care omul rătăcit crede fără nici o ezitare. De aceea, el o apucă pe
cărarea indicată, cu convingerea fermă că aceasta îl va conduce afară din pădure. Aceasta este diferenţa
între credinţă şi încredere, prezentată într-o manieră metaforică. Dacă veţi aplica această imagine vieţii
voastre, este evident că deşi nu vă lipseşte credinţa în cuvintele Mele, voi nu le aplicaţi totuşi cu
încrederea că ele vă vor conduce la rezultatul dorit şi anticipat de Mine. Rezultă deci că deşi credeţi în
Evangheliile şi în cuvintele Mele, inclusiv în cele de faţă, nu aveţi totuşi o încredere deplină în
infailibilitatea lor. Dacă ne raportăm din nou la exemplul de mai sus, putem spune că voi sunteţi precum
cel rătăcit, care nu are o încredere deplină în explicaţiile pădurarului, şi deşi o apucă iniţial pe cărarea
indicată de acesta, se rătăceşte din nou, căci pe drum începe să se îndoiască şi o ia din nou pe cărări
greşite.
Cam aşa se petrec lucrurile cu voi. Credeţi, sunteţi convinşi, cel puţin pentru moment, dar de îndată ce se
pune problema să aplicaţi în practică ceea ce credeţi, în sinea voastră apar îndoielile, semnele de
întrebare, „de ce”- urile sau „cine ştie dacă acţiunea mea mă va conduce la rezultatul anticipat”. Vă
lipseşte aşadar încrederea, caz în care credinţa nu vă este de prea mare folos. Altfel spus: cuvintele
nedublate de acţiune sunt doar sunete lipsite de sens. Pe scurt, adevărata credinţă trebuie dublată de o
încredere corespunzătoare. Prima este copacul ce trebuie plantat, a doua este simbolizată de florile
acestuia, iar cea de a treia, siguranţa deplină, reprezintă fructele ce vor fi recoltate. Cuvintele pe care le-
am rostit cândva în faţa discipolilor mei: „Cine are credinţă şi voinţa de a acţiona, poate muta şi munţii
din loc!” se aplică şi astăzi în cazul celor care dispun de aceste trei calităţi, fuzionate în inima lor. Dacă
aveţi credinţă în puterea cuvintelor, dublată de încrederea deplină în adevărul lor, veţi dispune şi de
siguranţa deplină în rezultatele finale la care vor conduce acestea. Unde este însă omul în care aceste trei
atribute divine sunt perfect unite în inima sa? Oriunde privesc, nu văd decât o credinţă superficială, o
încredere limitată şi nici un pic de siguranţă. V-am repetat de o sută de ori: „Acţionaţi şi trăiţi în acord cu
Cuvântul Meu, şi veţi asista la adevărate miracole!” Atributele sublime ale credinţei, încoronate de o
încredere de nezdruncinat, pot trezi siguranţa divină că şi voi, la fel ca Mine, puteţi controla elementele şi
puteţi face fapte ce contravin legilor obişnuite ale naturii, care în ochii celorlalţi vor apărea ca miracole,
căci ei nu ştiu că legea supremă a creaţiei este voinţa Mea, cu care cei care dispun de credinţă se află la
unison. Toate celelalte legi sunt secundare în raport cu această lege supremă. Eu ştiu că la fiecare
încercare veţi fi asaltaţi de îndoieli. Asemenea tentative de pătrundere în esenţa legilor Mele naturale nu
pot fi încercate decât de cei care au renăscut pentru a doua oară şi care îmi invocă ajutorul pentru
asemenea demersuri, şi numai dacă acestea sunt cu adevărat necesare pentru progresul umanităţii,
încercarea de a controla legile naturii în glumă, din ambiţie sau din vanitate, nu se poate solda decât cu un
eşec. Mesajul Meu este altul: aceste lucruri sunt posibile, dovadă că ele au fost realizate deja de discipolii
Mei, dar şi de alţi oameni inspiraţi, şi că ele nu pot fi realizate decât cu o singură condiţie: trezirea în cel
mai înalt grad a celor trei calităţi în fiinţa umană: credinţa, încrederea şi siguranţa. Siguranţa deplină în
succesul unei acţiuni întreprinse nu poate proveni decât din credinţă şi încredere. De aceea, urmăriţi să
amplificaţi în voi aceste calităţi. Începeţi prin a vă întări credinţa, pentru a deveni la fel de fermă ca şi un
copac, nu oscilantă ca o buruiană căţărătoare. Pe acest fundament, construiţi apoi edificiul ferm al
încrederii, iar rezultatul pe care îl veţi obţine va fi siguranţa, într-un asemenea cămin, clădit pe un
asemenea fundament, veţi putea rezista în calea tuturor furtunilor, deopotrivă a celor interioare şi a celor
exterioare, continuându-vă neabătuţi calea către perfecţiune. Iată, copiii Mei, ce am dorit să vă transmit în
legătură cu aceste trei cuvinte! Cât despre tine, dragul Meu scrib, trebuie să recunosc că îţi cam lipsesc
aceste calităţi. Dacă ar fi să le exprimăm în numere, la fel ca în cazul iubirii, manifestată ca iubire de
Dumnezeu, iubire de semeni şi iubire de sine (aceasta este semnificaţia numărului 666: 600 = numărul
corect al omului spiritual; 60= iubirea de aproape; şi 6 = iubirea de sine. Prezentate inversat, ele devin
numărul diavolului), rezultatul în cazul tău ar fi foarte slab, lucru care nu îţi face cinste. Căci credinţa ta
este mică, încrederea încă şi mai redusă, iar siguranţa în cuvintele Mele aproape că lipseşte cu
desăvârşire, deşi Eu îţi repet zi şi noapte: lasă lumea să vorbească şi rămâi alături de Mine, căci în Mine
nu există decât adevărul, şi nici un pic de minciună! Din fericire, îţi cunosc inima şi motivele care te
împing la îndoială. Aşa se explică încercările pe care ţi le trimit; dacă le vei trece, capitalul tău de
credinţă, încredere şi siguranţă se va amplifica mult, iar tu vei deveni un model pentru cei din jurul tău,
ajungând primul între ei, şi nu ultimul, aşa cum eşti acum. Meditează la aceste cuvinte, căci ele cântăresc
foarte mult, la fel ca toate cuvintele Mele.”
SECRETELE VIEŢII – Gottfried Mayerhofer
Destiny of Souls New Case Studies of Life Between Lives
Scrie un comentariu
Gândul şi scopul
Publicat pe Ianuarie 4, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

1 Vote

Până când gândul nu este legat de un scop, acesta din urmă nu poate fi atins. Majoritatea
oamenilor gândesc cum să treacă peste oceanul vieţii. Lipsa de scopuri este un viciu, şi duce la catastrofe
şi distrugere. Cei care nu au un scop precis în viaţă sunt o pradă uşoară pentru griji, teamă, nelinişte şi
auto-compătimire, toate fiind semnele slăbiciunii, ce duc la nefericire şi pierdere căci cei slabi nu pot trăi
într-un univers în care puterea evoluează. Omul trebuie să aibă un ţel, şi să încerce să-l atingă. Trebuie să
facă din acest scop centrul gândurilor sale. Poate avea forma unui ideal spiritual, sau poate fi un obiect, în
funcţie de natura sa, la vremea respectivă. Orice ar fi, omul trebuie să-şi concentreze toate gândurile şi
puterea asupra obiectivului respectiv. Trebuie să facă din acesta suprema lui datorie şi să fie devotat
atingerii scopului ales, să nu permită gândurilor să divagheze de la ţinta aleasă. Acesta este drumul regal
către auto-control şi concentrarea gândurilor. Chiar dacă eşuează de mai multe ori, până când reuşeşte să
îşi depăşească slăbiciunile, tăria de caracter obţinută va fi măsura adevăratului lui succes, şi aceasta va
crea un nou punct de plecare pentru puterea şi triumful din viitor.
Cei care nu sunt pregătiţi să îşi atingă telul propus, trebuie să-şi fixeze gândurile asupra
greşelilor făcute, indiferente cât de insignifiantă poate fi sarcina lor. Numai astfel gândurile pot fi adunate
şi concentrate, dezvoltând energia. Odată îndeplinit acest lucru, nu mai există nimic ce nu poate fi
realizat. Cel mai slab suflet care îşi cunoaşte slăbiciunile, şi crede în acest adevăr – că puterea poate fi
obţinută prin efort şi practică, va începe imediat să îl aplice. Şi, după multe eforturi şi răbdare, va începe
să evolueze şi în cele din urma va deveni puternic. Aşa cum un om slab din punct de vedere fizic poate
deveni puternic prin antrenament, tot aşa îşi poate întări şi puterea mentală.Când ai un scop şi îţi învingi
slăbiciunile intri în rândul celor puternici. Pentru a-şi atinge scopul, omul trebuie să meargă pe calea cea
dreaptă fără a privi nici în stânga, nici în dreapta. Îndoielile şi frica trebuie excluse riguros. Acestea sunt
elemente dezintegratoare care întrerup linia dreaptă a eforului, făcându-l nefolositor. Omul fricos şi care
are îndoieli nu va realiza niciodată nimic. Scopul, energia, puterea, gândurile pozitive pot fi învinse de
frică şi îndoieli. Frica şi îndoielile sunt cei mai mari duşmani ai cunoaşterii, şi cel care le încurajează, care
nu încearcă să le elimine, se va împiedica la orice pas.
Cel care le învinge reuşeşte în ceea ce îşi propune. Fiecare gând al său va fi aliatul puterii şi
poate înfrunta orice dificultate. Gândurile plante vor înflori şi vor face roade. Gândurile ce sunt aliate cu
curajul devin forţe creative. Cel care cunoaşte acest lucru este gata să meargă din ce în ce mai sus
învingându-şi gândurile şi senzaţiile care fluctuează. Cel care face acest lucru devine mai înţelept şi îşi
foloseşte în mod inteligent puterea minţii.
James Alen
Mind is the Master The Complete James Allen Treasury
Un comentariu
Energie, Substanţă şi Spirit
Publicat pe Ianuarie 3, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

Rate This

Gottfried Mayerhofer
” …Aceste trei concepte sunt bine cunoscute de oameni, care au din păcate o percepţie foarte
eronată asupra lor. Îndeosebi primele două le dau mari dureri de cap materialiştilor, care cred că au
descoperit în ele întreaga esenţă a universului, unica explicaţie a apariţiei, devenirii şi dispariţiei sale,
explicaţie cu care Dumnezeu, Fiinţa Spirituală care guvernează universul, nu poate fi de acord.
De vreme ce primii care se folosesc de aceste cuvinte, pe care le consideră premisa pe care a fost clădit
universul, considerând că nu mai este nimic altceva de spus în legătură cu ele, sunt tocmai „învăţaţii
voştri profesori” de geografie, ştiinţe ale naturii şi mineralogie, ne vom propune şi noi să începem tot cu
aceste cuvinte, pentru a le demonstra deştepţilor profesori cât de mare este ignoranţa lor. Mai întâi de
toate omul trebuie să ştie cu ce instrumente lucrează, căci numai folosirea instrumentului corect
demonstrează dexteritatea maestrului. Aşadar, ce este „energia”? Ascultaţi-mă, îndeosebi voi, cei care vă
pretindeţi învăţaţi şi care, după toate cercetările voastre, ajungeţi de fiecare dată în locul din care aţi
plecat, care doriţi sa măsuraţi energia, considerând-o un factor universal al întregii lumi vizibile şi
invizibile. Doresc să vă spun ca energia, acest cuvânt mult îndrăgit de voi, care apare pe prima pagină a
tuturor manualelor voastre, nu este ceva care există independent sau în sine, ci rezultatul unui alt factor,
invizibil, a cărui existenţă nu o acceptaţi. Pe scurt, doresc să încep prin a vă declara sintetic că: „Energia
este o lege naturală egală cu mişcarea sau cu viaţa”. Apare imediat întrebarea: dacă lumea este alcătuită
numai din substanţă şi din această expresie a energiei, cine este acela care dă un impuls energiei, pentru
ca ea să se manifeste aşa cum o face şi nu altfel, influenţând întotdeauna prin forţa ei cea de-a doua
premisă fundamentală a ştiinţei voastre, respectiv substanţa? Voi vedeţi o piatră rostogolindu-se la vale
sau căzând de sus şi imediat trageţi concluzia: forţa care pune în mişcare piatra este gravitaţia, forţa de
atracţie a pământului. Când piatra întâlneşte un obstacol dur, ea se opreşte din cădere sau din rostogolire,
fiind blocată de o altă „forţă”, care acţionează diferit de prima. Dacă Eu aş fi studentul acestor „înţelepţi”,
aş începe prin a-i întreba cum de s-a creat singură lumea, cum se susţine şi cum se va distruge ea, şi le-aş
spune: „Domnilor! Este adevărat, Mi-aţi arătat efectele forţei; le-am verificat Eu însumi şi am constatat că
premisele voastre sunt corecte, dar întrucât nu pot vedea energia, ci numai efectele ei, aş dori să ştiu ce
este de fapt ea şi cum poate fi explicată”. Marii învăţaţi se vor grăbi să-Mi răspundă: „Energia este o lege
a naturii fără de care aceasta nu poate exista”. „Bine, le-aş spune Eu, aveţi dreptate! Dar aş dori să ştiu:
există în natură ceva care îşi stabileşte propriile sale legi? Căci voi, domnilor, nu îl recunoaşteţi pe
Legiuitor, deşi încercaţi să-Mi închideţi gura cu conceptul ,legilor voastre naturale”. Ei bine, întâmplarea
face ca Eu să fiu un student care doreşte să înţeleagă în profunzime lucrurile şi care nu este satisfăcut cu
jumătăţi de explicaţii, de genul celor „ştiinţifice”, pe care le aduceţi voi”. Evident, domnii cei învăţaţi se
vor înfuria auzind că un student doreşte să ştie mai mult decât îi pot oferi ei, aşa că îmi vor întoarce
spatele. M-aş trezi atunci nevoit să îmi caut singur calea de ieşire din acest haos ştiinţific, căci nava
ştiinţei s-a împotmolit în apele puţin adânci ale „legilor naturale”. Voi vorbiţi foarte mult de „energie”,
„forţe naturale”, „propulsie”, „respingere”, „gravitaţie”, „presiune”, „atracţie”, etc.
De aceea, vă propun să vedem ce este de fapt energia, cum se manifestă ea în natură şi cum
influenţează viaţa organică şi anorganică, cine dă viaţă, ia viaţa, dar mai ales cine construieşte şi distruge,
devenind astfel susţinătorul universului. Mai întâi de toate, ce este energia? Energia nu este altceva decât
manifestarea perceptibilă a unui obiect care trebuie să-şi schimbe forma sau locul, din cauza unui alt
obiect care îl influenţează, determinând o mişcare interioară sau exterioară a obiectului, o mărire sau o
reducere a dimensiunii sale, sau chiar disoluţia acestuia. Acest impuls care determină atracţia unui obiect
către un alt obiect nu este altceva decât dorinţa celui de-al doilea obiect de a scăpa de elementele din jur
care îl influenţează. Altfel spus, este impulsul către inerţie, opus mişcării. Astfel, piatra doreşte să fie
lăsată să se odihnească, astfel încât toate părţile ei componente, până la cel mai mic atom, să nu fie
deranjate şi să nu-şi modifice dimensiunile. De aceea atunci când un alt obiect exercită o influenţă asupra
pietrei, încercând să o scoată din inerţia ei confortabilă, întreaga natură interioară a acesteia opune
rezistenţă. Părţile ei componente, perfect omogene până atunci, din cauza inerţiei sale, încep să se dilate
sau să se contracte, adică intră într-o stare de vibraţie. Pe scurt, din cauza rezistenţei pe care o opune
obiectului care interferează cu ea, piatra nu mai este acum obiectul dur, fără viaţă, de dinainte, ci capătă
viaţă. Toate elementele sale se mişcă şi vibrează. Ce se întâmplă însă atunci când un obiect inert intră
într-o stare de vibraţie, sau de mişcare? Rezultatul firesc este că el renunţă la forma sa anterioară, fiind
forţat să devină altceva, întrucât elementele sale nu mai sunt la fel de ferm legate ca şi înainte. Dacă forţa
este suficient de puternică, ea sparge piatra, şi dacă este posibil, ea îi dizolvă complet componentele,
transformând-o în praf. De aceea, se poate spune că forţa gravitaţiei, sau forţa de atracţie a pământului
asupra părţilor componente ale acestuia se opune întotdeauna unei alte forţe, respectiv forţa sau impulsul
de a distruge tot ceea ce există, pentru a crea apoi altceva, nou. Aşa cum se manifestă şi cum o percepe
omul prin efectele ei, energia reprezintă un factor care nu se găseşte în interiorul pietrei, nici în
împrejurimile acesteia, ci este determinat şi stimulat de alte elemente; ea generează schimbarea formei
obiectelor şi a părţilor lor componente, dă viaţă şi ia viaţa, construieşte şi distruge, asigurând astfel
permanenţa eternă printr-o nouă creaţie simultană cu distrugerea anterioară. Energia se manifestă în toate
direcţiile posibile şi într-o mare varietate de forme. Factorul care stă la baza ei reprezintă o putere
superioară, care în dorinţa sa de a se manifesta, devine vizibilă sub forma forţei. De aceea, nu se poate
spune că energia există într-o formă independentă, aşa cum doresc să creadă savanţii voştri materialişti;
ea nu este un factor vital independent, ci rezultatul a doi factori superiori, respectiv inerţia şi mişcarea.
Lumea este creată, susţinută şi transformată în ceva veşnic nou numai datorită conflictului dintre aceste
două principii fundamentale. Inerţia se manifestă prin substanţă, care este al doilea nume al ei.
Cât despre principiul activităţii şi al vieţii, cel care acţionează asupra substanţei, acesta este
spiritul, cel care stimulează producerea energiei şi care permite unitatea substanţei, fiind astfel principalul
factor al vieţii. Fără spirit nu se poate vorbi de viaţă; fără viaţă nu se poate vorbi de substanţă, şi deci nici
de energie, căci energia este rezultatul interacţiunii dintre cei doi factori anteriori. Dacă aceştia lipsesc,
nimic nu poate exista. Am clarificat aşadar conceptul de energie sau de forţă. Putem trece acum la
următorul concept, cel prin care se manifestă energia, respectiv substanţa, într-adevăr, energia nu poate
exista decât acolo unde există rezistenţă. Prin unitatea componentelor sale substanţa sau materia asigură
rezistenţa fizică sub forma principiului inerţiei, care se opune mişcării şi devine astfel vizibil ca forţă. Ce
este, aşadar, substanţa? Oamenii de ştiinţă se vor grăbi să răspundă: „Substanţa este orice obiect înzestrat
cu dimensiuni (lungime, lăţime şi înălţime)”. „Bun, dar atunci, din ce este alcătuită substanţa?”
„Substanţa este alcătuită de tot ceea ce există în univers, într-o formă compactă sau dizolvată. Totalitatea
elementelor de bază ale creaţiei alcătuiesc substanţa”. „Bun, dar câte feluri de substanţe există, şi cum le
putem distinge sau separa unele de altele?” Oamenii de ştiinţă vor răspunde din nou: „Prin analizele
noastre chimice, noi am descoperit nenumărate substanţe indisolubile (cel puţin pentru noi), care
reprezintă elementele constitutive ale universului. Diferitele lor combinaţii alcătuiesc tot ceea ce putem
vedea sau simţi la nivel fizic. Aceste combinaţii, sau (după cum le place lor să spună), aceşti compuşi
chimici, sunt supuse anumitor legi, din care una este legea asimilării, iar alta legea respingerii”. „Dar,
domnilor, aş fi Eu nevoit să le dau replica, văd că vorbiţi din nou de legi, ceea ce Mă duce din nou cu
gândul la un Legiuitor”. „Prietene, Mi-ar spune ei, nu asta am vrut să spunem noi. Diferitele tipuri de
substanţe au caracteristici variate, care le permit să intre în combinaţii diferite, în timp ce alte asemenea
combinaţii sunt imposibile”. Văzând din nou că nu putem fi pe deplin de acord cu profesorii, vom fi
nevoiţi să ne bazăm iarăşi pe noi înşine şi pe cele cinci simţuri ale noastre, punându-ne din nou întrebarea:
„Ce este substanţa?” Răspunsul simplu pe care ni-l dă inima este: „Substanţa” nu înseamnă ceva anume.
Ea reprezintă doar un termen generalizat, care pune un semn de egalitate între toate lucrurile, nepermiţând
nici un fel de varietate. Dacă ne-am propune să definim tot ceea ce există în universul vizibil ca fiind
substanţă, ar fi imposibil să găsim o singură definiţie pentru combinaţii precum cea dintre o masă densă şi
lumină, sau între un obiect solid şi unul volatil. În cel mai bun caz, putem spune că „substanţa” este
reprezentată de marele spaţiu eteric care se extinde dincolo de atmosfera pământului, în care sunt prezente
toate ingredientele care alcătuiesc corpurile cereşti şi atmosferele din jurul acestora. Acesta este singurul
depozit universal de substanţă, din care este clădit întregul cosmos. Cât despre pământul şi atmosfera sa
înconjurătoare, substanţa nu mai este „substanţă”, căci elementele sale simple sau combinate sunt supuse
unor forţe superioare, precum viaţa şi mişcarea, care le silesc să îşi modifice forma, să se transforme şi să
apară într-o formă nouă, ca ceva complet diferit. Substanţa pământului este supusă anumitor legi, care fac
ca formele sale primitive (elementare) să nu mai fie posibile. Aceste componente individuale sunt deja
atât de strâns unite întrucât alcătuiesc un ansamblu perfect unitar (o unitate în sine), opunându-se separării
prin mijloace artificiale. Domnii cei învăţaţi sunt convinşi că au descoperit „legi ale naturii”, dar numai
pentru că nu recunosc puterea superioară care domneşte asupra întregii creaţii şi care poate realiza orice
doreşte, şi anume puterea Spiritului. Oamenii de ştiinţă nu recunosc faptele decât acolo unde natura
operează prin mijloace grosiere, vizibile pentru instrumentele lor. De aceea, ei nu pot înţelege că dincolo
de neîncrederea lor, există totuşi un principiu mai subtil decât toate analizele lor chimice, decât
microscoapele şi telescoapele lor, decât barometrele, electrometrele, termometrele şi anemometrele lor.
Ceea ce observă ei nu sunt decât nişte procese empirice care au loc în eprubetele lor, cărora le acordă o
importanţă mult prea mare, fără să le înţeleagă. Refuzând să îl recunoască pe Dumnezeu, Marele
Legiuitor, ei învestesc aceste substanţe cu inteligenţă, spunând: „Ele urmează numai cutare sau cutare
impuls”, la fel cum procedează ei înşişi, atunci când îşi urmează impulsul materialist şi iluzia că ştiu ceva,
deşi sunt orbi şi ignoranţi. Ei nu doresc să descopere adevăratul mister al naturii, şi anume corelaţia dintre
materie şi spirit, manifestată în propriul lor creier, a cărui materie cenuşie – această masă materială şi
vizibilă – produce rezultate spirituale, sau de propriul lor corp, al cărui metabolism le permite să se
bucure de o viaţă sănătoasă. Nu, ei nu sunt de acord cu aceasta, căci nu doresc să accepte existenţa
spiritului! Aceşti domni, care nu doresc să accepte existenţa Domnului, a puterii superioare, deşi ar putea
să-şi dea seama cu uşurinţă că spiritul domneşte asupra materiei observându-şi propriul corp, vorbesc de
legi ale naturii care structurează energia şi materia în formele pe care le văd şi în forţele invizibile pe care
le simt.
În ceea ce priveşte propriul lor corp, ei nu recunosc însă aceste legi ale naturii, dorind să îl
controleze într-o manieră autocrată. „Cât de slabi şi de subiectivi sunteţi, o, oameni orbi!” le strigă
întreaga natură, atât cea vie cât şi cea aparent moartă. „Noi existăm, într-adevăr, dar nu suntem înlănţuiţi
întâmplător sau potrivit ,legilor’ voastre, ci avem drept cauză o putere superioară, atrăgându-ne şi
respingându-ne reciproc în funcţie de individualitatea noastră, şi aceasta numai pentru a vă asigura vouă,
scepticilor, un sejur agreabil pe această planetă, dar şi pentru a vă striga în permanenţă ceea ce – în
orgoliul şi ignoranţa voastră nemăsurate – nu doriţi să auziţi: Da, existăm, dar nu în calitate de ,energie’
sau ,substanţă’ aşa cum ne priviţi voi, oameni orbi, ci în calitate de spirite. Chiar dacă suntem întemniţate
într-o măsură mai mare sau mai mică, noi suntem cele care creăm formele, distrugându-le şi recreându-le
în permanenţă. Mai devreme sau mai târziu, vom scăpa din acest conflict spiritualizat şi vă vom
demonstra că tot ce există în natură este spirit, lucru pe care voi refuzaţi să-l înţelegeţi, cu toate revelaţiile
pe care vi le oferă natura vizibilă şi invizibilă. O, oameni mândri, voi nu recunoaşteţi că ceea ce ştiţi nu
înseamnă nimic! Când veţi fi în stare să exclamaţi cu toată sinceritatea că nu ştiţi absolut nimic, abia
atunci veţi putea spune că aţi făcut primul pas către marea menire cu care v-a înzestrat marele Spirit, care
vă tratează cu atâta compasiune şi graţie, făcând tot ce îi stă în puteri pentru a vă demonstra că el, un
Spirit, nu poate da naştere unei creaţii materiale, ci numai uneia 100% spirituale!” După ce v-am explicat
cât de absurde sunt ipotezele materialiste ale ştiinţei, să trecem la ceea ce ne interesează, pentru a le
demonstra scepticilor (de bună credinţă) că nu există „energie” sau „substanţă”, ci numai „spirite” şi un
Creator Spiritual Suprem!
Prima întrebare pe care merită să ne-o punem este: ce anume este „spiritul” şi din ce este
alcătuit el? Răspunsul la această întrebare nu este deloc uşor, dar Mă voi strădui să vă clarific această
chestiune cu ajutorul unui exemplu, pentru a putea face mai uşor diferenţa între „spirit” şi „manifestarea
forţei”. Să presupunem că cineva doreşte să înceapă o anumită lucrare, care, potrivit înţelegerii sale, dacă
va urma unei anumite logici şi dacă va fi urmărită cu perseverenţă, ar trebui să conducă la un anumit
rezultat. Pentru a o finaliza, el trebuie să conceapă mai întâi o idee, să reflecteze asupra ei şi să îşi
imagineze mental toate etapele pe care va trebui să le urmeze, de la prima la ultima. După ce s-a gândit la
toate, până la cele mai mici detalii, el va trebui să-şi procure instrumentele şi materialele de care are
nevoie, iar apoi, sub influenţa ideii originale, va combina, va amesteca şi va prelucra aceste materiale
până la obţinerea rezultatului dorit. Dacă veţi analiza acest proces, veţi constata că puterea care conduce
la obţinerea rezultatului final este ideea spirituală care a stat la baza întregului proiect. Toate elementele
care vor alcătui în cele din urmă proiectul realizat trebuie mai întâi impregnate cu energia acestei idei
originale, pentru ca, sub influenta ei, să se combine şi să se armonizeze într-un ansamblu omogen, care nu
face altceva decât să exprime ideea concepută initial. Acest proces de spiritualizare a materiei, sau de
utilizare a ei pentru a-şi împlini scopurile, această trezire a elementelor spirituale care se odihnesc în
interiorul materiei, subjugându-le într-un efort colectiv, reprezintă viaţa, sau axul motor al întregii
maşinării. Această forţă vitală activă, care transcende toate elementele măsurabile şi nemăsurabile, este
„Spiritul”. Spiritul are diferite nivele de conştiinţă, cel mai înalt fiind Eu, Creatorul unic şi Domnul
întregii creaţii, în care sălăşluieşte întregul potenţial al acestei puteri. De vreme ce această putere are drept
scop creaţia într-o anumită logică (logică ce apare pentru voi sub forma legilor naturii), rezultă în mod
evident că dacă ceva este creat pentru a fi permanent, el nu poate fi distrus, ci numai prezervat. De aceea,
această putere spirituală trebuie „să-şi găsească plăcerea” în ceea ce a creat, să se simtă apropiată de
obiectul creaţiei sale, şi în ce altceva ar putea consta această „apropiere” dacă nu în iubire? Principiul
invers, aversiunea, sau impulsul de a distruge obiectul creat, nu poate fi numit altfel decât ură. Rezultă
deci că fiind principiul activ, creator, al vieţii nepieritoare, Spiritul Primordial (sau puterea supremă) este
sinonim cu iubirea, adică, mai pe scurt, că Dumnezeu este iubire! Acolo unde există iubire nu poate exista
ură, nici distrugere! Aşadar, întrucât Spiritul Suprem, manifestat de Persoana Mea ca entitate
independentă şi eternă, nu poate avea alt atribut fundamental decât „iubirea”, rezultă că Eu trebuie să
posed în mod automat şi toate celelalte calităţi atribuite iubirii, fără de care aceasta nu ar putea exista.
Aceste calităţi sunt: blândeţea, răbdarea, perseverenţa (sau credinţa), umilinţa şi dragostea părintească
(având în vedere că tot ce am creat Eu sunt produsele Mele, deci, cum s-ar spune, copiii Mei). Mai mult,
dacă un Creator doreşte să creeze ceva, El trebuie să-şi înzestreze creatura cu o scânteie din propriul Său
Sine, pentru ca acesta să semene cu Creatorul său şi să fie demn de El! Altfel spus, pentru a crea toate
universurile, cu sorii şi planetele lor, cu lumile minerale, vegetale şi animale, am fost nevoit să înzestrez
fiecare din aceste părţi cu o scânteie din Sinele Meu, cu dorinţa de a evolua treptat şi de a se întoarce la
Mine. În virtutea legii rezonanţei, potrivit căreia „elementele asemănătoare se atrag”, scânteia spirituală
atrage în jurul ei anumite elemente (care îi sunt caracteristice), care se solidifică sau se condensează,
căpătând volum şi formă. Spiritul capătă astfel un corp. Aceasta este maniera în care a fost creată întreaga
materie, alcătuită din elemente solubile, volatile sau dense, până la cea mai dură rocă. Principalul
constituent este întotdeauna spiritul, care se combină cu alte spirite de acelaşi fel sau diferite, generând
mase mai mari sau mai mici, mai mult sau mai puţin solide. Un exemplu plastic este apa, care reprezintă
un element flexibil, cu o densitate moderată, dar care, sub influenţa focului, se transformă în vapori;
invers, dacă din structura ei scapă o anumită cantitate de căldură, ea capătă aparenţa densă a gheţii. Apa
se solidifică numai prin pierderea căldurii, adică a iubirii care atrăgea particulele sale elementare. Iubirea
este forţa care uneşte totul în acest univers. Ea este sinonimă cu un alt factor vital, şi anume căldura.
Când iubirea uneşte două sau mai multe spirite (sau particule spirituale), din această fuziune se naşte o
stare beatifică sau o cantitate de căldură. Oriunde apare căldura, apare implicit impulsul către o stare mai
bună, către o combinaţie mai subtilă, mai rafinată. Astfel se naşte cel de-al doilea factor vizibil: viaţa.
Acolo unde nu există iubire, nu există nici căldură, iar unde nu există căldură, nu există viaţă! La rândul
ei, fiind un produs al căldurii şi iubirii, sau al fricţiunii care se naşte datorită mişcării dintre diferitele
particule spirituale întemniţate în materie, viaţa dă naştere unui alt factor al creaţiei. Oriunde există
căldură, există fricţiune; invers, oriunde fricţiunea creşte, apare căldura, şi odată cu ea starea materiei se
modifică. Particulele spirituale capătă alte forme, mai uşoare, mai subtile, corespunzând unei stări
superioare de eliberare. Această eliberare parţială generează o stare de fericire care se manifestă prin
vibraţii puternice, manifestare pe care o numim lumină! Aşadar, oriunde există iubire, există căldură;
oriunde există căldură, există viaţă; şi oriunde există viaţă, există lumină! Aceştia sunt cei trei factori
principali care stau la baza creaţiei, care o susţin şi fără de care nimic nu ar putea exista. Indiferent de
obiectul creaţiei, unul din cei trei factori trebuie să predomine. Dacă toţi cei trei factori ar înceta să existe,
nu am mai putea vorbi de creaţie, de viaţă, de căldură, ci doar de moarte, frig şi dezintegrare sau
distrugere, pentru ca părţile dizolvate să se poată întoarce din nou la ciclul primordial al creaţiei. Aşadar,
„energia” nu este altceva decât impulsul spiritual de a crea ceva nou din ceea ce există. Când acest impuls
se manifestă în realitate, oamenii voştri de ştiinţă îl recunosc sub numele de legi ale naturii.
„Substanţa” nu este altceva decât un principiu spiritual solidificat, care şi-a pierdut cu mult timp în urmă
forma primordială, căpătând o aparenţă mai solidă şi mai grosieră (aşa cum o puteţi vedea chiar pe
pământul vostru), în această ipostază, ea nu mai este substanţă, ci materie. (N. Tr. Regăsim acest limbaj
conceptual pretutindeni în opera lui Lorber, unde termenii de „substanţa” sau „substanţial” se refera
întotdeauna la universul subtil (astral), în timp ce termenul de „materie” se referă la universul fizic.).
Influenţa celor puternici asupra, celor slabi, a celor mari asupra celor mici, generează dezintegrarea
acesteia, eliberând spiritele întemniţate în ea şi deschizându-le calea către nivelele superioare de existenţă.
Această diviziune, generată ca urmare a influenţei reciproce a obiectelor create unele asupra celorlalte, se
manifestă sub ochii voştri sub forma „vieţii” – marea lege naturală a „naşterii şi a morţii”. Prin puterea sa
de dizolvare, moartea reprezintă principiul complementar al vieţii, care permite intrarea în marele joc al
creaţiei urmată de ieşirea din joc şi renaşterea într-o formă superioară, în acest fel, elementele spirituale
parcurg drumul înapoi, către Mine, proces numit evoluţie. De aceea, ceea ce savanţii voştri numesc legi
ale naturii (care nu fac altceva decât să urmeze voinţa Mea), nu sunt în realitate decât o viaţă spirituală,
care depăşeşte cu mult – ce-i drept – tot ceea ce pot înţelege la ora actuală aceşti savanţi. De altfel, tocmai
din acest motiv, pentru că Principiul spiritual refuză să se supună voinţei lor şi nu acceptă să devină
monopolul lor exclusiv, ei au decis să-l conteste cu totul. Pentru ei nu există Dumnezeu, nu poate fi vorba
de un Legiuitor, deşi vorbesc de legi ale naturii. Mai mult, conform teoriei lor materialiste, „substanţa”
este cea care îşi creează propriile legi, dovedindu-se astfel o substanţă inteligentă! Pentru ştiinţă, legile nu
reprezintă altceva decât o „necesitate”, care face ca tot ce există în univers să se dizolve în elemente
substanţiale şi să-şi reînceapă ciclul mecanic. Conform acestei viziuni, nu se poate vorbi de o evoluţie
ascendentă, ci numai de o stagnare eternă. Dacă aceşti savanţi se mulţumesc să se transforme, după
disoluţia finală, în oxigen, carbon sau azot, ori alte elemente măsurabile sau nemăsurabile, personal, Eu
nu am nimic împotrivă. Le-aş putea chiar îndeplini dorinţa, obligându-i să înoate în supa cosmică timp de
câteva milioane de ani, în atmosfera unei planete sau alta.
Chiar şi aşa, mai devreme sau mai târziu tot va veni ziua în care conştiinţa dinlăuntrul lor se va trezi din
această stare de vis, simţind nevoia să se manifeste, dar atunci, calea de la o particulă de aer la un suflet
uman va fi mult mai lentă şi mai dureroasă! Până acum, am ţinut cont de liberul lor arbitru şi i-am lăsat să
facă ce vor. Culmea este că atunci când se confruntă ei înşişi cu disoluţia „finală” pe care au proclamat-o
toată viaţa cu atâta sânge rece, cei mai mulţi dintre ei doresc să retragă tot ce au scris de-a lungul vieţii,
renunţând la imaginea dezolantă pe care au prezentat-o lumii şi pe care au încercat s-o impună şi altora.
Din păcate, această retragere nu mai este posibilă acum! Dacă nu ar exista iubirea şi compasiunea Mea
nelimitată, aş fi nevoit să Mă port altfel cu aceşti copii neascultători. Din fericire pentru ei, Eu Mă port
precum omul care vede şi care îl iartă pe orbul care a intrat din greşeală în el, chiar dacă l-a doborât la
pământ. Căci orbul nu ştie ce a făcut. Spiritul este omniprezent, oricât de mult s-ar opune filosofii şi
savanţii voştri. Fără spirit nu ar putea exista nici creaţie, nici soarele de pe cer, nici viaţa, aşa cum o ştiţi!
Elementul spiritual este cel care dăruieşte viaţa şi impulsul de a se mişca formelor rigide şi moarte ale
materiei, îndemnând toate creaturile să se bucure şi să aspire către Spiritul suprem, către iubirea
personificată, către Mine. Fără spirit nu ar exista iubire, şi ce ar fi viaţa fără iubire? Doar un haos, o
natură rece, fără nici un principiu care să încălzească, să aline, să lumineze! Chiar şi viaţa voastră
pământească, ce ar fi ea fără iubire? Ce sentiment cunoaşteţi voi mai presus de iubire? De ce vi se pare
natura atât de frumoasă şi de încântătoare? De ce trezeşte muzica în voi sentimente atât de exaltate şi de
sublime? Ce anume inspiră şi încălzeşte sărmana inimă care suferă şi plânge? Venite din sferele spirituale
invizibile, razele iubirii pătrund în natura voastră materială şi vă impulsionează să vă căutaţi unii pe alţii,
să vă mângâiaţi reciproc, să vă îmbrăţişaţi, pentru a simţi astfel bătaia inimii celuilalt, care, la fel ca şi a
voastră, reprezintă un imn de slavă închinat frumuseţii şi sfinţeniei. Ce ar fi întreaga voastră lume vizibilă
dacă nu ar exista această punte spirituală care uneşte toate fiinţele vii, care face legătura voastră cu Mine,
care vă atrage către Mine, şi pe Mine către voi? Ce aţi fi voi fără iubire?
Acest sentiment beatific şi sacru este singurul care vă poate conduce dincolo de limitele universului
vostru fizic, dincolo de stele, acolo unde vă aşteaptă, în starea sa perfectă de beatitudine şi pace eternă,
Cel care v-a dăruit o scânteie din propriul Său Sine şi care nu doreşte altceva decât ca voi să înţelegeţi că
fără iubire, lumea ar fi fost creată în zadar! Priviţi această lume ca pe un spectacol spiritual, în care
spiritele, unite în mii de forme, cântă împreună acelaşi imn de slavă: „Dumnezeu este iubire!”, indiferent
dacă este vorba de o rază de lumină provenită de la o stea îndepărtată sau de viermele care se târăşte la
picioarele voastre. Da, eu sunt „Iubire”, Eu sunt „Spiritul” care a creat totul şi care susţine totul prin
iubirea Sa. Eu sunt Dumnezeu, Cel care a coborât cândva la voi, pe acest mic pământ, pentru a-şi realiza
cea mai mare dintre lucrările iubirii şi smereniei Sale. Da, Eu sunt Dumnezeu, Cel care, deşi Spirit
Atotputernic, nu doreşte să fie singur în creaţia Sa. Eu sunt acel Dumnezeu care doreşte să fie un Părinte
şi să-şi vadă copiii în jurul Său, dispuşi să-i acorde iubirea lor necondiţionată, cu toată puterea Lui
absolută! Acesta este motivul pentru care nu încetez să vă reamintesc continuu acelaşi mesaj: „Nu vă
uitaţi originea! Voi sunteţi fiinţele create de Mine, deci scântei spirituale! Urmăriţi prin acţiunile voastre
să deveniţi demni de Mine, pentru a fi din nou copiii Mei!” Acesta este mesajul pe care vi-l strigă toate
cerurile şi toate profunzimile creaţiei Mele, ca să-l puteţi auzi oriunde v-aţi afla: „Iubiţi-l pe Dumnezeu
mai presus de orice! Căci El este Iubire, El ne-a creat pe toţi pentru a iubi – şi numai pentru a iubi!
Urmăriţi să deveniţi la fel ca El, pentru ca mesajul Lui să nu fie irosit!” Acest apel răsună pretutindeni.
Treziţi în inimile voastre sentimentul iubirii, încântaţi-L pe Tatăl cu iubirea voastră, inclusiv faţă de
semenii voştri. Aceasta este dorinţa Tatălui vostru! ” – SECRETELE VIEȚII
The Psychedelic Experience A Manual Based on the Tibetan Book of the Dead
Scrie un comentariu
Francmasonii
Publicat pe Ianuarie 3, 2017 de detoatepentrutotisimaimult

1 Vote

Doreşti să ştii ce reprezintă francmasonii astăzi? Nu ai decât să priveşti ceremonialul actual

al Bisericii Creştine. El nu mai reprezintă decât o aparenţă, şi acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce îi
priveşte pe francmasoni. Ei nu fac altceva decât să pună accentul pe tot felul de ceremonii şi de cuvinte
goale. Pretind că ajută umanitatea, dar deşi au avut regi, împăraţi şi tot felul de figuri notabile printre ei,
îţi poţi da seama cu uşurinţă din comportamentul acestora cât de preocupaţi sunt ei cu adevărat de
drepturile omului. Ceea ce spuneam odată despre esenieni, cum că nu ar trebui să se ascundă atât de mult
în spatele secretului, ci ar trebui să facă totul deschis, este la fel de valabil şi în ceea ce îi priveşte pe
francmasoni. Ei susţin că principiul după care se ghidează sunt drepturile omului şi egalitatea între
semeni. Chipurile, toţi sunt „fraţi”, dar acest lucru nu este valabil decât în cadrul lojii; în afara acesteia
orice egalitate încetează, regele redevine rege, iar cei lipsiţi de bani sau de putere reprezintă pentru el mai
puţin decât o non-entitate, nefiind folosiţi decât ca nişte pioni pentru atingerea unor scopuri. Ştii ce ar
trebui să fie de fapt francmasoneria? Chiar şi după standardele actualei societăţi, ea ar trebui să fie
întruparea celei de-a doua porunci pe care am dat-o Eu: iubirea de aproape! Cât de frumoasă ar deveni
francmasoneria dacă membrii ei ar respecta acest principiu, dar nu numai în cadrul lojii, ci pe parcursul
întregii lor vieţi! Ei ar contribui atunci din plin la instaurarea împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ. Din
păcate, lucrurile stau cu totul altfel. La fel ca şi în cazul bisericii, în spatele ceremoniilor şi ritualurilor lor
se ascund cu totul alte interese. De aceea, membrii de rând care iau parte la aceste ceremonii, fără să ştie
care sunt interesele din spatele acestora, nu ştiu practic ce fac.
Puteţi fi şi voi francmasoni, dar numai în sensul cel mai nobil al cuvântului! Ajutaţi-i pe cei
săraci, căci ei sunt fraţii voştri. Orice aţi face, faceţi la vedere, în mod deschis, căci nu trebuie să vă fie
ruşine să acţionaţi în faţa ochilor Mei atoatevăzători. În rest, nu vă mai preocupaţi de alte lucruri! Clădiţi
masoneria învăţăturii Mele, în mod deschis, pentru ca toată lumea să vadă ce faceţi. Abia atunci veţi
merita titlul de „masoni liberi”, într-o măsură mult mai mare decât cei care îşi fac semne cu mâna şi tot
felul de alte gesturi golite de orice conţinut, pentru a se recunoaşte între ei. De aceea, urmaţi învăţătura
Mea, şi voi deveni Eu însumi întâiul „francmason” şi Preşedintele vostru, şi în scurt timp vom reuşi să
construim împreună zidul protector al iubirii şi al adevărului, care nu va mai putea fi distrus niciodată de
forţele politice sau elementale! Cam atât am dorit să vă spun despre francmasonerie şi membrii săi, care
ar trebui să fie fraţi între ei, dar nu sunt.
SECRETELE VIEŢII – Gottfried Mayerhofer
Inspirat de vocea spirituală interioară, Gottfried Mayerhofer a scris Lebensgeheimnisse, dar şi alte lucrări,
publicate de Lorber-Verlag, Bietigheim. Autorul s-a născut în anul 1807, ca descendent al unei familii
nobile, în tinereţe, el a intrat ca ofiţer în serviciul regal grecesc, s-a căsătorit în Atena cu fiica unui
comerciant angrosist, după care s-a mutat la Trieste, ducând o viaţă îmbelşugată. Aici, el a intrat în
contact cu scrierile Noii Revelaţii, a lui Jakob Lorber, şi a devenit un adept entuziast al acestuia. L-a
ajutat cu bani pe editorul Johannes Busch să publice Marea Evanghelie a lui Ioan* şi alte scrieri ale lui
Lorber. Mai târziu, Gottfried Mayerhofer a primit el însuşi harul Cuvântului Interior, ca urmare a
aspiraţiei şi devoţiunii sale faţă de Domnul. A scris astfel mai multe lucrări, care oferă răspunsuri la
numeroase întrebări legate de creaţie, de viaţă, de calea către mântuire, de comunicarea cu lumile
spirituale, etc. În Vinerea Mare din anul 1877, Gottfried Mayerhofer s-a întors în lumea spirituală la care
a avut acces în timpul vieţii şi din care ne-a oferit atâtea informaţii.
Duncan’s Ritual of Freemasonry
Scrie un comentariu
Cultivarea Sinelui lăuntric
Publicat pe Decembrie 30, 2016 de detoatepentrutotisimaimult

1 Vote

Pentru a fi atractiv în adevăratul sens al cuvântului trebuie să atragi atât din punct de
vedere fizic, cât şi mental şi spiritual. Generaţia actuală consideră că atractivitatea este obţinută în
saloanele de înfrumuseţare şi cumpărată în magazinele cu haine croite după ultima modă. Frumuseţea însă
este mult mai mult decât externă. Chiar şi cel mai frumos om din lume poate ascunde în spatele înfăţişării
sale plăcute o urâţenie respingătoare. Asemenea persoane sunt similare sarcofagelor descoperite în
piramidele egiptene: cât de frumoase şi perfecte sunt imaginile sculptate sau gravate pe exteriorul
acestora! Însă imediat ce vei fi ridicat capacul, înăuntru te va întâmpina umbra morţii. Când calităţile
spirituale ale naturii noastre sufleteşti sunt adormite, corpul fizic, oricât este de atractiv, nu va fi cu nimic
diferit de un cadavru.
Este o binecuvântare faptul că înfăţişarea fizică acoperă urâţenia oaselor, ligamentelor şi organelor interne
– dar de ce să fim preocupaţi o viaţă întreagă numai de înfrumuseţarea şi împodobirea formei noastre
exterioare? Unii îşi disproporţionează trupurile prin supraalimentare şi sedentarism; alţii se intoxică de
bună voie cu tot felul de substanţe nocive. Nu aceasta este calea către sănătate, vitalitate şi bună
dispoziţie. Exerciţiile fizice în aer liber sunt foarte importante, precum şi alimentaţia corectă, echilibrată
în vitamine, minerale şi proteine.
Dar nenumăratele posibilităţi pe care ni le oferă viaţa şi faptul că avem mereu câte ceva de făcut şi de
învăţat îşi pun atât de profund amprenta asupra noastră încât, dacă pornim iniţial cu imboldul de a ne
îmbunătăţi aspectul fizic al vieţii, nu mai avem timp să facem nimic altceva. Împodobirea şi
înfrumuseţarea corpului, într-adevăr, ne ajută să fim remarcaţi în societate. Însă numai prin atât nu ne
îmbunătăţim personalitatea interioară – sinele nostru lăuntric are şi el nevoie de atenţie, în egală măsură.
În Orient, majoritatea oamenilor sunt interesaţi numai de atractivitatea lăuntrică; în Occident accentul se
pune pe atractivitatea fizică. Un om întreg este o combinaţie a ambelor aspecte. Fiecare om să înveţe să-
şi simplifice dimensiunea exterioară a vieţii şi să-şi facă timp pentru înfrumuseţarea şi împodobirea fiinţei
lăuntrice, pentru că numai aşa îşi poate dezvolta şi amplifica magnetismul.
Unele persoane, deşi nu beneficiază de o înfăţişare atrăgătoare, au totuşi o personalitate lăuntrică foarte
puternică. Din această categorie au făcut parte Socrate, Lincoln. Calităţile lor interioare minunate i-au
ajutat să manifeste un magnetism divin, o atractivifate spirituală care a detronat importanţa trăsăturilor
fizice.
Înfăţişarea fizică, în special ochii, arată caracterul avut de respectiva persoană în vieţile anterioare – iată
cât de mult influenţează interiorul forma exterioară. Ochii reprezintă cele mai semnificative trăsături
fizice; de aceea trebuie să învăţăm să-i înfrumuseţăm. Cum? Deoarece ei ne reflectă interioritatea, singura
modalitate este cultivarea gândurilor şi sentimentelor bune, pozitive.
Indiferent cât de bune sau de amabile sunt acţiunile şi vorbele oamenilor, prin expresia reflectată de ochi
putem vedea imediat cum sunt ei în realitate. Nimeni nu se poate ascunde în spatele acestor ferestre
deschise. Aşadar, ca fiinţe privilegiate, create după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu avem nici un
drept să ne desfigurăm viaţa lăuntrică, ci avem datoria să creăm şi să răspândim în permanenţă numai
gânduri pozitive şi constructive. Cultivând calităţile inerente fiinţei noastre, manifestate printr-o privire
calmă şi senină, ne putem dezvolta foarte uşor acea atractivitate divină care transcende limitările
înfăţişării fizice.
Un alt factor important în dezvoltarea magnetismului este atenţia profundă. Învaţă să fii pe deplin atent în
tot ce faci şi, ori de câte ori întreţii o discuţie cu cineva, fii un bun ascultător. Alătură-te cu sinceritate
acelor persoane care deţin calităţile pe care doreşti să le dezvolţi în fiinţa ta. Cine vrea să-şi dezvolte
puterea, trebuie să se alăture persoanelor puternice; cine urmăreşte şă-şi dezvolte simţul pentru frumos, se
va alătura artiştilor, pictorilor; iar cine tânjeşte din toată inima să-şi dezvolte magnetismul divin
atotputernic, va sta numai lângă fiinţele care-L iubesc pe Dumnezeu. În acest mod, progresul este mult
mai rapid decât dacă ne limităm numai la cărţi şi tratate despre aceste subiecte.
Sfinţii şi Maeştrii spirituali şi-au dezvoltat o capacitate de atracţie foarte mare. Dacă ne concentrăm
profund asupra lor, le vom putea capta vibraţiile. În mod normai, omul îşi primeşte informaţiile prin
intermediul văzului şi auzului: citind cărţi sau ascultând discursuri. Însă mult mai influentă decât acestea
este comuniunea subtilă cu o persoană înţeleaptă – contact prin care progresul este şi mai facil decât prin
asociere. Chiar dacă înţeleptul trăieşte la mii de kilometri depărtare, în momentul în care îţi îndrepţi
atenţia către el, cu sinceritate şi receptivitate totală, vibraţiile sale se vor revărsa asupra fiinţei tale şi vei
beneficia de ceva mult mai măreţ decât ceea ce ai fi primit prin cuvinte.
Krishna, Buddha, Iisus au manifestat calitatea supremă a magnetismului. De fiecare dată când văd un
portret al acestor fiinţe măreţe, sau când mă gândesc la ele, le percep deîndată vibraţiile. Când intru în
comuniune cu Isus simt Conştiinţa lui Dumnezeu ca Tată. Când mă gândesc la Ramprasad simt vibraţiile
Divinului ca Mamă. Însă această armonizare şi empatie cu fiinţele divine nu se produce printr-o gândire
superficială. Vibraţiile spirituale ale sfinţilor sunt recepţionate doar în urma meditaţiei foarte profunde, a
concentrării intense asupra lor. De asemenea, vizitarea locurilor sacre îşi aduce şi ea contribuţia la
amplificarea magnetismului. Pelerinajul în aceste locuri sfinte, unde sufletele măreţe au intrat în
comuniune cu Dumnezeu, a contribuit la transformarea radicală a vieţii multor oameni.
Asocierea directă cu o fiinţă realizată se poate face ori prin contact personal, ori prin meditaţie profundă.
Ceea ce are însă importanţă este armonizarea propriei conştiinţe cu vibraţiile acelui sfânt. Când te afli în
comuniune directă cu un suflet dăruit în totalitate lui Dumnezeu, atunci întreaga ta fiinţă – începând de la
simţuri şi terminând cu înflorirea conştiinţei – evoluează şi se extinde în neţărmurirea existenţei sale. Iată
diferenţa între asocierea cu persoanele egotice şi comuniunea cu un guru autentic. Magnetismul sufletului
realizat te armonizează cu magnetismul Divinului.
Voluntary Simplicity Toward a Way of Life That Is Outwardly Simple Inwardly Rich