Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.

: 01

09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimia suplimentelor alimentare și a nutrientelor) Pag. 1 / 8

Aprobat la şedinţa catedrei

Proces verbal № _8_ din _29.01.2021_
Şef de catedră, d.h.f., profesor universitar
_____________ Vladimir Valica

Nutritia si starile postoperatorii. Metode alternative de alimentare,

terapia nutritionala enterala si parenterala

Indicaţii metodice pentru studenţii anului III

CHIŞINĂU 2021
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01

09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimia suplimentelor alimentare și a nutrientelor) Pag. 2 / 8

INTRODUCERE

Elaborarea metodică este destinată pentru pregătirea de sine stătătoare a studenţilor către
seminar şi pentru lucrul practic de sine stătător al studenţilor sub conducerea profesorului.

Importanţa profesională a temei

Această temă include studierea regulilor, necesarului caloric şi modalităţile de alimentaţie
în stări pre- şi postoperatorii.
Importanţa studierii acestei teme se determină prin aceea, că le dă posibilitatea:
- de a elucida importanţa unei alimentaţii corect şi bogate în substanţe nutritive în stările
postoperatorii
- de a cunoaşte tipurile de alimentare a pacienţilor ce au suferit o intervenţie chirurgicală
- de a însuşi reguli de alimentaţie postoperatorie care trebuie să le respecte pacienţii
- de a cunoaşte modalităţile de calculare a necesarului energetic în corespundere cu starea fizică,
şi anamneza pacientului.

Astfel, studierea acestei teme ne dă posibilitatea de a cunoaşte tipurile de alimentare a

pacienţilor ce au suferit o intervenţie chirurgicală şi regulile de formare a unei diete
corespunzătoare.
Scopul studierii temei:
1. De a studia noţiunele de nutriţie pre- şi postoperatorie
2. De a intelege importanţa respectării unei diete de pînă şi după intervenţii chirurgicale
3. De a putea aprecia necesarul de substanţe nutritive în corespundere cu anamneza
pacientului
4. De a cunoaşte tipurile de alimentare, formele de prezentare a principiilor alimentare
5. Reieşind din cunoaşterea necesarului de substanţe nutritive de a putea recomanda o
alimentaţie adecvată.

Planul lucrărilor de laborator

1. Controlul şi corecţia însuşirii materialului după întrebările pentru pregătirea de sine
stătătoare.
2. Lucrul practic al studenţilor.
3. Lucrul de sine stătător.
4. Controlul total
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01

09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimia suplimentelor alimentare și a nutrientelor) Pag. 3 / 8

MATERIAL INFORMATIV

Nutritia si starile postoperatorii. Metode alternative de alimentare, terapia nutritionala

enterala si parenterala
Alimentaţia şi igiena sunt condiţii de bază pentru ca un organism să functioneze in
parametrii optimi. O alimentaţie echilibrată trebuie să asigure toţi macronutrienţii şi
micronutrienţii corespunzatori din punct de vedere cantitativ si calitativ. Un suport nutritiv
adecvat la pacienţii critici poate reduce morbiditatea şi mortalitatea prin înlocuirea pierderilor
energetice şi tisulare datorate hipercatabolismului. Aportul nutritiv trebuie sa contina cel putin
doua din cele trei principii alimentare de baza (proteine, glucide, lipide), plus vitamine si
oligoelemente.
Care sunt posibilitatile de administrare a nutritiei?
1. Alimentaţie enterală
2. Alimentaţie parenterală
3. Alimentaţie mixtă, parţial parenterală + parţial enterală
4. Alimentaţie mixtă, parţial parenterală + minim enterală
Alimentaţia pacienţilor în perioada postoperatorie va fi strict individualizată. Indiferent
de tipul operaţiilor, se va evita regimul de foame prelungit.
Dieta 0
Se prescrie in primele 2-3 zile dupa operatie la tractul gastro-intestinal, in prima zi dupa
operatie pulmonara, la mediastin, la inima, la bolnavi cu stari febrile.
Caracteristici:
 Dietă cu o putere calorică mică, se limitează categoric proteintele, lipidele, sarea de
bucătărie.
 Dieta constă în preparate sub formă lichidă.
 Masa se ia la fiecare 2 ore, ziua şi noaptea, sarea de bucătărie se limitează la 1.5-3 g
Dieta 1a
Raţie extinsă prin adăugarea de piureuri de carne slabă, supe mucilaginoase din crupe
[ovăz,orez, griş] , sufleuri din carne sau peşte, jeleuri de fructe dulci.
Dieta 1b
La alimentele indicate în dieta 1a se adaugă pesmeţi nerumeniţi din pâine albă, carne slabă
tocată de vită,peşte şi pasăre fără tendoane şi piele.
A 3-ea zi
Lichide [lichide simple, fără zaharuri concentrate]; Piureuri lungi [aproape lichide].
Este recomandat consumul a 100 ml de lichide pe ora pe parcursul unei zilei (nu si in timpul
mesei!)
3 zile pana la 3 saptamani post-operatie:
 dieta cu alimente bogate in proteine.
 Se recomanda 150 ml de lichide din ora in ora. Este necesar de consumat aprox 550-700
de calorii si 50-60 grame proteine.
3-6 saptamâni post-operatie:
Revenirea treptată la regimul alimentar, iniţierea consumului de alimente consumate anterior:
peste si fructe de mare, felii subtiri de carne de curcan sau de şuncă, felii de branza slaba, fructe
coapte sau conservate si neindulcite, cartofi, terciuri, cereale integrale.
Atunci când se poate trece la alimentaţia normală se va ţine întotdeauna cont dacă pacientul are
şi o altă boală asociată: diabet, cardiopatie, hipertensiune, afecţiune biliară sau hepatică.
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01

09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimia suplimentelor alimentare și a nutrientelor) Pag. 4 / 8

Reguli de alimentaţie postoperatorie care trebuie să le respecte pacienţii

 Mâncaţi variat, mâncaţi la intervale de timp regulate.
 Nu este nevoie să vă schimbaţi dieta, ci doar modul de a găti mâncarea.
 Mestecaţi bine şi înghiţiţi încet.
 După operatie, stomacul nu poate retine mai mult de 100 g. Va veti simti satul dupa doar
cateva linguri de mancare.
 Nu mancati peste masura!
 Este indicat a se evita alimentele care produc balonarea pacientului proaspăt operat:
crudităţile,cartofii, mămăliga, borşul
 Fructele şi legumele se pot mânca în primele săptămâni sub formă de compot, coapte
lacuptor sau pe grătar.

Obiectivele suportului nutritional la pacienţii din terapie intensiva:

1. oferirea unui sprijin nutritional în concordanţă cu starea medicala a pacientului
2. prevenirea şi tratarea deficienţelor in macronutrienţi şi micronutrienţi.
3. furnizarea unor doze de substanţe nutritive compatibile cu metabolismul existent.
4. evitarea complicaţiilor legate de tehnica de livrare a produselor dietetice.
Necesarul nutriţional se referă la :
Necesarul caloric: 25 kcal/kgcorp x factor de corecţie (indice destres). Acesta se asigură din
glucide şi lipide ca substratenergetic.
Necesarul de proteine între 0,8 – 1,5 g/dl la majoritateapacienţilor (redus în insuficienţa renală şi
hepatică, crescut în caz de pierderi prin plasmoragie, proteinurie etc.)
Aportul nutritiv constă din macronutrienţi şi din micronutrienţi.
Macronutrienţii sunt: proteinele – 0,8 – 1,5 g/dl, glucidele – până la 5g/kgcorp/zi, lipidele –
1- 1,5 g/kgcorp, apa este vehiculul alimentelor folosite în nutriţia enterală,iar cantitatea medie de
administrare este de 30 – 40 ml /kg corp, minerale: Na+ 90-150 mEq, K+ 60-90mEq, Ca
2+ 1000 mg, Mg 2+ 350 mg, P 1000 mg
Micronutrienţii: sunt vitaminele şi oligoelementele – Mg, Zn, Co,I,F, Se, Cu, Mn.
Evaluarea necesarului nutritional al pacientului critic
Acesta se calculeaza în funcţie de necesarul energetic de repaus, de consumul excedentar
energetic legat de boală. Evaluarea este dificila, patologia pacientului fiind de foarte multe ori
complexa, multi factori contribuind la consumul energetic al pacientului. Este necesara o
evaluare complexa, clinica dar si evaluarea unor marker biologici. Anamneza, daca se
poate efectua, va evidentia prezenta unor boli asociate ce pot afecta statusul nutritional, cum ar
fi: boli endocrine, boli pulmonare, neoplazii, insuficienta hepatica, renala etc.
Din anamneza putem afla despre consumul unor medicamente cu efect catabolic intens cum
ar fi: steroizii, imunosupresoarele, sau putem depista unele boli genetice. Trebuie investigata
pierderea in greutate din ultima perioada, astfel o scadere ponderala de peste 10% denota o stare
de denutritie la bolnavii ce nu au suferit interventii chirurgicale in antecedente. Este important
timpul in care s-a produs aceasta pierdere ponderala. Examenul fizic ar trebui să se concentreze
asupra semnelor de deficit proteic, semne de deficit in micronutrienţi specifici (cum ar fi anemia,
glosita, sau erupţii cutanate), starea de hidratare, şi prezenta edemelor.
Trebuie calculata greutatea corporală ideală, procentul de greutate corporală ideală,
şi indicele de masă corporală (IMC). Datele antropometrice (grosimea pliului cutanat şi
circumferinţa braţului), precum şi indicele de înălţime. Masurarea tonusului muscular cu manseta
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01

09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimia suplimentelor alimentare și a nutrientelor) Pag. 5 / 8

aparatului de tensiune sau forta musculaturii toracelui in timpul unei inspiratii maxime, pot de
asemenea sa furnizeze informatii despre starea de nutritie a unui pacient.
Necesarul caloric poate fi calculat cu ajutorul formulei Harris-Benedict:
Pentru barbati: BMR = 66 + ( 13.7 x greutatea in Kg ) + ( 5 x inaltimea in cm ) - ( 6.76 x varsta
in ani )
Pentru femei: 655 + ( 9.6 x greutatea in Kg) + ( 1.8 x inaltimea incm ) - ( 4.7 x varsta in ani)
Se poate determina si prin metoda calorimetriei indirecte, metoda folosita si in terapie
intensive in cazul pacientilor ventilati mecanic: se bazeaza pe cantitatea de CO2 expirata, pe
energia utilizata de pacient pentru metabolizarea unui mmol de O2(raportul de CO2 produse la
O2 consumat)
Necesarul caloric de 25 kcal/kgcorp x factor de corecţie (indice destres), este o formula
de calcul des folosita datorita rapiditatii sale de aplicare.

Situatie clinica Factor de corectie

Febra 38°=110%
39°=120%
40°=130%
Interventie chirurgicala medie 100-110%
Politraumatism 140-160%
Sepsis 120-180%
Arsura<20% 100-120%
Arsura 20-40% 150-180%
Arsura 40-90% 180-205%

După G. Litarczek
Ratia bolnavilor se recomanda a fi calculate astfel:
1. 20-30% proteine
2. 35-40% glucide
3. 30-35% lipide
Se va tine cont ca valoarea calorica a principiilor nutritive este:
1. 1g proteine – 4,1 Kcal
2. 1g glucide- 4,1 Kcal
3. 1g lipide - 9,1 Kcal
Masurarea balantei azotate
Aceasta reprezinta diferenta dintre aportul azotat si pierderile azotate. Calcularea acesteia
poate aduce informatii despre eficienta terapiei( daca pacientul pierde sau castiga in greutate).
Balanta azotata poate fi definite ca fiind diferenta dintre aportul de proteine (azot) si
eliminarealor (uree).
Se cunoaste ca un gram de azot provine din 30 de grame de proteina umeda sau 6,5 grame de
proteina uscata.
Determinarea indexului de creatinina
Masoara indirect masa musculara. Se va determina creatinuria/24 ore. Un kilogram de
masa muscular la barbat corespunde eliminarii a 23 de mg decreatinina/24 ore, iar la o femeie
este de 18 mg/24 ore. Scaderea acestor valori se asociaza cu malnutritia.
Administrarea de lipide se va face cu prudenta, deoarece exista riscul afectarii sistemului
reticulo-endotelial, ceea ce poate duce la imunosupresie si deci un efect negativ al nutritiei , se
voradministra acizi grasi polinesaturati omega-6. Oricum, limitareaadministraii de lipide la
maxim 30% din nutritive reduce acestrisc. Se vor urmari nivelurile trigliceridelor plasmatice
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01

09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimia suplimentelor alimentare și a nutrientelor) Pag. 6 / 8

deoarece odepasire a valorii de 400mg/dL poate impune o sistare aadministrarii lipidului.

Administrarea acestora se va limita totusi lao valoare de maxim 1,5g/Kgc/zi. Capacitatea de
eliminare alipidelor este de 0,1g/Kgc/ora, deci rata de perfuzie a solutiei deemulsie lipidica va fi
redusa. Spre exemplu, un flacon de emulsie lipidica de 500ml cu o concentratie de 10% va fi
perfuzat in 3-5ore.

Administrarea carbohidratilor
Calculul carbohidratilor se va face dupa calcularea celorlalte principii alimentare dar nu
trebuie sa depaseasca 3-5 g/Kgc/zi sub controlul valorilor glicemiei serice care nu trebuie
sa depaseasca 220mg/dL. Pentru metabolizareaoptima a glucozei se va suplimenta cu 1 unitate
de insulina la 5gde glucoza la normoglicemici si 1 unitate de insulina la 2g deglucoza la pacientii
diabetic. Se va suplimenta perfuzia de 500mlde glucoza cu 20 mEq KCl si 40 mEq Na. Solutiile
de glucoza disponibile sunt in concentratii de 5%, 10%, 33%, 50%.

Modalitati de administrare a principiilor alimentare

Putem administra principiile alimentare fie enteral fie parenteral. Fiecare dintre aceste cai
de administrare prezinte avantaje si dezavantaje.
1. Alimentaţia enterală
Numele de alimentaţie enterală vine din limba greaca: enteron =intestin, aşadar alimentaţia
enterală reprezinta orice formă de alimentaţie care foloseşte tractul gastrointestinal.
Contraindicaţii: după intervenţii recente pe tubul digestiv-hemoragii digestive masive; în absenţa
tranzitului intestinal.
Se poate realiza pe următoarele căi: sonda gastrică; sonda nasogastrică; sonda orogastrică;
sonda nasoduodenală; sonda nasojejunală (plasată intraoperator); jejunostoma chirurgicală;
P.E.G. (gastrostoma endoscopică percutană). Şi mai rar prin: faringostomă, esofagostomă,
gastrostomă chirurgicală.
Alimentaţia enterală se poate realiza în mai multe moduri:
1.Alimentaţie continuă: se realizează cu produse farmaceutice pentru alimentaţie enterală.
Avantaje: toleranţa digestivă este bună; risc de diaree redus; permite cunoaşterea exactă a
conţinutului caloric a macro şi micronutrienţilor; absorbţie mai bună a nutrienţilor.
Dezavantaje: este o metodă scumpă; este mai dificil de realizat controlul glicemiilor la pacienţii
diabetici; se realizează cu un consum crescut de materiale şi tehnică medicală.
! Observaţie: în cazul alimentaţiei enterale continue este necesară monitorizarea glicemiilor
mai ales la pacienţii diabetici.
2.Alimentaţie în bolusuri: se realizează cu produse oficinale (de bucătărie) măcinate şi dizolvate
sau suspendate în apă, pentru a putea fi administrate printr-un tub relativ subţire cu diametru de 2
– 3 mm. Alimentaţia se poate realiza cu seringa Guyon sau cu ajutorul unei nutri-pompe
asigurându-se un ritm lent de maxim 20 ml/min pentru a evita distensia bruscă a stomacului
şi implicit vărsătura.
Avantaje: este o metodă ieftină de alimentaţie; se poate realiza simplu fără aparatură
specializată (cu seringa); permite ajutorul familiei în procesul de îngrijire; la pacienţii diabetici
se poate continua schema de insulinoterapie subcutanată intermitentă; utilizare mai bună a
substratului (digestie intragastrică); scăderea colonizării bacteriene prin stimularea secreţiei acide
gastrice.
Dezavantaje: nu este posibilă cunoaşterea exactă a conţinutului caloric, a macro şi
micronutrienţilor (pentru preparatele oficinale); risc crescut de complicaţii faţă de alimentaţia
enterală continuă (diaree, vărsătură, constipaţie); se poate folosi doar pe cale gastrică.
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01

09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimia suplimentelor alimentare și a nutrientelor) Pag. 7 / 8

3. Alimentaţie intermitentă (ciclică) administrarea nutrienţilor 16 ore/zi continuu cu ajutorul unei

nutri-pompe, întreruptă de 8 ore pauză (ex.: repaus nocturn).
Avantaje: utilizare mai buna a substratului; scăderea riscului de colonizare a tubului digestiv prin
apariţia unor momente cu pH scăzut.
2. Nutritia parenterala = nutritia prin care principiile nutritive sunt administrate pe cale venoasa.
Obiectiv: stabilirea si mentinerea unei balante azotate pozitive prin administrarea
intravenoasa a principiilor nutritive in totalitatea lor (nutritia parenterala totala sau centrala) sau
partial (nutritia parenterala periferica sau partiala).
Nutritia parenterala totala satisface necesarul organismului in energie, lichide, proteine,
glucide, lipide, elemente minerale, vitamine. Solutiile sunt adminstrate pe cale venoasa centrala
(catetere in vena subclaviculara, jugulara) si sunt hipertone.
Nutritia parenterala periferica satisface partial necesarul organismului in principii
nutritive. Solutiile sunt administrate pe cale venoasa periferica, fiind izotone sau usor hipertone.
Perfuziile pentru nutritie parenterala se utilizeaza in scopul de a realiza o alimentatie artificiala,
pe cale intravenoasa, la care se recurge atunci cand alimentatia pe cale enterala (orala) este
insuficienta, contraindiciata sau imposibil de abordat (tub digestiv neutilizat) sau rau tolerata.
Nutritia parenterala totala (total paren teral nutrition - TPN) se realizeaza prin solutii,
emulsii sau amestecuri ale acestora; perfuziile sunt mult mai larg utilizate in mediile spitalicesti,
ceea ce impune partici parea larga a farmacistului de spital. Aceasta evolutie a fost posibila prin
stransa colaborare medic - farmacist (industria de medicamente), concretizata prin fabricarea
sacilor de plastomeri pentru nutritie parenterala livrati in ambalaj steril, de uz unic si a unei game
variate de solutii si emulsii perfuzabile, industriale, amestecuri binare si ternare cu o buna
stabilitate. Indicaţiile principale: adulţi: suport pre- şi post-operatoriu; neoplasm malign; maladie
inflamatorie intestinală; fistule gastrointestinale; pancreatită; traumatisme severe; arsuri; sepsis;
insuficienţă hepatică; insuficienţă renală; copii: diaree infantilă prelungită; intervenţii
chirurgicale majore pe tractul alimentar la nou născuţi; născuţii prematur.

Compozitia perfuziilor pentru nutritia parenterala

a. Proteinele
Aportul de proteine se realizeaza prin administrarea unor solutii standard de aminoacizi, peptide,
proteine. Concentratiile finale de aminoacizi sunt cuprinse intre 3% si 10%. Aminoacizii sunt
utilizati pentru sinteza unor proteine necesare organismului si nu ca sursa de energie. Unele
solutii perfuzabile contin conservanti antimicrobieni ca sulfit sau bisulfit de sodiu, metabisulfit
de sodiu, ditionit de sodiu, altele nu; pot fi asociate sau nu cu sorbitol, acid ascorbic, piridoxina,
nicotinamida.
b. Glucidele
Sunt dextroza (solutii de 10 - 70 %), fructoza, xilitolul, sorbitolul. In cazul intolerantei la
dextroza se uilizeaza un amestec de fructoza cu glucoza si xilitol (2:1:1). Glucidele pot acoperi
50 - 70 % din necesarul in calorii nonproteice. In mod uzual, se folosesc solutii de dextroza 50 %
(D50). In urma administrarii acestei solutii, in timp se poate produce o crestere a nivelului de
dioxid de carbon plasmatic, a timpului de ventilatie si a consumului de oxigen.
c. Lipidele
Constituie o sursa de acizi grasi esentiali si o sursa de energie neproteica. Pentru a se asigura
necesarul in acizi grasi esentiali, cel putin 2 - 4 % din aportul energetic trebuie acoperit prin
emulsii lipidice. In mod normal lipidele asigura 25 - 35 % din necesarul caloric al organismului.
In cazul bolnavilor cu probleme respiratorii, se creste aportul caloric prin lipide, dar nu peste
60% din necesarul energetic total.
d. Electrolitii
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01

09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimia suplimentelor alimentare și a nutrientelor) Pag. 8 / 8

Sunt necesari adjuvanti, electroliti in fiole separate sau amestecuri ca Ionitan (contin clorura de
sodiu, potasiu, calciu, sulfat de magneziu, gluconat de calciu, fosfat disodic).
Aportul de sodiu, potasiu, magneziu este mai mare la copiii in crestere, la adultii cu pierderi mari
de apa la nivel gastrointestinal, dar cu functia renala in limite normale. Aportul de calciu este
mai mare la copiii in crestere si la adultii predispusi la demineralizari osoase si acidoze cronice.
Se recomanda cresterea dozei de fosfor in cazul nutritiei totale cu glucoza pentru a contracara
hipofosfatemia.
e. Oligoelemente: heptan si Nonan, cu 7 si 9 oligoelemente: fier, cupru, mangan, zinc, fluor,
cobalt, iod, seleniu, molibden, fara crom.
Nutritia parenterala nu este de obicei folosita in primele 72 de ore de viata, datorita rapiditatii
modificarii valorilor lichidelor si electrolitilor la nou nascut.

Complicatiile nutritiei parenterale

Pot fi locale sau sistemice. Cele locale apar la punctul de intrare a cateterului. La 30% din
copiii cu nutritie parenterala s-au dezvoltat boli ale ficatului, de obicei la cel putin 2 saptamani
de la inceperea nutritiei parenterale. Semnele acestor complicatii includ hepatomegalia, colestaza
(nivel ridicat de bilirubina), nivele anormale pentru enzimele hepatice. Etiologia acestor
complicatii nu este exact cunoscuta, dar se presupune ca aportul relativ crescut de glucoza si de
amionacizi sintetici dunt factori de contributie.
Dintre complicatii fac aprte si hiper sau hipoglicemia, deregsarile nivelelor de electroliti,
azotemia, hiperamonemia, hipertrigliceridemia, excesele si deficientele de vitamine,
oligoelemente, osteopenia, fracturile patologice, trombocitopenia.

Întrebări pentru recapitulare:

1. Care sunt posibilitatile de administrare a nutritiei?
2. Enumeraţi regulile de alimentaţie postoperatorie care trebuie să le respecte pacienţii?
3. Enumeraţi obiectivele suportului nutritional?
4. Cum are loc evaluarea necesarului nutritional al pacientului critic?
5. Explicaţi importanţa şi modul de calculare a balantei azotate, indexului de creatinina?
6. Numiţi modurile de administrare a lipidelor, carbohidraţilor?
7. Descrieţi modalitati de administrare a principiilor alimentare?
8. Enumeraţi nutrienţii ce sunt incluşi în perfuziile pentru nutriţia parenterală?
9. Care ar putea fi complicaţiile unei nutriţii parenterale?

Bibliografie:
1. http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/nutritie-parenterala
2. http://www.mediculmeu.com/nutritia-bolnavului-chirurgical/evaluarea-statusulu-
nutritiv/notiuni-de-baza-in-nutritia-parenterala-sl-enterala.php
3. http://www.scrigroup.com/sanatate/alimentatie-nutritie/ALIMENTATIA-ENTERALA-
SI-PARENT53632.php