CUPRINS

INTRODUCERE....................................................................................................................2
1. ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND STUDIUL.......................................................3
1.1. Metodologia de instrumentare a studiului..................................................................3
1.2. Precizări noţionale.......................................................................................................3
2. ISTORICUL CASTELELOR DE PE VALEA MUREŞULUI (CULOARUL
MIJLOCIU).....................................................................................................................................6
2.1. Scurt istoric cu privire la spaţiul analizat.....................................................................7
2.1.1.Castelul Kendy-Kemény de la Brâncoveneşti........................................................9
2.1.2. Castelul Huszár din Reghin (Apalina)................................................................10
2.1.3. Castelul Teleki din Gorneşti................................................................................11
2.1.4. Castelul Teleki din Glodeni.................................................................................12
2.1.5. Castelul Teleki din Dumbrăvioara......................................................................13
2.1.6. Castelul Mariaffi din Sângeorgiu de Mureş........................................................13
2.1.7. Castelul Haller din Sânpaul................................................................................14
2.1.8. Castelul Haller din Ogra....................................................................................14
2.1.9. Castelul Rákóczi-Bethlen din Iernut...................................................................15
2.1.10. Castelul Degenfeld din Cuci.............................................................................16
2.1.11. Castelul Teleki din Uioara de Sus (Ocna Mureş).............................................17
2.1.12. Castelul Mikes din Cisteiu de Mureş (Ocna Mureş).........................................17
2.1.13. Castelul Bethlen din Aiud..................................................................................18
2.1.14. Castelul Kemeny din Sâncrai............................................................................18
2.2. Grădinile şi planurile castelelor.................................................................................19
2.3. Starea actuală a castelelor..........................................................................................23
3. DEZVOLTARE REGIONALĂ PE VALEA MUREŞULUI...........................................29
3.1. Analiza situaţiei actuale.............................................................................................29
3.2. Propuneri în vederea dezvoltării regionale................................................................33
4. RECONSTRUCŢIE URBANISTICĂ ÎN VEDEREA VALORIFICĂRII TURISTICE A
REŞEDINŢELOR NOBILIARE...................................................................................................44
CONCLUZII.........................................................................................................................48
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................49

1
 INTRODUCERE

Tema aleasă pentru a reprezenta studiul acestei lucrări este legată de o parte dintre reşedinţele
nobiliare de pe Valea Mureşului şi anume: Reşedinţe nobiliare de pe Cursul Mijlociu al Mureşului.
Reconstrucţie urbanistică în vederea valorificării turistice a acestora.
Printre primele motivaţii care stau la baza alegerii acestei teme se regăseşte în primul rând
remarcarea posibilităţilor de inovare şi argumentate totodată de lipsa unor studii de specialitate cu
referire la aceste reşedinţe nobiliare, pe lângă ceea ce poate aduce un studiu al monumentelor
istorice, mai exact farmec şi seducţie cognitivă şi intelectuală. O altă motivaţie notabilă este
reprezentată de dorinţa pentru noutate şi originalitate.
Problematica reşedinţelor nobiliare din Transilvania reprezintă un subiect de largă extensiune
şi există numeroase materiale scrise pe această temă, de către arhitecţi, istoriografi români şi
maghiari, cât şi în literatura cu specific turistic.
Obiectivul principal al acestei lucrări îl reprezintă scoaterea în evidenţă a fostelor reşedinţe
nobiliare de pe Valea Mureşului, analiza situaţiei actuale a acestora, cât şi observarea posibilităţilor
de restaurare, reamenajare care ar putea avea o însemnătate pozitivă semnificativă pentru această
regiune. Precum se va putea observa în paginile următoare, necesitatea luării unor măsuri de
protejare şi reconstrucţie a acestor reşedinţe este absolut necesară.
Lucrarea este structurată în patru capitole, precedate de un scurt cuvânt înainte. Se începe cu
metodologia cercetării folosită în lucrare şi definirea câtorva termeni care vor fi folosiţi pe parcurs,
mai apoi urmează un capitol cu descrierea reşedinţelor nobiliare, a parcurilor acestora şi starea lor
actuală; în al treilea capitol se urmăreşte să se soluţioneze problemele referitoare la dezvoltarea
regional şi se menţioneză propunerile iar ultimul capitol face referire la reconstrucţia urbanistică,
modul în care trebuie realizată şi elementele de care trebuie să se ţină cont. Aceste capitol sunt
urmate de concluzii şi bibliografie.
Ţin să-i mulţumesc şi îndrumătorului lucrării, şef lucr. dr: Puiu Viorel, dânsul fiind cel care a
supervizat derularea acestei lucrări şi a beneficiat de o vastă experienţă, competenţă şi răbdare.

2
 1. ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND STUDIUL

1.1. Metodologia de instrumentare a studiului

Metodologia este partea filozofiei care se ocupă cu analiza metodelor de cercetare folosite în
ştiinţa modernă şi este caracterizată printr-un grad maxim de generalitate (DEX, 2008).
Aşa cum orice studiu îşi propune să abordeze un anumit subiect, în această lucrare m-am bazat
pe turism şi valorificarea turistică, axându-mă în special pe monumente istorice şi anume reşedinţele
nobiliare. Istoricul Adrian Andrei Rusu în lucrarea sa intitulată “Castelare carpatică: fortificaţii şi
cetăţi din Transilvania şi teritoriile învecinate” a abordat în urmă cu câţiva ani castelologia, o ştiinţă
de sine stătătoare; această ştiinţă s-a dezvoltat până în prezent destul de mult, existând chiar
specialişti castelologi care fac parte dintr-o asociaţie naţională a castelologilor. Obiectul de studiu al
acestei ştiinţe îl reprezintă cetăţile medievale şi fortificate, în mod special din mediul montan însă
chiar dacă doar parţial, acoperă şi problematica reşedinţelor nobiliare.
Astfel, pentru realizarea acestui studiu am recurs la următoarele metode de cercetare: metoda
analizei care presupune o analiză amănunţită a componentelor turismului şi a condiţiilor unui
teritoriu, pentru a cunoaşte caracteristicile acestuia şi a se vedea dacă există posibilitatea de
valorificare. O altă metodă folosită este cea a sintezei; după analiza în detaliu a teritoriului, am
încercat să integrez informaţiile şi să le prezin unitar. De asemenea am folosit metoda cartografică
pentru a reliefa caracteristicile teritoriului analizat şi metoda comparativă pentru a scoate în evidenţă
anumite aspecte. Un rol foarte important în realizarea acestui studiu l-a avut faptul că am mers pe
teren la începutul lunii februarie anul curent, cât şi folosirea metodei bibliografice de documentare.

1.2. Precizări noţionale

Deoarece în paginile următoare voi folosi frecvent acesti termeni, consider că este necesară o
definire a lor.
Potenţialul turistic reprezintă capacitatea reliefului sau a unei forme de relief de a atrage
potenţiali turişti. Această capacitate este dată de elemente morfografice/ descriptive (peisagistice) şi
morfometrice/ matematice: altitudine, geodeclivitate (gradul de înclinare al suprafeţelor
morfologice), indicele de fragmentare în suprafaţă.
„Potenţialul turistic natural şi antropic reprezintă „factorul fundamental ce a determinat
iniţierea valorificării turistice a unor componente a acestora şi se constituie ca şi oferta turistică
primară (în accepţiunea economică a termenului). Acest factor bipolar care se caracterizează prin

3
originalitate, adeseori unicitate, s-a impus pe parcursul a două secole în modalităţile de amenajare
a componentelor acestuia şi la dezvoltarea unei palete largi de tipuri şi forme de turism.” (N.
Ciangă, 2007, p.11 şi A.Irimuş, note de curs).
“Amenajarea turistică este o componentă intrinsecă a organizării spaţiului geografic,
beneficiind şi valorificând componentele naturale şi antropice ale acestuia prin intermediul
dotărilor şi serviciilor specifice, toate conducând spre un spaţiu amenajat pentru turism”.(N.
Ciangă, Şt. Dezsi, 2007, p. 15).
“Spaţiul geografic este o formă obiectivă de existenţă, percepere şi grupare a obiectivelor,
categoriilor sau structurilor geografice integrate şi component ale ansamblului învelişului
geografic” (N. Ciangă, Şt. Dezsi, 2007, p.11).
“Infrastructura turistică sau baza tehnico-materială este alcătuită din toate dotările tehnice şi
edilitare necesare asigurării tuturor serviciilor, reclamate de buna desfăşurare a fenomenului
turistic” (P. Cocean, 2007, p. 15).
„Dezvoltarea turistică reprezintă factorul de creștere în țările industriale sau obiectivul
pentru ieșirea din subdezvoltare, pentru unele regiuni sau chiar unele state, dezvoltarea turistică
revenea adeseori în grija comunităților locale, pentru ca ulterior aceasta să se integreze unor
politici globale statale.” (N. Ciangă, Şt. Dezsi, 2007, p.11)
„Planificare turistică grupează un complex de activități și aplicații (utilizări) menite a asigura
coagularea unui complex de factori (politici, sociali, economici, de afaceri, ecologici) în vederea
adoptării unor obiective comune clar conturate, în atragerea de resurse finaniciare și metode de
transpunere în practică a preocupărilor și dezideratelor specifice, luând în considerare
conjuncturile complexe ale mediului economic și politico-social specific teritoriului supus
procesului de amenajare turistică.” (N. Ciangă, Şt. Dezsi, 2007, p.15)
“Resursele turistice reprezintă toalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu, indiferent de
originea lor şi de relaţiile dintre ele” (P. Cocean, 2007, p. 15).
“Turismul este un fenomen social-economic în continuă expansiune, generat de nevoia umană
de cunoaştere, recreere şi recuperare fizico-psihică în condiţiile unei civilizaţii solicitante, dar cu
posibilităţi materiale superioare pentru majoritatea populaţiei” (P. Cocean, 2007, p. 15).
“Turismul este, prin excelenţă, un fenomen geografic. În general, cercetarea geografică este
cea care pune la dispoziţie informaţiile utile actului turistic privind: dispunerea elementelor de
patrimoniu, morfologia regiunilor şi localităţilor vizitate, caracteristicile factorilor de cură,
configuraţia căilor de comunicaţie etc”. (P. Cocean, G. Vlăsceanu, Negoescu, 2005, p. 18).
“Turistul este orice persoană care se deplasează în afara domiciliului sau (şi nu numai a
localităţtii de reşedinţă, cum o presupun majoritatea definiţiilor actuale) pentru un interval de timp
nedefinit, cu scopul principal al recreerii şi refacerii fizico-psihice” (P. Cocean, 2007, p. 15)
4
 “Râul este agentul principal de modelare, cu curgere permanentă, semipermanentă și
temporară; actiunea de eroziune, transport si acumulare a râului se realizează în perimetrul
bazinului hidrografic, sistem geomorfologic fluvial de tip proces-răspuns cu delimitare foarte clară
în spaţiu, prin cumpăna de apă. Intrările în sistem (energia termică datorită Soarelui, energia
potenţială şi cinetică din precipitaţii, energia potenţială din ridicări tectonice și activităţi
magmatice, energia chimică realizată din procesele de meteorizaţie) și iesirile din sistem (apa,
sedimente, substanțe dizolvate) prin bilanțul morfogenetic realizat definesc, funcționalitatea
sistemelor fuviale” (A. Irimuş, note de curs)
Lunca reprezintă porţiunea ce se întinde de-a lungul uneiape curgătoare, cu o vegetaţie
specifică şi de obicei reprezintă regiunea inundabilă a unei văi. (A. Irimuş, note de curs)
Terasa este rezultatul eroziunii apelor sau ridicarea scoarţei pământului, reprezentând o
formă de relief cu aspect de treaptă. (A. Irimuş, note de curs)
Culoarul este depresiunea îngustă şi semiînchisă care separă culmi sau masive. (A. Irimuş,
note de curs)
Valea reprezintă acea parte mai adâncită din teren, ce este străbătută de o apă curgătoare,
permanent sau temporar. (A. Irimuş, note de curs)
Albia unui râu este acea suprafaţă ocupată temporar sau permanent de apă, în cadrul căreia
se pot produce diverse procese cum ar fi: eroziune, acumulare, transport, creând un relief specific.
(A. Irimuş, note de curs)

5
 2. ISTORICUL CASTELELOR DE PE VALEA MUREŞULUI (CULOARUL MIJLOCIU)

Spaţiul intracarpatic transilvănean este un areal vast care include zona ce urmează a fi analizată
în paginile următoare şi anume Culoarul Mijlociu al Văii Mureşului. Teritoriul intracarpatic
transilvănean este un areal bine individualizat din punct de vedere geo-morfologic; este un areal care
în ciuda aspectului său izolat, a favorizat mereu întrepătrunderi culturale datorită numeroaselor căi
de comunicaţie cu regiunile din afara lanţului carpatic. Valea Mureşului şi cea a Crasnei au
reprezentat principalele căi de acces folosite de numeroase populaţii pentru a ajunge în Transilvania.
(I.V. Ferencz, 2007)
Valea Mureşului este acel culoar care însoţeşte râul Mureş de la izvoarele acestuia, Masivul
Hăşmaşul Mare din Carpaţii Orientali, până la vărsarea în râul Tisa; aşadar cea mai mare porţiune a
Văii Mureşului se întinde în regiunea Transilvania. Valea dispune de numeroase atracţii, atât
obiective turistice naturale, cât şi culturale şi religioase precum: cetatea dacică Costeşti, casa
memorială şi Muzeul Aurel Vlaicu, cetatea Devei, precum şi numeroasele castele pe care am ales să
le prezint mai pe larg în paginile următoare. (I. Deleanu, 1968)

Fig.1. Culoarul Mijlociu al Mureşului între Deda şi Alba Iulia. Încadrare generală.
Suport cartografic: http://en.wikipedia.org/wiki/Mureș_River

Râul Mureş parcurge pe teritoriul ţării noastre 761 km şi este cel mai mare afluent de stânga al
Tisei. Cursul lui a fost împărţit în trei/după unii autori patru sectoare (UJVARI 1972, 299) de la
6
obârşie la vărsare, după cum urmează: Mureşul Superior, Mureşul Mijlociu, Culoarul Mureşului
Inferior şi Mureşul Inferior. Mureşul Superior cuprinde Depresiunea Giurgeului şi Defileul Topliţa-
Deda iar Mureşul în acest sector are aspectul unui râu de munte. Următoarea porţiune parcursă de
râul Mureş este şi cea aleasă pentru o analiză mai amplă şi anume Mureşul Superior, în care valea se
lărgeşte treptat şi formează un culoar de eroziune mai larg, axat pe zona centrală a Podişului
Transilvaniei, mai exact între Deda şi Alba-Iulia. (fig.1.). Următorul sector este Culoarul Mureşului
inferior, cuprins între Munţii Apuseni şi Carpaţii Meridionali, mai exact între Alba-Iulia şi Lipova
iar cel de-al patrulea sector în reprezintă Mureşul inferior, între Lipova şi graniţa cu Ungaria,
străbătând Câmpia de Vest. (I. Deleanu, 1968)
Trebuie subliniat rolul râului Mureş, ca şi principal punte de legătură între Depresiunea
Transilvaniei şi zonele central-europene, având un culoar larg şi destul de uşor accesibil, acest lucru
fiind favorabil în comunicarea celor două unităţi geo-morfologice şi reprezentativ în ceea ce priveşte
comerţul din Antichitate.
Referindu-ne la cursul mijlociu al râului, acesta prezintă mai multe sectoare care încep din aval
de localitatea Luduş sau de la vărsarea Arieşului în Mureş, în dreptul localităţii Gura Arieşului sau
începe din dreptul localităţii Aiud, având ca limită în partea de sud confluenţa cu Valea Ampoiului,
în dreptul municipiului Alba-Iulia. În această porţiune valea se lărgeşte, direcţia general de curgere
fiind aproximativ de la nord la sud, astfel formându-se un culoar de eroziune larg până la Alba-Iulia,
având pante longitudinale mici, favorizând formarea meandrelor şi insuliţelor. Dacă vorbim de
despre afluenţii Mureşului, cel mai important este Târnava/Târnavele (alături de Sebes, Strei, Arieş,
Ampoi ş.a.) care se formează în dreptul localităţii Blaj prin unirea cursului Târnavei Mici cu Târnava
Mare. Direcţiile est-vest ale celor două ramificaţii, se prezintă ca fiind facilităţi în ceea ce priveşte
deplasarea în cadrul Depresiunii Transilvaniei. (I.V. Ferencz, 2007)
Culoarul mijlociu al Mureşului traversează Depresiunea Transilvaniei pe o distanţă de
aproximativ 175 de km, de la ieşirea Mureşului din primul defileu, până în aval de Alba-Iulia. Râul
Mureş în această porţiune colectează râurile din Depresiunea Transilvaniei, dominând hidrografia
acestei zone. (I. Deleanu, 1968).

2.1. Scurt istoric cu privire la spaţiul analizat

Nobilimea reprezintă un grup social cu un statut privilegiat, specific perioadei medievale şi

premoderne, care a fost deţinătorul puterii politice şi economice datorită acestui statut şi influenţelor
politice de care dispunea. Însă în perioada 1789-1795 şi 1848, nobilimea a început să-şi piardă din
putere; în zilele noastre, în unele ţări europene are însemnătatea de rang ereditar dar la noi în ţară
aceste ranguri au fost scoase din uz. De regulă aceste ranguri erau dobândite prin descendenţă, danie

7
sau indigenare solemnă. În perioada principatului, persoanele care au beneficiat de aceste titluri
nobile au fost cei răsplătiţi de către regale ungar sau de împăratul romano-german, nu te principele
transilvan. Secolul al XX-lea însă s-a dovedit a fi nu tocmai favorabil pentru nobilimea maghiară din
Transilvania şi valorile accumulate de-a lungul timpului, devenind tot mai ameninţaţi după 1918.
(N.D. Ion, 2002),
Termenul de “castel” provine din latinescul castellum şi a fost folosit iniţial pentru a desemna
mici cetăţi cu rol militar însă în sec.al XV-lea, au fost numite castele- locuinţele nobiliare cu ziduri
întărite, cu turnuri şi bastioane. Spre deosebire de cetăţile medievale (castrum), folosite în scopri
militare, castelul era resedinţa nobiliară adaptată nevoilor de apărare. Castelele au început să
înflorească în Transilvania în sec. XVI-XVII, răspândindu-se construcţiile renascentiste. Acest tip de
castel avea un plan regulat, având patru bastioane la colţuri şi curte interioară, fiind mai spaţioase,
mai luminoase, arătând totodată bogăţia. Domniile lui Gabriel Bethlen şi Gheorghe Rákóczi au
reprezentat o perioadă favorabilă construcţiilor de castele. Secolul al XVIII se pare că nu a mai avut
nevoie de castele fortificate şi îşi pierd rolul de apărare, sigurul rol fiind acela de a arăta bogăţia şi
rangul proprietarului; mai apoi apare moda barocă din Viena, tipul predominant fiind cel în formă de
U iar cel mai exemplificativ model este castelul de la Gorneşti sau Haller care a fost transformat în
stilul baroc; ultima perioadă înfloritoare a arhitecturii nobiliare a fost denumită perioada istorismului
(1840-1918), revenindu-se la planurile neregulate, turnuri graţioase, cu ancadramente care imitau
stiluri isorice. Însă prin legea agrară din 1921, datorită faptului că lipseau mijloacele financiare şi
castelele nu se puteau întreţine, fapt ce a dus la degradare. Ulterior au intrat în folosinţa statului, de
cele mai multe ori fiind sedii CAP sau şcoli, spitale sau cămine culturale. (N.D. Ion, 2002)
Prin distrugerea castelelor, Transilvania a pierdut cele mai importante monumente ale
arhitecturii laice, cât şi o parte importantă a istoriei. Majoritatea castelelor analizate în acest studiu se
află într-o stare defavorabilă şi trebuie restaurate. Printr-un efort din partea autorităţilor şi direcţiilor
autorizate, s-ar putea restaura şi îmbunătăţi situaţia, fapt ce ar conduce şi la o dezvoltare regională.
În acest studiu voi analiza următoarele castele: Castelul Kendy-Kemény de la Brâncoveneşti,
Castelul Huszár din Reghin, Castelul Teleki din fiecare dintre comunele Gorneşti, Glodeni, Ernei şi
Uioara de Sus, Castelul Mariaffi din Sângeorgiu de Mureş, Casteul Haller din comunele Sânpaul si
Ogra, Castelul Kornis - Rákoczi – Bethlen din Iernut, Castelul Degenfeld din Cuci, Castelul  Mikes
din Cisteiu de Mureş, Casteul Kemény din Sâncraiu de Mureş şi Castelul Bethlen din Aiud.

8
 Fig.2. Castelele de pe Culoarul Mijlociu al Mureşului şi unităţile administrativ-teritoriale de care aparţin
acestea.

2.1.1.Castelul Kendy-Kemény de la Brâncoveneşti

Porţiunea mai înaltă a Văii Mureşului este una mai sălbatică, întâlnindu-se păduri de pin, fiind
o graniţă importantă în perioada romană. Aici este locul unde se află castelul Kendy-Kemény.
Castelul a fost construit pe marginea dreaptă a văii, astfel încât munţii înzăpeziţi din nord să fie
vizibili dacă vremea e frumoasă. Ca şi alte locuri din Depresiunea Transilvaniei, locul acesta este
bogat în zăcăminte de sare. Cărămida găsită în grădina castelului în anul 1847, atestă faptul că a fost
aşezată lângă castel o tabără militară iar după săpăturile arheologice s-a descoperit un castru roman
în grădina engleză a castelului, care se consideră a fi fost una dintre graniţele Daciei. Acest castel a
fost prima dată menţionat în anul 1228, ca fiind un castel regal de graniţă şi un important centru
economic. Se spune că a fost construit după invazia mongolă, presupunându-se că s-au folosit
pietrele vechiului castru roman, mai exact a fost construit între anii 1537-1555. De obicei aceste
castele regale erau înconjurate de întinse areale de pământ. Se cunoaşte faptul că de-a lungul
perioadei otomane, castelele din Transilvania au avut un important rol de apărare, însă acest castel

9
de la Brâncoveneşti nu s-a confruntat niciodată cu o bătălie şi nici chiar Războaiele Mondiale nu au
afectat castelul în vreun fel.
Se pare că a fost o proprietate foarte atractivă în acea perioadă, deoarece în anul 1558, Ferenc
Kendi a fost trădat şi omorât de Balassa Menyhért pentru acest castel. Acesta a reconstruit castelul în
stilul Renașterii transilvănene, având un plan dreptunghiular şi prevăzut cu turnuri de colţ, formă pe
care o păstrează şi acum.
A urmat o perioadă în care castelul a avut numeroşi stăpâni, în anul 1610 castelul era în
proprietatea lui Gabriel Bethlen şi apoi a fost preluat de către Gheorghe Rakoczi I. După acesta a
urmat Gheorghe Rackoczi al II-lea până în 1648 când acesta îi donează domeniul format din 5 sate
lui János Kemény. În acest secol XVII şi după, se spune că a fost o perioadă liniştită. Aceste vremuri
liniştite au fost favorabile pentru a atrage artişti, înfiintându-se chiar şi o asociaţie, Transilvania
Helikon. Din anul 1663 castelul a fost deţinut fără întrerupere de un singur proprietar şi anume
familia Kemeny.
Cea mai veche parte a castelului este considerat a fi turnul sud-vestic şi aripa sudică ataşată
acestuia, din pietre aduse din râu. Forma renascentistă a castelului a fost construită în 1537 de către
Ferenc Kendi, voievod al Transilvaniei în acea perioadă. A urmat o perioadă în care castelul a fost
distrus, în timpul Războiului de Independenţă iar apoi în timpul Revoluţiei de la 1848. În 1908,
István Möller a restaurat vechiul bastion şi o parte a castelului a beneficiat de un nou acoperiş.
În anul 1926, din iniţiativa ultimului conte care a purtat numele Kemeny, la castel s-a fondat
asociaţia culurală ardelenească Helikon iar timp de 20 de ani, aici aveau loc întâlnirile scriitorilor
maghiari dar nu numai iar masa din curtea castelului unde aceştia discutau de multe ori, se mai poate
observa şi astăzi, într-o stare mai degradată. (A. Fekete, 2007 şi K. Gyula, 1995)

2.1.2. Castelul Huszár din Reghin (Apalina)

Apalina este un cartier al oraşului Reghin, având acest nume de la familia nobilă ce a trăit şi a
deţinut castelul. Numele este unul sugestiv, desemnând “apa liniştită” care curge pe acolo, Mureşul,
care părăsind sectorul montan, se “linişteşte”. . De-a lungul timpului, castelul a avut numeroşi
proprietari, însă familia care este reprezentativă, cea de la care şi-a luat şi numele acest castel, a fost
familia Huszár. Prima atribuţiune a acestei clădiri este cea de mănăstire benedictă iar apoi domeniul
a ajuns în posesia bisericii. Anul exact al contruirii castelului nu se cunoaşte, însă potrivit unor surse
se menţionează că a fost construit în stilul Renaşterii iar mai apoi, în secolul al-XV-lea i s-au
adăugat elemente baroce. În sec. al XIX-lea, în urma naţionalizării de la 1848, toate clădirile au fost
confiscate. (A. Fekete, 2007)

10
 2.1.3. Castelul Teleki din Gorneşti

Familia Teleki a deţinut mai multe castele în Transilvania însă a avut un important rol istoric şi
social şi în Ungaria, fiind foarte admiraţi şi respectaţi. Spiriul acestei familii a fost unul caracterizat
de echilibru: au respectat tradiţiile însă în acelaşi timp au fost deschişi la schimbări. Această familie
s-a implicat de-a lungul timpului în viaţa culturală şi în cea politică. Cel mai semnificativ membru al
familiei şi cel mai cunoscut a fost Sámuel Teleki, celebrul explorator al Africii, căruia i s-a construit
un cavou la Dumbrăvioara. Aproape toţi bărbaţii familiei aveau funcţii importante şi făceau destul de
des călătorii în străinătate, de unde se întorceau mereu cu idei inovatoare, care în mare parte se
reflectau în construcţiile castelelor. Aceştia aveau de asemenea obiceiul de a colecţiona obiecte din
porţelan, covoare, piese vechi de mobilier, diverse arme şi trofee, cei care vizitau castelul râmânând
impresionaţi de aceste colecţii.

Fig.3. Castelul Teleki, Gorneşti

Prima atestare documentară a castelului din Gorneşti este din 1477 şi a fost construit din
ordinele lui István Erdély, castelul fiind iniţial construit cu cinci turnuri. Mai apoi, între anii 1772 şi
1782 Joseph Teleki şi fiul său László Teleki au ajuns proprietari şi au demolat castelul, dându-i
forma care se poate vedea şi astăzi. În perioada comunistă, moşierul Teleki a fost arestat împreună
cu fiica lui. Căsătoria lui László Teleki cu Eszter Ráday a influenţat foarte mult construcţia acestui
castel, aducându-l la o formă apropiată castelelor din Pesta, fiind construit în formă de “U” cu un
corp central şi două aripi laterale. Ancadramentele faţadei principale reflect foarte bine perioada
11
barocă, cât şi decoraţiunile şi balustrade din piatră. Castelul a fost construit cu 52 de camere şi 365
de ferestre, aceasta fiind o altă trăsătură a stilului baroc şi are strada principală în partea sa estică iar
râul Mureş în vest. Apele Mureşului au fost canalizate înspre curtea castelului pentru a înconjura
castelul cu apă şi a-i da aspectul unei fortăreţe. (A. Fekete, 2007)

2.1.4. Castelul Teleki din Glodeni

Castelul din Glodeni a fost o altă proprietate a celor din familia Teleki, aceştia având la un
moment dat, două castele în această localitate, unul dintre acestea, “castelul din deal” care avea doar
un singur eraj, care a fost dărâmat în timpul crizei celui de-al doilea Război Mondial iar teritoriul a
fost parcelat şi împărţit sătenilor pentru a-şi construi case. Castelul Teleki a fost construit în
concordanţă cu stilul Imperial din apropierea regiunii Pest din Ungaria, după modelul curţilor
boiereşti. Acesta se află în centrul satului şi seamănă ca formă cu cel din Dumbrăvioara. Intrarea
principal era marcată cu coloane corintice, pivniţele erau spaţioase şi cu boltă. În stil baroc era
construită scara interioară şi locul de parcare a trăsurii iar saloanele erau foarte mari şi decorate cu
statui în miniatură. Biblioteca familie reprezenta un element foarte important, având o valoare
deosebită, grofii adunând cărţi din toate locurile în care mergeau. (K. Gyula, 1995)

Fig.4. Castel Teleki, Glodeni

12
 2.1.5. Castelul Teleki din Dumbrăvioara

În ceea ce priveşte construcţia acestui castel, se pot diferenţia două perioade. Prima perioadă
este cea în care castelul reprezenta o singură clădire şi a fost construit la ordinele lui Samuel Teleki
(1739-1782), cancelarul Transilvaniei. Construcţia castelului a început la întoarcerea acestuia dintr-o
călătorie în Europa: 1759-1763. Mai apoi, a mai fost construită o clădire; potrivit epocii respective,
aceaste clădiri au fost construite în stil baroc. Şantierul a fost condus de Paul Schmidt, care în
această perioadă coordona şi lucrările de construcţie ale castelului din Gorneşti . A doua perioadă
a reprezentat construcţia celei de-a treia clădiri de către contele Samuel Teleki (1845-1916) faimosul
explorator al Africii, nepotul cancelarului. Clădirea care era paralelă cu strada principală găzduia
bucătăriile şi sălile de servire a mesei. Elemenele neo-baroce care acestea le-a adăugat castelului, s-
au îmbinat armonios cu modelul vechii clădiri. Cele trei clădiri au fost construite în forma “U”,
incluzând o grădină în stil baroc şi curtea formală sau ceea ce francezii numeau “court d’honneur”,
toate acestea illustrate într-un plan de-al castelului. Între aceste trei castele din comune diferite, se
putea observa o conexiune până la mijlocul sec. al XX-lea. La începutul secolului XX, castelul era
una dintre cele mai frumoase locuinţe aristocratice transilvănene. (A. Fekete, 2007)

Fig.5 şi 6. Castelul Teleki, Dumbrăvioara (stânga) şi Castelul Mariaffi, Sângeorgiu de Mureş

2.1.6. Castelul Mariaffi din Sângeorgiu de Mureş

Coumuna Sângeorgiu de Mureş este atestată documentar din anul 1332, fiind o aşezare daco-
romană. În sec. al XV-lea, aşezarea a fost proprietatea familiei Szentgyőrgyi, mai apoi a Paulinilor şi
apoi Mariaffi. Castelul pe care îl putem vedea astăzi a fost construit în anul 1640 de către István
Petki în centrul comunei, pe un deal, lânga şoseaua principală. A fost construit în stilul Renaşterii şi
a fost renovat de către familia Mariaffi în anul 1860, dându-i-se elemente neo-renascentiste. Pentru
decoraţiunile ce s-au renovat în interior, au fost aduşi arhitecţi din Viena. În spatele castelului se
găseau ape minerale iodate şi a fost construit un mic SPA în anul 1914. (A. Fekete, 2007)

13
 2.1.7. Castelul Haller din Sânpaul

Comuna Sânpaul datează din anul 1332, fiind una dintre cele mai vechi aşezări ale regiunii,
alături de Sângeorgiu de Mureş. A fost în proprietatea mai multor importante persoane această
comună, precum familia Szentgyörgy, Bathory, ca apoi în anul 1609 proprietatea sa fie donată
familiei Haller. Aceată familie a fost originară din Germania, Nȕrnberg, având titlul de baroni până
în anul 1719, când au primit titlul de conţi. Au fost proprietarii acestui castel până în anul 1949 când
proprietatea le-a fost naţionalizată şi confiscată. Se spune că iniţial a fost construit aici un castel de
către Alardi Ferenc dar în timpul bătăliei de la 1575 a fost distrus. Construcţia castelului ce a
aparţinut familiei Haller a început în 1610 de către Istvan Haller şi a fost terminată abea după 64 de
ani, în 1674 de către fiul acestuia, Janos Haller. A suferit mai multe schimbări, a fost dărâmat şi
reconstruit de-a lungul timpului. În 1960 a fost ultima încercare de refacere a acestuia, de către
“Autoritatea pentru monumente istorice” (F. Harmath, A. Kálmán, 2010)

2.1.8. Castelul Haller din Ogra

La doar câţiva km de castelul Haller din Sânpaul, se află singurul castel din această regiune ce
este într-o stare foarte bună, datorită unei familii dormice să valorifice patrimoniul, se pare că uitat,
al zonei. Se pare că nu s-au păstrat documente referitoare la construcţia castelului, însă potrivit unor
cercetări, pivniţa datează din sec.al.XVI/XVII-lea iar clădirea a primit forma pe care o are, prin
supraetajarea şi extinderea acesteia în secolul următor. Spre sfârşitul sec. al XIX-lea, faţada a fost
amenajată în stilul baroc târziu.

Fig.7. Castel Haller, Ogra

14
 Castelul a fost, ca multe altele, proprietatea mai multor familii nobiliare; mai întâi a fost în
proprietatea familiei Szentpáli, mai apoi regale Matei Corvin a donat acest ţinut lui Korvin János;
următoarea familie- proprietar a fost Szengyörgyi, aceasta urmată de familia Hosszúaszói. Au urmat
Barlabási János, Alárdi Ferenc, Bátori Kristóf iar în anul 1609 domeniul intrat în posesia familiei
Haller, care deţinea şi domeniul de la Sânpaul. Aceştia au avut grijă de castel să arate impecabil în
vremea aceea; camerele erau boltite, candelabrele erau unele foarte scumpe aduse din Viena iar
mobilierul din lemn masiv era adus din Paris. Nu lipsea nici picture murală din încăperi iar în
interior era construită o capelă romano-catolică în care slujeau călugării franciscani pentru stăpânul
castelului. Însă în sec. al XX-lea, ca urmare a naţionalizării, toate aceste a-au schimbat radical;
picture murală a fost distrusă, pereţii au fost văruiţi, acoperişul, uşile, geamurile şi tavanul înlocuite
cu unele de calitate inferioară. Se spune că deşi la Ogra aveau multe pământuri şi animale, nu stăteau
aici, familia Haller locuind la Sânpaul, unde aveau un castel mult mai mare şi mai frumos. (F.
Harmath, A. Kálmán, 2010)

2.1.9. Castelul Rákóczi-Bethlen din Iernut

Acest domeniu a fost unul foarte râvnit, încă din vremea lui Gábor Bethlen şi până la căderea
Principatului Transilvănean. În urma numeroaselor excavaţii, aşezarea datează de acum 5000 de ani,
însă prima menţionare scrisă a acestui loc apare în anu 1257. Localizat pe malul stâng al Mureşului,
castelul fortificat de la Iernut a fost deţinut de-a lungul timpului de numeroase familii; printrea
acestea se numără: Bogáthis, Ferenc Kendi, Ferenc Geszthi, Gáspár Kornis, Zsigmond Báthori,
Boldizsár Kornis, Simon Péchi.

Fig.8 şi 9. Castel Rákóczi-Bethlen, Iernut

Construcţia cea mai semnificativă a reînceput între anii 1626-1629 însă a rămas neterminată
din cauza morţii lui Gábor Bethlen. Ales prinţ în 1649, Győrgy Rákóczi al II-lea, reîncepe
construcţia. Însă nici de data asta nu durează mult, urmând să fie proprietar după acesta, Miklós
Bethlen. “Clădirea şerpilor” a fost construită de către acesta şi a fost decorată cu chipurile membrilor

15
familiei Bethlen; era o cădire separată de castel şi avea construită o poartă in stil baroc masivă;
castelul a rămas în proprietatea acestei familii până în anul 1885, când Márk Bethlen l-a pierdut în
urma unui pariu şi a fost câştigat de către contele Jenő Haller, care l-a donat Comunităţii Catolice
din Transilvania. Această comunitate l-a transformat într-o fermă, apoi într-o şcoală cu profil
agricol, devenind o sursă de venit pentru aceştia. Însă, ca multe alte castele, a fost naţionalizat în
anul 1948 şi transformat din nou într-un colegiu şi un centru de cercetare. “Clădirea şerpilor” care a
fost restaurată începând cu anul 1960, a fost transformată într-un muzeu în memoria bătăliei din anul
1944 iar apoi a intrat din nou în posesia Bisericii Romano-Catolice. (A. Fekete, 2007)

2.1.10. Castelul Degenfeld din Cuci

Acest castel aparţine satului Cuci, aşezat pe malul stâng al râului Mureş. Acest sat este
menţionat prntru prima dată in 1331. Primii proprietari au fost cei din familia Pekry, care au
construit un castel între secolele XVI-XVIII. Următorii proprietari au fost cei din familia Degenfeld
care din ceea ce a rămas după familia Pekry, au construit un nou castel, la începutul sec.al XIX-lea.
Aceşia deţineau multe proprietăţi în Ungaria, Provincia de Sus (Felvidék) şi Partium. Castelul din
Cuci e situat pe un mic deal.

Fig.10 şi 11. Castel Degenfeld, Cuci (stânga) şi Castelul Teleki, Uioara de Sus (dreapta)

Clădirea a fost construită în stil neoclassic, chiar dacă a fost construită de-a lungul mai multor
perioade de timp. Partea centrală a castelului a fost construită la începutul anilor 1800 iar aripile
laterale au fost adăugate dupa anul 1900. În faţa intrării principale a fost construită o verandă şi este
prezentă stema familiei Degenfeld. Au mai fost construite câteva cladiri la sud de castel, în formă de
“U”, cea mai important fiind cea în care se ţineau evenimentele. A fost construit şi un turn de apă

16
care asigura necesarul de apă. Cripta familiei a fost construită în cimitirul de peste drum de castel în
stil neo-gotic şi încă se mai păstrează în stare acceptabilă. (A. Fekete, 2007 şi K. Gyula, 1995)

2.1.11. Castelul Teleki din Uioara de Sus (Ocna Mureş)

Ocna Mureş datează încă de pe vremea romanilor însă prima dată apare menţionată în scris în
anul 1202 cu denumirea de “Uyvar” care în limba maghiară înseamnă noul castel. Se pare că în anul
1336, Gyulafehérvár a vrut să compere 200 de bovine pentru a-l ajuta în construirea castelului. Mai
târziu, în 1576 voievodul Kristóf Báthori deţinea castelul şi i l-a cedat lui János Gálfi după 5 ani,
care a fost profesorul şi apoi consilierul personal al prinţului Zsigmond Báthori. S-a mai menţionat şi
existenţa unui tunel subteran prin care Gálfi ar fi încercat să fugă de prinţ, im urma unor dispute pe
care aceştia doi le-ar fi avut.
După moartea lui János Gálfi, al cărui caracter s-a schimbat foarte mult în rău după ce a
devenit proprietar al castelului, prinţul i l-a donat lui Bodoni iar apoi a ajuns pe mâinile familiei
Mikes până la jumătatea sec.al XIX-lea. Zidul castelului a avut atât influenţe renascentiste, cât şi
baroce de aceea nu se ştie cu exactitate perioada în care a fost construit. Dintr-o pictură realizată de
către Neuhauser în anul 1789 reiese faptul că în partea estică a castelului exista un zid de apărare; în
anul 1848 a suferit un incendiu şi multe din elementele importante precum arhivele sau mobile
veche, au fost furate. În 1856, contele Imre Mikó a intrat în posesia castelului şi la restaurant în stil
neo-gotic. Restaurarea a durat 13 ani iar forma pe care acesta i-a dat-o, se mai poate vedea şi astăzi.
Castelul poartă numele de Teleki pentru că a fost şi în proprietatea lui Adám Teleki. (A. Fekete,
2007)

2.1.12. Castelul Mikes din Cisteiu de Mureş (Ocna Mureş)

Familia Mikes a fost una dintre importantele familii de secui din Transilvania. În anul 1693
aceşti au primit titlul de baroni iar 3 ani mai târziu, cel de grofi (conţi). Deoarece au participat la
diverse campanii de război şi lupte, au primit numeroase suprafeţe de pământ. Palatul de la Cisteiu
de Mureş care aceştia l-au avut în proprietate, e format din mai multe clădiri care aparţin de perioade
diferite, însă stilul predominant este clasicismul, foarte des folosit in bazinul carpatic în acea
perioadă. Unitatea religioasă ce a aparţinut castelului datează din anul 1796, hambarul şi poarta de
acces din sec.al XVIII-lea iar castelul propriu-zis a fost construit în sec.al XIX-lea. Acesta a fost
construit în stil neoclassicist, având şi un etaj. Partea nordică a fost compusă din 14 coloane, având

17
influenţe dorice; intrarea avea 10 ferestre simetrice, cu frontoane şi ancadramente. În ceea ce
priveşte acest castel, dominantă a fost orizontalitatea. (A. Fekete, 2007)

Fig.12 şi 13. Castelul Mikes, Cisteiu de Mureş (stânga) şi Castelul Bethlen, Aiud (dreapta)

2.1.13. Castelul Bethlen din Aiud

Acest castel face parte din fosta cetatea a Aiudului, care este împărţită în două părţi: cetatea
propriu-zisă, Biserica Calvină, Biserica Evanghelică, iar pe latura de nord a cetăţii se află castelul
Bethlen care găzduieşte Muzeul de Istorie. Proprietarul castelului a fost principele Gabriel Bethlen
(1612-1629). Acesta a fost construit în sec.al XV-XVI-lea iar stilul renascentist pe care îl prezintă
este din sec.al XVII-lea. Se află la intrarea în cetate şi a mai fost numit şi “palat princiar” pentru că a
fost şi în posesia unor principi transilvăneni iar mai apoi castelul a fost numit Bethlen după
principele care a fost proprietar. Un lucru mai aparte la acest castel este echilibrul structural pe care
îl prezintă între aripa vestică, ce se află pe două nivele, şi cea estică, pe trei etaje, aceste aripi având
aceeaşi înălţime. A primit de-a lungul timpului mai multe influenţe, astfel că se întâlnesc
ancadramente baroce la uşi precum şi bolte gotice semicilindrice. Muzeul de Istorie a fost amplasat
din anul 1950 în interiorul castelului şi beneficiază de avantajele localizării în interiorul unei cetăţi
medievale. (A. Fekete, 2007)

2.1.14. Castelul Kemeny din Sâncrai

Castelul Kemeny a fost construit de familia de nobili Kemeny, în anul 1805, cu scopul de a fi o
reşedinţă. Acesta a fost împărţit în trei corpuri: corpul central care are la rândul lui un corp de acces
şi un turn cu patru niveluri, construit în stil medieval; celelalte două corpuri sunt construite în stânga
şi în dreapta celui central. Castelul prezintă un amestec de stiluri, cel mai evident fiind însă stilul
baroc, atât planimetric vorbind cât şi esthetic. Acest stil este un amestec de baroc francez, cu forme
cumpănite şî barocul din Boemia şi nordul Italiei, cu forme dinamice. Totodată, castelul are şi
influenţe eclectic din Transilvania vizibile în cazul faţadei principale şi a celei dinspre Mureş.
18
Castelul este pe lista monumentelor istorice din judeţul Alba, listă ce aparţine Ministerului Culturii şi
Patrimoniului Naţional. (A. Fekete, 2007)

2.2. Grădinile şi planurile castelelor

O adevărată bijuterie a acestor proprietăţi nobiliare o constituia parcul din jurul lor, încă din
perioada Renaşterii doamnele le-au acordat o atenţie deosebită şi au cultivat flori şi mirodenii.
Barocul a adus schimbări, dezvoltându-se două stiluri aparte: grădina de tip francez în care totul era
aranjat simetric, construcţii diverse în interiorul grădinii, plante alese cu grijă, lacuri şi fântâni
arteziene, şi grădina în stil englezesc cu pomi şi tufe plantate estetic, totul aranjat pentru a da o
senzaţie de naturaleţe.

Fig.14. Starea actuală a câtorva dintre grădinile castelelor

Castelul Kendy-Kemény de la Brâncoveneşti

19
 Deoarece până în sec. al XVII-lea castelul a avut numeroşi proprietari, nu poate fi vorba de
crearea unei grădini sau un design aparte. Este menţionat că în 1648 arealul din jurul castelului
începe să aibă diferite funcţii: exista o grădină cu fructe, legume iar în vecinătatea puţin mai
îndepărtată, era locul unde animalele trăiau şi se hrăneau. Prima grădină amenajată însă, se pare că a
fost terasa prinţului János Kemény, poziţionată spre frumoasa vale a râului, în partea din faţă a
castelului; mai apoi sunt menţionaţi copacii care îi dădeau un aspect plăcut castelului şi îl făceau să
fie observat de la depărtare. În unele scrieri apare faptul că în curtea castelului se afla şi un teren de
tenis însă datorită pinilor, umbrei, cât şi cailor care stăteau în apropierea acestora, terenul de tenis nu
a avut un mare succes Se pare că această grădină a castelului a fost foarte apreciată iar în 1899 au
căutat un grădinar care să-i redea frumuseţea de altădată. Castelul are o formă pătrată, cu turnuri pe
colţ iar ferestrele au fost construite în stilul Renaşterii; deasupra intrării se afla un balcon iar intrarea
se făcea pe un pod care era deasupra şanţului ce înconjura castelul. (A. Fekete, 2007)

Castelul Huszár din Reghin

Asemenea castelului, data construirii grădinii nu se cunoaşte exact, însă se menţionează că ar fi
fost undeva în jurul anilor 1860-1870. Bazându-ne pe scrieri, grădina castelului a fost construită în
stil francez, marea majoritate a castelelor urmând în acea perioadă modele europene, în special
francez şi englez. Prima jumătate a sec. al XIX-lea a fost perioada a peisajelor cu grădini în care
vegetaţia avea rolul de a evoca atmosfera paradisului. Florile şi legumele aveau un rol important,
chiar şi iarna familia avea grijă de acestea iar copii familiei erau foarte entuziasmaţi să aibă grijă de
propriile lor plante. Grădina castelului era împărţită în două părţi: partea din jurul castelului unde se
plantau flori iar cealaltă parte a grădinii era folosită pentru legume. Exista de asemenea şi un mini-
teren de fotbal în curtea castelului. Însă cu timpul, grădina şi-a pierdut din farmec, în special după
naţionalizare. Chiar dacă s-a încercat să se păstreze anumite elemente, nu s-a reuşit; lebedele nu mai
erau pe lac, mulţi dintre copaci au fost tăiaţi şi s-au pus plăcuţe cu scopul de a proteja zone dar a fost
în zadar. (A. Fekete, 2007)

Castelul Teleki din Gorneşti

Se spune că nu ai cum să vorbeşti despre castelul Teleki din Gorneşti, fără să menţionezi
grădina acestuia; proprietarii au avut grijă să încânte privirile cu o mulţime de flori printre care se
numără trandafirii, lăcrămioarele, gălbenelele iar în mijlocul grădinii dominau crinii. Grădina din
jurul castelului a fost construită în stil francez; ceea ce este impresionant aici şi deosebit de modelul
clasic francez, este faptul că apa avea un traseu destul de sinuos iar şanţurile când nu mai erau
folosite pentru apărare, erau transformate în lacuri. Grădina era împărţită în patru părţi şi din peisaj
nu lipseau pomii fructiferi, cel mai frecvent menţionaţi fiind vişinii. Mai existau în grădină două
20
iazuri şi câteva locuinţe în jurul cărora plantau tutun şi dovleac. Parterele cu flori din jurul castelului
urmăreau forma terenului iar stuctura era lipsită de simetria rigidă care se întâlnea în parcurile.
Un alt element interesant este plantaţia; preferat a fost stejarul piramidal pentru silueta
nedeformabilă care nu necesită tunderi; de asemenea pe malul apei erau plantate specii pletoase care
dădeau o perspectivă interesantă castelului, celor care il priveau dinspre apă. Urmând modelul
construirii castelului în stil baroc, la fel a fost amenajată şi grădina, acestea fiind rezultatul
călătoriilor lui Joseph Teleki prin Europa. Acesta a stat o lungă perioadă în Viena şi a vizitat
Bavaria, Olanda, Franţa, Elveţia, nordul Italiei de unde a preluat elemente care s-au reflectat mai
târziu în construcţia castelului şi grădinii. La începutul anilor 1800, Teleki Joseph al II-lea, după
călătoriile lui prin Europa, transformă grădina franceză într-un parc englezesc, cu alei şi arbori de
esenţă rară. Mai mult decât atât, în parcul castelului se află şi astăzi patru statui care fac parte dintr-
un grup de şase, reprezentând pe Neptun, Pan, Venera, Junona, Bachus şi Ceres cât şi statuia
comemorativă a lui Teleki Jozsef al II-lea. Pe malul apei se aflau statuile unor pitici care ar fi fost
“portretele” lui Ludovic al XIV-lea şi Mirabeau. Pe lângă zidurile castelului mai aveau un gard de
apărare din lemn. Peisajul este completat de arbuşti floriferi şi mesteceni. Intrarea în castel se făcea
pe un pod care era deasupra lacului ce înconjura castelul.. Joseph Teleki şi fiul acestuia au fost cei
care a avut grijă ca spaţiul din jurul castelului să arate impecabil; el nu numai că era pasionat de
grădinărit, dar a şi publicat volume cu acest subiect care se găsesc în librăria din Pest. (A. Fekete,
2007)

Castelul Teleki din Glodeni

Acest castel nu se cunoaşte a fi avut vreodată vreo grădină imensă şi bine pusă la punct precum
au avut altele. Totuşi, în spaţiul ce se află în faţa castelului au fost plantaţi arbori care mai pot fi
văzuţi şi astăzi. Directoarea “Centrului de îngrijire şi asistenţă pentru persoanele cu handicap” a
încercat să îngrijească parcul din faţa castelului cât mai bine, plantând arbuşti şi pomişori. Peste
drum de castel se află un părculeţ cu statui, reprezentându-i pe cei 20 de principi transilvăneni,
autorul acestora fiind un actual localnic. (K. Gyula, 1995)

Castelul Teleki din Dumbrăvioara

Se spune că grădina englezească a acestui castel este poate cel mai reprezentativ exemplu din
rândul grădinilor amenajate. Grădina se afla în spatele castelului şi se întindea până în locul unde
întâlnea Mureşul; era o grădină dendrologică, rectangulară şi de 3 m, ce avea un iaz şi este
menţionată de asemenea si o trăsură care era în grădină. Mai multe persoane au descris acest castel,
menţionând tot timpul faptul că grădina era una cu un peisaj dendrologic, cu o mini-pădure de pini
iar în faţa castelului era un imens stejar, care a reprezentat locul preferat de relaxare al familiei. Se
21
mai menţionează faptul că grădina avea un număr mare de plante şi s-au folosit elemente liniare în
amenajare. Aveau de asemenea în spatele castelului şi un teren de călărie. Cripta familiei se află de
asemenea în grădină, faţada acesteia fiind construită în stil baroc. Apartamentul stăpânului a fost
amenajat în pavilionul din capătul vestic; femeile stăteau de obicei în pavilonul estic iar la începutul
secolului XX castelul adăpostea numeroase portrete ale membrilor familiei. (K. Gyula, 1995)

Castelul Mariaffi din Sângeorgiu de Mureş

În ceea ce priveşte grădina acestui castel, este menţionat faptul că un srejar bătrân a stat aici
până la începutul sec. al XX-lea. În spatele castelului era o mica pădure de pini şi în apropiere de
valea din spatele castelului era un mic iaz unde familia obişnuia să ia prânzul, care ulterior s-a
transformat în mlaştină. (K. Gyula, 1995)

Castelul Haller din Sânpaul

Despre nu s-a scris aşa de mult cum s-a scris despre celelalte castele din această regiune a Văii
Mureşului. Se cunoaşte faptul că în vremurile înfloritoare ale castelului a fost construit un şanţ de
apărare care a fost umplut cu apă; astăzi însă o baltă şi nişte buruieni i-au luat locul. Parcul din jurul
castelului era deosebit, cu foarte multe specii de plante; grofii aveau o caleaşcă în curtea castelului
cu care se plimbau. (K. Fekete, 2007)

Despre castelul din imediata vecinătate, Ogra nu se menţionează grădina în mod special.

Castelul Rákóczi-Bethlen din Iernut

Această locuinţă nobiliară dispunea de o încăpere numită “Casa şerpilor” cu o poartă construită
în stil baroc. Castelul avea şi patru turnuri care au fost construite să reprezinte cele patru puncte
cardinale. În secolul al XX-lea, au fost ataşate castelului o cantină şi o magazine, locate în partea
nordică, cu vedere înspre râul Mureş. Castelul nu avea o curte foarte mare însă în spatele acestuia au
fost construite căsuţe pentru vară. Copacii seculari nu trebuia să lipsească din peisajul nicunui castel,
se şi menţionează că Győrgy Rákóczi atunci când scria scrisori, la sfârşit se semna şi menţiona că a
fost scrisă sub copac secular. Se pare că grădina a suferit multe schimbări şi într-un final a dispărut
cu totul deoarece în 1758 era menţionat că odată exista. Însă pe vremea când încă mai exista, se pare
că era folosită mai mult în scop agricol însă se găseau şi flori. Se pare că pomii fructiferi erau
plantaţi lângă cursul apei, separaţi de acesta printr-un gard de apărare. Se mai menţionează de
asemenea că Ana Bornemisza i-ar fi trimis o scrisoare sultanului şi i-a cerut copaci exotici însă acest

22
lucru a fost refuzat deoarece se ridica la costuri prea mari; deci Imperiul Otoman se pare că nu a
influenţat grădina în niciun fel. Grădina castelului a fost înfloritoare în timpurile străvechi însă cu
timpul şi-a pierdut din farmec. (A. Fekete, 2007)

Castelul Degenfeld din Cuci

Nu se menţionează nicio grădină de pe vremea când proprietarii erau familia Pekris, însă este
menţionată în perioada în care a fost familia Degenfeld. Grădina era în partea estică a castelului şi se
vorbeşte de prezenţa oleandrilor, a liliacului cât şi a unei săli de gimnastică în aer liber şi diverse
structure pentru căţărat. O fotografie găsită la Oficiul Naţional al Patrimoniului Cultural descria
castelul ca având obloane la ferestre, veranda avea pereţii din sticlă şi copacii falnici care se putea
observa de după castel. Mai târziu au plantat şi tuia în faţa castelului însă grădina este momentan
într-o stare foarte degradată, existând câţiva pomi fructiferi şi nuci, pe lângă spaţiul neîngrijit. Ceea
ce a mai rămas însă din grădina de altădată, este un stejar bătrân, în partea estică a castelului. (K.
Gyula, 1995)

Castelul Teleki din Uioara de Sus

Există o pictură a lui Neuhauser din anul 1789 ce redă următoarele detalii asupra grădinii:
exista un spaţiu închis lângă castel, cu vegetatie bogată iar pe de altă parte un larg spaţiu cu iarbă ce
înconjura castelul; acest lucru însemnând că grădina a suferit modificări de-a lungul timpului.
Grădina închisă din jur, are caracteristicile perioadei predecente, însă copacii nu par a fi aranjaţi în
vreun fel, ci mai degrabă lăsaţi să crească în modul lor natural. Când contele Mikó a preluat castelul
în 1856, a pus un mare accent pe importanţa grădinii şi a spaţiului de lângă castel, menţionându-se
existenţa următoarelor: păduri de pin, insuliţe cu sălcii, o mulţime de flori, viţă-de-vie şi numeroase
specii dendrologice. Grădina a fost aranjată după moda care exista în acea perioadă, un întins pat de
flori roşi lăsându-se admirat; multe castele şi spaţii publice au urmat această tendinţă în aranjarea
spaţiului verde.

Foarte puţine lucruri sunt menţionate despre grădina castelului Mikes, se pare că nu s-a pus
atât de mult accent pe acest aspect, ci pe construcţia în sine. Este menţionată cripta familiei Mikes,
construită în stil neo-gotic, care ar putea fi un element ce ne duce cu gândul la existenţa unei grădini,
deoarece de obicei aceste cripte erau construite în spatele castelelor, în grădină. (A. Fekete, 2007)

Din păcate, castelul Bethlen din Aiud nu s-a bucurat de o grădină imensă şi plină de vegetaţie,
deoarece a fost tot timpul parte din cetatea Aiudului, fiind construit în curtea acestuia.

23
 2.3. Starea actuală a castelelor

După cel de-al doilea Război Mondial, castelul din Brâncoveneşti s-a transformat într-un spital
pentru persoane cu boli psihice. Din această cauză, interiorul nu se poate vizita, doar exteriorul şi
grădina castelului. Castelul încă se mai pote mândri cu acei copaci plantaţi de secole. Însă familia
Kemeny a recuperat castelul şi urmează să îl restăpânească, după ce spitalul va fi mutat în altă parte.
În ceea ce priveşte castelul Huszár, după anul 1950 au funcţionat în această clădire spaţii
deţinute de stat care aveau destinaţie agricolă, mai apoi un internat pentru copii cu probleme psihice,
care ulterior au fost mutaţi într-o nouă clădire construită în grădina castelului. Ulterior a fost folosit
pe post de depozit, ca apoi să ajungă în ruină, atât clădirea, cât şi grădina. În anul 2008 a fost
retrocedat urmaşilor proprietarilor iar aceştia l-au scos la vânzare în 2010, la un preţ de 1,6 milioane
de euro însă nimeni nu l-a cumpărat încă.
Ceea ce un simplu trecător poate vedea atunci când trece pe lângă castelul Teleki din Gorneşti,
este o tristă rămăşiţă a ceea ce a însemnat castelul odată. Aspectul şi însemnătatea castelului s-au
pierdut în mare parte după naţionalizare; grădina castelului a devenit teren de fotbal, s-a construit o
încăpere care stă pe post de recepţie şi s-a încercat să se facă un workshop însă acestea nu se
potrivesc în peisajul castelului. Din 1947, este în proprietatea statului şi a fost folosit ca şi centru
pentru prevenirea tuberculozei, dar şi acesta s-a desfiinţat. Cu toate aceste, ceea ce s-a păstat sunt
unele specii de copaci cât şi unele sculpturi din grădina castelului care ar trebui păstrare cu grijă
deoarece sunt facute din roci nisipoase şi se vor degrada în timp. Ei foloseau ulei în fiecare vară
împotriva degradarii statuilor. În urma unui process, castelul a revenit moştenitorilor familiei Teleki
în anul 2006. Astăzi, castelul este într-o stare destul de degradată şi necesită îmbunătăţiri. Nu se
poate vizita în interior, este păzit deoarece poate fi devastate de hoţi.
Castelul Teleki din Glodeni nu a avut un trecut foarte tumultos şi nu a suferit atâtea schimbări
precum celelalte. În 1952, după naţionalizare, în interiorul castelului s-a înfiinţat “Centrul de
îngrijire şi asistenţă pentru persoanele cu handicap” care găzduieşte 78 de persoane însă nu în
condiţiile ideale. Adevărul este că aici este un castel care nu a fost lăsat în paragină atât de mult cât
au fost altele, la exterior nu s-a schimbat mai nimic cu scopul de a-i păstra aspectul medieval, însă la
interior s-a intervenit cu câteva modificări. Ca şi turist, accesul se face doar pe baza unei permisii.
De la naţionalizare, castelul se află în proprietatea statului iar Consiliul Local a mai investit în
întreţinerea lui însă acum are un statut juridic incert. Daca acest statut persistă, se va ajunge la
ruinare.
Castelul şi grădina au fost supuse unei analize în anul 2003; s-a observat că o mare parte din
fostul parc al castelului este în folosinţă agricolă şi s-au găsit rămăşiţele unui fost iaz. În prezent
clădirea găzduieşte Grupul Şcolar Agricol Dumbrăvioara însă exteriorul nu este renovat. Problema

24
retrocedării domeniului din Dumbrăvioara i-a preocupat pe cei trei urmaşi ai familiei Teleki. Cu
câţiva ani în urmă, fiul lui Samuel Teleki a venit aici împreună cu un arhitect din Canada pentru a
evalua starea actuală a castelului şi a vedea câţi bani sunt necesari pentru renovare. Rezultatele a fost
descurajator: aproximativ două milioane de euro. Mai apoi s-a decis formarea unui consiliu care să
se ocupe de problemă. În 2005, întreaga proprietate a fost retrocedată, iar mai apoi un investitor
italian s-a arătat interest de acesta. Bine-înţeles s-a pus şi problema liceului şi s-a ajuns la concluzia
că investitorul trebuie să construiască o nouă clăire în care să funcţioneze liceul. Însă până în
momentul de faţă nu s-a realizat nimic, totul a rămas la stadiul de proiect.
Castelul Mariaffi din Sângeorgiu de Mureş este în prezent în proprietatea Jandarmeriei, fiind
înconjurat de un zid dublu şi căsuţe ale jandarmilor. Este interzisă fotografierea iar parcul din jurul
castelului nu este îngrijit, uşile şi ferestrele lipsesc. Înainte de aceasta, a fost folosit pe post de fermă.
Se doreşte înfiinţarea unui centru cultural şi un muzeu al satului, cu srpijinul Ministerului Culturii.
Mai mult decât atât, vor să mute şi clădirea Primăriei în incinta castelului deoarece se află în centrul
comunei; de asemenea Primăria doreşte să înfrumuseţeze şi parcul. Acesta se afla în proprietate
privată dar o parte a fost câştigată ulterior de către Primărie. Proiectul Primăriei de a reabilita
castelul include şi protejarea stejarilor seculari, amenajarea aleelor cu bănci şi organizarea de
concerte de muzică clasică. Însă până în prezent nu s-a realizat nimic din toate acestea, castelul este
încă în proprietatea Jandarmeriei, rămâne de văzut dacă în viitor acest proiect va fi pus in aplicare.
Castelul Haller din Sânpaul a găzduit pe rând un centru agricol, o şcoală, mai apoi a fost un
spaţiu în care localnicii îşi depozitau legumele, cât şi un bloc de locuinţe. Ceea ce odată a reprezentat
un minunat castel al Transilvaniei, a ajuns o ruină, cu pereţii şi acoperişul dărâmate, având aspectul
unui fost bloc comunist.
Castelul Haller din Ogra a găzduit de-a lungul anilor o şcoală, un sediu al poliţiei, internat şi
Consiliul Popular, până în 1990 când clădirea a fost abandonată. A rămas în paragină până în anul
2007 când o familie din localitate s-a decis sa îl preia de la moştenitori, cu scopul de a-i reda
frumuseţea şi grandoarea de altădată. Această dorinţă a lor s-a născut după ce au vizitat numeroase
conace şi castele în alte ţări, care au fost reabilitate. Au cerut permisiunea urmaşilor familiei nobile
iar aceştia au fost de acors, impunând bine-înţeles câteva condiţii iar una dintre aceste condiţii a fost
ca aceştia să se apuce imedia de restaurare. Când au preluat castelul, acesta se afla într-o stare
avansată de degradare, nici măcar acoperiş nu mai avea. Au încercat să păstreze aspectul iniţial, au
folosit material compatibile cu cele vechi, metode de execiţie traditionale, specific perioadei în care
a fost construită clădirea; au construit de asemenea un sistem de dren şi rigole pentru colectarea
apelor pluvial; un canal pentru aerisirea zidului; s-au reparat bolţile; s-au construit planşee din lemn
de brad; s-au construit şi reparat scările; au păstrat elementele decorative rămase şi unde a fost cazul,
le-au refăcut în stilul vremii cărei aparţineau. Pentru a reface interiorul, această familie s-a
25
documentat foarte mult, s-au documentat fotografic, au apelat la specialişti în domeniu. Au fost
ajutaţi şi de către familia moştenitoare, ce le-a oferit câteva obiecte vechi, pentru a completa
interiorul, cât şi de stat, care le-a oferit fonduri nerambursabile. Au reuşit să îmbine noul cu vechiul
într-un mod armonios şi plăcut turistului; au încercat să redea atmosfera castelului de altădată dar şi
confortul de care are nevoie turistul din zilele noastre, transformând ruinele unui castel într-o
pensiune de 4*, care a fost deschisă publicului în anul 2011. Pensiunea dispune de 15 camere dotate
cu băi, cablu TV, minibar, telefon, WiFi, toate camerele fiind dotate cu mobilier în stil vechi.
Dispune de asemenea de un restaurant foarte bine pus la punct, cu o diversitate de preparate, de o
sală de conferinţe cu o capacitate de 50 de locuri şi o cramă cu o capacitate de 130 de persoane. Se
mai pot organiza nunţi, botezuri, baluri, degustări de vinuri, zile de naştere. Acest fost castel, este
primul renovat şi reamenajat din judeţul Mureş. Are şi o poziţie favorabilă, fiind situat la
aproximativ 20 km de Tîrgu Mureş, pe drumul european E60 şi la 9 km de aeroportul internaţional
Transilvania. Este foarte bine pus la punct, dispune şi de un website, pagină de Facebook prin care
îşi promovează produsele, cât şi broşuri informative care se pot găsi la recepţia pensiunii. Acest
proiect al familiei Foris, prin care au recuperate castelul şi l-au transformat în pensiune, reprezintă
un exemplu pentru toate celelalte castele din împrejurimi.
Castelul din Iernut amintit mai sus, a găzduit o şcoală în trecut iar apoi a fost înapoiat Bisericii
Catolice; clădirea nu este întreţinută, poarta “Clădirii şerpilor” şi spaţiul din jurul acesteia au fost
distruse; singura conexiune care se mai poate vedea de la primul etaj este vegetaţia plantată în anii
1960 dintre această clădire şi castel. În partea sud-estică se mai poate observa o livadă, aceasta fiind
cea mai vizibila parte vie a grădinii. Ce se mai poate observa încă este fostul zid de apărare de lângă
râul Mureş şi nişte sălcii lângă acesta.
La fel ca şi multe dintre celelalte castele din această regiune şi castelul din Cuci, după
naţionalizare a fost trecut în proprietatea statului. De atunci şi până în zilele noastre a găzduit pe
rând un cabinet medical şi veterinar, o bibliotecă, cât şi unităţi agricole. Exteriorul este într-o stare
degradată însă interiorul încă se mai poate folosi dacă se renovează. Tencuiala a căzut de pe pereţi
iar geamurile castelului şi verandei au fost sparte. Prin spatele castelului s-au construit nişte scări
pentru a avea acces la câteva dintre încăperile nordice şi s-a introduce electricitatea şi gazul, fapt ce a
stricat imaginea istorică a castelului. În partea vestică a castelului, angajaţii primăriei şi-au făcut o
parcare iar în nord-est se află turnul de apă. De asemenea o mică terasă îşi face apariţia în peisajul
dezolant al actualului castel. Deşi de-a lungul isoriei a avut mai multe întrebuinţări iar în timpul
comunismului, statul a pus stăpânire pe castel, în prezent se află din nou în posesia familiei
Degenfeld şi se doreşte renovarea şi introducerea acestuia într-un circuit turistic.
Castelul Teleki din Uioara de Sus se prezintă astăzi ca fiind o ruină. Grădina castelului a fost
distrusă în timp, doar câţiva copaci au mai rămas din frumosul parc de altădată. De-a lungul
26
timpului, după naţionalizare a fost adăpost pentru animale, localnicii şi-au plantat legume şi astfel
castelul s-a degradat. În anul 1994 proprietarul castelului a fost primarul satului însă nu a reuşit să-l
renoveze. A funcţionat şi o fabrică pentru producerea sticlei până în anul 1999 însă acum reprezintă
doar o ruină.
Castelul de la Cisteiu de Mureş se află, poate, în cea mai deteriorată stare dintre castelele
analizate în această lucrare. Din castel au mai rămas doar pereţii fostei capele şi rămăşiţe din intrarea
principală, însă într-o stare îngrijorătoare. Este în proprietatea statului şi este înscris pe lista
monumentelor din judeţul Alba însă acestea par a nu fi în favoarea castelului, deoarece nimeni nu se
preocupă.
Muzeul de Istorie care se află în clădirea fostului castel Bethlen din Aiud, deţine material
arheologice din împrejurimile Aiudului cât şi o parte din vechiile colecţii ale Colegiului Calvin.
Reprezintă o oportunitate faptul că este încorporat în cetete deoarece aceasta este în process de
renovare prin programul Regio, s-au primit fonduri şi odată cu cetatea, castelul, respectiv Muzeul de
Istorie, beneficiază de renovare.
Referitor la castelul Kemeny din Sâncrai, după anul 1947, a fost transformat într-un centru de
plasament pentru copii cu dizabilităţi. A mai beneficiat de nişte reparaţii minore în anul 1980 iar în
anul 1997 a fost părăsit. Momentan castelul apaţine de Consiliul Judeţean Alba şi este în proces de
renovare prin proiectul “Incluziune socială şi pe piaţa muncii prin întreprinderi sociale”. Când s-au
început lucrările se afla într-o stare avansată de degradare. Se doreşte amenajarea unui Centru de
formare profesională pentru judeţul Alba, care să dispună de săli de conferinţe, birouri, camera de
cazare şi săli pentru diverse expoziţii. Proiectul are trei faze: prima constă în restaurarea
infrastructurii, scurgerilor apelor pluvial, restaurarea acoperişului, cât şi a unei părţi din castel; a
doua fază constă în continuarea renovării castelului iar în ultima fază va fi amenajată curtea acestuia.
Totodată, datorită acestui proiect, în jurul castelului a fost amenajată o plantaţie de trandafiri,
funcţionând ca întreprindere socială, tot prin proiectul POSDRU. Plantaţia se întinde pe o suprafaţă
de 2 hectare iar în anul 2011, aici au fost plantaţi 35.000 de butaşi de trandafiri, iar, în primăvara
anului 2012, numărul acestora a ajuns la 80.000; cei care lucrează această plantaţie sunt tineri şi
adulţi cu dizabilităţi sau vulnerabili social. Mai mult decât atât, în luna iunie a fiecărui an, la Sâncrai
are loc Sărbătoarea Trandafirilor cu expoziţii florale deosebite, una dintre ocupaţiile de bază ale
locuitorilor din zona Sâncrai-Ciumbrud fiind cultivarea florilor. (A. Fekete, 2007).

Tabel 1. Sintetizarea datelor cu privire la castelele de pe Culoarul Mijlociu al râului Mureş

Stilul iniţial
Atestare Primii Actualii
Castel Localitate al Stare actuală
documentară proprietari proprietari
construcţiei
Kendy- Brâncoveneşti 1228 Renascentist Ferenc Kendi Moştenitorii Spital
27
 familiei
Kemény
Kemény
Moştenitorii
Reghin Familia
Huszár 1332? Renascentist familiei Ruină
(Apalina) Huszár
Huszár
Moştenitorii
Teleki Gorneşti 1477 Baroc Familia Teleki familiei Ruină
Teleki
“Centrul de
îngrijire şi
asistenţă
Teleki Glodeni 1675 Baroc Familia Teleki Statul
pentru
persoanele cu
handicap”
Grupul Şcolar
Teleki Dumbrăvioara 1739 Baroc Familia Teleki Statul Agricol
Dumbrăvioara
Sângeorgiu de Familia
Mariaffi 1332 Renascentist Statul Jandarmeria
Mureş Szentgyőrgyi
Familia
Haller Sânpaul 1332 - Ruină
Szentgyőrgyi
Familia Familia Pensiunea
Haller Ogra Sec.al XVI-lea Baroc
Szentpáli Foris Haller
Rákóczi- Familia
Iernut 1257 Baroc - Ruină
Bethlen Bogáthis
Moştenitorii
Degenfeld Cuci Sec.al XVI-lea Neoclassic Familia Pekry familiei Ruină
Degenfeld
Renascentist şi Kristóf
Teleki Uioara de Sus 1576 Statul Ruină
baroc Báthori
Cisteiu de
Mikeş Sec.al XIX-lea Neo-clasicism Familia Mikes Statul Ruină
Mureş
Gabriel Muzeu de
Bethlen Aiud Sec.al XV-lea Renascentist Statul
Bethlen istorie
Amenajarea
unui Centru de
Consiliul formare
Familia
Kemeny Sâncrai 1805 Baroc Judeţean profesională
Kemeny
Alba pentru judeţul
Alba-în
desfăşurare

28
29
 3. DEZVOLTARE REGIONALĂ PE VALEA MUREŞULUI

3.1. Analiza situaţiei actuale

Se poate observa după o scurtă analiză a castelelor că această zonă se află într-o situaţie
delicată şi necesită intervenţii majore. Există potenţial, atât antropic cât şi natural şi acest lucru
reprezintă un mare avantaj pentru această zonă. Castelele ar trebui remodelate, prin atragerea unor
fonduri; o dezvoltare a turismului, contribuie şi la dezvoltarea economiei locale iar atragerea unor
noi investitori ar putea ajuta la rezolvarea acestei probleme. Acestea ar putea crea noi locuri de
muncă, regiunea se va dezvolta şi va atrage din ce în ce mai mulţi turişti iar inegalităţile regionale
vor dispărea.
Trebuie luat în considerare faptul că turismul este o importantă sursă care contribuie la
dezvoltarea economiei iar România are potenţialul de a o dezvolta. Mai mult decât atât, turismul
duce la crearea de noi locuri de muncă şi la prosperitatea unei regiuni/ţări.
Aceste castele au avut o valoare deosebită în trecut, chiar au fost comparate cu cele de pe
Valea Loirei însă au suferit diverse schimbări de-a lungul timpului iar cel mai mare impact a fost în
anul 1921 când datorită legii agrare, timp in care nu au mai fost bani pentru a le susţine si acest lucru
a dus la degradarea lor. Mai apoi au intrat în folosinţa statului, cele mai multe transformându-se în
C.A.P-uri, şcoli, spitale sau diverse centre pentru comunitatea locală. Astfel, în prezent şi-au pierdut
din însemnătate iar acest lucru trebuie schimbat, pentru a reda Transilvaniei monumentele şi partea
de istorie ce i se cuvine.
După cum bine ştim, la sugestia Uniunii Europene, România a recurs la formarea a 8 regiuni de
dezvoltare cu scopul de a reduce disparităţile teriroriale; Uniunea Europeană a considerat că judeţul
este o unitate administrativă foarte mică pentru a putea oferi suport financiar şi au sugerat crearea
unor regiuni care să aibă minim 2 milioane de locuitori. De la formarea acestor regiuni de dezvoltare
şi până acum se poate observa că regiunea Bucureşti-Ilfov este cea mai dezvoltată datorită
infrastructurii şi a potenţialului demographic calificat; de asemenea această regiune are cel mai
ridicat grad de absorbţie al FDI şi se diferenţiază vizibil de celelalte regiuni. În principal, aceste
regiuni prezintă disparităţi în ceea ce priveşte PIB/locuitor şi regiunile urbane deţin puterea
economică pe când cele rurale sunt mai puţin dezvoltate. Însă chiar dacă s-au format aceste regiuni,
nu sunt atât de eficiente cum se aşteptau a fi. Problema este la partea sud-estică a ţării, care are un
potenţial industrial ridicat dar este nedezvoltată, arătând faptul că acest tip de regionalizare nu este
eficient în privinţa acestor regiuni. Cele mai importante atribuţii pe care aceste regiuni le au sunt: de

30
a aloca fonduri PHARE, de a colecta statistici regionale şi de a coordona proiecte regionale. (V.
Surd, I. Kassai, Laura Giurgiu, 2011).
Regiunea pe care am ales să o analizez face parte din Regiunea Centru; acestă regiune are
numeroase avantaje printre care se numără: poziţia centrală în cadrul ţării care îi oferă oportunitatea
de a comunica uşor cu toate celelalte regiuni ale ţării, prezintă o diversitate etnică, potenţial turistic,
are două aeroporturi, la Târgu Mureş şi Sibiu, centre universitare specializate, grad de urbanizare
ridicat; pe de altă parte, printre punctele slabe pe care le prezintă această regiune se enumeră: din ce
în ce mai multe obiective turistice sunt în paragină, sectorul de inovaţie şi cercetare se confruntă cu
lipsa personalului specializat, prezintă disparităţi în ceea ce priveşte fondurile: centrele urbane
primesc fonsuri pe când cele rurale nu beneficiază de acestea, există câteva localităţi foarte sărace.
Deoarece cele mai multe dintre castelele analizate în această lucrare sunt din judeţele Alba şi
Mureş, am ales să analizez două planuri şi anume: Plan de amenajare a teritoriului zonal Valea
Mureşului, Judeţul Alba şi Priorităţile dezvoltării judeţului Mureş 2007-2013. Planul de amenajare a
teritoriului zonal Valea Mureşului analizează şi prezintă importanţa râului Mureş pentru judeţul
Alba, exploatarea acestuia ca şi resursă economică şi recreaţională pentru remodelarea peisajului şi
dezvoltarea urbanistică de pe Valea Mureşului, care poate contribui la dezvoltarea durabilă a zonei.
Se mai prezintă de asemenea cele 8 terase ale Mureşului din acest areal, care sunt folosite în
agricultură, cât si pentru promovarea şi dezvoltarea aşezărilor. Facilităţi pentru irigare sunt prezente
în zona Aiud-Rădeşti-Lunca Mureşului şi Alba Iulia-Vinţi de Jos. Se cunoaşte faptul că economia
judeţului Alba este orientată spre sectorul serviciilor şi industrie, în special industria usoară
predomină iar judeţul Mureş are resurse agricole semnificative, care favorizează cultivarea
legumelor şi cerealelor.
Un alt avantaj de care ar putea beneficia regiunea este folosirea programului “Natura 2000”- o
reţea ecologică a arealelor protejate, care are ca şi scop conservarea habitatelor; unul dintre castelele
acestui studiu este inclus în programul “Natura 2000” şi anume castelul Bethlen. În acest plan
menţionat mai sus, s-a încercat a se arăta, pe lângă alte elemente, importanţa râului Mureş şi s-a
dovedit faptul că această regiune poate aduce multe beneficii dacă se va îmbunătăţii situaţia şi se va
menţine.
În cealaltă lucrare, referitoare la judeţul Mureş, există un capitol special dedicate turismului.
Turismul este un factor important în dezvoltarea economiei un ui judeţ care se bazează pe potenţialul
intern. O condiţie principală pentru a se dezvolta turismul într-o regiune se bazează pe promovarea
destinaţiilor care generează cerere, cât şi pe îmbunătăţirea serviciilor turistice, care are un rol
important în atragerea de turişti; nu în ultimul rând, este turismul este important pentru crearea
locurilor de muncă şi dezvoltarea unui mici “business-uri”. Se poate observa că pe piaţa turistică
internaţională se manifestă o cerere pentru turismul cultural şi eco-turism, cât şi pe serviciile bazate
31
pe unicitate şi calitative. Din acest punct de vedere, regiunea analizată prezintă un abantaj, deoarece
beneficiază de produse culturale, incluzând castelele. Pentru o mai bună exploatare a oportunităţilor,
este esenţială dezvoltarea produselor turistice prin dezvoltarea instrumentelor de piaţă necesare
pentru promovarea şi îmbunătăţirea accesibilităţii atracţiilor. Spre exemplu, multe dintre castele ar
trebui să beneficieze de acest lucru deoarece un turist care face un tur în zonă, nu o să ştie de
existenţa unor castele în apropiere de itinerariul lui deoarece indicatoarele turistice lipsesc. Prin acest
plan se face cunoscută ideea de atragere a unor investitori, multiplicarea serviciilor, crearea de noi
locuri de muncă, îmbunătăţirea infrastructurii deoarece un loc pe care îl numim touristic are nevoie
de infrastructură îmbunătăţită.
Cel mai practicat în judeţul Mureş este turismul de sănătate, urmat de turismul montan; se
lucrează la introducerea turismului cultural, de relaxare şi a agroturismului. Cei care au realizat
lucrarea au demonstrat că lipsa promovării sua o slabă promovare duce la o cerere turistică redusă
iar promovarea nu este suficientă la un nivel local, trebuie făcută şi la nivel naţional. Însă pe măsură
ce numărul turiştilor va creşte, judeţul trebuie să îmbunătăţească calitatea spaţiilor de cazare,
facilităţile recreaţionale ar trebui îmbunătăţite (piscine, terenuri de mini-golf, paint-ball etc).
După cum putem observa din aceste planuri, comunităţile locale încearcă să îmbunătăţească
starea actuală a regiunii, beneficiind de potenţialul pe care râul Mureş îl are.
Însă una dintre cele mai mari probleme pe care România le are este legată de disparităţile
existente, care au putut fi observate în special în ultimii 50 de ani. De aceea, România ar trebui să
aplice politici de dezvoltare regională sustenabilă. Ţara noastră, ca multe dintre ţările europene, are o
structură de tip centru-periferie, cu o creştere rapidă a regiunilor din jurul capitalei datorită
investitorilor care preferă să investească în regiuni deja dezvoltate, cât şi datorită intervenţiilor
guvernului în cele mai dezvoltate regiuni, care au ca scop obţinerea unui nivel dezvoltat la nivel
naţional. Părerea mea este că autorităţile şi guvernul ar trebui să acţioneze mai întâi la nivel local şi
să dezvolte areale mai mici, care duc la dezvoltarea judeţelor şi implicit la dezvoltarea la nivel
naţional. Aşadar, ar trebui acţionat de la nivel local la nivel global.
Un element important în dezvoltarea regională din România, a fost introducerea programului
PHARE în 1996. Regiunile din România aveau nevoie de ceva nou, fiind sub limită în ceea ce
priveşte dezvoltarea regională. Aşadar, din ce în ce mai multe regiuni au început să beneficieze de
acest program. De asemenea, un atuu pe care îl are România este potenţialul turistic şi cultural iar
autorităţile locale ar trebui să colaboreze mai mult şi să profite de faptul că este membră a Uniunii
Europene şi să intre în legătură cu Comitetul Regiunilor pentru a face cunoscută problema. Potrivit
Strategiei Naţionale de Dezvoltare Regională 2007-2013, pentru reducerea disparităţilor
interregionale şi intraregionale, ar trebui luate măsuri pentru accelerarea creşterii economice în
rândul regiunilor subdezvoltate.
32
 În articolul “Tourism in the regional development perspective: Romanian background”,
autoarele Anca Dordescu şi Gabriela Stănciulescu arată că turismul în politicile de dezvoltare
regională, este un factor principal în reducerea disparităţilor şi un factor care poate genera
dezvoltare economic. Pentru a demonstra acestea, au folosit următorul exemplu: Comisia Europeană
a anunţat faptul că în contextul crizei economice, ţările Uniunii Europene care se bazează pe
industrie au fost cele mai afectate de criză şi cea mai mare creştere a persoanelor care au rămas fără
serviciu s-a manifestat în regiunile dependente de construcţii. Mai apoi, regiunile dependente de de
servicii care au fost afectate la un nivel mediu, iar pe locul al patrulea s-au situat regiunile
dependente de turism care nu au fost afectate semnificativ. Însă autoarele menţionează faptul că
acest lucru nu înseamnă că o regiune ar trebui să se axeze doar pe partea turistică, concentrarea pe o
singură latură poate provoca un impact negative asupra industriilor indigene.
Dacă vorbim mai mult despre trecutul României, putem face câteva referiri la industrializare,
creşterea economică, mediul politic, migraţii. Politicile de după războaie au reuşit să creeze noi
regiuni industrial în arealele mai puţin dezvoltate; s-a pus accent pe infrastructură, drumurile,
sistemul de gaze naturale şi electricitate au fost îmbunătăţite cât şi materiile prime disponibile în
zonele periferice. Ţara a avut 8 planuri de câte 5 ani fiecare începând cu anul 1940 şi până în 1990,
care în prima perioadă a dus la creşterea industrializării, mai apoi i s-a acordat o mai mare atenţie
agriculturii şi s-au produs bunuri. Între anii 1950-1980, România s-a confruntat cu diverse schimbări
în ceea ce priveşte dezvoltarea economică: între anii 1950-1975 a fost o perioadă benefică şi s-a
dezvoltat economia iar din 1975 până în 1980 a fost o perioadă în care dezvoltarea economică a fost
redusă. În 1989, a avut unul dintre ultimele locuri printre ţările europene în ceea ce priveşte
dezvoltarea economic. Economia înainte de 1990 a fost sub controlul statului; după Revoluţie
România a înfruntat schimbări şi a trecut de la creştere la declin, apoi din nou creştere şi scădere,
până în 2000. După acest an, economia s-a axat pe investiţiile străine dar acestea au incetat când
criza economic a apărut şi în România. Aşadar, diferenţele între regiuni sunt încă prezente în
România şi depind de creşterea economică care se află sub influenţa factorilor interni şi externi.
Un alt factor negativ care s-a întâmplat în România şi a afectat situaţia ţării a fost migraţia
persoanelor în alte ţări, în special ţări europene, după anul 1990. Sistemul politic de asemenea a fost
schimbat începând cu acest an şi acest fapt a adus din nou schimbări. Populaţia a fost în căutare de o
viaţă mai bună, salarii mai mari, acestea fiind doi dintre cei mai importanţi factori care i-a
determinat pe români să migreze. Încă sunt foarte mulţi care trăiesc în alte ţări şî contribuie la
dezvoltarea economică a aceloraiar acest lucru afectează economia României.
Astfel, aceşti factori au afectat regiunile României mai mult sau mai puţin şi de asemenea
regiunea pe care o analizez a fost parţial afectată de aceşti factori; unele lucruri trebuie schimbate, de
aceea am menţionat câteva soluţii în următorul subcapitol.
33
 3.2. Propuneri în vederea dezvoltării regionale

Vice-preşedintele unui partid maghiar, Laszlo Borbely se numără printre persoanele care au
încercat să facă ceva pentru Valea Mureşului, să îmbunătăţească starea actuală, dar din păcate planul
lui nu a fost pus încă în aplicare. Deoarece judeţul Mureş este judeţul cu cea mai mare concentrare a
castelelor din România, acesta a vrut renovarea castelelor şi transformarea Văii Mureşului într-o
Vale a Loirei, cu bani proveniţi din Fondurile Europene pentru Dezvoltare Regională, cât şi mică
sumă provenită din contribuţia guvernului. Câteva dintre castele sunt proprietate privată, de aceea
vice-preşedintele a sugerat o colaborare- să se realizeze un parteneriat în care statul să co-finanţeze
acest proiect de reamenajare a castelelor. El a spus de asemenea că multe castele din România pot
intra în patrimoniul cultural al lumii şi a vrut să schimbe partea legală din secţiunea “Monumente
Istorice”, în scopul de a creea o secţiune specială pentru castele. Problema este însă că niciunul
dintre aceste planuri nu a fost pus în aplicare; interesul comunităţilor locale a fost foarte scăzut iar
guvernul nu a fost interest să investească în această zonă. Aceste planuri au fost făcute în 2008 şi
nimic nu s-a schimbat în 5 ani. (http://www.romanialibera.ro/actualitate/locale/valea-muresului-
valea-loarei-a-ardealului 139707.html)
1. Există însă foarte multe posibilităţi de dezvoltare şi o mulţime de lucruri trebuiesc
schimbate; mai întâi, castelele trebuiesc reconstruite-trebuie să li se dea forma iniţială şi să arate la
fel ca în trecut. Acest lucru implică repararea interioarelor şi exterioarelor în scopul de a le da
frumuseţea de altădată, reamenajarea grădinilor. Aceste lucruri pot fi făcute prin mai multe feluri;
mai întâi România ar terbui să aibă în vedere faptul că este membră a Uniunii Europene şi acest
lucru îi poate aduce o mulţime de beneficii, Uniunea Europeană poate ajuta România cu fonduri; mai
mult decât atât autorităţile responsabile, atât local cât şi la nivel naţional ar trebui să colaboreze şi să
creeze strategii pentru dezvoltarea regiunii. Fondurile PHARE sunt de asemenea o posibilitate iar
colaborarea cu maghiarii din Ungaria ar putea aduce beneficii deoarece aceştia s-ar putea să fie mai
interesaţi decât românii în reşedinţele strămoşilor lor.
2. De asemenea, ar trebui luată legătura cu moştenitorii fostelor familii nobiliare şi aceştia ar
trebui informaţi despre starea actuală a castelelor şi aceştia s-ar putea să fie interesaţi să investească.
Însă un mare dezavantaj al acestei regiuni îl reprezintă infrastructura de comunicaţie, care se află
într-o condiţie deplorabilă iar acest lucru ar putea fi unul dintre motivele pentru care turiştii evită
această zonă: drumuri foarte proaste, semnele turistice lipsesc în totalitate, serviciile turistice lasă de
dorit.
3. Un alt pas care ar trebui făcut în vederea dezvoltării Văii Mureşului, se referă la agenţia de
dezvoltare regională care ar trebui să se preocupe mai mult de situaţia existentă şi să încerce să

34
rezolve problemele în colaborare cu guvernul local. Regiunea are nevoie de numeroase investiţii şi
de aceea ar fi foarte bine dacă ar putea atrage investitori străini; dacă s-ar putea realize acest lucru,
investitorii ar merge în zonă ar putea creea chiar şi locuri de muncă atât în interiorul castelelor, cât şi
prin înfiinţarea unor fabrici în zonă iar acestea ar fi nişte oportunităţi uriaşe pentru localnici deoarece
regiunea duce lipsa unui grad ridicat de persoane angajate. Chiar dacă investitorii nu vor deschide
fabrici, oportunitatea de a creea chiar şi mai puţine locuri de muncă este bine venită, chiar dacă este
vorba de mici afaceri.
4. Dacă aceste disfuncţionalităţi ar fi remediate, castelele ar trebui incluse într-un circuit
turistic cultural; de asemenea, aspectelor legate de promovare ar trebui să li se acorde o atenţie
deosebită iar regiunea ar trebui promovată atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. Nu ar
trebui să lipsească de asemenea ghizii turistici iar pliantele şi broşurile informative ar trebui să existe
în fiecare castel. Aşadar, cel mai important lucru este îmbunătăţirea stării actuale a castelelor şi
infrastructurii turistice, care dacă se află într-o stare bună pot atrage turişti şi pot duce la o creştere
economică a regiunii.
În vederea materializării acestor elemente am realizat un circuit turistic ce cuprinde castelele în
cauză şi o broşură. (se presupune însă că reşedinţele nobiliare au fost renovate şi au fost transformate
fie în pensiuni cum este de exemplu cel de la Ogra, fie în muzee cum este cel de la Aiud sau pur şi
simplu reamenajate şi deschise publicului pentru vizitare).

1.DATE GENERALE:

Traseu: Cluj-Napoca-Apahida-Urmeniş-Brâncoveneşti-Reghin-Tîrgu Mureş-Aiud-Cluj-Napoca

Perioada: 18-19 septembrie 2013

Durata: 2 zile

Tarif: 69 eur/pax

Grup minim: 20 pers

2.SERVICII INCLUSE:

-transport autocar 2*, scaune rabatabile, audio-video, AC

-cazare: 1 noapte la Pensiunea Haller 4*, Ogra

-masă: mic dejun-bufet; ghid atestat

35
 3.SERVICII NEINCLUSE:

-asigurarea de sănătate: 15 RON

- intrările la muzee

4.PROGRAMUL TURISTIC PE ZILE

Ziua 1: Mie, 18 Sept

Ora 6:00 plecare din Cluj-Napoca- Apahida- Mociu- Cămăraşu, sosire în jurul orei 8:30 la
Brâncoveneşti unde vom fi aşteptaţi cu micul dejun la castel; vizitarea castelului- Reghin cu
vizitarea castelului Huszár- castelele familiei Teleki din Gorneşti, Glodeni, Dumbrăvioara,
castelul Mariaffi din Sângeorgiu de Mureş- prânzul la Tîrgu Mureş şi un scurt tur al centrului
oraşului- castelul Haller din Sânpaul- cină şi cazare ca în poveşti la Pensiunea Castel Haller din
Ogra unde turiştii vor fi încântaţi de un bal cu personaje de epocă.

Ziua 2: Joi, 19 Sept :

Ora 8:00 mic dejun la pensiune, vizitarea castelului Rákóczi-Bethlen din Iernut- castelul
Degenfeld din Cuci- castelul Teleki din Uioara de Sus- castelul Mikes din Cisteiu de Mureş-
castelul Kemeny din Sâncrai- prânz la Cetatea din Aiud, vizitarea castelului Bethlen- după aceasta,
plecarea spre Cluj- Napoca şi sosirea în jurul orei 19.

5. SERVICII OPŢIONALE

-cina şi balul de la Pensiunea Haller: 20 eur/pax

-intrările la muzee: 1 eur/pax

6. CALCULUL DE PREŢ

1. Transport: (350 km x 1 eur/km)/ 20 plătitori= 17.5 eur/pax

2. Cazare: 1n x 25 eur= 25 eur/pax

Masă: mic dejun inclus în tariful de cazare

3. Gratuităţi: 45 x 3= 135/20 = 6.75 eur/pax

4. Ghid (diurnă): 20 eur/zi x 2 zile = 40/20 = 2 eur/pax

5. Comision: 10 eur/pax

36
6. Comision cedat: 10%= 6.12 eur/pax

Tarif total: 67.37 eur/pax

Tarif de vânzare: 70 eur/ pax

“Preţ psihologic”: 69 eur/pax

Momente generatoare de emoţii pozitive:

1.Turiştii vor fi intâmpinaţi de către proprietarii castelului Brâncoveneşti şi le va fi servit micul
dejun într-o atmosferă de basm.
2.În localitatea Ogra unde turiştii înnoptează, vor avea parte de asemenea de o cină specială.
3.Surpiza serii la pensiunea Haller va fi balul organizat de către angajaţi care vor purta haine cu
specific şi îi vor „transporta” pe turişti într-o altă epocă şi vor avea şi ei posibilitatea de a închiria
pentru câteva ore hainele acestea.
4.Se va organiza un moment de despărţire în care ghidul le dăruieşte turiştilor un mic suvenir care să
le amintească de timpul petrecut împreună, cum ar fi o fotografie de grup făcută la unul dintre
castele.

Segmentul ţintă vizat:

Segmentul ţină vizat cuprinde toate persoanele pasionate de castelologie şi monumente istorice dar şi
de natură, majoritatea castelelor fiind plasate în mediul rural. De obicei aceştia provin din medii
urbane, puternic industrializate şi simt nevoia de conectare cu natura.

Profilul turistului care caută această formă de turism este următorul:

-persoane instruite, cu o vocaţie pentru istorie, arhitectură şi natură;
-se deplasează mai mult singure;
-nu sunt foarte pretenţioşi în privinţa cazării;
-de obicei, cu vârsta peste 30 de ani;
-DINKS (double income no kids);
-venituri medii şi peste medie

37
Fig.15.Circuitul turistic propus

Fig.16. Broşura propusă-faţă

38
 Fig.17. Broşura turistică-verso

5. Un exemplu de “aşa trebuie făcut” este castelul Ogra, ce datează din secolul al XVII-lea. Ca
majoritatea castelelor analizate, a suferit numeroase schimbări de-a lungul timpului: a fost
naţionalizat, apoi a fost transformat într-o şcoală, un internat, a fost într-o perioadă sediul poliţiei,
mai apoi locul unde se întrunea consiliul popular iar mai apoi a fost abandonat. Abea în anul 2007 o
familie care a călătorit mult în străinătate şi au văzut numeroase monumente istorice si castele
renovate, au decis să-l renoveze şi pe acesta. Bine înţeles, clădirea a avut nevoie de numeroase
îmbunătăţiri, nici măcar nu dispunea de un acoperiş. Însă aceştia au avut ca scop menţinerea
structurii iniţiale şi au încercat refacerea castelului astfel încât să semene foarte mult cu ceea ce a
fost în trecut. Exteriorul şi interiorul au fost reconstruite şi castelul a fost transformat într-o pensiune
cu 15 camere. Pentru a ajunge la aceasta, proprietarii au contactat şî consultat diverşi specialişti iar
moştenitorii foste familii care a locuit în castel le-au împrumutat acestora câteva obiecte pentru
amenajarea interiorului; aşadar noii proprietari au combinat modernul şi arhaicul într-un mod
armonios care le trezeşte turiştilor atmosfera de reşedinţă nobiliară dar totodată aceştia s-au asigurat
că le oferă turiştilor un loc confortabil şi modern. Prin acest fel, combinând istoria cu modernul
zilelor noastre, aceştia au reuşit să atragă turişti. Proiectul familiei Foris prin care un vechi castel
aflat în paragină a fost renovat şi transformat într-o structură de primire turistică ce are funcţia de
cazare, este un exemplu pentru toată Valea Mureşului şi reprezintă o speranţă pentru viitorul
39
celorlalte castele. Dacă toate castele adoptă un astfel de proiect sau unul similar, cum ar fi
transformarea unor castele în muzee, turiştii vor începe să viziteze zona, acest lucru aducând numai
beneficii; însă totul trebuie făcut în aşa fel încât valorile culturale şi istorice să fie păstrate.
Mai mult decât atât, dacă privim puţin peste graniţe, vom observa existenţa Castelului
Degenfeld Teleki de la Szirak, Ungaria; am ales să prezint acest castel deoarece se aseamănă mult cu
cele din România, aprţinând aceloraşi familii, Degenfeld şi Teleki. Acest castel reprezintă punctul
forte al satului aflat la 90 km de Budapesta, într-o vale înconjurată de dealuri împădurite. Castelul a
fost construit în sec. al XVIII-lea, mai exact 1748, dovada fiind inscripţia de deasupra intrării din
limba latină în care se menţionează acest an şi constructorii, Tamas Kiralyfalvi Roth si sotia sa
Borbala Wattay. Ne putem da seama de vechimea castelului şi din prezenţa pivniţelor uriaşe săpate
în galeriile castelului, care sunt susţinute de pereţi foarte solizi ce prezintă arcade joase. Castelul a
fost martorul unui incendiu ulterior dar a fost reconstruit şi a intrat în posesia lui Josef Teleki în
urma căsătoriei acestuia cu fiica lui Roth, Johanna. Acesta a decorat castelul cu picturi diverse, el
fiind un mare colecţionar de artă (se poate menţiona picture care reprezintă Metamorfoza lui Ovidiu,
prezentă la intrare, in holul principal). Mai apoi castelul a intrat în posesia familiei Degenfeld, care l-
a avut în proprietate până în anul 1944. După cel de-al Doilea Război Mondial, acest castel care a
luat numele ambelor foste familii-proprietar, a fost transformat în spital pentru armata sovietică iar
castelul a suferit mari pierderi: mobilierul şi o bibliotecă ce avea peste 4000 de volume au fost
distruse iar holul principal a fost transformat în grajd.
În anul 1977 a început reconstrucţia castelului şi a durat aproape 10 ani; fresco a fost
restaurată, câteva dintre lucrurile de valoare au fost recuperate sau donate, şemineul a fost decorat în
forma lui original, s-a reamenajat o frumoasă grădină care îl înconjoară iar castelul s-a transformat
într-un frumos hotel.
Printre facilităţile hotelului se numără: facilităţi de transfer, restaurant, room-service, seif, săli
de conferinţă şi petreceri, salon, bar, piscină, spălătorie, închirieri biciclete, WiFi, parcare auto
gratis. Au dezvoltată şi latura de recreere, dispunând de: jacuzzi, saună, masaj, terenuri de tenis,
cameră de jocuri, grădină ş.a.
Astfel, avem exemplul a două foste reşedinţe nobiliare ce s-au transformat în unităţi de primire
turistică, unde turiştii merg nu doar pentru cazare, ci şi pentru a redescoperi farmecul de altădată al
reşedinţelor nobiliare.

6. De asemenea, pentru regiunea analizată se mai poate realiza un plan de dezvoltare.

Propunerea unui circuit turistic ce include reşedinţele nobiliare presupune şi propunerea si
elaborarea unor proiecte de dezvoltare ce se vor desfăşura conform unor planuri de acţiune. Spre
exemplu “Planul de dezvoltare al regiunii Valea Mureşului 2013-2018” poate constitui titlul unui

40
plan care conţine mai multe proiecte de dezvoltare turistică locală. Acest lucru ar putea ajuta mult,
toate informaţiile ar fi centralizate şi ideile puse în aplicare.

Un rezumat al planului propus:

-se începe cu un capitol în care se introduce date generale; descrierea fizico-geografică,
precum şi informaţii despre resursele existente şi infrastructura turistică;
-următorul capitol include etapa de prospectare turistică a localităţilor în care se găsesc
reşedinţele nobiliare: include o evaluare a situaţiei curente a regiunii; statistici demografice şi
economicear trebui de asemenea incluse;
- după constatarea unor fapte reale, în al treilea capitol se poate vorbi despre disparităţile
regiunii cu privire la infrastructură, demografie, disparităţi în atragerea de fonduri, de oridin cultural
şi educaţional; în acest capitol se întocmeşte şi o bază de date în care se includ aspectele pozitive şi
negative cu privire la acest subiect;
-o altă etapă importantă în derularea acestui plan este obţinerea acordului şi sprijinul
autorităţilor locale şi judeţene; autorităţilor locale li se expun beneficiile renovării acestor reşedinţe,
precum şi necesitatea absolută de a reface infrastructura care deserveşte accesul spre acestea
deoarece sprijinul acestora este primordial;
-se elaborează planuri de acţiune şi materialul cartografic necesar pentru conceperea unui
circuit turistic; de asemenea se va creea un brand turistic şi i se va da un nume semnificativ
circuitului, după prospectarea pieţei internaţionale şi compararea unor castle/reşedinţe şi din afara
ţării;
-ultima etapă a proiectului constă în realizarea unor ample campanii de promovare şi marketing
turistic, atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional; se vor creea broşuri, pliante, ghiduri
turistice, panouri informative.

Durata derulării acestui plan de dezvoltare se preconizează a fi de 9 luni iar dacă ar trebui să
încadrăm proiectul într-un anumit domeniu de aplicare, se încadrează în prevederile Măsurii 313,
care are ca scop “încurajarea activităţilor turistice şi îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi
diversificarea economiei rurale”.
Chiar dacă acest proiect este unul fictiv în momentul de faţă, se poate materializa oricând,
dispunând de numeroase etape, la care se adaugă obiectivele fiecărei etape şi activităţile
corespunzătoare fiecărui obiectiv. Mai mult decât atât, un astfel de plan ar fi foarte folositor şi poate
ajuta la atragerea de fonduri, bine-înţeles un plan mult mai elaborat.
După toate acestea, cu scopul de a evidenţia principalele caracteristici pe care regiunea Valea
Mureşului le are,principalele problem cu care se confruntă, se întocmeşte o analiză SWOT a acesteia
după care urmează enunţarea strategiilor de dezvoltare.
41
 “SWOT este o metodă de analiză multiplă a factorilor interni şi externi organizaţiei ce constă
în sesizarea principalelor puncte forte, puncte slabe, oportunităţi şi ameninţări, valorificabile în
procesul strategic” (Ion Verboncu, 1999; în note de curs Alexandru Diana, Managementul
proiectelor de dezvoltare în turism)

Tabelul 2. Analiza SWOT a Culoarului Mijlociu al Văii Mureşului

PUNCTE TARI (S) PUNCTE SLABE (W)

- potenţial natural şi antropic existent; -infrastructura de transport deficitară;
- potenţial turistic semnificativ; -sectorul de cercetare şi inovare foarte slab
-castelul Bethlen este inclus în programul “Natura dezvoltat;
2000”; o reţea ecologică a arealelor protejate, -castele într-o stare foarte degradată, starea de
care are ca şi scop conservarea habitatelor; conservare a fostelor edificii fiind destul de
- existenţa castelului Ogra care poate fi luat drept precară;
model în reconstrucţia celorlalte, existenţa -agenţia de dezvoltare regională care nu se
castelului Bethlen din Aiud care este de asemenea implică în această problemă;
un exemplu de urmat, fiind transformat în Muzeu -firmele de turism nu cooperează în vederea
de Istorie sau chiar şi a castelului Kemeny din creării de noi oferte turistice/circuite turistice;
Sâncrai unde în prezent se desfăşoară amenajarea
unui centru de formare profesională pentru
judeţul Alba;
OPORTUNITĂŢI (O) AMENINŢĂRI (T)
-poziţia centrală pe care regiunea o are, acest -nu există prea mulţi investitori care sunt
lucru însemnând că poate comunica foarte uşor cu interesaţi de această regiune;
celelalte regiuni; -România se confruntă cu disparităţi în ceea ce
-tendinţa de a dezvolta mici business-uri în priveşte dezvoltarea regională;
această zonă, fapt care ar aduce avantaje; -în cazul unor restaurări iresponsabile, se
-posibilitatea accesării Fondurilor Phare ; distruge specificul morfo-constructiv şi
-turismul poate creea locuri de muncă şi duce la architectonic al clădirilor, tocmai a ceea ce
creştere economică; trebuie şi de fapt generează atractivitate
-castelele pot fi incluse într-un circuit turistic turistică;
cultural care implicit poate duce la creşterea -reacţia populaţiei băştinaşe care intră în
numărului turiştilor în zonă; contact cu cei care vor restaura castelele sau/şi
-posibilitatea ajutorului maghiarilor, aceste cu turiştii;
castele fiind foste reşedinţe nobiliare aparţinând
42
 maghiarilor;
-existenţa unor granturi/prime puse la dispoziţia
celor interesaţi în restaurarea monumentelor
istorice, de către Ministerul de Resort din
România;

În urma analizei SWOT, am extras disfuncţionalităţile care mi s-au părut mai importante şi au
nevoie urgentă de o intervenţie; aceste strategii au rolul de a îmbunătăţi situaţi actuală, prin
schimbarea unor aspecte şi prin utilizarea punctelor tari de care dispune regiunea, pentru
valorificarea lor.

Am realizat patru tipuri de strategii pentru următoarele probleme:

-strategia de tip SO (ofensivă)- utilizarea punctelor tari în scopul valorificării oportunităţilor.
(Benedek, J., 2004). Aceasta am realizat-o referindu-mă la partea turistică: Valorificarea
potenţialului turistic în scopul atragerii de turişti. Am considerat că este necesară o dezvoltare a
turismului pentru bunăstarea regiunii şi pentru a atrage turişti care să ajute la dezvoltarea acestuia;
Valea Mureşului prezintă potenţial atât natural cât şi antropic care poate ajuta foarte mult la
prosperitatea zonei, dacă este folosit în acest scop.
-strategia de tip ST (consolidare)- este vorba despre eliminarea sau diminuarea ameniţărilor
prin intermediul punctelor tari. (Benedek, J., 2004). Această strategie am realizat-o cu referire la
deşeuri: Atragerea unor investitori prin intermediul realizării unui plan de acţiune. Această zonă are
nevoie urgent de investitori care să acţioneze şi să o scoată din starea în care este acum; în caz
contrat, situaţia se poate înrăutăţi.
-strategie de tip WO (consolidare)- eliminarea punctelor slabe cu ajutorul oportunităţilor.
(Benedek, J., 2004). Şi această strategie am realizat-o cu referire la turism: Posibilitatea realizării
unui circuit turistic pe Valea Mureşului, Culoarul Mijlociu. Am propus această strategie deoarece
lipseşte acest circuit şi este foarte necesar din punctul meu de vedere; bine înţeles, în momentul de
faţă nu există niciun circuit deoarece castelele nu sunt renovate însă dacă acestea vor fi renovate, un
circuit turistic este obligatoriu.
-strategie de tip WT (defensivă, de supravieţuire)- se referă la diminuarea posibilului impact
generat de concentrarea ameninţărilor pe punctele slabe: (Benedek, J., 2004). În acest sens, strategia
propusă este: Realizarea unui plan prin care să se elimine efectele negative pe care le are
infrastructura turistică deficitară asupra zonei. Având în vedere importanţa infrastructurii turistice
într-o zonă pe care o vrem îmbunătăţită şi care sperăm să înflorească semnificativ, acest element
trebuie luat in calcul încă de la început.
43
 Aşadar, conform acestor strategii enunţate, se va recurge la folosirea strategiei offensive
deoarece regiunea prezintă multe puncte tari şi există numeroase oportunităţi; strategia care se
consideră cea mai eligibilă pentru punerea în aplicare este: Valorificarea potenţialului turistic în
scopul atragerii de turişti. Aceste strategii, puse în aplicare, duc la bunăstarea regiunii analizate şi la
posibilitatea dezvoltării turistice.

44
 4. RECONSTRUCŢIE URBANISTICĂ ÎN VEDEREA VALORIFICĂRII TURISTICE A
REŞEDINŢELOR NOBILIARE

Imaginea unui ambient se poate analiza cu ajutorul a trei componente: identitate, structură şi
înţeles. O imagine pe care se poate lucra, implică identificarea unui obiect, care la rându-i implică
distincţia altor obiecte, ceea ce înseamnă o recunoaştere ca şi o entitate separabilă, având un caracter
unic. Mai apoi, imaginea trebuie să includă relaţia spaţială sau schematică a obiectului cu
observatorul sau cu alte obiecte iar în cele din urmă, obiectul trebuie să aibă o semnificaţie practică
sau emoţională pentru observator. Mai mult decât atât, pentru ca imaginea să fie valoroasă pentru
orientarea în spaţiul de viaţă, ea trebuie să prezinte numeroase calităţi printre care: trebuie să fie
suficientă, trebuie să fie sigură şi deschisă/adaptată la schimbare şi trebuie să fie adevărată în sens
pragmatic, ceea ce îi oferă unui individ posibilitatea de a opera în ambientul său atât cât îşi doreşte.
(K. Lynch, 2012)
Foarte important în realizarea unei reconstrucţii urbanistice este conţinutul imaginilor, care se
referă la forme fizice şi poate fi clasificat în cinci tipuri de elemente care sunt în strânsă legătură, nu
există izolat de celelalte şi anume: trasee, limite, sectoare, noduri şi repere.
Traseele sunt acele canale prin care locuitorii/turiştii circulă în mod obişnuit/ocazional; acestea
pot fi străzi, căi ferate, canale ş.a.; acestea au o importanţă deosebită deoarece sunt elementele
predominante ale imaginii celor care le parcurg, persoanele în cauză observând oraşul/localitatea în
timp ce se deplasează pe aceste trasee.
Limitele sunt elemente liniare, pe care de obicei trecătorul nu le percepe la fel ca şi traseele; de
obicei sunt plasate între două faze care sunt în continuitate liniară: malurile, zidurile, debleurile de
cale ferată ş.a. Aceste limite pot reprezenta nişte bariere ce delimitează o zonă de alta şi nu sunt la
fel de dominante precum traseele. Sunt însă elemente specifice de organizare, prin rolul de liant al
unor zone ce cuprind diferite forme de utilizare a terenului iar un exemplu în acest caz îl poate
reprezenta definirea conturului unui oraş de către un zid sau o apă; prin aceste limite, localităţile
primesc un farmec aparte.
Sectoarele sunt secţiunile localităţilor în care călătorul pătrunde la nivel mental şi care prezintă
un caracter comun, o identitate. Ce este specific la sectoare este faptul că identificabilitatea acestora
se face întotdeauna dinspre interior însă pot fi utilizate şi ca referinţă exterioară atunci când sunt
vizibile de afară.
Nodurile reprezintă locurile strategice ale unui oraş/localităţi în care călătorul intră şi din
aceste puncte îşi continuă călătoria; aşadar acestea pot fi intersecţiile de trasee, zonele de legătură,
moment de trecere de la o structură la alta sau simple concentrări care devin importante prin
condensarea anumitor caractere. Nodurile sunt în strânsă legătură cu traseele şi sectoarele.
45
 Reperele reprezintă un alt tip de referinţă în care călătorul nu pătrunde în interior. De obicei
acestea sunt reprezentate de către un magazin, o clădire, un semn. Reperele au mai multe elemente
ce le caracterizează: spre exemplu acestea pot fi îndepărtate sau apropiate, se pot afla în
oraş/localitate sau la o mică depărtare de acesta, alte repere sunt locale, fiind vizibile doar din
anumite amplasamente; de obicei se folosesc ca şi indicia de identificare iar oamenii se bazează pe
acestea din ce în ce mai mult. (K. Lynch, 2012)
Mai mult decât atât, pentru ca o lucrare urbanistică să se desfăşoare în condiţiile cele mai bune
şi rezultatele acesteia să fie pozitive, urbanistul trebuie să opereze cu anumite elemente care se
prezintă sub forma calităţilor formei şi sunt următoarele: (K. Lynch, 2012)
-singularitatea: se referă la claritatea raportului dintre obiect şi fundal: mărime, intensitate,
localizare spaţială, claritatea limitelor; acestea alcătuiesc grupul de elemente care fac un obiect să fie
remarcabil. Toate aceste elemente ale singularităţii trebuie avute în vedere când se reconstruiesc
reşedinţele: să nu se construiască prea intensiv, linitele să fie clar definite, mărimea să fie aceeaşi ca
şi înainte, să existe o claritate vizibilă iar elementele să iasă în evidenţă: putem da ca şi exemplu
statuile grădinilor care se pot remarca astfel, turnurile de apărare sau podul pe care se intră în castel
acolo unde există.
-simplitatea formei se referă la claritatea şi simplitatea de care dispune o clădire în sens
geometric, în sensul delimitării părţilor. Spre exemplu, cu privire la tema abordată în această lucrare,
formele simple şi clare vor fi mult mai uşor integrate într-o imagine iar turistului îi va fi mult mai
uşor să le perceapă şi să aibă un impact mai plăcut prin însăşi simplitatea folosită.
-continuitatea: se poate manifesta prin mai multe căi: continuitatea unei suprafeţe, apropierea
unor părţi sau a unui grup de clădiri, repetarea unui interval ritmic, similaritatea unei suprafeţe. Ca şi
un exemplu în cazul de faţă ne putem referi la folosirea aceloraşi materiale de construcţie pentru
toată clădirea, în folosirea indicatoarelor turistice trebuie să se procedeze la fel, să se folosească
acelaşi tip de indicatoare dar nu numai în cadrul aceleiaşi localităţi, acest lucru trebuie să fie valabil
pentru toate localităţile; siluetele din grădinile castelelor să dispună de o simetrie, la fel să se
procedeze şi cu florile şi copacii din jurul castelelor, cât şi cu încăperile/clădirile adiacente
castelului, să prezinte simetrie şi să fie reconstruite folosindu-se aceleaşi materiale ca şi pentru
castel.
-dominanţa: aceasta se referă la dominanţa unei părţi asupra altora prin mărime, interes sau
intensitate cu scopul de a citi întregul ca trăsătură principal cu un grup asociat; această trăsătură
permite simplificarea necesară a imaginilor prin integrare şi omisiune; astfel, caracteristicile fizice
dau impresia că radiază imaginea, propagându-se dinspre un centru. În cazul de faţă se pot pune în
evidenţă anumite elemente cum ar fi turnurile castelelor sau elementele care ţin de stilul în care au
fost construite, precum şi statuile sau fântânile din grădinile castelelor.
46
 -claritatea îmbinării: se referă la buna vizibilitate a îmbinărilor precum şi la relaţii şi
interconexiuni clare, acestea fiind punctele strategice ale structurii şi trebuiesc percepute foarte clar;
buna vizibilitate a îmbinărilor se poate aplica în cazul nostru la existenţa văii Mureşului în imediata
proximitate a castelelor iar relaţiile şi interconexiunile clare pot fi manifestate în cazul castelului cu
localitatea de care aparţine.
-diferenţierea direcţională: aici este vorba despre asimetriile, variaţiile şi referinţele radiale
care diferenţiază: un capăt de celălalt, o latură de cealaltă (construcţiile din jurul unui parc), o
direcţie cardinală de alta (spre exemplu în funcţie de lumina soarelui sau lăţimea unor străzi orientate
într-un anumit fel), un capăt de celălalt. Aceste calităţi nu se pot utiliza la scară mică, sunt intens
utilizate la structurarea la scară mare.
-orizontul vizual: cuprinde calităţile care măresc într-un mod real sau simbolic, penetrabilitatea
şi raza vizuală. Sunt incluse transparenţe, concavitatea (care expune vederii obiecte îndepărtate),
vederi şi panorame, suprapuneri, acestea sporind profunzimea vizuală, articularea elementelor care
explică vizual un spaţiu. Dacă folosim în reconstrucţia reşedinţelor toate aceste calităţi, se va facilita
înţelegerea întregului vast şi complex.
-conştientizarea mişcării: în această categorie intră calităţile care îl fac pe cel care le observă,
să-şi conştientizeze propria mişcare prin simţul văzului şi senzaţiile chinestezice. Aceste instrumente
sunt acelea care îmbunătăţesc calitatea pantelor, facilitează experienţa perspectivei de mişcare care
menţin consecvenţa sau schimbarea direcţiei sau fac vizibil intervalul de distanţă. Spre exemplu, în
oraşe sunt fundamentale aceste elemente (“două intersecţii pe această stradă”, “mergi la dreapta,
apoi la stânga”). Toate acestea întăresc şi dezvoltă ceea c ear putea face un observator pentru a
interpreta direcţia sau distanţa şi a simţi forma chiar şi atunci când este în mişcare. În cazul nostru,
aceste elemente nu sunt atât de evidente deoarece sunt caracteristice oraşelor.
-seriile temporale: include conexiunile simple, element cu element, atunci când un element
este conectat de elementele de dinaintea lui şi de după el, cât şi serii structurate în timp, care au o
natură melodic. Prima se poate aplica şi studiului nostrum, este specifică mai ales de-a lungul
traseelor familiar însă de obicei aceste metode sunt foarte compexe şi se aplică în special marilor
aglomeraţii urbane, care prezintă o structură complexă.
-nume şi semnificaţii: în acest caz întâlnim caracteristicile non-fizice care pot îmbunătăţi
capacitatea unui element de a evoca imagini şi aici ne referim în mod special la nume, care are un rol
foarte important, cristalizând identitatea. Mai mult decât atât, sistemul de denumire facilitează
structurarea elementelor; se spune că numele constituie o întreagă lume în spatele calităţilor fizice
iar acest lucry nu mai este specific doar aglomeraţiilor urbane, ci şi oricărui alt loc. Turiştii vor face
conexiuni mai rapide şi vor memora anumite locuri dacă numele sunt sugestive şi conectate cu alte
elemente.
47
 Bine înţeles că aceste calităţi pe care un urbanist trebuie să le aibă în vedere nu acţionează în
mod izolat, există o strânsă conexiune între ele. Dacă este prezentă doar una dintre ele/ nu sunt
prezente toate sau calităţile sunt în conflict, rezultatul este unul slab sau deloc pozitiv. Astfel, zona
poate deveni inconfundabilă şi unică tocmai prin respectarea acestor elemente atunci când vorbim de
construcţie/reconstrucţie urbanistică.
În reconstrucţia reşedinţelor nobiliare, ar trebui să se realizeze două analize de bază, după
modelul Los Angeles, Boston, Jersey City din lucrarea “Imaginea oraşului” scrisă de către Kevin
Lynch, după cum urmează:
-să se efectueze un studiu sistematic pentru recunoaşterea terenului de către un obsevator
pedestru autorizat; acesta trebuie să carteze numeroase elemente, să observe vizibilitatea acestora,
cât de puternică este imaginea lor, dacă aceste elemente sunt în legătură sau nu cu altele şi dacă se
influenţează reciproc.
-să se efectueze o consultare a unui eşantion de locuitori pentru fiecare comună în parte, care
vor fi intervievaţi şi îşi vor spune părerea despre mediul de lor fizic de viaţă; acest interviu poate
include şi cerinţa de realizare a unei scurte descrieri a localităţii şi localizarea anumitor puncte.
Mai mult decât atât, cum am menţionat mai sus tipul de elemente specifice conţinutului
imaginilor, acestea se pot aplica şi în cazul reconstrucţiei urbanistice a reşedinţelor din studiul
acesta. Spre exemplu pentru a avea un impact pozitiv asupra turiştilor, traseul care duce la castel
poate fi îmbinătăţit cu o alee de 500 m cu flori si copaci, o alee relaxantă care îl îniţiază pe călător în
“lumea de basm” ce îl aşteaptă. De aemenea, traseele cu origini clare şi destinaţii bine cunoscute îi
oferă călătorului sentimentul de familiaritate, astfel că în interiorul localităţilor pot fi amenajate
astfel de străzi cu semne specifice care te duc direct cu gândul la existenţa unui castel în apropiere.
Referitor la limite, putem afirma că toate reşedinţele nobiliare sunt aşezate pe Valea Mureşului şi
astfel apa conturează limita localităţii şi îi dă un farmec aparte. Nodurile în aceste localităţi sunt
reprezentate de drumurile ce le străbat şi de centrele localităţilor, acestea reprezentând punctele din
care turiştii îşi continuă călătoria. Toate aceste elemente sunt foarte importante şi trebuie avută în
vedere importanţa lor şi modul de reconstrucţie pentru a se încadra în peisajul fostelor reşedinţe.

48
 CONCLUZII

Obiectivul principal al acestei lucrări l-a reprezentat scoaterea ȋn evidenţă a faptului că

există posibilitatea de reconstrucţie a acestor foste reşedinţe nobiliare. Prin structurarea acestei
lucrări în patru capitole, am încercat să surprind elementele cele mai importante; astfel am
inceput cu un capitol introductiv unde am menţionat metodologia folosită în acest studiu cât şi
definirea unor termeni pe care i-am folosit mai des în lucrare. În al doilea capitol am realizat o
scurtă prezentare a stării actuale a reşedinţelor nobiliare de pe Culoarul Mijlociu al Mureşului. În
următoarele două capitole am încercat să aduc câteva sugestii pentru scoaterea din anonimat a
acestora, astfel că în capitolul trei am surprins câteva elemente referitoare la dezvoltarea
regională în cadrul acestei regiuni iar în ultimul capitol, elemente legate de reconstrucţia
urbanistică.
Acest spaţiu necesită în special atenţia agenţiilor de dezvoltare regională; mai mult decât
atât, atragerea de fonduri europene poate reprezenta un avantaj pentru acestă zonă; se poate
observa aşadar nevoia urgentă de punere în aplicare a unor proiecte de dezvoltare. Am încercat
să evidenţiez elementele care necesită schimbare şi să vin cu câteva propuneri, printre care se
numără: renovarea reşedinţelor nobiliare, îmbunătăţirea înfrastructurii turistice, dezvoltarea
agrementului, crearea unui circuit şi a unei broşuri turistice, crearea unui plan de acţiune,
diversificarea ofertei turistice. Prin propunerea planului de acţiune şi realizării analizei SWOT,
am încercat să evidenţiez în mod special punctele forte pe care le are această regiune, cât şi
existenţa oportunităţilor de reconstrucţie.

Prin realizarea acestei lucrări am încercat să demonstrez că există potenţial pentru a

scoate de sub anonimat aceste foste reşedinţe nobiliare însă regiunea necesită o atenţie specială şi
reconstrucţie cât mai urgentă; dacă o să se ia în considerare şi faptul că Valea Mureşului este
valea cu cele mai multe castele din ţară, care din nefericire se află într-o stare de degradare
avansată, există posibilitatea dezvoltării acesteia şi transformării într-o mini Valea a Loirei, aşa
cum s-a şi propus cu câţiva ani în urmă.

49
 BIBLIOGRAFIE

Alexandru, Diana (2011), Managementul proiectelor de dezvoltare în turism, note de curs.

Benedek J.(2004), Amenajarea teritoriului şi dezvoltare regională, Edit. Presa Universitară
Clujeană.
Bicsok, Z., Orban, Z., Isten segedelmével udvaromat megépítettem. Tőrténelmi családok
kastélyai Erdélyben, Edit. Gutenberg Kiadó
Buică, V., Ţugui, R., (2012), 15re, Edit. Igloo Media, Bucureşti.
Boldea, Monica, Parean, M., Otil Maria, (2012), Regional Disparity Analysis: The Case of
Romania, Journal of Eastern Europe Research in Business & Economics, Vol. 2012
Capello, Roberta, Nijkamp, P., (2010), Handbook of Regional Growth and Development
Theories, Edward Elgar Publishing.
Ciangă, N. (2007), România: geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
Ciangă, N., Dezsi, Ş. (2007), Amenajare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
Cocean, P. (2002), Geografia generală a turismului, Edit. Meteora Press, Bucureşti.
Cocean, P., Vlăsceanu, G., Negoescu, B. (2005), Geografia generală a turismului, Edit. Meteora
Press.
Deleanu, I., (1968), Valea Mureşului, Edit. Meridiane, Bucureşti.
Dordescu, Anca, Stănciulescu Gabriela (2012), Tourism in the Regional Development
Perspective: Romanian Background, Journal Studia Universitatis Babeş-Bolyai Negotia,
2012, p. 53-69.
Erdeli, G., Istrate, I. (1996), Potenţialul turistic al României, Edit. Editura Universităţii
Bucureşti, Bucureşti.
Gehl, J., (2012), Oraşe pentru oameni, Edit. Igloo Media, Bucureşti
Gȕndȕz Atalĩk, Manfred Manuel Fischer, (2002), Regional Development Reconsidered,
Springer.
Harmath, F., Kálmán, A., (2010), A szentpáli Haller család 400 éve,
Fekete, A., (2007), Transylvanian Garden History. Castle Gardens Along the Maros River,
Mȕvelőds.
Ferencz, I.V. (2006), Celţii pe Valea Mureşului, Edit. ALTIP, Alba-Iulia.
Gyula, K., (1995), Maros megyei kastélyok és udvarházak, Edit. Impress Kiadó Marosvásárhely
Hamar, J., Sárkány-Kiss, A. (1995), The Maros/Mureş River Valley. A study of the geography,
hydrobiology and ecology of the river and its environment, Tisza Klub for Environment
and Nature, Szolnok - Szeged - Tîrgu Mureş.
Ion, N.D., (2002), Castele, palate şi conace din România, vol.1, Edit. Fundaţiei culturale
române, Bucureşti.
Irimuş, I. A. (2003), Geografia fizică a României, Edit. Casa Cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca.
Irimuş, I. A. (2010), Relieful-potenţial şi valorificare turistică, Edit. Risoprint.
Higgings Howard, B., Higgings, B, Savoie, D. (1997), Regional Development Theories & Their
Application, Transaction Poblishers.
Lynch, K., (2012), Imaginea oraşului, Edit. Registrul Urbaniştilor din România
Man, Andreea, (2010), Organizarea spaţiului geografic în microregiunea Reghin, teză de
doctorat, Cluj-Napoca.
Marcus, R., (1958), Parcuri şi grădini din Romînia, Edit. Tehnică, Bucureşti.
Mountford, Debra, (2009), Organising for local development: the role of local development
agencies.
50
Muntele, I., Iaţu, C., (2006), Geografia turismului: concept, metode şi forme de manifestare
spaţio-temporală, Edit. Sedcom Libris, Iaşi.
Narcis, I.D., (2002), Castele, palate şi conace din România, Edit. Fundaţiei Culturale Române,
Bucureşti.
Păcurar, Al. , (2009), Turism internaţional, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Pătraşcu, Cristina, (2010-2011), Activitatea agenţiilor de turism, note de curs.
Petrescu, I (2009), Problems of the regional development management in Romania, Review of
General Management, p. 5-24.
Posea, Gr., Popescu, N., Ielenicz, M. (1974), Relieful României, Edit. Editura Ştiinţifică,
Bucureşti.
Roberts., B., Stimson, J.R., Stough, R., () Regional economic development. Analysis and
planning strategy, Editura Springer
Rusu, A.A., (2006), Castelarea Carpatică, Edit. Mega, Cluj-Napoca.
Stehrer, R., Bellak, C., Leibrecht, M., (2008), Policies to attract foreign direct investment: an
industry-level analysis, OECD Global forum on international investment VII
Surd, V., Kassai, I., Giurgiu, Laura (2011), Romania disparities in regional development.
Procedia Social and Behavioral Sciences 19, pp 21-30.
Vescan, I., (2009), Ecoturism şi dezvoltare durabilă, note de curs.
Yuill, D., Allen, K., Hill, C., (1980), Regional Policy in the European Community: The Role of
Regional Incentives, Croom Helm.
Zotic, V., (2010), Organizarea spaţiului geografic şi turismul, note de curs.
***Plan de amenajare a teritoriului zonal Valea Mureşului, Judeţul Alba
***Priorităţile dezvoltării judeţului Mureş 2007-2013.
http://www.romanialibera.ro (accesat 18.03.2013)

51