Sunteți pe pagina 1din 119

CALITATEA ENERGIEI ELECTRICE

Anul I
2 Calitatea energiei electrice

1 Perturbaţii în sisteme electroenergetice.

1.1 Aspecte generale


Mărimile de stare ale unui circuit electric, în sens larg, sunt tensiunea electrică şi curentul
electric. Acestea definesc energia electrică şi îi caracterizează calitatea. Aceasta este evaluată
printr-un set de indicatori specifici, ale căror valori şi limite de variaţie acceptabile sunt
stabilite pin norme.
Normele actuale de calitate a energiei electrice sunt stabilite pe baza unor daune medii
determinate în sistemele de producere, transport, distribuţie, furnizare şi consum al energiei
electrice atunci când apar abateri de la indicatorii de calitate. Eficienţa activităţilor care
utilizează energia electrică, din industrie, servicii şi sectorul casnic, depinde, în mare măsură,
de calitatea acesteia.
Utilizatorii care doresc o calitate a energiei electrice superioară celei standard trebuie să
adopte, cu costurile corespunzătoare, măsurile necesare creşterii nivelului de calitate.
În multe cazuri, în special în cazul tehnologiilor moderne, utilizatorii finali sunt cei care
determină importante perturbaţii electromagnetice, care pot să afecteze calitatea energiei
electrice furnizată celorlalţi consumatori. În acest caz, utilizatorii finali trebuie să adopte
măsurile necesare pentru limitarea perturbaţiilor la un nivel la care nu este afectată calitatea
standard a energiei electrice la ceilalţi consumatori.
Rezolvarea problemelor de calitate a energiei electrice este, în general, un proces complex
în care apare necesară o colaborare strânsă între operatorii de energie electrică.
Producătorii de energie electrică, transportatorul, distribuitorii şi utilizatorii finali
evaluează calitatea energiei electrice pe baza caracteristicilor tensiunilor în nodurile sistemului.
Furnizorii de energie electrică monitorizează perturbaţiile determinate de utilizatorii finali pe
baza curbelor curentului electric absorbit din reţeaua electrică de alimentare.
În concepţia actuală, diferitele aspecte privind calitatea energiei electrice se grupează în
trei categorii:
• calitatea tensiunii de alimentare;
• calitatea serviciului de alimentare;
• calitatea comercială.
Se apreciază că toate cele trei componente au importanţă în asigurarea unei activităţi
normale a activităţilor în sectorul energetic.
Calitatea energiei electrice 3

Aspectele legate de calitatea comercială (satisfacţia utilizatorilor în relaţia cu operatorii de


energei electrică) determină, în mare măsură, opţiunea utilizatorului de a realiza contracte cu un
anumit operator de pe piaţa de energie electrică. Aceste aspecte contractuale nu sunt analizate
în continuare, fiind o componentă a unei activităţi normale pe o piaţă liberalizată de energie
electrică.

1.2 Perturbaţii electromagnetice


Perturbaţiile electromagnetice care pot afecta mediul electric sunt indicate în tabelul 1.1
[1]. Aspectele privind calitatea energiei electrice se referă numai la perturbaţiile de joasă
frecvenţă conduse (până la cel mult 9 kHz). Fiecare dintre aceste perturbaţii afectează calitatea
energiei electrice şi, pentru fiecare, sunt utilizaţi indicatori specifici care definesc nivelul
perturbaţiei şi permit compararea cu nivelul admis al perturbaţiei.

Tabelul 1.1
Perturbaţii electromagnetice în mediul ambiant
Modul de
Tipul perturbaţiei Perturbaţia
transmisie
• variaţia frecvenţei tensiunii de alimentare;
• variaţii ale tensiunii de alimentare;
• goluri şi întreruperi de tensiune;
• fluctuaţii de tensiune (flicker);
Conduse • armonice;
• interarmonice;
De joasă frecvenţă
• componenta continuă în curba tensiunii
aplicate;
• tensiuni de semnalizare;
• tensiuni induse de joasă frecvenţă.
• câmp electric;
Radiate
• câmp magnetic.
• tensiuni sau curenţi induşi;
Conduse • tensiuni tranzitorii unidirecţionale;
• tensiuni tranzitorii oscilante.
De înaltă frecvenţă • câmp magnetic;
Radiate • câmp electromagnetic:
- unde întreţinute;
- unde tranzitorii.
Impuls electro- Explozie nucleară în atmosferă.
magnetic nuclear
Descărcări Încărcarea electrostatică a corpurilor izolate
electrostatice electric.

Perturbaţiile electromagnetice de joasă frecvenţă reduc nivelul calităţii energiei electrice,


dar pot afecta integritatea unor echipamente (în special cele din domeniul informaticii şi al
electronicii) sau calitatea informaţiilor privind mărimile din reţeaua electrică.
Perturbaţiile electromagnetice d din reţelele electrice au un caracter aleatoriu şi pot fi
caracterizate prin curba de densitate de probabilitate p(d) (fig.1.1). În acelaşi timp,
echipamentele conectate în reţeaua electrică prezintă o anumită susceptibilitate la perturbaţii
care poate fi definită prin curba de probabilitate P(d).
4 Calitatea energiei electrice

p(d)
P(d)

Riscul apariţiei unor daune determinate de perturbaţiile electromagnetice asupra unui


echipament este determinat cu relaţia

R= ∫ p(d ) ⋅ P(d ) ⋅ δd (1.1)
0
şi corespunde ariei suprafeţei haşurate din figura 1.1.

Densitat
Calitatea energiei electrice 5

Pe baza datelor privind daunele pe care poate să le determine fiecare tip de perturbaţie, se
stabileşte o valoarea limită dlim a acesteia, numită nivel de compatibilitate, care corespunde
unui nivel acceptat al daunelor (fig. 1.2).
Nivelurile de compatibilitate sunt mărimi normate (pe plan internaţional) şi reprezintă
mărimi de referinţă în analiza comportării echipamentelor electrice
Daune în prezenţa perturbaţiilor. În realitate, măsurile adoptate pentru
limitarea nivelului de perturbaţie iau în considerare o valoare mai
Da redusă − nivel de planificare. Valorile de planificare sunt valori
recomandate şi pot fi adaptate la condiţiile locale. În cazurile
0 ∆clim ∆c practice, nivelul de planificare se stabileşte astfel încât
probabilitatea sa de depăşire să fie redusă (sub 5%).
Fig. 1.2 − Stabilirea limitei În general, echipamentele din instalaţiile electrice sunt
admise a perturbaţiei. dimensionate pentru a suporta perturbaţii mai mari decât nivelul de
compatibilitate, fiind stabilit, de către producător, un nivel test de
imunitate.
Existenţa în reţeaua electrică a unui mare număr de surse de perturbaţii face ca în nodurile
reţelei electrice să se înregistreze, în mod obişnuit, o perturbaţie totală, rezultată prin sumarea
perturbaţiilor individuale. Pentru fiecare tip de perturbaţie există o lege specifică de sumare,
indicată în normativele existente, care poate oferi însă, în cazurile practice, numai o informaţie
estimativă, având în vedere complexitatea fenomenului.
Unele dintre perturbaţiile din reţelele electrice apar în regim normal de funcţionare (sarcini
perturbatoare), iar altele apar în regimuri de avarii sau post avarii (fig. 1.3).

Principalele echipamente perturbate sunt indicate în tabelul 1.2 [2], iar principalele
echipamente perturbatoare sunt indicate în tabelul 1.3 2].
În tabelul 1.2 sunt indicate şi unele remedii posibile:
A − modificarea structurii reţelei electrice (linii electrice dedicate, transformatoare
individuale etc.);
B − o a doua alimentare;
C − instalarea de invertoare, grupuri cu volant, grupuri autonome;
D − alimentare la tensiune continuă, temporizarea releelor;
E − instalare de protecţie ultrarapidă.
În tabelul 16.3 sunt indicate şi unele soluţii pentru limitarea nivelului perturbaţiilor
determinate de funcţionarea echipamentelor
A − creşterea curentului de scurtcircuit în nodul de conectare; B − modificarea structurii
reţelei electrice de alimentare (alimentare separată, transformator individual etc.);
C1 − instalarea de filtre de absorbţie;
C2 − instalarea de filtre de refulare;
D − compensarea statică a puterii reactive;
E − instalarea de baterii de condensatoare;
F − fracţionarea sarcinii;
G − circuite limitatoare de supratensiuni;
H − utilizarea de cabluri duble (de ducere şi de întoarcere);
I − ecranare;
6 Calitatea energiei electrice

J − pornire stea-triunghi sau cu soft starter;


K − alegerea adecvată a tipului de punte (hexafazat sau dodecafazat pentru convertorul de
frecvenţă..

1.3 Indicatori de calitate a energiei electrice


Fiecare dintre tipurile de perturbaţii indicate în tabelul 1.1 determină abateri specifice ale
mărimilor electrice faţă de parametrii ideali, care pot fi evaluate cu ajutorul unor indicatori
specifici. Din punct de vedere practic, sunt analizaţi, separat, indicatorii care pot fi controlaţi în
special de operatorii de energie electrică (abaterile de frecvenţă, întreruperile de lungă durată) de
cei care pot fi controlaţi, în primul rând, de către utilizatorii de energie electrică (armonice,
nesimetrie, interarmonice, flicker etc.).
În general, abaterile de la parametrii ideali nu pot fi definite printr-un singur indicator,
astfel că pentru fiecare tip de perturbaţie este utilizat un set de indicatori, iar în activitatea
practică este necesar să fie monitorizaţi toţi indicatorii sau numai cei mai relevanţi pentru
sistemul analizat (reţeaua publică sau reţeaua industrială). Este necesar să se precizeze faptul că

Calitatea serviciulu
indicatorii de calitate şi limitele acestora sunt normalizaţi pentru sistemul electroenergetic.

alimentare
Echipamentul Variaţii de tensiune (1) Supra- Armonice Nesimetrii Perturbaţii Remedii Observaţii
a b c tensiuni (2) (3) (4) radiate (5) posibile
Iluminatul electric (1) Lămpile fluorescente sunt afectate de un
(pentru iluminatul gol de tensiune de 50% timp de 100 ms.
incandescent curba de * * * * * (2) creştere de tensiune cu10% reduce durata
flicker este indicată în de viaţă 5% .
SR CEI 61000-4-15) (3) În cazul lămpilor cu descărcare electrică
Cuptor cu inducţie (2) Sensibilitate la supratensiuni tranzitorii

electromagnetică * în reţeaua electrică de alimentare.


Contactoare, relee * D
Compresoare * * (1) Sensibilitate la demarare cu tensiune
redusă (−15%) şi la întreruperi repetate
Cuptoare electrice de * B (1) Sensibilitate la întreruperi peste o oră.
topire
Încălzire materiale * *
dielectrice (IF şi UIF)
Calitatea energiei electrice

Cuptoare cu plasmă, (1) Sensiblitate la întreruperi de la câteva

fascicul de electroni, * * B minute la câteva ore


laser. .
Motoare asincrone şi * * * *
sincrone
Redresoare comandate * * * *
Invertoare * * * E
Comenzi numerice, (1) Sensibilitate la variaţii de tensiune
calculatoare, sisteme * * * * * * * A, C
informatice
În funcţie de (1) Sensibilitate la variaţii de tensiune şi la
Procese industriale în * * * caz, A,B,C întreruperi de scurtă durată. De regulă sensi-
general etc. bilitatea apare la sistemul de comandă.

* * * * * A, C
7
Tabelul 1.3 8
Echipamente perturbatoare
Variaţii de tensiune Supra- Armo- Inter- Energie Radiaţii
Echipamentul Puterea (1) tensiuni nice armonice reactivă electro- Observaţii
a b c (2) (3) (4) (5) magnetice (6)
(1)În momentul conectării, când puterea conec-
Echipamente de tată este mare în raport cu puterea de scurt -
de încălzire 1⋅ ⋅ ⋅ 35 kW A, F A, F C1 circuit a reţelei.
cu rezistoare (2) În cazul unor comenzi electronice.
(tran- (1) În momentul conectării, când puterea conec-
Instalaţii de încăl- A, F A,F zitorii) C1 H tată este mare în raport cu puterea de scurt-
zire de JT G (2) În cazul unor comenzi electronice

(6) La utilizarea cablurilor fără ecran metalic.


Transformatoare (tran- (2) Supratensiuni tranzitorii în monetul conec-
JT/FJT zitorii) tării şi deconectării transformatorului.
(pentru încălzire) G
Iluminat electric A,F C1 I (1) şi (6) Conectarea lămpilor electrice.
(3) Regulatoare de lumină.
Cuptoare cu inducţie (1) Dacă reglarea este bipoziţională.
electromagnetică A C1 I (3) Generare de armonice
25 kHz<f < 35 kHz (4) Emisia în reţea de frecvenţe medii;
(6) Risc de radiaţii de medie frecvenţă.
Cuptoare casnice 1 ⋅ ⋅ ⋅ 2 kW E (6) În caz de defect pot să apară şi alte
cu microunde perturbaţii
Compresoare 200 W ⋅ ⋅ ⋅ A (1) Supracurenţi la pornire
(pompe de căldură) 10 kW
Radiologie A, B Pot să apară şi alte perurbaţii
Radioscopie
Calitatea energiei electrice
Tabelul 1.3 (continuare)
Încălzire industrială 10 kW ⋅ ⋅ ⋅ A, B A, B (1b) Comandă electronică
indirectă cu 2 MW F F C1 (1c) În momentul conectării

rezistoare (3) În cazul unei reglări electronice

Cuptoare cu 100 kW⋅ ⋅ ⋅


Calitatea energiei electrice

reziste nţă electrică 80 MW A, B


cu încălzire directă
Cuptoare cu arc 3 ⋅ ⋅ ⋅ 100 A, B A,B C1 C1, C2 C1 I (4) Emisie de armonice
electric MW D
Încălzire cu inducţie 10 ⋅ ⋅ ⋅ C1 C1, C2 C1 I
electromagnetică 2000 kW
Încălzire dielectrică 10 ⋅ ⋅ ⋅ 600 I
cu IF kW
Încălzire cu 10 ⋅ ⋅ ⋅ 100 I
microunde kW
Motoare asincrone Până la A, B, (1) Supracurenţi la pornire
cu pornire directă 10 MW J
Motoare asincrone 1 ⋅ ⋅ ⋅ 20 K, C1 C1 (4) Emisie de interarmonice
cu viteză variabilă MW
Convertoare statice Până la (perma- (2) Frânare cu recuperare de energie
(lamoniare, 10 MW nent) K, C1 C1 (3) Determinate de fenomene de comutaţie
electroliză etc.) A
Până la (4) Emisie de interarmonice cu frecvenţa
Cicoloconvertoare zeci de C1 C1, C2 C1 sub 50 Hz
MW
Sudare cu arc A, B A, B A
electric
Sudare cu rezistenţă 100 kW ⋅ ⋅ ⋅ A, B A
electrică MW
Cuptor cu plasmă Câţiva În studiu
MW
9
10 Calitatea energiei electrice

Pentru sistemele electroenergetice industriale, cu excepţia punctului comun de conectare la


reţeaua publică, pot fi adoptaţi indicatori specifici de calitate, care să ofere cele mai relevante
informaţii pentru utilizatorii respectiv.
Pentru a permite evaluarea nivelului de calitate a energiei electrice au fost definiţi şi sunt
utilizaţi următorii indicatori principali:
• indicatori privind frecvenţa tensiunii de alimentare [3]:
 abaterea de frecvenţă care permite estimarea variaţiilor lente de frecvenţă;
 abaterea relativă de frecvenţă sau abaterea procentuală;
 integrala abaterilor de frecvenţă
• indicatori privind variaţiile de tensiune [3]:
 abaterea relativă a tensiunii;
 nivel relativ de tensiune;
 valoarea medie a abaterii relative a tensiunii faţă de tensiunea contractată
(declarată) într-un interval de timp;
 gradul de iregularitate sau abaterea relativă medie pătratică
• indicatori privind golurile de tensiune [3]
 durata golului;
 amplitudinea relativă a golului;
 frecvenţa de apariţie a golurilor:
• indicatori privind întreruperile din reţeaua electrică [4, 5]
 frecvenţa medie de întrerupere în sistem (SAIFI – the system average interruption
frequency index);
 durata medie a întreruperilor din sistem (SAIDI – the system average interruption
duration index);
 frecvenţa medie de întrerupere a consumatorilor (CAIFI - the customer average
interruption frequency index);
 durata medie de întrerupere a consumatorilor (CAIDI – the customer average
interruption duration index);
 frecvenţa valorii medii a întreruperilor în sistem (ASIFI – the average system
interruption frequency index);
 valoarea medie a duratei întreruperilor din sistem (ASIDI – the average system
interruption duration index);
 frecvenţa medie a întreruperilor de scurtă durată (MAIFI – the momentary
average interruption frequency index);
 energie nelivrată (nefurnizată) – ENS (Energy not Supplied) – , din cauza
întreruperilor;
 timpul mediu de întrerupere” (min/an) − AIT (Average Interruption Time);
• indicatori privind flickerul [6, 7]:
 nivel flicker pe termen scurt Pst ;
 nivel flicker pe termen lung Plt ;
• indicatori privind regimul nesinusoidal din reţeaua electrică [8 ]:
 valoarea efectivă Y a mărimii nesinusoidale;
Calitatea energiei electrice 11

 reziduul deformant al unei funcţii nesinusoidale ;


 factorul de formă ;
 factorul de vârf ;
 factorul de influenţă telefonică TIF;
 indicatorul IT ;
 factorul de distorsiune normal (THD);
factorul de distorsiune ponderat, adaptat pentru elemente inductive;
 factorul de distorsiune ponderat, adaptat pentru condensatoare;
 nivelul armonicei ;
 faza armonicelor;
impedanţa armonică;
• indicatori privind interarmonicele:
 frecvenţa f a interarmonicelor ;
 amplitudinea relativă a interamonicelor;
• indicatori privind nesimetria în reţelele electrice:
 factorul de nesimetrie negativă;
 factorul de nesimetrie zero;
 factorul de nesimetrie IEEE;
• Indicatori privind supratensiunile în reţelele electrice
 amplitudinea relativă;
 durata.

1.4 Variaţii ale tensiunii de alimentare


Mărimea de referinţă în analiza variaţiilor de tensiune la barele de alimentare ale unui
utilizator este tensiunea contractată Uc (declared supply voltage), egală in mod obişnuit cu
tensiunea nominală Un (nominal voltage) a reţelei. Ea poate fi şi diferită de aceasta în cazul
unei înţelegeri între furnizorul de energie electrică şi utilizator.
Tensiunea nominală Un este o mărime prin care este indicat sau identificat un sistem şi la
care se referă unele caracteristici de funcţionare ale sistemului.
În alegerea tensiunii contractate este necesar a lua în consideraţie tensiunea normată Ur
(rated voltage) a echipamentelor, stabilită, în general, de producător, pentru condiţii specifice
de funcţionare ale componentelor, aparatelor sau echipamentelor.
Variaţiile de tensiune, în condiţii normale de funcţionare, sunt determinate de variaţii ale
sarcinii în sistemele de distribuţie a energiei electrice.
În mod obişnuit, valorile acceptate ale variaţiilor de tensiune (tabelul 1.4) diferă în funcţie
de nivelul de tensiune al reţelei: joasă tensiune (tensiunea nominală sub 1 kV); medie tensiune
(tensiunea nominală între 1 kV şi 35 kV); înaltă tensiune (tensiunea nominală mai mare sau
egală cu 110 kV).

1.4.1 Măsurarea tensiunii

Valoarea efectivă Uw luată în considerare la măsurarea în regim normal de funcţionare


corespunde unui interval de măsurare de N = 10 perioade, T, ale tensiunii analizate [5]
12 Calitatea energiei electrice

Tw M
1 1
Uw =
Tw ∫
⋅ u 2 ⋅ dt ≅ ∑
⋅ U i2
M i =1 (1.2)
0
,
în care M este numărul de eşantioane pe fereastra de măsurare, Tw = N⋅ T şi Ui − amplitudinea
eşantionului i.
Valorile obţinute pe fereastra de măsurare Tw sunt agregate pe un interval de 3 s.
15
1
U 3s = ⋅
15 i =1 ∑2
U wi , (1.3)

în care Uwi sunt cele 15 valori valide ale tensiunii măsurate pe fereastra Tw.
Valorile obţinute pe intervalul de măsurare de 3 s sunt agregate pe un interval de 10
minute
200
1
U = ⋅
200 i =1 ∑
U 32s i , (1.4)

în care U3s i sunt cele 200 valori valide ale tensiunii măsurate pe intervalul de 10 minute.
În analiza calităţii tensiunii în nodurile reţelei electrice sunt luate în considerare valorile U
ale tensiunii agregate pe 10 minute.
Înformaţiile obţinute prin măsurarea nivelului tensiunii permit evaluarea indicatorilor care
definesc calitatea energiei electrice, în regim normal de funcţionare [13]:
• abaterea relativă a tensiunii în raport cu tensiunea contractată Uc , într-un anumit nod al
reţelei şi la un moment dat, caracterizează variaţiile lente de tensiune
∆U U −Uc
εU [%] = ⋅100 [%] = ⋅ 100 [%] , (1.5)
Uc Uc
în care U este tensiunea (tensiune de linie) reţelei electrice, în nodul analizat, la un moment dat;
• valoarea medie a abaterii relative a tensiunii faţă de tensiunea contractată într-un
interval de timp T
T
1
εUmed =
T ∫
⋅ εU ⋅ dt . (1.6)
0
Indicatorul ε Umed este o măsură a nivelului mediu al tensiunii pe barele de alimentare şi
oferă indicaţii privind alegerea corectă a plotului de reglaj al transformatorului.
• gradul de iregularitate sau abaterea relativă medie pătratică
T
1
ε2 ∫εU ⋅ dt .
2
q = (1.7)
T
0
Gradul de iregularitate poate fi utilizat pentru apreciere calităţii tensiunii pe barele de
alimentare [13]
2
 ε q ≤10% − calitate foarte bună;
2
 10% < ε q ≤20% − calitate bună;
2
 20% < ε q ≤50% − calitate mediocră;
2
 ε q ≥ 100 % − calitate necorespunzătoare.
Calitatea energiei electrice 13

Evaluarea calităţii tensiunii de alimentare într-un nod al sistemului electroenergetic se face


pe baza celor n = 1008 determinări realizate pe durata unei săptămâni pentru tensiunile
agregate pe intervale de 10 minute (fig. 1.4) [5]:

N01
U/Un N12 B
N11 N13
1,15
1
0,85
− se determină numărul N de intervale de 10 minute în care tensiunea este în intervalul de
±15% faţă de tensiunea nominală; se consideră că valorile în afara intervalului de ±15% faţă de
tensiunea nominală sunt invalide din punctul de vedere al măsurătorilor privind nivelul de
tensiune;
− se determină numărul N1 de intervale în care tensiunea măsurată este în afara intervalului
de ±10% faţă de tensiunea nominală şi este în intervalul de ±15% faţă de tensiunea nominală;
− tensiunea corespunde din punctul de vedere al calităţii energiei electrice dacă este
îndeplinită condiţia
N1
≤ 0,05 . (1.8)
N
N = 1008 − N01 − N02 ;
N1 = N11 + N12 + N13 + N14 +

Fig. 1.4 − Evaluarea calităţii tensiu


electroener
14 Calitatea energiei electrice

U [V]

240

235
Ca exemplu, în figura 1.5 sunt indicate valori măsurate ale tensiunii de alimentare la

230
bornele unui receptor de joasă tensiune. În figura 1.5 a) este indicată variaţia pe durata unei
săptămâni (1008 valori), iar în figura 1.5 b) este indicată curba cumulată pentru aceleaşi valori
Se observă că valoarea de probabilitate 95% este de 238,58 V, ceea ce pune în evidenţă faptul
că la bornele receptorului calitatea energiei electrice este corespunzătoare.

1.4.2 Reglarea tensiunii în reţeaua electrică

Variaţiile de tensiune în nodurile reţelei electrice, în regim normal de funcţionare, sunt

225
datorate în special variaţiei necontrolate a circulaţiei de putere reactivă. În acest fel, controlul
puterii reactive este principalul mijloc de limitare a variaţiilor de tensiune.
Gestionarea neadaptivă a surselor de putere reactivă din reţelele de distribuţie, în special la
consumatorii industriali, conduce la o circulaţie necontrolată a puterii reactive, dificultăţi în
asigurarea nivelurilor de tensiune în nodurile reţelei şi pierderi de putere activă. Probleme
deosebite apar în orele şi zilele de gol de sarcină, când sursele de putere reactivă rămân
conectate, determinând un exces de putere reactivă.

220
Spre deosebire de producţia şi nivelul consumului de putere activă care sunt strict urmărite
şi raportate pentru a asigura încadrarea frecvenţei în limitele normate, cu probabilitate de 95%,
respectiv 99% , producţia şi consumul de putere reactivă, care se reflectă în nivelul tensiunii în
fiecare nod în parte, nu pot fi caracterizate printr-un parametru unic pe sistem şi, deci, ar trebui
urmărite în fiecare nod şi verificată încadrarea în limitele impuse cel puţin cu o probabilitate de
95%.
Menţinerea tensiunilor în banda admisibilă, la toate nivelurile, necesită controlul

215
circulaţiei puterilor reactive, realizat, în prezent, în mică măsură.

210
Calitatea energiei electrice 15

În afara generatoarelor, care sunt controlabile ca regim de producere a puterii reactive,


liniile aeriene de înaltă tensiune, funcţionând cu sarcini sub puterea naturală, capacităţile
cablurilor, motoarele sincrone şi bateriile de condensatoare, montate pentru îmbunătăţirea
factorului de putere, sunt surse de putere reactivă.
În practica curentă de conducere operativă, pentru reglajul tensiunii, se indică banda de
tensiune la fiecare bară a centralelor electrice, acestea având, în mod normal, posibilitatea
reglării tensiunii. Totuşi, în etapa actuală, cu reţele descărcate, generatoarele nu pot asigura
integral reglarea necesară, iar mijloacele existente în reţea (compensatoare sincrone, bobine de
compensare ş.a.) sunt insuficiente.
Dificultăţile provin din actualele reglementări privind plata energiei electrice achiziţionate
din reţea de către consumatorii industriali, la care energia reactivă se ia în considerare numai la
nerealizarea factorului de putere neutral 0,92, pe intervalul de facturare.
În multe noduri ale reţelei de distribuţie, în special cele apropiate de centrale electrice, atât
din punct de vedere al nivelurilor de tensiune, cât şi al pierderilor în reţele, cu excepţia
perioadei de vârf de sarcină, acest factor de putere este prea ridicat.
La consumatori, există de regulă, un singur contor de energie reactivă, care determină
consumul lunar. În perioadele din afara vârfurilor şi în zilele de sărbătoare, factorul de putere
este practic unitar sau este chiar capacitiv (fără a putea fi pus însă în evidenţă cu actualele
dotări pentru măsurare). Aceasta se produce pentru că, adesea, bateriile de condensatoare nu
sunt prevăzute cu mijloace de reglare adaptivă şi rămân conectate în permanenţă.
În mod normal, bateriile de condensatoare sunt compuse din mai multe secţii şi, teoretic,
ar exista posibilitatea conectării şi deconectării acestora, astfel ca să se asigure compensarea
adaptivă a puterii reactive pentru a se asigura încadrarea factorului de putere în limitele admise.
Implementarea largă a sistemelor actuale de control în timp real al factorului de putere este
limitată de problemele care apar la conectarea şi deconectarea secţiilor bateriilor de
condensatoare. Operaţiile de comutare a secţiilor bateriilor de condensatoare sunt însoţite de
fenomene tranzitorii, cu caracteristici diferite la conectarea primei secţii şi la conectarea
următoarelor.
Compensarea puterii reactive consumate până la valoarea unitară a factorului de putere
trebuie însă evitată, în special în nodurile din sistemul energetic apropiate de centralele
electrice. În acest sens, s-ar putea lua în consideraţie tarifarea energiei reactive în funcţie de
factorul de putere realizat în perioadele de vârf de sarcină. În afara acestui interval, factorul de
putere ar putea fi cel solicitat de dispecerul de distribuţie. Dotarea cu mijloace de control al
puterii reactive şi cu un grafic de funcţionare dat de dispecerul de distribuţie, ar putea evita
situaţia depăşirii nivelurilor de tensiune admisibile.
Eficienţa măsurilor adoptate prin aceste mijloace poate fi afectată în nodurile în care sunt
conectaţi consumatori care determină regim deformant. Mijloacele actuale de măsurare a
energiei reactive utilizează algoritmi de calcul diferiţi şi nu asigură, în toate cazurile,
informaţiile necesare adoptării de măsuri corespunzătoare pentru limitarea circulaţiei de putere
reactivă.
În lipsa controlului producţiei de putere reactivă la consumatori, mai ales în zonele cu
reţele de cabluri, distribuitorii ar trebui să prevadă bobine de compensare în noduri, rezultate ca
optime dintr-o analiza a regimurilor de gol noapte şi zi de sărbătoare.
Trebuie remarcat faptul că, în staţiile electrice în care debitează CHE racordate la 20 kV,
se constată tensiuni de 23 kV şi peste această valoare, care ar putea fi reduse prin reglajul de
tensiune la CHE [14]. Deşi tensiunea la barele centralei electrice rămâne în limite admisibile,
16 Calitatea energiei electrice

prin contribuţia cablurilor slab încărcate, tensiunea în staţia de racord creşte peste valorile
admise.
Controlul circulaţiei puterii reactive în reţeaua electrică, până în posturile de MT/JT şi
chiar la consumatorii de JT, pentru a asigura un nivel corespunzator al calităţii energiei
electrice şi limitarea pierderilor de energie activă în reţea, necesită adoptarea următoarelor
măsuri principale:
• monitorizarea on-line a nivelul de tensiuni la barele RET şi RED, pentru verificarea
încadrării, cu o probabilitate de 95%, în limitele admisibile; în RET, aceasta se poate realiza
prin SCADA, cu un program corespunzător de prelucrare a datelor sau pe baza datelor obţinute
prin estimarea de stare (pentru îmbunătăţirea exactităţii); în RED, pe măsura extinderii SCADA
la 110 kV şi MT, monitorizarea se poate realiza ca şi în RET;
• reducerea puterii reactive produse în reţeaua electrică având în vedere faptul că în multe
dintre nodurile din reţea, în prezent, tensiunile sunt peste limita superioară admisibilă; în acest
sens se impune evitarea generării de putere reactivă la consumatori industriali în afara orelor de
vârf; producţia de putere reactivă, în acest interval de timp ar trebui să se realizeze la comanda
DED; poate fi analizată, de exemplu, soluţia tarifării energiei reactive numai în raport cu
factorul de putere la orele de vârf, iar bateriile de condensatoare să fie prevăzute cu mijloace de
reglare, care să permită urmărirea curbei solicitate de DED;
• realizarea, pentru fiecare reţea de distribuţie a unei filiale, a unor studii detaliate a
circulaţiilor de putere reactivă şi, dacă prin măsurile de mai sus, nu se poate reduce excesul de
putere reactivă, să se utilizeze sisteme de compensare;
• anularea schimburilor de putere capacitivă de la RED spre RET, ceea ce permite şi
optimizarea circulaţiilor de putere reactivă în RET, respectiv încadrarea tensiunilor în limitele
admisibile în această reţea.

Up ; δ
~
Calitatea energiei electrice 17

Apariţia şi dezvoltarea elementelor semiconductoare de putere a permis elaborarea şi


implementarea de soluţii noi pentru rezolvarea problemelor legate de controlul circulaţiei de
putere reactivă şi menţinerea tensiunii în limitele impuse.
Sistemele FACTS (Flexible Alternating Current Transmission Systems), construite pe bază
de circuite electronice de putere, permit controlul eficient al tensiunii în nodurile din reţeaua
electrică. Principalele circuite FACTS utilizate pentru controlul tensiunii în reţelele electrice
sunt [15]:
− SSCR (Switched Shunt-Capacitor and Reactor) − figura 1.6 a);
− SVC (Static VAr Compensator) − figura 1.6 b);
− STATCOM (Static Synchronous Compensator) − Figura 1.6 c);
− UPFC (Unified Power Flow Controller) − figura 1.6 d).
Circuitele FACTS din figura 1.6 pot fi programate pentru a asigura controlul puterii
reactive în timp real, astfel încât să se asigure menţinerea tensiunii la valoarea de consemn.
În prezent, există mijloacele tehnice necesare unui control eficient al puterii reactive, atât
la utilizatori, cât şi în reţeaua electrică, asigurând nivelul de tensiune impus.

1.4.3 Limite admise ale variaţiilor de tensiune

În tabelul 1.4 sunt indicate limitele admise ale variaţiilor de tensiune, în condiţii normale
de funcţionare [11].

Tabelul 1.4
Valori limită admise ale variaţiilor de tensiune
Tensiunea de
Nivelul
alimentare Limite de variaţie Observaţii
de tensiune
standardizată
Egală cu tensiunea În condiţii normale de • tensiunea contractată
Cu patru nominală funcţionare: este egală cu tensiunea
conduc- Un =230 V (între • pe durata unei săptămâni, nominală;
toare fază şi nul) în 95% din timp tensiunea • în zone îndepărtate,
măsurată ca medie pe 10 alimentate prin linii de
JT minute trebuie să se lungime mare, tensiu-
tri-
Cu trei Egală cu tensiunea încadreze în limitele Un ± nea poate ieşi din do-
fazat 10%;
conduc- nominală meniul indicat; în acest
toare Un = 230 V (între • toate valorile măsurate ca caz consumatorul va fi
faze) medie pe 10 minute trebuie anunţat
să se încadreze în limitele Un
+ 10% − 15%
În condiţii normale de
funcţionare, pe durata unei
săptămâni, în 95% din timp
Egală cu tensiunea tensiunea măsurată ca medie
MT
contractată pe 10 minute trebuie să se
încadreze în limitele Uc ±
10%.
IT 110 kV; Egală cu tensiunea În condiţii normale de
220 kV nominală funcţionare, pe durata unei
săptămâni, în 95% din timp
tensiunea măsurată ca medie
pe 10 minute trebuie să se
încadreze în limitele Un ±
10%.
18 Calitatea energiei electrice

În condiţii normale de
funcţionare, pe durata unei
săptămâni, în 95% din timp
400 kV tensiunea măsurată ca medie
pe 10 minute trebuie să se
încadreze în limitele Un ±
5%.
În condiţii normale de
funcţionare, pe durata unei
săptămâni, în 95% din timp
750 kV tensiunea măsurată ca medie
pe 10 minute trebuie să se
încadreze în limitele Un ±
2%.

1.4.4 Variaţia sarcinii cu tensiunea de alimentare

Funcţionarea receptoarelor de energie electrică, alimentate la o tensiune în afara benzii


admise, determină daune, cu atât mai importante cu cât abaterile faţă de tensiunea normată sunt
mai mari. În tabelul 1.5 [16] sunt indicate, pentru o serie de receptoare, legile de variaţie a
sarcinii cu tensiunea aplicată.
În cele mai multe cazuri practice, daunele D, determinate de abaterea tensiunii de
alimentare U, faţă de tensiunea normată Ur a receptoarelor poate fi exprimată sub forma unui
polinom de gradul doi [17]
D = a ⋅ (U −U r ) + b ⋅ (U −U r ) 2
(1.9)
,
în care coeficienţii a şi b sunt specifici fiecărui proces tehnologic.

Tabelul 1.5
Variaţia puterilor absorbite în funcţie de tensiunea aplicată
Puterile la o
Tipul abatere de Factorul de putere
receptorului Relaţia de calcul 10% a
∆ U=
tensiunii [%] ∆ U=0
0,1
P*=1,0+1,3958⋅ ∆ U+9,991⋅ ∆ U 2 +
0,90491
+84,72⋅ ∆ U 3+293⋅ ∆ U 4
Frigider 0,6245 0,689
Q*=1,2507+4,387⋅ ∆ U+23,801⋅ ∆ U 2
0,95151
+154⋅ ∆ U 3+555⋅ ∆ U 4
Maşină de P*=1,0+1,2786⋅ ∆ U+3,099⋅ ∆ U 2+
spălat 0,89719
+ 5,939⋅ ∆ U 3
Q*=1,6388+4,5733⋅ ∆ U+12,948⋅ ∆ U 0,521 0,58148
2
+ 1,25527
+ 55,677⋅ ∆ U 3
P*=1,0+1,2471⋅ ∆ U+0,562⋅ ∆ U 2 0,88091
Televizor Q*=0,2431+0,9830⋅ ∆ U + 1,647⋅ ∆ U 0,16127 0,9717 0,98365
2

Lampă P*=1,0+0,6534⋅ ∆ U−1,65⋅ ∆ U 2 0,91816


fluorescentă Q*= −0,1535−0,0403⋅ ∆ U + − 0,12213 0,9884 0,99127
2,734⋅ ∆ U 2
Lampă cu P*=1,0+0,3409⋅ ∆ U −2,389⋅ ∆ U 2 0,94202
sodiu 0,998 0,996
Q*=0,060+2,2173⋅ ∆ U + 7,620⋅ ∆ U 2 −0,08553
Calitatea energiei electrice 19

Lampă cu P*=1,0+1,5209⋅ ∆ U + 0,223⋅ ∆ U 2 0,85014


1 1
incandescenţă Q*=0 0
Cuptor cu P*=1,0+0,0974⋅ ∆ U + 2,071⋅ ∆ U 2 1,01097
microunde 0,978 0,988
Q*=0,2039+1,313⋅ ∆ U + 8,738⋅ ∆ U 2 0,15998

Relaţia (1.9) poate fi aplicată numai pentru un domeniu relativ îngust al variaţiei tensiunii
de alimentare. Reducerea tensiunii de alimentare sub o valoare critică Ucr1 precum şi creşterea
peste o valoare Ucr2 poate conduce la daune deosebit de importante.
Abaterea tensiunii de alimentare în raport cu tensiunea normată a receptoarelor conduce,
de cele mai multe ori, la reducerea puterii absorbite şi, în consecinţă, la reducerea
productivităţii maşinilor de lucru şi la reducerea calităţii produselor realizate.
În tabelul 1.5 sunt calculate şi puterile absorbite, exprimate în unităţi relative (raportate la
puterea nominală), la o reducere cu 10% a tensiunii de alimentare (∆ U = 0,1), precum şi
valorile factorului de putere realizat, la alimentarea cu tensiunea contractată şi la tensiunea
redusă. Datele din tabelul 1.5 indică faptul că, la modificarea tensiunii, puterile absorbite nu
variază liniar, modificând astfel caracteristicile consumatorului în ansamblu.

În cazul cel mai întâlnit al sistemelor de acţionare cu motoare asincrone, variaţia tensiunii
de alimentare U determină variaţia vitezei de rotaţie Ω a motorului (p − numărul de perechi de
poli ai maşini) şi deci reducerea productivităţii procesului în care sunt utilizate maşinile
asincrone (fig. 1.7) [18]. La o reducere accentuată a tensiunii de alimentare este posibilă oprirea
maşinii (reducerea cuplului maxim CM sub cuplul static rezistent Cs al maşinii de lucru).

C
CM
Calculele efectuate privind daunele determinate de abaterea tensiunii faţă de valoarea
normată pun în evidenţă următoarele [17]:
• la cuptoarele cu arc electrice − o reducere a tensiunii de alimentare cu 8% conduce la o
reducere a productivităţii cu circa 6% şi o creştere a consumului specific cu circa 7%;
• la cuptoarele cu inducţie electromagnetică, alimentate la frecvenţă industrială − o
reducere a tensiunii de alimentare cu 5% conduce la o reducere a productivităţii cu circa 10% şi
o creştere a consumului specific cu circa 8%;
• la cuptoarele cu inducţie electromagnetică, alimentate la frecvenţă ridicată − o reducere a
tensiunii de alimentare cu 10% determină o creştere a consumului specific cu circa 5% ;
20 Calitatea energiei electrice

• în instalaţiile de sudare − abateri ale tensiunii de alimentare în intervalul ± 10% conduc


la creşterea duratei procesului, dar abateri peste 10% pot determina rebutarea operaţiei
efectuate.

1.5 Goluri şi întreruperi de scurtă durată

Golurile şi întreruperile de scurtă durată sunt dintre cele mai întâlnite evenimente din reţeaua
electrică. În mod obioşnuit, apar ca o consecinţă a unui scurtcircuit în reţeaua electrică, la
pornirea motoarelor mari, precum şi la conectarea transformatoarelor.
Golurile de tensiune (fig.1.8) sunt perturbaţii bidimensionale, caracterizate de adâncimea
golului şi de durata acestuia şi sunt determinate de defecte care apar în sistemul
electroenergetic sau în reţeaua industrială a utilizatorului. Perturbaţia are un caracter aleatoriu,
iar frecvenţa de apariţie, amplitudinea golului şi durata acestuia variază mult în fiecare nod al
sistemului. De asemenea, ea variază neregulat pe durata unui an. Evaluarea efectelor golurilor
asupra consumatorilor se face prin monitorizarea pe durate mari de timp a tensiunii reziduale
Ures , a duratei ∆ tg şi a fazei pe care are loc evenimentul [19].
Datorită daunelor pe care le determină la consumatori, precum şi datorită caracteristicilor
foarte diferite ale fiecărui eveniment, problemele de evaluare sunt dintre cele mai complexe,
necesitând echipamente de înaltă performanţă, cu o capacitate importantă de stocare.

U/Uc
1
0,9
În lipsa unor echipamente specializate de limitare, apariţia golurilor de tensiune este
însoţită de întreruperi de scurtă sau lungă durată, ceea ce determină ca unele aspecte ale acestor
perturbaţii să fie comune.
Prezenţa unui gol de tensiune se pune în evidenţă pe baza măsurării valorii efective pe o
jumătate de perioadă (fig. 1.8). În acest fel, este evident că nu pot fi puse în evidenţă goluri cu o
durată sub 10 ms, iar incertitudinea de măsurare a duratei golurilor de tensiune nu poate fi mai
mică decât 20 ms.
Pentru caracterizarea unui eveniment singular sunt utilizaţi indicatorii: tensiune reziduală
(remanentă) Ures şi durata golului ∆ tg. Este utilizat şi indicatorul adâncimea golului ∆ Ug ca
diferenţă între tensiunea de referinţă şi tensiunea reziduală Ures .
Mărimea de bază în analiza golurilor şi întreruperilor de tensiune este valoarea efectivă pe
o jumătate de perioadă U1/2 [5]
Calitatea energiei electrice 21

N /2
1
U1 / 2 = ⋅ ∑
N i =1
U i2 , (1.10)

în care N este numărul de eşantioane pe o perioadă a tensiunii alternative, Ui − amplitudinea


eşantionului de rang i.
Determinarea valorii efective începe la fiecare trecere prin zero a tensiunii de fază.
Determinarea cu exactitatea corespunzătoare a valorii efective pe o jumătate de perioadă
depinde, atât de numărul de eşantioane achiziţionat pe fiecare semiperioadă, cât şi de acurateţea
cu care se determină frecvenţa în sistem (durata semiperioadei).
Echipamentele actuale de monitorizare a golurilor de tensiune utilizează în mod obişnuit o
frecvenţă de eşantionare de 6.400 Hz (128 eşantioane pe o perioadă a tensiunii alternative) sau
12.800 Hz (256 eşantioane pe o perioadă a tensiunii alternative). În analiza golurilor şi
întreruperilor de scurtă durată într-o reţea electrică, monitorizarea se face pentru cele trei faze,
având în vedere faptul că pot să apară evenimente cu caracteristici diferite pe cele trei faze şi, în
consecinţă, cu efecte diferite asupra utilizatorilor finali.
Caracterizarea unei reţele electrice, din punctul de vedere al performaţelor privind golurile
şi întreruperile de scurtă durată, necesită informaţii ample asupra tuturor nodurilor din reţea şi
asupra tuturor consumatorilor racordaţi în reţea.
Deşi pe durata golurilor de tensiune are loc şi o modificare a fazei unghiulare a mărimilor
electrice, indicatorii actuali nu cuprind încă informaţii privind acest tip de perturbaţie.
Problema prezintă un interes deosebit în reţelele electrice trifazate unde pertubaţiile nesimetrice
sunt modificate datorită transformatoarelor stea-triunghi. Determinarea abaterilor fazelor
unghiulare ale tensiunilor, pe durata golurilor, întâmpină dificultăţi în cazul obişnuit în care
tensiunile nu sunt perfect sinusoidale.
În acest sens, evaluarea golurilor în întreruperilor de scurtă durată cuprinde 5 etape [19]:
• achiziţia eşantioanelor tensiunii în punctul analizat;
• determinarea caracteristicilor de durată şi de amplitudine ale evenimentului pe baza
eşantioanelor existente;
• determinarea valorilor indicatorilor pentru evenimentul singular analizat;
• determinarea valorilor indicatorilor în punctul analizat pentru un interval prestabilit de
timp (agregarea valorilor în domeniul timp);
• determinarea valorii indicatorilor pentru ansamblul nodurilor din reţeaua electrică
analizată (agregarea valorilor în domeniul spaţiu).
Din analiza algoritmului de evaluare, rezultă faptul că existenţa unui singur echipament de
monitorizare, într-un singur nod al sistemului, oferă informaţii parţiale, utile în special
consumatorilor conectaţi la nodul analizat. Numai un sistem extins de monitorizare permite
obţinerea unor informaţii relevante privind performanţa operatorului de reţea.
Ca exemplu, în figura 1.8 este indicat un gol de tensiune în reţeaua de medie tensiune,
datorat unei lovituri de trăsnet pe o linie electrică aeriană.

1.5.1 Tensiunea de referinţă

Tensiunea de referinţă, folosită pentru stabilirea pragurilor de început (start) şi de sfârşit


ale golului, poate fi tensiunea normată Ur , tensiunea contractată Uc , tensiunea medie de lungă
durată în punctul de măsurare sau valoarea efectivă imediat anterioară evenimentului.
22 Calitatea energiei electrice

Valoarea efectivă imediat anterioară evenimentului, numită „tensiune alunecătoare de


referinţă a ferestrei Urf ” [4], se determină pe baza ferestrei de 200 ms (10 perioade) utilizând
un filtru de primul ordin cu o constantă de timp de 1 minut, pe baza relaţiei:
U rf ( n ) = 0,9967 ⋅U rf ( n −1) +0,0033 ⋅U 10
(1.11)
,
în care tensiunea de referinţă pentru evenimentul de rang n se determină pe baza tensiunii de
referinţă de la evenimentul precedent (n −1), iar U10 este cea mai recentă valoare efectivă a
tensiunii determinată pe 200 ms.
Utilizarea tensiunii de referinţă imediat anterioară evenimentului este mai adecvată
reţelelor de transport, iar utilizarea tensiunii contractate sau a tensiunii normate ca tensiune de
referinţă este mai adecvată reţelelor de distribuţie.
Utilizarea tensiunii normate sau a tensiunii contractate ca tensiune de referinţă conduce la
rezultate relevante dacă analiza efectuată este focalizată, în special, pe efectele asupra
echipamentelor de utilizare, ceea ce corespunde, în primul rând, domeniului tensiunilor joase
sau medii.

u [kV]
20
10
0
În cazul analizei comparative a golurilor de tensiune dintr-o reţea electrică, eventual având

- 10
tensiuni nominale diferite, determinate de exemplu, de un defect în reţea, alegerea aceleiaşi
valori pentru tensiunea de referinţă poate conduce la date neclare. Acest lucru apare, în special,
în reţeaua de înaltă tensiune, unde tensiunile, în regim normal de funcţionare, pot diferi relativ
mult, în funcţie de condiţiile specifice din sistem. În aceste condiţii, este raţional să se utilizeze

- 20
-0,04
Calitatea energiei electrice 23

ca tensiune de referinţă valoarea imediat anterioară evenimentului, determinată pe un interval


de timp mult mai mare ca durata golului. Astfel, pentru consumatori conectaţi la bare diferite,
având, în regim normal de funcţionare, tensiuni diferite (evident că barele din apropierea
staţiilor de sistem au o tensiune de funcţionare mai ridicată faţă de staţiile de racord adânc) o
anumită valoare a tensiunii poate reprezenta pentru un consumator un gol de tensiune, iar
pentru un alt consumator să fie cuprinsă în banda admisibilă.
În acest fel, tensiunea de referinţă se alege ca o valoare fixă egală cu tensiunea normată, cu
tensiunea contractată sau cu tensiunea „alunecătoare” determinată imediat anterior
evenimentului.
La utilizarea tensiunii alunecătoare ca tensiune de referinţă, este necesar să se ţină seama
de faptul că aceasta poate fi mai mare sau mai mică decât tensiunea normată a echipamentului
de utilizare, iar rezultatele obţinute să nu fie relevante din punctul de vedere al efectului asupra
echipamentului.

1.5.2 Pragurile pentru determinarea duratei golului

Alegerea adecvată a valorii tensiunii de referinţă şi a pragurilor are o importanţă deosebită


în analiza golurilor de tensiune.
În mod normal, într-un anumit punct din reţeaua electrică, tensiunea variază în funcţie de
sarcină, iar sistemele de reglare sunt dimensionate astfel încât să asigure încadrarea tensiunii în
interiorul unei benzi admisibile. Pe durata variaţiei tensiunii în interiorul acestei benzi, la
apariţia unui scurtcircuit sau la o creşterea importantă a curentului electric (de exemplu datorită
pornirii unui motor asincron de mare putere) apare un gol de tensiune. Dacă tensiunea, în
momentul golului, era aproape de partea superioară a benzii, o variaţie de 20% a tensiunii poate
să nu determine ieşirea din bandă, iar acest gol de tensiune are acelaşi efect ca o variaţie
normală a tensiunii datorată sarcinii. Acelaşi lucru poate să rezulte dacă, în reţea, apare un
defect depărtat de locul de măsurare. Aceste evenimente nu se consideră goluri de tensiune.
În acest fel, determinările privind apariţia golurilor ar putea fi efectuate în funcţie de limita
inferioară a benzii admise. Orice eveniment care determină reducerea tensiunii sub limita
inferioară a benzii poate fi considerat un gol de tensiune. Durata golului poate fi determinată ca
intervalul de timp în care tensiunea scade sub limita inferioară a benzii admise şi până când
depăşeşte acestă limită.
În cazul în care, în punctul analizat, tensiunea normală de funcţionare este în apropierea
limitei inferioare a benzii admise, variaţia sarcinii ar putea determina mici variaţii ale tensiunii
în jurul limitei inferioare. Aceste variaţii ale tensiunii, determinate de variaţii ale sarcinii, care
conduc la o creştere nerelevantă a numărului golurilor de tensiune, pot fi excluse printr-o
alegere adecvată a pragurilor de înregistrare a golurilor. De asemenea, pot fi adoptate şi alte
mijloace pentru eliminarea variaţiilor de tensiune induse de variaţii ale sarcinii (de exemplu,
pot fi considerate goluri numai evenimentele care fac ca tensiunea de revenire să fie cel puţin
cu 1% mai mare decât pragul de start − apariţia unui „histerezis” între cele două praguri). În
acest fel, pragul de sfârşit al golului este superior pragului de start cu o valoare numită
„tensiune de histerezis”. Durata golului este astfel măsurată între momentul trecerii sub pragul
de start şi momentului depăşirii valorii corespunzătoare pragului de start, la care se adaugă
„tensiunea de histerezis”.
În cazurile practice, pragurile pentru determinarea duratei golului pot fi alese astfel [5]:
24 Calitatea energiei electrice

• pragul de start, ca valoarea limită inferioară a benzii de tensiune admisă sau ca o


valoarea sub acestă limită cu un interval specificat (în cazul funcţionării, în regim normal de
funcţionare, în apropierea limitei inferioare a benzii admise);
• pragul de sfârşit, ca valoare egală cu valoarea de start sau o valoare superioară cu
„tensiunea de histerezis” dacă se urmăreşte separarea golurilor de tensiune de variaţiile datorate
sarcinii, în apropierea limitei inferioare a benzii de tensiune admise.
În cazul în care, drept tensiune de referinţă, se alege tensiunea imediat anterioară
evenimentului, acest mod de lucru are un puternic efect de atenuare care asigură eliminarea
multor variaţii datorate sarcinii şi, deci, pragurile privind golurile pot fi egale şi alese cu valori
apropiate de tensiunea de referinţă (de exemplu 99 %).

1.5.3 Deosebirea dintre goluri de tensiune şi întreruperi scurte

Cele mai multe dintre golurile de tensiune sunt determinate de apariţia unor scurtcircuite
în reţeaua electrică, cu revenirea tensiunii după ce scurtcircuitul a fost eliminat. Astfel, în cazul
unei scheme din figura 1.10 a), apariţia unui scurtcircuit pe feederul F2 şi eliminarea sa prin
deconectarea întreruptorului I2 determină, pentru consumatorii alimentaţi prin feederul F2 , o
întrerupere de tensiune (o separare electrică între sursă şi consumator), iar pentru consumatorii
alimentaţi prin feederul F1 un gol de tensiune (fără separare electrică între sursa de alimentare şi
consumator). Este posibil ca, pe durata evenimentului, pentru scurtcircuite apropiate de bara de
alimentare, în ambele cazuri, tensiunea să ajungă la aceeaşi valoare, practic nulă.

În cazul scurtcircuitelor simple, forma golului de tensiune poate fi aproximativ


dreptunghiulară şi apariţia acestuia poate fi evaluată pe baza valorii reziduale şi a duratei,
având în vedere pragurile setate. În cazul unor circuite complexe, golurile de tensiune pot să
aibă forme mai complexe, pentru care cele două dimensiuni ale golului simplu nu oferă
informaţii suficiente. În acest caz, pot fi definite mai multe praguri şi determinate duratele
golului pentru diferite niveluri ale tensiunii reziduale.
Calitatea energiei electrice 25

În practică, este uneori dificil de stabilit dacă evenimentul este un gol de tensiune sau o
întrerupere scurtă. Astfel, în figura 1.10 b), pentru un regim normal de funcţionare, cu
alimentare prin intermediul a două linii L1 şi L2 , la
u apariţia, de exemplu, a unui defect pe linia L2 ,
bara B2 rămâne fără tensiune şi consumatorii
alimentaţi prin feederul F2 vor fi întrerupţi. Durata
întreruperii este determinată de durata reconectării
prin AAR de la bara B1. Întreruperea, ca rezultat al
t separării electrice între sursa de alimentare şi
utilizatori, nu este întotdeaua însoţită de valoarea
nulă a tensiunii pe partea utilizatorului, având în
vedere că la acesta există motoare, care antrenate
inerţial, menţin la borne o anumită valoare a
Fig. 1.11 − Gol de tensiune la pornirea unui tensiunii.
motor de putere mare. Pentru identificarea golului se stabileşte nivelul
tensiunii reziduale. În mod obişnuit acest
prag este de 1% din tensiunea de referinţă, dar poate fi ales şi 5 % sau 10 %, în funcţie de tipul
consumatorului alimentat (normativul CEI 61000-4-30 recomandă valoarea de 10%).
Durata întreruperii scurte se evalueaază prin intervalul de timp între pragul de start şi
pragul de sfârşit la care este setat echipamentul de evaluare.
Pentru adoptarea măsurilor necesare limitării efectelor, primul pas constă în stabilirea
tipului de gol de tensiune. În mod obişnuit, pot să apară goluri datorate scurtcircuitelor sau
goluri datorate pornirii motoarelor mari sau la conectarea transformatoarelor. Specific golurilor
datorate pornirii motoarelor mari (fig. 1.11) sau produse la conectarea transformatoarelor este
faptul că au valori egale pe cele trei faze, iar tensiunea remanentă nu scade sub 0,4⋅ Uc (în
principiu, utilizatorii îşi dimensionează instalaţia astfel încât la pornirea celui mai mare motor
din instalaţie, golul rezultat să nu afecteze celelalte motoare). Desigur că şi un scurtcircuit
trifazat îndepărtat poate avea caracteristici asemănătoare, însă aceste evenimente sunt mult mai
rare, iar forma golului este diferită.
Pornirea motoarelor mari sau conectarea transformatoarelor mari determină apariţia unui
gol de tensiune datorită curentului de pornire (inrush current) important, a cărei durată prezintă
o importanţa deosebită privind solicitarea circuitelor electrice (fig. 1.12). Durata sa se
determină ca intervalul de timp între un prag de start (prag de trigerare) şi un prag de stop,
determinat din pragul de start din care se scade tensiunea de histerezis ∆ Uh .
26 Calitatea energiei electrice

i
În analiza efectelor golurilor de tensiune asupra echipamentelor dintr-o instalaţie este
necesar a avea, pe de o parte, informaţii privind amplitudinea, durata golurilor şi, eventual,
forma golurilor şi, pe de altă parte, informaţii privind curba de susceptibilitate a echipamentului
(curbe de tip ITIC − Information Technology Industry Council) (fig. 1.13). În figura 1.13 sunt
indicate evenimentele înregistrate pe durata unui an şi caracteristicile lor, în raport cu domeniul
de susceptibilitate a consumatorului. Valorile din afara domeniului marcat pot determina daune
consumatorului analizat.
Determinarea golurilor în reţelele trifazate poate fi făcută, pe fiecare fază, utilizând
echipamente mono-canal sau, pe ansamblul celor trei faze, utilizând echipamente multicanal. În
cazul echipamentelor multicanal, durata golului se măsoară din momentul în care, pe unul
dintre canale, tensiunea a scăzut sub valoarea de prag, până în momentul în care toate tensiunile
de fază au depăşit valoarea de prag plus valoarea de histerezis (în mod obişnuit valoarea de
histerezis este de 2% din tensiunea de referinţă) [5]. În acest sens, este necesar a face diferenţă
între echipamentele trifazate (trei echipamente monocanal) şi echipamentele multicanal (un
echipament care analizează ansamblul celor trei faze).

Prag de start
Prag de stop
Calitatea energiei electrice 27

U/Uc
2,5

1.5.4 Indicatori pentru evaluarea golurilor de tensiune

Datele obţinute prin măsurare permit caracterizarea golurilor prin următorii indicatori [19]:

2,0
• amplitudinea relativă sau procentuală

ε g [%] =
∆U g
Uc
U − U res
⋅ 100 [%] = c
Uc
⋅ 100 [%] , (1.12)

în care Ures este valoarea reziduală a tensiunii de fază, iar Uc − tensiunea contractată pe fază.
• durata golului de tensiune:
∆t g = t f − t i , (1.13)
în care t i şi t f sunt momentele iniţial şi final ale golului de tensiune;
• frecvenţa de apariţie a golurilor:
Ng
fa = , (1.14)
Tr
în care Ng este numărul de goluri de tensiune care apar pe durata de referinţă Tr (în mod uzual,
un an).

1,5
Caracterizarea globală a golurilor de tensiune necesită completarea, pe intervale mari de
timp (de regulă, un an) a matricei amplitudine − durata golurilor (tabelul 1.6) [19]. Fiecare
celulă a matricii conţine numărul de goluri de tensiune corespunzând intervalului tensiunii
reziduale şi respectiv duratei.

Tabelul 1.6
Matricea amplitudine−durată pentru goluri de tensiune
Adâncimea ∆ tg

1,0
28 Calitatea energiei electrice

0,01 s 0,02 s 0,1 s 0,5 s 1s 3s 20 s 60 s


golului
⋅⋅⋅ ⋅⋅⋅ ⋅⋅⋅ ⋅⋅⋅ ⋅⋅⋅ ⋅⋅⋅ ⋅⋅⋅ ⋅⋅⋅
∆ Ug
0,02 s 0,1s 0,5s 1s 3s 20s 60s 180s
0,1 ⋅ ⋅ ⋅ N11 N21 N31 N41 N51 N61 N71 N81
0,15
0,15 ⋅ ⋅ ⋅ 0,3 N12 N22 N32 N42 N52 N62 N72 N82
0,3 ⋅ ⋅ ⋅ 0,6 N13 N23 N33 N43 N53 N63 N73 N83
0,6 ⋅ ⋅ ⋅ N14 N24 N34 N44 N54 N64 N74 N84
0,99
0,99 ⋅ ⋅ ⋅ N15 N25 N35 N45 N55 N65 N75 N85
1,0
Nota 1: Valorile cuprinse în prima linie şi prima coloană sunt probabil în mare măsură determi-
nate de fenomene tranzitorii şi variaţii ale sarcinii;
Nota 2: Valorile de 0,01s şi 0,02 s corespund duratei unei semiperioade, respectiv a unei perioade
a tensiunii de alimentare cu frecvenţa de 50 Hz.

Ultimul rând al matricei din tabelul 1.6 corespunde întreruperilor de scurtă durată. În unele
cazuri poate fi utilizat pragul de 5% sau 10% pentru a distinge golurile de tensiune de
întreruperile de scurtă durată.
Frecvenţa golurilor de tensiune cu o anumită caracteristică, corespunzătoare fiecărei celule
Nik a matricii amplitudine-durată, determinată pentru un interval de timp (de regulă, un an),
este evaluată din relaţia
N ik
g=
∑ N i, k . (1.15)
i =1,6
k =1,6
Practica de exploatare arată că, în condiţii normale de funcţionare, numărul total de goluri
într-o reţea, pe durata unui an, poate fi de la câteva zeci până la circa o mie.
Pentru măsurătorile realizate simultan, într-un mare număr de puncte din reţeaua electrică
(campanie de măsurători), este utilizată o matrice de aceeaşi formă cu cea din tabelul 1.6,
completată cu valori suplimentare care corespund, în funcţie de tipul analizei:
• valorilor maxime;
• valorilor medii;
• probabilităţii de 95 % de apariţie în punctele analizate;
• altor analize statistice.
În cazul apariţiei unor forme diferite ale golurilor de tensiune sau la analiza unor instalaţii
cu caracteristici diferite (de exemplu, reţele în cablu sau reţele aeriene) este recomandabil să fie
completate matrice diferite pentru fiecare caz specific.
Pentru evaluarea golurilor de tensiune într-o reţea electrică sunt necesare determinări în
toate nodurile reţelei şi apoi prelucrarea acestora. Ca exemplu, în tabelul 1.7 [19] sunt indicate
valori agregate pentru o reţea cu cabluri subterane, pe baza datelor din 85 puncte de măsurare.
Ca tensiune de referinţă s-a considerat tensiunea contractată, iar pragurile au fost egale cu 0,9
din tensiunea contractată. S-au considerat întreruperi evenimentele la care tensiunea a ajuns la
valoarea zero. Determinările s-au efectuat pe durata unui an.

Tabelul 1.7
Calitatea energiei electrice 29

Matricea amplitudinea golurilor −durată pentru o reţea de cabluri (valori de 95 %).


0,01 s ≤ 0,1 s ≤ 3s≤ 20 s ≤
Adâncimea 0,5 s ≤ 1s≤
golului ∆ Ug ∆ tg < 0,1 ∆ tg< 0,5 ∆ tg< 20 ∆ tg< 60
∆ tg< 1s ∆ tg< 3 s
s s s s
0,1 < ∆ Ug < 0,3 23 19 3 1 0 0
0,3 ≤ ∆ Ug < 0,6 5 19 1 0 0 0
0,6 ≤ ∆ Ug < 1 1 8 1 0 0 0
Ul =0 (întrerupere) 0 0 1 0 1 1

Monitorizarea unei reţele electrice din punctul de vedere al golurilor de tensiune necesită
informaţii, atât asupra numărului de goluri cu o anumită amplitudine cât şi asupra numărului de
utilizatori afectaţi. În acest sens, au fost elaboraţi indicatori specifici[20, 21]]:
• frecventa medie a variaţiilor de tensiune la nivel de sistem SARFIx% (system average rms
(variation) frequency indexvoltage ) calculată ca raportul dintre numărul de consumatori care au
suportat o variaţie a valorii efective a tensiune sub x % din tensiunea contractată, pe durata
analizată, şi numărul total Nt de utilizatori deserviţi de sistemul analizat
n
∑ Ni
, (1.16)
SARFI x % = i =1
Nt
în care Ni este numărul utilizatorilor afectaţi de variaţia de tensiune, la fiecare dintre
envenimentele i, n − numărul total de evenimente cu variaţie de tensiune, pe durata analizată, în
sistemul analizat.
Pragul x% este în mod uzual de 90, 80, 70, 50 şi 10.
• frecvenţa medie a variaţiilor instantanee de tensiune SIARFIx (system instantaneous
Average rms (variation) frequency indexvoltage) calculată ca raportul dintre numărul de utilizatori
care au suportat o variaţie instantanee a valorii efective a tensiunii sub x% din tensiunea
contractată, pe durata analizată, şi numărul total Nt deserviţi de sistemul analizat
n
∑ NI i , (1.17)
SIARFI x % = i =1
Nt
în care NIi este numărul utilizatorilor afectaţi de variaţia de tensiune, la fiecare dintre
evenimentele i, n − numărul total de evenimente cu variaţie de tensiune, pe durata analizată, în
sistemul analizat.
Pragul x% este în mod obişnuit de 90, 80, 70, 50 şi 10.
• frecvenţa medie a variaţiilor momentane de tensiune SMARFI x (system instantaneous
Average rms (variation) frequency indexvoltage) calculată ca raportul dintre numărul de
utilizatori, care au suportat o variaţie instantanee a valorii efective a tensiunii sub x % din
tensiunea contractată, pe durata analizată, şi numărul total Nt de utilizatori, deserviţi de sistemul
analizat
n
∑ NM i , (1.18)
SMARFI x % = i =1
Nt
30 Calitatea energiei electrice

în care NMi este numărul utilizatorilor afectaţi de variaţia de tensiune, la fiecare dintre
evenimentele i, n − numărul total de evenimente cu variaţie de tensiune, pe durata analizată, în
sistemul analizat.
Pragul x% este în mod obişnuit de 90, 80, 70, 50 şi 10. Durata variaţiilor valorii efective
de tensiune, luate în consideraţie, este cuprinsă între 30 perioade ale tensiunii alternative şi 3 s.
• frecvenţa medie a variaţiilor temporare de tensiune STARFIx (System temporary average
rms (variation) frequency indexvoltage) calculată ca raportul dintre numărul de utilizatori care au
suportat o variaţie temporară a valorii efective a tensiunii sub x % din tensiunea contractată, pe
durata analizată, şi numărul total Nt deserviţi de sistemul analizat
n
∑ NTi , (1.19)
STARFI x % = i =1
Nt
în care NTi este numărul utilizatorilor afectaţi de variaţia de tensiune, la fiecare dintre
evenimentele i, n − numărul total de evenimente cu variaţie de tensiune, pe durata analizată, în
sistemul analizat.
Pragul x% este în mod obişnuit de 90, 80, 70, 50 şi 10. Durata variaţiilor valorii efective
de tensiune, luate în consideraţie, este cuprinsă între 3 şi 60 s.

1.5.5 Mijloace de limitare a golurilor de tensiune şi a întreruperilor


de scurtă durată

În mod obişnuit, golurile de tensiune determină cele mai importante daune atunci când,
datorită reducerii tensiunii, are loc dezexcitarea contactoarelor sau releelor de minimă tensiune
conducând astfel la întreruperi de scurtă durată. De asemenea, întreruperile de scurtă durată pot
să rezulte în urma operaţiilor de AAR, în reţelele de medie sau joasă tensiune, şi de RAR, în
reţelele de înaltă tensiune.
Supratensiunile de trăsnet şi defectele de izolaţie conduc la apariţia unui număr important
de goluri şi întreruperi de scurtă durată într-o reţea electrică, astfel încât consumatorii sensibili
la aceste perturbaţii pot să înregistreze daune inacceptabile. O atenţie specială trebuie acordată
consumatorilor care nu admit întreruperea în alimentarea cu energie electrică. În acest sens,
este necesară adoptarea de măsuri pentru a asigura continuitatea în alimentarea şi pe durata
perturbaţiilor.
Soluţiile actuale se bazează pe alimentarea separată a receptoarelor critice (sensibile la
goluri şi întreruperi de scurtă durată) şi a celor la care daunele pot fi acceptate. Desigur că
împărţirea în cele două tipuri de receptoare trebuie făcută cu atenţie deoarece realizarea unor
surse neîntreruptibile implică o serie de costuri.
Alimentarea receptoarelor critice se face de la reţeaua electrică prin intermediul unor
echipamente specializate (UPS − Uninterruptible Power Supply) care stochează energie şi o
redau pe durata întreruperii. Sunt utilizate două tipuri de asemenea echipamente:
− cu stocare chimică a energiei (acumulatoare electrice);
− cu stocare dinamică a energiei (volant mecanic).
Echipamentele UPS sunt, în general, în proprietatea consumatorului şi asigură
continuitatea alimentării pentru receptoarele critice. Realizarea alimentării neîntreruptibile
poate fi concepută însă şi ca serviciu pe care furnizorul de energie electrică îl poate asigura
consumatorului; în acest caz instalaţiile UPS sunt în proprietatea furnizorului.
Calitatea energiei electrice 31

Pentru alimentarea neîntreruptibilă, pe durate relativ mari (până la 2 ore), a unor utilizatori
de putere relativ redusă (10 kVA) pot fi utilizate scheme (fig. 1.14) în care sursa de energie pe
perioada întreruperii este o baterie de acumulatoare B.
Schema din figura 1.14 [22] poate funcţiona în două variante:
− alimentare on-line, în care întreruptoarele IP, IE şi IS sunt permanent închise, iar alimentarea
receptoarelor critice se face, în mod normal, prin intermediul invertorului Iv (sunt deconectate
întreruptoarele IO şi IM). La întreruperea alimentării din reţeaua publică, este deconectat
întreruptorul IP şi receptoarele critice sunt alimentate, în continuare, pe seama energiei stocată
în acumulatorul B. La revenirea tensiunii este reconectat întreruptorul IP şi se asigură, astfel,
reîncărcarea bateriei de acumulatoare şi alimentarea receptoarelor;
− alimentarea off-line, în care întreruptoarele IP, IO; ISO şi IE sunt închise în regim
normal de funcţionare, iar întreruptoarele IS şi IM sunt deschise. La întreruperea tensiunii de
alimentare are loc, într-un interval de timp foarte scurt, deconectarea întreruptorului static ISO
şi conectarea întreruptorului IS, astfel încât alimentarea receptoarelor critice, cu un interval
foarte scurt de întrerupere (acceptabil pentru unii consumatori), se face, în continuare, pe seama
energiei stocată în bateria de acumulatoare. La revenirea tensiunii, schema trece în starea
iniţială.

Deoarece experienţa a arătat că peste 93% dintre perturbaţiile sub formă de goluri sau
întreruperi de scurtă durată nu depăşesc trei secunde, au fost dezvoltate echipamente UPS
dinamice (fig. 1.15) în care energia este stocată sub formă de energie cinetică a unui volant care
are o viteză ridicată de rotaţie. În schema din figura 1.15 s-a considerat că, la proiectarea
schemei de alimentare, receptoarele utilizatorului au fost împărţite în receptoare standard (care
admit nivelul de calitate al energiei electrice oferit de reţeaua electrică de alimentare) şi
receptoare critice (cu condiţii superioare de calitate a energiei electrice).
32 Calitatea energiei electrice

Reţeaua
Schema din figura 1.15 poate funcţiona în cele două variante on-line sau off-line,
asigurând alimentarea pe durate relativ reduse (circa 3 s) a receptoarelor critice pe seama
energiei cinetice a generatorului cu moment mare de inerţie G/M. În regim normal de

electrică de
funcţionare, maşina electrică lucrează în regim de motor, asigurând menţinerea masei
volantului la o viteză ridicată de rotaţie. Bobinele L1 şi L2 din schemă au rolul de a limita
solicitările în cazul regimurilor tranzitorii care apar la trecerea de la un regim de funcţionare la
altul.

alimentare Reţea de
alimentare
Ca o variantă a schemei din figura 1.15, poate fi utilizată schema din figura 1.16 în
care sunt folosite maşini electrice obişnuite, iar energia electrică este stocată în bateria de
acumulatoare B ce asigură, la întreruperea tensiunii din reţeaua publică, alimentarea motorului
M de tensiune continuă care antrenează generatorul sincron G. Acesta preia alimentarea
receptoarelor critice după deconectarea întreruptorului IO (în regim normal de funcţionare
întreruptorul IE este deconectat).

IP
Calitatea energiei electrice 33

În schema din figura 1.16 s-a considerat că toate receptoarele utilizatorului necesită o
calitate superioară a energiei electrice. Echipamentele UPS dinamic sunt caracterizate în
principal printr-o fiabilitate ridicată şi o mentenanţă redusă.

Este evident faptul că la adoptarea deciziilor privind alegerea schemelor pentru reducerea
(eliminarea) perturbaţiilor sub formă de goluri şi întreruperi de scurtă durată trebuie analizată şi
soluţia unor măsuri pe partea tehnologică pentru creşterea imunităţii la acest tip de perturbaţii
(utilizarea unor motoare electrice cu moment de inerţie crescut, motoare cu volant etc.).
Reducerea evenimentelor sub formă de goluri şi întreruperi de scurtă durată poate fi
realizată şi prin măsuri adecvate adoptate de operatorii de reţea. Utilizarea liniilor în cablu
pentru alimentarea consumatorilor, realizarea unei protecţii adecvate, utilizarea unor
descărcătoare performante, creşterea curentului de scurtcircuit în nodul de alimentare, separarea
circuitelor care alimentează utilizatori perturbatori, conduc la o reducere importantă a golurilor
şi întreruperilor de scurtă durată.
Întreruperile de scurtă durată se consideră că nu durează mai mult de 3 minute. (în unele
documente se consideră a durata maximă a unei întreruperi de scurtă durată este de 1 min.). În
mod normal, circa 70% dintre întreruperi au o durată sub 1 s [23].

1.6 Întreruperi de lungă durată

1.6.1 Indicatori pentru evaluarea întreruperilor

Întreruperile de lungă durată pot fi anunţate în prealabil, ceea ce permite utilizatorului să


adopte o serie de măsuri pentru limitarea daunelor şi neanunţate, ceea ce poate determina daune
importante.
Evaluarea întreruperilor de scurtă şi lungă durată se face pe baza numărului de evenimente
înscrise în tabelul 1.8.
Evaluarea calităţii energiei electrice din punctul de vedere al întreruperilor de scurtă şi
lungă durată se poate face şi pe baza unor indicatori globali, care oferă informaţii, atât la nivel
de sistem, cât şi la nivelul utilizatorilor [23].
Tabelul 1.8
Evaluarea întreruperilor de scurtă şi lungă durată
Durata întreruperii
∆ t<1s 1 s ≤ ∆t < 3 ∆t ≥ 3
minute minute
Număr de întreruperi

În Europa, evaluarea se face pe baza energiei nelivrate ENS (energy not supplied) ca fiind
energia care ar fi fost furnizată dacă nu interveneau întreruperile. Evaluarea se face pe durata
unui an şi se indică energia (în MWh) nelivrată în acel an. Pe baza valorii ENS se determină
indicatorii [6, 24]:
• Durata medie de întrerupere (la nivel de sistem) AIT (average interruption time)
defineşte durata totală a întreruperilor într-un an:
ENS
AIT = 8760 ⋅ 60 ⋅ [min/ an ]
AD (1.20)
,
34 Calitatea energiei electrice

în care AD (annual demand) este consumul anual net pentru sistemul electroenergetic (fără
consumul propriu tehnologic) [MWh/an].
• Indicator de indisponibilitate medie a serviciului ASUI (Average service unavailability
index) ca raport între energia nelivrată datorită întreruperilor ENS (energy not supplied) şi
consumul anual net pentru sistemul electroenergetic (fără consumul propriu tehnologic) AD
(annual demand)
ENS
ASUI = ; (1.21)
AD
• Indicator minute sistem SM (system minutes) ca parametru de performanţă al sistemului
electroenergetic care estimează durata medie de întrerupere anuală prin raportare la vârful de
consum anual
ENS AL
SM = ⋅ 60 = AIT ⋅ [ minute sistem ]
PL PL (1.22)
;
în care PL (Peak Load) este vârful anual de consum, în MW, în perioada analizată, AL
(average load) − puterea medie a curbei de sarcină anuală, AIT − durata medie de întrerupere (la
nivel de sistem).
• Indicator de disponibilitate medie a serviciului − alimentarea utilizatorilor ASAI (average
service availability index) ca raport între energia efectiv furnizată utilizatorilor şi consumul
anual net pentru sistemul electroenergetic (fără consumul propriu tehnologic) AD (annual
demand)
AD − ENS
ASAI = = 1 − ASUI
AD (1.23)
;
Datele obţinute prin monitorizarea întreruperilor de scurtă şi lungă durată pot fi utilizate şi
pentru determinarea indicatorilor recomandaţi de IEEE [21]. Aceştia cuprind, atât mărimi
relative la performanţele sistemului de alimentare, cât şi mărimi relative la utilizatorii
alimentaţi dintr-o reţea:
• Indicator durata medie de întrerupere la nivel de sistem SAIDI (system average
interruption duration index) ca raport între durata totală a întreruperilor la toţi utilizatorii
întrerupţi şi numărul total al utilizatorilor conectaţi în sistemul analizat
n
∑( N s ⋅ Ds ) , (1.24)
SAIDI = s =1
Nt
în care Ns este numărul utilizatorilor întrerupţi peste 3 minute în întreruperea s, n − numărul
total de întreruperi, Nt – numărul total al utilizatorilor deserviţi, Ds − durata de întrerupere a
utilizatorilor (minute) la întreruperea s;
• Indicator frecvenţă medie de întrerupere la nivel de sistem SAIFI (system average
interruption frequency index) ca raport între numărul total al utilizatorilor, întrerupţi la fiecare
dintre întreruperile de lungă durată şi numărul total al utilizatorilor conectaţi în sistemul
analizat
Calitatea energiei electrice 35

n
∑N s , (1.25)
SAIFI = s =1
Nt
în care Ns este numărul utilizatorilor întrerupţi peste 3 minute în întreruperea s, n − numărul
total de întreruperi, Nt – numărul total al utilizatorilor deserviţi;
• Indicator durata medie de întrerupere la nivelul utilizatorului întrerupt CAIDI (customer
average interruption duration index) ca raport între durata totală a întreruperilor la toţi
utilizatorii întrerupţi şi numărul total al utilizatorilor, întrerupţi la fiecare dintre întreruperile de
lungă durată
n
∑( N s ⋅ Ds ) SAIDI
CAIDI = s =1 =
n SAIFI (1.26)
∑N s
s =1
,
în care Ns este numărul utilizatorilor întrerupţi peste 3 minute în întreruperea s, n − numărul
total de întreruperi, Ds − durata de întrerupere a utilizatorilor (minute) la întreruperea s;
• Indicator frecvenţa medie de întrerupere la nivel de sistem ASIFI (average system
interruption frequency index) ca raport între puterea aparentă totală întreruptă şi puterea total St
în funcţiune (conectată, instalată) în sistemul analizat
n
∑S s, (1.27)
ASIFI = s =1
St
în care Ss este puterea întreruptă la întreruperea s, n − numărul total de întreruperi;
• Indicator frecvenţa medie de întrerupere la nivelul utilizatorului întrerupt CAIFI
(customer average interruption frequency index) ca raport între numărul total al utilizatorilor,
întrerupţi la fiecare dintre întreruperile de lungă durată şi numărul total Nca al utilizatorilor
afectaţi de una sau mai multe întreruperi în perioada analizată
n
∑N s (1.28)
,
CAIFI = s =1
N ca
în care Ns este numărul utilizatorilor întrerupţi peste 3 minute în întreruperea s, n − numărul
total de întreruperi. Un utilizator afectat de mai multe întreruperi se numără o singură dată în
calculul acestui indicator.
• Indicator durata medie de întrerupere la nivel de sistem ASIDI (average system
interruption duration index) ca raport între energia nelivrată pe durata tuturor întreruperilor şi
numărul total Nt al utilizatorilor deserviţi în sistemul analizat
n
∑S s ⋅ Ds
ASIDI = s =1 [ kVAh / consumator ] (1.29)
Nt
,
36 Calitatea energiei electrice

în care Ss este puterea întreruptă la întreruperea s, n − numărul total de întreruperi, Ds − durata de


întrerupere a utilizatorilor (minute) la întreruperea s;
• Indicator frecvenţa medie a întreruperilor momentane (de scurtă durată) MAIFI
(momentary average interruption frequency index) ca raport între numărul total al utilizatorilor
întrerupţi pe durate scurte şi numărul total Nt al utilizatorilor deserviţi în sistemul analizat
M
∑N m , (1.30)
m =1
MAIFI =
Nt
în care M este numărul total al incidentelor de scurtă durată, Nm – numărul utilizatorilor
întrerupţi pe durate scurte (sub 3 minute), la fiecare întrerupere m.
Indicatorii SAIFI şi SAIDI caracterizează numărul şi durata medie a unei întreruperi de
durată la care se poate aştepta un utilizator.
Indicatorii CAIFI şi CAIDI sunt similari, dar sunt normalizaţi în raport cu utilizatorii care
au suferit real o întrerupere.
SAIFI şi SAIDI, numeric diferite de CAIFI şi CAIDI, permit ridicarea problemelor la nivel
de medie zonală la nivelul întregului sistem.
MAIFI este similar cu SAIFI dar sunt numărate numai întreruperile de scurtă durată. De
regulă, MAIFI este aproximativ de acelaşi ordin de mărime sau mai mare decât SAIFI.
Între indicatorii de calitate, din punctul de vedere al întreruperilor de scurtă şi lungă
durată, utilizaţi în Europa şi cei recomandaţi de IEEE există o serie de corelări. Astfel
indicatorul de disponibilitate medie a serviciului ASAI poate fi corelat cu indicatorul SAIDI
SAIDI
8760 −
ASAI = 1 − ASUI = 60 (1.31)
8760
.
Durata unei întreruperi corespunde intervalului de timp în care tensiunea rămâne sub 1%
din tensiunea contractată. Determinarea apariţiei unei întreruperi se face pe baza măsurătorilor
valorii efective pe jumătate de perioadă a tensiunii alternative.

1.6.2 Mijloace pentru limitarea daunelor datorate întreruperilor


de lungă durată

Pentru alimentarea continuă a proceselor industriale, la puteri relativ mari şi în cazul


întreruperilor de lungă durată, pot fi utilizate schemele din figura 1.17 [22], în care, pe durata
întreruperii, receptoarele critice sunt alimentate de la un generator de rezervă antrenat de un
motor cu combustibil.
Pe durata, relativ redusă, în care are loc pornirea motorului Diesel de intervenţie MDI,
sursa de energie o reprezintă volantul V, conectat pe acelaşi ax cu maşinile electrice.
În regim normal de funcţionare, întreruptorul de cuplă IC este conectat astfel încât
consumatorii sunt alimentaţi din reţeaua publică. De asemenea, este alimentat motorul care
antrenează volantul şi generatorul funcţionând în gol (în schema din figura 1.17 b) este utilizată
o maşină reversibilă). La întreruperea tensiunii de alimentare, generatorul, antrenat într-o primă
etapă de energia cinetică a volantului şi apoi de motorul Diesel MDI, preia sarcina
receptoarelor critice.
Calitatea energiei electrice 37

Reţea de
alimentar

. C
Ca o variantă a schemelor din figura 1.17 este utilizată schema din figura 1.18 în care, la o
întrerupere de lungă durată, pe durata scurtă până la pornirea motorului diesel, receptoarele
critice sunt alimentate prin intermediul unui echipament UPS cu stocare în baterie de
acumulatoare.

Reţeaua
MDI
electrică de
38 Calitatea energiei electrice

Având în vedere costurile relativ ridicate ale schemelor cu alimentare neîntreruptibilă pe


durate mari, apare necesară, atât selectarea raţională a categoriei receptoarelor critice, cât şi
analiza posibilităţilor de rezervare pe partea tehnologică, astfel încât să se limiteze daunele care
apar la întreruperi de lungă durată ale alimentării cu energie electrică din reţeaua publică.

1.7 Creşteri de tensiune


1.7.1 Evaluarea creşterilor de tensiune

Creşterile de tensiune (fig. 1.19) sunt perturbaţii bidimensionale definite prin amplitudine
şi durată şi sunt evaluate pe baza măsurătorilor privind valoarea efectivă pe o jumătate de
perioadă.
Evaluarea supratensiunilor (creşteri de tensiune) se poate face în funcţie de un prag limită
Up (fig. 1.20) şi având în vedere tensiunea de histerezis ∆ Uh .
Normele europene recomandă caracterizarea supratensiunilor temporare pe baza matricii
tensiune − timp (tabelul 1.9) [11] în care, în funcţie de durată, acestea se împart în trei clase,
corespunzătoare coloanelor matricii: instantanee (cu durată sub 1 s), momentane (cu o durată
cuprinsă între 1 s şi 1 minut) şi de lungă durată (peste 1 minut).

2 ⋅ U1/ 2
2 ⋅Uc

u
U
US

Up
Uh
Calitatea energiei electrice 39

Tabelul 1.9
Evaluarea creşterilor de tensiune
Creşterea de Durata creşterii de tensiune
tensiune ∆ tS < 1 s 1 s ≤ ∆ tS < 1 ∆ tS ≥ 1 minut
minut
1,1 < U/Uc ≤ 1,2
1,2 < U/Uc ≤ 1,4
1,4 < U/Uc ≤ 1,6
1,6 < U/Uc ≤ 2
U/Uc > 2

Deşi intervalele de timp, corespunzătoare celor trei clase, nu se regăsesc în toate


normativele naţionale, împărţirea în trei clase este generalizată.
Datele, pe durata unui an, cuprinse în fiecare celulă a matricii tensiune-timp, stau la baza
evaluării performanţelor furnizorilor de energie electrică şi caracterizarea fiecărui nod al reţelei
electrice din punctul de vedere al calităţii energiei electrice. De asemenea, datele cuprinse în
matrice permit calculul unor indicatori de evaluare a calităţii energiei electrice din punctul de
vedere al supratensiunilor [21]:
• frecventa medie a variaţiilor de tensiune la nivel de sistem SARFIx% (system Average rms
(variation) frequency indexvoltage) calculată ca raportul dintre numărul de utilizatori care au
suportat o variaţie a valorii efective a tensiune peste x% din tensiunea contractată, pe durata
analizată, şi numărul total Nt de utilizatori deserviţi de sistemul analizat
n
∑ Ni , (1.32)
SARFI x % = i =1
Nt
în care Ni este numărul utilizatorilor afectaţi de variaţia de tensiune, la fiecare dintre
envenimentele i, n − numărul total de evenimente cu variaţie de tensiune, pe durata analizată, în
sistemul analizat;
Pragul x% este în mod obişnuit de 140, 120 şi 110;
• frecvenţa medie a variaţiilor instantanee de tensiune SIARFIx% (system instantaneous
average rms (variation) frequency indexvoltage) calculată ca raportul dintre numărul de utilizatori
care au suportat o variaţie instantanee a valorii efective a tensiunii peste x% din tensiunea
contractată, pe durata analizată, şi numărul total Nt de utilizatori deserviţi de sistemul analizat
n
∑ NI i , (1.33)
SIARFI x % = i =1
Nt
în care NIi este numărul utilizatorilor afectaţi de variaţia de tensiune, la fiecare dintre
evenimentele i, n − numărul total de evenimente cu variaţie de tensiune, pe durata analizată, în
sistemul analizat.
Pragul x% este în mod uzual de 140, 120 şi 110;
40 Calitatea energiei electrice

• frecvenţa medie a variaţiilor momentane de tensiune SMARFI x (system instantaneous


average rms (variation) frequency indexvoltage) calculată ca raportul dintre numărul de utilizatori
care au suportat o variaţie instantanee a valorii efective a tensiunii peste x% din tensiunea
contractată, pe durata analizată, şi numărul total Nt de utilizatori, deserviţi de sistemul analizat

n
∑ NM i , (1.34)
SMARFI x % = i =1
Nt

în care NMi este numărul utilizatorilor afectaţi de variaţia de tensiune, la fiecare dintre
evenimentele i, n − numărul total de evenimente cu variaţie de tensiune, pe durata analizată, în
sistemul analizat.
Pragul x% este în mod uzual de 140, 120 şi 110. Durata variaţiilor valorii efective de
tensiune luate în consideraţie sunt cuprinse între 30 perioade ale tensiunii alternative şi 3 s;

• frecvenţa medie a variaţiilor temporare de tensiune STARFIx% (system temporary


average rms (variation) frequency indexvoltage) calculată ca raportul dintre numărul de utilizatori
care au suportat o variaţie temporară a valorii efective a tensiunii peste x% din tensiunea
contractată, pe durata analizată, şi numărul total Nt de utilizatori, deserviţi de sistemul analizat

n
∑ NTi , (1.35)
STARFI x % = i =1
Nt

în care NTi este numărul consumatorilor afectaţi de variaţia de tensiune, la fiecare dintre
evenimentele i, n − numărul total de evenimente cu variaţie de tensiune, pe durata analizată, în
sistemul analizat.
Pragul x% este în mod obişnuit de 140, 120 şi 110. Durata variaţiilor valorii efective de
tensiune, luate în consideraţie, este cuprinsă între 3 şi 60 s.
Determinarea indicatorilor SARFIx% , SIARFIx% , SMARFIx% şi STARFIx% necesită, în afara
datelor măsurate privind amplitudinea şi durata golurilor în nodurile reţelei electrice, şi
informaţii privind utilizatorii afectaţi de aceste perturbaţii.

1.7.2 Utilizarea curbelor CBEMA şi ITIC

În cazul receptoarelor electrice ale utilizatorilor, nivelul şi durata creşterilor de tensiune


trebuie să fie comparate cu curba de susceptibilitate a echipamentului (de exemplu, ramura
superioară a curbelor CBEMA sau ITIC) −figura 1.21 şi figura 1.22.
Calitatea energiei electrice 41

U/UN

Curbele de tipul CBEMA şi ITIC sunt indicate de către constructorii de echipamente şi


trebuie să fie comparate cu valorile măsurate ale supratensiunilor, ca amplitudine şi durată,
pentru a evalua posibilitatea funcţionării acestor echipamente în nodul reţelei electrice din care
sunt alimentate. Informaţiile obţinute pot sta la baza adoptării de decizii privind adoptarea de
soluţii pentru îmbunătăţirea calităţii energiei electrice.

4
U/Ur

1,4
Compararea datelor din tabelul 5.9, obţinute pe durata unui an, cu valorile admise permite
evaluarea măsurilor adoptate pentru limitarea supratensiunilor în reţeaua electrică.

1.8 Fluctuaţii de tensiune (efect de flicker)

1.8.1 Indicatori de flicker

3
Variaţiile aleatorii ale sarcinii ca, de exemplu, în cazul cuptoarelor cu arc electric,
determină la barele de alimentare variaţii aleatorii de tensiune (fig. 1.23) care pot afecta

1,3
Domen
42 Calitatea energiei electrice

calitatea energiei electrice furnizată celorlalţi utilizatori, conectaţi la aceleaşi bare. Nivelul de
flicker, sesizat de ochiul uman ca variaţii ale fluxului luminos emis de sursele de lumină, este
determinat cu ajutorul flickermetrului, care ia în consideraţie senzaţia de iritabilitate a ochiului
la depăşirea unui anumit nivel al variaţiei tensiunii de alimentare.

U
Studiile de inconfort fiziologic au arătat faptul că starea de iritabilitate intervine atunci
când variaţiile de tensiune au o anumită valoare şi o anumită repetabilitate, indicate de curba de
iritabilitate (fig. 1.24), construită pentru variaţii dreptunghiulare ale tensiunii de alimentare [7].
Această curbă de iritabilitate reprezintă elementul de bază în evaluarea nivelului de flicker.

∆U/U
[%]
8
6
Fig.
5 1.23 − Var
4
Calitatea energiei electrice 43

Forma de variaţie a tensiunii de alimentare şi durata acesteia (fig. 1.25) au o influenţă


importantă asupra senzaţiei de inconfort vizual, iar pentru evaluarea nivelului de flicker pe baza
curbei de iritabilitate, diferitele tipuri de variaţie sunt reduse la o variaţie dreptunghiulară pe
baza unor factori de influenţă. În figura 1.25 sunt indicate 7 variaţii ale tensiunii.

∆U
Determinarea nivelului de flicker se face pe baza valorilor efective ale tensiunii măsurate
la fiecare 10 ms (fig. 1.26) [7]. În figura 1.26 sunt indicate eşantioanele achiziţionate în zona a
două variaţii de tensiune (intervalele t1 − t2 şi t2 − t3). De asemenea este indicată valoarea
maximă a variaţiei ∆ Umax , abaterea remanentă ∆ Uc şi modificarea în timp a variaţiei ∆ u(t).

u(t)
Fiind cunoscută forma variaţiilor de tensiune, cu ajutorul factorilor de formă F este
posibilă echivalarea acestora cu variaţii dreptunghiulare de amplitudine F⋅ dmax , în care
variaţia relativă dmax rezultă prin raportarea valorii valorii ∆ Umax la valoarea contractată a
tensiunii (dmax = ∆ Umax/Uc (pentru variaţii dreptunghiulare, factorul de formă este unitar).
Valorile obţinute, pentru fiecare dintre variaţii, numite flicker instantaneu sunt plasate
succesiv într-un sistem de axe dreptunghiulare (fig. 1.27) determinând o curbă de variaţie a
44 Calitatea energiei electrice

acestuia. Pe baza curbei de variaţie a flickerului instantaneu se construieşte curba de


probabilitate cumulată CPF (Cumulative Probability Function) (fig. 1.28) [7].
Indicatorul Pst de flicker pe termen scurt se determină, pe o fereastră de monitorizare de 10
minute din relaţia [7]
P st =  0, 0314  P 0,1 0, 0525  P 1s 0,0657  P 3s0, 28 P 10 s 0, 08 P 50 s
(1.36)
,
în care valorile procentuale P0,1 , P1, P3, P10 şi P50 reprezintă niveluri ale flickerului depăşite în
0,1; 1; 3; 10 şi 50% din timp, pe intervalul de observaţie.
Indicele s din relaţia (1.36) arată că trebuie utilizate valorile netezite. Aceste valori se
obţin din relaţiile
P50 s = ( P30 + P50 + P80 ) / 3 ;
P10 s = ( P6 + P8 + P10 + P13 + P17 ) / 5 ;
P3s = ( P2, 2 + P3 + P4 ) / 3 ;
P1s = ( P0,7 + P1 + P1,5 ) / 3 .
Constanta de timp de 0,3 s a memoriei flickermetrului asigură ca P0,1 să nu se modifice
într-un mod brusc şi, deci, nu este necesară netezirea pentru această valoare.
Intervalul de timp de 10 minute, pe care se bazează evaluarea nivelului flickerului de
scurtă durată, este adecvat pentru aprecierea perturbaţiilor determinate de sursele cu un ciclu de
funcţionare redus.

Dacă trebuie să se ţină seama de efectul combinat al mai multor sarcini perturbatoare cu
funcţionare aleatorie (de exemplu, instalaţii de sudare sau motoare) sau când se studiază sursele
de flicker cu ciclu lung şi variabil de funcţionare (de exemplu, cuptoare cu arc electric) este
necesar să se dispună de un criteriu de evaluare a nivelului flickerului de lungă durată.
Pentru determinarea nivelului flickerului de lungă durată Plt , sunt utilizate valorile Pst ale
flickerului de scurtă durată, determinate pe intervale succesive timp de două ore
12

3 ∑Psti3 , (1.37)
Plt = i =1
12
în care Psti (i = 1, 2, 3....) reprezintă citiri succesive ale valorilor Pst corespunzătoare flickerului
de scurtă durată.
În relaţia (1.37) s-a avut în vedere faptul că sumarea perturbaţiilor sub formă de flicker se face
după o lege cubică.
Calitatea energiei electrice 45

PF(t)
10

9 
T =
 7
5

∑ t  i

 i =1 

6
46 Calitatea energiei electrice

1.8.2 Evaluarea nivelului de flicker

Schema de principiu a conectării unui flickermetru la barele monitorizate ale unui


utilizator care determină perturbaţii sub formă de fluctuaţii de tensiune (de exemplu, cuptor cu
arc electric) este indicată în figura 1.29.
În figura 1.30 este indicată curba probabilităţii cumulate la barele de 110 kV ale unui
consumator industrial care generează flicker.
Evaluarea calităţii energiei electrice din punctul de vedere al flickerului se face conform
următoarei proceduri [5]:
• datele luate în considerare corespund unui interval de monitorizare de o săptămână;
• sunt analizate valorile succesive la fiecare 10 minute ale indicatorului Pst ;
• sunt invalidate valorile obţinute pe durata în care tensiunea la bare este în afara
intervalului Uc ± 15% sau în care apar goluri de tensiune cu adâncime mai mare sau egală cu
15% din tensiunea contractată;
• se evaluează indicatorul Plt pe baza a 12 valori valide şi consecutive ale indicatorului Pst;
• se determină numărul N de valori valide ale mărimii Plt ;
• se determină numărul N1 în care indicatorul Plt depăşeşte valoarea unitară;
• se verifică dacă N1/N ≤ 0,05.

1.8.3 Soluţii pentru limitarea efectului de flicker

Variaţiile tensiunii la barele de alimentare ale unor utilizatori cu variaţii aleatorii ale
sarcinii, în speciale ale puterii reactive, determină flicker observabil în special în sistemele de
iluminat electric, dar şi la monitoarele echipamentelor de calcul, precum şi la ecranele TV.
Variaţiile de tensiune sunt determinate, în special, de circulaţia de putere reactivă din
reţeaua electrică. Ca exemplu, în figura 1.29 se consideră un utilizator.

110 kV

60 MVA
Calitatea energiei electrice 47

CPF
[%]
100
alimentat prin intermediul unei linii electrice cu reactanţa X şi rezistenţa electrică R. Dacă se
consideră că tensiunea U din sistem rămâne practic constantă, căderea de tensiune longitudinală
∆ U pe linie rezultă [15]
Δ  U =R⋅I cos φ X⋅I⋅sin φ≃ X⋅I⋅sin φ (1.38)

80
,
sau
∆U X ⋅ I ⋅ sin φ U B ⋅ I ⋅ sin φ Q
≅ = =
UB UB U B2 S sc
(1.39)
X
.
Din relaţia (1.39) se observă faptul că limitarea variaţiilor de tensiune poate fi obţinută fie
prin limitarea puterii reactive absorbită din reţeaua electrică de alimentare, fie prin creşterea
curentului de scurtcircuit în nodul de alimentare.
Controlul în timp real al puterii reactive este cea mai eficientă soluţie pentru încadrarea
flickerului în limitele admisibile.
Analiza curbelor din figura 1.32 pune în evidenţă reducerea variaţiilor de tensiune prin
implementarea unui sistem de control al variaţiilor de putere reactivă.

60
U R, X

a)
40
48 Calitatea energiei electrice

Variaţia maximă a puterii reactive a consumatorului perturbator de 32 MVAr, antrenează,


la barele de alimentare, o variaţie de 18% a tensiunii, ceea ce determină o calitate
necorespunzătoare a energiei furnizată celorlalţi utilizatori din zonă. Realizarea instalaţiei de
control în timp real a puterii reactive determină absorţia din reţea a unei puteri reactive cu o
variaţie maximă de 8 MVAr, ceea ce conduce la o variaţie maximă de tensiune de 3%. În acest
fel, tensiunea de la barele de alimentare prezintă o calitate corespunzătoare.
Pentru controlul în timp real al puterii reactive există mai multe soluţii (fig.1.33) în funcţie
de rigiditatea nodului (curentul de scurtcircuit) în care este plasat consumatorul perturbator şi
de acurateţea necesară de reglare. Ca exemplu, în figura 1.33 a) este indicată curba puterii
reactive absorbită de consumatorul perturbator, iar în figurile 1.33 b), 1.33 c) şi 1.33 d) sunt
prezentate cele trei soluţii principial posibile pentru reglare. Acoperirea necesarului de putere
reactivă cu condensatoare prezintă dezavantajul reglării în trepte. Totuşi acest sisteme de
reglare asigură, în cele mai multe cazuri, încadrarea tensiunii la bare în limitele admise şi este
sistemul cel mai utilizat. Utilizarea bobinelor cu reglare continuă asigură menţinerea tensiunii
la valoarea de consemn, dar are dezavantajul că determină apariţia de armonice, datorită
prezenţei elementelor semiconductoare în schemă.

Qn

Variaţiile de tensiune, determinate de pornirile repetate ale motoarelor mari, conectate direct
în reţeaua de alimentare, pot fi limitate prin controlul curentului de pornire. Soluţiile utilizând
pornirea stea-trunghi sau controlul curentului de pornire cu ajutorul echipamentelor soft-starter
Calitatea energiei electrice 49

permit limitarea căderilor de tensiune la valori care să nu afecteze calitatea energiei electrice
furnizată altor consumatori.
Aspectele prezentate mai sus pun în evidenţă faptul că, în prezent, există soluţii, tehnic
realizabile şi eficiente pentru limitarea variaţiilor de tensiune, în timp real, până la nivelul dorit.
Este necesară o cunoaştere exactă a caracteristicilor perturbaţiei şi alegerea celei mai bune
soluţii, atât din punct de vedere tehnic, cât şi economic.
Desigur că este necesar a analiza şi posibilitatea creşterii curentului de scurtcircuit în nodul
în care este conectat consumatorul pentru a reduce nivelul variaţiilor de tensiune. Această
soluţie impune investiţii în reţeaua electrică de alimentare (de exemplu prin realizarea unei noi
linii de alimentare), care sunt acoperite evident de consumator. În mod obişnuit, soluţia cu
controlul puterii reactive la consumator necesită un efort investiţional mai redus şi este adoptată
de consumatorii perturbatori.

Q
50 Calitatea energiei electrice

1.9 Armonice şi interarmonice

Prezenţa armonicelor şi interarmonicelor în sistemul electroenergetic este datorată


elementelor cu caracteristică neliniară. Prezenţa acestora, din ce în ce mai frecventă în
sistemele electroenergetice moderne, determină ca analiza efectuată să aibă un caracter
particular. În acest sens, problemele specifice armonicelor şi interarmonicelor sunt analizate
într-un capitol special.
Deşi echipamentele pentru prelucrarea datelor achiziţionate în scopul analizei armonicelor
şi interarmonicelor sunt din ce în ce mai perfecţionate, evaluarea exactităţii informaţiilor finale
obţinute depinde, în mare măsură, de caracteristicile de transfer ale fiecărui element al lanţului
de măsurare (fig. 1.34) [5].
În etapa actuală, în mod obişnuit, transformatoarele de măsurare de tensiune, TT, şi cele de
curent electric, TC, prezintă caracteristici de transfer cel mai puţin performante dintre toate
elementele lanţului de măsurare. Informaţiile imprecise de la bornele de ieşire ale
transformatoarelor de măsurare de tensiune şi de curent electric sunt determinate, atât de
caracteristicile de frecvenţă limitate ale acestora, cât şi de utilizarea lor în afara zonelor
normate de lucru (transformatoare de măsurare de curent electric parcurse de curenţi primari
prea mici sau cu o sarcină excesivă în secundar, transformatoare de tensiune cu o sarcină
excesivă în secundar sau cu o tensiune prea mare în primar). Pentru măsurări privind calitatea
energiei electrice, transformatoarelor de măsurare trebuie să aibă o clasă de exactitate mai bună
de 0,5 şi să nu fie încărcate mai mult de 25 VA.

Informaţii generale privind caracteristicile de frecvenţă ale transformatoarelor actuale de


măsurare de tensiune, pentru echipamente în domeniul de tensiuni de la 6 kV la 400 kV sunt
prezentate în figura 1.35 [8]. Analiza efectuată relativ la limita de variaţie de 5% (sau cel
mult 5°) până la o frecvenţă dată pune în evidenţă următoarele aspecte:
• în domeniul tensiunilor medii, transformatoarele de măsurare de tensiune, având în
vedere exactitatea impusă în amplitudine (5%), sunt în general corespunzătoare până la 1 kHz;
circa 60% din totalul TT acoperă tot domeniul de armonice de analizat (2500 Hz);

Bară de înaltă
tensiune
Calitatea energiei electrice 51

p [%]
100

• dacă în domeniul MT se ţine seama şi de limita suplimentară de 5°, TT sunt


corespunzătoare până la 700 Hz; circa 50% dintre acestea acoperă tot domeniul de armonice de

80
analizat;
• în domeniul tensiunilor înalte, TT sunt corespunzătoare, în general, până la 0,5 kHz;
dacă se adoptă măsuri speciale pentru a asigura menţinerea raportului de transformare, TT pot
să acopere tot domeniul armonic; această condiţie este de aşteptat să fie îndeplinită la TT de
construcţie recentă;
• în domeniul tensiunilor foarte înalte, TT sunt corespunzătoare numai pentru armonice
până la rangul 5; dacă se adoptă măsuri speciale, erorile pot fi acceptabile până la 1 kHz.
Datele existente până în prezent privind caracteristicile de frecvenţă ale transformatoarelor
de măsurare de curent electric arată următoarele:
• în domeniul tensiunilor medii, se consideră că TC sunt corespunzătoare pentru măsurarea
în tot domeniul armonic; la măsurarea defazajelor, acest domeniu se reduce la circa 1,5 kHz;
• în domeniul tensiunilor înalte şi foarte înalte, erorile în funcţie de frecvenţă pot fi mari,
însă sunt, în general, inferioare celor de la TT.
În multe instalaţii de înaltă tensiune, pentru măsurătorile de tensiune sunt utilizate TEC (o
combinaţie între un divizor capacitiv şi un transformator de izolare inductiv, lucrând pe un
circuit ferorezonant); acestea nu sunt corespunzătoare pentru măsurarea armonicelor.

60
Informaţiile actuale indică faptul că în domeniul tensiunilor joase TT şi TC actuale sunt
corespunzătoare pentru transferul informaţiilor în domeniul până la 2500 Hz.
Erorile datorate transformatoarelor actuale de tensiune şi de curent electric, exterioare,
determină ca informaţiile privind mărimile reale din circuitele de medie, înaltă şi foarte înaltă
tensiune, mai ales în cazul semnalelor puternic distorsionate, să fie imprecise, definind un
semnal mai puţin deformat decât cel real (armonicele superioare sunt transmise cu o pondere
mai redusă şi deci distorsiunea pare a fi mai mică).
Realizarea unor traductoare moderne de tensiune şi de curent electric, având caracteristică
de frecvenţă corespunzătoare, pentru frecvenţe cel puţin de 2500 Hz, este una dintre
52 Calitatea energiei electrice

preocupările importante ale specialiştilor în domeniu. Soluţiile actuale¸ în domeniul tensiunilor


înalte şi foarte înalte, utilizând traductoare optice (DOVT − Digital Optical Voltage Transducer
şi DOCT − Digital Optical Current Transducer) [25], iar în domeniul tensiunilor medii şi
joase, utilizând traductoare cu efect Hall, permit transferul unor informaţii nedistorsionate
privind semnalul de măsurat, până la frecvenţe de peste 2500 Hz.
Dacă sunt necesare măsurători foarte exacte, se impune utilizarea de divizoare rezistive (în
domeniul tensiunilor joase, UN < l kV) sau divizoare capacitive (UN ≥ l kV).
Utilizarea cleştilor de curent electronici drept traductoare exterioare de curent electric
permite măsurarea corectă în tot domeniul de frecvenţă necesar, însă nivelul lor redus de
izolaţie limitează, în general, folosirea lor numai în circuitele de joasă tensiune, de exemplu, în
secundarul unui TC. Curentul de offset al acestor convertoare poate deforma măsurarea privind
componenta continuă.
Din punctul de vedere al exactităţii informaţiilor obţinute, echipamentele de măsurare sunt
de trei tipuri [5]:
• echipamentele de clasă A sunt utilizate dacă sunt necesare determinări exacte, de
exemplu în cazul decontărilor de energie, verificarea compatibilităţii cu standardele de calitate
a energiei electrice, analiza unor dispute între părţile contractante;
• echipamentele de clasă B sunt utilizate pentru o urmărire de ansamblu, lucrări de
reparaţii şi în alte cazuri în care incertitudinea de măsurare nu prezintă o importanţă deosebită;
• echipamentele de clasă S care sunt utilizate pentru analiza statistică a mărimilor
înrgistrate pe durata măsurătorilor; trebuie să aibă aceleaşi performante ca echipamentele din
clasa A.
În general, în analiza problemelor de calitate a energiei electrice sunt utilizate echipamente
de clasă A.
Analiza calităţii energiei electrice în nodurile reţelei electrice implică, în principiu, două
etape diferite, în care sunt utilizate două tipuri diferite de echipamente. Într-o primă etapă, are
loc o analiză de prezenţă a unor fenomene perturbatoare. Sunt utilizate echipamente cu o
importantă funcţie de osciloscop, având posibilitate relativ redusă de memorare şi simplitate de
conectare. După stabilirea nodurilor în care urmează a se aprofunda studiul calităţii energiei
electrice, sunt conectate echipamente de monitorizare pe termen lung, caracterizate de
posibilităţi importante de prelucrare şi stocare a datelor, fiabilitate ridicată, posibilitate de
transfer a datelor pentru prelucrare exterioară.

1.10 Perturbaţii sub formă de nesimetrie

1.10.1 Indicatori privind nesimetria de tensiune şi de curent electric

Definirea factorilor de nesimetrie şi utilizarea acestora în analizele de regimuri în


sistemele electroenergetice folosind relaţii bazate pe descompunerea în compo-nente simetrice
permite, în cazul mărimilor sinusoidale, determinarea, prin calcul, a acestora, dacă se cunoaşte,
în detaliu, configuraţia reţelei electrice analizate. În mod obişnuit, calculul se efectuează în
cazul apariţiei unor defecte nesimetrice într-o reţea electrică cu parametri cunoscuţi. Adoptarea
ipotezei mărimilor sinusoidale în calculul curenţilor de defect poate fi acceptată, din punct de
vedere practic, oferind datele necesare dimensionării sistemelor de protecţie şi a circuitelor
parcurse de curentul de defect. Analiza circulaţiei curenţilor electrici în reţeaua electrică pleacă
Calitatea energiei electrice 53

de la premiza că parametrii reţelei electrice sunt egali pe cele trei faze, ceea ce de cele mai
multe ori poate fi acceptat doar într-o primă aproximaţie.
În regim normal de funcţionare, adoptarea ipotezei mărimilor sinusoidale, poate conduce,
de multe ori, la erori importante care să distorsioneze informaţia privind nesimetria. În aceste
cazuri se preferă efectuarea de măsurători pentru evaluarea nivelului de nesimetrie.
Problema cea mai importantă, referitoare la calculul teoretic şi la determinările
experimentale, constă în existenţa unor definiţii insuficient de precise pentru regimul
nesinusoidal, în cazul real al sistemului electroenergetic. În acest sens, pot să rezulte informaţii
insuficient de clare din punctul de vedere al deciziilor care trebuie adoptate pentru limitarea
nesimetriilor.
Folosirea descompunerii în componente simetrice, metodă larg utilizată în Europa şi
recomandată de normele CEI, este utilizabilă numai în cazul unor mărimi strict sinusoidale.
Având în vedere faptul că, în prezent, practic, nu mai sunt întâlnite, în instalaţiile electrice,
mărimi sinusoidale, descompunerea sistemelor trifazate în componente simetrice este aplicabilă
numai armonicilor fundamentale, iar factorii de nesimetrie se referă doar la acestea. Prin
extensie poate fi utilizată şi o descompunere în componente simetrice a armonicelor. În acest
fel, analiza de nesimetrie a sistemelor trifazate impune, iniţial, o analiză a distorsiunii
semnalelor şi determinarea armonicei fundamentale.
Analiza nesimetriei unui sistem trifazat sinusoidal se face pe baza teoremei Fortescue [3,
26] care permite descompunerea unui sistem trifazat sinusoidal nesimetric UA, UB , UC în trei

sisteme monofazate independente U +, U şi U 0 de secvenţă pozitivă, negativă şi respectiv
zero, luând astfel în consideraţie, atât nesimetria de modul, cât şi nesimetria de unghi
U 0  1 1 1  U A 
 + 1  2  
U  = ⋅ 1 a a  ⋅ U B 
U −  3 1 a 2 a  U  (1.40)
     C
.
în care operatorul a are expresia
1 3
a = e j 2⋅ π / 3 = − + j
2 2
.
Valorile astfel determinate ale mărimilor de secvenţă pozitivă, negativă şi zero permit
calculul factorilor de nesimetrie:

• factorul de nesimetrie negativă ks
U−
k s− = ; (1.41)
U+

• factorul de nesimetrie zero ks0


U0
k s0 = ; (1.42)
U+

• factorul total de nesimetrie kst

kst = ks+ + ks0; (1.43)



• factorul complex de nesimetrie negativă ks
54 Calitatea energiei electrice

U−
k− = k s− ⋅ e jθ ;

s = + (1.44)
U

în care θ este defazajul între fazorii componentelor de secvenţă pozitivă şi negativă;

• factorul complex de nesimetrie zero ks0


U0
= k s− ⋅ e jθ ,
0
k 0s = (1.45)
+
U
în care θ 0 este defazajul între fazorii componentelor de secvenţă pozitivă şi zero.
Recomandările IEEE pentru evaluarea nesimetriei iau în consideraţie numai nesimetria de
modul pe baza relaţiei [5.26]:
abaterea maxima fata de valoarea medie
ks =
valoarea medie (1.46)
,
în care valoarea medie rezultă ca medie aritmetică a celor trei mărimi analizate.
Pentru evaluarea nesimetriei sunt utilizate şi implementate, în unele dintre echipamentele
de analiză a nesimtriei, şi următorele definiţii ale indicatorilor de nesimetrie [20]:
• factor mediu de nesimetrie ksm

3 ⋅U A
k sm = −1
U A +U B +UC (1.47)
,

• factor de nesimetrie al mărimilor între faze ksf

1− k
k sf = , (1.48)
1+ k
în care
4 4 4
6 ⋅ (U AB + U BC + U CA )
k = 3−
(U AB2 + U BC2 + U CA2 )2 (1.49)

Factorul de nesimetrie ksf poate fi scris şi sub forma

1 − 3 −6 ⋅β
k sf = . (1.50)
1 + 3 −6 ⋅β
în care
4 4 4
U AB + U BC + U CA
β=
(U AB2 + U BC2 + U CA2 )2 (1.51)
.
Calitatea energiei electrice 55

• factorul de nesimetrie al abaterilor de tensiune ksa

k sa =
2 2
3
(
⋅ ∆ AB + ∆2BC + ∆2CA . ) (1.52)
în care
U AB − U med
∆ AB = ;
U med
U BC − U med
∆ BC = ;
U med
U − U med
∆ CA = CA ;
U med
U AB + U BC + U CA
U med = .
3

Indicatorii determinaţi cu diferite relaţii de definiţie, pot să difere relativ mult, unii faţă de
alţii, astfel încât este necesară cunoaşterea în detaliu a algoritmului de calcul implementat în
echipament.
Principala problemă a definiţiei sistemului european este faptul că este valabilă numai în
cazul mărimilor sinusoidale, ceea corespunde unor cazuri rare în sistemul electroenergetic. În
multe cazuri, curbele de tensiune pot fi asimilate unor curbe sinusoidale, însă curbele de curent
electric, în mare majoritate a cazurilor, sunt puternic deformate şi nu pot fi, nici măcar
aproximativ, asimilate unor curbe sinusoidale. De exemplu, tensiunile definite în relaţia de mai
jos, au aceeaşi componentă fundamentală, au forme diferite şi amplitudini diferite, dar pot fi
considerate ca fiind simetrice conform definiţiei CEI:

u A = sin( ω1 ⋅ t ) + 0,2 ⋅ sin( 5 ⋅ ω1 ⋅ t ) ;


2⋅π
u B = sin( ω1 ⋅ t − );
3 (1.53)
4⋅π 4⋅π
uC = sin( ω1 ⋅ t − ) − 0,2 ⋅ sin 5(ω1 ⋅ t − ).
3 3

De asemenea, sistemul de tensiuni

u A = 0,98 ⋅ sin( ω1 ⋅ t ) + 0,2 ⋅ sin( 5 ⋅ ω1 ⋅ t ) ;


2⋅π
u B = sin( ω1 ⋅ t − );
3 (1.54)
4⋅π 4⋅π
uC = 0,678 ⋅ sin( ω1 ⋅ t − ) − 0,2 ⋅ sin 5(ω1 ⋅ t − ),
3 3

deşi componentele fundamentale au amplitudini diferite şi forme diferite, sunt considerate


simetrice conform definiţiei IEEE, având module egale.
56 Calitatea energiei electrice

În analiza ariei de vulnerabilitate a perturbaţiei sub formă de nesimetrie, definită cu


ajutorul componentelor simetrice, se adoptă ipoteza că impedanţele sistemului sunt egale pe
cele trei faze. Dacă această condiţie nu este îndeplinită metoda componentelor simetrice oferă
numai informaţii aproximative.

1.10.2 Determinarea experimentală a parametrilor corespunzători


secvenţelor simetrice pentru o reţea electrică

Dacă se consideră că sistemul analizat prezintă parametri egali pe cele trei faze, mărimile
corespunzătoare componentelor simetrice pot fi determinate experimental (fig. 1.36).
Determinarea prin calcul sau experimental a mărimilor corespunzătoare componentelor
simetrice permite reprezentarea reţelei trifazate prin trei reţele monofazate independente
(fig. 1.37).

Determinarea valorilor punctuale ale factorilor de nesimetrie pe baza definiţiei CEI poate
fi realizată utilizând echipamente specializate, dar şi pe baza unor circuite specializate care
oferă rezultate în timp real (filtre de componente de secvenţă).
Determinarea factorilor de nesimetrie pe baza definiţiei IEEE

∆U max U max(1,2,3) − U med


ks = = , (1.55)
U med U med
cu
U1 + U 2 + U 3
U med = ,
3

se face numai prin măsurarea directă a tensiunilor pe cele trei faze.


Calitatea energiei electrice 57

U0 1 1 1 UA
+ 1
U = 1 a a2 ⋅ U A ;
− 3
U 1 a2 a UA

U 0 = U A ;U + = 0 ;U − = 0 ;

I0 1 1 1 IA
+ 1 2
I = 1 a a ⋅IA ;
3
I− 1 a2 a IA

I0 = I A ; I+ = 0; I− = 0;
U0
Z0 =
I0

U0
U+ =
U−
1
3
1 1
1 a
1 a2
1 UA
a2 ⋅ a 2 ⋅U A ;
a a ⋅U A
A
U 0 = 0 ; U + = U A; U − = 0 ;

I0
I
I−
+ 1
1 1
= 1 a
3
1 a2
1
2 2
a ⋅ a ⋅IA ;
a

I 0 = 0; I + = I A ; I − = 0 ;
IA

a⋅I A B
U+

C
Z+ =
I+

U0 1 1 1 UA
+ 1 2
U = 1 a a ⋅ a ⋅U A ;
3
U− 1 a2 a a 2 ⋅U A

GU 0 = 0 ; U + = 0; U − = U A ;

I0
I+ =
I−
1
3
1 1
1 a
1 a2
1 IA
a2 ⋅ a ⋅ I A ;
a a2 ⋅ I A

1~
I 0 = 0; I + = 0 ; I − = I A ;

Z− =
U−
I−
U
0
3⋅I
58 Calitatea energiei electrice

IA
A
1.10.3 Măsurarea cu ajutorul echipamentelor specializate

Necesitatea de a menţine, în reţeaua electrică, un factor de nesimetrie de 1% sau 2%


impune o monitorizare a nivelului de nesimetrie, compararea cu nivelurile admise şi, în unele
cazuri, alarmarea la depăşirea acestora.

IB
Măsurarea directă cu ajutorul voltmetrelor sau ampermetrelor este practic posibilă numai
pentru o evaluare grosieră a existenţei nesimetriei în reţea.
Având in vedere modificarea în timp a factorului de nesimetrie apare necesitatea urmăririi
continue şi prelucrarea, conform unui algoritm impus, a datelor obţinute.
Plecând de la ipoteza unor mărimi practic sinusoidale, determinarea factorilor de
nesimetrie poate fi realizată pe baza valorilor a 32 eşantioane pe o perioadă (de fapt

B
echipamentele de măsurare actuale sunt utilizate, în general, şi pentru măsurarea altor mărimi,
astfel încât sunt disponibile cel puţin 126 eşantioane pe o perioadă).
În cazul determinărilor in sisteme cu curbe distorsionate, este obligatorie utilizarea unui
filtru trece jos pentru a elimina componentele cu frecvenţe peste 50 Hz.

IC
Pentru efectuarea măsurătorilor privind factorul de nesimetrie, este necesar să se verifice
exactitatea de măsurare a transformatoarelor de măsurare de tensiune şi de curent electric.
Utilizarea de grupuri de măsurare cu o clasă de exactitate peste 0,5 nu este admisă deoarece
conduce la erori de măsurare peste cele acceptabile. De asemenea, trebuie evitate sistemele de
măsurare cu două transformatoare.
În general, valorile instantanee (determinate pentru o perioadă a mărimii electrice) nu

C
prezintă importanţă. Conform recomandărilor CEI determinările, se fac pe intervale de
observare succesive de 3 secunde conform relaţiei [5]:
m
∑ knsi
2
, (1.56)
k n3s = i =1
m

UA UB
în care m este numărul de determinări pe durata fiecărui interval de 3 s.
Conform normelor actuale, se consideră că determinarea pe 3 s se realizează pe baza
valorilor obţinute pe o fereastră de măsurare de circa 200 ms (10 perioade ale mărimii
alternative analizate).
Valorile determinate pe intervale de observare de 3 s stau la baza determinării valorii de
10 min, utilizată ca mărime de referinţă pentru evaluarea nivelului de nesimetrie pe termen lung
Calitatea energiei electrice 59

200
∑ kn210 min,i . (1.57)
kn10 min = i =1
200
Valorile de 10 minute sunt utilizate în evaluarea fenomenelor de supraîncălzite în circuitele
convertoare trifazate. De asemenea, acestea stau la baza realizării curbei de probabilitate
cumulată CPF pe durata unei săptămâni (maxim 1008 valori). Valoarea de 95% a curbei de
probabilitate cumulată este utilizată pentru compararea cu valoarea normalizată şi pentru
evaluarea nivelului de perturbaţie sub formă de nesimetrie. În acelaşi timp, se verifică faptul că
niciuna dintre valorile de 3 s nu depăşeşte 1,5 ori valoarea admisă.
Măsurarea în cazul curbelor de curent electric urmează aceeaşi procedură ca şi în cazul
tensiunilor. Determinările privind nesimetria curenţilor electrici pot fi utilizate pentru diagnosticul
sau pentru coordonarea sistemelor de protecţie. Determinările pentru curbele de curent electric
trebuie să ia în considerare faptul că acestea sunt, în mod obişnuit, mai deformate decât curbele
de tensiune, astfel încât este recomandabil ca informaţiile privind durata unei semiperioade să fie
obţinute din curbele de tensiune corespunzătoare.
În figura 1.38 sunt prezentate valori măsurate, pe durata unei zile, în două staţii de MT, la
una dintre acestea fiind conectaţi consumatori cu un puternic dezechilibru de consum pe parcursul
unei săptămâni [26].

knU
[%]
4
1.10.4 Efecte ale regimurilor nesimetrice în reţelele electrice

În analiza regimurilor energetice din reţelele electrice se adoptă ipoteza iniţială că sursele din
sistem determină la borne un sistem simetric al tensiunilor, iar nesimetria, în diferitele noduri din
reţeaua electrică, este determinată, fie de sarcinile inegale pe fazele sistemului datorate
consumatorilor dezechilibraţi, fie de impedanţele diferite pe fazele reţelei de transport şi
distribuţie a energiei electrice. În acest fel, chiar în cazul unui consumator echilibrat, transferul de

3
energie pe liniile din sistemul energetic conduce la apariţia regimurilor nesimetrice. Specific
liniilor de transport al energiei electrice este şi faptul că acestea prezintă impedanţe mutuale,
astfel că procesele de pe una dintre faze sunt determinate şi de fenomenele care au loc pe celelalte
faze ale sistemului. De asemenea, prezenţa conductoarelor de protecţie conduce, în funcţie de
configuraţia geometrică a liniei, la influenţe diferite asupra fazelor active ale liniei.
Analiza problemelor legate de nesimetrie cuprinde două aspecte distincte:

2
60 Calitatea energiei electrice

• influenţa asupra caracteristicilor de funcţionare ale echipamentelor alimentate cu


tensiuni nesimetrice;
• influenţa asupra indicatorilor economici şi tehnici ai reţelelor de transport şi de
distribuţie, precum şi asupra generatoarelor din sistem.
În primul caz, furnizorul de energie electrică trebuie să asigure utilizatorului final
încadrarea indicatorilor de nesimetrie de tensiune de pe barele de alimentare în limitele de
calitate admise. Utilizatorul este interesat să monitorizeze tensiunile de alimentare pentru a
avea informaţiile necesare privind nivelul de nesimetrie şi încadrarea sa în limitele admise.
În al doilea caz, utilizatorul trebuie să asigure încadrarea perturbaţiilor emise sub formă de
nesimetrie în limitele alocate, stabilite de furnizorul de energie electrică din condiţia de calitate
a energiei electrică furnizată celorlalţi utilizatori din reţeaua electrică. Furnizorul de energie
electrică este interesat de monitorizarea curenţilor electrici absorbiţi de utilizator şi de
verificarea încadrării nesimetriei acestora în limitele alocate a perturbaţiei.
Studiile privind alocarea nivelului de perturbaţii la utilizatorii finali, astfel ca, în
ansamblu, să fie respectate condiţiile privind calitatea energiei electrice, precum şi studiile
privind indicatorii economici ai transportului de energie electrică, necesită informaţii privind
impedanţele reţelei electrice în regimuri nesimetrice. Aceste impedanţe sunt determinate prin
calcule, care însă, în unele cazuri, necesită a fi validate prin măsurători.
Regimul nesimetric poate fi:
− temporar, dacă perturbaţia este determinată de defecte sau de regimuri de funcţionare
cu durată limitată în timp (scurtcircuite nesimetrice, întrerupere a unei faze, defecte la
consumatori etc.);
− permanent, dacă reţeaua electrică prezintă parametri de circuit diferiţi pe cele trei faze
în regim normal de funcţionare.
Regimul nesimetric permanent poate fi determinat de:
• sarcinile inegale pe cele trei faze ale reţelei de alimentare de tensiune alternativă
trifazată;
• receptoarele monofazate repartizate inegal pe cele trei faze (iluminat stradal, consumatori
casnici etc.);
• receptoare bifazate (aparate de sudare electrică, cuptoare electrice de inducţie la frecvenţă
industrială, tracţiunea electrică etc.);
• receptoare trifazate dezechilibrate (cuptoare cu arc electric);
• impedanţe diferite ale liniilor electrice pe cele trei faze (în special la liniile electrice
aeriene).
Datorită regimului nesimetric apar perturbaţii, atât la echipamentele electrice (maşini
electrice rotative, transformatoare, baterii de condensatoare, convertoare statice de putere),
precum şi în reţelele electrice.
Cele mai importante efecte ale nesimetriei tensiunilor de alimentare constau în încălzirile,
datorate pierderilor suplimentare, maşinilor electrice rotative de tensiune alternativă trifazată.
Încălzirea suplimentară este determinată de curenţii de secvenţă negativă şi zero care parcurg
înfăşurările maşinilor. De asemenea, nesimetria tensiunilor produce, în maşinile electrice rotative,
cupluri pulsatorii de frecvenţă ridicată şi, în consecinţă, vibraţii, care se accentuează în cazul
nesimetriilor fluctuante. În acelaşi timp, rezultă o reducere a randamentului motoarelor.
Nesimetria tensiunilor determină reducerea puterii reactive furnizată de bateriile de
condensatoare.
Calitatea energiei electrice 61

Nesimetria curenţilor are ca principal efect producerea de pierderi suplimentare în reţelele


electrice de transport şi distribuţie, precum şi în reţelele industriale, cu consecinţe negative asupra
randamentului de transfer a energiei.
Regimul nesimetric are ca efect diminuarea randamentului instalaţiilor de redresare şi poate
conduce la deteriorarea condensatoarelor filtrelor de netezire (apare o armonică de curent de
rangul 2, proporţională cu factorul de netezire, care supraîncarcă condensatoarele din filtru).
Efectele regimurilor nesimetrice prezintă aspecte specifice în funcţie de unele caracte-
ristici ale receptoarelor din reţeaua electrică.
În analiza efectelor regimurilor nesimetrice asupra receptoarelor trifazate de energie electrică
este necesar a lua în consideraţie:
• influenţa inegalităţii, în modul, a amplitudinilor tensiunilor trifazate;
• influenţa defazajelor, diferite de 2⋅ π /3, între tensiunile de fază.

a) Efecte ale inegalităţii în modul a amplitudinilor tensiunilor trifazate


Prezenţa, la bornele maşinilor rotative, a unor tensiuni nesimetrice conduce, chiar pentru o
componentă de secvenţă negativă de valoare scăzută, la o creştere considerabilă a pierderilor de
putere activă, ceea ce are ca efect încălzirea suplimentară a înfăşurărilor şi a diferitelor părţi ale
statorului şi ale rotorului.
Creşterea temperaturii afectează izolaţia înfăşurărilor. Astfel, de exemplu, prin creşterea
temperaturii cu 8°C, durata de viaţă a izolaţiei de clasă A a înfăşurărilor scade la jumătate.
Prin construcţie, motoarele asincrone prezintă o impedanţă de secvenţă negativă de circa 5
ori mai mare decât impedanţa de secvenţă pozitivă. Motorul asincron, alimentat cu tensiuni
nesimetrice, absoarbe un curent de secvenţă negativă important, care determină:
• încălzirea suplimentară a statorului şi a rotorului;
• diminuarea puterii disponibile, a cuplului util şi a duratei de viaţă.
În tabelul 1.10 sunt prezintate date experimentale care caracterizează funcţionarea
motoarelor asincrone, în condiţiile alimentării cu tensiuni nesimetrice (nesimetria de tensiune se
determină ca abaterea maximă a tensiunilor de fază faţă de valoarea medie pentru cele trei faze,
raportată la valoarea medie) [3].
Experienţă arată că durata de viaţă a motoarelor asincrone scade la jumătate, la o
nesimetrie a tensiunilor de 4%.
Tabelul 1.10
Date experimentale referitoare la funcţionarea motoarelor asincrone,
alimentate cu tensiuni nesimetrice
Nesimetria tensiunilor,
Parametru (%)
0 2 3,5 5
Curentul de secvenţă negativă (%) 0 15 27 38
Curentul din stator (%) 100 101 104 107,5
CREŞTEREA PIERDERILOR (%)
- medie în stator 0 2 8 15
- maximă
- în stator 0 33 63 93
- în rotor 0 12 39 76
- în general, în motor 0 8 25 50
CREŞTEREA TEMPERATURII, (oC)
- Clasă A 60 65 75 90
- Clasă B 80 86 100 120
62 Calitatea energiei electrice

O deosebită importanţă o are influenţa nesimetriei tensiunilor asupra regimurilor de fun-


cţionare ale maşinilor sincrone de puteri mari, frecvent întâlnite ca generatoare în centralele
electrice. Studiile efectuate, în acest sens, au permis elaborarea de normative care
reglementează funcţionarea maşinilor sincrone în regimuri nesimetrice. Astfel, conform STAS
1893/1-87 şi CEI 34 (1) – 1983, maşinile sincrone trifazate trebuie să poată funcţiona, în
permanenţă, într-o reţea dezechilibrată, astfel încât nici unul din curenţii de fază să nu
depăşească curentul nominal, iar raportul dintre valoarea efectivă a componentei negative a

sistemului de curenţi I şi curentul nominal IN să nu depăşească valorile din tabelul 1.11; în caz

de defect, se impune să nu fie depăşit un indicator obţinut ca produs dintre I /IN şi durata t
(secunde) a defectului.
Tabelul 1.11
Valori limită privind nesimetra tensiunilor la funcţionarea maşinilor sincrone
de puteri mari
Valori maxime Valori maxime pentru
Tipul maşinii pentru funcţionare funcţionare în condiţii de defect
− −
permanentă I /IN t⋅ I /IN
MAŞINI CU POLI APARENŢI
• cu răcire indirectă:
- motoare 0,1 20
- generatoare 0,08 20
- compensatoare sincrone 0,1 20
• cu răcire directă (răcire internă)
a statorului şi a excitaţiei:
- motoare 0,08 15
- generatoare 0,05 15
- compensatoare sincrone 0,08 15
MAŞINI CU POLI ÎNECAŢI
• cu răcire indirectă:
- cu aer 0,1 15
- cu hidrogen 0,1 10
• cu răcire directă (răcire
internă) a rotorului:
- 350 MVA 0,08 8
- (350 ⋅ ⋅ ⋅ 900) MVA * **
- (900 ⋅ ⋅ ⋅ 1250) MVA * 5
- (1250 ⋅ ⋅ ⋅ 1600) MVA 0,05 5

*) Pentru aceste maşini, I /IN se calculează cu relaţia:
I− S − 350
= 0,08 − N .
IN 3 ⋅10000
**) Pentru aceste maşini:
 I− 
  ⋅ t = 8 − 0,00545 ⋅ ( S N − 350 ) ,
IN 
 
în care SN este puterea aparentă a motorului în MVA.

În tabelul 1.12 sunt indicate cele mai ridicate supratemperaturi locale în rotoarele generatoarelor,
în condiţiile unei sarcini nesimetrice de durată.
Calitatea energiei electrice 63

Importante efecte negative apar şi în cazul alimentării cu tensiuni nesimetrice a bateriilor


de condensatoare. Deoarece puterea reactivă de pe fiecare fază depinde de pătratul tensiunii
aplicate:
U 2f
Qf = . (1.58)
XC
bateria de condensatoare, racordată la o reţea cu tensiune nesimetrică, contribuie ea însăşi la
agravarea nesimetriei, având în vedere faptul că pe faza cea mai încărcată (cu tensiunea pe fază
cea mai mică) va fi debitată cea mai redusă putere reactivă şi deci se va obţine cea mai redusă
îmbunătăţire a factorului de putere.

În figura 1.39 [3] este indicat modul în care inegalitatea modulelor tensiunilor pe fazele de
alimentare influenţează tensiunea de ieşire a unui redresor semicomandat (fig. 1.39, a)).
În figura 1.39 b) şi figura 1.39 d) sunt indicate modul de conducţie şi tensiunea la ieşirea
redresorului, pentru cazul unei tensiuni simetrice de alimentare, iar în figura 1.39 c) şi figura
1.39 e) sunt indicate, modul de conducţie şi forma tensiunii de ieşire, în cazul în care tensiunea
uC , de pe faza C, prezintă o amplitudine diferită de celelalte două tensiuni de fază.

Tabelul 1.12
Influenţa regimului nesimetric de lungă durată asupra supratemperaturilor locale [°C],
în rotoarele turbogeneratoarelor
Curentul de Puterea turbogeneratorului,
secvenţă inversă, (MVA)
(%) 140 173 220 265
10 21 12 - 9
15 50 22 7 13
20 - 35 10 22
25 - - 16 -

Analiza comparativă a curbelor din figura 1.39 c şi figura 1.39 e) pune în evidenţă faptul
că tensiunea de ieşire este influenţată, atât prin amplitudinea impulsurilor, cât şi prin durata de
conducţie a elementelor semiconductoare.
64 Calitatea energiei electrice

b) Efecte ale defazajelor diferite între tensiunile de fază


Nesimetria tensiunilor trifazate poate fi determinată şi de defazaje diferite de 2⋅ π /3 între
tensiunile de fază. Acest lucru poate avea ca efect perturbarea funcţionării convertoarelor statice
de putere (tiristoare cu comandă pe fază). Rezultă o funcţionare nesincronizată a tiristoarelor din
schema redresorului comandat. Ca exemplu, în figura 1.40 este prezentat cazul unei alimentări cu
tensiune trifazată, cele trei tensiuni de fază având amplitudine egală dar defazaje diferite.
În figura 1.40 a) este indicat sistemul trifazat de tensiuni, în care numai între tensiunile uA şi
uB este un defazaj normal de 2⋅ π /3, iar tensiunea uC este defazată cu un unghi mai mare de
2⋅ π /3 faţă de tensiunea uB . Analiza tensiunii de ieşire ud (fig. 1.40 b)) pune în evidenţă
neuniformitatea duratelor de conducţie a elementelor semiconductoare din schemă, dar şi
diferenţa între amplitudinile tensiunilor de ieşire.
În figura 1.40 s-a luat în considerare faptul că impulsurile de comandă sunt sincronizate, pe
fiecare fază, cu trecerea prin valoarea zero a tensiunii respective. În cazul sincronizării cu prima
fază, pot să apară desincronizări importante în funcţionarea redresorului.

u
c) Pierderi suplimentare determinate de regimuri nesimetrice simultane
cu regimuri nesinusoidale

uA uB uC
În practică, mai ales în reţelele de joasă tensiune, pot apărea cazuri în care sunt prezente,
simultan, regimuri nesinusoidale şi nesimetrice.
Calitatea energiei electrice 65

u uA uB

Pe baza rezultatelor experimentale şi a studiilor teoretice, se pot face estimări ale pierderilor
suplimentare, produse de acţiunea simultană, asupra echipamentelor electrice, a regimurilor
nesinusoidal şi nesimetric. Relaţiile de calcul pentru estimarea acestor pierderi sunt indicate în
tabelul 1.13.
Tabelul 1.13
Determinarea pierderilor suplimentare [kW], produse de acţiunea simultană a regimurilor
nesinusoidal şi nesimetric
Echipamentul electric Relaţia de calcul al pierderilor suplimentare

Maşini electrice rotative ∆ 
P =

k '⋅ks−
( )


Transformatoare ∆ 
P =

k '⋅ks− 2
( )


Baterii de condensatoare ∆ 
P =
k '⋅


ks
2
+ ( )

 ∞ 
Linii electrice

( )
∆P = 3 ⋅ I +
2
( )
+3⋅ I −
2
+ 2⋅ ∑ h ⋅ I h2  ⋅ r − ∆P0

 h =1 

În tabelul 1.14 sunt indicate valorile de calcul ale factorilor k’, k”, determinate pentru
parametri medii ai echipamentelor electrice standard.
În tabelul 1.13, ∆ P sunt pierderile suplimentare de putere activă, produse de acţiunea
simultană a regimurilor nesinusoidale şi nesimetrice; PN , QN , SN – puterea activă, reactivă,

aparentă nominală corespunzătoare echipamentului respectiv [kW, kVAr, respectiv kVA]; I +, I –

ud
66 Calitatea energiei electrice

valoarea efectivă a curentului de secvenţă pozitivă, respectiv de secvenţă negativă [A]; uh -


valoarea relativă, raportată la fundamentală, a armonicii de tensiune de rang h; r – rezistenţa
electrică a liniei electrice de transport, la frecvenţa fundamentală [kΩ ]; ∆ P0 – pierderi de putere

activă în linia electrică de transport, în regim sinusoidal şi simetric [kW]; ks – factor de
nesimetrie negativă de tensiune, definit ca raportul dintre valoarea efectivă a componentei de
secvenţă negativă şi valoarea efectivă a componentei de secvenţă pozitivă a tensiunii.
Tabelul 1.14
Valorile de calcul ale coeficienţilor k’, k”
Grupa echipamentelor de acelaşi tip k’ k”
Turbogeneratoare 1,86 1,27
Hidrogeneratoare şi motoare sincrone:
• cu înfăşurare de amortizare 0,68 1,12
• fără înfăşurare de amortizare 0,27 0,40
Compensatoare sincrone 1,31 1,95
Transformatoare:
• (35 ⋅ ⋅ ⋅ 220) kV 0,50 0,30
• (6 ⋅ ⋅ ⋅ 10) kV 2,67 1,62
Baterii de condensatoare 0,003 0,003

Deoarece valorile factorilor k’, k”, pentru motoarele asincrone, variază într-un interval larg,
în funcţie de puterea nominală, aceştia se determină pentru fiecare caz concret. În tabelul 1.15 [3]
sunt indicate valorile factorilor k’ şi k” pentru motoarele asincrone folosite în diferite ramuri
industriale.
Tabelul 1.15
Valorile coeficienţilor k' şi k", pentru motoare asincrone
Ramura industrială k' k"
Metalurgie 4,10 3,40
Chimie 4,05 3,36
Construcţii de maşini 5,52 4,58
Industrie uşoară 7,01 5,82
Materiale de construcţii 5,06 4,02
Industria, în general 4,46 3,70

1.10.5 Mijloace pentru limitarea emisiei perturbatoare sub formă de nesimetrie

Adoptarea soluţiei pentru simetrizarea sarcinii, la depăşirea valorilor limită admise, în


sistemele electroenergetice industriale, intră în responsabilitatea utilizatorului perturbator.
În mod obişnuit, schemele de simetrizare conduc şi la rezolvarea problemelor de
compensare a puterii reactive. Conectarea instalaţiilor de simetrizare se face numai după
rezolvarea problemelor determinate de eventuala existenţă a regimului nesinusoidal.
Pentru limitarea nesimetriilor determinate de utilizatorii dezechilibraţi sunt posibile, în
principiu, două soluţii:
• reconfigurarea schemei de alimentare a receptoarelor utilizatorului pentru a asigura o
simetrizare a sarcinii;
• utilizarea unor scheme speciale de simetrizare.
Calitatea energiei electrice 67

Reconfigurarea schemei de alimentare astfel încât să se asigure o încărcare practic egală a


fazelor (simetrizare naturală) este, de cele mai multe ori, cea mai eficientă soluţie, antrenând
costuri relativ reduse.
Schemele de simetrizare pot fi realizate în două moduri:
• cu transformatoare monofazate;
• cu compensare (schemă Steinmetz).
Pentru a asigura simetrizarea sarcinii, transformatoarele monofazate pot fi conectate în
schema Scott (fig. 1.41) sau în V (fig. 1.42) [27].

A 3

B
C
În schema cu transformatoare Scott (fig. 1.41), dacă bateria de condensatoare Cq este IB
M
dimensionată astfel încât să asigure compensarea completă a puterii reactive necesară
receptorului bifazat şi dacă numărul de spire al transformatoarelor (în primar şi în secundar)

IC
corespunde valorilor indicate în figura 1.41, curenţii de fază, în raport cu curentul absorbit de
receptorul bifazat, au valorile
I A = (2 / 3 ) ⋅ I ; I B = (1 + 1 / 3 ) ⋅ I ; I C = (1 − 1 / 3 ) ⋅ I . (1.59)
Se observă faptul că, deşi nu conduce la o simetrizare completă, utilizarea
transformatoarelor Scott asigură încărcarea celor trei faze ale reţelei electrice de alimentare,
reducând, în cele mai multe cazuri, nesimetria determinată de receptorul bifazat până la un

n n
nivel admis. În schema din figura 5.47 este indicată şi diagrama fazorială a tensiunilor din
circuit.
Conectarea în V a două transformatoare monofazate identice (fig.1.42) şi alimentarea
receptorului bifazat cu tensiunea rezultată prin înserierea înfăşurărilor secundare, asigură
încărcarea celor trei faze ale reţelei electrice de alimentare, iar valorile curenţilor (în cazul unei
compensări integrale a puterii reactive necesară receptorului bifazat, prin alegerea adecvată a
bateriei Cq) rezultă:
IA = I ; IB = − 2⋅ I ; IC = I . (1.60)
Deşi nu asigură încărcarea egală a celor trei faze, utilizarea schemelor cu transformatoare
în V determină, în cele mai multe dintre cazuri, limitarea nesimetriilor până la valori impuse.

I
U1 B’
68 Calitatea energiei electrice

A
B
C
În schema din figura 1.42 este indicată şi diagrama fazorială a curenţilor şi tensiunilor din
schema de compensare.

I
Schema de simetrizare cu compensare (schema Steinmetz) – figura 1.43 – cuprinde bateria

IC
de condensatoare C şi bobina L, dimensionate astfel încât curenţii de fază IA , IB şi IC să fie egali
ca modul şi defazaţi între ei cu 2⋅ π /3 (se consideră că bateria de condensatoare Cq asigură
compensarea integrală a puterii reactive necesară receptorului bifazat).
Pentru a se asigura simetrizarea sarcinii este necesară compensarea completă a puterii
reactive necesară receptorului bifazat, iar valorile bateriei de condensatoare C şi a bobinei L
trebuie să fie determinate din relaţiile:
3 ⋅ U N2 P
L= ; C= , (1.61)
ω⋅ P 3 ⋅ ω ⋅ U N2
în care UN este tensiunea nominală a reţelei (tensiune între faze), iar P este puterea activă
absorbită de receptorul bifazat.
În schema din figura 1.43 este indicată şi diagrama fazorială a tensiunilor şi curenţilor din
circuit.
Capacitatea bateriei de condensatoare Cq , necesară compensării puterii reactive a
receptorului bifazat, se determină în funcţie de puterea P şi factorul de putere λ = cosϕ
P ⋅ tan ϕ
Cq = (1.62)
ω ⋅U 2

Deoarece puterea activă P a consumatorului este, în general, variabilă, schema din figura 1.43

U1
trebuie să cuprindă elemente reglabile Cq , C şi L cu control automat, pentru a asigura

B
simetrizarea. Reglarea în trepte a elementelor variabile poate conduce la variaţii ale tensiunii în
reţea la fiecare comutaţie.

I
Calitatea energiei electrice 69

În cazul în care este necesar un control permanent al nivelului de nesimetrie, sunt


disponibile şi scheme de reglare cu susceptanţe variabile în mod continuu utilizând, de
exemplu, tehnologie TCS (Thyristor Controlled Susceptances). Aceste scheme pot fi integrate
într-o instalaţie inteligentă de filtrare, compensare şi simetrizare.

A B C IA
3×230/400 V; 50 Hz
IB C
1.11 Concluzii

Calitatea alimentării cu energie electrică, în special aspectele legate de continuitatea în


alimentare (calitatea serviciului de alimentare), a constituit întotdeauna o preocupare deosebită,
întreruperile fiind generatoare de daune în industrie sau neplăceri în alimentarea consumatorilor
rezidenţiali.
În ultimul timp, procesele tehnologice specifice industriei moderne foarte sensibile la
abateri faţă de calitatea normată a energiei electrice, au adus în actualitate şi calitatea curbei de
tensiune. În cele mai multe cazuri abaterile de la regimul sinusoidal şi simetric sunt însoţite de

IC
daune la producător, operatorul de reţea, diferenţiate în funcţie de caracteristicile utilizatorilor
RET sau RED, la consumator prin nerealizarea producţiei, reducerea calităţii produselor
realizate, reducerea productivităţii, rebuturi în producţie, defecte în echipamente, perturbarea
procesului tehnologic pe durate mult superioare duratei întreruperii, accidente, cheltuieli
suplimentare pentru salarii, materii prime, energie etc.
Stabilirea indicatorilor la care un utilizator este sensibil, analiza domeniului lor de variaţie
într-un nod dat al sistemului electroenergetic, precum şi deciziile privind creşterea nivelului
calităţii energiei electrice furnizate, prezintă un interes deosebit pentru utilizatorii finali, dar şi
pentru operatorii de producere, transport, distribuţie şi furnizarte.
Analizele realizate trebuie să pună în evidenţă caracteristicile calitative ale energiei
electrice posibil a fi furnizată în mod normal utilizatorilor, iar aceştia vor putea decide dacă

UC
70 Calitatea energiei electrice

acestea corespund exigenţelor lor sau este necesară efectuarea de investiţii, la furnizor pentru
creşterea nivelului de calitate sau în cadrul sistemului propriu pentru creşterea imunităţii.

Bibliografie

[1] *** Electromagnetic compatibility (EMC). Part 2: Environment. Section 1: Description on the environment –
Electromagnetic environment for low – frequency conducted disturbances and signalling in power suply systems.
CEI 1000 – 2 – 1.
[2] *** Guide de l'ingénierie électrique de réseaux internes d'usines, Technique & Documentation, Electra
Paris, 1986.
[3] Golovanov Carmen, Albu Mihaela, Probleme moderne de măsurare în electroenergetică, Editura Tehnică,
Bucureşti, 2001.
[4] Dugan R.C. ş.a., Electrical Power Systems Quality, Second Edition, McGraw-Hill, 2002.
[5] *** Electromagnetic compatibility (EMC), Part 4-30: Testing and measurement techniques − Power quaity
measurement methods, IEC 61000-4-30/2007
[6] *** Codul tehnic al reţelei electrice de transport, Bucureşti, 2004
[7] *** Electromagnetic Compatibility (EMC) – Part 4: Testing and measurement techniques – Secţion 15:
Flickermeter – Functional and design specifications, IEC 61000 – 4 – 15/1997.
[8] *** Compatibilité électromagnétique: Part 4:Techniques d’essai et de mesure. Section 7: Guide général relatif
aux mesures d’harmoniques et d’interharmoniques, ainsi qu’à l’appareillage de mesure, applicable aux réseaux
d’alimentation et aux appareils qui y sont raccordés, CEI 1000 – 4 – 7.
[9] Bagginni A. ş.a., Handbook of Power Quality, John Wiuley & Sons, lth, Chichester, UK, 2007
[10] *** UCTE Operation Handbook, 2004.
[11] *** Voltage characteristics of electricity supplied by public distribution systems, SR EN 50160/2007.
[12] Bulac C., Eremia M., Dinamica sistemelor electroenergetice, Editura PRINTECH, Bucureşti, 2006.
[13] Iordache Mihaela, Conecini I., Calitatea energiei electrice, Editura tehnică, Bucureşti, 1997.
[14] Albert Hermina, Florea I., Alimentarea cu energie electrică a întreprinderilro industriale, Editura tehnică,
Bucureşti, 1987.
[15] Eremia M., Electric power systems. Electric networks, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006.
[16] Grigsby L.L., Electric power engineering Handbook, CRC press IEEE 1998, New York.
[17] Borisov B.P. ş.a., Povâşenie efectivnosti ispolzovania elektroenergii, Kiev, Naukova Dumka, 1990.
[18] Fransua Al. ş.a., Maşini şi sisteme de acţionări electrice.Probleme fundamentale, Editura tehnică, Bucureşti,
1978.
[19] *** Electromagneticcompatibility (EMC) − Part 2: Environment − Section 8 − Voltage dips and
short interruptions on public electric power supply systems with statistical measurement results ,
IEC 61000−2−8/2000.
[20] Beaulieu G. ş.a., Recommending Power Quality Indices and Oqjectives in the Context of an
Open Electricity Market, Rap. CIGRE 2003.
[21] *** IEEE Recommended Practice on Monitoring Power Quality, IEEE 1159–1995.
[22] *** Schaltanlagen, 10.Auflage, ABB Calor Emag Taschenbuch, 1999.
[23] *** Voltage Sag Indices – Working document for IEEE P1564, November 2001.
[24] Mihăileanu C., Potlog D.M., Goluri de tensiune în sisteme electroenergetice. Efecte asupra consumatorilor,
Editura Tehnică, Bucureşti 1979.
[25] Rahmatian F., Gurney J.H., Vandermaar J.A., Portable 500 kV optical voltage transducer for on-site
calibration of HV voltage transformers without de-energization, Rap. CIGRE A3-103, 2006.
[26] *** Guide to quality of electrical supply for industrial installations, Part 4: Voltage unbalance, UIE
Edition, 1998, Prepared by "Power Quality" Working group WG2.
[27] Golovanov N., Şora I., Electrotermie şi electrotehnologii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1997.
Calitatea energiei electrice 71

2 Regim deformant

2.1 Aspecte generale


Elementele componente ale unui sistem energetic sunt concepute să funcţioneze în
regim sinusoidal, în care curbele tensiunilor şi curenţilor electrici din circuit au formă
sinusoidală, cu frecvenţa egală cu cea nominală. În realitate, în prezent, în cele mai multe
dintre nodurile sistemului electroenergetic, formele curbelor de curent electric şi a
tensiunilor prezintă distorsiuni faţă de o curbă sinusoidală.
Abaterea periodică a curbei de variaţie a curentului electric sau curbei de
variaţie
ai tensiunii de la forma sinusoidală se numeşte distorsiune sau deformare [2.1, 2.2].
Distorsiunea este determinată de neliniarităţi ale elementelor componente ale
sistemului electroenergetic. Caracteristicile neliniare ale receptoarelor utilizatorului sunt
cauza cea mai frecventă a aparitiei distorsiunilor curbei de curent electric, ceea ce
antrenează distorsiuni ale curbei tensiunii de alimentare [2.3]. În analiza regimurilor
distorsionate (nesinusoidale) se consideră că la realizarea generatoarelor din centralele
electrice au fost adoptate măsuri adecvate, astfel încât, la bornele acestora, tensiunile
prezintă o variaţie sinusoidală [2.4].
Odată cu dezvoltarea sistemelor de comandă şi control cu ajutorul semiconductoarelor
de putere, sursele de curenţi distorsionaţi au cunoscut o largă răspândire, astfel că prezenţa
în sistemul energetic a acestor curenţi impune necesitatea adoptării de măsuri pentru
depistarea surselor, evaluarea nivelului distorsiunilor, analiza efectelor şi adoptarea de
măsuri pentru limitarea daunelor, atât în reţeaua electrică, cât şi la consumatorii conectaţi în
reţeaua poluată armonic.
În vederea evaluării efectelor distorsiunii curenţilor electrici şi a tensiunilor, o atenţie
specială trebuie acordată stabilirii unor indicatori adecvaţi care să definească nivelul de
distorsiune, precum şi a nivelului admisibil al acestor indicatori.
În cazul regimurilor periodice (caracterizate de mărimi care se repetă cu o perioadă
determinată de frecvenţa de lucru a sistemului), curbele distorsionate pot fi considerate ca o
suprapunere de oscilaţii sinusoidale, cu frecvenţe multiplu întreg al frecvenţei fundamentale,
conform teoriei elaborate de Fourier. În aceste condiţii, analiza curbelor distorsionate se
poate face în domeniul frecvenţă, prin evaluarea mărimilor caracteristice oscilaţiilor
componente (armonice). Acest mod de evaluare este în prezent larg utilizat şi stă la baza
72 Calitatea energiei electrice

metodelor actuale de măsurare, analiză şi evaluare a măsurilor de limitare a nivelului de


distorsiune.
Sistemele moderne de achiziţie de date, de calcul şi de execuţie au permis elaborarea de
metode de control în timp real al formei curbelor de tensiune şi de curent electric, astfel
încât apare necesară evaluarea nivelului de distorsiune în domeniul timp.
Sistemele receptoare finale de energie electrică, la o altă frecvenţă decât cea nominală
(sisteme de utilizare alimentate prin intermediul convertoarelor de frecvenţă), au determinat
apariţia în sistemelor electroenergeice a unor curbe distorsionate, care pot conţine
componente sinusoidale cu frecvenţa diferită de multiplu întreg al frecvenţei fundamentale,
numite interarmonice [2.5].

2.2 Indicatori ai regimului nesinusoidal

2.2.1 Indicatori în domeniul timp

Indicatorii în domeniul timp [2.6, 2.7] sunt larg utilizaţi pentru o primă evaluare a
formei curbei distorsionate. Aceşti indicatori nu pot fi utilizaţi exclusiv, având în
vedere faptul că nu pot caracteriza univoc forma curbei analizate.

a) Valoarea efectivă
Atât pentru o curbă de formă sinusoidală, cât şi în cazul curbelor nesinusoidale
(fig. 2.1), valoarea efectivă U a unei curbe de tensiune, aplicată la bornele unui rezistor
liniar, este o măsură a efectului termic rezultat în rezistor:
T
1
U =
T ∫
⋅ u 2 ⋅ dt
(2.1)
0
,
în care u defineşte variaţia în timp a tensiunii (valoare instantanee), T − intervalul de
integrare (de regulă, o perioadă).
În mod identic, valoarea efectivă I a curentului electric este o măsură a efectului
termic într-un rezistor liniar, parcurs de curentul electric i
T
1
I =
T ∫
⋅ i 2 ⋅ dt
(2.2)
0
,
Fiind o mărime medie, valoarea efectivă nu caracterizează, în mod univoc, o curbă
distorsionată; curbe de forme diferite pot avea aceeaşi valoare efectivă. Ca exemplu, în
figura 7.1 sunt reprezentate două curbe distorsionate, de formă diferită, dar având
aceeaşi valoare efectivă.

b) Valoarea medie pe o semiperioadă


Este o măsură a nivelului tensiunii continue ce poate fi obţinută în urma redresării
unui semnal alternativ
T /2
2
U med 1 / 2 =
T
⋅ ∫u ⋅ dt (2.3)
0
,
Calitatea energiei electrice 73

în care T este perioada semnalului alternativ.


Dacă valorile medii pe o semiperioadă ale semiperioadelor succesive ale semnalului
nu sunt egale, rezultă că semnalul prezintă o componentă continuă de amplitudine egală
cu diferenţa celor două valori. Este important de menţionat faptul că, în sistemul
electroenergetic, cu sistemele actuale de măsurare a tensiunilor şi a curenţilor electrici,
prin intermediul transformatoarelor de măsurare de tip electromagnetic, nu poate fi
pusă în evidenţă componenta continuă a semnalului.

u(t)
uM

În cazul semnalelor fără componentă continuă, valoarea medie pe o semiperioadă


poate fi determinată şi ca valoare medie pe o perioadă a modulului semnalului.

c) Factorul de vârf
Se defineşte ca raportul dintre valoarea maximă (amplitudinea uM a curbei nesinusoidale
periodice) şi valoarea efectivă U a acesteia:
u
kv = M , (2.4)
U
În cazul curbelor întâlnite în sistemele electroenergetice, factorul de vârf poate
avea valorile:
• pentru o curbă sinusoidală, k v = 2 ;
• pentru o curbă ascuţită (fig. 2.1 a)), k v > 2 .
• pentru o curbă aplatisată (fig. 2.1.b)), k v < 2 .
74 Calitatea energiei electrice

Curbele de tensiune caracterizate de un factor de vârf k v > 2 pot determina solicitări


periculoase ale izolaţiei echipamentelor electrice.

d) Factorul de formă
Se defineşte ca raportul dintre valoarea efectivă a curbei şi valoarea medie pe jumătate de
perioadă Umed1/2
U
kf = , (2.5)
U med 1 / 2
Pentru curbe întâlnite în sistemele electroenergetice factorul de formă poate avea valorile:
• pentru o curbă sinusoidală, kf = 1,11;
• pentru o curbă periodică mai ascuţită decât o sinusoidă (fig. 2.1 a)), kf > 1,11;
• pentru o curbă periodică mai aplatisată decât o sinusoidă (fig. 2.1 b), kf < 1,11.

2.2.2 Indicatori în domeniul frecvenţă

Descompunerea în componente armonice a unei curbe distorsionate periodice


permite definirea acesteia prin mărimi caracteristice ale componentelor armonice. După
cum se ştie, utilizând descompunerea în serie Fourier, orice curbă distorsionată
periodică poate fi descompusă sub forma [2.1]


u (t ) = U 0 + ∑U h ⋅ 2 ⋅ sin( h ⋅ ω1 ⋅ t + α h )
(2.6)
h =1
,

în care U0 este componenta continuă a curbei, Uh − valoarea efectivă a armonicei de


rang h, α h − defazajul armonicei de rang h faţă de o origine de referinţă.
Având în vedere faptul că, în reţeaua electrică, condiţia de periodicitate a
fenomenului nu este îndeplinită (cubele de tensiune şi de curent electric prezintă
variaţii datorită variaţiei sarcinii electrice), utilizarea relatiei (2.6) este valabilă numai
pe intervalele în care mărimile electrice pot fi considerate periodice.
Pe baza descompunerii (2.6) sunt utilizaţi o serie de indicatori care definesc
componenţa spectrală a curbei distorsionate. Fiecare dintre indicatorii din domeniul
frecvenţă nu pot caracteriza univoc o curbă distorsionată, ceea ce impune utilizarea mai
multor indicatori.

a) Reziduul deformant
Se calculează ca valoare efectivă a armonicelor semnalului analizat:

U d = u 2 −U12 ≅ U 02 +U 22 +Y32 +...


(2.7)
.
Calitatea energiei electrice 75

Reziduul deformant este o măsură a efectului termic determinat de componentele


armonice ale semnalului distorsionat.

b) Nivelul armonicei
Se defineşte ca raportul dintre valoarea efectivă a armonicei de rang h şi valoarea
efectivă a armonicei fundamentale (de rang 1):
U
γh = h . (2.8)
U1
Nivelul armonicei este un indicator important pentru evaluarea nivelului de
distorsiune, fiind normate valorile sale maxim admise în curba tensiunii, în nodurile
sistemului electroenergetic.

c) Factorul de distorsiune
Se defineşte ca raport între reziduul deformant al semnalului şi valoarea efectivă a
armonicei fundamentale:
U
THD = d . (2.9)
U1
Factorul de distorsiune THD (Total Harmonic Distortion) este unul dintre
indicatorii utilizaţi pentru evaluarea nivelul de distorsiune, fiind normate valorile
maxim admise în nodurile reţelei electrice.

d) Spectrul armonic
Spectrul este reprezentarea grafică a nivelului armonicelor unui semnal distorsionat
în funcţie de rangul lor. Acest grafic nu caracterizează complet dezvoltarea în serie
Fourier, deoarece nu dă informaţii asupra fazei iniţiale a armonicelor, fiind necesar, în
general, şi un grafic care să indice spectrul fazelor unghiurilor iniţiale.

2.3 Surse de perturbaţii sub formă de curenţi distorsionaţi

Principalele surse de curenţi distorsionaţi din reţelele electrice sunt elementele


semiconductoare, utilizate pentru controlul şi comanda proceselor tehnologice. Ca
exemplu, în tabelul 2.1 [2.4, ] sunt indicate formele curenţilor electrici absorbiţi de
diferite circuite cu elemente semiconductoare.

Specific sistemelor de redresare este faptul că rangul h al armonicelor care apar în


reţeaua electrică de alimentare depinde de numărul p de pulsuri ale redresorului
conform relaţiei:
h = m ⋅ p ±1, . (2.10)
în care m = 1, 2, …..
76 Calitatea energiei electrice

Tabelul 7.1
Factori de distorsiune pentru diferite tipuri de receptoare cu elemente semiconductoar
Factor de
Tipul de sarcină Forma curentului
distorsiune

80%
Alimentare monofazată
(rangul 3
(redresor şi condensator
predominant)
de filtrare)

valori ridicate ale


Convertor armonicelor de rang
semicomandat 2, 3, şi 4, pentru
sarcini reduse

80%
Convertor cu 6 pulsuri,
filtru pur capacitiv

Convertor cu 6 pulsuri,
filtru capacitiv şi
inductivitate serie 40%
( > 3%) sau motor de
tensiune continuă

Convertor cu 6 pulsuri
şi inductivitate mare
28%
pentru netezirea
curentului

Convertor cu 12 pulsuri
15%

Variator de tensiune Variază în funcţie de


alternativă unghiul de intrare în
conducţie
Calitatea energiei electrice 77

Astfel, pentru redresorul trifazat dublă alternanţă (fig. 2.2), des întâlnit în practică,
armonicele care apar sunt de rang 5, 7, 11, 13, 17, 19 ….. Dacă se are în vedere şi
faptul că amplitudinea armonicilor scade odată cu rangul acestora, rezultă că una dintre
cele mai eficiente metode de reducere a nivelului de poluare armonică este utilizarea
unor sisteme de redresare cu multe pulsuri. Totuşi, utilizarea sistemelor de redresare cu
mai mult de 12 pulsuri poate conduce la apariţia în reţeaua electrică de alimentare a
unor armonice, numite necaractersistice, care nu corespund regulii indicată în relaţia
(7.10), fiind datorate imperfecţiunilor din procesul de redresare, determinate de mici
diferenţe ale caracteristicilor redresoarelor.

Redr
ABC
0/400 V; 50 Hz

iA
Caracteristicile principale ale receptoarelor neliniare cu semiconductoare de putere
sunt indicate în tabelul 2.2 [7.2].
O sursă importantă de armonice în reţeaua electrică o reprezintă circutele
magnetice funcţionând în zona de saturaţie. Ca exemplu, în figura 2.3 [2.1] este
indicată forma curentului electric absorbit de o bobină cu carateristică neliniară,
alimentată cu o tensiune sinusoidală. Curba i(t) a curentului electric prezintă o
importantă componentă de rang 3, în opoziţie de fază faţă de curba curentului electric
fundamental (a se vedea figura 2.1 a))
78 Calitatea energiei electrice

ϕ
Tabelul
2.2
Caracteristici ale surselor poluante cu semiconductoare de putere

Sursa poluantă Rangul armonicelor şi amplitudinile


acestora
• Redresoare monofazate −armonice de rang impar;
comandate sau semicomandate, − amplitudinea armonicelor descreşte odată
dublă alternanţă cu sarcină cu creşterea rangului lor;
rezistivă sau curent filtrat, − dispariţia unor frecvenţe pentru diferite
practic continuu la ieşirea din valori ale unghiului de intrare în conducţie a
redresor; mutatoarelor, în cazul redresării
• Montaje cu tiristoare în semicomandate sau comandate.
antiparalel, cu sarcină rezistivă;
• Redresoare monofazate, simplă −armonice de rang par şi impar;
alternanţă, cu sarcină rezistivă − amplitudinea armonicelor scade odată cu
sau curent filtrat, practic creşterea rangului lor.
continuu la ieşire.
• Redresoare hexafazate, dodeca- − armonice de rang h = m ⋅ p ± 1 (m = 1, 2,
fazate, cu p faze. 3...);
− amplitudinea armonicelor scade odată cu
rangul armonicei, aproximativ după relaţia:
I1
I h = 1,2
h
în care I1 este valoarea efectivă a
fundamentalei, iar h este rangul armonicei;
− dispariţia unor frecvenţe pentru diferite
valori ale unghiului de intrare în conducţie a
mutatoarelor în cazul convertoarelor
semicomandate.
• Instalaţii cu redresoare −armonice pare şi impare;
comandate, monoalternanţă; − amplitudinea armonicelor scade odată cu
punţi de redresare echipate cu creşterea rangului acestora.
Calitatea energiei electrice 79

diode şi tiristoare.
• Compensatoare statice ale −armonice de rang 5, 7, 11, 13, ...;
cuptoarelor cu arc electric − amplitudinea armonicei 5 de curent electric
sub 20% din amplitudinea fundamentalei
curentului electric;
− amplitudinea armonicelor scade cu
creşterea rangului acestora.
• Locomotive electrice cu redre- −armonice impare;
soare monofazate − amplitudinea armonicei 3 de curent sub
20% din amplitudinea fundamentalei
curentului electric;
− amplitudinea armonicelor scade cu
creşterea rangului acestora.

Descărcarea corona pe liniile de transport de înaltă tensiune este, de asemenea, una


dintre sursele de poluare armonică în sistemul electroenergetic.
Alte surse de armonice, cu caracteristicile lor, sunt indicate în tabelul 2.3 [2.6].

Tabelul
2.3
Surse de armonice în sistemul electroenergetic

Sursa poluantă Rangul armonicelor şi amplitudinile acestora


• Motoare electrice universale −armonice de rang impar;
saturate; −amplitudinea armonicei 3 sub 15 % din
• Tuburi fluorescente. amplitudinea fundamentalei;
−descreşterea rapidă a amplitudinii
armonicelor la creşterea rangului acestora;
− apariţia armonicelor pare în cazul tuburilor
cu descărcări în vapori metalici, pe durata
încălzirii.
• Televizoare în culori a) sisteme utilizând redresarea ambelor
alternanţe:
- armonice impare;
- amplitudinea armonicei 3 de curent
poate atinge 80% din amplitudinea
fundamentalei curentului electric;
- amplitudinea armonicelor scade cu
creşterea rangului acestora.
b) sisteme utilizând redresarea unei singure
alternanţe:
- armonice de rang par şi impar;
- amplitudinea armonicei doi de curent
sub 45 % din amplitudinea
fundamentalei curentului electric;
80 Calitatea energiei electrice

- amplitudinea armonicelor scade cu


creşterea rangului acestora.
• Cuptoare cu arc electric −armonice de rang par şi impar;
−amplitudinea armonicei 2 de curent, circa 5
% din fundamentala curentului electric;
−amplitudinea armonicelor scade cu
creşterea rangului acestora.

De menţionat faptul că elementele reactive liniare determină amplificări ale dis-


torsiunii unora dintre mărimile electrice. De exemplu, condensatorul liniar la bornele
căruia se aplică tensiune sinusoidală determină un curent sinusoidal, însă alimentat cu
o tensiune nesinusoidală, curentul rezultă nesinusoidal, dar cu un nivel de deformare
superior tensiunii de la borne. De asemenea, bobina liniară, parcursă de curent
sinusoidal, conduce la apariţia la borne a unei tensiuni sinusoidale, însă parcursă de
curent nesinusoidal determină o tensiune nesinusoidală, cu un nivel de deformare
superior curentului care o parcurge.

2.4 Efecte ale regimurilor nesinusoidale în reţeaua electrică

Creşterea ponderii elementelor neliniare în sistemele electroenergetice, atât ca


puteri instalate, cât şi ca tipuri de echipamente, conduce la creşterea nivelului de
poluare armonică a acestora, cu amplificarea efectelor negative determinate de prezenţa
armonicelor în reţeaua electrică.
Din punct de vedere practic, pot fi puse în evidenţă două tipuri de daune datorate
prezenţei regimurilor nesinusoidale în reţeaua electrică:
• efecte datorate circulaţiei curenţilor armonici;
• efecte datorate tensiunilor armonice.

2.4.1 Efecte datorate circulaţiei curenţilor armonici

a) Circulaţia curenţilor armonici în reţeaua electrică


Circulaţia curenţilor armonici este însoţită de pierderi active în elementele parcurse de
curentul electric. Nivelul acestor pierderi, depinde atât de amplitudinea componentelor
spectrale, cât şi de frecvenţa acestora. Acest tip de pierderi apar, în special, în reţelele de
transport şi de distribuţie.
În ipoteza neglijării componentei continue, pierderile active în circuitele parcurse de
curent electric pot fi calculate din relaţia [2.6, 2.8]:
3 ∞
PCu = ⋅ ∑
2 h =1
2
Rh ⋅ I max h
(2.11)
,
în care Imax h este amplitudinea armonicii de rang h; Rh – rezistenţa electrică a elementului,
calculată pentru frecvenţa armonicii de rang h.
Un element parcurs de curent alternativ prezintă rezistenţa electrică Rc.a. calculată din
relaţia
Rc.a. = Rc.c. ⋅ (1 + rs + r p ) (2.12)
Calitatea energiei electrice 81

,
în care Rc.c. este rezistenţa electrică în curent continuu; rs – factor care ia în consideraţie efectul
pelicular (skin effect); rp –factor care ţine seama de efectul de proximitate.
Dacă se neglijează variaţia cu frecvenţa a rezistenţei electrice, adică se consideră faptul că,
indiferent de rangul armonicii, R1 = Rh, R1 fiind rezistenţa conductorului pentru armonica
fundamentală, relaţia (2.11) poate fi scrisă sub forma:

[ ]

3 3
PCu =
2
⋅ R1 ⋅∑ 2
I max k = ⋅ R1 ⋅ I max 1 ⋅ 1 + ( THD I )
2
2 2
(2.13)
k =1
,
în care THDI este factorul de distorsiune al curbei curentului electric.
Relaţia (2.13) pune în evidenţă faptul că pierderile active în elementele conductoare pot
creşte mult în cazul funcţionării sistemului în regim periodic nesinusoidal, comparativ cu
regimul sinusoidal normal.

b) Funcţionarea transformatoarelor trifazate în reţele electrice poluate


armonic
Datorită creşterii rezistenţei electrice a înfăşurărilor odată cu rangul armonicelor de curent
electric poate să rezulte creşterea pierderilor de putere activă în materialul conductor .
Principalul efect al funcţionării unui transformator electric în regim nesinusoidal îl
reprezintă ridicarea temperaturii datorită pierderilor suplimentare în înfăşurări şi în miez.
Pentru a evita depăşirea temperaturii maxim admise de fabricant, este necesară reducerea
încărcării, (denominarea transformatorului) respectiv aplicarea unui “factor de depreciere kt a
puterii nominale”
S = kt⋅ SN , (2.14)
în care S este puterea aparentă în regim nesinusoidal; SN − puterea nominală a transformatorului.
Nivelul de denominare al transformatorului se ia în consideraţie prin factorul k, ce permite
o evaluare a încălzirii suplimentare a transformatoarelor parcurse de curenţi deformaţi [2.6]
M
∑(h ⋅ I h ) 2
k = h =1
M (2.15)
∑( I h ) 2
h =1
,
în care Ih este valoarea efectivă a armonicii de rang h a curentului electric ce parcurge
înfăşurările transformatorului, iar M − numărul maxim de armonice luate în considerare.

c) Încărcarea conductorului neutru


În instalaţiile de joasă tensiune, cu conductor neutru şi încărcare echilibrată pe faze,
existenţa surselor de curenţi armonici determină circulaţia prin conductorul neutru a unui curent
armonic i0 obţinut prin însumarea armonicelor de rang 3⋅ m:

i0 = 3 ⋅ ∑ 2 ⋅ I 3⋅m ⋅ sin( 3 ⋅ ω1 ⋅ t + β3⋅m )
(2.16)
m =1
.
Valoarea efectivă a curentului care parcurge conductorul neutru, în acest caz, rezultă:
82 Calitatea energiei electrice


3
I0 = . ∑
2 m =1
2
I max 3⋅m
(2.17)
,
în care Imax3⋅ m este amplitudinea armonicei de rang k=3⋅ m.
Curentul de armonică 3⋅ m se suprapune peste cel determinat de o eventuală nesimetrie a
curenţilor sistemului şi, în consecinţă, poate apărea o supraîncălzire a conductorului, mai ales
din cauza faptului că aria secţiunii transversale a acestuia, în construcţiile uzuale, este
inferioară celei corespunzătoare conductoarelor de pe fazele active.
Problema supraîncălzirii conductorului neutru apare în special în reţelele de distribuţie de
joasă tensiune, în care o pondere însemnată a consumatorilor o reprezintă sistemele de calcul şi
instalaţiile de iluminat cu descărcări în gaze şi vapori metalici; acestea se caracterizează printr-
o valoare ridicată a armonicei de rang 3 (γ i3 poate atinge 80%), astfel că prin conductorul
neutru vor circula curenţi de intensitate ridicată. Având în vedere că acest conductor nu este
prevăzut cu sisteme de protecţie, riscul de supraîncălzire şi generare de incendii poate fi impor-
tant.

d) Efecte asupra funcţionării întreruptoarelor şi siguranţelor fuzibile


Distorsiunea curentului electric afectează funcţionarea siguranţelor fuzibile şi a
întreruptoarelor în mai multe moduri:
• Creşterea pierderilor de putere activă care determină ridicarea temperaturii
elementelor sensibile ale declanşatoarelor termice şi ale altor elemente componente;
• Valorile ridicate ale parametrului di/dt (viteza de variaţie a curentului electric) afectează
eficienţa dispozitivelor de stingere a arcului electric;
• Valorile ridicate ale factorului de vârf determină funcţionarea incorectă a
întreruptoarelor cu declanşatoare electronice, care se bazează pe detectarea maximului curbei
curentului electric.
Distorsiunea curentului electric afectează siguranţele fuzibile, care sunt sensibile la
încălzirile suplimentare determinate de armonice; apare, deci, o translatare a caracteristicii de
funcţionare, iar în cazurile foarte severe, o acţionare intempestivă.

2.4.2 Efecte datorate tensiunilor distorsionate în nodurile reţelei electrice

Prezenţa tensiunilor deformate la barele de alimentare determină daune echipamentelor


alimentate cu această tensiune. Acest tip de daune apar, în special, în echipamentele de utilizare
a energiei electrice, dar sunt întâlnite şi în sistemele de transport şi distribuţie.
Acestea sunt datorate, mai ales, următoarelor efecte:
• Solicitări suplimentare ale izolaţiilor determinate de nivelul tensiunilor armonice din
reţea (valorile tensiunilor depind de amplitudinea şi faza curenţilor armonici injectaţi de diverse
surse, precum şi de existenţa fenomenelor de rezonanţă);
• Pierderi în materialele magnetice, PFe;
• Pierderi în dielectric, Pd;
• Incorecta funcţionare a unor echipamente datorată prezenţei armonicelor de tensiune
(sisteme de comandă şi control, echipamente sincronizate cu tensiunea reţelei etc.);

a) Pierderile suplimentare în materialele magnetice


Aceste pierderi apar din următoarele cauze:
• fenomenul de histerezis;
Calitatea energiei electrice 83

• existenţa curenţilor turbionari.


Pentru echipamentele monofazate cu caracteristici magnetice liniare (lucrând pe porţiunea
liniară a caracteristicii de magnetizare), prin însumarea pierderilor pe fiecare armonică
rezultă [2.6]:
∞ ∞
PFe = a H ⋅ ∑ f h ⋅ Bmax
p
h + aT ⋅ ∑ f h ⋅ Bmax h ,
2 2
(2.18)
h =1 h =1
în care fh = h⋅ f1 este frecvenţa armonicei de rang h; aH şi aT − constante care depind de natura
materialului; p = 1,5 ⋅ ⋅ ⋅ 2,5 − constanta lui Steinmetz, exponent a cărui valoare depinde de
natura materialului; Bmax h − valoarea maximă a inducţiei pentru armonica de rang h.
Inducţia magnetică Bmax h se poate scrie sub forma:
U
Bmax h = c ⋅ max h , (2.19)
h
în care Umax h este amplitudinea armonicii de rang h de tensiune; c – coeficient care are
valoarea:
1
c=
2 ⋅ π ⋅ N ⋅ S ⋅ f1 (2.20)
.
În relaţia (2.20), S este aria secţiunii transversale a circuitului magnetic; N – numărul de
spire; f1 – frecvenţa armonicei fundamentale.
Dacă se iau în consideraţie relaţiile (2.19) şi (2.20), relaţia (2.18) se poate scrie şi sub
forma:
∞ p ∞
U max
PFe = c1 ⋅ ∑ p −1
h +c ⋅
2
2
U max∑h
(2.21)
h =1 h h =1
.
cu
c1 = a H ⋅ c p ⋅ f1 (2.22)
şi
c2 = aT ⋅ c 2 ⋅ f12 . (2.23)

b) Pierderile în materialele dielectrice


Aceste pierderi sunt localizate în principal în:
• dielectricul condensatoarelor;
• izolaţia liniilor electrice.
Pierderile sunt determinate de componenta activă a curentului electric prin izolaţie şi de
conductivitatea materialului dielectric. Valoarea componentei active a curentului electric este
influenţată de temperatura şi umiditatea mediului înconjurător. Mărimea definitorie pentru
pierderile active în dielectric este tangenta unghiului de pierderi, care pentru armonica de rang
h are valoarea
P
tan δ h = h , (2.24)
Qh
84 Calitatea energiei electrice

în care Ph sunt pierderile de putere activă corespunzătoare armonicei de rang h, iar Qh −


puterea reactivă corespunzătoare aceleaşi armonice.
În cazul condensatorului electric, considerat ca element liniar, plasat într-o reţea în care
apar tensiuni nesinusoidale, pierderile dielectrice pe fază pot fi deduse din relaţia:

Pdc = π ⋅ C ⋅ f1 ⋅ ∑h ⋅U max
2
h ⋅ tan δ h
(2.25)
h =1
,
în care C este capacitatea electrică a condensatorului; Umax h − amplitudinea armonicei de rang h
de tensiune.
În cazul liniilor electrice, în condiţii de temperatură şi umiditate normale şi în lipsa
descărcării corona, pierderile dielectrice pot fi calculate cu relaţia:

Pdl = 3 ⋅ π ⋅ f1 ⋅ l ⋅ ∑h ⋅ Ch ⋅U max
2
h ⋅ tan δh
(2.26)
h =1
,
în care Ch este capacitatea lineică pe fază corespunzătoare armonicei de rang h (pozitivă,
negativă sau zero, după cum h = 3⋅ m ± 1 sau h = 3⋅ m, cu m = 1, 2, 3,...); l – lungimea liniei.

c) Creşterea potenţialului punctului neutru pentru conexiuni în stea ale


transformatoarelor sau ale altor receptoare
Un receptor echilibrat sau un transformator coborâtor, trifazat, conectat într-o
reţea electrică trifazată, echilibrată, cu tensiuni sinusoidale, la frecvenţă fundamentală,
are potenţialul punctului neutru egal cu zero în raport cu pământul, dacă prezintă o
conexiune stea. În cazul în care reţeaua electrică este afectată de un regim periodic
nesinusoidal, la bornele echipamentului se aplică tensiunile armonice:

uA = ∑ 2 ⋅U h ⋅ sin( h ⋅ ω1 ⋅ t + α h ) ;
h =1

2⋅π
uB = ∑ 2 ⋅U h ⋅ sin( h ⋅ ω1 ⋅ t + α h −
3
)
h =1 (2.27)
;

2⋅π
uC = ∑ 2 ⋅U h ⋅ sin( h ⋅ ω1 ⋅ t + α h +
3
)
h =1
.
Pentru armonicele de rang h= 3⋅ m (m=1,2,3...), în punctul neutru apare un potenţial faţă
de pământ a cărui valoare depinde de raportul dintre impedanţele armonice ale laturii
conexiunii în stea (fazei active) şi impedanţa conductorului neutru.
Potenţialul faţă de pământ al punctului neutru are valoarea [2.6]:
1
U 30⋅m = U 3a⋅m ⋅
Za
1 + 3⋅0m (2.28)
3 ⋅ Z 3⋅m
,
Calitatea energiei electrice 85

în care Z 3a⋅m este impedanţa armonică a fazei active; Z 30⋅m − impedanţa armonică a
conductorului neutru.
Pentru armonicele de rang h =3⋅ m ±1 , potenţialul faţă de pământ al punctului neutru
rămâne nul.
1.
2. d) Supratensiuni în nodurile reţelei sau la bornele echipamentelor
Creşterea tensiunii în nodurile reţelei electrice sau la bornele echipamentelor poate fi
determinată de:
• rezonanţă pe o armonică de tensiune;
• creşterea potenţialului punctului neutru în cazul conexiunilor în stea a transformatoarelor
din reţeaua electrică sau a receptoarelor trifazate.

e) Efecte asupra funcţionării maşinilor rotative


Efectele armonicelor asupra maşinilor electrice rotative sunt funcţie de:
− tipul maşinii rotative (sincronă trifazată, asincronă mono şi trifazată);
− sursele de armonice din reţeaua electrică la care este racordată maşina.
Principalele efecte negative care apar la maşinile electrice rotative, determinate de
poluarea armonică a reţelei în care sunt conectate sunt:
• Creşterea temperaturii înfăşurărilor şi a miezului magnetic datorate pierderilor
suplimentare în materialul conductor şi în materialele magnetice;
• Modificări ale cuplului maşinii electrice, care conduce la reducerea randamen-
tului acesteia;
• Apariţia de oscilaţii ale cuplului de torsiune pe arborele maşinii electrice, care
contribuie la îmbătrânirea materialului şi la vibraţii suplimentare;
• Modificări ale inducţiei magnetice în întrefierul maşinii datorită armonicelor;
• Interacţiuni între fluxul magnetic determinat de armonica fundamentală şi fluxul
magnetic determinat de armonice.
Au fost puse în evidenţă următoarele aspecte:
− Armonicele de rang h = 3⋅ m nu determină inducţie în întrefier;
− Armonicele de rang h = 3⋅ m ± 1 conduc la apariţia în întrefier a unui fazor inducţie
magnetică care se roteşte cu viteza ± h⋅ ω 1 în sensul de rotaţie al rotorului, respectiv în
sens contrar şi are amplitudinea proporţională cu amplitudinea curentului armonic de rang h;
− Armonicele determină, în general, creşterea pierderilor de putere activă şi deci
creşterea temperaturii maşinii;
− Armonicele de rang h = 3⋅ m ± 1 determină apariţia unui cuplu în sensul de rotaţie,
respectiv în sens contrar, având în vedere că viteza relativă de rotaţie a fazorului inducţie
magnetică în raport cu rotorul este:
± ( h 1) ⋅ ω1 = ±3 ⋅ m ⋅ ω1 , la maşinile sincrone;
± ( h 1 + s ) ⋅ ω1 = ±(3 ⋅ m ± s ) ⋅ ω1 , la maşinile asincrone (cu s s-a notat
alunecarea maşinii asincrone);
− Apar cupluri pulsatorii cu frecvenţa ± (3⋅ m ± s)⋅ f1 la maşinile asincrone şi ± 3⋅ m⋅ f1
la maşinile sincrone; aceste cupluri acţionează asupra arborelui maşinii şi pot conduce la
rezonanţe mecanice în cazul unor frecvenţe egale cu frecvenţa proprie de vibraţie a arborelui,
amplificând astfel zgomotele şi solicitând suplimentar materialul.
86 Calitatea energiei electrice

Cu o exactitate suficientă din punct de vedere practic, se poate considera că funcţionarea


motorului asincron în regim periodic nesinusoidal este echivalentă cu funcţionarea mai multor
motoare (numărul acestora este egal cu numărul armonicelor existente în tensiunea de
alimentare nesinusoidală), cuplate pe acelaşi ax, dar care sunt alimentate cu tensiuni de valoare
efectivă şi frecvenţe diferite U1 , U2 , ... Uh , respectiv f1 , f2 , ... fh cu fh = h⋅ f1 (h este rangul ar-
monicei).
Alunecarea corespunzătoare armonicei de rang h a curentului absorbit din reţea se poate
calcula cu relaţia simplificată [2.6]:
1
sh ≅ 1  , (2.29)
h
în care semnul „−” se referă la armonicele care formează un sistem de succesiune pozitivă (h =
3⋅ m + 1), iar semnul „+” la armonicele corespunzătoare sistemelor de succesiune negativă (h =
3⋅ m − 1).
Fiecare armonică determină cupluri motoare sau rezistente, care se adaugă sau se scad (în
funcţie de acţiunea lor) la cuplul principal generat de armonica fundamentală.
Dacă se consideră, mai întâi, acţiunea unei armonice de succesiune pozitivă, acesteia îi
corespunde alunecarea s = 1 − 1/h .
Pentru toate alunecările cuprinse între limitele s = 1şi s = 1 − 1/h rotorul se roteşte cu o
viteză inferioară celei a armonicei şi atunci armonica tensiunii electromotoare de rang h va
determina un cuplu motor. Pentru alunecările cuprinse între limitele s = 1 − 1/h şi s = 0,
rotorul se învârteşte cu o viteză superioară armonicei de rang h şi va apărea un cuplu rezistent.
Cuplul motor al armonicei se va adăuga la cuplul principal, iar cuplul rezistent se va scădea.
Dacă reţeaua electrică de alimentare este caracterizată de o distorsiune mai mare, poate
apărea necesitatea reducerii încărcării maşinii (o denominare a puterii motorului cu 5 ⋅ ⋅ ⋅ 10%
poate fi impusă în cazuri foarte defavorabile).
O problemă specifică apare în cazul acţionărilor cu viteză variabilă (AVV), unde
motoarele sunt alimentate prin intermediul convertoarelor statice de frecvenţă. Acestea (mai
puţin cele care conţin invertoare cu comandă PWM) realizează o tensiune puternic distorsionată
care poate conduce la puternice solicitări termice şi mecanice ale motorului de acţionare. În
aceste situaţii, este necesar să se analizeze posibilităţile practice de reducere a perturbaţiilor şi
limitele de solicitare ale motorului.
f) Efecte ale regimului periodic nesinusoidal asupra echipamentelor
electronice
Echipamentele electronice utilizate în sistemele de reglare sunt, în general, alimentate cu
tensiune sinusoidală, dar ele însele pot constitui surse poluante pentru reţeaua la care sunt
conectate, datorită modului specific de modificare a mărimilor controlate (reglare de fază,
reglare de durată etc.).
La aplicarea, la bornele acestor echipamente, a unei tensiuni nesinusoidale, caracteristicile
tehnice ale instalaţiei sunt modificate, putând determina efecte negative asupra comenzilor şi o
funcţionare necorespunzătoare a echipamentului [2.2].
Poluarea armonică afectează echipamentele electronice prin mai multe mecanisme, dintre
care cele mai importante sunt următoarele:
• Posibilitatea trecerilor multiple prin zero ale curbei de tensiune ca urmare a distorsiunii
armonice prezintă o problemă gravă deoarece un mare număr de circuite electronice îşi bazează
funcţionarea pe sincronizarea cu trecerile prin zero ale tensiunii reţelei; este evident că dacă
Calitatea energiei electrice 87

apar mai multe astfel de puncte (decât cele considerate pentru armonica fundamentală),
funcţionarea echipamentului este afectată şi acesta nu îşi poate îndeplini în mod corect
funcţiunile. În multe circuite electronice, comutarea dispozitivelor semicoductoare se face la
tensiune zero, pentru a reduce interferenţele electromagnetice şi şocurile de curent; trecerile
multiple prin zero ale curbei de tensiune pot afecta, şi în acest caz, funcţionarea corectă a
echipamentelor;
• Amplitudinea curbei de tensiune, respectiv valoarea factorului de vârf trebuie avute în
vedere deoarece unele surse electronice utilizează această informaţie pentru a asigura
încărcarea condensatorului de filtrare. Prezenţa armonicelor poate determina însă creşterea sau
reducerea amplitudinii (efectul de ascuţire sau de aplatisare a curbei) tensiunii reţelei; ca
urmare, tensiunea furnizată de sursă se modifică, chiar dacă valoarea efectivă a tensiunii de
intrare este egală cu valoarea nominală. Funcţionarea echipamentelor alimentate de sursă este
afectată, începând cu creşterea sensibilităţii la goluri de tensiune şi ajungând la grave
disfuncţionalităţi. Pentru a se evita aceste efecte, unii fabricanţi de calculatoare limitează
valorile factorului de vârf la k v = 2 ± 0,1 , iar alţii impun ca factorul de distorsiune să nu de-
păşească 5% .
• Interarmonicile pot afecta funcţionarea monitoarelor şi televizoarelor prin modularea în
amplitudine a frecvenţei fundamentale. Pentru niveluri de peste 0,5% ale acestor componente,
pot să apară modificări periodice ale imaginii pe tuburile catodice.

2.4.3 Alte efecte ale regimului periodic nesinusoidal

a) Perturbaţii electromagnetice în schemele de distribuţie TNC


În schema de distribuţie TNC (fig. 2.4) , cu conductorul neutru şi conductorul de protecţie
comune în întreaga reţea, curenţii armonici de rang h = 3⋅ m care se însumează în conductorul
PEN al sistemelor de distribuţie cu 4 conductoare, vor parcurge aceste circuite (inclusiv toate
legăturile la masă şi structurile metalice ale clădirilor), determinând căderi de tensiune impor-
tante; acest fenomen poate conduce la unele efecte negative, ca de exemplu:

• Corodarea pieselor metalice;


• Încărcarea anormală a unei legături de telecomunicaţii care conectează masele a
două receptoare (cum ar fi imprimanta şi calculatorul);
• Radiaţii electromagnetice care perturbă funcţionarea corectă a sistemelor de calcul.
Având în vedere aceste aspecte, se recomandă evitarea utilizării schemei TNC în sisteme
care conţin surse importante de armonice 3⋅ m.
88 Calitatea energiei electrice

b) Influenţa asupra releelor de protecţie


În general, este foarte dificil de evaluat comportarea diferitelor tipuri de relee de
protecţie în regim nesinusoidal. Răspunsul depinde de amplitudinea şi faza armonicelor.
c) Influenţe asupra aparatelor de măsurare
Influenţele sunt diferite la aparatele analogice şi la aparatele numerice, acestea având o
comportare diferită, în funcţie de tipul lor.
• Funcţionarea aparatelor analogice de măsurare în reţele poluate armonic este însoţită de
erori relativ mari, atât în sens pozitiv, cât şi în sens negativ şi dependente de tipul aparatului.
Cel mai utilizat aparat pentru măsurarea energiei, contorul de inducţie, este
puternic afectat de distorsiunea curbelor de curent şi de tensiune. Testele efectuate au
evidenţiat următoarele [2.6]:
− erori de până la – 20% în cazul unor deformări semnificative ale curbelor de
tensiune şi de curent electric;
− erori de până la +5% pentru tensiune sinusoidală şi curent deformat;
− posibile rezonanţe mecanice în domeniul (400 ⋅ ⋅ ⋅ 1000) Hz.
• Ampermetrele şi voltmetrele numerice sunt imune la distorsiunea curbei numai în cazul
în care sunt prevăzute cu convertor tensiune continuă – valoare efectivă a tensiunii alternative.
• Pentru wattmetrele şi contoarele de energie activă electronice, erorile constatate în cazul
conectării la sisteme poluate armonic au fost sub 0,1%; ele sunt determinate de caracteristicile
de frecvenţă ale canalelor de intrare (curent sau tensiune) şi de anumite neliniarităţi. Problema
funcţionării contoarelor electronice în regim periodic nesinusoidal necesită un studiu
aprofundat.

d) Daune economice
Prezenţa armonicelor în reţeaua electrică determină daune, în principal, datorită:
• Creşterii cheltuielilor de fabricaţie pentru limitarea neliniarităţilor specifice diferitelor
echipamente sau pentru creşterea nivelului de imunitate la perturbaţii (încadrarea
echipamentelor în clasele de imunitate impuse de normativele în vigoare);
• Creşterea cheltuielilor de exploatare pentru operaţii de mentenanţă preventivă sau
corectivă;
• Creşterea cheltuielilor de producere a energiei electrice şi, în general, majorarea
investiţiilor în sistemele energetice datorită necesităţii supradimensionării elementelor reţelei.

Tabelul 2.4
Costuri pentru limitarea armonicelor în reţeaua electrică

Consum de Costuri pentru limitarea


PIB, energie Populaţie, armonicelor
Ţara
Miliarde € electrică, Milioane Costuri,
Măsuri adoptate
TWh Miliarde €
Franţa 1500 450 60 Incorporarea de filtre 22
active în staţiile
Calitatea energiei electrice 89

IT/MT şi întărirea
conductorului neutru
în reţelele de JT
Întărirea instalaţiilor
Germania 2300 500 85 în întreg sistemul 20
electroenergetic
Spania 500 180 40 Măsurile indicate mai 6
sus
Ca exemplu, în tabelul 2.4 sunt indicate rezultatele unor analize privind costuri necesare
pentru controlul armonicelor în sistemele electroenergetice ale diferitelor ţări, în lipsa unor
mijloace eficiente pentru limitarea nivelului de distorsiune la nivelul consumatorilor [2.3, 2.4].
Datele din tabelul 2.4 pun în evidenţă faptul că operatorul de reţea ar trebui să acopere
costuri de circa 1% din PIB pentru controlul armonicelor din reţeaua electrică, dacă acestea nu
ar fi limitate la nivelul consumatorilor perturbatori. Se consideră că această valoare corespunde,
cu mici variaţii, tuturor sistemelor moderne de alimentare cu energie electrică.Datele din tabel
pun în evidenţă necesitatea existenţei unor mijloace eficiente pentru controlul încadrării
consumatorilor perturbatori în limitele alocate de perturbaţie.
Utilizarea, din ce în ce mai largă, a sistemelor electronice de calcul în clădirile pentru
birouri a determinat ca acestea să devină surse importante de perturbaţii armonice, dar şi să
prezinte evidente efecte datorate reducerii calităţii energiei electrice. În tabelul 2.5 sunt indicate
principalele probleme datorate perturbaţiilor armonice în clădirile de birouri, precum şi cauzele
care determină aceste probleme.

Tabelul 2.5
Perturbaţii armonice în clădirile de birouri
Probleme datorate armonicelor Cauze care determină disfuncţionalităţi
• Funcţionarea defectoasă şi chiar • Calitate redusă a energiei electrice.
defectarea sistemelor de calcul; Factor de distorsiune ridicat în curba
• Supraîncălzirea conductorului neutru; tensiunii de alimentare;
• Eficienţa redusă şi supraîncălzirea • Diferenţă importantă de tensiune între
UPS, a transformatoarelor şi a cablurilor conductorul neutru şi cel de protecţie;
din instalaţie; • Factor de distorsiune ridicat în curba
• Funcţionarea protecţiilor fără o cauză curentului electric;
aparentă; • Nivel excesiv al armonicelor de rang 3
• Interferenţe cu reţeaua de comunicaţii; şi 9 în curba curentului electric din
• Creşterea puterii active consumate. conductorul neutru;
• Creşterea valorii efective a curentului
electric pe fază;
• Factor de putere redus, datorită
armonicelor;
• Creşterea pierderilor de putere activă
în instalaţia electrică.
90 Calitatea energiei electrice

Creşterea numărului de echipamente electronice de control şi reglare în industrie şi, în


special, utilizarea largă a convertoarelor de frecvenţă a determinat ca industria modernă să
reprezinte o sursă importantă de armonice, dar să fie confruntată cu probleme legate de
funcţionarea eficientă a instalaţiilor electrice din sistemul electroenergetic industrial. În tabelul
2.6 sunt indicate principalele probleme datorate armonicelor în instalaţiile industriale şi cauzele
acestora.

Tabelul 2.6
Perturbaţii armonice în instalaţii industriale
Probleme datorate armonicelor Cauze ale disfuncţionalitătilor
• Funcţionare defectoasă şi chiar • Calitatea redusă a energiei electrice.
defectarea echipamentelor electronice; Factor de distorsiune ridicat pe curba de
• Supraîncălzirea şi chiar defectarea tensiune;
transformatoarelor şi a cablurilor; • Supratensiuni tranzitorii determinate
• Supraîncărcarea şi defectarea de convertoarele electronice de putere;
bateriilor de condensatoare; • Factor de distorsiune ridicat pe curba
• Eficienţa redusă a transformatoarelor curentului electric;
şi a cablurilor; • Rezonanţe cu bateriile de
• Funcţionarea protecţiilor fără o cauză condensatoare;
aparentă; • Creşterea valorii efective a curentului
• Supraîncărcarea şi defectarea electric pe fază;
motoarelor; • Factor de putere redus datorită
• Interferenţe cu reţeaua de comunicaţii. prezenţei armonicelor

2.5 Sisteme de măsurare a nivelului perturbaţiilor armonice

2.5.1 Echipamente de măsurare

Evaluarea nivelului de distorsiune a unei curbe de tensiune sau de curent electric din
sistemul electroenergetic necesită utilizarea unei proceduri normalizate, având în vedere faptul
că, în reţeaua electrică, metoda larg utilizată de analiză în domeniul frecvenţă a curbelor
distorsionate pe baza transformării Fouriei, nu poate fi teoretic folosită, având în vedere că nu
sunt îndeplinite condiţiile Drichlet de utilizare a acestei transformări.
Poate fi dezvoltată în serie Fourier o funcţie y(t), de variabilă reală t care în intervalul finit
T îndeplineşte următoarele condiţii [2.1]:
• este mărginită
T /2

∫ y (t ) ⋅dt <∞
(2.30)
−T / 2
;
• în intervalul T are un număr finit de discontinuităţi de prima speţă;
Calitatea energiei electrice 91

• intervalul T se poate descompune într-un număr finit de subintervale în care funcţia este
monotonă;
• funcţia este periodică
y(t) = y(t+n⋅ T); n = ± 1;
(2.31)
± 2, … ,
în care T = 2⋅ π /ω este perioada, ω = 2⋅ π ⋅ f − pulsaţia, iar f − frecvenţa.
Determinarea spectrului de armonice pentru o curbă distorsionată, conform normelor
actuale [2.7], se face pe o fereastră Tw cuprinzând N =10 perioade ale fundamentalei mărimii
analizate Tw = N⋅ T, în care T este perioada componentei fundamentale (T = 1/f , f fiind
frecvenţa componentei fundamentale, egală cu frecvenţa din sistemul electric). Astfel, o curbă
distorsionată definită de funcţia f(t), pe fereastra Tw , poate fi descompusă sub forma:

m 
f (t ) = c0 + ∑cm ⋅ sin  N ⋅ ω⋅ t + φm  (2.32)
m =1
,
în care c0 este componenta continuă, cm = Cm⋅ 2 − amplitudinea componentei spectrale de
rang m, ω = 2⋅ π ⋅ f − pulsaţia fundamentalei, ϕ m − defazajul componentei spectrale de rang m.
Descompunerea curbei distorsionate în componente spectrale, sub forma indicată în relaţia
(2.32) indică faptul că armonica fundamentală corespunde componentei spectrale de rang m =
N (pentru N = 10, armonica fundamentală rezultă a fi componenta spectrală de rang 10;
componenta cu rang m = 1 are frecvenţa 5 Hz şi T10 = T ).
Determinarea amplitudinii şi fazei componentelor spectrale se face pe baza relaţiilor
cunoscute ale transformării Fourier, utilizând eşantioanele curbei analizate
92 Calitatea energiei electrice

Tw M
2 m  2  2⋅ π ⋅ m⋅ i 
Tw ∫  N  M i= 1

am = ⋅ f (t) ⋅ c o s ⋅ ω ⋅ t  ⋅ dt ≅ ⋅ f (i) ⋅ c o s ⋅  ;
 M 
0
Tw M
2 m  2  2⋅ π ⋅ m⋅ i 
∫ ∑
bm = ⋅ f (t) ⋅ s i n ⋅ ω ⋅ t  ⋅ dt ≅ ⋅ f (i) ⋅ s i n ⋅  ;
Tw  N  M i= 1  M 
0
a
φ m = a r c tma nd a c bma ≥ 0 ; (2.33)

bm
a
φ m = π + a r c tma nd a c bam < 0 ;
bm
Tw M
1 1

cm = am2 + bm2 ; c0 = ⋅ f (t) ⋅ d ≅t ⋅ f (i) .
Tw M i= 1 ∑
0
În relaţiile (2.33) s-a considerat că în fereastra Tw au fost obţinute un număr de M
eşantioane. Deoarece algoritmul de bază pentru obţinerea componentelor spectrale este FFT
(Fast Fourier Transform) devine necesar ca numărul M de eşantioane să corespundă unei puteri
întregi a numărului doi (în mod obişnuit puterea 10 sau 11).
Înainte de utilizarea algoritmului de prelucrare DTF, eşantioanele semnalului din fereastra
de eşantionare Tw sunt ponderate prin multiplicare cu o funcţie simetrică specială. În mod
obişnuit, pentru semnale periodice şi eşantionare sincronizată cu trecerea prin zero a
semnalului, este preferabilă utilizarea unei ferestre dreptunghiulare de ponderare, prin
multiplicarea fiecărui eşantion cu unitatea.
Descompunerea conform relaţiilor (2.33) conduce la un spectru de frecvenţă (fig.2.5) în
care fundamentala corespunde componentei spectrale de rang m = N.
Pe baza datelor obţinute prin utilizarea transformării DTF (valorile liniilor spectrale din
fig. 2.5) pot fi calculate valorile următoarelor mărimi:
• Valoarea efectivă Gh a armonicei de rang h egală cu valoarea efectivă Cm = cm/ 2 a
liniei spectrale de rang m = h⋅ N;
• Valoarea efectivă Ggh a grupului armonic de rang h ca valoare efectivă a grupului
compus din armonica de rang h şi a componentelor spectrale adiacente acestei armonice:
Calitatea energiei electrice 93

2 2 i =4
CN ⋅h −5 + C N ⋅h +5 +
2
G gh =
2 2 ∑
2
CN ⋅h +i
(2.34)
i =−4
;

Armonica
• Valoarea efectivă Gsgh a subgrupului armonic de rang h ca valoare efectivă a grupului
compus din armonica de rang h şi a celor două componente spectrale imediat adiacente

cm
armonicei de rang h:
1
Gsgh = ∑C N2 ⋅h +i ; (2.35)
i =−1
• Nivelul armonicei de rang h determinat ca raportul dintre valoarea efectivă a armonicei
de rang h şi valoarea efectivă a fundamentalei;
• Factorul total de distorsiune THD (Total Harmonic Distorsion) ca raportul dintre
valoarea efectivă a semnalului din care este eliminată fundamentala (reziduul deformant) şi
valoarea efectivă a fundamentalei
H
∑Gh2 , (2.36)
h =2
THD =
G1
în care H este rangul maxim al armonicei până la care se face analiza armonică (în mod
obişnuit H = 40), Gh − valoarea efectivă a armonicei de rang h; G1 − valoarea efectivă a
fundamentalei;
• Factorul total de distorsiune al grupurilor armonice THDG (Group Total Harmonic
Distorsion)
H
∑Ggh
2
, (2.37)
h =2

1 10 20
THDG =
G g1
în care Ggh este valoarea efectivă a grupului armonic de rang h, iar Gg1 − valoarea efectivă a
grupului armonic al fundamentalei;
• Factorul total de distorsiune al subgrupurilor armonice THDS (Subgroup Total
Harmonic Distorsion)

1 2
H
∑Gsgh
2
, (2.38)
h =2
THDS =
Gsg 1
în care Gsgh este valoarea efectivă a subgrupului armonic de rang h, iar Gsg1 − valoarea efectivă a
grupului armonic al fundamentalei;

Fig. 2.5 − Compo


94 Calitatea energiei electrice

• Factor parţial de distorsiune ponderat PWHD (Partial Weighted Harmonic Distortion)


H max
∑ h ⋅ Gh2
h = H min (2.39)
PWHD =
G1
,
în care valorile limită Hmin şi Hmax sunt definite în normativele specifice (în mod obişnuit Hmin =
14 şi Hmax = 40).
Mărimile determinate pe fereastra de 10 perioade ale fundamentalei (Tw = 0,2 s),
considerate ca mărimi „instantanee”, sunt prelucrate conform unei proceduri standard pentru a
obţine datele de bază necesare analizei calităţii energiei electrice.
Primul nivel de prelucrare se face pe intervalul Tvs = 3 s (very short term). În funcţie de
efectul analizat al armonicelor (efecte instantanee sau efecte de lungă durată) se determină, pe
intervalul analizat, valoarea cea mai mare dintre valorile din ferestrele de 0,2 s sau se
calculează valoarea efectivă a valorilor din ferestrele de 0,2 s. Ca exemplu, valoarea efectivă pe
intervalul de 3 secunde Ghvs rezultă din relaţia
M
∑Ghi2 , (2.40)
Ghvs = i =1
M
în care M corespunde numărului de valori valide determinate pe 0,2 s cuprins în fereastra de 3 s
(în mod obişnuit M = 15).
Al doilea nivel de prelucrare a datelor se face pe intervalul Ts = 10 minute (short term) şi
oferă datele de bază pentru analiza semnalelor pe termen lung
K
∑Ghi2 , (2.41)
Ghs = i =1
K
în care K este numărul de valori evaluate pe 3 s, care este cuprins în intervalul de 10 minute.
În mod opţional, poate fi utilizat şi un nivel de prelucrare pe un interval de o oră. Din
punct de vedere practic, prezintă interes, în special, monitorizarea pentru un interval de o zi şi
pentru un interval de o săptămână.
Determinările pentru curba curentului electric urmează aceeaşi procedură cu specificaţia
faptului că trebuie invalidate valori ale curentului electric sub un anumit prag. Se consideră că
acest prag ar putea avea valoarea de 20 % din curentul nominal. Analiza unor curenţi de
valoare redusă în raport cu curentul nominal, pentru care consumatorul este dimensionat, nu
prezintă interes practic, deşi ar fi posibil ca nivelul de distorsiune să fie important. Astfel, de
exemplu, curentul de mers în gol al unui transformator este, în mod obişnuit, foarte
distorsionat, însă efectul lui asupra tensiunii de la bare este nesemnificativ având în vedere
faptul că, la barele de alimentare, curentul electric de scurtcircuit practic nu depinde de curentul
electric de sarcină al consumatorului, conectat la această bară.
Înainte de efectuarea unor măsurători de detaliu, este necesar a fi realizată o evaluare
subiectivă a existenţei mărimilor distorsonate. În acest sens, este suficient a utiliza un
osciloscop sau un aparat numeric cu funcţie de osciloscop pentru a observa forma mărimii
analizate şi a evalua abaterea faţă de o sinusoidă. De asemenea, pot fi utilizate aparate numerice
Calitatea energiei electrice 95

simple pentru măsurarea factorului de distorsiune, a valorii de vârf sau a factorului de formă.
Numai dacă se apreciază existenţa distorsiunii mărimilor electrice, urmează a fi efectuată o
monitorizare pentru determinarea cantitativă a indicatorilor care definesc regimul.
Scopul analizei mărimilor distorsionate poate fi:
− Stabilirea nivelului de distorsiune în punctul analizat şi compararea cu valorile admise,
conform normelor sau clauzelor contractuale;
− Depistarea surselor de perturbaţii sub formă de armonice sau interarmonice;
− Stabilirea soluţiilor pentru limitarea nivelului de distorsiune în punctul analizat
(modificări în regimul de lucru sau eventual investiţii în filtre de armonice);
− Validarea soluţiilor adoptate pentru limitarea distorsiunii în punctul analizat.
La efectuarea determinărilor este necesar să se cunoască configuraţia reţelei în aval şi în
amonte faţă de punctul de măsurare, existenţa circuitelor în funcţiune şi a celor deconectate,
starea şi modul de funcţionare al echipamentelor pentru îmbunătăţirea factorului de putere,
regimurile de funcţionare ale consumatorilor din zonă.
O importantă cantitate de informaţii privind nivelul de distorsiune poate fi obţinută din
analiza informaţiilor stocate în echipamentele moderne de comandă şi protecţie, dotate si cu
funcţii privind calitatea energiei electrice.
Determinările, realizate utilizând echipamente mobile − analizoare de semnal de tip expert
− sunt necesare pentru analize de detaliu în noduri ale reţelei electrice, cu niveluri ridicate de
distorsiune armonică, stabilite anterior prin metode mai simple.
Schema de principiu a unui echipament care face analiza distorsiunii armonice a curbelor
de tensiune şi de curent electric, cu determinarea puterilor armonice este indicată în figura 2.6.
Echipamentul de măsurare cuprinde în principal următoarele blocuri [2.7, 2.9]:
• circuitul de intrare cu filtru antirepliere (antialiasing);
• convertor A/N incluzând circuite de eşantionare − memorare;
• sincronizare şi eventual fereastră de preprocesare;
• procesor DTF pentru obţinerea coeficienţilor am şi bm ai transformării Fourier.
În circuitul de intrare, semnalul analizat este pretratat astfel încât să fie eliminate
frecvenţele superioare rangului maxim pe care îl poate opera instrumentul.
În general, pentru analiza semnalului este utilizată o fereastră dreptunghiulară
sincronizată, cu o lăţime de 10 perioade, cu o eroare de cel mult ± 0,03 % . Echipamentul
trebuie să asigure posibilitatea de sincronizare la trecerea prin zero a curbei (sau altă metodă de
sincronizare), cu o acurateţe determinată, la o eventuală variaţie a frecvenţei semnalului cu cel
puţin ± 5 % în raport cu frecvenţa nominală a reţelei electrice [2.9].
96 Calitatea energiei electrice

Intrare de
Circuitul de intrare de curent electric poate fi prevăzut cu intrare directă (circuit de
impedanţă redusă) sau cu intrare pentru traductoare de curent (în general transformatoare de
curent electric cu un şunt adiţional). Tensiunea de intrare în circuitele de preprocesare este în P
tensiune
mod obişnuit de 0,1 V.
Pe durata măsurătorilor este necesar să se evalueze nivelul componentei continue a
semnalului. Această componentă, deşi nu este sesizată, în mod obişnuit, de echipamentul de
măsurare (datorită prezentei transformatorului de măsurare) poate conduce la erori importante
determinate de magnetizarea transformatorului de măsurare de curent din circuitul de intrare.
Circuitul de intrare de tensiune este dimensionat pentru o creştere a tensiunii de intrare cu
20 % faţă de valoarea de referinţă. În mod obişnuit, aceste echipamente acceptă un factor de
vârf cel mult egal cu 2.
În cazurile practice, măsurarea curentului electric, chiar în circuitele de joasă tensiune, se
face prin intermediul unor transformatoare de măsurare („cleşti de măsurare”). Aceste
traductoare trebuie să corespundă condiţiilor de măsurare în instalaţii temporare (IEC 61010-2-
032).

2.5.2 Determinări în circuite trifazate

Monitorizarea mărimilor electrice distorsionate, în circuitele trifazate de înaltă tensiune, în


instalaţiile nemodernizate din România (în prezent, în mare majoritate, în reţelele de distribuţie

Intrare de P
şi de transport) necesită o atenţie deosebită la conectarea echipamentului de măsurare în

curent electric
Calitatea energiei electrice 97

circuitele secundare ale transformatoarelor de măsurare. Aspectul principal care trebuie luat în
consideraţie este faptul că, în aceste instalaţii, faza B din circuitele de măsurare este conectată
la pământ (fig.2.7), iar punctul neutru al circuitului de măsurare are un potenţial ridicat.
Echipamentul de măsurare trebuie să fie prevăzut cu posibilitatea izolării electrice a bornei de
intrare pentru potenţialul de referinţă, în acest caz borna de nul (nu este admisă legare bornei de
nul la borna pământ).

A
B
C
În instalaţiile moderne, legare la pământ este realizată în punctul neutru al schemei.
În mod obişnuit, în cazul măsurătorilor în reţelele de joasă tensiune, echipamentele de
măsurare trifazate permit şi măsurarea curentului electric în conductorul neutru şi diferenţa de
potenţial între conductorul neutru şi pământ (conductorul de protecţie PE). Aceste echipamente
trebuie să fie prevăzute, deci, cu 4 canale de curent electric şi 4 canale de tensiune.
Dacă se urmăreşte şi analiza puterilor în cazul curbelor distorsionate, o atenţie deosebită
trebuie acordată verificării diagramei fazoriale a tensiunilor şi curenţilor, precum şi corelarea
acestora. Cele mai multe erori pot fi determinate de conectarea inadecvată a transformatoarelor
de măsurare de curent electric (aşa numita „inversare a cleştilor de curent”).

2.5.3 Proceduri de evaluare a calităţii tensiunii distorsionate

Evaluarea calităţii energiei electrice, din punctul de vedere al distorsiunii armonice, se face
prin compararea valorilor determinate cu valorile admise. Procedura de verificare este
următoarea [2.9]:
• Se consideră intervalul de monitorizare pe o săptămână şi sunt disponibile valorile
agregate pe 10 minute;
98 Calitatea energiei electrice

• Se determină numărul de intervale N de 10 minute în care tensiunea în nodul analizat nu


a avut o abatere mai mare de 15 % faţă de tensiunea contractată;
• Se determină numărul N1 de intervale în care valorile agregate pe 10 minute ale nivelului
armonicelor, pe durata în care tensiunea în nodul analizat nu a avut o abatere mai mare de 15 %
faţă de tensiunea contractată, au depăşit limitele indicate în normative;
• Se determină numărul N2 de intervale în care valorile agregate pe 10 minute ale
factorului total de distorsiune, pe durata în care tensiunea în nodul analizat nu a avut o abatere
mai mare de 15 % faţă de tensiunea contractată, au depăşit limitele indicate în normative;
• Se verifică faptul că N1/N ≤ 0,05 şi N2/N ≤ 0,05.

2.5.4 Aspecte practice la efectuarea măsurătorilor privind distorsiunea armonică

Evaluarea experimentală a nivelului de distorsiune în instalaţiile electrice necesită o serie


de precaţii atât tehnice cât şi de securitate a muncii.
Principalele aspecte legate de securitatea muncii sunt cuprinse în recomandările
CEI 61010, care impun respectarea normelor de lucru în zonele cu pericol de electrocutare
[2.10]:
• Nu este admisă utilizarea de improvizaţii în schema de măsurare;
• În cazul efectuării de determinări pe intervale mari de timp, o atenţie deosebită trebuie
acordată asigurării locului de plasare a echipamentelor, astfel încât să nu perturbe eventualele
intervenţii ale personalului de lucru în cazul unor incidente;
• Echipamentele de măsurare cu carcasă metalică trebuie legate la pământ; în acest sens, se
va acorda o atenţie deosebită măsurătorilor în circuitele secundare în care una dintre faze poate
fi legată la pământ, iar punctul neutru este sub tensiune;
• Bornele aflate la tensiune trebuie să fie protejate pentru a evita atingeri directe;
• Conectarea circuitelor de curent ale echipamentelor de măsurare, în serie cu secundarul
transformatoarelor de măsurare de curent din staţiile electrice, nu este recomandată, necesitând
întreruperea, chiar pentru scurt timp, a circuitelor de măsurare de curent electric; este
recomandată utilizarea „cleştilor de curent” , în măsura în care corespund recomandărilor CEI
61010−2−032.
Principalele precauţii care trebuie urmărite, din punct de vedere tehnic, sunt următoarele:
− Utilizarea traductoarelor de măsurare (divizoare de tensiune, cleşti de curent) adecvate
intrărilor echipamentului de măsurare;
− Traductoarele de măsurare trebuie să aibă o caracteristică de frecvenţă adecvată
domeniului de frecvenţă analizat (în cazul particular al monitorizării armonicelor, o bandă de
frecvenţă cel puţin până la 2000 Hz);
− Traductoarele de măsurare trebuie să reziste unor evenimente din reţeaua electrică
(supratensiuni, scurtcircuite) fără a fi afectată integritatea lor fizică şi exactitatea de măsurare;
− În cazul determinărilor în circuitele secundare ale instalaţiilor de înaltă tensiune, trebuie
evaluată incertitudinea de măsurare determinată de prezenţa transformatoarelor de măsurare de
tensiune şi a celor de curent electric; în acest sens, transformatoarele de măsurare de tensiune
trebuie să corespundă prescripţiilor din CEI 60044-2, iar transformatoarele de măsurare de
curent electric, prescripţiilor din CEI 60044-1;
− La evaluarea nivelului de distorsiune, pentru armonice sau interarmonice, este necesar a
avea în vedere următoarele aspecte privind caracteristica de frecvenţă:
Calitatea energiei electrice 99

• transformatoarele de măsurare de tip electromagnetic au o bandă de frecvenţă ce nu


depăşeşte 1 kHz;
• divizoarele capacitive de tensiune au o bandă de frecvenţă până la sute de kHz;
• divizoarele rezistive au o bandă de frecvenţă ce poate depăşi sute de kHz;
• transformatoarele de măsurare de curent electric, de tip electromagnetic, au o bandă
de frecvenţă ce nu depăşeşte 1 kHz;
• transformatoarele de măsurare de curent electric de tip Hall au o bandă de frecvenţă
care ajunge până la 10 kHz.
− Existenţa transformatoarelor de măsurare bazate pe alte principii (elemente Hall, circuite
optice) trebuie analizată din punctul de vedere al incertitudinii de măsurare;
− Transformatoarele de măsurare clasice, de tip electromagnetic sau capacitiv, nu pot fi
utilizate pentru analiza unor fenomene cu variaţie rapidă;
− La utilizarea şunturilor de măsurare, pentru analiza cu exactitate ridicată a formei
curentului electric în circuit, este necesar a acorda o atenţie deosebită conectării în circuit a
echipamentului de măsurare, din punctul de vedere al izolaţiei electrice;
− Echipamentul de măsurare utilizat pentru monitorizarea armonicelor sau interamonicelor
trebuie să evalueze nivelul de distorsiune pe baza algoritmului indicat în CEI 61000-4-7/2002
[2.7].

2.6 Mijloace de limitare a armonicelor

2.6.1 Filtre pasive

Modernizarea receptoarelor de energie electrică, în primul rând prin posibilitatea reglării


consumului de energie electrică în funcţie de proces, a determinat utilizarea largă a
semiconductoarelor de putere şi creşterea, astfel, a surselor de regim nesinusoidal. Atât marii
consumatori, industria de aluminiu, industria metalurgică (cu un aport deosebit datorită
dezvoltării în viitor a cuptoarelor cu arc electric alimentate la tensiune continuă), industria
prelucrătoare, dar şi micii consumatori, consumatorii casnici, consumatorii din sectorul terţiar,
reprezintă, în prezent, surse importante de armonice şi interamonice. Limitarea acestora, într-o
zonă cât mai apropiată de sursa perturbatoare, este una dintre condiţiile reducerii pierderilor de
energie activă în circuitele parcurse de curenţii nesinusoidali, dar şi a altor efecte datorate
propagării acestor curenţi.
Una dintre soluţiile eficiente pentru limitarea curenţilor armonici, plecând de la analiza în
domeniul frecvenţă a formei curbelor distosionate de curent electric, este utilizarea filtrelor
pasive.
În principiu, un filtru pasiv cuprinde mai multe circuite rezonante LC care realizează,
pentru armonicele semnificative, căi de impedanţă practic nulă. În acest fel, circulaţia curenţilor
armonici se limitează numai pe circuitul sursă perturbatoare − filtru. Locul de plasare a filtrului
şi, deci, nivelul daunelor pe circuitul parcurs de curentul electric distorsionat, este stabilit, în
special, pe criterii economice. În mod obişnuit, filtrul pasiv este conectat la barele de
alimentare ale consumatorului, astfel încât curentul electric absorbit de consumator să se afle în
limitele de distorsiune acceptată de furnizorul de energie electrică.
Conectarea unui filtru electric absorbant la barele de alimentare ale consumatorului
perturbator, cu regim staţionar cunoscut, este unul dintre mijloacele cele mai eficiente de
limitare a transferului de armonice în reţeaua electrică şi de limitare a solicitării
100 Calitatea energiei electrice

condensatoarelor din bateria pentru compensarea puterii reactive, conectată la barele de


alimentare.
Filtrul electric absorbant (fig. 2.8) cuprinde un ansamblu de circuite rezonante serie,
fiecare dintre aceste circuite prezentând o impedanţă practic nulă pentru una dintre armonicele
generate de consumatorul perturbator.

Filtrul absorbant este conectat la barele de alimentare ale consumatorului perturbator, la


care sunt racordate receptoarele cu caracteristică neliniară RN, receptoarele liniare RL, precum
şi, dacă este necesară, bateria de condensatoare C pentru compensarea puterii reactive.
Deoarece fiecare dintre circuitele rezonante ale filtrului de armonice prezintă caracter
T
capacitiv la frecvenţe inferioare frecvenţei de rezonanţă, definită de armonica hi (fig. 2.9) şi ca-
racter inductiv pentru frecvenţe superioare acestei valori, rezultă că, la frecvenţa fundamentală,
fiecare dintre circuite generează putere reactivă şi trebuie luate în consideraţie la analiza prob-
lemelor legate de compensarea puterii reactive. În mod obişnuit, la barele de alimentare ale
consumatorului este conectată bateria de condensatoare C care, împreună cu capacitatea echi-
valentă a circuitelor rezonante, asigură compensarea puterii reactive pentru a obţine valoarea
impusă a factorului de putere.

B(h)
h ⋅ ω1 ⋅ Ci ⋅ hi 2

RL RN
B ( h) =
hi 2 − h 2

Dimensionarea filtrului absorbant se face pe baza informaţiilor privind sursa de


Circuit
armonice (considerată ca sursă de curent), a caracteristicilor reţelei electrice de alimentare,
precum şi de valoarea admisă a factorului de distorsiune [2.11, 2.12]. În calcule, se iau în
considerare valorile probabile, cele mai mari, ale curenţilor armonici. În mod obişnuit,
inductiv
filtrul absorbant cuprinde circuite rezonante pe armonicele de rang 5, 7, 11 şi 13, cele mai

hi
importante în sistemul electroenergetic. De regulă, nu sunt luate în consideraţie armonicele
1
Circuit
Fig. 2.8 − Co
capacitiv
Calitatea energiei electrice 101

pare şi cele multiplu de 3, având în vedere limitarea acestora de către transformatoarele


stea-triunghi. Problema armonicelor de rang multiplu de 3 devine importantă dacă se are în
vedere tendinţa de utilizare a transformatoarelor stea-stea în locul celor stea- triunghi (mai
scumpe faţă de cele stea-stea, de aceeaşi putere normată, cu peste 15%).
Fiecare dintre circuitele rezonante ale filtrului poate fi definit de mărimile:
• putere reactivă la frecvenţa fundamentală;
• frecvenţa de rezonanţă fhi corespunzătoare armonicei hi ;
• factorul de calitate (atenuarea determinată de rezistenţa electrică a circuitului, în special
a bobinei din componenţa filtrului).
Elementele fiecărui circuit rezonant se dimensionează astfel încât să nu fie depăşite
solicitările termice şi electrice admisibile [2.13]. Conform normelor actuale [2.6], este admisă o
supraîncărcare de durată a condensatoarelor utilizate în circuitul filtrelor de armonice până la
1,3⋅ ICN , unde ICN este curentul normat al condensatorului, şi o supratensiune de durată până la
1,1⋅ UCN , unde UCN este tensiunea normată a condensatoarelor.
Prezenţa filtrului absorbant la barele de alimentare ale consumatorului face ca în reţeaua
electrică, să se propage numai armonicele reziduale, care pot fi limitate prin conectarea unei
bobine în serie sau de către inductivitatea transformatorului de alimentare a barei. Tensiunea la
barele de alimentare, în prezenţa filtrului de armonice, poate să fie considerată ca fiind
apropiată de sinusoidă. La dimensionarea circuitelor rezonante ale filtrului absorbant, se
consideră că tensiunea de alimentare este sinusoidală (cuprinde numai armonica fundamentală).
Fiecare dintre circuitele rezonante ale filtrului absorbant este parcurs de un curent
electric determinat de armonica pentru care este dimensionat (pentru care prezintă o impedanţă
practic nulă), de armonica fundamentală (determinată de tensiunea sinusoidală de la barele de
alimentare), precum şi de armonice pentru care nu sunt prevăzute circuite rezonante. Astfel,
dacă la barele de alimentare sunt conectate circuite rezonante pentru armonicele 5, 7, 11 şi 13,
toate circuitele rezonante vor fi parcurse şi de armonice de rang mai mare sau egal cu 17.
Amplitudinea acestor curenţi, prin circuitele rezonante dimensionate pentru armonice de rang
inferior, este neglijabilă. Acest lucru este determinat de faptul că fiecare circuit rezonant
prezintă, pentru armonice de frecvenţă superioară frecvenţei de rezonanţă, un caracter inductiv.
Condiţiile de dimensionare a circuitelor rezonante ale filtrelor pasive pot fi scrise sub
forma [2.13]:
I h ≤ k I ⋅ I CN ;
U Ch ≤ kU ⋅ U CN ;
(2.42)
1
Lh = ,
4 ⋅ π2 ⋅ C h
în care Ih este intensitatea curentului electric ce parcurge circuitul rezonant de rang h
(determină solicitarea termică a condensatorului corespunzător Ch), kI = 1,3 − factor admis de
supraîncărcare a condensatoarelor utilizate în circuitele filtrelor de armonice, ICN − curentul
nominal al condensatorului utilizat în circuitul rezonant de rang h; UCh − tensiunea la bornele
condensatorului din circuitul rezonant de rang h; kU =1,2 − factor admis de creştere a tensiunii la
bornele condensatoarelor utilizate în circuitele filtrelor de armonice; UCN − tensiunea nominală a
condensatorului utilizat în circuitul rezonant de rang h; Lh − inductivitatea bobinei din circuitul
rezonant de rang h .
102 Calitatea energiei electrice

La dimensionarea schemei se consideră faptul că circuitul rezonant de rang h este


parcurs numai de curentul Ihh de rang h determinat de receptorul neliniar şi de curentul Ih1
determinat de tensiunea sinusoidală, de armonică fundamentală, la barele de alimentare
2
I h = I hh + I h21 (2.43)
Tensiunea la bornele condensatorului Ch este determinată numai de curentul electric
Ihh de rang h şi de curentul electric Ih1 de frecvenţă fundamentală
2 2
U Ch = U Chh +U Ch 1
(2.44)
,
în care UChh este tensiunea la bornele condensatorului din circuitul de rang h atunci
când este parcurs de curentul electric Ihh ; UCh1 − tensiunea la bornele condensatorului din
circuitul rezonant de rang h atunci când este parcurs de curentul electric Ih1 .
Deconectarea, pentru revizii sau reparaţii, a unor circuite rezonante din componenţa
filtrului absorbant, pe durata funcţionării sursei de perturbaţii, conduce, atât la creşterea valorii
factorului de distorsiune a curentului electric ce se propagă în reţeaua de alimentare, cât şi la
suprasolicitarea circuitelor rezonante rămase în funcţiune şi având frecvenţa de rezonanţă
superioară celei a circuitului deconectat. Pentru a evita această situaţie, sistemele de control
automat al regimului deformant şi al compensării puterii reactive asigură conectarea circuitelor
începând de la circuitul cu frecvenţa de rezonanţă cea mai mică şi deconectarea începând de la
circuitul cu frecvenţa de rezonanţă cea mai mare. Bateria de condensatoare C, pentru
compensarea puterii reactive, poate fi conectată numai dacă toate circuitele rezonante ale
circuitului sunt conectate.
Prezenţa filtrului absorbant la barele de alimentare ale consumatorului perturbator
determină, însă, modificarea caracteristicii de frecvenţă a reţelei electrice în acest punct. În
acest fel, este posibilă apariţia unor circuite rezonante, care să conducă la suprasolicitarea
componentelor schemei, în cazul în care frecvenţa de rezonanţă a circuitelor oscilante este
egală cu frecvenţa unor armonice generate de alţi consumatori din reţea [2.14].
Analiza propagării perturbaţiilor sub formă de armonice în reţeaua electrică, rezolvarea
problemelor de alocare a perturbaţiilor, precum şi dimensionarea filtrelor de armonice,
conectate la barele de alimentare ale consumatorilor industriali, surse de perturbaţii armonice,
impun cunoaşterea de către furnizorul de energie electrică a caracteristicilor de frecvenţă ale
reţelei electrice de alimentare. Rezolvarea problemelor legate de implementarea unui filtru
pasiv necesită o bună colaborare între utilizatorul de energie electrică şi furnizor.

2.6.2 Aspecte practice la utilizarea filtrelor pasive absorbante

La funcţionarea filtrelor pasive absorbante în reţeaua electrică este necesar a lua în


consideraţie şi următoarele aspecte:
• Pentru a evita deteriorarea filtrului absorbant în cazul apariţiei unor surse de
armonice în reţeaua de alimentare (altele decât cele generate de consumatorul perturbator
analizat), circuitele rezonante ale filtrului trebuie dimensionate pentru un curent armonic cu cel
puţin 15 % mai mare decât cel al consumatorului studiat;
• Dacă frecvenţa f1 a fundamentalei nu se menţine constantă la valoarea de calcul
(f1 = 50 Hz) din cauza furnizorului de energie electrică, introducerea filtrelor electrice în
instalaţii are eficienţă redusă, deoarece, odată cu modificarea frecvenţei armonicei
fundamentale, se schimbă, în mod corespunzător, şi frecvenţele armonicelor, care nu vor mai
Calitatea energiei electrice 103

corespunde frecvenţelor pe baza cărora s-a efectuat calculul de dimensionare a circuitelor


filtrului;
• Utilizarea condensatoarelor în reţeaua electrică, în prezenţa regimului nesinusoidal,
este admisă numai în schema filtrelor de armonice, asigurându-se limitarea puterii fictive (com-
plementare) sau circuite cu condensatoare dezacordate.
• Utilizarea eficientă a instalaţiei de filtrare a armonicelor, împreună cu instalaţia de
compensare a puterii reactive, impune existenţa unor informaţii corecte privind mărimile
electrice corespunzătoare consumatorului perturbator; în acest sens, o importanţă deosebită o au
sistemele de măsurare, care trebuie să asigure date corecte în prezenţa unor perturbaţii
electromagnetice importante;
• Condensatoarele Ch din circuit prezintă, la borne, o tensiune mai ridicată decât
tensiunea de la bare; acest aspect trebuie avut în vedere, atât la alegerea condensatoarelor, cât şi
pe durata exploatării;
• Plasarea filtrelor de armonice la barele generale de alimentare ale consumatorului
determină ca, pe circuitul dintre sursa perturbatoare şi barele de alimentare, curentul electric să
aibă o valoare mai ridicată (în mod corespunzător pierderile de energie activă) faţă de lipsa
filtrului, având în vedere că, în prezenţa filtrului, fiecare dintre circuitele rezonante prezintă o
cale de impedanţă foarte coborâtă pentru armonicele corespunzătoare;
• Utilizarea filtrelor de armonice în apropierea fiecărui receptor perturbator este, în
general, o soluţie mai scumpă faţă de soluţia centralizată, dar asigură reducerea pierderilor
active în reţeaua industrială; adoptarea acestei soluţii impune o atenţie deosebită la
dimensionarea circuitelor rezonante, având în vedere faptul că unele mici abateri ale frecvenţei
de rezonanţă, la circuitele rezonante ale filtrelor plasate în diferite puncte ale instalaţiei, dar
dimensionate pentru acelaşi rang armonic, pot determina solicitări inadmisibile ale unora dintre
circuitele rezonante; în aceste condiţii este necesar să se acorde o atenţie deosebită analizei
reactanţei dintre filtre;
• Având în vedere posibilitatea utilizării, în viitor, a semnalelor de frecvenţă ridicată
pentru comenzi, utilizând conductoarele electrice ca suport fizic, este necesar să se realizeze
filtrul astfel încât aceste frecvenţe să nu fie excesiv limitate;
• Utilizarea filtrelor pasive este posibilă numai la consumatorii care funcţionează în
mod normal în regim inductiv; rezolvarea problemelor legate de prezenţa armonicelor trebuie
făcută în corelare cu analiza compensării puterii reactive pe frecvenţa fundamentală;
deconectarea circuitelor filtrului, din motive legate de depăşirea necesarului de putere reactivă,
trebuie făcută cu multă atenţie;
• Costul filtrelor pasive este, în prezent, între 0,3 şi 0,5 din costul unui filtru activ
echivalent;
• Filtrele pasive cuprind un număr fix de circuite rezonante realizând limitarea numai
a acestor armonice şi, în mod normal, nu pot fi exploatate parţial;
• Dimensionarea unui filtru se face pentru o anumită configuraţie a sursei de
alimentare şi o anumită sarcină şi, deci, nu poate fi realizat ca module standard;
• Factorul de calitate al circuitului filtrului, definit ca raportul dintre reactanţa şi rezistenţa
electrică ale circuitului determină, în mare măsură, eficienţa filtrului pentru o anumită
frecvenţă.
104 Calitatea energiei electrice

2.6.3 Circuite de filtrare în scheme cu convertoare

Utilizarea largă a convertoarelor în instalaţiile consumatorului şi modul specific de


funcţionare a acestor convertoare fac necesară utilizarea filtrelor pentru limitarea perturbaţiilor
determinate de funcţionarea convertoarelor. Ca exemplu, în figura 2.10 este indicat efectul
filtrelor inductive din circuitul unui convertor de frecvenţă care alimentează un motor asincron.

Redre

ur Lr

20/0,4 kV
20 kV; 50 Hz

ir

ur

b)
Calitatea energiei electrice 105

Prezenţa filtrelor inductive determină o importantă limitare a perturbaţiilor care apar, atât
în reţeaua electrică de alimentare şi care ar putea perturba funcţionarea celorlalţi consumatori
conectaţi la aceleaşi bare, cât şi în curba curentului electric absorbit de motorul de acţionare.
Probleme asemănătoare apar la utilizarea motoarelor de tensiune continuă pentru acţionare
(fig. 2.11). Filtrul F asigură, în special, limitarea perturbaţiilor de înaltă frecvenţă determinate
de funcţionarea variatorului de tensiune continuă, iar filtrul inductiv Lr determină limitarea
armonicelor în curba curentului electric ir absorbit din reţeaua electrică de alimentare.
Bobina Lm are rol de filtru care limitează armonicele ce apar în curba curentului electric la
ieşirea variatorului de tensiune continuă precum şi armonicele din curba curentului electric
absorbit din reţeaua electrică de alimentare.

ur Lr
20 kV; 50 Hz

2.6.4 Filtre active

20/0,4 kV
Reducerea perturbaţiilor determinate distorsiunile produse de receptoarele cu caracteristică
neliniară, larg întâlnite în electronica de putere, a fost posibilă cu ajutorul filtrelor active care
urmăresc corecţia, în domeniul timp, a formei curbelor distorsionate. Acest lucru a devenit
posibil odată cu dezvoltarea sistemelor informatice, cu mare viteză de calcul.
ir
Deşi, în prezent, costurile acestor filtre sunt încă relativ ridicate (de 2 până la 3 ori costul
unui filtru pasiv echivalent), eficienţa şi versatilitatea lor, le fac din ce în ce mai prezente în
aplicaţiile industriale.
Filtrele active, numite şi condiţionere de reţea (active harmonic conditioners, AHC), sunt
convertoare statice de putere care pot îndeplini diverse funcţiuni, acestea depinzând fie de
modul lor de comandă (comandate în curent sau în tensiune) fie de modul lor de conectare
(serie sau paralel) [2.15]

a) Filtrul activ conectat în paralel cu receptorul neliniar


Un filtru activ paralel, comandat de obicei în curent (filtru activ de curent – FAC) are rolul
de a asigura o formă practic sinusoidală a curentului electric absorbit din reţeaua electrică de
alimentare, independentă de forma curentului electric preluat de consumatorul neliniar. De
asemenea, acest montaj poate asigura şi realizarea unui defazaj practic nul între tensiunea de

Fig.2.11 − Circuite de filtrare în


alimentare şi curentul absorbit din reţeaua electrică, independent de defajazul de la bornele
consumatorului, asigurând, în acest fel, şi corecţia factorului de putere.

tensiune continuă prin intermedi


106 Calitatea energiei electrice

În figura 2.12 este prezentat modul de funcţionare al unui filtru activ de curent elec-
tric pentru cazul simplu al unui receptor de tip redresor cu bobină de valoare relativ ridicată pe
partea de curent continuu, astfel încât, în circuitul de alimentare, rezultă un curent de formă
drepunghiulară. Informaţiile privind forma curentului irA în circuitul receptorului neliniar sunt
preluate prin intermediul transformatoarelor de măsurare TC. Blocul de calcul asigură analiza
semnalelor achiziţionate şi comandă blocul de putere al filtrului pentru a sintetiza un semnal ifA
care se suprapune curentului distorsionat, realizând un curent practic sinusoidal, iA , absorbit
din reţeaua electrică de alimentare.

A B CiA irA
TC
Curentul electric irA , de pe faza A, absorbit de redresorul trifazat, are o formă nesinusoida-
lă, cuprinzând armonica fundamentală irA1 şi reziduul deformant irAd :

irA = irA1 + irAd = irA1 + ∑irAh .
h =2
Armonica fundamentală irA1 este defazată faţă de tensiunea de fază, având o componentă
(2.45)
Rec
activă irA1a (în fază cu tensiunea de alimentare) şi o componentă reactivă irA1r (defazată cu π /2
faţă de tensiunea de fază) nel
irA1 = irA1a + irA1r. (2.46)
Filtrul activ trebuie să determine un curent electric ifA (fig. 2.12 b)) care să permită

ifA
preluarea din reţeaua electrică a unui curent electric sinusoidal iA cuprinzând numai
componenta activă (irA1a) a armonicei fundamentale (irA1) a curentului electric (irA) determinat de
receptorul neliniar:

i fA = i A − irA = −irA1r − ∑i
Filtru
rAh
h =2
(2.47)
.

activ de Bloc de
Având în vedere posibilitatea corectării formei curbei de curent electric şi realizarea
formei corectate, în fază cu tensiunea aplicată, acest tip de filtru este denumit şi de corector de

calcul
factor de putere PFC (Power factor corrector) sau condiţioner de reţea, având funcţia de

curent
limitare a regimului nesinusoidal, dar şi de compensare a puterii reactive.

a)
Fig. 2.12 − Schema de
Calitatea energiei electrice 107

Ca filtru activ paralel se poate folosi, pentru sintetizarea curenţilor if , un invertor de


curent cu modulaţia în lăţime a pulsurilor (PWM) comandat în curent (fig. 2.13 a)) sau un
invertor de tensiune cu modulaţia în lăţime a pulsurilor, comandat în tensiune (fig. 2.13 b))
[2.16].
În structura filtrului activ, bobina L (fig. 2.13 a)) şi condensatorul C (fig. 2.13 b)) sunt
elemente de stocare a energiei. Având în vedere faptul că aceste elemente nu sunt ideale, iar
dispozitivele semiconductoare prezintă pierderi active, curentul determinat de filtrul activ
cuprinde componenta reactivă a armonicii fundamentale a curentului electric absorbit de
receptorul neliniar, componenta corespunzătoare reziduului deformant al aceluiaşi curent, dar şi
o componentă activă corespunzătoare pierderilor în circuitul filtrului.

A
B
C
iA
Filtrul activ de curent electric are efect numai asupra perturbaţiilor din aval şi nu are nici
un efect asupra perturbaţiilor din restul reţelei, astfel încât la întreruperea receptorului controlat,
filtrul nu are nici un rol.

irA
108 Calitatea energiei electrice

b) Filtrul activ conectat în serie cu receptorul neliniar


Filtrele active conectate în serie cu receptorul neliniar (filtre active de tensiune, FAT)
determină controlul tensiunii în punctul de alimentare al receptorului neliniar (fig. 2.14).

F N
Filtrul activ de tensiune este utilizat, în special, în cazul în care receptorul deformant
este conectat la un sistem de bare de alimentare caracterizate de un curent de scurtcircuit relativ
redus. În acest caz, prezenţa receptorului deformant poate conduce la o puternică distorsiune a
tensiunii la barele de alimentare, de la care pot fi alimentaţi şi alţi consumatori, care vor fi
afectaţi de distorsiunea curbei de tensiune. De asemenea, filtrul activ de tensiune poate fi
utilizat în cazurile în care la barele de alimentare tensiunea este puternic distorsionată, iar
receptorul alimentat impune utilizarea unei tensiuni sinusoidale.
Filtrul activ determină o tensiune uf , astfel încât la bornele receptorului rezultă ten-
siunea ur :

u
ur = u + uf , (2.48)
în care u este tensiunea la barele de alimentare.
În tabelul 2.7 sunt prezentate unele caracteristici ale filtrelor active de curent
comparativ cu cele ale filtrelor pasive.
Tabelul 2.7
Comparaţie între caracteristicile filtrelor pasive şi ale celor active

Caracteristici Filtru activ Filtru pasiv


Control în domeniul frecvenţă
Controlul formei curbei
Control în domeniul timp (circuite specializate pentru
distorsionate
fiecare armonică)
Influenţa variaţiilor de
Fără efect Reducerea eficienţei filtrului
frecvenţă
Influenţa variaţiilor în
impedanţele schemei Fără efect Riscul apariţiei rezonanţei
reţelei electrice
Influenţa creşterii Fără risc de supraîncărcare, dar Risc de supraîncărcare a

Fig. 2 .14 −
distorsiunii curbei cu scăderea eficienţei filtrului circuitelor filtrului
Influenţa conectării unor Fără risc de supraîncărcare, dar Poate fi necesară înlocuirea unor
echipamente suplimentare cu scăderea eficienţei filtrului circuite ale filtrului
Modificarea frecvenţei Este posibilă prin modificarea Nu este posibilă decât prin
fundamentale setărilor înlocuirea elementelor circuitelor
Controlul distorsiunii Numai pentru perturbaţii din Pentru toate perturbaţiile
armonice aval de filtru armonice din reţea.
Dimensiuni Reduse Relativ mari
Calitatea energiei electrice 109

Greutate Mare Redusă


De 2 ⋅ ⋅ ⋅ 3 ori mai reduse decat
Costuri Relativ mari cele
ale unui filtru activ echivalent

2.6.5 Filtre hibride

Costurile încă ridicate ale filtrelor active şi prezenţa, în curba curentului electric
absorbit de consumatori, a unor armonice de valoarea semnificativă, face ca, în unele situaţii, să
fie avantajoasă utilizarea unei soluţii hibride, în care pentru principalele armonice (de exemplu
5, 7, 11 şi 13) să fie montat un filtru pasiv, cu circuitele rezonante corespunzătoare, iar, în
continuare, forma curentului electric să fie corectată cu ajutorul unui filtru activ [2.17].

2.6.6 Conectarea filtrelor active în reţeaua electrică a consumatorului

Filtrele active pot fi amplasate în diferite puncte din reţeaua utilizatorului care cuprinde
surse de emisii perturbatoare:
• centralizat, în punctul comun de cuplare (PCC), pentru o compensare globală a
armonicelor de curent electric;
• la o bară intermediară, cu compensare parţială a armonicelor de curent electric;
• în apropierea sarcinii poluante, asigurând o compensare locală a armonicelor de curent
electric.
Stabilirea locului în care este amplasat filtrul se face în funcţie de configuraţia reţelei
industriale şi de nivelul distorsiunii curbelor de curent electric [2.18]. În cazul unor distanţe
mari între receptoarele perturbatoare de mare putere este preferată compensarea locală pentru a
evita circulaţia curenţilor distorsionaţi între receptoare, pe distanţe mari, ceea ce ar conduce la
creşterea pierderilor active. În cazul unui mare număr de receptoare neliniare, aflate la distanţe
relativ reduse, este raţională conectarea filtrului la barele de alimentare a grupurilor de
receptoare.

2.7 Circuite cu absorbţie de curent sinusoidal

Creşterea ponderii echipamentelor electronice cu caracteristici neliniare poate determina


un nivel inacceptabil al perturbaţiilor armonice în reţeaua electrică de alimentare [2.19].
Progresele realizate în construcţia semiconductoarelor de putere, precum şi a circuitelor
specializate de comandă a acestora, permit elaborarea de circuite de intrare ale echipamentelor
care să asigure absorbţia unui curent sinusoidal din circuit, având astfel rolul unor filtre interne
de armonice.
Deoarece, în prezent, majoritatea echipamentelor cu caracteristică neliniară cuprinde
circuite cu redresoare, schemele actuale cu absorbţie de curent sinusoidal se referă, în special,
la acest tip de echipamente. Unele dintre aceste echipamente sunt prevăzute şi cu posibilitatea
de a realiza un factor de putere unitar al receptorului.
Există, în principu, două tipuri de astfel de echipamente [2.16]:
• convertoare cu corecţia factorului de putere PFC (power factor corrector) utilizat, în
special, la puteri relativ mici (sub 1 kW);
110 Calitatea energiei electrice

• redresoare cu modulaţie în lăţime a pulsurilor PWM (pulse width modulation) utilizat, în


special, în domeniul puterilor relativ mari.

a) Convertoare cu corecţia factorului de putere


Schema de principiu a acestui convertor este prezentată în figura 2.15. Convertorul conţine
un redresor necomandat cu diode, urmat de un etaj variator chopper paralel. Variatorul este
comandat astfel încât curentul absorbit din reţea să fie cât mai apropiat de un curent sinusoidal.
Condensatorul montat în paralel cu sarcina permite reducerea ondulaţiilor tensiunii de
ieşire. Structura prezentată în figura 2.15 este ridicătoare de tensiune (step-up), deci
Uc > Umax , unde Umax este valoarea de vârf a tensiunii sinusoidale de la bornele schemei
(u = Umax⋅ sinω t).

În analiza funcţionării convertorului, într-o primă aproximaţie, se consideră că tensiunea


Uc la ieşire este perfect continuă. Curentul electric i absorbit de circuit trebuie să fie sinusoidal
şi să prezinte un defazaj impus faţă de tensiunea aplicată u. În aceste condiţii, curentul iL care
parcurge bobina de inductivitate L trebuie să aibă forma unei curbe sinusoidale redresate

FN i
(fig. 2.16).

i
iL u
Dacă iL* este referinţa de curent electric (forma dorită a curentului electric − curentul
electric impus), atât timp cât curentul electric real iL este inferior valorii iL* − ε , tranzistorul T
este comandat în conducţie şi curentul electric iL creşte. Când curentul electric iL este superior
valorii iL* + ε , tranzistorul T este blocat, dioda D începe să conducă (datorită potenţialului de
autoinducţie suprapus celui redresat de puntea cu diode) şi curentul electric iL scade.
Comanda adecvată a tranzistorului T determină o formă aproximativ sinusoidală a
curentului electric absorbit din reţeaua electrică de alimentare, dar conţine armonici de înaltă
frecvenţă datorate procesului de modulare. În general, frecvenţa de comandă este de zeci de
kHz sau chiar mii de kHz.
Calitatea energiei electrice 111

În cazurile practice sunt întâlnite şi alte scheme pentru realizarea absorbţiei de curent
sinusoidal.

b) Convertoare cu modulaţia în lăţime a pulsurilor


Convertoarele de acest tip (fig. 2.17) sunt reversibile, în sensul că permit transferul puterii
active, atât dinspre reţea spre redresor, cât şi dinspre redresor către reţeaua de alimentare.
Redresorul cu comandă PWM, în variantă monofazată, este format dintr-o structură de
invertor cu comandă PWM, alimentat de la reţeaua electrică pe partea de tensiune alternativă,
sarcina fiind conectată pe partea de tensiune continuă. Redresorul poate avea caracterul de
sursă de tensiune (fig. 2.17 a)) sau de sursă de curent electric (fig. 2.17 b)).

Pentru structura de tensiune, Uc >Umax , unde Umax este valoarea de vârf a tensiunii de

T1
alimentare, iar pentru structura de curent electric IL > Imax , unde Imax este valoarea de vârf a
curentului electric absorbit din reţea.
În cazul redresorului monofazat cu comandă PWM, în structură sursă de tensiune,
tensiunea ul la bornele redresorului are forma indicată în figura 2.18 (o formă asemănătoare o
au semnalele de comandă pe bazele tranzistoarelor T1 şi T3 , în semiperioada pozitivă a
curentului electric I şi pe bazele tranzistoarelor T2 şi T4 , în semiperioada negativă a curentului
electric).
Principiul indicat, în cazul redresoarelor monofazate (fig. 2.17), poate fi extins pentru
realizarea redresoarelor trifazate cu curent sinusoidal.

FN i Li

u ul
112 Calitatea energiei electrice

u
Uc

2.8 Mijloace tehnico-organizatorice pentru limitarea nivelului de distorsiune


armonică

Înainte de a elabora soluţii bazate pe filtre de armonice pentru limitarea distorsiunii


curbelor de tensiune şi de curent electric este necesar să se analizeze posibilitatea reducerii
perturbaţiei la nivelul surselor care o generează.
Principalele soluţii care pot fi adoptate pentru reducerea distorsiunii armonice şi care ar
putea asigura încadrarea în limitele admise de distorsiune, fără a fi necesară utilizarea filtrelor
constau în următoarele:
− Conectarea, imediat după redresor, în serie cu condensatorul de filtrare de valoare mare,
a unei bobine care determină creşterea duratei de conducţie a redresorului şi limitarea
distorsiunii curentului electric absorbit;
− reducerea impedanţei sistemului de alimentare prin alegerea unei scheme cu un curent mai
mare de scurtcircuit;
− Agregarea sarcinilor generatoare de armonice, astfel încât unele armonice să se
compenseze reciproc;
− Alegerea corespunzătoare a grupei de conexiuni a transformatoarelor pentru a asigura
limitarea circulaţiei armonicelor multiplu de trei;

i
− Alegerea corespunzătoare a schemei de redresare astfel încât să se realizeze un mare
număr de pulsuri;
− Achiziţia echipamentelor cu absorbţie de curent sinusoidal.

Ca exemplu, în figura 2.19 este indicat cazul unui utilizator de energie electrică (clădire de
birouri) incluzând un mare număr de receptoare de tip echipamente calcul.
Curba curentului electric de fază absorbit are forma specifică unei redresări
monoalternanţă cu circuit capacitiv de filtrare (fig. 2.19 b), care prezintă un spectru larg de
Calitatea energiei electrice 113

frecvenţe, inclusiv armonice de rang multiplu de trei. Dacă cele trei faze ale circuitului de
alimentare sunt încărcate practic egal, în circuitul conductorului neutru vor fi prezente numai
armonicele de rang multiplu de trei (fig. 2.19 c), în special armonica de rang 3.

A B C N PE
iA = i1+i3+i5+i7+…

iN = 3⋅i3+3⋅i9+3⋅i15+…

O soluţie deosebit de eficientă constă în împărţirea sarcinii în două grupuri, fiecare dintre
acestea fiind alimentat prin circuite trifazate separate. Fiecare dintre circuite este alimentat prin
intermediul unui echipament de blocare a armonicelor multiplu de trei. Unul dintre
echipamentele de blocare asigură şi inversarea sensului armonicelor în circuitul de alimentare
(fig. 2.20). În acest fel, armonicele de rang multiplu de trei nu se transmit către reţeaua electrică
de alimentare, iar celelalte armonice practic se compensează reciproc.

În figura 2.20 b) este indicată forma şi spectrul armonic al curentului electric pe fazele
active, iar în figura 2.20 c) este indicată forma şi spectrul curentului electric în conductorul
neutru.
Rezultatul implementării soluţiei din figura 2.20 este indicat în tabelul 2.8.
114 Calitatea energiei electrice

Echip
A B C N PE de bl

i5 + i7 − ..
iA

− i5 − i7 −

Echip
..

În cazul unui utilizator industrial, în care convertoarele de frecvenţă au ponderea cea mai
importantă în generarea de armonice, dar şi a impulsurilor tranzitorii (fig. 2.21), conectarea în
serie cu convertoarele de frecvenţă a unor filtre inductive simple (bobine) permite limitarea
de bl
armonicelor de curent electric de rang 5, 7, 11 şi 13 (cele mai importante din spectrul curentului
electric absorbit de convertoare). În figura 2.21 sunt indicate curbele înregistrate ale tensiunii
de fază (fig. 2.21 b)) şi ale curentului de fază (fig. 2.21 c)), în lipsa filtrului inductiv, iar în
figura 2.22 sunt indicate curbele tensiunii de fază (fig. 2.22 a)) şi ale curentului electric de fază
(fig. 2.22 b)) după instalarea filtrelor inductive. Rezultatul obţinut în urma instalării filtrelor
inductive este prezentat în tabelul 2.9.

Tabelul 2.8
Calitatea energiei electrice 115

Rezultatul compensării reciproce a armonicelor


Reducerea valorii curentului electric în
conductorul neutru şi a tensiunii între conductorul 90%
neutru şi conductorul de protecţie cu până la
Reducerea valorii curentului electric de faza cu 45%
până la
Reducerea distorsiunii curbei de tensiune şi a
85%
curbei curentului electric cu până la
Obţinerea unui factor de putere până la 0,96

A B C N PE
iA = i1− i3−i5− i7 −…

Filtru
inductiv

Convertor de
frecvenţă
116 Calitatea energiei electrice

Tabelul 2.9
Rezultatul instalării filtrelor inductive
Reducerea valorii curentului electric de fază cu 30%
până la
Reducerea distorsiunii curbei de tensiune şi a
60%
curbei curentului electric cu până la
Obţinerea unui factor de putere până la 0,93

2.9 Alocarea nivelului de perturbaţii

Distorsiunea armonică, în nodurile reţelei electrice, rezultă prin sumarea perturbaţiilor


armonice determinate de diferitele surse de emisie, atât din reţeaua din aval, cât şi din cea din
amonte. În acest sens, apare necesar controlul tuturor surselor perturbatoare care sunt conectate
în fiecare nod al reţelei şi stabilirea, pentru fiecare sursă de perturbaţii, a unui nivel admis care
să permită ca, prin sumare, să nu se depăşească valorile limită acceptate prin normative.
Alocarea nivelului de perturbaţie, pentru fiecare dintre sursele de perturbaţie conectate la
barele de alimentare, trebuie să fie una dintre preocupările importante ale furnizorului de
energie electrică în vederea asigurării tuturor consumatorilor, conectaţi la aceste bare, nivelul
de calitate impus prin standardele de performanţă.

Rezolvarea problemei de alocarea a perturbaţiilor se face în trei etape (stadii), parcurse în


ordine [2.11].
0 5 10 15 20 25 30 35 t [m
În prima etapă (stadiul 1), racordarea micilor consumatori sau utilizatori, caracterizaţi de o
pondere redusă a sarcinii perturbatoare, poate fi aprobată, fără o evaluare detaliată a
caracteristicilor emisiei şi a răspunsului reţelei de alimentare, având în vedere că unii

γi[%]
producători de echipamente de JT au adoptat măsurile necesare pentru limitarea perturbaţiilor

75
50
Calitatea energiei electrice 117

(conform CEI 61000−3−2 pentru echipamente cu curenţi ≤ 16 A/fază, respectiv CEI 61000−3−4
pentru echipamente cu curenţi > 16 A/fază).
Dacă este îndeplinită condiţia:
Sj / Ssc ≤ 0,2% , (2.49)
în care Sj este puterea contractată de utilizatorul j, iar Ssc − puterea de scurtcircuit în punctul
comun de conectare, se poate racorda orice sarcină perturbatoare în interiorul instalaţiilor
utilizatorului, fără altă analiză.
În stadiul 2, evaluarea consumatorului perturbator se face în corelare cu caracteristicile
efective ale reţelei electrice de alimentare. În acest stadiu, nivelul de planificare a perturbaţiei
de tensiune, corespunzător reţelei respective, este împărţit între utilizatori, în funcţie de puterea
totală disponibilă a reţelei de alimentare şi proporţional cu puterea contractată a fiecărui
consumator, racordat la această reţea. Această regulă asigură încadrarea nivelului de
perturbaţie, datorat emisiilor tuturor instalaţiilor utilizatorilor care sunt racordaţi la reţea, în
nivelul de planificare.
În stadiul 3 de analiză, se studiază posibilitatea acceptării unor niveluri de emisie mai
ridicate, cu titlu de excepţional şi temporar. Trebuie notat că numeroşi utilizatori, care nu au
sarcini deformante mari, nu emit armonice într-un mod semnificativ. În afară de aceasta, o
parte a puterii disponibile a reţelei poate să nu fie utilizată un timp îndelungat.
Stadiul 3 este important pentru amânarea unor investiţii la utilizatorii care nu reuşesc să se
încadreze în valorile alocate în stadiul 2. Acest lucru semnifică faptul că trebuie studiate atent
condiţiile de racordare, ţinând seama de nivelul perturbator preexistent şi de contribuţia
aşteptată de la instalaţia considerată, fără a uita că vor fi probabil necesare dispoziţii, prin care
să fie lăsată posibilitatea unei eventuale extinderi a instalaţiei de filtrare.

2.10 Concluzii

Creşterea ponderii receptoarelor cu caracteristică neliniară în reţelele electrice impune


adoptarea unor măsuri eficiente pentru limitarea distorsiunii curbelor de tensiune şi de curent
electric.
Modernizarea receptoarelor de energie electrică, în primul rând prin posibilitatea reglării
consumului de energie electrică în funcţie de proces, a determinat utilizarea largă a
semiconductoarelor de putere şi creşterea astfel, a surselor de regim nesinusoidal. Atât marii
consumatori, industria de aluminiu, industria metalurgică (cu un aport deosebit datorită
dezvoltării în viitor a cuptoarelor cu arc electric alimentate la tensiune continuă), industria
prelucrătoare, dar şi micii consumatori, consumatorii casnici, consumatorii din sectorul terţiar,
reprezintă, în prezent, surse importante de armonice şi interamonice. Limitarea acestora, într-o
zonă cât mai apropiată de sursa perturbatoare, este una dintre condiţiile reducerii pierderilor de
energie activă în circuitele parcurse de curenţii nesinusoidali dar şi a altor efecte datorate
propagării curenţilor armonici.
În prezent, există soluţii tehnice eficiente pentru limitarea nivelului de distorsiune la o
valoare acceptată prin utilizarea de echipamente specializate de filtrare.
Înainte de a lua decizia montării de filtre, pentru limitarea nivelului de distorsiune, este
necesar a face o analiză atentă a soluţiilor privind reducerea distorsiunii chiar la nivelul
echipamentului perturbator. Numai dacă aceste măsuri nu sunt eficiente sau costurile sunt prea
ridicate, se adoptă soluţia utilizării de filtre.
118 Calitatea energiei electrice

Utilizarea unui anumit filtru necesită o analiză atentă a eficienţei tuturor tipurilor de filtre,
pentru problema concretă care trebuie rezolvată şi pentru configuraţia reală a reţelei electrice
industriale.
Filtrele utilizate în reţeaua electrică pot să asigure limitarea unora dintre perturbaţiile
introduse în reţeaua electrică de către consumatori. Principalele aspecte care pot fi rezolvate cu
ajutorul filtrelor sunt:
• rezonanţe în reţeaua electrică;
• limitarea pierderilor în reţeaua furnizorului dar şi în reţeaua industrială prin limitarea
circulaţiei curenţilor armonici;
• îmbunătătirea factorului de putere al consumatorilor perturbatori.
Condiţiile impuse, în prezent, privind limitarea pierderilor în reţeaua electrică, asigurarea
calităţii energiei electrice şi monitorizarea nivelului de emisii perturbatoare determină ca
problemele legate de limitarea perturbaţiilor să devină una dintre preocupările importante ale
specialiştilor electroenergeticieni.

Bibliografie

[2.1] Mocanu C.I., Teoria circuitelor electrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1979.
[2.2] Golovanov Carmen, Albu Mihaela, Probleme moderne de măsurare în electroenergetică,
Editura tehnică, Bucureşti, 2000.
[2.3] *** Guide to quality of electrical supply for industrial installations, part 3: Harmonics,
WG 2, Power Quality, UIE, 1995.
[2.4] *** Electromagnetic compatibility in European electricity supply networks, EMC &
Harmonics, August 2001, Ref: 2001-2780-0020, EURELECTRIC.
[2.5] Testa A., Issues Related to Interharmonics, PESGM 2004 − 000694.
[2.6] Arie A. ş.a., Pluarea cu armonici a sistemelor electroenergetice funcţionând în regim
permanent simetric, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1994.
[2.7] *** Electromagnetic compatibility (EMC) – Part 4-7: Testing and measurement
techniques – Guide on harmonics and interharmonics measurements and
instrumentation, for power supply systems and equipment connected thereto, IEC 61000-
4-7/2002
[2.8] Papathanassiou S. ş.a., A practical evaluation of distribution betwork losses due to
harmonics, CIRED 2007, Rap. 0442.
[2.9] *** Electromagnetic compatibility (EMC) – Part 4-30: Testing and measurement
techniques – Power quality measurement methods, IEC 61000-4-30.
[2.10] *** Safety requirements for electrical equipment for measurement, control, and
laboratory use − Part 1: General requirements, IEC 61010-1/2001
[2.11] *** Electromagnetic compatibility (EMC) − Part 3: Limits − Section 6: Assessment of
emission limits for distorting loads in MV and HV power systems − Basic EMC publication
− IEC 61000−3−6/2005.
[2.12] *** Voltage characteristics of electricity supplied by public distribution systems, SR EN
50160/2007.
Calitatea energiei electrice 119

[2.13] Golovanov N., Şora I., Electrotermie şi electrotehnologii, Editura Tehnică, Bucureşti,
1997.
[2.14] Eremia M., Electric power systems. Electric networks, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 2006.
[2.15] Bonhomme H. ş.a., A shunt active filter for low voltage applications, CIRED Nice'99,
Rap.2.24.
[2.16] Fodor D. ş.a., Convertoare statice de putere speciale, Editura Printech, Bucureşti, 1997.
[2.17] El-Sadek M.,Z. ş.a. Suggested hybrid active power filter for damping harmonic
resonance in power distribution systems,, CIRED 2007, Rap. 0277.
[2.18] Gawlik W., Optimal placement and mutual influence of active filters, CIRED Barcelona
2003, R2_33.
[2.19] Koch R.G, Britten A.C, Harmonic emission estimation techniques for large industrial
plants, CIGRE 1998, Rap. 36_103.