07.

2018
07.2018
Ș T I I N Ț A S P O R T U L U I • L I L I E C I C A R N I VOR I • P U E RT O R IC O • PĂ S Ă R I M A R I N E Î N P E R IC OL

„Îmi place să îmi

forțez limitele, să
ajung dincolo de ce
credeam că e posibil.”
K AT I E L E D E C K Y
C A M P I OA N Ă O L I M P I C Ă

CUM OBŢII
UN SPORTIV
MAI BUN
LILIECI CARNIVORI
B Â N T U I E U N T E M P L U M AYA Ș
C O M O R I S Ă L B AT I C E P U Ț I N
CUNOSCUTE ALE RUSIEI
 Vara asta citești mai mult
Cumperi
1 revistă și
PRIMEȘTI
1 CADOU!

CINE DOARME CU NATIONAL GEOGRAPHIC TRAVELER SUB PERNĂ,

VISEAZĂ FRUMOS. ȘI PLEACĂ SĂ-ȘI ÎMPLINEASCĂ VISUL!
natgeo.ro

LA ORICE PUNCT DE DIFUZARE A PRESEI O REVISTĂ EDITATĂ DE

I U L I E | PAGINA REDACȚIEI

CĂTĂLIN GRUIA
Cu gândul la Rusia

Cel mai mare triumf din viața mea l-am

trăit pe la 12 ani. Clasa noastră juca fotbal
în curtea școlii cu niște băieți mai mari.
Îmi amintesc ca azi cum am preluat
o minge pe piept aproape de mijlocul
terenului, cu spatele la poarta adversă,
și, din întoarcere, am prins un voleu, o
bombă care s-a dus fix la vinclu, urmată
de o explozie de bucurie pe marginea
terenului. Lumea adunată a început
să-mi scandeze numele! Mi s-au tăiat
picioarele.
Ce magie are fotbalul de poate să ne
bucure atât? Și parcă dintotdeauna și
pretutindeni, începând de prin 2500
î.Hr., cu un strămoș chinezesc numit
tsu chu, trecând prin harpastumul roman
sau pasuckuakohowogul indienilor
nord-americani până la mult iubitul și
violentul Mob football din Anglia medie-
vală. Și azi, în ciuda globalizării care tinde
să uniformizeze totul, fotbalul modern
rămâne o limbă universală a bucuriei,
vorbită în zeci de dialecte formate sub
semnele geografiei și naționalității.
Luna acesta, ochii întregii planete
sunt ațintiți către cel mai urmărit eve-
niment sportiv din lume: Campionatul
Mondial de Fotbal din 2018. Și noi tra-
gem cu ochiul spre sărbătoarea din Rusia
cu trei articole conexe.
La pagina 20, am pregătit un infografic
despre jucătorii străini ai celor 32 de țări
calificate.
La pagina 4, avem un fotojurnal cu
Usain Bolt, legenda jamaicană a sprintului, n-are doar aripi la picioare, ci și
fotografii care îți taie respirația din rezer-
încălțăminte ușoară, precum cea din imagine, făcută special pentru aler-
garea pe suprafețe high-tech, care retransmit rapid energia în picioare. vațiile naturale rusești, de unde veți afla
poate cu surprindere că, începând cu
1917, Rusia are o tradiție istorică a pro-
„MAREA PROVOCARE A tecției mediului și o zestre de 34,6 mil-
URMĂTORILOR 30 DE ioane de hectare strict protejate.
Iar la pagina 38, articolul de copertă al
A N I VA F I C U M S Ă
acestei ediții arată cum ultimele desco-
ANTRENĂM CREIERUL
periri din știință și tehnologie, progresele
Î M P R E U N Ă C U C O R P U L .” în antrenament, testare, nutriție, asis-
— BRUCE GEMMELL, ANTRENOR tență medicală și echipament îi împing
O L I M P I C D E N ATAȚ I E înainte pe sportivi.

FOTO: MARK THIESSEN IULIE 2018 1

N AT I O N A L G E O G R A P H I C
S U M A R
J U R N A L
D E F OTO G R A F
4
Comorile
sălbatice ale Rusiei
Rusia a impus cea mai
strictă protecție de
mediu pe 34,6
milioane de hectare,
mai mult ca orice țară
din lume. Și este doar
începutul poveștii.
F OTO : S E RG H E I G O R Ș KOV
13
S P R E V I I T O R
DEZBATERE
30 de ani de lecții
despre climă
Problema schimbării
de climă generate
de om e tot mai acu-
tă, iar răspunsurile
nu țin pasul cu ea.
T E X T: A N D R E W R E V K I N
GENIUL
Peisagist cu misiune
Kate Orff creează țăr-
muri și cursuri de apă
reziliente pentru viitor.
TEXT: RACHEL HARTIGAN SHEA
Î N A C E E AȘI S E CȚI U N E
Insecte de casă
Păsările simt cutremurele
Harta vedetelor din fotbal
IULIE 2018
Pe copertă
Înotătoarea Katie Ledecky,
de cinci ori medaliată cu
aur la Olimpiadă, se antre-
nează dur, dar contează și
pe științele sportului pen-
tru performanțe mai bune.
FOTO: JOHN HUET
E X P L O R E A Z Ă
24
C U M F U N CȚI O N E A ZĂ
Energie curată din-
tr-o mină de cărbune
O veche mină din
Germnaia ar putea
deveni baterie sub-
terană pentru energia
solară și eoliană.
T E X T: JA S O N T R E AT
TRUSA CU UNELTE
Facerea lumii
De ce ai nevoie ca să
modelezi Pământul? O
privire în cutia cu unelte
a unui artizan celebru.
T E X T: N I N A ST RO C H L I C
Î N A C E E AȘI S E CȚI U N E
Cum ajungi în Ruwenzori
Dumbrăvencele noastre
R E P O RTA J E Mai rapid, mai sus, Pierdute în largul Prădători nocturni
mai inteligent, mării Liliecii carnivori bân-
mai puternic. Specii rar văzute de tuie un templu mayaș.
Cercetătorii studi- păsări marine suferă T E X T: V I R G I N I A M O R E L L
ază corpul omenesc, un declin important F O T O : A N A N D VA R M A
creierul, psihologia, dar al populațiilor. .................................... P. 100
și tehnologia materia- Oare vor supraviețui? D E P EȘE
lelor pentru a duce mai T E X T: J O N AT H A N
departe limitele FRANZEN
Insulă în pană
performanțelor F O T O : T H O M A S P.
Puerto Rico se reface
atletice ale omului. PESCHAK
cu dificultate după
T E X T: C H R I S T I N E ...................................... P. 66 cea mai lungă pană
B R E N N A N . . . . . . . . . . . . . . . P. 38 de curent din istoria
Statelor Unite.
T E X T: DAV I D B R I N D L E Y
F OTO : C A RO L G U Z Y
...................................... P. 112
 JURNAL DE FOTOGR AF

Frământata istorie a protecției mediului în Rusia ascunde o

N AT I O N A L G E O G R A P H I C P R I V I N D L U M E A D I N TOAT E U N G H I U R I L E P O S I B I L E

Apusul luminează o
vulpe polară tânără,
încadrată de coar-
nele unui ren, pe
Insula Wrangel din
Marea Ciukotsk. Wran-
gel este una dintre
cele 105 zapovedniki
din Rusia – „rezerva-
ții naturale stricte”, în
care accesul uman este
riguros reglementat.

4 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
 COMORI NATURALE ÎN RUSIA
surpriză: 34,6 milioane de hectare neatinse, strict protejate. F OTO : S E RG H E I G O R Ș KOV

NR. 183

IULIE 2018 5
J U R N A L D E F O T O G R A F

DEASUPRA

În Putoranski Zapoved-
nik, din zona arctică
siberiană, râul Dulis-
mar începe să înghețe.
Rezervația fără dru-
muri, care se întinde
spre nord de la pădurile
boreale la pustietatea
de gheață, primește
doar câteva sute de
vizitatori pe an.

D R E A P TA

Pârâiașe de lavă con-

verg (spre stânga)
aproape de vârful înză-
pezit al vulcanului Plos-
kii Tolbacik, în Parcul
Natural Kliucevskoi din
peninsula Kamceatka.
S TÂ N G A

Dintr-o copcă centrală,

apa întinde ramuri prin
zăpada colorată de
alge și prin gheața de
pe lacul Lama, una din
miile de bălți și cascade
de pe platoul Putorana.
Când vine primăvara
în această regiune
aproape inaccesibilă,
„apa este artistul prin-
cipal”, spune fotograful
Serghei Gorșkov. Zona
din imagine are un dia-
metru de aproximativ
nouă metri.
J U R N A L D E F O T O G R A F

În Putoranski Zapoved-
nik, Cascada Kandinski
și următoarea coboară
208 m de pe platoul
Putorana până în canio-
nul de dedesubt. Renii
traversează în migrația
lor o parte din rezerva-
ție, care adăpostește
și elani, lupi, glutoni,
mufloni de Putorana și
urși bruni.
J U R N A L D E F O T O G R A F
CONTEXT
D E S E C O L E , R U S I A A PĂ R Ă N AT U R A , F E R I N D M A R I P O RȚ I U N I
D I N E A D E P R E Z E N ȚA OA M E N I LO R .
O MOȘTENIRE mai puțin cunoscută a
tumultuosului secol al XX-lea în Rusia
este abundența zonelor protejate, unele
atât de izolate și de restricționate, încât
puțini ruși au pus piciorul acolo.
În 1917, în ultimele luni înainte să fie
constrâns să abdice, ultimul țar, Nico-
lae al II-lea, a creat primul zapovednik,
sau „rezervație naturală strictă”, din
țară, aproape de Lacul Baikal din Sibe-
ria. La scurtă vreme, a fost executat de
revoluționarii bolșevici. Nu a apucat să
afle că rezervația lui reușise să salveze
samurul de Barguzin, apreciat de multă
vreme de familia imperială pentru blană,
numită „aurul moale”.
În SUA, primele parcuri naționale
fuseseră gândite ca „zone de agrement”
pentru populație. Primii adepți ruși ai
conservării, ca Grigori Kojevnikov, aveau
alte visuri. Voiau să apere noile rezervații
rusești de populație, să facă din ele oaze
virgine de natură primordială. „Nu este
nevoie să înlăturăm nimic, să adăugăm
nimic, să îmbunătățim nimic”, afirma
Norii întunecați se adună peste aisbergurile din largul Insulei Franz Josef, în Parcul Național Arctic
din Rusia.
Kojevnikov. „Trebuie să lăsăm natura
în pace și să observăm rezultatele.” În
prezent, după nenumărate lupte pentru
protecția mediului (și câteva dezastre
ecologice), Rusia are 70,3 de milioane de
hectare de teren protejat la nivel federal.
Dintre acestea, 34,6 milioane de hec-
tare sunt în 105 zapovedniki, care au cele
mai înalte standarde de protecție din
Uniunea Internațională pentru Conser-
varea Naturii, categoria Ia – „...în care
vizitele, exploatarea și impactul umane
sunt strict controlate și limitate”. Nicio
altă țară nu are o suprafață protejată atât
de mare.
Serghei Gorșkov fotografiază astfel
de ținuturi sălbatice de aproape două
decenii; surprinde erupții vulcanice
rare, momente intime cu animalele săl-
batice neobișnuite cu oamenii, topirea
sezonieră a apelor arctice neatinse de
om. Efortul lui ne amintește, oportun,
de rezultatele superbe pe care le vedem
când ascultăm îndemnul lui Kojevnikov
și lăsăm natura în pace. — E V E C O N A N T
ADVERTORIAL
CAFEAUA CARE DUREAZĂ
Bei cafea și te relaxezi. Nu ai nevoie să te gândești dacă vei putea continua să te
bucuri de ceașca zilnică, pentru că există experți care au făcut deja asta pentru tine.
Astăzi, în țările cultiva-
toare de cafea, agronomii
au grijă ca soiurile să fie
nu doar productive, ci și
adaptate la mediu și climă.
Plante rezistente la boli
sunt dezvoltate și distri-
buite fermierilor.
Aceiași experți se asi-
gură ca o mică plantație
să fie o afacere prosperă
pentru o familie, una care
să tenteze tânăra genera-
ție să se ocupe în continu-
are de cultura de boabe
aromate, păstrând know-
how-ul adunat de-a lungul
timpului.
Au grijă ca experiența
cultivatorilor din toată
lumea să fie împărtășită,
iar soluțiile bune, care evită
risipa și respectă solul și
plantele, să fie adoptate.
Au grijă ca boabele să
fie culese la timp, selec-
tate și bine păstrate. Apoi,
cu aromele lor imbibate
de gusturi din adâncul pă-
mântului, purtând am-
prenta imuabilă a locului,
să ajungă cât mai curând
și fără ocolișuri la tine.
Bea-ți cafeaua, un om a
crescut-o cu grijă pentru
tine, mulți alții s-au gândit
cum să o facă să dureze
și în viitor.
M AY 2 0 1 8 11
 23
ani
Sursa ta de
inspirație

O R E V I S T Ă E D I TAT Ă D E

LUNAR, la toate punctele de difuzare a presei! www.casalux.ro

 ÎN ACEASTĂ SECȚIUNE
Casa cu gângănii

S P R E V I I T O R Păsări și cutremure
Rădăcinile fotbaliștilor
Peisaje reziliente

DE SCOPERIRI DE AZI CARE VOR DEFINI LUMEA DE MÂINE

N AT I O N A L G E O G R A P H I C NR. 183

Clima: nimic nou

sub soare
C ÂT A M S TAT S Ă D E M O N S T R Ă M C Ă S C H I M B Ă R I L E C L I M AT I C E S U N T
O P R O B L E M Ă D E P O L U A R E , A U D E V E N I T M A I M U LT D E C ÂT ATÂT.

A
T E XT: ANDREW REVKIN

impactul potențial disruptiv al emisiilor

C UM 3 0 D E A N I ,
cu efect de seră generate de arderea combustibililor
fosili și a pădurilor tropicale a ajuns pe prima pagină
a ziarelor. Fusese nevoie de un secol de știință cumu-
lată și de o schimbare majoră de perspectivă. De fapt,
Svante Arrhenius, cercetătorul suedez care, în 1896, a
estimat primul proporțiile încălzirii cauzate de arderea
la scară largă a cărbunelui, a considerat-o mai curând
un beneficiu, atât pentru agricultură, cât și pentru „un
climat mai blând și mai bun, mai ales în regiunile mai
reci ale Pământului”.
De-a lungul deceniilor s-au mai publicat articole,
printre care unul remarcabil de clar, în 1956, în New
York Times, arătând că acumularea emisiilor de gaze
de seră din producția de energie va duce la schimbări
climatice de durată. În încheiere, articolul preconiza
impedimentul principal în calea reducerii emisiilor
dăunătoare: abundența combustibililor fosili. „Căr-
bunele și țițeiul sunt încă abundente și ieftine în multe

IULIE 2018 13
S P R E V I I T O R | D E Z B AT E R E

Î N 1 9 8 8 , O VA R I E T A T E D E F A C T O R I ,
P R I N T R E C A R E S E C E TA , C A N I -
CULA ȘI INCENDIILE DE PRO -
P ORȚII ÎN UNELE PĂRȚI ALE
LUMII, AU ADUS EFECT UL DE SERĂ
ÎN LUMINA REFLECTOARELOR.

zone ale lumii și avem toate motivele să credem că

industria le va consuma atâta timp cât rămân rentabile.”
Grupul Interguvernamental pentru Schimbări
Climatice a fost înființat la sfârșitul lui 1988, după ce
mai mulți factori aduseseră efectul de seră în lumina
reflectoarelor. În acel an, SUA a fost grav afectată de
secetă și caniculă, iar în jungla amazoniană și în Parcul
Național Yellowstone au izbucnit incendii de proporții.
Cu doar un an înainte, se conturase o posibilă soluție,
când țări din lumea întreagă semnaseră Protocolul de la
Montreal, care stabilea pași către eliminarea anumitor
compuși sintetici care afectau stratul protector de ozon
din atmosferă. Momentul decisiv a venit pe 23 iunie,
sub forma unui discurs tulburător în fața Senatului
american. James E. Hansen – un climatolog care își
întorsese atenția de la studierea căldurii extreme de pe
Venus la atmosfera pământeană modificată de om – a
tras concluzia fără menajamente: „efectul de seră a fost
detectat și ne schimbă clima”.

în care am învățat
C Ă L ĂT O R I A M E A J U R N A L I S T I C Ă ,
despre știința și impactul schimbărilor climatice și
despre opțiunile energetice care decurg din ele, a
început cu adevărat în cursul aceleiași luni, la Toronto,
la prima Conferință Mondială privind Schimbarea
Atmosferei. Și nu s-a mai oprit; m-a dus de la Polul Nord
la Casa Albă, de la laboratoare de tehnologie solară și
rezervoare de combustibil pentru centrale nucleare
până la Vatican. Detaliile s-au schimbat, dar în multe
privințe problemele principale rămân, în mare, cele pe
care alți jurnaliști și cu mine le-am descoperit în 1988.
În octombrie anul acela, articolul meu de pe coperta
revistei Discover a vorbit despre riscul de inundații în
Miami, forța posibil sporită a uraganelor, creșterea
predictibilă a emisiilor Chinei, vulnerabilitatea stratului
de zăpadă și, deci, a surselor de apă în California și nu
numai. De asemenea, descria incertitudinile vexante
în estimarea încălzirii, care persistă și azi. Se încheia
cu un citat din Michael B. McElroy, profesor atunci,
ca și acum, la Universitatea Harvard: „Dacă alegem să
acceptăm provocarea, se pare că putem încetini sub-
stanțial ritmul schimbărilor, câștigând timp pentru a
dezvolta mecanisme prin care să reducem costul pentru
societate și pagubele asupra ecosistemelor. Sau putem
să închidem ochii, să sperăm că va fi bine și să plătim
când va veni ziua socotelilor.”
Probabil că avertismentul lui sună familiar. Cerce-
tătorii, activiștii și politicienii preocupați au tot făcut
afirmații similare între timp, dar asta nu a împiedicat
emisiile să crească. Glen Peters, de la Centrul pentru
Studii Climatice Internaționale din Oslo, Norvegia, a
urmărit creșterea nivelului de CO2 din atmosferă după
1870 – și a descoperit că aproape jumătate provine de
la emisiile umane din ultimii 30 de ani.
Se întâmplă multe în domeniul energiei regenerabile,
se dezvoltă sisteme solare și eoliene și crește perfor-
manța bateriilor care țin luminile aprinse când soarele
nu se vede și aerul nu se mișcă. Dar lumea continuă să
fie peste 85% dependentă de combustibilii fosili pentru
obținerea energiei. Sporirea eficienței energetice și a
producției din surse regenerabile a fost îngropată de
creșterea cererii de energie fosilă, odată cu reducerea
sărăciei globale. În SUA și în multe zone din Europa,
energia nucleară cu emisii reduse de carbon este în
declin, deoarece comunitățile își amintesc temeri din
trecut și insistă să se închidă centralele vechi, iar cos-
turile mari împiedică deschiderea unora noi.

14 N A T I O N A L G E O G R A P H I C FOTO: STUART PALLEY

 lipsa progresului decisiv în materie
C UM S E E X P L I C Ă
de schimbări climatice cauzate de om? După ce mi-am
dedicat jumătate din cei 62 de ani documentării și
scrierii de articole și cărți despre climă, în ultima vreme
găsesc util – deși uneori neplăcut – să privim în urmă
în căutare de percepții greșite sau ocazii ratate care
au permis agravarea problemei.
Putem identifica principalii vinovați? Există aproape
la fel de multe teorii și suspecți câți susținători ai unei
tabere sau alta. Printre ele: lipsa finanțării fundamen-
tale pentru cercetare (poziție pe care am adoptat-o
și eu adesea), influența industriei asupra politicilor,
mediatizarea redusă și semănarea îndoielii de către cei
cu interese în combustibilii fosili sau care se opuneau
intervenției statului. Mai este și „mintea noastră ino-
portună” – cum numesc eu un set de trăsături compor-
tamentale și norme sociale umane care ne împiedică
să abordăm corect schimbările de climă.
Dincolo de o vie din Napa se vede unul dintre cele
cel puțin 12 incendii care au devastat California de
Nord în octombrie 2017. Zona suferea de mai mulți
ani de caniculă și secetă extreme.
Ani de zile am crezut că toți suspecții sunt vinovați.
Dar mai există o posibilitate. Poate schimbările de climă
nu sunt atât un rău ecologic care trebuie îndreptat,
cât o nouă sursă de riscuri – o situație în care energia
planetară a omenirii depășește, cel puțin deocam-
dată, capacitatea noastră de a ne diminua impactul.
Într-un articol din 2009 intitulat „Pubertate la scară
planetară”, m-am jucat cu ideea aceasta și am sugerat
că specia noastră se află într-o tranziție turbulentă de
la adolescență la maturitate, în care se împotrivește
îndemnurilor de a se maturiza – și în care combustibilii
fosili joacă rolul testosteronului.
Dar situația este și mai încurcată. Cu cât mai mult
IULIE 2018 15
S P R E V I I T O R | D E Z B AT E R E

scriam despre cartiere sărace fără iluminat public din

Kenya și sate indiene unde lumea gătește la foc de
cărbune ilicit sau de vreascuri adunate cu mâna, cu
atât mai evident devenea că nu există un singur „noi”
când vine vorba de energie, nu în cazul vulnerabilității
la riscuri climatice. „Noi”, cei bogați, ne permitem să
trecem la energie curată și să ne reducem vulnerabi-
litatea la caniculă, inundații și nu numai. Dar restul
omenirii încă se luptă să obțină avantajele economice
elementare pe care le-am câștigat noi din arderea com-
bustibililor fosili.
Studiile multor cercetători și experți susțin o conclu-
zie îngrijorătoare: schimbările de climă nu seamănă
cu nicio altă problemă ecologică de până acum. Nu
o putem „repara”, cum am început să reparăm pro-
blema smogului sau a găurii din stratul de ozon, prin
reglementări și tratate circumscrise și prin limitarea
schimbărilor tehnologice. Este prea amplă ca spațiu,
timp și complexitate; emisiile care o cauzează sunt
o consecință prea strâns legată de efortul a circa 7,5
miliarde de oameni acum și circa 10 miliarde în câteva
decenii de a prospera pe Pământ.
FORMA REALĂ a situației de pe planetă devine vizibilă
de-abia când luăm în considerare creșterea rapidă a
emisiilor de gaze de seră în tandem cu alte date despre
activitatea umană. Un raport științific din 2015 cu titlul
„Marea accelerare” includea grafice planetare cu sem-
nale ale activității umane, de la micșorarea pădurilor
tropicale la producția de hârtie și consumul de apă.
Majoritatea au o curbă asemănătoare cu a emisiilor
de CO2. Poluarea și impactul ei asupra climei sunt,
deci, simptome ale unei situații generale: episodul
de ciocnire dintre oameni și Pământ numit tot mai
des „antropocen”.
Adam Frank, astrofizician la Universitatea Rochester,
a început să evalueze posibilele rezultate pentru planetă
ale diverselor scenarii. Din modelele matematice destul
de simple rezultă trei scenarii în linii mari, descrise
de Frank într-o nouă carte intitulată Light of the Stars
[Lumina stelelor]. Primul scenariu este „aterizarea lină”,
în care o civilizație și planeta ei trec fără incidente la
o stare nouă și stabilă. A doua este „împuținarea”, în
care condițiile ecologice ale planetei se degradează și
populația scade vertiginos, dar pare să supraviețuiască.
„Este greu de știut dacă o civilizație tehnologizată ar
putea supraviețui pierderii a circa 70% din populație”,
spune Frank. Mai există un al treilea scenariu: colapsul.
„Specia se înmulțește, situația planetei «se încinge» și,
SCHIMBĂRILE DE CLIMĂ NU
S E A M Ă N Ă C U A LT E P R O B L E M E
ECOLO GICE DE PÂNĂ ACUM. NU
L E P U T E M „ R E P A R A”, C U M A M
FĂCU T CU SMO GUL SAU CU
GAU R A D I N S T R AT U L D E OZ O N.
la un moment dat, populația se reduce fulgerător la
zero”, spune Frank. „Am găsit chiar și scenarii în care
colapsul poate avea loc după ce populația a trecut de la
o sursă de energie cu impact puternic – combustibilii
fosili – la una cu impact redus, solară.”
Perspectiva interplanetară a lui Frank evidențiază
faptul că, în realitate, criza climatică este mai degrabă
o provocare monumentală, la care se lucrează o viață,
poate chiar generații, cu un amestec de mobilizare și
răbdare. Schimbarea de perspectivă este tulburătoare,
dar în același timp eliberatoare: înseamnă că orice om
motivat și perseverent poate face diferența – ca profesor
sau inginer, ca artist sau investitor sau pur și simplu ca
cetățean planetar implicat.
Privind spre spațiu pentru a evalua viitorul plane-
tei, Frank a revenit la punctul de pornire al lui James
Hansen – studiile lui timpurii asupra vecinei noastre
ultrafierbinți, Venus. Anul acesta l-am întrebat pe Frank
ce vede în viitorul Terrei: suntem sortiți să ardem ca un
chibrit aprins sau vom reuși să luminăm stabil, ca un
LED cu alimentare solară?
Frank este de părere că în orice biosferă care a dat
naștere unei civilizații industriale la scară planetară
ar fi greu de evitat tulburări de proporții. „Întrebarea
este cât de frecvent supraviețuiește civilizația tran-
ziției pentru a se reinventa ca parte încă importantă
din biosfera transformată”, a răspuns el. „Multe pot
depinde de moștenirea evolutivă a speciei”, spune el –
de capacitatea populațiilor de a gândi și acționa așa
cum este necesar pentru a se adapta și a administra
responsabil o nouă realitate. Este o întrebare pentru
întregul Pământ, spune el: „Suntem în stare? Eu sper
că da, dar probabil că vom afla destul de curând.”
Andrew Revkin s-a alăturat recent Societății National Geo-
graphic în calitate de consilier strategic în jurnalismul ecologic
și științific, după trei decenii de experiență în reportaje de
mediu, mai ales pentru New York Times. În 2018 a scris împre-
ună cu Lisa Mechaley, educator de mediu, cartea Weather: An
Illustrated History, from Cloud Atlases to Climate Change.

Forța schimbărilor de climă

Pentru a explica felul în care dimensiunea enormă a schimbărilor ne afectează
percepția, Tim Morton de la Universitatea Rice citează o scenă din filmul Războiul
stelelor: Imperiul contraatacă, în care nava Millennium Falcon intră într-o
„peșteră”, de fapt, în gura unui vierme uriaș. Așa este viața cu schimbările de climă,
spune el: „Pentru că viermele ne acoperă tot câmpul vizual, nu îl putem deosebi
de un asteroid pe care credem că am aterizat. O vreme, ne putem păcăli că nu
suntem înăuntrul unui vierme gigantic – până când începe să ne digere.” — AR

FOTO: LUCASFILM LTD./PHOTOFEST

GĂRÂNA JAZZ F
XXII EDITI
JULY 12-15.2018
STANLEY CLARKE BAND
ROBERTO FONSECA TRIO

DAN BERGLUND, MAGNUS ÖSTRÖM

YOUN SUN NAH & ULF WAKENIUS
AVISHAI COHEN'S BIG VICIOUS
SLY & ROBBIE MEET NILS PETTER
MOLVÆR FEAT. EIVIND AARSET
& VLADISLAV DELAY
ADAM BAŁDYCH WITH HELGE LIEN TRIO
& TORE BRUNBORG
SEBASTIAN STUDNITZKY QUARTET
STEFANO BATTAGLIA TRIO
EKALAVYA: ABHIJITH P S NAIR, MOHINI DEY
SANDEEP MOHAN, JOE JOHNSON,
ARUN ROOP
BENNY RIETVELD ENSEMBLE
FEAT. MARCEL MOLDOVAN
PINK FREUD
KEKKO FORNARELLI TRIO

Instagram: @garanajazzfestival
Facebook: @GaranaJazzFest
COURTOIS, ERDMANN, FINCKER:
BANDES ORIGINALES
ELENA MÎNDRU FINNECTION FEAT.
ADAM BAŁDYCH
MIRCEA TIBERIAN:
LA CLASSE OPERAIA VA IN PARADISO
PUBA JAZZ CONNECTION
TRIGON
EMIL BÎZGĂ QUARTET
ALEX CALANCEA BAND
HOREA CRIȘOVAN ACOUSTIC TRIP
RAUL KUSAK
STIVAL

TEODOR POP
EXIT OZ
GHEORGHE FIKL

PARTENER MEDIA
N
S P R E V I I T O R | PAȘI ÎNAINTE

Provocarea origami
Ceea ce începuse în 2015 ca
DEPEȘE un proiect ambițios pentru
DE PE FRONTUL artistul Cristian Marianciuc –
să împăturească un cocor
ȘTIINȚEI pe zi timp de 100 de zile – a
Ș I I N O VA Ț I E I devenit o călătorie perso-
nală. În cele din urmă, a creat
1.000 de cocori superbi în
tot atâtea zile consecutive.

MEDIU

Gângăniile
din casă
Musafirii nepof-
tiți sunt și mai mari,
și mai mici. Într-un
studiu pe 50 de
case din zona ora-
șului Raleigh din
Carolina de Nord,
descris în jurnalul
Peer J, s-au desco-
perit sute de specii
de artropode care
locuiau alături de
proprietarii nești-
utori. Majoritatea
(73%) erau muște, TEHNOLOGIE

păianjeni, viespi,
furnici și coleop-
tere, ca acest gân-
PROGNOZE ÎNARIPATE
dac al covoarelor. P OT D E T E C TA PĂ S Ă R I L E C U E M I ȚĂTOA R E C U T R E M U R E L E ?
Ca și: molii, ure- Oamenii de știinţă speră că un nou sistem ne va putea alerta de
chelnițe, gândaci cutremurele iminente: păsări cu mini-rucsacuri.
de bucătărie și Nimeni nu știe exact de ce, dar de multe ori animalele au un com-
miriapode. portament specific înainte de cutremure sau alte dezastre. Uneori,
— LO R I C U T H B E RT stolurile se abat de la ruta de migraţie sau devin active la ore neobiș-
nuite, spune Martin Wikelski, ecolog la Institutul de Ornitologie Max
Planck din Germania și bursier al Societăţii National Geographic.
El conduce un proiect de urmărire prin satelit numit International
Cooperation for Animal Research Using Space. ICARUS va monitoriza
cu emiţătoare electronice ușoare – atașate ca hamuri, inele pe picioa-
re sau chiar căciuliţe – tiparele de activitate a zeci de mii de păsări,
lilieci și alte vieţuitoare în căutarea neregularităţilor care anunţă un
cutremur iminent. O reţea globală de voluntari a început să monteze
dispozitivele pe animale – Wikelski le numește „gadgeturi portabile
pentru faună”. Acestea le vor urmări și transmite mișcările către Staţia
Spaţială Internaţională, unde astronauţii ruși vor instala echipamentul
de colectare a datelor pentru ICARUS într-una din următoarele ieșiri
în spaţiu. Rezultatul, speră Wikelski, va fi o reţea de prognozare a
dezastrelor similară unui „internet înaripat”. — L I N D S AY G E L L M A N

FOTO, DE SUS: CRISTIAN MARIANCIUC; CHRISTIAN ZIEGLER PENTRU INSTITUTUL MAX PLANCK; MATT BERTONE
S P R E V I I T O R | INFOGRAFIC

FOTBAL
din Rusia, vor participa 32 de
Î N 2 0 1 8 , L A C U PA M O N D I A L Ă F I F A
echipe din întreaga lume. Dar faptul că o echipă reprezintă o țară
nu înseamnă că toți jucătorii ei s-au născut acolo. Istoricul familial
și dubla cetățenie sunt factori luați în considerare de jucători când

FĂRĂ aleg ce țară să reprezinte. Din cele 32 de echipe, 25 au avut cel

puțin un jucător străin la calificările pentru cea mai urmărită com-
petiție monosportivă din lume – documentată vara aceasta de

FRONTIERE
National Geographic în parteneriat cu Fox Sports.

T E XT: RILEY D. CHAMPINE

UEFA Europa
În total, pentru cele 32 de țări (reprezen-
tate aici) calificate la Campionatul Mondial CONCACAF AFC
din 2018 au jucat 97 de fotbaliști străini. America de Nord, CAF Asia și
America Centrală Africa Australia
Legătura dintre locul nașterii jucătorului și Marea Caraibilor
străin și echipa din Cupa Mondială CONMEBOL OFC
America de Sud Oceania

ud
Echipă națională
cu jucători străini

a de S
În preliminariile Campiona-

ă
tului Mondial din 2018 s-au

dit
Echipă națională
Belgia
întrecut pentru calificare
Dan

S au
Coree
Croaț

fără jucători străini

209 echipe din șase confe-
e

bia
ma

derații regionale.
ia
An

Ara
rca

ia
on
gl

p
ia

Ja
Fr
an

Ge

n
rm
ța

Ira
Lățimea săgeții reprezintă
an numărul de jucători; sunt
tra
lia
ia marcate cele cu mai mult
Au
s
de un jucător.

Isla 13
nda ju i sia
că
to 7 Tun
ri
nă
scu
ți î
Polon nF 12 al
ia r an
ța, Seneg
da
r ca
re
au 2
juc
2 at p
Portugalia ent
ru M
Nigeria
aro
c
2

Rusiaă) 2
Maroc
(gazd

bia Nu sunt reprezentați Egi

Ser
p t
35 de jucători străini din
țări care nu s-au calificat.

ia 2
Pa
n
n am

S pa a
2
ia

M
ed

ex
Su

i
ția

Co

c
sta
e
Elv

Uru
ina

Ric
Peru
ia

Columbia

a
gua
ent

Brazil

y
Arg

Între 1930 și 2018, s-au calificat la E X P O RT U R I

Campionatul Mondial 79 de echipe D I N F R A N ȚA
naționale. Numai opt au devenit Se preconizează că 35 de
campioane. fotbaliști născuți în Franța
Cupa Mondială câștigată vor juca pentru alte țări, ca
★ Senegal, Tunisia și Maroc –
Țara De la 15 participări în sus
moștenire a colonialismu-
Țara 7-14 participări lui francez în Africa și a
Țara De la 6 participări în jos valurilor de imigrație.

DATELE DESPRE JUCĂTORII STRĂINI PROVIN DOCUMENTARE: SCOTT ELDER

DIN MECIURILE OFICIALE JUCATE ÎN CALIFICĂRI. SURSA: CIES FOOTBALL OBSERVATORY
S P R E V I I T O R

GENIUL
KATE ORFF
T E X T: RACHEL HARTIGAN SHEA F O T O : B E N E D I C T E VA N S

Peisaje pentru
antropocen
Pentru Kate Orff, arhitect peisagist, nu
e suficient să înfrumusețeze locurile.
Vrea să le facă și adaptabile schimbărilor
de climă și efectelor lor extreme. „Fie-
care centimetru pătrat de planetă a fost
influențat, intenționat sau nu, de mâna
omului”, spune ea. „Scopul meu e să
transform influența asta în ceva pozitiv.”
Scape, studioul ei de design, a creat
un parteneriat cu statul New York (cu
finanțare federală) pentru construirea
unor așa-numite „diguri vii” de-a lungul
țărmului sudic al Insulei Staten, grav
afectată de uraganul Sandy în 2012. Con-
strucțiile vor avea o triplă acțiune – vor
proteja coasta de furtuni și eroziune în
viitor, vor restaura habitatul marin din
Golful Raritan și vor crea locuri la țărm
unde localnicii să poată învăța despre
ecosistem și interacționa cu el.
Orff, care este și directoarea noului
Centru pentru Peisaje și Orașe Reziliente
de la Universitatea Columbia, abordează
peisagistica dintr-o „postură activistă”,
în cuvintele ei. Vrea ca locurile ame-
najate de ea să „facă legătura dintre
natură și cultură, dintre sociologie și
ecosisteme”. Scopul este exemplificat
de un proiect de refacere a pârâului Ala-
meda din zona golfului San Francisco:
oamenii ar fi invitați să interacționeze
cu natura pe malul apei, iar fluxul de
apă sporit ar aduce sedimente în golf,
protejând zona de inundații extreme.
Orff ne îndeamnă să fim designeri
activiști în propriile comunități. În peri-
oada aceasta de schimbări ecologi-
ce dramatice, spune ea, e periculos
să „privim pasivi Pământul ca
pe un simplu fundal estetic”.
 Î N A C E A S TĂ S E C Ț I U N E

Facerea lumii

E X P L O R E A Z Ă Crocodil la orizont
Prin Munții Ruwenzori
Amour de tatu

D E Z VĂ L U I N D Z I D E Z I M I S T E R E L E – Ș I M I N U N I L E – C A R E N E Î N C O N J O A R Ă

N AT I O N A L G E O G R A P H I C NR. 183

ENERGIE
CURATĂ
ÎNTR-O MINĂ 1
La suprafață, turbi-
nele eoliene și panou-
rile solare generează
energie regenera-

DE CĂRBUNE
bilă. Mina de cărbune,
care se va închide anul
acesta, este dedesubt.
Apă p
omp
ată
la sup
rafa
ță

P ROVO C A R E A :Energia regenerabilă,

eoliană și solară, este abundentă; sto-
carea ei pentru viitor rămâne problema-

2
tică. Un proiect australian folosește o Fără un mod de stocare, ener- Când oferta de energie
baterie uriașă litiu-ion, iar altul, din gia regenerabilă se irosește în depășește cererea, cu
Nevada, se bazează pe sare topită. Ger- perioadele cu cerere scăzută. electricitatea în exces
mania, care intenţionează să funcţioneze se pompează apa din
Cantitatea rezervorul subteran,
cu 80% energie regenerabilă până în de energie
2050, apelează chiar la infrastructura prin tunelurile deja
Surplus existente, spre rezer-
industriei pe care vrea să o înlocuiască: a
de vorul de la suprafață.
cărbunelui. Planul: transformarea minei energie
Cerere
Prosper-Haniel din Bottrop într-o bate- Deficit Deficit de energie
rie. Ar fi unul dintre primele proiecte de de
subterane cu hidroenergie din pompare ener- energie
gie
care s-a dovedit eficientă pentru stocarea Energie regenerabilă
electricităţii. Dar, deși curată, metoda furnizată
costă – iar finanţare încă nu s-a găsit. Momentul din zi

24 N A T I O N A L G E O G R A P H I C
 PROIECT Mina de cărbune
Prosper-Haniel
Renania
ASIA de Nord-
EUROPA Bottrop Westphalia Bottrop, Renania de
LO C A L I Z A R E
Nord-Westphalia
GERMANIA S E M N D I S T I N C T I V O mină de căr-
AFRICA
bune în prag de închidere devine
loc de stocare pentru energia verde.

CUM FUNCȚIONEAZĂ T E X T: JA S O N T R E AT

Turbine
eoliene

4
Ascensor Centrală
Electricitatea se trans-
de mină electrică mite către o centrală
Panouri solare electrică de la supra-
față și se distribuie în
rețea prin liniile de
înaltă tensiune.
Rezervor de suprafață

Apa se
scurge
prin Planul prevede păstra-
turbină rea apei în subteran,
Rezervo într-o buclă recent con-
r subte
ran
struită, cu o capacitate
Buclă d de circa 600.000 m³.
e 16 k
m

3
Când cererea de ener-
gie depășește oferta,
apa din rezervorul de
la suprafață este lăsată
7 metri
să curgă în cel subteran
printr-o turbină pentru
a genera electricitate.

Pompă/Turbină
592 m
sub pământ

KELSEY NOWAKOWSKI. ILUSTRAȚII: STEFAN FICHTEL. SURSA: ANDRÉ NIEMANN, UNIVERSITATEA DUISBURG-ESSEN

IULIE 2018 25
E X P L O R E A Z Ă | T R U S A C U U N E LT E

7
8

FACEREA LUMII
10

1. Raportor sferic
Instrument pentru tra-
16 sarea precisă a liniilor de
latitudine.
2-4. Acuarele
Recipiente mici cu acuarele
amestecate manual și o
paletă pentru testare.
15 5. Glob de birou
Un glob miniatural, de 23
cm, verde-pal. Cele mari au
127 cm diametru.
6. Pensulă
Pentru aplicarea straturilor
de culoare pe globuri mari.
7. Instrumente de gravat
11 14 Unelte metalice ascuțite
pentru gravarea de mesaje
personale pe soclu.
8. Compas mare
Pentru desenarea liniilor de
latitudine pe globuri mari.
9. Ax interior
Permite globului să se
rotească. Partea de jos
fixează globul pe soclu.
10. Clin
O fâșie de hartă tăiată
manual, vopsită cu primul
strat de culoare.
11. Șubler
Pentru măsurarea circum-
ferinței sferei.
12 13 12. Toc și pensule
Cu tocul caligrafic se scriu
mesaje personalizate pe
globuri, iar cu pensulele se
aplică acuarela.
13. Sugativă
O singură picătură și totul
trebuie luat de la capăt – cu
sugativa se absoarbe vop-
FOTO: AARON TILLEY seaua în exces din pensule.
14. Soclu de lemn
Rulmenții din soclul de
PETER BELLERBY VOIA SĂ ÎI FACĂ UN GLOB tatălui lui, care împlinea 80 de ani. lemn permit globului o
Doi ani mai târziu, când i-a dat cadoul, își vânduse casa și mașina rotație de 360°.
pentru a deveni unul dintre foarte puținii producători de globuri 15. Catalogul artistului
la comandă din lume. În secolul al XV-lea, meșteșugarii își gravau Artistul principal păstrează
hărțile pe plăci de aramă, în oglindă. Și azi, echipa Bellerby & Co. culorile de referință de la
globurile create într-un
din Londra face o muncă delicată. Fiecare secțiune de hartă, de
catalog.
forma unei plăci de surf, e pictată manual și întinsă – proces numit 16. Husă
„triangulare” – cu instrumente speciale. „Nu există magazine de Acoperitoare cu sigla
bricolaj pentru globuri pământești”, glumește Bellerby. — NINA STROCHLIC Bellerby.
E X P L O R E A Z Ă | PRIN OBIECTIV

Rendez-
vous
riscant
U N S A N C T U A R M A R I N F R E A M ĂTĂ
D E V I AȚĂ . E A C O L O Ș I U N
CROCODIL CURIOS. UN FOTOGRAF
A R E D OA R O C L I PĂ SĂ D E C I DĂ :
I N T E RV I N E S A U F A C E P O Z A?

T E X T : D AV I D D O U B I L E T
Ș I J E N N I F E R H AY E S

David Doubilet: Parcul Național Grădinile Reginei este

un sanctuar marin compus dintr-o salbă de bancuri de
nisip, insulițe de mangrove și recife, la vreo 100 km sud
de Cuba. Într-o misiune mai veche, documentasem
împreună cu Jennifer Hayes, soția și partenera mea de
fotografie, coralii plini de pești și mangrovele patru-
late de crocodili. Știam că turismul și schimbările de
climă puteau afecta parcul de circa 2.200 km2 – așa
că, 15 ani mai târziu, ne-am întors să vedem ce mai
face. Eram într-un canal printre mangrove și fotogra-
fiam Cassiopeia, numită și „meduza cu susul în jos”.
Jennifer era cu spatele la mine, concentrată pe un
specimen de deasupra. Din colțul vizorului, am văzut
un crocodil american măricel plutind în aval. În timp
ce mă pregăteam să-l fotografiez, mi-am dat seama că
o să ajungă exact între mine și Jennifer. Am început
să fac zgomot prin regulator și am declanșat blițul în
rafală, ca să o avertizez că avem un musafir. Ea s-a
prins repede și s-a întors să-l întâmpine.
Jennifer Hayes: M-am pomenit nas în nas cu un
crocodil american. Surprinsă și foarte bucuroasă, l-am
salutat prin regulator.
DD: Mi-a arătat semnul de OK, a dat din cap și a
bolborosit audibil un „Saluuuut, frumusețe”, în timp
ce se apleca să-i facă portretul. M-a uimit cum i s-a
adresat crocodilului, cu respect, curiozitate calmă și o
bucurie absolută. N-am ezitat să surprind momentul.
JH: Nu mă simțeam amenințată. Urmăream de
câteva zile crocodilii cum se plimbau, cum cercetau
diverse lucruri printre mangrove, cum alergau peștii
în cerc de dragul distracției și cum dormeau în văzul
nostru. Mulți îi însoțeau zilnic pe scafandri. Eram
familiarizată cu comportamentul lor – și aveam o car-
casă SEACAM impermeabilă mare, pe care la nevoie
o puteam folosi cu încredere ca scut.
Dar vreau să fie clar: mă simțeam în largul meu cu
specia aceasta de crocodil, în locul acela anume, în
momentul acela anume. Nu aș fi fost în largul meu, în
alt mediu, cu o specie mai agresivă, cum sunt crocodilul
de Nil sau de apă sărată.

NATIONAL GEOGRAPHIC A PRODUS ACEST MATERIAL

ÎN PARTENERIAT CU ROLEX.
 DD: Când vede imaginea cu crocodilul în spatele lui
Jennifer, lumea are diverse reacții, de la uimire la admi-
rație sau groază. Dar după câteva fotografii, animalul,
deloc impresionat de noi, a plecat să-și vadă de treaba
lui de crocodil. Noi ne-am întors la căutarea de meduze.
JH: Mulți mă întreabă dacă nu m-am supărat că
David a pozat în loc să încerce să mă „salveze”. Mi-ar
fi părut rău dacă nu ar fi fotografiat. Eu eram oaspete
în mediul lui, așa că animalul a simțit nevoia să mă
cerceteze. Asta sper să găsesc în misiuni – nu mi-e
frică, sunt încântată să văd o creatură atât de veche.
DD: În branșa noastră, riscuri există mereu. Jennifer
și cu mine am anulat multe scufundări cu animale
agresive – și pentru siguranța noastră, și pentru a lor.
Dar întâlnirea aceasta a confirmat semnele bune pe care
le-am întâlnit la tot pasul în Grădinile Reginei. Croco-
dilul este o specie-indicator, simbol al unui ecosistem
marin sănătos care poate susține prădători de vârf (spre
deosebire de zonele degradate, cu pescuit excesiv, din
alte zone din Marea Caraibilor). Conservarea acestei
rezervații a reușit pentru că este patrulată și protejată
activ. Relaxarea restricțiilor de călătorie va aduce mai
mulți turiști – așa că e esențial să menținem echilibrul
între ecoturism, explorare și conservare. Este posibil,
dacă vizitatorii adoptă filosofia noastră față de croco-
dilul curios și de orice altă creatură marină. Intrăm în
oceanele Pământului sub condițiile lor, nu ale noastre.
Colaborarea dintre Jennifer Hayes, biolog marin, și David
Doubilet, fotograf, a fost distinsă cu numeroase premii. Doubilet
este ambasador Rolex și participant la noul parteneriat dintre
Rolex și National Geographic. Mottoul acestuia, „Dedicați unei
planete cu viitor”, îi reflectă misiunea: promovarea conservării și
explorării oceanelor, polilor și munților Terrei.
E X P L O R E A Z Ă | AM FOST ACOLO

ÎN CIFRE

-7°C
T E M P E R AT U R A N OA P T E A ,
LA 4.000 M

4.844
Î N Ă LȚ I M E A V F. B A K E R
(ÎN METRI)

22
ZILE PE MUNTELE BAKER

ASCENSIUNE
AFRICA
Mun]ii
Ruwenzori
Munții Ruwen-
zori se întind pe
granița dintre
Uganda și Repu-
blica Democra-
tică Congo. Trei săptămâni pe unul dintre cele mai înalte vârfuri
 „PE MĂSURĂ CE URCAM,
VEGETAŢIA SE TOT SCHIMBA:
DE LA PĂDURE TROPICALĂ LA
PĂDURE MONTANĂ , AP OI LA
PA J I Ș T E D E S C H I S Ă .”
– Christian Ziegler

CU ȘASE LUNI ÎNAINTE CU 14 ZILE ÎNAINTE C U D O UĂ Z I L E Î N A I N T E

S TA B I L I R E A R U T E I
Am fost invitat să fotogra-
fiez un grup de geologi
germani care, cu ajuto-
rul datelor GPS foarte
detaliate, măsurau cât se
deplasează munții Ruwen-
zori prin mișcarea plăcilor
tectonice. Cu câteva luni
înainte de plecare, am cum-
părat îmbrăcăminte și saci
impermeabili ca să îmi apăr
echipamentul de clima
umedă. Apoi am făcut
planul strategic. Lanțul
muntos se întinde pe gra-
nița dintre Uganda și R.D.
Congo. La îndemnul meu,
echipa a decis să călăto-
rească pe partea ugandeză
pentru a evita activitățile
rebelilor din RDC.
BAGAJE ESENȚIALE
La poalele Muntelui Baker,
temperaturile erau în jur
de 30°C. Pe măsură ce
urcam, vremea a devenit
rece, umedă, vântoasă –
apoi a nins. Am trecut de la
transpirație la tremurat în
doar câteva zile.
• Sac de dormit călduros
• Patru saci impermeabili
• Un GPS
• Ciocolată (insuficientă)
• Filtru de polarizare, la
obiectiv, pentru un mai
bun control al luminii.
• Hard-disk de rezervă pe
care să descarc fotogra-
fiile în fiecare seară
• Aspirină pentru rău de
înălțime
G ATA D E L A N S A R E
Ascensiunea la o aseme-
nea altitudine în Munții
Ruwenzori era un vis;
de-abia așteptam să
ajung. Am luat avionul
din Panama, unde locu-
iesc, spre New York,
apoi spre Amsterdam
și, în cele din urmă,
spre Entebbe, Uganda.
Acolo m-am întâlnit cu
geologii și am plecat
împreună cu mașina
spre granița de vest.
Într-un oraș de la poa-
lele munților am găsit
15 cărăuși și bucătari,
plus un paznic înar-
mat, care aveau să ne
însoțească pe Muntele
Baker.

EXTREMĂ
ale Africii pentru a măsura deplasarea Munților Ruwenzori.
R E P O RTA J Ș I FOTO D E CHRISTIAN ZIEGLER
C O N S E M N AT E D E N I N A S T RO C H L I C

NGM MAPS
E X P L O R E A Z Ă | INSTINCT PRIMAR

PLĂCEREA VÂNĂTORII –
Tatu: să îi cunoaștem
1. CU-TREI-BRÂIE

SAU SEX ÎN VITEZĂ

Doar două specii de tatu, cel
sudic-cu-trei-brâie și cel bra-
zilian-cu-trei-brâie, se fac
ghem dacă sunt amenințate.
Uniunea Internațională pentru
Conservarea Naturii îi consi-
deră pe cei brazilieni (Tolype-
utes tricinctus) vulnerabili,
F OTO : JOEL SARTORE iar pe cei sudici (T. matacus)
aproape amenințați, moti-
grupul Xenarthra – leneșii, fur-
M A M I F E R E L E D I N C A R E S E T R AG E vele principale fiind pierderea
habitatului și vânătoarea.
nicarii și tatu – trăiesc în emisfera vestică din Paleocen, de acum
circa 65 de milioane de ani. Evident, și-au perpetuat specia, dar 2 . C U - N O UĂ- B R Â I E
cercetătorii rareori i-au prins în flagrant. Carapacea ca o armură a lui
Dasypus novemcinctus ar putea
I-a prins, însă, Nina Attias, ecolog brazilian. Ea studiază de mai mulţi
avea, de fapt, până la 11 brâie,
ani trei dintre cele 20 de specii de tatu. Și-a concentrat studiile doc- plăci osoase unite de țesut
torale pe Euphractus sexcinctus, numit și tatuul-galben sau cu-șase- flexibil. Este singurul tatu a
cărui populație pare să crească
brâie (dedesubt), ale cărui ritualuri de curtare le-a observat și filmat. și are cel mai mare areal – în
În mlaștinile Pantanal din Brazilia, sezonul de amour pentru America de Sud, Centrală și de
Nord –, care se extinde odată
tatuul-cu-șase-brâie este tot anul. Când simt mirosul unei femele în
cu încălzirea climei.
estru, masculii se apropie, iar ea „pur și simplu o rupe la fugă”, spune
Attias. „Vezi câte o femelă fugind cât o ţin picioarele și un grup de 3. URIAȘ

masculi care o aleargă.” Odată ce un pretendent mai iute reușește să Priodontes maximus, întâlnit în
toată America de Sud, este cel
ajungă femela, „împerecherea se desfășoară din fugă”, spune Attias. mai mare tatu și poate depăși
Chiar și urmăriţi de alţi masculi, cei doi rămân acuplaţi. Îi ajută 1,5 m în lungime și 50 kg. UICN
îl consideră vulnerabil. Popu-
și faptul că, dintre toate mamiferele, tatu au printre cele mai mari lațiile indigene îl vânează
penisuri în raport cu corpul; un mascul de E. sexcinctus are corpul pentru carne, iar unii fermieri
lung de 33 cm și penisul de 15 cm. Iar dacă împerecherea din goană locali îl omoară, pentru că un
mit spune că, dacă îl zărești,
reușește, 60-65 de zile mai târziu femela poate naște unul sau doi pui. ai ghinion.
Simpla procreare nu asigură supravieţuirea speciei; tatu are nevoie
de ajutorul omului. Brazilia are un plan naţional pentru protejarea
tatuului-cu-trei-brâie. Statul Piauí a delimitat o zonă de parc natural
pentru conservarea lui. În paralel, cu sprijinul Institutului pentru Con-
servarea Faunei Sălbatice, la care lucrează Attias, statul Mato Grosso
do Sul intenţionează să urmărească tatuul-uriaș ca specie-indicator, a Acești tatu-cu-șase-brâie au
fost fotografiați la Muzeul și
cărei prezenţă va da o măsură a succesului în eforturile de conservare Acvariul Național al Fluviului
a habitatului. — PAT R I C I A E D M O N D S Mississippi, în Dubuque, Iowa.
E X P L O R E A Z Ă | PĂSĂRI DIN ROMÂNIA
INVAZIVUL ALEXANDRU
T E X T Ș I F O T O : H E L M U T I G N AT
verzui e ultimul
U N S TO L D E PA PAG A L I
lucru la care te aștepți într-un parc din
București, mai ales când e acoperit de
zăpadă. Totuși, e posibil, spre exemplu
în parcul Tineretului, unde există cea
mai importantă colonie „bucureșteană”
de papagali Micul Alexandru (Psittacula
krameri), numărând circa 15 indivizi.
Reușesc să treacă peste iarnă adăpostin-
du-se în scorburi de plopi și beneficiind
de semințele de la hrănitoarele montate
de S.O.R (unde se impun în fața păsărilor
mai mici).
Biologului Vlad Cioflec îi datorăm prima
lor observare „oficială” în anul 2009,
în zona cimitirului Belu. Originari din
zonele tropicale ale Africii și Asiei, unde
sunt considerați dăunători ai culturilor
agricole, papagalii Micul Alexandru au
ajuns să colonizeze în ultimul secol toate
continentele, cu excepția Antarcticii.
În București, specia a fost semnalată în
majoritatea zonelor verzi întinse (Tinere-
tului, Carol, Herăstrău, Văcărești), iar
Cu o lungime de
până la 40 cm și un
penaj verde-gălbui
„fosforescent“, Micul
Alexandru poate fi
observat cu ușurință
chiar de pe aleile din
parcul Tineretului,
în zona insulei cu
plopi.
în restul țării apar documentați sub
formă de stoluri sau exemplare solitare
în județele Ilfov, Brașov, Mureș și Cluj,
însă e posibil ca ei să fie prezenți în mult
mai multe zone urbane.
„Exemplare evadate din colecții private
au format populații reproducătoare în
afara arealului normal de răspândire,
fapt ce a afectat speciile native de
păsări cuibăritoare în cavități cum ar
fi grauri, vrăbii de câmp sau țicleni și,
posibil, chiar mamifere dependente de
aceste microhabitate, precum lilieci sau
veverițe”, spune biologul Vlad Cioflec. E
recomandat ca autoritățile să monitori-
zeze populațiile acestor papagali care,
scăpați de sub control, ar putea afecta
ireversibil avifauna marilor orașe.
Dacă „invazia” papagalilor e un fenomen
restrâns în București, în alte orașe euro-
pene a căpătat proporții de masă, cel
mai cunoscut fiind cazul Londrei, unde
există mii de papagali în libertate, o
prezență obișnuită în parcurile orașului.
E X P L O R E A Z Ă | PĂSĂRI DIN ROMÂNIA
PE URMA MIGRAȚIEI DUMBRĂVENCELOR
T E X T: TA M Á S PA P P
de peste 100
M I G R AȚ I A L E E C E RC E TATĂ
de ani, dar multe informații nu sunt
clarificate încă: exact unde iernează, cât
de repede ajung, când pornesc la drum,
cât le influențează traseul condițiile
meteo etc.? Știm că dumbrăveanca
noastră cuibărește în sudul Europei
și iernează în Africa ecuatorială, dar
nu cunoaștem detaliile migrației. Pen-
tru a elucida cât mai mult din acest
mister, echipa Milvus, care lucrează la
proiectul internațional de conservare
a dumbrăvencei în Câmpia de Vest, a
echipat în sezonul trecut 30 de dum-
brăvence cuibăritoare. Pe cinci păsări au
fost montate transmițătoare satelitare,
pe restul – „geotag”.
Primele erau preferate, căci oferă date
exacte despre păsările pe care sunt
montate. Însă cu câțiva ani în urmă
INFORMAȚII DESPRE PROIECT PE ROLLERPROJECT.EU/RO, DESPRE RUTA PĂSĂRILOR
MONTATE CU EMIȚĂTOARE SATELITARE PE WWW.SATELLITETRACKING.EU
nu existau transmițătoare suficient
de mici ca să fie purtate fără probleme
de o dumbrăveancă. Mai mult, toate
aceste dispozitive montate în România
s-au oprit în câteva luni după montare.
Geotagul e o tehnologie nouă, ieftină,
însă datele nu sunt la fel de exacte și
pot fi accesate numai în laborator. Asta
înseamnă că pasărea trebuie prinsă de
două ori – o dată pentru a monta echi-
pamentul și a doua oară (peste un an)
pentru a-i scoate echipamentul.
În timpul migrației, geotagul înregis-
trează condițiile de lumină (la ce oră e
răsăritul și apusul, cât de puternică e
lumina etc.), iar din aceste date se poate
calcula ruta păsării. Anul trecut am
montat 25 de geotaguri pe dumbrăvence
din Câmpia de Vest; vara acesta sunt
reprinse și datele – interpretate.
În urma intensificării
agriculturii și dispariției
pâlcurilor de copaci,
numărul perechilor
cuibăritoare de dumbră-
veancă scăzuse sub 30
după 2010. Prin proiectul
de conservare imple-
mentat din 2015, numai în
cele peste 450 de scor-
buri artificiale montate
au cuibărit 52 de perechi,
iar specia a reapărut în
zone de unde dispăruse
în ultimele decenii.
FOTO: LÁSZLÓ POTOZKY
I U L I E | SCRISOARE DE LA EDITOR

PUERTO RICO
Toată luma are o
poveste
INTERVIU DE SUSAN GOLDBERG FOTOGRAFIE DE CAROL GUZY

62, a
C A R O L G U Z Y, Susan Goldberg: Ca reporter
începător, care scria obituare, am
câștigat patru Premii
învățat că oricine are o poveste...
Pulitzer pentru foto-
Carol Guzy: Da! Toată lumea are o
grafie – mai multe ca poveste și e aproape cathartic pen-
orice alt fotojurna- tru oameni să o spună și altora.
list. Printre colegi e Dar e povestea lor – nu a mea – și
cunoscută atât pen- sunt uimită să văd ce curaj au să-și
tru inima ei mare, expună viețile în fața obiectivului.
cât și pentru imagi-
În aproape 40 de ani ca fotograf, ce
nile din locuri foarte
schimbări ai observat?
diferite, precum Acum există multă neîncredere în
Irak, Haiti sau New presă. Asta face mai important ca
Orleans. Am trimis-o oricând ca ceea ce descriem să aibă cât
pe Guzy în misi- de multă acuratețe e omenește posibil.
une în Puerto Rico
Cum a fost în Puerto Rico?
(sus) după Uraganul
Nu mai fusesem acolo; prima vizită a
Maria. Și am stat de
fost în ziua cu uraganul. Oamenii abia
vorbă cu ea despre se descurcau, dar n-a fost unul să nu mă
experiență. primească frumos în dărâmătura care
mai rămăsese din casa lui. Nu aveau
aproape de loc apă, dar ne-au oferit și
nouă. În puține locuri din lume am mai
găsit oameni așa amabili.
Ți-ai făcut o carieră în zone dificile.
Ce ai învățat din ce ai văzut?
Când relatam din taberele de refu-
giați din Kurdistan, oamenii trăiau
într-un provizorat total, dar era un
spirit incredibil. În Mosul, Irak, erau
lupte oribile de stradă. Oamenii erau
chinuiți și mutilați și totuși aveau ele-
ganță. Mă simt atât de privilegiată și
atât de vinovată să mă urc în avion și
să plec, în timp ce ei rămân captivi
acolo. Lumea îi uită.
De-aceea faci fotografii? Ca lumea
să nu uite?
Fac fotografii ca să arăt lucruri de care
oamenii nu-și dau seama. Și dacă vom
continua să facem poze și să relatăm
faptele, putem îmbunătăți lucrurile.

INTERVIUL A FOST EDITAT PENTRU CONCIZIE ȘI CLARITATE.

 Oferit de:

Cu sprijinul:
 MAI R API D

MAI INTELIGENT M AI PUTE R N I C

Tehnologia și știința îi ajută pe sportivi
să doboare recorduri. Cât mai putem
forța limitele performanței umane?

T E XT: CHRISTINE BRENNAN

FOTOGRAFII: MARK THIESSEN,
D AV I D B U R N E T T, N I C H O L E S O B E C K I

38 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
 Michael Andrew, care
speră să participe la
următoarele Jocuri Olim-
pice, lucrează cu tatăl
și antrenorul lui, Peter,
într-un bazin de la reșe-
dința lor din Lawrence,
Kansas. Parcurge dis-
tanțe scurte la viteză
mare – un program con-
trar metodelor de antre-
nament tradiționale.
FOTO: MARK THIESSEN
Dansatorii de balet
clasic precum Esmiana
Jani, de 25 de ani, de la
Washington Ballet, își
solicită enorm gleznele
și genunchii la aterizări.
Sunt singurii sportivi
din lume care trebuie
să întindă vârful la
maximum în timp ce se
sprijină pe el. Pentru o
recuperare mai rapidă,
folosesc „cizme” gon-
flabile care le masează
mușchii picioarelor de
la degete până peste
coapse.
FOTO: MARK THIESSEN (TOATE)
Conformația și teh-
nica lui CJ Cummings
– aruncă halterele mai
rapid decât oricare
alt sportiv și menține
viteza pe tot parcursul
ridicării – îl separă de
competitori. Bob LeFavi
i-a analizat biomecanica
în perioada în care a
condus secția de științe
ale sănătății și chinezi-
ologie de la Universita-
tea Georgia Southern
din Savannah. Cercetă-
torii au descoperit că
la succesul lui contri-
buie amestecul ideal de
atribute – forță, viteză,
structura anatomică și
tehnică. Cummings e
încă adolescent și își va
atinge probabil poten-
țialul maxim după 25 de
ani, spune LeFavi.
MARK THIESSEN

42
 D R E A P TA

Un pantof ușor, ca cel

CURSA TUTUROR
purtat de Usain Bolt
când a stabilit noul
record mondial la 100 m
sprint, în 2009, fotogra-

TIMPURILOR NU
fiat pe o pistă Mondo-
track, asemănătoare cu
cea pe care a alergat
în ziua aceea la Berlin.

POATE AVEA LOC

Suprafața este proiec-
tată să-i retransmită
energia sportivului,
făcându-l mai rapid.

DECÂT ÎN IMAGINAȚIA
FOTO: MARK THIESSEN

DEDESUBT

Jesse Owens a câști-

NOASTRĂ: USAIN BOLT

gat cursa de 100 m de
la J.O. din 1936 cu 10,3
secunde. Usain Bolt,
în imaginea din 2016,
deține recordul actual

VS. JESSE OWENS.

de 9,58 s. Cu o suprafață
de alergare mai bună și
încălțări ușoare, Owens
s-ar fi apropiat mult de
timpul lui Bolt.
Bolt e pe culoarul lui de secol XXI, 100 de metri ULLSTEIN BILD VIA GETTY IMAGES
(OWENS); KAI PFAFFENBACH, REUTERS
de suprafață cauciucată netedă și antiderapantă,
creată să transmită rapid energia înapoi în picioa-
rele sportivului.
Iar Owens e pe culoarul lui interbelic, un pat
neuniform de zgură, suprafață moale care, dim-
potrivă, îi absoarbe energia din picioare în timp
ce aleargă.
Bolt, legenda jamaicană a sprintului, cu opt
medalii de aur olimpice, care a deținut mai bine
de un deceniu recordurile mondiale pentru
cursele masculine de 100 și 200 m, poartă încălță-
minte ușoară, făcută special pentru alergarea pe
suprafețe high-tech. În toată cariera lui competi-
tivă a avut parte de cele mai bune condiții de antre-
nament din lume. Merge la competiții cu avionul și
are un bucătar personal, care îi gătește mese hrăni-
toare, cu puține grăsimi. În plus, Bolt și-a atins apo-
geul în era de glorie a steroizilor în sporturi. Nu a
fost niciodată depistat, dar bănuielile planează
asupra multor atleți olimpici de top din vremea
lui. Bolt a fost nevoit să renunțe la o medalie de
aur pentru ștafetă la Olimpiada din 2008 după ce
un coechipier a picat testul de doping.
Owens, care a câștigat cursa de 100 m cu 10,3
secunde la Jocurile Olimpice din 1936 – una din-
tre cele patru medalii de aur pe care le-a obținut Cupa Mondială 2018
la Berlin – poartă încălțări de alergare din piele. National Geographic, în partene-
riat cu Fox Sports, va documenta
Bolt se poate lansa rapid din blocstartul de ultimă Cupa Mondială FIFA. Reporterul
generație, dar Owens trebuie să-și sape singur un nostru Sergey Gordeev va pre-
zenta materiale despre Rusia în
„blocstart” din zgură cu o lopățică de grădinărit. transmisiile din ziua meciurilor.

44 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
 Durata recordului
A L E R G ĂT O R I D E A M B E L E S E X E
13,6 secunde au doborât recordurile la 100 m sprint
Marie Mejzlíková II,
13,5
secunde Cehoslovacia
în ultimul secol. Dar cele mai dramatice
5 august 1922 schimbări de la primele competiții, în care
se alerga cu pantofi obișnuiți cu cuie
bătute în talpă, s-au produs în echi-
pament și infrastructura pistei.
Evoluția recordului mondial
13,0 la 100 m sprint,
1910-2018

VITEZA
LEGEN DĂ
Femei

Bărbați

Record înreg. Record înregistrat

INOVAȚIEI
manual electronic

12,5

12,0

11,5

Starturi mai puternice

Pe vremuri, alergătorii săpau
gropi în pistă, acoperită de
11,0
obicei cu zgură. Introducerea
blocstartului solid spre
sfârșitul anilor 1920 a dus la
noi recorduri mondiale. Încălțări mai ușoare
Primii pantofi de aler-
gare erau de piele, cu cuie
în talpă pentru aderență.
10,6 secunde Acum sunt din nailon, fibră
10,5 Donald Lippincott, SUA de sticlă, cu crampoane de
6 iulie 1912 unică folosință.

10,2
Jesse Owens, SUA
20 iunie 1936
10,0

1910 1920 1930 1940 1950 1960

JASON TREAT, NGM; MEG ROOSEVELT
GRAFICA: SERGIO INGRAVALLE. ICONOGRAME: ÁLVARO VALIÑO. SURSE: ADRIEN MARCK,
46 N AT I O N A L G E O G R A P H I C INSTITUTUL NAȚIONAL DE SPORT, EXPERTIZĂ ȘI PERFORMANȚĂ, FRANȚA; IAAF
 Owens a crescut în America segregată, cu
puține din beneficiile atleților moderni. Ca să
ajungă la Berlin, el și alți atleți americani au petre-
cut câteva zile pe un transoceanic.
Bolt, care a parcurs 100 m în timpul record de 9,58
secunde în 2009 și s-a retras anul trecut, e în con-
tinuare considerat cel mai rapid om de pe plane-
tă. Dar cu cât mai rapid a fost, în fond, decât sprin-
terii de elită ai generațiilor anterioare, ca Owens?
Lăsând la o parte substanțele care sporesc per-
formanța, cât am progresat în încercarea noastră
nesfârșită de a merge mai repede, mai sus, mai
departe? Și ce învățăm despre cum ne pot ajuta
tehnologia și noile metode de antrenament să
forțăm limitele performanței umane?
O demonstrație susținută de jurnalistul sportiv
David Epstein la o conferință TED din 2014 a
arătat că, dacă Owens ar fi alergat pe aceeași
suprafață ca Bolt, cel mai bun timp al lui pentru
100 m (10,2 secunde) – obținut cu puțin înainte
de Jocurile Olimpice din 1936 – ar fi putut fi cu
doar un pas în urma performanței lui Bolt (9,77
secunde) de la Campionatul Mondial din 2013.
În cele opt decenii care ne despart de victoriile
Piste mai rapide
Pistele de tartan și-au făcut
debutul la Jocurile Olim-
pice din 1968. Sunt mai elas-
tice și returnează energia
alergătorului; pistele de
zgură absorbeau energia.
istorice ale lui Owens, progresele în antrena-
ment, testare, tehnică, vestimentație și echipa-
ment i-au ajutat pe atleți să devină mai buni,
mai rapizi, mai puternici și mai preciși. Dar
cercetătorii sunt de părere că nu am atins încă
limitele posibilităților umane.
Peter Weyand, șeful Laboratorului de Perfor-
manță Locomotorie de la Universitatea Metodistă
de Sud din Dallas, Texas, unul dintre experții de
nivel mondial în biomecanica sprintului, spune că
nu este exclus să asistăm la progrese importante în
sprinturile de 100 și 200 m și în maratoane. Labo-
ratorul lui studiază tehnicile sprinterilor anali-
zând filmările la viteză mare pentru a-i face mai
eficienți – și mai rapizi. Weyand face parte dintr-o
echipă condusă de cercetătorul sportiv britanic
Yannis Pitsiladis cu scopul de a doborî limita de
două ore pentru maraton. (Un efort asemănător
făcut de Nike a eșuat în 2017.) Pentru a-i ajuta pe
sportivi să doboare recordurile, cercetătorii se
concentrează pe zone-cheie ca fiziologia, nutriția,
biomecanica, asistența medicală, monitorizarea
în timp real și antrenamentul. Astfel de informații
științifice „permit îmbunătățirea performanțelor”,
spune Weyand.
Pentru a-i ajuta pe atleți să forțeze legal limitele
performanței, cercetătorii experimentează cu noi
tehnici și noi echipamente, măsoară rezultatele
după metode noi și monitorizează nutriția și
sănătatea fizică și mintală ale sportivilor.
Știi pasa aia formidabilă a unui jucător din
echipa ta de fotbal preferată? S-ar putea să fi
început cu un aparat de antrenament numit

Cel mai rapid timp

după Griffith-Joyner:
10,64
10,49 Carmelita Jeter
Florence Griffith-Joyner, SUA 20 septembrie 2009
16 iulie 1988

Cronometrare mai bună Imbatabila FloJo

Cronometrele de pe vremuri
măsurau doar în cincimi de
secundă. De-abia în 1977 a
devenit obligatorie cronome-
trarea complet digitală –
până la sutimi de secundă.
Primii trei timpi la probele feminine
îi aparțin lui Florence Griffith-
Joyner. Nu a fost depistată nicio-
dată cu steroizi, dar recordul ei
din 1988 – încă neînfrânt – arată că
marile performanțe atrag bănuieli.
Fulgerul lovește de 3 ori
Usain Bolt a doborât recor-
dul masculin de două ori
în 2008 și o dată în 2009,
când l-a redus cu 0,14 s,
mai mult decât orice băr-
bat din epoca modernă.

9,72
În 1968-1977, când tehnolo- 9,69
gia a făcut un salt, au existat 9,58
recorduri separate, cu timpi Usain Bolt, Jamaica
măsurați manual și electronic. 16 august, 2009

1970 1980 1990 2000 2010

M A I R A P I D , M A I I N T E L I G E N T, M A I P U T E R N I C 47
Footbonaut, care îi aruncă jucătorului mingi cu
viteze și ritmuri variabile, obligându-l să le con-
troleze și să le plaseze într-o fantă a mașinăriei.
D
despre performanța
I S C U Ț I A AC E A S TA
umană trebuie abordată cu multă
prudență. Ne putem încrede în pro-
priii ochi? În 1988, ne-am minunat de recordul
mondial la 100 m al canadianului Ben Johnson –
până când i s-a depistat în organism o substanță
stimulatoare, i s-a retras medalia de aur și a fost
trimis acasă de la Jocurile Olimpice de Vară de la
Seul. 30 de ani mai târziu, era steroizilor în spor-
turi rămâne la putere: ciclistul american Lance
Armstrong, campioana americană la atletism
Marion Jones, delegația olimpică a Rusiei – și
lista de abateri continuă.
Dar să ne concentrăm pe partea bună a tehno-
logiei sportive, care a revoluționat și antrenamen-
tul sportivilor paralimpici.
Schioarea cu deficiențe de vedere Danelle
Umstead, participantă de trei ori la Jocurile Para-
limpice și de trei ori medaliată cu bronz într-un
sport ai cărui practicanți ating viteze de până la
110 km/h, s-a antrenat într-un tunel aerodinamic
împreună cu un ghid văzător. În competiții, își
urmează partenerul pe pistă și comunică prin
căști cu el. Antrenamentul în tunel a ajutat-o să-și
ajusteze tehnica pentru un plus de viteză.
În paralel, antrenorii și sportivii clatină vechile
convingeri despre antrenament.
Michael Andrew are 19 ani și a doborât cele mai
multe recorduri americane la înot pentru catego-
ria lui de vârstă; deține 22 de recorduri naționale.
El și antrenorul și tatăl lui, Peter, susțin cu con-
vingere o metodă de antrenament netradiționa-
lă numită Ultra-Short Race-Pace Training sau
USRPT. Andrew înoată la viteză mare pe dis-
tanțe scurte, condiționându-și mintea și corpul să
înoate mereu în ritm de competiție. Tradiția era ca
înotătorii de elită să își sporească anduranța prin
antrenamente mai lente pe distanțe mai lungi.
Metoda lui, intens dezbătută, l-a pus pe Andrew pe
lista posibililor participanți la Jocurile Olimpice
La antrenamente, Taylor sugerează că stimula-
Fletcher, de 28 de ani rea cerebrală locali-
(stânga), și alți mem- zată poate îmbunătăți
bri ai echipei de schi a memoria musculară și
SUA poartă căști care reduce capacitatea de a
le stimulează electric percepe oboseala.
cortexul motor. Studiile FOTO: DAVID BURNETT
M A I R A P I D , M A I I N T E L I G E N T, M A I P U T E R N I C
din 2020 și câștigă adepți printre antrenorii de
înot de elită din S.U.A. și nu numai.
„Tot ce facem se bazează pe știință; munca
noastră din bazin e susținută de date”, spune
Andrew. „Creierul și corpul nostru codează
mișcările ca un computer. Nu are sens să te
antrenezi lent când tu vrei să înoți repede.”
K
înotătoare americană
AT I E L E D E C K Y,
de maraton, care-a anunțat recent că
pleacă de la echipa Universității Stan-
ford pentru a trece la sport profesionist, are o
metodă de antrenament mai tradițională. Dar
tânăra de 21 de ani s-a folosit de știința sporti-
vă pentru a deveni una dintre cele mai bune
înotătoare ale lumii la proba liberă. Deținătoare
a cinci medalii de aur olimpice și două recorduri
mondiale stabilite la Jocurile Olimpice de la Rio
de Janeiro din 2016, Ledecky asimilează date
despre propria nutriție și analizele de sânge și
studiază filmările de la antrenamente și com-
petiții în căutare de metode de a-și îmbunătăți
mișcările din brațe și palme. Mulți atribuie suc-
cesul ei eticii profesionale; adevăratul ei secret
este, poate, că are una dintre cele mai eficiente
mișcări de brațe din natație.
Dar nu ar fi contat dacă n-ar fi fost dispusă
să muncească din greu, spune Bruce Gemmell,
care a antrenat-o înainte de Jocurile Olimpice din
2016. În cei trei ani dinainte de Jocurile de la Rio,
Ledecky înota săptămânal, de obicei între 55.000
și 60.000 m, împărțiți în nouă antrenamente de-a
lungul a șase zile. „Țin prezentări despre munca
mea cu Katie”, spune Gemmell. „Odată, cred că o
să las un singur diapozitiv pe care să scrie «Katie
lucrează până dă în brânci și e ca de piatră», după
care o să spun «Are cineva întrebări?»”
Două elemente de la antrenament au contat în
evoluția lui Ledecky la Rio. A vrut să urmărească
atent startul – plonjonul în bazin. Pentru sprinteri,
obsesia ei are sens. În cursele în care rezultatul
ține de sutimi de secundă, o zecime contează.
Dar Ledecky este înotătoare de maraton,
cunoscută pentru că termină cu mult înaintea
concurentelor. „Și-a studiat starturile filmate în
speranța de a câștiga o zecime de secundă”, spune
Gemmell. A doua obsesie de la antrenamente a lui
Ledecky presupunea finalul probei de 200 m liber.
Când încheia o serie de bazine la antrenament,
grăbea brusc ritmul la sfârșit, pe ultimii 15 m,
cu bătăi furioase din picioare, spune Gemmell.
„În mijlocul celui mai de rutină antrenament,
făcea asta, de două-trei ori pe săptămână, între 15
49
Schioarea paralimipică
cu deficiențe de vedere
Danelle Umstead, în
vârstă de 46 de ani, își
testează aerodinamica
într-un tunel aerodi-
namic pentru a învăța
tehnici mai bune de
schiat în conul de aer
al ghidului ei văzător,
(absent din imagine),
care schiază în fața ei.
Schiorii paralimpici pot
atinge 110 km/h.
FOTO: MARK THIESSEN

PA G I N I L E A N T E R I O A R E

Biomecanica sprinte-
rului paralimpic Jarryd
Wallace este analizată
la Laboratorul de Per-
formanță Locomoto-
rie de la Universitatea
Metodistă de Sud din
Dallas, Texas. „Făceam
multe greșeli”, spune
Wallace, în vârstă de
28 de ani. Deținătorul a
patru recorduri mondi-
ale, căruia a trebuit să i
se amputeze jumătate
din piciorul drept din
cauza unei probleme
musculare, se folosește
de analiza în laborator a
tehnicii lui ca să alerge
și mai repede.
FOTO: ROBERT CLARK

52
 1920 1930 1940 1950
Cele mai bune 10 performanțe Recordul
mondiale pe ani mondial actual
1921-2016
Culorile mai închise
Bărbați Femei indică suprapunerea
performanțelor
100 m sprint

Maraton

Aruncarea greutății
Media
Procent reușit
anuală
din recordul
Performanță mondial
individuală actual

80%
din recordul
mondial actual

MAI BINE
NU SE
60%

POATE?
Reușitele sportive s-au îmbu-
Efectul războiului
În timpul celui de-al Doilea
nătățit timp de decenii, par- Război Mondial, recordu-
țial grație noilor tehnologii și rile sportive au fost rare.
Mulți sportivi de elită au
steroizilor care sporeau per- fost înrolați și majoritatea
formanța. Acum, când spor- competițiilor internațio-
tivii sunt atent testați, se nale au fost anulate.
40%
doboară în continuare recor-
duri mondiale – dar treptat.
Asta poate sugera că ne apro- Pentru maratonul feminin sunt disponibile date doar după 1980.

piem de limitele potențialului JASON TREAT, NGM; MEG ROOSEVELT

SURSE: ADRIEN MARCK, INSTITUTUL NAȚIONAL DE SPORT,
nostru atletic. EXPERTIZĂ ȘI PERFORMANȚĂ, FRANȚA; IAAF
 1968 1976
Prima testare Prima testare Se introduce
antidoping la J.O. anti-steroizi testarea antidoping
(narcotice și la Jocurile Olimpice aleatorie
amfetamine)
1960 1970 1980
Era steroizilor
Introducerea steroizilor a
afectat mai mult recordurile
feminine decât pe cele mascu-
line, poate pentru că steroizii
anabolici cresc nivelul de testo-
steron prezent în mod natural
doar în cantități mici la femei.
minute și o jumătate de oră, pe final.”
Și să ajungem la proba de 200 m liber de la Rio.
Pentru că era cea mai scurtă probă individuală
a ei, avea să fie și cea mai strânsă. Nu se putea
detașa decisiv de competitoare în doar patru
bazine. Știa că finalul avea să conteze cel mai
mult. Într-adevăr, când concurentele se apropiau
de sfârșitul finalei de 200 m, principala rivală a
lui Ledecky, suedeza Sarah Sjostrom, s-a apro-
piat rapid și a ajuns-o pe Ledecky cu doar 15 m
înainte de final. Sjostrom părea să vină cu viteză
mai mare și să aibă victoria asigurată.
Dar Ledecky nu a pierdut. De ce? Pentru că
se antrenase foarte mult pentru sfârșitul cursei.
„Când a ajuns-o Sarah, mi-am spus: «Am văzut-o
pe Katie terminând cursa asta de mai bine de o
mie de ori. O să atingă zidul prima.»”
Așa a și făcut. „Nu e de mirare că a reușit, cu
toată presiunea de la Rio”, spune Gemmell. „Știa
exact ce făcuse la antrenamente, iar și iar.”
Performanţa generală a lui Ledecky la Rio a fost
demnă de cărţile de istorie. Dar ea și Gemmell
o prevăzuseră cu mai mulţi ani înainte, după ce
sportiva doborâse recordul mondial la 800 m
1987
1990 2000 2010
Dominația kenyenilor Putere concentrată
De două decenii, Podiumurile sporturilor
bărbații din Kenya mai puțin populare, ca
(marcați mai sus) aruncarea greutății, sunt
domină maratonul, cu dominate de câteva per-
aproape 60% din cei soane, ca Valerie Adams
mai buni zece timpi din Noua Zeelandă (repre-
din fiecare an. zentată mai sus).
liber. Se gândeau împreună cu cât voia ea să își
îmbunătăţească timpul la probele de 800 și 400 m
liber în 2016, iar Ledecky și-a scris obiectivele pe
o plută pe care o folosea la antrenamente și o lua
cu ea la competiţii. Noul ei record la 800 m liber
fusese de 8:13:86. Scopul ei? 8:05. Părea o nebunie:
era posibil să își doboare propriul record mondial,
dar cu aproape nouă secunde?
În următorii trei ani, Ledecky și-a tot redus
timpul pentru proba de 800 m liber. La începu-
tul lui 2016 ajunsese la 8:06:68. La Rio, a zdrobit
concurenţa și a stabilit un nou record mondial:
8:04:79.
Gemmell a început să se întrebe: „Dacă am fi
spus opt minute fix? Nu știm unde este limita. Am
stabilit obiective care, cu trei ani înainte de Rio,
erau de neimaginat. Odată ce le-a atins Katie, nu
am putut să nu mă întreb în adâncul meu: de ce
nu le-am stabilit mai devreme?”
l
de
E D E C K Y Ș I A LȚ I S P O R T I V I D E E L I TĂ
azi au avantajul timpului în sportul lor.
Dacă priviţi o fotografie cu înotătorul
Mark Spitz de la Jocurile Olimpice din 1972, veţi
M A I R A P I D , M A I I N T E L I G E N T, M A I P U T E R N I C 55
Yunna Sinskey, volun-
tară la un studiu, merge
pe o bandă rulantă
montată pe o bază
mobilă într-un dom
de realitate virtuală
de 360°, cu camere și
proiectoare pe pereți,
la Laboratorul Lincoln
de la MIT. Are pe corp
markeri reflectorizanți
cu ajutorul cărora cele
18 camere din dom
îi captează mișcările
pentru un studiu care
încearcă să îmbunătă-
țească diagnosticarea
și tratamentul traume-
lor cranio-cerebrale
ușoare. Urmărirea tipa-
relor de mișcare poate
contribui și la diagnos-
ticarea accidentărilor
sportive.
FOTO: DAVID BURNETT

56
vedea diferența: fără ochelari, fără cască, fără
costum de ultimă generație care nu reține apa.
Ba chiar avea și mustață. Bazinele de pe atunci
nu aveau sistemele de circulare îmbunătățite
și separatoarele de culoare care reduc valurile,
folosite acum în bazinele de competiție pentru
a absorbi mare parte din deplasarea apei de la
înotătorii învecinați. Toate acestea îl încetineau
pe Spitz, însă pe atunci nu știam. Dar tot a câști-
gat șapte medalii de aur în 1972.
Știința sănătății a jucat un rol important în
viețile generațiilor de înotători de atunci până
acum. Gemmell își amintește despre o acciden-
tare minoră la gleznă suferită de Ledecky la Cen-
trul American pentru Antrenamente Olimpice
spre sfârșitul verii lui 2016, cu doar câteva luni
înainte de Rio.
„În două ore, o consultaseră doi doctori, făcuse
o ecografie și avea lângă ea un fizioterapeut, un
antrenor specializat pe forță și condiționare, un
antrenor de înot – adică eu – și vreo trei alte per-
soane, care deja văzuseră datele, se consultaseră
și făcuseră un plan.”
Alan Ashley, director de performanță spor-
tivă al Comitetului Olimpic American, spune că
esențial pentru doborârea recordurilor este „ca
sportivii să rămână sănătoși. Dacă sunt sănătoși,
tot restul vine de la sine.”
l
Audrey King
A S FÂ R Ș I T U L A N I L O R ’6 0 ,
Weisiger a obținut locul trei la patinaj
artistic feminin, la categoria „novice”,
și anul următor, locul trei la categoria „juniori”.
A învățat să facă sărituri înalte și rapide – nu
pentru că așa trebuia, ci pentru că se antrena pe
un patinoar mic din Falls Church, Virginia, doar
cât o treime din cel standard. „Dacă acopeream
distanța obișnuită, m-aș fi izbit de zid”, spune ea.
Weisiger, care și-a făcut intrarea în sport cam
în aceeași perioadă ca Dorothy Hamill, campioa-
na olimpică din 1976, era înconjurată de tinere
care făceau sărituri duble, așa că în competiții nu
făcea decât sărituri duble, deși la antrenamente
îi reușeau și cele triple. Spre deosebire de patina-
toarele din prezent, nu se antrena cu greutăți, nu
făcea Pilates și nu dădea atenție nutriției. „Dar
luam lecții de balet”, își amintește ea.
Mai târziu, pe la sfârșitul anilor ’80 și în anii ’90,
Weisiger, devenită antrenoare internațională de
elită, își învăța elevul, pe Michael Weiss, cum să
facă sărituri duble și triple – și, în cele din urmă,
cvadruple. El a fost primul american care a încer-
cat un cvadruplu tulup la campionatul național
58 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
american din 1997. Mai târziu, a participat la două
Olimpiade și a câștigat trei titluri naționale și
două medalii de bronz la campionatul mondial.
Spre deosebire de Nathan Chen, sportiv olim-
pic din 2018 al cărui corp zvelt, cu talie și șolduri
subțiri, îl ajută să se rotească rapid în aer, Weiss
avea o conformație musculoasă, așa că folosea
forța trunchiului pentru a se propulsa în aer.
Weisiger îi înregistra săriturile cu o cameră
video pe care acum am considera-o de epocă,
după care punea caseta într-un video conectat
la un televizor pe care îl împingea pe gheață ca
să privească filmarea împreună cu Weiss. Apoi
reluau munca.
„Vedeam, dar încă nu aveam cum să facem
măsurători”, își amintește Weisiger, râzând. „Eu
ziceam «Cred că e suficient de sus» și mai încer-
cam odată.”
Acum, în timp ce face conversație la cină
într-un restaurant, Weisiger își atinge iPhone-ul
și deschide aplicația Vert. „Dacă îți pun o centură
cu senzori și sari, văd pe telefon cât de sus ai sărit
și de aici am începe discuția despre cum să încer-
căm o cvadruplă”, spune ea.
Mai târziu, Weisiger mi-a trimis 12 mesaje cu
fotografii ale unui patinator la prima, a doua, a
treia și a patra răsucire dintr-o săritură cvadru-
plă, cu cronometrul dedesubt, care arăta că totul
durase cu puțin peste o jumătate de secundă –
0,68 s, mai precis – de la desprinderea de gheață
la aterizare.
Astfel de sărituri dificile pot fi periculoase.
Căderile repetate pe gheața tare pot provoca
accidentări care pun capăt carierelor. De aceea,
de câteva decenii, antrenorii de patinaj artistic au
posibilitatea de a pune patinatorul într-un ham
agățat de un fel de undiță complicată. În 50 de
ani, Weisiger a progresat de la a învăța organic
cum să facă sărituri înalte cu spirală strânsă, pen-
tru că altfel s-ar fi lovit de zidul patinoarului, la
monitorizarea pe telefon a înălțimii și duratei
Katie Ledecky, dețină- lungă își studiază
toare de recorduri nutriția și analizele de
mondiale, medaliată de sânge, își observă
patru ori cu aur și o tehnica din filmări și
dată cu argint la folosește echipament
Olimpiada din 2016, are inovator. În esență, însă,
la dispoziție cele mai succesul ei este atribuit
noi resurse științifice, perseverenței, efortului
tehnologice și de și mișcărilor de brațe
antrenament. Înotătoa- aproape perfecte.
rea americană de cursă FOTO: JOHN HUET
Lu Mingjing are nouă
ani și își exersează teh-
nica de plonjon la un
centru sportiv din pro-
vincia chineză Jiangsu,
unde locuiește, învață
și se antrenează. Astfel
de școli își selectează
elevele încă de la patru
ani. Antrenamentul la
vârste atât de fragede
sporește performanța
de mai târziu? Cerce-
tătorii spun că debutul
timpuriu poate duce la
succes, dar poate crește
și riscul de accidentări,
stagnare sau epuizare.
FOTO: DAVID BURNETT
zborului unui patinator într-o săritură cvadruplă.
Progresele tehnologice le permit antrenorilor să
își ajute patinatorii să înțeleagă fizica din spatele
săriturilor, dar Weisiger spune că mai e ceva.
„De ce nu făcea Dorothy Hamill sărituri tri-
ple?” întreabă ea. „Nu era nevoie. Odată ce au
început femeile să încerce triple, a trebuit să le
facă toată lumea. E ca peste tot: competiția te
împinge înainte.”
În februarie, la Pyeongchang, în Coreea de Sud,
campioana olimpică la patinaj artistic feminin,
Alina Zagitova din Rusia, a reușit șapte sărituri
triple în programul liber. Chen a devenit primul
bărbat care a încercat și a reușit șase sărituri cva-
druple în programul liber și a terminat al cincilea
în clasamentul final, după un program scurt slab.

U
în sport vine pur și
N E O R I , P RO G R E S U L
simplu din elanul competitiv al spor-
tivului.
Pentru ochiul meu neasistat, o săritură de la
Campionatul de Atletism din 1991, de pe Stadio-
nul Național din Tokyo, arăta monstruos. De
mai bine de o oră îi urmăream pe cei mai buni
săritori în lungime din lume și era evident că
săritura americanului Mike Powell era altceva.
Tehnologia avea să confirme ce îmi spuneau
ochii, dar știam deja. Tocmai fusese doborât
cel mai legendar și aparent imbatabil record
individual din sporturile olimpice, cu vechimea
impresionantă de 23 de ani.
Fascinația mea pentru progresul performanței
sportive nu a început în acea seară caldă și
umedă de august, dar a primit un imbold pu-
ternic. Cinci centimetri ici-colo nu par mare
lucru în viața de zi cu zi, dar atât a fost, aproape
exact, distanța dintre saltul epocal de 8,90 m al
lui Bob Beamon de la Jocurile Olimpice din Mexi- un nume: Mike Powell.
co City din 1968 și saltul de 8,95 m al lui Powell Uneori, povestea din spatele momentelor
din seara aceea, de la Tokyo. istorice ale sportului nu este prea impresionan-
Au trecut atâția ani și încă mă fascinează tă. În cazul acesta, un atlet pur și simplu s-a
momentul acela. De ce? Cu tot ce contribuie ști- enervat pe succesul altuia și a vrut să îl învingă.
ința, computerele și marile creiere pentru a face Recent, l-am sunat pe Powell în California de
oamenii mai rapizi, mai iuți, mai puternici – și Sud și l-am rugat să retrăiască momentul. Mi-a
pentru că un sport ca atletismul a progresat de la spus că în seara aceea n-a fost vorba de cine știe
zgură la suprafețe sintetice, de la încălțări rudi- ce știință.
mentare la competiția între companii celebre A povestit că a doborât recordul pentru că a
din domeniu – progresul care dobora recorduri fost mânat de concurență: era prezent și marele
s-a rezumat, până la urmă, tot la munca unui Carl Lewis, considerat de mulți cel mai bun sări-
singur individ. Acum, sportul e plin de cerce- tor în lungime din istorie. Lewis nu a doborât
tători, antrenori și sportivi care măsoară pro- niciodată recordul mondial. Dar, fără să știe, l-a
gresul prin calcule analitice. Dar în seara aceea, ajutat pe Powell să o facă. „Acum îl iubesc pe
progresul performanței umane avea un chip și Carl, dar pe atunci îl uram”, a spus Powell. „Așa

64 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
 Aplaudata maratonistă
Nancy Kiprop, de 39 de
ani, dansează printre
cursanții de la școala
pe care a deschis-o
lângă Iten, în vestul
Kenyei, unde se antre-
nează mulți dintre cei
mai rapizi alergători de
cursă lungă din lume.
Administrația locală
i-a aprobat deschi-
derea școlii, numită
în onoarea tatălui ei.
Kiprop subvenționează
taxele școlare cu veni-
tul de la sponsorii din
industria de încălță-
minte și premiile de la
concursuri.
FOTO: NICHOLE SOBECKI

PA G I N I L E A N T E R I O A R E

Alergătorii din Iten

se antrenează împre-
ună. Cursele de fond
sunt o tradiție de care
Kenya este mândră;
mulți dintre cei mai
buni alergători profită
de altitudinea și terenul
accidentat al țării. Băr-
bații kenyeni dețin
nouă din primii zece
timpi la maraton; patru
din primii zece timpi
la probele feminine
aparțin unor kenyene.
FOTO: NICHOLE SOBECKI

că, dacă era în competiție, mă energiza enorm.”
Imediat înainte de săritura-record a lui Powell,
Lewis a sărit mai departe decât toți ceilalți,
depășindu-l pe Beamon cu 0,63 cm. Dar avu-
sese vânt prea puternic din spate și performanța
nu a fost validată.
Trei decenii mai târziu, Powell tot nu-și poate
scoate imaginea din minte. „A alergat pe lângă
mine, cu pumnul în aer. M-a enervat. Deve-
nise foarte personal. Mereu fusesem puștiul
slăbănog, de care se luau toți. Acum se întâmpla
din nou. Dar de data asta nu eram neajutorat.
Corpul meu pur și simplu a preluat controlul și a
făcut ce trebuia făcut.” Săritura formidabilă a lui
Powell a rămas recordul mondial. „Carl ridicase
ștacheta atât de sus”, a spus el, „încât știam că
trebuie să dobor un record mondial numai ca
să-l bat pe el.”
E un mod de a explica performanța umană
cu amintiri din curtea școlii – și o mărturie a
puterii minții.
„Nu cred că am exploatat realmente până
acum puterea creierului”, spune Gemmell,
antrenorul olimpic al lui Ledecky. „Asta va fi
următoarea frontieră în cei 30 de ani care vin:
cum să antrenăm creierul împreună cu corpul.
De acolo vor veni următoarele recorduri.” j
Christine Brennan e editorialist sportiv la USA
Today și comentatoare la CNN, ABC News, PBS
NewsHour și NPR; de asemenea, este autoare
de bestselleruri. A consemnat 18 Jocuri Olimpice
consecutive, începând cu Los Angeles, în 1984.

M A I R A P I D , M A I I N T E L I G E N T, M A I P U T E R N I C 65
PIERDUTE
PE
MARE
Păsările marine suferă
pierderi catastrofale.
Ca să le salvăm,
trebuie să începem să
le cunoaștem mai bine.
Text: JONATHAN
FRANZEN

Foto: THOMAS P.
PESCHAK
67
 Vasele de pescuit oferă
o abundență de hrană
pentru păsările marine,
dar s-au dovedit fatale
pentru acești albatroși și
furtunari-cu-bărbie albă
(păsările negre din peri-
metru), prinși în 2017
în paragatele de ton în
largul coastei Africii de
Sud. Datorită practicilor
de pescuit sustenabile,
captura secundară a-
nuală de păsări în largul
Africii de Sud numără
doar sute. Însă global,
peste 300.000 de păsări
marine sunt ucise numai
de paragate.

PA G I N I L E A N T E R I O A R E

În Insulele Lobos de
Afuera din Peru, un
secol de pierderi cau-
zate de recoltarea de
guano, pescuitul exce-
siv și – recent – schim-
bările climatice se află
între o fotografie din
1907 a unei colonii de
reproducere a pelica-
nului-peruvian și pei-
sajul presărat cu oase
din același loc în 2017.
Foametea, împreună cu
ploile El Niño, proba-
bil au ucis majoritatea
puilor din sezonul de
împerechere anterior.
ROBERT E. COKER, NATIONAL
GEOGRAPHIC CREATIVE
(IMAGINE DE ARHIVĂ)
Un pui de albatros-
cap-gri scalpat pe
Insula subantarctică
Marion redă înfiorător
amenințarea cu care
se confruntă păsările
marine din partea
speciilor invazive. Din
motive care nu sunt pe
deplin înțelese, șoare-
cii aduși pe insulă de
oameni acum 200 de
ani au început să se
hrănească noaptea
cu păsări. Neavând o
frică instinctuală față
de acest nou pericol,
pasărea va sta pasivă în
timp ce șoarecii mușcă
din carnea ei, până
când va muri.
Imaginați-vă o
pasăre zveltă, de
un gri șobolan,
nu mai mare
decât un graur,
care își petrece
cea mai mare
parte a vieții pe
oceanul deschis.
În apă rece și pe orice vreme, furtunarul-gri –
un animal cu sânge cald care cântărește sub 40 g –
caută între valuri pești micuți și nevertebrate ocea-
nice. Fâlfâind din aripi cu picioarele atârnate, cu
degetele atingând suprafața, dă impresia că merge
pe apă precum Petru în Biblie.
Deși furtunarii, ca grup, sunt unele dintre cele
mai numeroase și răspândite păsări din lume,
furtunarii-gri sunt rari și se găsesc numai în apele
Californiei. Au un miros puternic și distinctiv de
mosc; îi poți mirosi în ceață. Se simt cel mai în lar-
gul lor pe apă, dar, ca toate păsările, au nevoie să
stea pe uscat ca să-și depună ouăle și să-și crească
puii. Pentru asta, preferă insulele netulburate. Ca
să scape de atenția prădătorilor, își fac cuib sub
pământ, în vizuini sau crăpături în stâncă și umblă
doar noaptea.
În Refugiul Național pentru Fauna Sălbatică
de pe Insulele Farallon, la 50 km de podul Golden
Gate din San Francisco, un grup de artiști locali
72 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
a construit un fel de iglu nefinisat, din bucăți de
beton din ruinele unor clădiri vechi de pe insula
principală. O ușă mică în sculptură permite accesul
la un spațiu strâmt căptușit cu plexiglas. Dacă ai
intra într-o noapte de vară și ai aprinde o lumină
roșie (care deranjează păsările mai puțin decât
lumina albă), ai putea vedea un furtunar-gri clocind
răbdător pe fundul unei crăpături, parcă și mai mic
și mai fragil decât arată pe apă. Ai putea auzi cân-
tecul nocturn al unuia dintre vecinii săi ascunși,
un tors ușor și melodios care răzbate dintre stânci
ca un glas din altă lume: lumea păsărilor marine,
care cuprinde două treimi din planeta noastră, dar
este, în cea mai mare parte, invizibilă pentru noi.
Până de curând, invizibilitatea era un avantaj
pentru păsările marine, o manta de protecție. Dar
Societatea nonprofit National Geographic, care
lucrează pentru conservarea resurselor Terrei, a
finanțat parțial acest articol.
 S Ă R B ĂTO R I N D
A N U L PĂ S Ă R I LO R
National Geographic
face un parteneriat cu
Societatea Națională
Audubon, BirdLife
International și Labo-
ratorul de Ornitologie
Cornell pentru a săr-
bători centenarul Tra-
tatului privind Păsările
Migratoare. Fiți pe
fază pentru mai multe
articole, cărți și eveni-
mente pe tot parcur-
sul anului.

O alcă-nordică solitară
zboară deasupra altor
mii care îngrijesc ouă și
pui pe Insulele Farallon
din largul Californiei.
Decimată în secolul al
XIX-lea de către vânăto-
rii de ouă care aprovi-
zionau piețele din San
Francisco, populația a
suferit un nou colaps
la începutul anilor ’80,
din cauza pescuitului cu
setcă. De la jumătatea
anilor ’80, restricțiile sau
interdicțiile totale asu-
pra pescuitului cu setca
au permis ca alcele din
Farallon să se înmul-
țească din nou.

acum, când prădătorii invazivi și pescuitul comer-
cial le amenință existența, au nevoie ca oamenii să
le protejeze; și este greu să-ți pese de animale pe
care nu le vezi.
ASTĂZI, INSULELE FARALLON sunt un
mic portal spre trecut, când păsările marine erau
numeroase pretutindeni. Peste o jumătate de mili-
on de păsări cuibăreau în refugiu când am vizitat
insula principală în iunie 2017. Pe pantele abrupte
și terenul plan cu vegetație rară, înconjurate de apa
de un albastru intens tulburată de foci și lei-de-
mare, se aflau papagali-de-mare, alce-porumbel și
cormorani, mici alce-de-Aleutine grăsuțe, alce-ri-
nocer cu coarne ciudate și, după părerea mea, mult
prea mulți pescăruși-californieni. Puii de pescăruși
eclozau și era imposibil să umbli fără să-i înfurii pe
părinți, care țipau la un volum care rănea urechile
și săreau în aer pentru a-i bombarda pe intruși cu
excremente urât mirositoare.
Pescărușii-californieni erau un chin care merita
îndurat pentru a ajunge la coloniile de alce-nordice
ale insulei. Într-o dimineață, Pete Warzybok, biolog
la Point Blue, grupul de conservare care ajută Ser-
viciul pentru Pești și Specii Sălbatice din SUA să
monitorizeze speciile sălbatice din Farallon, m-a
condus la un ascunziș din placaj care dădea spre
o metropolă de alcă-nordică. Ca un covor de piper
măcinat grosier, 20.000 de păsări alb-negre aco-
pereau o limbă înclinată de stâncă ce se termina cu
niște faleze stropite de valuri. Alcele stăteau umăr
la umăr, cu ciocuri ascuțite, asemenea unor pin-
guini și incubau un ou sau păzeau un pui micuț pe
porțiuni de doar 150 cm2. Colonia avea un aer de
muncă în tăcere. Erau izbucniri ocazionale de clon-
cănit blând, iar pescărușii-californieni amenințători
continuau să plutească deasupra, scrutând după
oportunități de mic dejun și, uneori, o alcă ateriza

REPORTAJUL FOTOGRAFIC PENTRU ACEST ARTICOL A FOST SUSȚINUT DE FUNDAȚIA FAMILIALĂ PAUL M. ANGELL,
PROGRAMUL ANTARCTIC NAȚIONAL SUD-AFRICAN ȘI DEPARTAMENTUL DE MEDIU, AFRICA DE SUD. 73
OCEANUL
AFRICA
OCEANUL GOLFUL ALGOA
AFRICA DE SUD
ATLANTIC INDIAN

AFRICA
DE SUD Golful
Algoa

NGM MAPS
 Pe Insula Bird din gol-
ful Algoa, apa adunată
în băltoace după ploile
abundente reprezintă
un loc de aterizare
dificil pentru un corb-
de-mare-sud-african.
Modelele de schim-
bare climatică prezic
precipitații mai frec-
vente și mai intense în
regiune, iar inundațiile
pot cauza pierderea la
scară mare a ouălor. O
climă modificată poate
afecta alte păsări,
împingând peștii care
le sunt pradă mai
departe de locurile lor
de împerechere.

PA G I N I L E U R M ĂT O A R E

După ce au atins apa

cu aproximativ 100
km/oră, corbii-de-ma-
re-sud-africani care
plonjează în apă se
ospătează cu sardine
hipercalorice, prada
lor preferată. Această
fotografie surprinde
prima dovadă (dreapta
sus) a clepto-parazi-
tismului subacvatic în
rândul corbilor-de-ma-
re-sud-africani: o pasăre
prinsă furând un pește
de la alta.

Un parc național de-a lungul coastei sudice a

Africii de Sud protejează locurile de împere-
chere esențiale pentru mai mult de o duzină de
specii de păsări marine. Însă pericolele rămân.
SEYCHELLES
stângaci, se străduia să-și ia zborul sau se încăiera cu
un vecin. Însă disputele se terminau la fel de brusc
cum începeau, păsările reluându-și toaletarea ca și
cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
„Alcele-nordice fac ce fac alcele-nordice”, a
remarcat Warzybok. „Nu sunt cele mai deștepte
păsări.”
Ce fac alcele e să practice devotamentul. Deși
divorțul nu este ieșit din comun, ele formează legă-
turi puternice și pot trăi 30 de ani sau mai mult,
întorcându-se în fiecare an la același teritoriu micuț
și crescând un pui. Părinții împart în mod egal
sarcinile de incubare, unul dintre ei rămânând în
colonie în timp ce celălalt hoinărește peste ocean
și se scufundă în apă după anșoa, scorpii-de-mare
tinere sau ce mai e disponibil. Când o pasăre se
întoarce dintr-o călătorie lungă de căutare a hranei,
părintele care a rămas în urmă – tot mai flămând
și pătat de excremente – încă ezită să părăsească
oul. „Dacă n-au un ou, vor cloci o piatră sau o
bucată de vegetație”, a spus Warzybok. „Vor
așeza un pește pe un ou neeclozat, încercând să-l
hrănească. Și nu vor renunța. Vor sta pe un ou mort
75 sau 80 de zile.”
Puii de alcă-nordică se acomodează cu apa
când au abia trei săptămâni și sunt prea tineri ca
să zboare sau să se scufunde. Tații lor îi însoțesc
și le sunt alături luni
la rând, hrănindu-i
și învățându-i să pes- Păsările
cuiască, în timp ce marine se
mamele lor, care au
investit multe calorii reproduc pe
în producerea ouălor, insule ostile și
pleacă singure ca să
se refacă. Devotamen-
trăiesc în ape
tul părintesc și divi- neprimitoare.
ziunea egală a muncii
aduc beneficii. Rata
Dacă ar
de succes reproductiv dispărea, câți
a alcelor din Farallon oameni ar
este foarte ridicată, de
obicei peste 70%, iar
observa
acestea sunt unele din- măcar?
tre cele mai numeroase
păsări marine care se înmulțesc în America de
Nord. Deși era imensă, colonia pe care o vizitam
Warzybok și cu mine cuprindea mai puțin de 5%
din alcele-nordice de pe insulă.
Populația de alce de astăzi reprezintă un final
temporar fericit pentru o poveste lungă și tristă.
Acum două sute de ani, până la trei milioane de
alce-nordice se reproduceau pe Insulele Farallon.
78 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
În 1849, când goana după aur a făcut din San Fran-
cisco un oraș prosper, insulele au devenit o țintă
tentantă pentru un oraș fără o industrie a cărnii de
pasăre. În 1851, Farallone Egg Company strângea
deja o jumătate de milion de ouă de alcă-nordică
pe an pentru a fi vândute brutăriilor și restau-
rantelor. Vânătorii lor de ouă soseau primăvara
cu barca, striveau ouăle care fuseseră deja ouate
și treceau la colectarea fiecărui ou proaspăt. În
următoarea jumătate de secol, pe Insulele Farallon
au fost recoltate cel puțin 14 de milioane de ouă
de alcă. Fidelitatea păsărilor față de locurile lor de
cuibărit le făcea să se întoarcă, an de an, pentru a
fi jefuite de obiectul devotamentului lor.
Până în 1910, au rămas mai puțin de 20.000
de alce pe insula principală. Chiar și după ce
vânătoarea de ouă s-a oprit, păsările au căzut vic-
time pisicilor și câinilor introduși de paznicii faru-
lui de pe insulă și multe au fost omorâte pe mare
de petrolul vărsat din rezervoarele navelor care
intrau în Golful San Francisco. Populația de alce
s-a recuperat semnificativ doar după 1969, când
insula principală a devenit refugiu federal pentru
fauna sălbatică. Iar apoi, în anii ’80, populația s-a
prăbușit din nou.
Problema era metoda de pescuit neselectiv
cunoscută drept pescuit cu setca. Prin tragerea
unei plase uriașe la suprafața oceanului se prind
nu numai peștii vizați, ci și marsuini, vidre, țestoase
și păsări marine scufundătoare. Astăzi, cel puțin
400.000 de păsări marine sunt ucise an de an în
setci în întreaga lume – alce-nordice, papagali-
de-mare și ferestrași în apele nordice, pinguini și
petreli în largul coastei Americii de Sud. Numărul
anual de victime numai în rândul alcelor-nordice
ar putea fi egal cu al celor 146.000 ucise în 1989 de
scurgerea de petrol Exxon Valdez în Alaska.
Începând cu jumătatea anilor ’80, multe state
americane, inclusiv California, au luat act de
dezastrul ecologic și au impus restricții severe
sau interdicții totale asupra pescuitului cu setcă.
Rezultatul, pe insulele Farallon, a fost o creștere
bruscă a numărului de păsări marine. În ultimii 15
ani, la adăpost de pescuitul cu setcă și libere să-și
vadă de viață, alcele-nordice și-au mărit de patru
ori populația. Acum, singura amenințare la adresa
supraviețuirii lor în arhipelag este perturbarea sur-
sei lor de hrană de către schimbările climatice sau
pescuitul excesiv.
Pete Warzybok, cocoțat în ascunziș, nota speci-
ile de pești pe care alcele din zona lui de studiu le
aduceau la cuiburi. Pentru un pescar din California
căruia i se cere să împartă abundența oceanului
cu păsările marine – alcele din Farallon consumă
peste 50.000 de tone de pește în fiecare vară –
argumentul pentru conservarea alcelor-nordi-
ce nu este doar unul etic sau estetic. Păsările pe
care le studiază Warzybok funcționează ca niște
dispozitive aeriene de monitorizare a zonelor de
pescuit, o flotă de drone de cercetare vii. Colindă
mii de kilometri pătrați de ocean și sunt experte în
găsirea locurilor cu hrană. Folosind doar binoclul
și un carnet, Warzybok poate culege mai ieftin date
mai bune despre populațiile actuale de anșoa și
scorpie-de-mare, comparativ cu o barcă a admi-
nistratorilor zonelor de pescuit din California.
ALCELE-NORDICE DIN FARALLON
sunt cele norocoase. Au supraviețuit majorității
amenințărilor importante la adresa păsărilor
marine și utilitatea lor economică e fondată. În
alte părți, la nivel global, în ultimii 60 de ani, se
estimează că populația generală de păsări marine a
scăzut cu 70%. Această cifră este chiar mai neagră
decât pare, deoarece un număr disproporționat de
specii de păsări marine sunt în pericol de extincție.
Dintre cele 360 de păsări marine ale lumii, pro-
porția de specii periclitate sau amenințate e mai
mare decât în oricare alt grup comparabil de
Puii de pinguin-african cuibăresc în guano pe Insula
Mercury, în largul coastei Namibiei. Pe majoritatea
insulelor din sudul Africii, unde guano a fost recol-
tat intensiv, cercetătorii trebuie să asigure cuiburi
artificiale. Izolarea și pantele Insulei Mercury au
descurajat recoltarea de guano, iar păsările marine
s-au strâns aici în ultimii ani, dându-le puilor un strat
natural în care să își sape o vizuină.
păsări. Papagalii, ca grup, au problemele lor, dar
sunt și foarte admirați. Păsările de vânat sunt valo-
roase pentru vânători; vulturii și alte răpitoare
atrag atenția și sunt emblematici. Păsările marine
se reproduc pe insule izolate și ostile și își petrec
cea mai mare parte a vieții în ape neprimitoare
pentru noi. Dacă ar dispărea cu totul, câți oameni
ar observa măcar?
Imaginați-vă un tânăr albatros în Oceanul
Atlantic de Sud. Urmează vânturile circumpolare,
plutind 800 km pe zi cu anvergura aripilor sale de
3 m, folosindu-și simțul olfactiv pentru a urmări
mirosul de pește, de calmari sau crustacee aproape
de suprafața apei. Adesea, cel mai bun loc pentru a
găsi hrană este în urma unui vas de pescuit în ape
adânci. Albatrosul plutește în cercuri în jurul unui
trauler și privește haosul de păsări mai mici care se
bat pe resturile de pește aruncate peste bord. Când
plonjează în grămadă, el are un avantaj de mărime:
un cioc masiv și o anvergură a aripilor care anunță
PIERDUTE PE MARE 79
PĂSĂRI MARINE
ÎN CRIZĂ
A S I A
FĂRĂ APĂRARE
Cea mai mare amenințare a
A păsărilor marine pe uscat:
O P
U R
prădătorii invazivi. Pe mare,
pescuitul comercial ucide acci-
Populaţia globală de păsări marine dental cel puțin o pasăre la
a scăzut cu aproape 70% de când a fiecare minut.

început monitorizarea, în anii ’50. Fie-

care dintre cele nouă ordine ale aces-
tor păsări – de la călătorii transoceanici
precum albatroșii la pinguinii iubitori ai A F R I C A
ţărmului – se confruntă cu cel puţin una UL
E AN I. Cr`ciunului
din patru ameninţări cheie. 0 1.000 km OC N
A
DI
PROIECȚIE HAMMER-AITOFF

360 110
I
SCARA LA ECUATOR ULU
de specii de
păsări marine
specii
amenințate
IN CAP
RIC
ORN
L
ICU
(630 de milioane de păsări) (80 de milioane de păsări) OP
TR
O

Areal și număr de specii de păsări R´eunion

C

marine în pericol de dispariție. A

E

N Insula Amsterdam
0 1 10 15
U
5 L I-le Kerguelen
A
Specii de păsări marine periclitate pe insule TI. Mercury I-le Crozet
L
8 sau mai multe A
N
5-7 Prezența mamiferelor TI I-le Prin]ul Edward
2-4 invazive C
1
I. Gough

PRINCIPALELE ORDINE
Număr de specii Periclitate

AMENINŢĂRI 3 3 4
1
5

PHAETHONTIFORME PELECANIFORME PODICIPEDIFORME GAVIIFORME

PERTURBAREA HABITATULUI Păsări tropicale Pelicani Corcodei Cufundari
Speciile invazive și activitatea
umană devastează cuiburile.
Poluarea luminoasă poate
dezorienta în mod fatal puii.

POLUAREA
Petrolul deversat murdărește
și distruge penele. Petrolul și
materialele plastice cauzează
o acumulare de toxine.

SCHIMBĂRILE CLIMATICE
Din cauza creșterii tempe- Faeton-coadă-albă Pelican peruvian Corcodel-de-iarnă Cufundar-cu-cioc-alb
raturii mării, păsările caută Phaethon lepturus Pelecanus thagus Podiceps auritus Gavia adamsii
hrană tot mai departe; Lungime: 75 cm 145 cm 35 cm 85 cm
vremea rea poate fi fatală.

PESCUITUL COMERCIAL
Epuizează sursele de hrană Cum se hrănesc Pescuit cu traule
ale păsărilor marine care se 0 m La suprafață sau
hrănesc la adâncimi diferite aproape de suprafață
și se pot îneca prinse în plase
10 Scufundare din zbor 5-800 m
sau agățate în paragate.
20 Urmărire în adânc
 Albatros-urlător
Diomedea dabbenena
110 cm

I n sul
el e A l e u t i n e AM
ER
ICA
ia

o n DE
Jap NO
Insulele RD
Nanpo
TROPICUL RACULUI
I-l I-le Farallon
e H
aw
aii I-le Channel
M I C R Ba
O N O C E A N U P ja
E Z L Ca
P A li f .
I
O
M E A C I
L
A ECUATOR F I
L

N C OCE
E ANUL
I

Z
I
N

A
ATL
Arh. Fiji I-le Marchize ANTIC
E
Z

AUSTRALIA
Arh. Gal´apagos
I

A
`
nd
ela I-le Lobos de Afuera
Ze
Tasmania ua
No I-le Chatham
AMERICA
DE SUD

CERCUL CÂNDVA PROSPERE,

ANTARCTIC Insulele
ACUM PE MOARTE
Juan Fern´andez
Noua Zeelandă și Australia
au cel mai mare număr de
specii de păsări marine în
pericol de dispariție.
ANTARCTICA I-le Falklandt
Georgia de Sud
ntarctic`
Pen. A 140
121

45
18 21
64
4
10 15 16
SPHENISCIFORME ANSERIFORME SULIFORME CHARADRIIFORME PROCELLARIIFORME
Pinguini Rațe, eideri, Fregate, cormorani, Pescăruși, chire, Albatroși, furtunari, petreli,
ferestrași corbi-de-mare lupi-de-mare, pufini, furtunarii-ghețurilor,
alce-de-California furtunari-antarctici

Pinguinul-african Rață-catifelată Corb-de-mare-pătat Pufin Furtunar-relict

Spheniscus demersus Melanitta fusca Papasula abbotti Fratercula arctica Pterodroma magentae
65 cm 55 cm 80 cm 30 cm 40 cm

Pescuit cu setca Pescuit cu paragate PĂSĂRILE NU SUNT ILUSTRATE LA SCARĂ. CIFRELE PENTRU
PELECANIFORME, PODICIPEDIFORME, ANSERIFORME ȘI
CHARADRIIFORME SUNT DOAR PENTRU SPECIILE DE PĂSĂRI MARINE.

FERNANDO G. BAPTISTA ȘI MATTHEW W. CHWASTYK, NGM;

PATRICIA HEALY. SURSE: MARIA DIAS, BIRDLIFE INTERNATIONAL; JAY
2.500 m 100 m W. MCGOWAN, LABORATORUL DE ORNITOLOGIE AL UNIV. CORNELL;
DENA SPATZ, ISLAND CONSERVATION; DENG PALOMARES, SEA
AROUND US; THREATENED ISLAND BIODIVERSITY DATABASE
PARTNERS; JANOS HENNICKE, UNIVERSITATEA DIN HAMBURG
 INSULA MARION
AFRICA DE SUD
82 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
 Cu un penaj nou după
năpârlire, o coloană de
pinguini-moț-auriu urcă
greoi pe coasta unui
vechi crater vulcanic pe
Insula Marion. În spa-
tele lor se află „Amfitea-
trul”, o serie de terase
în crater erodate de-a
lungul timpului de pin-
guinii-moț-auriu care
cuibăresc și năpârlesc
acolo. „Sunetul tuturor
pinguinilor care răsună
din această jumătate de
crater multietajat este
foarte impresionant”,
spune ecologul Otto
Whitehead.

PA G I N I L E U R M ĂT O A R E

Pinguinii-imperiali,
majoritatea întorcân-
du-se de la vânătoare
pe mare, se adună în
valurile care se sparg
pe țărm în Golful Kilda
Ikey al Insulei Marion.
În mod normal, păsă-
rile vin la țărm în gru-
puri mici pentru a evita
mai bine orcile și alți
prădători. În această zi,
valurile puternice le-au
încetinit sosirea pe
plajă, aglomerând trafi-
cul, un eveniment rar.

La 1.600 km de orice țărm și rar vizitată de

altcineva în afară de cercetători, Insula suban-
tarctică Marion este un paradis unic pentru
păsările marine.
PIERDUTE PE MARE 83
„Sunt uriaș!”. Celelalte păsări se împrăștie, dar
când albatrosul atinge apa, ceva merge prost.
Aripile sale întinse s-au înfășurat în jurul cablului
plasei traulerului, care târăște pasărea sub apă și
o trage repede în adâncuri. Nu vede nimeni când
se întâmplă asta. Nu e nimeni afară pe apa rece
și agitată în afară de echipajul traulerului. Chiar
dacă echipajul ar fi avut timp să se uite, pasărea
a dispărut într-o clipită, iar cadavrul ei va pluti la
suprafață abia după plecarea vasului.
Anual, mii de albatroși sunt uciși pe nevăzute de
traulere. Alte zeci de mii mor pe cârligele vaselor de
pescuit cu paragate, împreună cu un număr și mai
mare de petreli și furtunari. Moartea accidentală
în zonele de pescuit ale lumii este una dintre cele
mai cumplite două amenințări cu care se confruntă
păsările marine și este una dificil de abordat, de-
oarece navele de pescuit în apă adâncă operează
de obicei sub presiune financiară intensă și supra-
veghere minimă. Numai câteva țări reglementează
în mod serios captura secundară de păsări marine
a flotelor lor.
Într-una din acele țări, Africa de Sud, l-am
cunoscut pe Deon van Antwerpen, un prosper
căpitan de vas de pescuit ton cu paragate. Cu mine,
la un mic port din Cape Town, se afla Ross Wanless,
un biolog care gestionează programul de conser-
vare a păsărilor marine
al BirdLife Africa de
Sud. Wanless venise la În fiecare an,
port ca să asculte prob-
lemele lui van Antwer-
mii de
pen cu reglementările albatroși sunt
guvernului privind
păsările marine. Van
uciși de
Antwerpen, un bărbat traulere. Alte
musculos și volubil, mii mor pe
arăta nemulțumit spre
un coș cu greutăți de cârligele
paragate, de un verde vaselor de
pal, în partea din
spate a bărcii lui. „Am
pescuit cu
pierdut 3.000 dintre paragate.
chestiile astea”, a spus
el.
Pescuitul cu paragate ucide albatroșii altfel decât
o face pescuitul cu traule. O pasăre marină mai
mică se scufundă și aduce un cârlig cu momeală
la suprafață și încearcă să scoată momeala, iar apoi
un albatros năvălește și înghite totul, agățându-se
și înecându-se. O soluție este ca firul să fie prevăzut
cu greutăți astfel încât cârligul cu momeală să se
scufunde rapid fără ca păsările să poată ajunge la
86 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
el. Însă o ancoră de metal gol poate deveni un glonț
pentru fruntea unui membru al echipajului atunci
când un ton de 50 kg este capturat, iar firul se
retrage. BirdLife recomandă ancore cu un înveliș
din plastic luminescent (lumina atrage peștii),
atașat lejer, iar van Antwerpen fusese nerăbdător
să le încerce pe vasul lui. „Fiecare pasăre pe care o
prind este probabil un pește pe care nu l-am prins.
Dar trebuie să obții o legislație practică. Dacă nu,
majoritatea o vor ignora”, i-a spus el lui Wanless.
Principala nemulțumire a lui van Antwerpen
față de ancorele din plastic a fost că BirdLife le
dorea prea aproape de cârligul cu momeală – „dacă
un rechin rupe firul, pierdem ancora”. Ar fi OK
dacă ar crește la patru metri distanța dintre ancoră
și cârlig? Wanless s-a încruntat și a atras atenția
că acest lucru ar face cârligul să se scufunde prea
încet pentru a proteja păsările marine. Dar poate
că o greutate mai mare a ancorei ar compensa o
distanță mai mare? Van Antwerpen a spus că ar
fi bucuros să facă experimentul – chiar nu voia să
prindă albatroși. Voia doar să prindă ton fără să-și
piardă toate ancorele.
Vasele de pescuit pot reduce mai mult captura
secundară de păsări marine dacă poartă după ele
un fir „sperie-păsări”, o frânghie cu ciucuri viu
colorați și un con de plastic la capăt. Sunt ieftine,
ușor de folosit și foarte eficace în a ține păsările
departe de urma unui vas. Un trauler, folosind doar
un fir sperie-păsări, poate reduce numărul alba-
troșilor uciși cu până la 99%. Deoarece cârligele
unui vas cu paragate rămân aproape de suprafață
dincolo de această frânghie, Africa de Sud impune
o măsură de protecție suplimentară, fie prin
atașarea de greutăți la fire, fie prin instalarea lor
după căderea întunericului, atunci când păsările
sunt mai puțin active și nu pot vedea momeala.
Wanless și soția lui, Andrea Angel, care con-
duce Albatross Task Force a BirdLife Africa de
Sud, colaborează de peste un deceniu cu guver-
nul și flota de pescuit din Africa de Sud. Orice
vas comercial care pescuiește în apele sud-afri-
cane trebuie să-și diminueze captura secundară
de păsări marine, iar Wanless și Angel încearcă
să creeze relații cu fiecare căpitan de vas de pes-
cuit ton cu paragate. „Calea de a obține ceva nu
este să prezinți o soluție tehnică sofisticată, ci să
interacționezi cu oameni”, mi-a spus Wanless. Ca
urmare a eforturilor echipei sale, numărul anual de
păsări marine ucise în Africa de Sud a scăzut de la
35.000, în 1996, conform estimărilor, la 500 astăzi.
Însă protejarea păsărilor marine cere mai mult
decât reglementări. Necesită și monitorizarea
independentă a vaselor de pescuit și, în mod
ideal, un stimulent financiar pentru ca industria
să reducă captura secundară de păsări marine.
Deși vasele cu paragate au un motiv simplu pen-
tru a prinde mai puține păsări – „preferă să prindă
bancnote de 10.000 de dolari, cât reprezintă un
ton roșu”, a spus Wanless – un stimulent poate
mai puternic este piața pentru peștele sustenabil.
Interesul pentru această piață premium, în spe-
cial în Europa, a determinat multe vase de pescuit
sud-africane să plătească observatori independenți
pentru a asigura respectarea regulamentelor pri-
vind captura secundară. Fără un observator la
bord, chiar și un căpitan precum van Antwerpen
poate fi tentat să încalce regulile.
Cea mai bună cale ca un guvern să garanteze
conformarea este să impună dotarea fiecărui vas
cu o cameră digitală care să îi monitorizeze cap-
tura și captura secundară. Când Australia a făcut
asta cu flota sa de pescuit de ton tropical, în 2016,
căpitanii de nave au sunat panicați organele de
reglementare australiene, întrebând unde ar putea
cumpăra fire sperie-păsări. „Odată ce camera este
la bord, jocul s-a terminat”, a spus Wanless. „Riști
să-ți pierzi autorizația pentru că n-ai cumpărat
echipament de o sută de dolari.”
Un alt progres tehnologic promițător este Hook-
pod, o carcasă de plastic dur care se prinde în jurul
În timp ce soarele apune pe țărmul vestic al Insulei
Marion, un cvartet de albatroși-călători începe dan-
sul ritual al speciei, o suită complexă de strigăte și
gesturi, inclusiv „strigătul către cer” demonstrat de
pasărea din dreapta. Albatroșii-călători se împere-
chează pe viață, iar comportamentul de dans, de
obicei realizat de tinerii adulți, îi ajută pe indivizi să
își evalueze potențialii parteneri.
unui cârlig cu momeală, protejând momeala de
păsări și păsările de cârlig; ea nu se deschide până
când nu se scufundă la o adâncime sigură. Dacă
Hookpod devine standardul pe toate vasele cu
paragate, toate traulerele vor fi obligate să folo-
sească fire sperie-păsări și pescuitul cu setca este
interzis pur și simplu (cum a făcut Africa de Sud),
atunci, teoretic, oceanele lumii ar putea deveni
sigure pentru păsările marine. Deocamdată, însă,
situația globală rămâne atroce. Wanless și Angel
și-au extins asistența la zonele de pescuit din
America de Sud, Coreea și Indonezia, cu rezultate
nu complet descurajante, însă flotele din China
și Taiwan, care împreună reprezintă două treimi
din vasele de pescuit de pe apele internaționale,
operează ținând cont prea puțin sau deloc de mor-
talitatea păsărilor marine și își vând captura pe
piețe în general indiferente față de sustenabilitate.
Wanless estimează că numai vasele cu paragate
ucid anual 300.000 de păsări marine, inclusiv
PIERDUTE PE MARE 87
Isla Guanape
Norte
Punta
PERU

COASTA PACIFICĂ
PERU
San Juan AMERICA
OCEANUL DE SUD
PACIFIC

88 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
 Oamenii de știință
studiază cuiburile în-
ghesuite din guano,
lăsate în urmă de cor-
moranii-de-guano la
Punta San Juan, o pe-
ninsulă din sudul Peru-
ului transformată într-o
adevărată insulă de
un zid de beton înalt
de doi metri, construit
de industria guanoului
pentru a proteja locul
de împerechere împo-
triva prădătorilor. Cu
trei sau patru cuiburi
pe metru pătrat, cor-
moranii-de-guano sunt
unele dintre păsările cu
cea mai mare densitate
de cuiburi din lume.

PA G I N I L E U R M ĂT O A R E

Mai la nord, cormo-

ranii-de-guano fac loc
câtorva pelicani-peruvi-
eni să se adăpostească
pe Isla Guañape Norte,
una dintre cele mai pro-
ductive insule de guano
din Peru. Această colo-
nie de peste 80.000 de
cormorani-de-guano
părăsește insula la
jumătatea dimineții
pentru a-și curăța pena-
jul în apele din larg,
înainte să zboare mai
departe pe mare, în
căutare de anșoa și
altă pradă în Curentul
Peruului.

Capurile și insulele din larg spălate de ferti-

lul Curent al Peruului găzduiesc milioane de
păsări marine. Excrementele lor au furnizat
cândva îngrășăminte lumii.
PIERDUTE PE MARE 89
100.000 de albatroși. Asta afectează destul de mult
speciile numeroase, precum pufinul-negricios.
Însă multe specii de albatroși, care ajung încet la
maturitate și de obicei se reproduc numai o dată
la doi ani, sunt amenințate de extincție. Și, oricât
de dăunătoare sunt practicile moderne de pescuit,
există o amenințare chiar mai mortală cu care se
confruntă păsările marine.
PE INSULA GOUGH, o masă de rocă vulcanică
de 65 km2 din Oceanul Atlantic de Sud, trăiesc mi-
lioane de păsări marine care se reproduc, inclusiv
întreaga populație mondială de pufin-atlantic și
aproape toate perechile de albatros-urlător, spe-
cie grav periclitată. Ross Wanless a mers prima
oară pe Gough în 2003, ca doctorand, după ce alți
cercetători au raportat că un număr alarmant de
mic de petreli și albatroși erau pui cu pene. Se știa
că șobolanii și pisicile, pe care oamenii i-au intro-
dus pe insule din toată lumea, vânează excesiv
păsări marine. Dar nu existau șobolani sau pisici
pe Gough, ci numai șoareci. Folosind camere
video și lumini infraroșii, Wanless a înregistrat
ce le făceau șoarecii puilor de petrel. „Soarele
apunea și un șoarece a ieșit în vizuina petrelului.
A ezitat, apoi a început
să muște din pui. Au
venit alți șoareci și am Păsările
fost martor la acest atac
nebunesc, dezgustător.
marine sunt o
Când treaba a devenit combinație de
sângeroasă, șoarecii au
devenit tot mai entuz-
vulnerabilitate
iasmați. Uneori, erau și duritate. Un
patru sau cinci care se albatros nu
întreceau pentru rană,
lipăiau sângele și intrau
poate
să-i mănânce organele împiedica un
interne ale puiului”, a
spus el.
șoarece să îi
Pentru că au evoluat mănânce puii.
fără prădători tereștri,
păsările marine nu au apărare împotriva șoarecilor.
Un petrel în vizuina sa întunecoasă nici nu poate
vedea ce se întâmplă cu puiul său, iar unui alba-
tros pe cuib îi lipsește instinctul de a recunoaște
șoarecii drept amenințări. În 2004, Wanless a
remarcat 1.353 de eșecuri reproductive în rândul
albatroșilor-urlători din Gough, majoritatea în
urma capturării de către prădători, și numai în
jur de 500 de reușite. În anii mai recenți, eșecul a
92 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
fost de până la 90%. În rândul tuturor speciilor de
păsări marine din Gough, șoarecii ucid acum două
milioane de pui în fiecare an, iar multe din aceste
specii pierd și adulți în zonele de pescuit. Morta-
litatea anuală în rândul albatroșilor-urlători adulți
de pe mare a crescut la 10% – de peste trei ori rata
mortalității naturale. 10% mortalitate a adulților
plus 90% eșec reproductiv reprezintă o formulă
pentru extincție.
Declinul catastrofal al populațiilor de păsări
marine are multe cauze. Din cauza pescuitului
excesiv de anșoa și alți pești mici, pinguinii, cor-
bii-de-mare și cormoranii nu mai au energia nece-
sară să se reproducă. Schimbările climatice, care
modifică curenții oceanici, deja par să provoace
eșecul reproductiv în rândul pufinilor din Islanda,
iar păsările care cuibăresc pe insulele de altitu-
dine joasă sunt vulnerabile în fața nivelurilor în
creștere ale mării. Poluarea cu plastic, îndeosebi în
Oceanul Pacific, înfundă burțile păsărilor marine,
care rămân flămânde după hrană adevărată. Iar
reapariția populațiilor de mamifere marine – în
alte privințe, o poveste de succes ecologic – a făcut
ca mai multe foci să mănânce pinguini tineri, mai
mulți lei de mare să împingă cormoranii afară din
locurile lor de împerechere și mai multe balene să
se întreacă pentru pradă cu păsările scufundătoare.
Însă amenințarea numărul unu pentru păsările
marine sunt prădătorii introduși: șobolanii, pisicile
și șoarecii care năpădesc insulele unde se reproduc
acestea. Asta este vestea proastă. Vestea bună este
că speciile invazive sunt o problemă cu soluții reali-
zabile. Organizații precum Island Conservation,
o entitate nonprofit cu sediul în California, au
perfecționat utilizarea elicopterelor și a tehno-
logiei GIS pentru a ținti mamiferele prădătoare cu
momeli otrăvite.
Cel mai ambițios efort de eradicare a rozătoare-
lor a fost organizat de South Georgia Heritage
Trust. Insula Georgia de Sud, la vreo 1.500 km de
Peninsula Antarctică, este locul de împerechere a,
poate, 30 de milioane de păsări marine; fără șobo-
lani și șoareci, insula ar putea găzdui cu ușurință
un număr triplu. Între 2011 și 2015, cu un cost de
peste 10 milioane de dolari, trei elicoptere au tra-
versat fiecare zonă lipsită de gheață din Georgia de
Sud, aruncând momeală. Din 2015, pe insulă nu a
mai fost detectat niciun șobolan sau șoarece viu.
Acum sunt planificate eforturi similare pentru
Insula Gough, în 2019, și pentru Insula Marion din
Africa de Sud, în 2020. Păsările marine sunt o com-
binație tulburătoare de vulnerabilitate și duritate
extreme. Un albatros-urlător de 10 kg nu poate
împiedica un șoarece de 30 g să-i mănânce puii și
totuși el prosperă în apa sărată rece, bătut de vân-
turi brutale, și poate intimida un pescăruș mare.
Datorită longevității sale, acesta poate supraviețui
eșecului reproductiv 20 de ani, apoi să producă
pui, odată ce pericolul la adresa cuibului său este
eliminat.
„Păsările marine se refac bine”, mi-a spus Nick
Holmes, directorul științific al Island Conserva-
tion. „Rezolvarea amenințării terestre îi face mai
rezistenți la toate celelalte amenințări.” Când
Island Conservation și partenerii săi au eliminat
șobolanii de pe Insula Anacapa din California, la
sud de Santa Barbara, rata succesului de eclozare a
alcei-de-California (o mică rudă a alcei-nordice) a
sărit imediat de la 30% la 85%. Alcele-de-California
sunt acum în siguranță în Anacapa și s-au obser-
vat furtunari-gri care s-au reprodus acolo pentru
prima oară.
PENTRU A ÎMPIEDICA EXTINCȚIA unei
specii, mai întâi trebuie să știi că există. Ai nevoie
de dovezi vizuale, iar păsările marine sunt deose-
bit de pricepute în a le ascunde. Să ne gândim la
povestea speciei furtunarului-relict. În 1867, un
vas de cercetare italian, Magenta, a împușcat un
Pe Isla Guañape Norte, două chire-peruviene pro-
testează față de încercarea unei a treia de a-și
face un loc de cuibărit între ele. Cu ciocurile de un
roșu aprins și mustățile albe răsucite, chirele-peru-
viene sunt cele mai extravagante păsări marine care
împart abundența de pește din Curentul Peruului.
La sfârșitul după-amiezii se ciorovăiesc mereu, între-
cându-se pentru cele mai bune locuri de înnoptat.
singur specimen dintr-un petrel mare, cenușiu cu
alb, în Pacificul de Sud. Timp de mai bine de un
secol, acesta a rămas singura dovadă științifică a
existenței speciei. Dar invizibilitatea este tentantă,
iar în 1969, David Crockett, ornitolog amator, a mers
pe Insulele Chatham din Noua Zeelandă pentru a
căuta pasărea. Deși o mare parte din insula princi-
pală a Chatham fusese defrișată pentru pășunat de
către fermierii europeni și maori, colțul sud-vestic
era încă împădurit și existau grămezi de oase de
petrel neidentificat în mormanele de gunoi ale unei
populații polineziene, moriori, care se stabiliseră
pe insule cu secole în urmă. Crockett citise relatări
despre moriori moderni care prindeau și mâncau
un petrel mare, cunoscut local drept taiko, chiar și
în 1908. El bănuia că taiko era furtunarul-relict și că
era posibil să mai cuibărească în vizuini în pădure.
Suprafața de pădure de pe care moriori prinse-
seseră taiko era deținută de un crescător de oi
de origine maori, Manuel Tuanui. Inspirat de
PIERDUTE PE MARE 93
 AUSTRALIA

OCEANUL
NOUA
ZEELANDA
ZEELAND~
Insulele
Chatham
INSULELE CHATHAM
NOUA ZEELANDĂ
INDIAN OCEANUL
PACIFIC

94 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
 Insulele Chatham din
Noua Zeelandă includ
Te Tara Koi Koia (Pira-
mida), singurul loc de
împerechere al vul-
nerabilului albatros-
Chatham. Aproximativ
5.000 de perechi repro-
ducătoare cuibăresc
acolo în fiecare an. În
aprilie și iulie, majori-
tatea zboară 9.500 km
până la coasta sud-ves-
tică a Americii de Sud,
urmând curentul spre
nord, către Peru.

PA G I N I L E U R M ĂT O A R E

Cel mai bun loc de cui-

bărit este o peșteră
naturală aflată sus, pe
Te Tara Koi Koia. Înăun-
tru, cuiburile protejate
de eroziunea vântului
și ploii formează pie-
destaluri înalte ca niște
jobene. Puii cenușii
pufoși se vor acoperi cu
pene în cinci luni.

Unele dintre cele mai periclitate specii de

albatros și alte păsări marine se împerechează
într-un singur loc: un arhipelag stâncos aflat la
800 km est de Noua Zeelandă.
PIERDUTE PE MARE 95
perspectiva de a descoperi o pasăre indigenă pier-
dută pe pământul lor, Tuanui și fiul lui adolescent,
Bruce, l-au ajutat pe Crockett în căutările sale asi-
due, colindând pădurea după vizuini și instalând
reflectoare pentru a atrage păsările marine care
zboară noaptea. După Bruce, Crockett era „un tip
ciudat care alerga după un taipo [un cuvânt maori
pentru fantomă]”. Când Bruce s-a căsătorit cu o
tânără de pe o insulă învecinată, Liz Gregory-Hunt,
aceasta a fost prinsă în misiunea familiei lui. „Ești
tras în vârtej și devine viața ta”, mi-a spus Liz.
În noaptea de 3 ianuarie 1973, Crockett a fost
răsplătit. Sub lumina reflectorului a văzut patru
păsări care corespundeau descrierii unui fur-
tunar-relict: dovada vizuală. Dar el voia și să-i cap-
tureze și să le găsească cuibul, iar asta era chiar mai
greu decât să-i vadă. Au mai trecut cinci ani până
când Bruce și Liz, plecând de la fermă cu mașina
în oraș, au fost opriți pe drum de către un unchi al
lui Bruce care le-a dat vestea: „Tocmai au prins doi
taiko”. Au trecut alți zece ani până când o echipă
de cercetători a reușit să localizeze două vizuini de
taiko active în pădure, urmărind prin radio păsări
capturate.
Pentru familia Tuanui, acesta era doar începu-
tul. Singurul loc de reproducere cunoscut al taiko
se afla pe pământul lor, iar pasărea trebuia prote-
jată de amenințările care aproape o împinseseră
la dispariție. Au fost puse capcane pentru pisici
și oposumi în jurul vizuinilor, iar Manuel Tuanui,
într-o mișcare considerată „dementă” de către
vecinii lui, a donat aproximativ 1.200 ha de regiune
sălbatică guvernului Noii Zeelande, care a îngrădit
cea mai mare parte a terenului împotriva oilor și
a vitelor. În câțiva ani, datorită eforturilor fami-
liei lui, numărul de perechi de taiko despre care se
știa că se reproduc în pădure a început să crească;
astăzi, se menține la peste 20.
Într-o zi fierbinte din ianuarie, m-am alăturat
unui specialist britanic în păsări marine, Dave
Boyle, și unei voluntare britanice, Giselle Eagle,
într-o lungă călătorie la vizuina unei femele de
taiko, cunoscută de ei ca S64. Aceasta clocea un ou
fertilizat de un mascul care trăise în zonă timp de
18 sezoane înainte să atragă o parteneră. Boyle voia
s-o examineze pe S64 înainte ca oul ei să eclozeze și
ca ea să înceapă să petreacă mai mult timp căutând
hrană pe mare. „Nu se poate ști ce vârstă are”, a
spus el. „S-ar putea să se fi reprodus altundeva cu
un alt partener sau ar putea fi foarte tânără.”
Terenul era accidentat, pădurea deasă și pe
alocuri mlăștinoasă. Vizuina lui S64 era vârâtă
într-o pantă abruptă acoperită cu un strat dens
98 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
de ferigi și litieră. Boyle a îngenuncheat și a scos
capacul unei cutii de cuibărit subterane, din lemn,
instalată în prealabil în spatele vizuinii. Privind
înăuntru, a clătinat din cap cu tristețe. „Se pare că
puiul s-a blocat în timpul eclozării.”
Moartea puilor nu este ieșită din comun, mai
ales dacă mama este tânără și lipsită de experiență,
dar fiecare eșec reproductiv este un obstacol pen-
tru o specie a cărei populație totală este încă în jur
de 200. Boyle a întins mâna în cutie și a scos-o pe
S64. Era mare pentru un petrel, dar părea mică
în mâinile lui și habar nu avea ce rară și prețioasă
era; s-a vânzolit și a încercat să îl muște pe Boyle
înainte ca acesta să o pună într-un sac de pânză.
Ca s-o descurajeze să mai stea în preajma vizuinii,
el a scos puiul mort și găoacea ruptă care îi blocase
picioarele. Lucrând cu Eagle, a fixat apoi un inel pe
piciorul lui S64, a înțepat-o cu un ac ca să extragă
un eșantion ADN și i-a injectat un microcip sub
pielea de pe spate.
„N-are o zi bună”, a spus Eagle.
„Odată ce are un microcip în ea, nu va mai trebui
s-o atingem vreodată”, a spus Boyle.
Puținii taiko care au supraviețuit după secole
în care au fost vânați de prădători și și-au pierdut
habitatul cuibăreau în adâncul pădurii pentru că
era relativ sigur, nu pentru că era un loc optim.
Pentru a-și lua zborul, chiar și taiko adulți trebuie
să se urce într-un copac, iar unui pui căruia i-au
crescut penele îi poate lua mai multe zile să răz-
bată afară din pădure, o luptă care îl poate lăsa prea
slăbit ca să supraviețuiască pe ocean. Când familia
Tuanui a creat o organizație oficială, Chatham
Islands Taiko Trust, în 1998, unul dintre scopuri
a fost să strângă bani din afara insulei pentru o
zonă îngrădită protejată de prădători, mai aproape
de apă. Zona îngrădită, numită Sweetwater, a fost
terminată în 2006 și mulți dintre puii care se nasc
acum în pădure sunt transferați acolo înainte de
a le crește penele pentru „a imprima” locul în
memoria lor și a-i încuraja să se întoarcă acolo pen-
tru reproducere. Primul taiko transferat s-a întors
în 2010; între timp, s-au mai întors mulți alții.
Taiko Trust a transferat și pui de furtunar-
Chatham, o pasăre mai mică și aproape la fel de
amenințată ca taiko, de pe o insulă din apropiere
de Sweetwater, ca să-i ofere speciei o alternativă
sigură pentru cuibărit. Pentru a consolida popu-
lația de albatros-Chatham, o specie a cărei singură
colonie este pe Te Tara Koi Koia, un con strâmt de
stâncă cunoscut și ca Piramida, trustul a transpor-
tat 300 de pui într-o a doua zonă îngrădită prote-
jată de prădători, pe insula principală, deasupra
falezelor maiestuoase de la ferma Tuanui. „Pentru
ca trustul să supraviețuiască, știam că trebuie să ne
îndreptăm atenția și către alte specii”, a spus Liz
Tuanui. Liz a petrecut până acum patru decenii
în vârtej. E președinta Taiko Trust, iar ea și Bruce
au îngrădit 13 suprafețe de pădure în total, șapte
pe cheltuiala proprie. Acest lucru a adus beneficii
atât păsărilor marine, cât și speciilor terestre indi-
gene – splendidul porumbel-Chatham, cândva
în pragul dispariției pe insula principală, numără
acum peste o mie de indivizi –, dar Bruce preferă
să sublinieze sinergia dintre conservare și agricul-
tură. Îngrădirea pădurii, mi-a spus el, protejează,
de asemenea, căile navigabile, îi adăpostește ani-
malele în timpul furtunilor și îl ajută să își strângă
mai ușor oile. Când l-am presat să explice de ce o
familie care creștea oi își asumase povara de a salva
trei dintre cele mai rare păsări marine ale lumii, cu
un cost atât de mare în muncă și bani, el a obiec-
tat ridicând din umeri. „Dacă nu o făceam noi, nu
avea să o facă nimeni altcineva”, a spus el. „Găsirea
exemplarelor de taiko a fost un efort uriaș. Făcea
parte din noi, dar și din Chatham.”
„E grozav”, a spus Liz. „Acum numărul celor
care își protejează regiunea sălbatică este de zece
ori mai mare decât acum 25 de ani.”
„Dacă nu o facem noi, va fi și mai greu pentru
generația următoare”, a spus Bruce.
Îngrijorați că albatroșii-Chatham se bazează pe un
singur loc de împerechere, Dave Boyle (mai sus) și
colegii de la Chatham Islands Taiko Trust au creat
un altul pe insula principală. Puii sunt mutați de
la Te Tara Koi Koia, așezați pe cuiburi în ghivece
de flori între adulți falși și hrăniți cu pește până le
cresc penele. Dacă totul merge bine, păsările se vor
întoarce într-o zi să pună bazele unei noi colonii.
Mi s-a părut că diferența crucială între Insulele
Chatham și lumea în care trăim cei mai mulți din-
tre noi este că locuitorii insulelor nu sunt nevoiți să
se chinuiască să își imagineze păsări marine. Zona
îngrădită de lângă faleză, protejată de prădători, la
care tinerii albatroși-Chatham vor reveni în curând
pentru a-și curta perechile, e la două ore cu barca
până la Te Tara Koi Koia. Acolo, pe pante ameți-
toare, deasupra valurilor oceanului albastru care
se lovesc de stâncile acoperite de varec, părinții
de albatros Diomedea melanophris au grijă de puii
lor cenușii și pufoși. Deasupra, atât de mulți încât
îți derutează simțul proporției și nu par mai mari
decât pescărușii, albatroșii zboară în cerc și plutesc
pe vânt cu aripile lor imense. Foarte puțini oameni
îi vor vedea vreodată. j
Romancierul Jonathan Franzen a scris de ce păsă-
rile contează în numărul din ianuarie 2018.
Aceasta este cel de-al nouălea articol al fotografu-
lui Thomas P. Peschak pentru National Geographic.
PIERDUTE PE MARE 99
Prădători
în noapte U N S T R ĂV E C H I T E M P L U M AYA D I N M E X I C
 Un liliac-vampir-fals bate din aripi sub lumina
lunii. Misiunea: să facă rost de cină. Pentru roză-
toare și alte creaturi mici din Peninsula Yucatán
din Mexic, noaptea este un moment deosebit de
periculos, deoarece liliecii carnivori își părăsesc
adăposturile în căutarea prăzii.

T E X T: VIRGINIA MORELL

F O T O : A N A N D VA R M A

A RU N C Ă LUM I N Ă A S U P RA M I ST E R E LO R U N O R L I L I E C I C A R N I VO R I RA R I .

P R Ă DĂTO R I Î N N OA P T E 101
Un liliac-fantomă în cușcă țintește un șoarece de
laborator aflat în litieră pe o masă. Oamenii de
știință care studiază acești lilieci carnivori din
Mexic încă nu i-au văzut prinzând prada în săl-
băticie, așa că îi filmează și înregistrează sune-
tele asociate cu urmărirea. Vizionați derularea
acestei vânători controlate într-un videoclip pe
ngm.com/Jul2018.

P R Ă DĂTO R I Î N N OA P T E 103
Atârnă de tavanul rece de piatră
al unui străvechi templu maya ca
un ciorchine de fructe cenușii,
holbându-se în jos la noi cu niște
ochi care strălucesc auriu în
lumina roșie a frontalelor noastre.
Liliecii dințoși și flămânzi au urechi lungi și
aproape transparente, ca de iepuraș, fețe zbâr-
cite de lup și o excrescență în formă de lance – o
extremitate pe care liliecii o folosesc pentru eco-
locație – în vârful boturilor.
Acești lilieci misterioși de lângă Rezervația
Biosferei Calakmul din Peninsula Yucatán nu
se strâng în colonii cu miile ca alte specii, potrivit
lui Rodrigo Medellín, principalul expert al țării
în aceste mamifere zburătoare și profesor la Uni-
versitatea Autonomă Națională din Mexico City.
„Se află întotdeauna în grupuri mici – sunt foarte
protectori unii cu alții.”
Medellín și-a rotit plasa de fluturi înspre unul
dintre cei șase lilieci și l-a prins. A ținut animalul
în mână, protejat de o mănușă de piele, ca să-i
putem examina blana deasă și lânoasă, care îl
făcea să arate drăguț și pufos, și botul proemi-
nent și dinții ascuțiți, care îl făceau să arate
oricum altcumva. Era o femelă și își clănțănea
fălcile către noi, în semn de protest. Medellín
i-a întins ușor una dintre aripi și a arătat spre
degetul liliacului, care se curba în afară de pe
margine. Era înarmat cu o gheară pronunțată,
de forma și ascuțimea unei săbii.
„Asta folosesc ei pentru a-și imobiliza prada”,
104 N A T I O N A L G E O G R A P H I C
a spus el. După dimensiunea acestei arme, știi că
acești vânători ai nopții nu ciopârțesc țânțari –
umblă după rozătoare, păsări cântătoare și chiar
alți lilieci.
Liliecii carnivori, cunoscuți sub denumirea
colectivă de lilieci-vampir-falși pentru că nu beau
sângele animalelor, așa cum fac liliecii-vampir
adevărați, se găsesc pe tot cuprinsul tropicelor,
deși în număr mic: mai puțin de 1% din toate
speciile de lilieci mănâncă alte vertebrate.
Două specii se găsesc din sudul Mexicului până
în Bolivia și Brazilia, una extinzându-se chiar mai
la sud, în unele părți din Paraguay și Argentina:
liliacul-lânos (ca cei din templul maya) și lilia-
cul-fantomă, numit și liliacul-vampir-fals al lui
Linnaeus. Cei din urmă sunt cei mai mari din-
tre liliecii din Lumea Nouă, unii având aripi cu o
anvergură de până la un metru. Amenințările la
adresa habitatelor lor din pădurea tropicală pun
presiune asupra liliecilor din Mexic – și sporesc
urgența eforturilor de le a înțelege obiceiurile.
Se știu puține despre vampirii-falși-lânoși, așa
Societatea nonprofit National Geographic, care
lucrează pentru conservarea resurselor Pământului,
a finanțat parțial acest articol.
că Medellín i-a prins pe toți șase și i-a scos din
templu în niște saci moi din bumbac alb pentru
a-i cântări și măsura. Erau patru masculi și două
femele, una gestantă. Pentru a afla mai multe
despre relațiile dintre lilieci, cercetătorii au
decupat câte un eșantion micuț de piele dintr-o
aripă a fiecărui liliac ca să le trimită unui labo-
rator pentru analiză genetică. Pe spatele a trei
dintre lilieci (inclusiv femela gestantă) au atașat
mici dispozitive de monitorizare prin GPS care
să ofere date despre obiceiurile lor de vânătoare.
„Uitați”, a spus Medellín, scoțând un mascul
dintr-un sac și întorcându-l pe spate. „Masculii au
testicule micuțe – asta e în legătură cu monoga-
mia.” În lumea animală, monogamia este rară.
„S-ar putea ca doi dintre acești masculi să fie
partenerii femelelor, iar ceilalți doi să fie pro-
geniturile lor de anul trecut, pe cale să devină
independenți”, a explicat el. O femelă alăpta un
pui de patru luni, iar burta umflată a celei ges-
tante arăta că avea să nască în curând.
Pe podeaua camerei liliecilor se afla cadavrul
parțial mâncat al unui șoarece-hârciog-țepos.
„Uitați-vă la asta – o masă proaspătă și probabil
ultima pradă a nopții”, a spus Medellín. „Credem
că mănâncă o parte din pradă afară, iar după ce
Un liliac-fantomă mușcă din mănușa unui cercetă-
tor. Acești lilieci cântăresc în jur de 170 de grame
și au aripi transparente care se extind până la
un metru. Ghearele ascuțite și încovoiate de pe
degete sunt folosite ca să apuce prada.
se satură, aduc aici restul.” Captura le revine
adesea liliecilor care nu pot să vâneze, cum sunt
mamele care alăptează. „Vrem să știm la ce oră
își părăsesc adăpostul, unde merg, cine pe cine
hrănește și cu cine călătoresc”, a spus el.
Din resturile cinei și fecalele din templu au
fost extrase indicii legate de alimentația liliecilor.
„Uitați”, a exclamat din nou Medellín, ridicând
cadavrul micuț, în descompunere, al șoarecelui
tânăr. „Sunt surprins că nu l-au mâncat cu totul,
pentru că de obicei mănâncă tot – chiar și oasele,
unghiile și coada, uneori.” Mâncaseră și un flu-
ture galben, renunțând la aripi, o cicadă și o
pasăre, posibil o cojoaică-americană, judecând
după un mănunchi de pene roșcate. „De obicei
găsim aripile altor lilieci.” Mănâncă mult dintr-o
specie rară. Medellín studiază acum de ce această
specie este foarte preferată și cum o găsesc vam-
pirii-falși-lânoși.
Potrivit lui Medellín, liliecii-lânoși și
P R Ă DĂTO R I Î N N OA P T E 105
106 N A T I O N A L G E O G R A P H I C
După colectarea datelor și a eșantioanelor gene-
tice de la un liliac-lânos, biologul Rodrigo
Medellín (în stânga) și cercetătorul Ivar Vleut îl
vor elibera în peștera lui. Dispozitivele GPS îi ajută
pe cercetători să afle mai multe informații despre
habitatul preferat de lilieci pentru vânătoare.

P R Ă DĂTO R I Î N N OA P T E 107
108 N A T I O N A L G E O G R A P H I C
Aruncând o umbră pe ruinele unui templu de la
situl arheologic Hormiguero, un vampir-fals-lânos
se întoarce la adăpostul lui după ce a vânat pentru
cină. Liliecii pot aduce hrană pentru membrii grupu-
lui care nu pot vâna, cum sunt femelele și puii.

P R Ă DĂTO R I Î N N OA P T E 109
 PENINSULA
YUCAT�AN
MEXIC
Hormiguero BELIZE
HONDURAS
GUATEMALA
EL SALVADOR NICARAGUA
COSTA RICA
PANAMA
OCEANUL COLUMBIA
PACIFIC
ECUADOR
PERU
BOLIVIA
Arealul liliacului-vam-
pir-fals în Lumea Nouă
Liliacul-fantomă
(Vampyrum spectrum)
Liliacul-vampir-fals
(Chrotopterus auritus)
liliecii- fantomă „sunt probabil liliecii descriși
în mitul privind originea maya, Popol Vuh.” În
acea poveste, gemenii eroi maya sunt băgaţi
într-o „casă cu lilieci” – o peșteră plină cu lilieci
mortali, pe care mayașii i-au botezat Camazotz.
Liliecii aveau boturi ca niște lame, pe care le
foloseau ca să ucidă oameni și animale. Pentru
a scăpa, gemenii s-au strecurat în sarbacanele
lor, iar liliecii i-au terorizat toată noaptea. Către
zori, unul dintre gemeni a spus că va verifica dacă
puteau pleca în siguranţă. Și-a scos capul din sar-
bacană – și imediat i-a fost tăiat de un Camazotz.
„Acești lilieci fac același lucru”, a spus
Medellín. „Își urmăresc prada, aterizează pe ea
cu aripile întinse pe jumătate, imobilizând-o cu
ghearele degetelor și aplică o mușcătură mortală
pe spate sau pe vârful capului. Camazotz nu a
fost o invenţie.”
L A F E L C A L U P I I , L E I I , majoritatea speciilor de
păsări și unele cetacee, insecte și primate –
inclusiv noi – liliecii-lânoși și fantomă împart
hrana, dar numai cu tovarășii lor de adăpost.
Cercetătorii consideră împărţirea hranei un
semn de altruism, deși comportamentul se
întâlnește cel mai adesea în rândul animalelor
strâns înrudite – iar atunci este mai degrabă
un indicator al unei legături genetice apropiate
decât al unei inimi generoase. Oferirea de hrană
Anand Varma și Rodrigo Medellín fac echipă pentru a
surprinde imagini nemaivăzute în Giant Carnivorous Bats,
difuzat pe 22 iunie la Nat Geo WILD.
NGM MAPS. SURSE: IUCN; RODRIGO A. MEDELLÍN ȘI ALȚII, IDENTIFICACIÓN DE LOS MURCIÉLAGOS DE
MÉXICO: CLAVE DE CAMPO, EDIȚIA A DOUA; A.L. GARDNER, MAMMALS OF SOUTH AMERICA
OCEANUL
ATLANTIC
TRINIDAD
{I
VENEZUELA TOBAGO
GUYANA
SURINAM
GUYANA
FRANCEZ~
(FRAN}A)
ECUATOR
A M E R I C A
B R A Z I L I A
D E S U D
PARAG.
CHILE
ARGENTINA
0 600 km
altor indivizi decât rudelor genetice, așa cum fac
oamenii adesea, se observă rareori la alte specii.
Acesta este un alt motiv pentru care Medellín
și studenţii săi vor să clarifice legăturile geneti-
ce dintre liliecii-lânoși. Ei știu că liliecii aduc
prada înapoi la adăpostul lor din templu („Este
latura blândă a firii lor”, a spus Medellín), dar
încă nu sunt siguri care împart și care primesc.
Se așteaptă să obţină răspunsuri de la camerele
video instalate în adăpost de către Ivar Vleut,
cercetătorul post-doctoral al lui Medellín.
Vleut mi-a arătat pe laptopul lui niște clipuri
cu împărţirea hranei. „Se poate vedea mama cu
puiul atârnând aici, iar acum a sosit un alt liliac
cu un șoarece”, a spus el. Liliacul, foarte proba-
bil unul dintre masculi, intră și se cuibărește
aproape de ea, apucând o grindă de sus cu picioa-
rele. Atârnând cu capul în jos, ea își scutură
antebraţele blănoase spre el, cam așa cum face
un pui de pasăre când cerșește de la părinţii săi.
Ea mușcă prada și o ia de la vânător; șoarecelui
deja îi lipsește capul, pe care l-a mâncat probabil
masculul. Apucând corpul șoarecelui de gât și
mestecând viguros, ea devorează totul în afară
de coadă, care cade pe jos. Liliacul vânător atârnă
liniștit lângă ea, toaletându-și aripile. „Acesta este
comportamentul obișnuit”, a spus Vleut. „Adesea
par plini, sătui, când se întorc, de aceea credem
că au vânat o vreme și apoi aduc ultima pradă ca
să o împartă.”
Cercetătorii încă nu au văzut liliecii vânând în
sălbăticie, dar au o idee despre tehnica lor, pentru
că Medellín a ţinut captivi doi masculi de vam-
piri-falși-lânoși două săptămâni în camera lui de
hotel și i-a lăsat să vâneze șoareci eliberaţi de el. A
împrăștiat frunze prin care să mișune rozătoarele,
liliecii detectându-le rapid micile sunete în timp
ce își roteau urechile uriașe ca niște antene para-
bolice pentru a-și ţinti prada. „Liliecii au zburat
într-o cușcă și s-au agăţat de laturile din sârmă
sau de o creangă și doar au stat acolo, complet
nemișcaţi. Dar de îndată ce au auzit cel mai mic
sunet din partea șoarecilor, s-au năpustit”, a spus
Medellín. Liliecii au fost ușor de dresat, a adăugat
el, învăţând rapid că un anumit sunet de pe tele-
fonul lui însemna că vor avea în curând ocazia
să vâneze. Medellín bănuiește că, în sălbăticie,
liliecii-lânoși stau pe trunchiuri de copac când
vânează, ascultând pașii grăbiţi ai rozătoarelor
sau ai reptilelor sau sunetul aripilor altui liliac.
Într-o zi, am mers prin pădurea tropicală
„ A M F O S T C O M P L E T U L U I T C Â N D A M VĂ Z U T A C E S T L I L I A C
URIAȘ CARE NE RODEA PLASA CA SĂ IASĂ. AM FOST
S U R P R I N S Ș I P U Ț I N S P E R I AT D I N C A U Z A D I M E N S I U N I I L U I .”
Ivar Vleut, cercetător specializat în lilieci
sperând să găsim lilieci-fantomă. Vleut întâlnise
pentru prima oară unul în 2009. „Sunt foarte rari
și nu știam nimic despre ei”, a spus el în timp
ce mergeam pe o potecă. Odată a capturat un
liliac-fantomă într-o plasă în timp ce făcea un
recensământ al liliecilor. „L-am mirosit înainte
să-l văd – am crezut că murise ceva în plasa noas-
tră. Am fost complet uluit, fără cuvinte, când am
văzut această creatură uriașă care ne rodea plasa
ca să iasă. Am fost foarte surprins și puţin speriat
din cauza dimensiunii lui.” După ce a scos liliacul
din plasă, Vleut și-a pus două perechi de mănuși
din piele ca să-l mânuiască.
Fascinat, Vleut a citit tot ce a găsit despre acești
lilieci – foarte puţin – și a descoperit că nimeni nu
le studiase ecologia. L-a contactat pe Medellín și
cei doi și-au lansat studiul. „Acum încercăm să
determinăm câţi dintre acești lilieci pot trăi într-o
zonă”, a spus Vleut. „Dăm recompense oamenilor
care le găsesc adăposturile și ne spun.”
Așa descoperiseră mai multe locuri. Au găsit
un alt adăpost după ce au prins în plasă un lili-
ac-fantomă și i-au atașat un transmiţător pe
spate. Grupul nostru a urmărit semnalul până
la o scorbură, unde Medellín și Vleut sperau
să poată observa liliecii-fantomă la ei acasă.
Cercetătorii au atașat o cameră GoPro de un
cablu. Vleut a fixat o serie de frânghii și a dus
camera în partea cea mai de sus a trunchiului,
unde se deschidea scorbura. A strecurat camera
înăuntru și a împins-o mai jos.
Minute la rând, monitorul computerului de la
sol a fost negru. Apoi: „Îi vedem! Uitaţi-i acolo!
Uitaţi, uitaţi! Acolo!” Trei perechi de ochi strălu-
ceau în lumina camerei, o femelă adultă cu un pui
și un mascul adult. Surprinși de ciudatul intrus
în casa lor, protestau. Nu auzeam sunetele lor,
dar feţele liliecilor era contorsionate, cu dinţii
clănţănind furios, urechile lungi vibrând.
„Fac asta când scot sunetul burrrr, semn că
trebuie să-i lași în pace”, a spus Medellín, care își
ţinea ochii aţintiţi la ecran. „Ei, ce-i acolo jos?”,
a întrebat el, uitându-se dincolo de lilieci la ceva
ce părea să fie podeaua scorburii. „E o aripă de
liliac!”, a răspuns unul dintre studenţii săi. Era
rămășiţa unei mese recente, poate, zăcând acolo
ca o bucată dintr-un costum de Halloween arun-
cat. Liliecii continuau să se uite urât și să clănţăne
la GoPro și, în sfârșit, cu un gest protector cu sigu-
ranţă disperat, unul dintre adulţi s-a întors și și-a
întins aripile în jurul puiului.
„Ohhh”, am spus noi la unison, iar apoi: „Scoate
camera – scoate-o de acolo!” Vleut a tras de cablu,
iar liliecii au dispărut de pe ecran. A urmat o dis-
cuţie însufleţită despre cum ar putea instala o
cameră discretă în copac pentru a obţine imagini
cu viaţa liliecilor fără a-i deranja.
Fără îndoială, acești lilieci carnivori erau
înfricoșători pentru maya, la fel cum trebuie să
fie astăzi pentru animalele pe care le vânează.
Dar noi le-am văzut latura mai blândă, vulnera-
bilă, atunci când erau ghemuiţi în adăposturile
lor sau erau mânuiţi de cercetători. Creaturi cu
o înfăţișare stranie – o combinaţie înaripată de
șoarece și lup – la fel de blânde și grijulii cu ai lor
ca orice alt mamifer. j
Virginia Morell este autoarea bestsellerului New
York Times „Animal Wise: How We Know Animals
Think and Feel”. Articolul lui Anand Varma despre
păsările colibri a apărut în numărul din iulie 2017.
P R Ă DĂTO R I Î N N OA P T E 111
 DEPEȘE | PUERTO RICO

Lupta pentru electricitate

LUNI DE ZILE DUPĂ URAGANUL MARIA , PUERTO RICO
ÎNCĂ ÎȘI REVINE DIN CEA MAI ÎNDELUNGATĂ
PANĂ DE CURENT DIN ISTORIA STATELOR UNITE .

T E X T : D AV I D B R I N D L E Y FOTO: CAROL GUZY

POWER STRUGGLE 113

„PE SCARII DE AICI SUFERĂ”, spune Yamary
D R E A P TA S U S
La două zile după ce
Uraganul Maria a lovit
Puerto Rico, în septem-
brie 2017, inundațiile
au continuat în orașul
nord-estic Loíza, unde
locuiesc Liz Maries
Bultron (în stânga)
și vecina ei, Alana
Bepizarro.
CAROL GUZY, ZUMA PRESS
D R E A P TA J O S
Firele electrice și pal-
mierii se apleacă ame-
nințător peste drumul
spre nord din Punta
Santiago, Humacao, la
cinci luni după furtună.
Vânturile necruțătoare
și o uriașă maree de
furtună au paralizat
zona de coastă.
PA G I N I L E A N T E R I O A R E
Yasmin Morales Torres,
de 41 de ani, spală rufe
de mână în curtea ei
din Playa El Negro, o
comunitate de plajă
din Yabucoa. În mar-
tie, zona tot nu avea
electricitate, la șase
luni după furtuna
devastatoare.
114 N A T I O N A L G E O G R A P H I C
1 8 ° 0 1 ’ 3 4” N , 6 5 °4 9 ’5 8 ” V
Morales Torres, în vârstă de 41 de ani,
stând în curtea ei cu vedere la țărmul
sud-estic a insulei Puerto Rico. Pornind
înaintea zorilor, Yamary și alți 14 pescari
din cartierul ei trebuie să își pregătească
bărcile și echipamentul de pescuit în
întuneric. „N-avem unde să refrigerăm
peștii prinși”, adaugă ea. „Așa că trebuie
să-i vindem imediat.”
La 20 septembrie 2017, Uraganul
Maria a lovit uscatul nu departe de Playa
El Negro din Yabucoa, unde locuiesc
Yamary și familia ei extinsă. Furtuna a
întrerupt curentul pe întreaga insulă,
un teritoriu al Statelor Unite cu 3,3 mili-
oane de cetățeni. Cinci luni mai târziu,
acest cartier cu numai 14 locuințe – toate
avariate și inundate de furtună – tot nu
avea electricitate și nicio idee când va
fi restabilită.
Pescar de a treia generație, Yamary
locuiește cu părinții ei vârstnici în
casa lor dărăpănată din beton. Sora ei
geamănă, Yasmin, locuiește la două case
mai încolo, învecinându-se cu un frate și
familia lui. Toți au fost evacuați înainte
de furtună, dar, neavând alte opțiuni,
s-au întors la casele lor. „Viața e foarte
tristă acum”, spune Yamary. „Dar nu
plec. Rămân aici.”
Această tenacitate ajută Puerto Rico
să se refacă după distrugerile masive
produse de uragan. Alimentarea cu elec-
tricitate și apă a fost restabilită în câteva
săptămâni în zonele urbane majore ale
insulei, dar odată cu apropierea primăve-
rii, peste 100.000 de locuitori – toți în
zone rurale și sărace cam ca Playa El
Negro – au rămas în întuneric. Populația
insulei va avea nevoie de mai mult decât
hotărâre pentru a-și reveni complet, dacă
așa ceva e posibil.
Cea mai puternică furtună care a lovit
Puerto Rico în ultimii 89 de ani, Ura-
ganul Maria, a adus vânturi cu putere
de tornade. Ploile masive au provocat
inundații catastrofale, care au luat cu
ele poduri și au inundat cartiere întregi.
Infrastructura, deja precară după ani de
neglijare, a fost distrusă.
Apa curentă a fost întreruptă pen-
tru mare parte din populație. Comu-
nicațiile către și dinspre Puerto Rico
au fost aproape imposibile zile întregi.
Aeroporturile au fost închise, întârziind
eforturile de recuperare, deoarece provi-
ziile veneau cu avionul sau cu vaporul.
Iar Agenția Federală pentru Gestionarea
Urgențelor (FEMA), însărcinată cu aju-
torul în caz de dezastre, era solicitată la
maximum după ce alte două uragane
majore loviseră SUA în mai puțin de o
lună.
Rezultatul a fost cea mai îndelungată
pană majoră de curent din istoria Statelor
Unite, iar multe comunități de pe insulă
au fost lăsate fără apă curentă timp de
luni de zile. Nu se putea trage apa la toa-
lete; nu exista apă pentru dușuri, băi
sau spălarea rufelor. Oamenii au fost
nevoiți să se bazeze pe apa îmbuteliată,
dar proviziile erau limitate. Plitele elec-
trice inutile au fost înlocuite cu unele
pe propan. Fără refrigerare, mâncarea
a putrezit și medicamentele vitale s-au
alterat. Numai locuințele cu generatoare
proprii au scăpat de întuneric după apus,
pentru câteva ore. Nu s-a mai pus pro-
blema aerului condiționat, care să
reducă zăpușeala. Toate avantajele mo-
derne pe care le luăm ca pe ceva normal
au fost uitate.
electricitatea a revenit,
P E 1 9 F E B RUA R I E ,
în sfârșit, într-un cartier de la periferia
Morovisului, un orășel din nordul cen-
trului deluros al insulei. Când s-au aprins
luminile în casa ei, Marysol Rivera Rivas,
de 51 de ani, a sărit în sus de bucurie, și-a
îmbrățișat vecinii și a închinat o doză
de bere. „Acolo-s ultimele haine spălate
de mână”, a exclamat ea, arătând spre o
frânghie cu rufe care fluturau în vânt.
„E prima dată în cinci luni când putem
sărbători. Acum trăim!”
Chiar și după ce alimentarea cu elec-
tricitate și apă va fi restabilită pe toată
insula, oamenii tot vor avea de-a face
cu urmările. „Furtuna ia cu sine temelia
societății. Tot ce credeai că îți dă certi-
tudine nu mai este”, spune psihologul
Domingo Marqués, de 39 de ani, profesor
asociat la Universitatea Albizu din San
Juan. „Vezi că oamenii sunt neliniștiți,
deprimați, speriați.” Marqués estimează
că între 30% și 50% din populație suferă
de tulburare de stres post-traumatic,
depresie sau anxietate.
Totuși, Marqués este un optimist
rezervat. „Am văzut multă reziliență. Nu
plecăm nicăieri. Reconstruim”, spune el.
„Vom fi bine. Dar n-ar trebui să încercăm
să revenim la normal, pentru că lucrurile
nu vor mai fi niciodată normale.” j
SEPTEMBRIE 2017

FEBRUARIE 2018

L U P TA P E N T R U E L E C T R I C I TAT E 115
S TÂ N G A S U S

Fără curent electric,

Irma Torres Rodríguez,
matriarha de 75 de ani
din Playa El Negro, își
face treburile de seară
din bucătărie la lumina
felinarelor. Ea și soțul
ei locuiesc în casă din
anii ’60 și nu au unde
să se ducă.

D R E A P TA S U S

Zorile se ivesc peste

ce-a mai rămas din-
tr-o locuință din Playa
El Negro. Uraganul
Maria a atins uscatul
nu departe de această
comunitate cândva
paradisiacă.

S TÂ N G A J O S

Carmen Torres Rivera,

de 56 de ani, pescu-
iește în largul debar-
caderului distrus din
Punta Santiago. „E un
hobby, ajută timpul să
treacă”, spune ea.

D R E A P TA J O S

Stresul vieții fără elec-

tricitate într-o casă
grav avariată o epu-
izează pe Berenarda
Martínez Morales, de
64 de ani. Ea împarte
casa cu două camere
din Playa El Negro cu
cei trei copii adulți.

116 N A T I O N A L G E O G R A P H I C
 story name here 117

L U P TA P E N T R U E L E C T R I C I TAT E 117
 FOTOGRAFIA TA
HANS-MARTIN DÖLZ
F OTO G R A F I I D I N C OMU N I TAT E

CINE
O fotografie făcută în Stadtbibliothek, Stuttgart, l-a
Hans-Martin Dölz, auditor inspirat pe Dölz să viziteze și el biblioteca înarmat cu
financiar pensionat, acum
fotograf de artă aparatul foto. Clădirea zveltă, proiectată de arhitectul
UNDE Eun Young Yi, a fost inaugurată în 2011. Dölz, care
Stuttgart, biblioteca muni- locuiește aproape de Stuttgart, a ales unghiul cel
cipală germană, numită mai luminos și a așteptat o compoziție echilibrată:
Stadtbibliothek
o femeie în trecere, câțiva oameni la cafeneaua de
CE
la etaj. Revenit la calculator, a sporit contrastul și
Un Leica M9-P cu obiectiv
de 35 mm
expunerea și a redus saturația pe galben pentru a
face imaginea albă și luminoasă.
Intră în comunitatea National Geographic Your Shot și postează-ți imaginile pe YourShot.ngm.com.

118 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
 PULSUL LUMII| EVENIMENTE | O P O RT U N I TĂȚ I
SĂ PTĂ MÂ N A HA FE R L A N D
Cea de-a șasea ediție a Săptămânii Haferland, cel mai mare
eveniment local dedicat promovării zonei săsești din Tran-
silvania, are loc în 2-6 august 2018 și așteaptă peste 6.000 de
turiști din România și din afara țării. Anul acesta, festivalul are
ca tematică centrală meșteșugurile și îi invită pe turiști să se
implice direct în ateliere de meșteșuguri, activități pentru
copii, concerte de jazz și de muzică clasică în bisericile
fortificate, proiecții de film, spectacole de teatru, plimbări
cu bicicleta, căruța sau tractorul, expoziții, muzică și dansuri,
brunch-uri cu preparate locale și deja celebrul bal săsesc.
WWW.HAFERLAND.RO
BU CURE ȘTI M A LL – S E RV IC II D E 36 0°
București Mall își întâmpină astăzi clienții cu o gamă de ser-
vicii de 360 de grade: fashion (35%), entertainment (17%),
food &beverages (9%) și servicii (6%). Știi deja că aici e inima
modei din București: cel mai mare MANGO din Europa de
Est, magazinul flagship Douglas, cel mai mare din România,
cu peste 10.000 de produse, Designers Boutique, un pop-up
store, și multe alte locuri interesante pentru shopping. După
cumpărături poți mânca la restaurantul Aperto, deschis
exclusiv aici, poți exersa la noul club World Class sau te poți
relaxa cu un film bun la Hollywood Multiplex.
WWW.BUCURESTIMALL.RO
| RECLAME | PROMO |
L ACO ST E – 8 D E CE N I I D E ST I L
LACOSTE aduce un omagiu inventivității fondatorului său și
istoriei sale prin relansarea unei colecții de tricouri polo și a
elementelor emblematice din arhivele sale pentru a sărbă-
tori aniversarea a 85 de ani. Ca paginile unui album, colecția
aniversară, constând în 15 reinterpretări ale celor 8 perioade
creative, oferă ocazia de a redescoperi multiplele fațete ale
stilului LACOSTE, care a dovedit încă de la începuturi că are
abilitatea de a jongla cu codurile modei și de a inova mereu.
Adoptând culorile de Primăvară/Vară 2018, ea dă o nouă
viață legendarei etichete „La Chemise LACOSTE”.
WWW.LACOSTE.COM
3 S MO K E D O L I V E S I S L A N D F E ST I VA L
Peste 4.000 de oameni sunt așteptați între 25 și 30 iulie
la cea de-a șasea ediție a 3 Smoked Olives Island Festival,
singurul festival de muzică electronică din România care
are loc pe o insulă și care promovează grija față de natură.
Cei prezenți vor petrece pe insula festivalului situată pe
Dunăre, la granița dintre România și Bulgaria, în apropiere
de Călărași. Utilizarea paielor de plastic este interzisă pe in-
sulă, celelalte deșeuri rezultate în urma evenimentului fiind
colectate și prelucrate de un procesator local. Înregistrarea
pentru festival se face pe pagina de web.
WWW.3SOF.COM
EDITOR IN CHIEF Susan Goldberg NATIONAL GEOGRAPHIC SOCIETY
Societatea National Geographic este
EXECUTIVE EDITOR CULTURE: Debra Adams Simmons o organizație globală nonprofit care
MANAGING EDITOR: David Brindley
împinge limitele explorării, promovând
EXECUTIVE EDITOR DIGITAL: Dan Gilgoff
EXECUTIVE EDITOR SCIENCE: John Hoeffel cunoașterea planetei și ajutându-ne să
DIRECTOR OF PHOTOGRAPHY: Sarah Leen generăm soluții pentru un viitor mai
EXECUTIVE EDITOR NEWS AND FEATURES: David Lindsey sănătos și mai sustenabil.
CREATIVE DIRECTOR: Emmet Smith
INTERIM PRESIDENT AND CEO
INTERNATIONAL EDITIONS
EDITORIAL DIRECTOR: Amy Kolczak
Michael L. Ulica
DEPUTY EDITORIAL DIRECTOR: Darren Smith SENIOR MANAGEMENT
TRANSLATION MANAGER: Beata Kovacs Nas
CHIEF SCIENTIST AND SVP: Jonathan Baillie
EDITORIAL SPECIALIST: Leigh Mitnick
CHIEF ADMINISTRATIVE OFFICER: Tara Bunch
EDITORS: ARABIC: Alsaad Omar Almenhaly. BRAZIL: Ronaldo Ribeiro. BULGARIA: Krassimir Drumev.
CHIEF MARKETING OFFICER: Emma Carrasco
CHINA: Tianrang Mai. CROATIA: Hrvoje Prćić. CZECHIA: Tomáš Tureček. ESTONIA: Erkki Peetsalu.
GENERAL COUNSEL AND SECRETARY: Angelo Grima
FARSI: Babak Nikkhah Bahrami. FRANCE: Gabriel Joseph-Dezaize. GEORGIA: Natia Khuluzauri.
VP GLOBAL EDUCATION BUSINESS STRATEGY:
GERMANY: Jens Schroeder. HUNGARY: Tamás Vitray. INDIA: Shreevatsa Nevatia. INDONESIA: Didi Kaspi Kasim.
Lina Gomez
ISRAEL: Daphne Raz. ITALY: Marco Cattaneo. JAPAN: Shigeo Otsuka. KAZAKHSTAN: Yerkin Zhakipov.
SVP PARTNERSHIPS: Leora Hanser
KOREA: Junemo Kim. LATIN AMERICA: Claudia Muzzi Turullols. LITHUANIA: Frederikas Jansonas.
VP EDUCATION PROGRAMS: Kim Hulse
NETHERLANDS/BELGIUM: Aart Aarsbergen. NORDIC COUNTRIES: Lotte Juul Nielsen.
VP MEDIA INNOVATION: Kaitlin Yarnall
POLAND: Agnieszka Franus. PORTUGAL: Gonçalo Pereira. ROMANIA: Cătălin Gruia.
RUSSIA: Andrei Palamarchuk. SERBIA: Igor Rill. SLOVENIA: Marija Javornik. SPAIN: Josep Cabello. BOARD OF TRUSTEES
TAIWAN: Yungshih Lee. THAILAND: Kowit Phadungruangkij. TURKEY: Nesibe Bat
CHAIRMAN: Jean M. Case
VICE CHAIRMAN: Tracy R. Wolstencroft

„CREDEM ÎN PU TEREA ȘTIINŢEI, Brendan P. Bechtel, Michael R. Bonsignore,

Katherine Bradley, Ángel Cabrera, Elizabeth
A E X P L O R Ă R I I Ș I A R E P O RTA J U LU I (Beth) Comstock, Jack Dangermond, Alexandra
Grosvenor Eller, Jane Lubchenco, Mark C. Moore,
D E A S C H I M B A L U M E A .” George Muñoz, Nancy E. Pfund, Peter H. Raven,
Lyndon Rive, Edward P. Roski, Jr., Frederick J.
Ryan, Jr., Anthony A. Williams

RESEARCH AND EXPLORATION

NATIONAL GEOGRAPHIC ROMÂNIA TIPOGRAFIE COMMITTEE
Tipărit la Radin Print prin reprezentantul exclusiv CHAIRMAN: Peter H. Raven
REDACTOR-ȘEF: Cătălin Gruia pentru România, 4 Colours, www.4colours.ro VICE CHAIRMAN: Jonathan Baillie

Kamal Bawa, Justin Brashares, Ruth DeFries,

ART DIRECTOR: Bogdan Giubernea
Margaret Honey, Anthony Jackson, Gary Knight,
MANAGING EDITOR: Domnica Macri
Steven R. Palumbi, Andrew Revkin, Jerry A.
Sabloff, Eleanor Sterling
COLABORATORI DISTRIBUȚIE
CONTRIBUTING EDITOR: Alexandra Popescu Burda Romania, distrib@burda.ro
EXPLORERS-IN-RESIDENCE
EDITOR ONLINE: Elena Drăghici
CORECTOR: Sabina Ușurelu Sylvia Earle, Enric Sala
EDITOR-AT-LARGE: Cristian Lascu INTERNATIONAL AD SALES REPRESENTATIVES
EXPLORERS-AT-LARGE
LECTOR: Bogdan Croitoru ITALY BURDA INTERNATIONAL
Mariolina Siclari +39 02 91 32 34 66 Robert Ballard, Lee R. Berger, James Cameron,
TRADUCĂTORI e-mail: mariolina.siclari@burda.com J. Michael Fay, Beverly Joubert, Dereck Joubert,
Monica Secetă, Anca Bărbulescu, Adriana Hoancă GERMANY BURDA COMMUNITY NETWORK Louise Leakey, Meave Leakey
Julia Mund +49 89 9250 3197
FELLOWS
FOTOGRAFI e-mail: julia.mund@burda.com
Helmut Ignat, Adrian Câtu, Costas Dumitrescu, Michael Neuwirth +49 89 92 50 36 29 Katy Croff Bell, Jim Bentley, Steve Boyes, Joe
Cosmin Bumbuț, Dragoș Lumpan e-mail: michael.euwirth@burda.com Grabowski, Kavita Gupta, Dan Hammer, Stephanie
AUSTRIA BURDA COMMUNITY NETWORK Harvey, Charlie Hamilton James, Corey Jaskolski,
CONSULTANȚI ȘTIINȚIFICI Christina Bresler +43 1 230 60 30 50 Heather Koldewey, David Lang, Erika Larsen, Tom
GEOGRAFIE: Șerban Dragomirescu e-mail: christina.bresler@burda.com Lovejoy, Arthur Middleton, Pete Muller, Alex
ASTRONOMIE: Minodora Lipcanu SWITZERLAND BURDA COMMUNITY NETWORK Oberle, Sarah Parcak, Joe Riis, Paul Salopek, Joel
BIOLOGIE: Doru Ruști, Silviu Petrovan Goran Vukota +41 44 81 02 146 Sartore, Shah Selbe, Brian Skerry, Martin Wikelski
BOTANICĂ: Gavrilă Negrean e-mail: goran.vukota@burda.com
PALEONTOLOGIE: Mihai Popa FRANCE/LUXEMBOURG BURDA COMMUNITY NETWORK
ORNITOLOGIE: Tamás Papp, Marion Badolle-Feick +33 1 72 71 25 24 NATIONAL GEOGRAPHIC PARTNERS
Societatea Ornitologică Română (SOR) e-mail: marion.badolle-feick@burda.com
ETNOGRAFIE: Ioan Ghinoiu UK/IRELAND BURDA COMMUNITY NETWORK CEO Gary E. Knell
CONSERVARE: Silviu Chiriac Jeannine Soeldner +44 20 3440 5832
ANTROPOLOGIE: Oana Ivan e-mail: jeannine.soeldner@burda.com SENIOR MANAGEMENT
USA/CANADA/MEXICO BURDA COMMUNITY NETWORK CHIEF MARKETING OFFICER: Jill Cress
Salvatore Zammuto +1 212 884 48 24 EDITORIAL DIRECTOR: Susan Goldberg
BURDA ROMÂNIA SRL e-mail: salvatore.zammuto@burda.com CHIEF FINANCIAL OFFICER: Marcela Martin
DIRECTOR GENERAL: Sandrin Apostoloiu GLOBAL NETWORKS CEO: Courteney Monroe
PUBLISHER: Daniel Secărea EVP GLOBAL COMMUNICATIONS: Laura Nichols
DIRECTOR EDITORIAL: Susana Pletea EVP SALES AND PARTNERSHIPS: Brendan Ripp
EVP BUSINESS AND LEGAL AFFAIRS: Jeff Schneider
PUBLICITATE EVP DIGITAL PRODUCT: Rachel Webber
GROUP ADVERTISING DIRECTOR: Florentina EVP CONSUMER PRODUCTS AND EXPERIENCES:
Păuna-Laudă ADRESA Rosa Zeegers
ADVERTISING SALES MANAGER:Genoveva Enuță, Bd. Decebal 25-29, Olympia Tower, etajul 4,
e-mail: genoveva.enuta@burda.ro Sectorul 3, București 030964; BOARD OF DIRECTORS
tel.: 037 210 60 00, fax: 021 311 35 87 Jean M. Case, Kevin J. Maroni, James Murdoch,
SERVICIUL ABONAMENTE Copyright © Reproducerea integrală sau parțială Lachlan Murdoch, Frederick J. Ryan, Jr.,
tel: 037 210 60 00, fax: 021 311 35 87 a textelor sau ilustrațiilor din revista National Brian F. Sullivan
e-mail: abonamente@burda.ro, Geographic România este posibilă numai cu acordul
web: www.burda.ro; ng@burda.ro prealabil scris al National Geographic Society. INTERNATIONAL PUBLISHING
National Geographic România este o publicație SENIOR VICE PRESIDENT: Yulia Petrossian Boyle
PRE-PRESS lunară a Burda România SRL, sub licență National Ariel Deiaco-Lohr, Gordon Fournier,
Mihai Vătășelu Geographic Society. Kelly Hoover, Jennifer Jones, Jennifer Liu,
Rossana Stella

ISSN 1583-6541
Publicație auditată Publicație ce beneficiază de rezultate de audiență
aprilie 2016 – martie 2017 conform Studiului Național de Audiență, măsurate în
perioada mai 2016 – februarie 2018.

120 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
 De oriunde aţi fi, puteţi citi
National Geographic
pe PressReader
Aplicaţia o găsiți în orice app
store şi oferă cele mai bune
ziare şi reviste din lume –
puteţi alege orice titlu dintr-o
listă ce cuprinde peste 7.000
de publicaţii.

Dar, care este mai bun?

Acces nelimitat şi gratuit la o

ofertă ce cuprinde mii de
oportunităţi. Trebuie doar să
vă conectaţi la un Hot Spot,
după care puteţi descărca
oricâte titluri doriţi.

Vizitaţi pressreader.com/
hotspot/map pentru a
identifica cel mai
apropiat HotSpot.

Puteţi cumpăra un abonament la catalogul

all-you-can-read al platformei Press Reader.