08.

2018
08.2018

CUEJDEL , LACUL D E C E N E P U R TĂ M SECRETELE

F E R M E C AT D I N ATÂT D E O R I B I L COMERȚULUI CU
P I AT R A N E A MȚ ÎN MEDIUL ONLINE? FLUTURI RARI
Ș T I I N Ț A S O M N U L U I • A F R IC A O T R ĂV I TĂ • F LU T U R I E XO T IC I • L AC U L C U E J DE L

DORMI Dezvăluiri ale noii știinţe a somnului

„E ca și cum am trăi într-un

test global al consecințelor
negative ale privării
de somn.”
RO B E RT ST I C KG O L D,
F A C U LTAT E A D E M E D I C I N Ă
H A R VA R D

NR. 184 15 LEI NATGEO.RO

 De oriunde aţi fi, puteţi citi
National Geographic
pe PressReader
Aplicaţia o găsiți în orice app
store şi oferă cele mai bune
ziare şi reviste din lume –
puteţi alege orice titlu dintr-o
listă ce cuprinde peste 7.000
de publicaţii.

Dar, care este mai bun?

Acces nelimitat şi gratuit la o

ofertă ce cuprinde mii de
oportunităţi. Trebuie doar să
vă conectaţi la un Hot Spot,
după care puteţi descărca
oricâte titluri doriţi.

Vizitaţi pressreader.com/
hotspot/map pentru a
identifica cel mai
apropiat HotSpot.

Puteţi cumpăra un abonament la catalogul

all-you-can-read al platformei Press Reader.
A U G U S T | PAGINA REDACȚIEI
CĂTĂLIN GRUIA
Noua știință a somnului
Ca niște albinuțe în frenezia culesului,
vrem să smulgem Existenței experiențe
cât mai multe, mai intense, mai diverse.
Ah, de-ar avea ziua 25 de ore! Cum să ne
irosim în somn o treime din viață când
orice oră dormită e pierdută pentru
muncă, distracție, consum?
În mai toată istoria omenirii, somnul
a fost respectat și chiar zeificat. Am apu-
cat-o pe panta disprețului pentru Moș
Ene recent, cam din vremea lui Thomas
Edison, inventatorul pentru care somnul
era „o absurditate, un obicei prost”.
Nimic mai greșit! Sprijinindu-se pe
ultimele descoperiri ale științei, jur-
nalistul Michael Finkel ne arată cum
somnul e „o coborâre întortocheată și
bizară într-o lume alternativă”, o călăto-
rie fantastică, frizând pe alocuri moartea
și nebunia, pe care o facem în fiecare
noapte. „Adevărata întrebare nu e de
ce dormim. Ci de ce, având la dispoziție
o asemenea alternativă incredibilă, ne
mai deranjăm să stăm treji?”, spune el.
Reportajul ne poartă prin cele cinci
FOTO: MAGNUS WENNMAN
stadii ale somnului. În primele două, La Philharmonie de Paris,
creierul adormit trece de pe modul înre- compozitorul Max Rich-
ter dirijează o interpre-
gistrare la cel de editare, alegând bobul
tare a piesei Sleep, muzică
de neghină din tolba amintirilor zilei. 3 bazată pe știință care
și 4 sunt stadii de dezactivare cerebrală își propune să îi călău-
intensă. E timpul pentru curățenie zească pe ascultători prin-
fiziologică. „Somnul din stadiul 4 nu tr-o odihnă revigorantă.
e departe de comă. Deși recuperator și Durează peste opt ore.
Creierul treaz este optimi-
revitalizant, n-ai vrea să faci o supra-
zat pentru colectarea de
doză”, spune Michael Perlis de la Uni- informații, creierul adormit
versitatea Pennsylvania. pentru consolidare. Noap-
În stadiul 5, în somnul REM, înne- tea comutăm de la înregis-
bunim la propriu: visarea e o stare psi- trare la editare.
hotică în care, în sfârșit, creierul e liber
să experimenteze fără inhibiții, ca un
Picasso excentric în atelierul său secret.
Deși avem încorporată în cap mașinăria
supremă de realitate virtuală, disprețuim
darul miraculos al somnului. Dar e o
nerecunoștință în necunoștință de
cauză; habar n-avem ce trăim noaptea.
Dar ați putea afla diseară. Măcar înainte
de culcare, mai lăsați naibii ecranul!
La pagina 34 avem o poveste de(spre)
adormit.
AUGUST 2018 1
N AT I O N A L G E O G R A P H I C
S U M A R
13
J U R N A L D E S P R E V I I T O R
F OTO G RA F
4
DEZBATERE
Suntem atât de
oribili pe cât ne
arătăm online?
Nu natura umană e cea
care generează postări
agresive, dar evoluția
joacă un rol în ele.
T E X T: AG U ST Í N F U E N T E S
INFOGRAFIC
Lacul Cuejdel Transport eco
Un baraj natural de Sistemele de transport
lângă Piatra Neamț a fac viața la oraș mai
creat un lac „fermecat” respirabilă.
T E X T: RYA N MO R R I S Ș I
și un proiect de suflet
K E L S E Y N OWA KOW S K I
pentru un fotograf.
T E X T Ș I F OTO :
Î N A C E E AȘI S E CȚI U N E
G H E O RG H E P O PA
• La adăpost pe Marte
• Artefactele migrației
AUGUST 2018
Pe copertă
Lui Wile Wennman, de 7
ani, din Nacka, Suedia, îi
place să adoarmă cu lumina
aprinsă, spune tatăl lui,
Magnus – un fotograf care a
cutreierat lumea ca să vadă
cum și unde dorm oamenii.
MAGNUS WENNMAN
E X P L O R E A Z Ă
24
ATLAS
Coralii care mor
Încălzirea mărilor la
suprafață albește
coralii și distruge
repere precum Marea
Barieră, în Australia.
T E X T: L AU R E N E . JA M E S
PRIN OBIECTIV
Impactul imaginii
Au publicat-o ca să
atragă atenția asupra
schimbărilor climatice,
dar mesajul a deviat.
T E X T: C R I ST I N A
MITTERMEIER
Î N A C E E AȘI S E CȚI U N E
• Coborâre în vulcanul de
unde se extrage sulf
R E P O RTA J E Știința somnului Africa otrăvită Vânătorii de fluturi
Deși pare că nu facem Ca să scape de Splendori înaripate
nimic când dormim, prădătorii care le ajung pe piața neagră.
noi cercetări arată că fură și le ucid vitele, T E X T: M AT T H E W T E AG U E
creierul nu e mai puțin păstorii din Kenya F OTO : E VG E N I A
activ în somn, ci doar pun momeli toxice și A R B U GA E VA
activ în alt fel. Într-o sfârșesc prin a otrăvi ...................................... P. 86
noapte bună, trecem tot ecosistemul.
iar și iar prin diferite T E X T: E D W I N D O B B Baleniera bască
stadii de somn, fiecare F OTO : CHARLIE HAMILTON Rămășițele unui galion
cu calitățile și rolul său. JAMES basc scot la iveală
T E X T: M I C H A E L F I N K E L .................................. P. 64 detalii din viața vânăto-
F OTO : M AG N U S rilor de balene.
WENNMAN I LU ST R AȚ I I : F E R N A N D O G .
...................................... P. 34 B A P T I STA

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P. 108
J U R N A L D E F O T O G R A F

Într-o pădure de lângă Piatra Neamț se ascunde cel mai

N AT I O N A L G E O G R A P H I C P R I V I N D LUM E A D I N TOAT E U N G H I U R I L E P O S I B I L E

Pe la mijlocul lui
octombrie, vremea s-a
răcit brusc și ploaia
care învăluise diafan
lacul vreme de câteva
zile s-a transformat în
veșmânt de omăt.

4 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
 LACUL FERMECAT
mare lac de baraj natural din România: Cuejdel. F O T O : G H E O RG H E P O PA

NR. 184

AUGUST 2018 5
J U R N A L D E F O T O G R A F

6 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
Ceața unui răsărit fan-
tomatic de început de
toamnă învăluie într-o
atmosferă cu refle-
xii stranii trunchiurile
arborilor care parcă se
jelesc în lac.

AUGUST 2018 7
J U R N A L D E F O T O G R A F

8 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
Pe buza lui decembrie,
lacul se pregătește de
,,iernat’’. Pe fundalul
primei zăpezi, o ima-
gine rară cu lacul semi-
înghețat și pădurea
încotoșmănată în nea.

AUGUST 2018 9
J U R N A L D E F O T O G R A F

CONTEXT
G R AȚ I E C A R AC T E R I S T I C I LO R S A L E G E O M O R F O LO G I C E Ș I
L I M N O LO G I C E , Î N C Â N TĂTO R U L L AC C U E J D E L A F O S T D E C L A R AT
R E Z E R VAȚ I E N AT U R A L Ă Î N A N U L 2 0 0 4 .

A F O S T D R AG O S T E la prima vedere. 1991, alunecările de teren s-au reactivat,

Drumul care duce spre lac creează
suspans, șerpuiește, urcă și coboară
printr-o pădure de foioase amestecată
cu conifere. Chiar înainte de a ajunge la
maluri, codrul se îndesește și formează
parcă un tunel direct către inima naturii.
Ajuns aici, ești izolat aproape instant de
civilizație, rămâi fără semnal la telefon,
iar liniștea este atât de adâncă, încât auzi
aripile păsărilor în zbor și haitele de lupi
urlând în depărtare. Sunt momente în
care acest loc poate fi ireal de frumos.
Într-o iarnă a nins abundent, iar lacul
nu era înghețat. Am reușit atunci să sur-
prind reflexia pădurii plină de zăpadă
proaspătă în apa care era pe jumătate
înghețată. A fost un moment special,
cu care nu m-am mai întâlnit niciodată.
Lacul Cuejdel s-a format în două
etape: în anul 1978 au avut loc alunecări
de teren de pe versantul stâng pe o supra-
față de 35 ha, iar după cutremurul din
anul 1990 și precipitațiile abundente din
blocând în totalitate albia pârâului Cuej-
del. În aval s-au format alte patru lacuri
de dimensiuni mai mici. De-a lungul ulti-
milor patru ani, am fost de nenumărate
ori la Cuejdel, privindu-l ca pe o oglindă
fermecată care, de fiecare dată, mi-a arătat
altceva. Printre altele, m-a învățat foarte
multe lucruri despre tehnica fotografică
și despre vreme în general. Și locul mi se
pare în continuare irezistibil datorită
nenumăratelor posibilități de fotogra-
fiere, de la detalii cu copacii din apă la
cadre largi, care pot fi scoase în evidență
în anumite situații de ceață, până la un
răsărit sau un apus dramatic. Toate tră-
iesc apoi în mintea mea ca un ferment
de neoprit al imaginației. Încet-încet,
lacul Cuejdel a devenit un proiect per-
sonal. Am reușit să-l fac cunoscut și să
strâng o serie de fotografii care sper să
devină documente importante pentru
Rezervația Naturală Lacul Cuejdel.
— G H E O R G H E P O PA

Miroase a toamnă. Nicio boare de vânt! Încremenirea aerului permite reflexia aproape perfectă a
pădurii dimprejur. Imaginea picturală a lacului este acompaniată de cântecul matinal al păsărilor.

10 N A T I O N A L G E O G R A P H I C
ADVERTORIAL
INSTANT – Cafeaua, de pe ramură până în linguriță
Dacă te întrebi cum au ajuns boabele de cafea să se transforme în pudra fină din cana ta de
NESCAFÉ, îți spunem noi povestea.
E
STE O POVESTE destul de
pasionantă. Începe cu boa-
bele de cafea verde, ames-
tecate cu mare pricepere: cele de
Arabica, bogate și parfumate, și
cele de Robusta, cu o aromă mai
viguroasă, amară și persistentă.
Când s-a obținut proporția
dorită – pe gustul tău – se trece
la prăjirea boabelor. În lumea
cafelei, aici stă toată arta și știința,
momentul când se fixează aro-
mele și cafeaua își capătă culoa-
rea inconfundabilă. Mai prăjită,
cafeaua e mai amară, mai puțin
acidă și mai consistentă.
Apoi boabele se macină, iar
cafeaua măcinată se pune în filtre
mari, la o presiune de 15 bari (ca
într-un espressor profesional), iar
apa trece prin ea cu putere. În
felul acesta, se obține extractul
de cafea. Între timp, pentru că
protejarea mediului contează,
zațul amestecat cu rumeguș
ajunge combustibil, folosit apoi
pentru producție.
Prăjirea, măcinarea și extracția
culeg din cafea toate aromele. Ele
vor fi concentrate prin evaporare
în vid. Apoi extractul de cafea e
uscat prin metoda cu aer cald
sau prin înghețare, lăsând în urmă
particulele de cafea solubilă, sub
formă de pudră fină, aglomerată
ori granule.
Nu e nimic altceva în cafeaua
ta solubilă decât cafea și apă. Ah,
da, și puțină știință!
M AY 2 0 1 8 11
 Exclusiv
Ghid Ediţia a 2-a
INDUSTRIA AUTOMOTIVE
în România
Revistă specială

• Cea mai amplă publicație, integral dedicată sectorului Automotive, într-o ediție
specială (minim 120 de pagini) | octombrie 2018
• Prezentări de companii și modele de business - produse/soluții unicat
• Impact în economie și comunitate – proiecte CSR
• Analize, proiecte și repere asociații de profil
• Avanpremieră sau concluzii ale unor evenimente reper – ghid B2B
• Campanii și modele – proiecte de succes în HR
• Distribuție națională în retail, bonus – controlat în evenimente tematice selectate
• Expunere premium într-un produs media dedicat companiilor active în centrele
regionale – din 2010

Răsfoiţi ediţia 2017:

Detalii şi oferte:
Nicolae Pop
nicu.pop@transilvaniabusiness.ro
0740 115 167
 ÎN ACEASTĂ SECȚIUNE
Spre orașe mai verzi

S P R E V I I T O R Crescând ca ciupercile
Răcoare pe Marte
Artefactele migrației

DE SCOPERIRI DE AZI CARE VOR DEFINI LUMEA DE MÂINE

N AT I O N A L G E O G R A P H I C NR. 184

Suntem chiar atât de

oribili pe cât ne
arătăm online?
N U N AT U R A U M A N Ă B R U TA L Ă G E N E R E A Z Ă P O S TĂ R I Ş I T W E E T U R I
U R ÂT E , S P U N E A U T O R U L . Î N S Ă C O N T E A Z Ă M O D U L Î N C A R E A M E V O L U AT.

A
T E X T: AGUSTÍN FUENTES

„AR TREBUI SĂ ţi se taie beregata, iar cadavrul tău

în putrefacţie, devorat de gângănii, să fie aruncat ca
hrană mistreţilor”. Un utilizator anonim de Facebook
i-a scris chestia asta – şi altele, de netipărit – lui Kyle
Edmund, după ce britanicul, jucător profesionist de
tenis, a pierdut un turneu din 2017.
După ce Mary Beard, profesoară de limbi clasice la
Universitatea Cambridge, a vorbit despre modul în
care bărbaţii au tot suprimat voci feminine de-a lungul
istoriei, a primit ameninţări pe Twitter, dintre care una
suna aşa: „O să-ţi tai capul şi o să-l violez”.
Anul acesta, de Ziua Memorială Martin Luther King,
un utilizator anonim de Twitter l-a ridicat în slăvi pe
omul care l-a ucis pe King în urmă cu 50 de ani: „Odih-
neşte-te în pace, James Earl Ray. Un adevărat luptător
pentru rasa albă”. În aceeaşi lună, Donald Trump,
preşedintele Statelor Unite, a scris pe Twitter că el are
un „buton nuclear mult mai mare şi mai puternic” decât
al lui Kim Jong Un. Formularea încununa săptămâni
de dueluri în declaraţii prin care Trump îl numea pe

AUGUST 2018 13
E P
S M RB EA R
VKI I T| O T
RH E |B I G
D EI ZDBEAAT E R E

MODUL ÎN CARE EXPERIMENTĂM

LUMEA E P U TERNIC MODEL AT DE
CEI ŞI CEEA CE NE ÎNCONJOARĂ,
Z I D E Z I . I A R A C U M P U T E M AV E A
MAI MULŢI PRIETENI VIRT UALI
PE REŢELELE DE SOCIALIZARE
DECÂT REALI.

liderul nord-coreean „omul cu racheta” şi „nebunul”, iar

Kim îl făcea pe Trump „gangster” şi „boşorog american
senil, cu probleme mintale”.

internetul a devenit un loc foarte

Î N U LT I M A V R E M E ,
instabil. Agresivitatea pe reţelele de socializare a atins
asemenea culmi, încât unii membri ai Camerei Repre-
zentanţilor SUA au propus să se marcheze în fiecare an
o Zi Naţională a Politeții. Propunerea a stârnit reacţii
politicoase, dar şi postări şi tweeturi pline de furie,
bătăi de joc şi obscenităţi. Oare acest tip de agresivitate
din reţelele de socializare ne arată natura umană –
versiunea în care, în adâncul fiinţei noastre, suntem
nişte bestii meschine şi belicoase? Nu.
E adevărat că numărul infracțiunilor generate de ură
e în creştere, dezbinarea politică a atins cote-record, iar
nivelul de vitriol din sfera publică, în special online, e
substanţial. Dar nu pentru că reţelele de socializare ar
fi descătuşat natura umană brutală.
În munca mea de antropolog evoluţionist, mi-am
petrecut ani studiind şi scriind despre cum, în două
milioane de ani, strămoşii noştri s-au transformat din
grupuri de primate înarmate cu beţe şi pietre în creatori
de mașini, rachete, opere de artă, naţiuni şi sisteme
economice globale.
Cum am reuşit? Creierele ni s-au mărit, iar capacitatea
de cooperare ni s-a dezvoltat exploziv. Suntem progra-
maţi să lucrăm împreună, să ne formăm relaţii sociale şi
să rezolvăm creativ problemele, împreună. Asta e moş-
tenirea cu care am intrat cu toţii în secolul al XXI-lea.
Aş spune că nivelul crescut de agresivitate online
se datorează unei combinaţii explozive între setul de
abilităţi sociale umane evolutive, dezvoltarea reţelelor
de socializare şi contextul politic şi economic în care ne
aflăm – mix care a creat un spaţiu unde tot mai mulţi
oameni pot aţâţa vâlvătăile agresivităţii şi insultelor.
Lobby contra
limbajului
online ostil
Cum – şi de ce – se agresează între
ei adulţii americani pe internet? În
2017, Centrul de Cercetare Pew a
venit cu nişte cifre. Într-un studiu în
care au fost implicate aproximativ
4.000 de persoane, patru respon-
denţi din zece au declarat că au fost
hărţuiţi. Politica a fost subiectul care
a declanşat cele mai numeroase
acte de hărţuire. Cam o treime din
cei atacaţi – democraţi şi republi-
cani în egală măsură – au spus că au
fost hărţuiţi din cauza convingerilor
lor politice. Mai mult de jumătate
din cei care fuseseră hărţuiţi au spus
că nu cunosc identitatea făptaşului;
circa nouă din zece au spus că ano-
nimatul online acoperă comporta-
mentele greşite, agresive. Dintre cei
care au fost martorii hărţuirii online
a unei alte persoane, ceva mai puţin
de o treime au reacţionat sau au
luat măsuri, iar ceva mai mult de o
treime au spus că nu au avut niciun
fel de reacţie. — N I N A S T R O C H L I C
să împroşti anonim insulte
C ÂT D E U Ş O R E S T E

Ştim cu toţii axioma celor

DAŢ I - M I VO I E S Ă E X P L I C .
preocupați de dietă: „Eşti ceea ce mănânci”. Dar dacă
vorbim despre comportament, putem spune: „Ești cel
cu care te întâlneşti”. Modul în care percepem lumea
noastră, o experimentăm şi acţionăm în ea, e puternic
influenţat de cine şi ce ne înconjoară zi de zi: familie,
comunitate, instituţii, credinţe şi modele de viaţă.
Aceste surse de influenţă ajung, cumva, până în
neurobiologia noastră. Creierul şi corpul trec în per-
manenţă prin schimbări subtile, astfel încât modul
în care percepem lumea este afectat și se mulează pe
tiparele oamenilor și locurile de care ne considerăm
pe reţelele de socializare? În viziunea artistu-
lui Javier Jaen, e la fel uşor ca şi când o cata-
pultă robustă ar arunca un ou – în acest caz,
oul albăstrui care era iniţial avatarul anonim
distribuit automat de Twitter. Ideea lui a fost
să exprime „ura în epoca Internetului, în special
în reţeaua de socializare a păsării albastre”, a
declarat Jaen. „Deja aştept ca trolii de pe
Twitter să critice imaginea.”

14 N AT I O N A L G E O G R A P H I C PHOTOS: NAMETK NAMETK, ONE LINE, DOESN’T AFFECT FOLIO

AUGUST 2018 15
S P R E V I I T O R | D E Z B AT E R E

cel mai strâns legaţi.

Fenomenul are rădăcini evoluţionare adânci şi ne
oferă ceea ce numim „realitatea împărtășită”. Conexi-
unea dintre minţi şi experienţe ne permite să împărţim
spaţiul şi să lucrăm împreună eficient, într-o măsură
mai mare decât majoritatea altor vietăți. În parte, așa
am ajuns o specie cu un succes atât de mare.
Dar în acest sistem, „cel” din formula „cu care te
întâlneşti” a început să se schimbe. În prezent, acest
„cel” poate include mai mulţi prieteni virtuali din
reţelele de socializare decât reali; mai multe informaţii
absorbite prin Twitter, Facebook şi Instagram decât
experienţe sociale fizice şi mai multe informații de la
surse de ştiri 24/24 sponsorizate decât conversaţii cu
alte ființe umane.
Trăim în societăţi complicate, structurate în jurul
unor procese politice şi economice care generează
inegalităţi majore şi ne deconectează. Această divizare
generează, doar ea, o multitudine de prejudecăţi şi
unghiuri moarte, care scindează oamenii. Modurile
în care interacţionăm social, mai ales prin reţelele
de socializare, se multiplică fix în momentul în care
suntem tot mai divizaţi. Care ar putea fi consecinţele?
Istoric vorbind, am păstrat armonia dintre noi prin
compasiune şi prietenie, precum și încurajând conec-
tarea, atunci când ne întâlnim. Anonimatul și lipsa
interacţiunii faţă-în-faţă pe platformele online elimină
o parte esenţială din ecuaţia sociabilității umane – iar
asta permite etalări tot mai frecvente şi mai grave ale
agresivităţii. Acum e mai simplu ca niciodată să fii
împotriva altora, mai ales împotriva celor cu care nu
trebuie să te confrunţi faţă-în-faţă. Dacă agresorii nu
suferă consecințe, agresivitatea, lipsa de decenţă şi,
în general, răutatea în stare pură sunt încurajate să
prolifereze pe reţelele de socializare.
să fim influenţaţi de cei
Î N T R U C ÂT VO M C O N T I N U A
cu care ne întâlnim virtual, următoarea întrebare e cu
cine dorim să ne întâlnim. Ce fel de societate vrem să
modelăm? Ce fel de societate vrem să ne modeleze?
Cu alte cuvinte, cum modificăm acel „cine” care ne
modelează creierele şi corpurile, astfel încât să redu-
cem agresivitatea?
Noi, oamenii, am evoluat ca o specie de succes
fiindcă avem un creier mare, care ne-a ajutat să
relaționăm și să cooperăm în moduri mai complexe
şi mai diverse decât orice alt animal. Capacitatea de
a observa cum funcţionează lumea, de a ne imagina
cum poate fi îmbunătăţită şi de a transforma apoi
61% au
ignorat
hărţuirea
online.
DACĂ AGRESORII NU SUFERĂ
CONSECINțE , AGRE SIVITATEA ,
LIPSA DE DECENțĂ ŞI, ÎN
GENERAL , RĂU TATEA ÎN STARE
PURĂ AJUNG SĂ PROLIFEREZE
PE REțELELE DE SOCIALIZARE.
viziunea în realitate (sau măcar a încerca) este trăsătura
reprezentativă a omenirii. Şi aici e și soluţia problemei.
Suntem dotaţi cu un set de abilităţi menite și să reducă
agresivitatea, şi să încurajeze coeziunea.
Milenii de-a rândul, oamenii au acţionat colectiv ca
să arate cu degetul şi să sancționeze acţiuni agresive
antisociale, cum ar fi abuzul sau violenţa. În reţelele de
socializare, unde trolul rămâne la distanţă şi anonim,
chiar şi cele mai bine intenționate provocări individuale
pot degenera într-un meci cu strigături. Dar poate că
agresorii ar putea fi reduşi la tăcere mai eficient dacă
s-ar confrunta cu o acţiune de grup – o reacţie raţiona-
lă, colectivă, mai degrabă decât una pe cont propriu.
Gândiţi-vă la impactul unor mişcări ca #MeToo,
Time’s Up sau Black Lives Matter. Uitaţi-vă la pre-
siunea pusă pe organizațiile de presă ca să monito-
rizeze fenomenele de tip „fake news” şi instigările la
ură. Sunt exemple excelente de cum putem influenţa
mediul online, alimentând ce e pozitiv şi sancţionând
ce e negativ. După atacul armat de la Liceul Marjory
Stoneman Douglas din Florida, elevii activişti şi-au
nominalizat trolii de pe Twitter şi i-au redus la tăcere.
Mitingurile neo-naziste s-au împuţinat şi unele pagini
de dreapta instigatoare au fost închise. Şi toate astea
s-au întâmplat fiindcă mii de oameni li s-au opus şi au
spus: „Gata, până aici!”
Da, se pare că lumea devine tot mai agresivă, dar
nu fiindcă noi am fi agresivi, în fibra fiinţei noastre, ci
fiindcă nu ne-am ridicat la unison ca să facem munca
socială dificilă pe care o cere lumea contemporană.
Asta înseamnă să sancţionăm abuzurile şi hărţuirea
agresivă, încurajând în schimb atitudinile şi acţiunile
pro-sociale. Asta trebuie să facem – atât în persoană,
cât şi pe reţelele de socializare.
Agustín Fuentes, explorator şi bursier National Geographic, este
profesor de antropologie la catedra Edmund P. Joyce a Univer-
sităţii Notre Dame.
39%
39% nu au ignorat

Media antisocială
situaţia şi iată
ce au făcut:
1. Au confruntat agresorul online.
2. Au şters agresorul din lista lor de
Când Centrul de Cercetări Pew a întrebat mai multe persoane prieteni sau i-au blocat accesul.
cum au reacţionat cel mai recent când au fost hărţuite online, 3. Au raportat persoana în cauză
61% dintre respondenţi au declarat că au ignorat situaţia. administratorilor site-ului.
Ceilalţi au spus că au reacţionat. În cadrul grupului, primele 4. Au confruntat agresorul faţă în
faţă, prin SMS sau telefon.
şase reacţii ierarhizate în funcţie de popularitate, în dreapta, 5. Au discutat problema online.
au mers de la confruntarea online a agresorului până la şter- 6. Şi-au schimbat numele de utili-
gerea contului online sau schimbarea numelui de utilizator. zator/şi-au şters profilul.

SURSA: CENTRUL DE CERCETARE PEW

ADVERTORIAL

Parks of Therme
CÂND NATURA ÎNTÂLNEȘTE ORAȘUL
Trendul parcurilor urbane este unul în ascensiune în întreaga
Europă, cu atât mai mult în orașe precum Bucureștiul, în care
oamenii au o nevoie tot mai accentuată de a avea acces la spații
verzi pentru odihnă, relaxare și recreere, în proximitatea zonei
în care locuiesc sau lucrează. Începând de vara aceasta, Parks of
Therme își găsesc locul pe harta atracțiilor bucureștene, în cadrul
celui mai mare centru de relaxare, distracție și wellness din Europa.

#ParksOfTherme este conceptul
sub care se întâlnesc trei parcuri
urbane tematice, cu facilități unice
de relaxare, gândite pentru a con-
tribui la îmbunătățirea calității vieții
celor care le trec pragul, la o stare
de bine fizică, dar mai ales emoțio-
nală, ajutând la diminuarea stresului
și susținând, în același timp, întregul
sistem urban din punct de vedere
ecologic. Prin varietatea de specii
de plante și prin tematicile specifce,
parcurile din cardul Therme au o
componentă educațională puter-
nică, pe tema biodiversității urbane.
Parcul Feng Shui: Echilibru oriental,
la 10 minute de agitația orașului
Parcul Feng Shui, o oază de energie
și un spectacol de vegetație, stă la
dispoziția întregii familii, cu peste
120 de specii perene de plante și
peste 40 de copaci, toate acestea
distribuite sub forma a opt grădini,
inspirate de cele patru elemente
ale vieții, dispuse după regulile
străvechi ale armoniei dintre om și
natură. Chi-ul, energia pozitivă uni-
versală din vechea tradiție chineză,
plutește neperturbată în acest parc,
amplasat în zona exterioară Galaxy.
Parcul Pangea: Liniștea primordi-
ală devine o stare accesibilă
Parcul Pangea, un puzzle imens de
vegetație, redă liniștea începutului
de lume, de dinainte ca pământul să
arate așa cum îl știm astăzi. Întreaga
arhitectură se inspiră din geneza
Terrei, din supercontinentul antic
Pangea, reunind 12 specii de arbori
spectaculoși, minerale prețioase și
plante medicinale care calmează,
echilibrează și tratează diverse afec-
țiuni ale organismului. Cele nouă
continente se completează reciproc
în zona exterioară The Palm.
Înverzirea spațiilor urbane repre-
zintă una dintre cele mai impor-
tante investiții ale ultimilor ani, iar
parcurile tematice una dintre cele
mai apreciate forme ale acestui
fenomen.
Toamna aceasta, complexul va inau-
gura și un al treilea parc, Fibonacci,
un concept de mare complexitate,
construit pe principii matematice.
Fiți gata să le descoperiți!

AUGUST 2018 17
S P R E V I I T O R | PAȘI ÎNAINTE

A
Vampiri dintotdeauna
Iată dovada: căpușele sunt niște
pacoste preistorice – când oame-
DEPEȘE nii de știință au găsit căpușe vechi
de 99 de milioane de ani, înglo-
DE PE FRONTUL bate în chihlimbar din Burma, una
ȘTIINȚEI (A) era umflată cu sânge. Jude-
Ș I I N O VA Ț I E I când după o pană căptușită cu o
altă arahnidă (B), căpușele ar fi
putut parazita dinozauri cu pene
B
în Cretacic. — L O R I C U T H B E R T

S P AȚI U

FĂRĂ GRIJI
PE PLANETA
ROȘIE
C A S E L E D E G H E AȚĂ I - A R P U T E A
P ROT E JA P E C O LO N I ȘT I I D E P E
M A R T E D E R A D I AȚ I I

Vă stabiliți pe Marte? Radiațiile

sunt ucigătoare. Pentru a bloca
razele cosmice dăunătoare,
lăsând totuși lumina să pătrundă,
habitatul protector de mai jos ar
folosi gheață. Planul: un trans-
BIOLOGIE
port de componente pentru
Mars Ice Home ar ateriza și ar
Salamandrele – model pentru începe să se instaleze. O rețea
regenerarea corpului uman circulară de celule s-ar umfla
O creatură care își regenerează membre și organe îi ajută pe cer- și s-ar umple cu apă din surse
cetătorii de la Universitatea din Minnesota să înțeleagă de ce marțiene. Aceasta ar îngheța
oamenii nu pot face la fel. Axolotl, sau peștele-umblător-mexican, în scutul anti-radiație. Casele ar
specie grav periclitată, are în comun cu oamenii așa-numita celulă putea fi conectate pentru a crea
glială. Dacă un axolotl își rănește măduva spinării, celulele sale o bază extensibilă. Proiectul va
gliale se apucă să repare leziunea nervoasă și să vindece rana. La
face parte din misiunea MISSE-11
oameni, ele acționează pentru formarea țesutului cicatricial, care
împiedică regenerarea traiectelor nervoase. Cercetătorii speră că, din 2019, care va testa rezistența
înțelegând procesul prin care salamandrele își refac bucăți din materialelor, atașându-le Stației
corp, vor putea într-o zi să le refacă și pe ale noastre. — LORI CUTHBERT Spațiale Internaționale. — L C

FOTO: ENRIQUE PEÑALVER MOLLÁ, INSTITUTO GEOLÓGICO Y MINERO DE ESPAÑA (CHIHLIMBAR); TIM FLACH,
COMPOZIT DIN DOUĂ IMAGINI (SALAMANDRĂ); REPREZENTARE ARTISTICĂ DE NASA/CLOUDS AO (MARS ICE HOME)
S P R E V I I T O R | I N STA N TA N E U

Ciuperca magică

FUNGI INSTANT
FOTO: PHRED PETERSEN
Această fotografie cu
triplă expunere arată o
muscăriță, desfășurân-
du-se pe durata a 36 de
ore. Toată creșterea ciu-
percilor are loc sub pă-
mânt. Pălăria – partea pe
care o vedem – iese com-
plet formată, desfăcân-
du-se rapid odată ce dă
de aer. — N ATA S H A D A LY
S P R E V I I T O R | INFOGRAFIC

CĂTRE
se străduiesc să îmbunătățească
O R A Ș E L E D I N Î N T R E AGA LUM E
calitatea aerului și să ofere opțiuni de transport mai bune, adop-
tând practici favorabile mediului precum crearea de piste pentru
biciclete, utilizarea de combustibili alternativi și de stimulente

ORAȘE pentru vehiculele electrice. Un studiu recent pe o sută de orașe

evaluează cât de bine se descurcă autoritățile municipale în a-i
ajuta pe oameni să ajungă unde au nevoie, făcând în același timp

MAI VERZI
orașele mai locuibile și atrăgătoare – și sustenabile.

T E X T : RYA N M O R R I S Ș I K E L S E Y N O WA K O W S K I

MĂSURI DE MEDIU LOCALIZAREA ORAȘULUI

Africa
Orașe selectate; numerele mai mari reprezintă scoruri mai bune. America de Nord
America de Sud
Asia
Europa
Nivel redus Spațiu verde
de congestie 100 ( c e l m a i protejat
bun
și întârzieri )

80

SH
60

EN
RIO

ZH
DE
JA

EN
NE
IRO
40
U RT
KF
AN
FR
20
Infrastructură Niveluri reduse
pentru biciclete de emisii de gaze
cu efect de seră
CAIRO din transport

ES
NGEL
LOS A

Nivel redus de Stimulente pentru

poluare a aerului vehiculele electrice

Eforturi legislative
de a reduce emisiile
provenite din transport

CUM SE CLASIFICĂ ORAȘELE

München, Berlin, Sydney, Johannesburg, Mumbai,

Germania Germania Edinburgh, Baltimore, Boston, Australia Africa de Sud India
(#2) (#3) M.B. (#22) SUA (#25) SUA (#43) (#61) (#72) (#84)

Seul,
Coreea de Sud
(#11)

1 FRANKFURT 28 SHENZHEN 52 RIO DE JANEIRO 67 LOS ANGELES 97 CAIRO

Orașele germane
au un scor ridicat
datorită infras-
tructurii avansate
pentru biciclete,
spațiilor verzi din
belșug și emisiilor
reduse de gaze
cu efect de seră.
În ciuda dezvoltă-
rii sale rapide de
la sat pescăresc
la megalopolis cu
peste 10 milioane
de locuitori, orașul
chinez a dezvol-
tat un transport
sustenabil.
Pentru a combate
poluarea majoră, ora-
șul brazilian a lansat
în 2015 o strategie pe
50 de ani pentru a
îmbunătăți calitatea
aerului și ecosiste-
mele, utilizând com-
bustibili mai curați.
Stimulentele pen-
tru vehicule elec-
trice și investițiile în
transportul public
îmbunătățesc
mobilitatea în acest
oraș din SUA cunos-
cut pentru bloca-
jele sale de trafic.
Acest oraș egip-
tean dens populat
are dificultăți în a
acoperi cererea de
transport public. O
gamă mai largă de
opțiuni de trans-
port ar putea fi de
ajutor.

ILUSTRAȚIE: ÁLVARO VALIÑO. SURSA: SUSTAINABLE CITIES MOBILITY INDEX 2017, PLANET SUB-INDEX, ARCADIS
NEXT-IMAGE: Generația următoare în conținutul vizual
Fotografia ta poate apărea în paginile revistei National Geographic
cu ajutorul concursului de fotografie cu telefonul mobil NEXT-IMAGE de la Huawei.
Tehnologia fotografică din smartphone-urile de azi e
extraordinară, iar Huawei P20 Pro deschide drumuri
noi, permițându-le utilizatorilor să facă fotografii de
înaltă calitate în orice condiții – de la soare puternic la
nopți cu lumină slabă –, aruncând o punte între lumea
amatorilor și cea a profesioniștilor. Cu trei senzori foto,
zoom hibrid de 5x, fotosensibilitate ISO mare și un AI
inovator, orice condiții devin accesibile.
Pentru a încuraja creativitatea generației următoare de
fotografi, Huawei a lansat concursul NEXT-IMAGE –
deschis tuturor utilizatorilor de
telefoane Huawei – prin care
își va pune la încercare noua
tehnologie.
Câștigătorul Marelui premiu
NEXT-IMAGE, ales de un juriu
care îl va include și pe fotograful
National Geographic Dominic
Bracco, va primi un atelier
exclusiv în Italia* cu un fotograf
National Geographic, 10.000 de euro și un Matebook
X. În plus, fotografia sa va fi publicată în revista
National Geographic (CEE și țările nordice). Câștigătorii
celorlalte categorii vor primi un Huawei P20 Pro.
Bracco explică ce va căuta la Marele premiu: „Cele mai
  HuaweimobileRO
bune imagini sunt cele care transmit emoții puternice
și fac privitorul să își pună întrebări. Poate fi un cadru
simplu, dar senzația imaginii trebuie să eclipseze orice
altceva.”
Concursul mai are șase categorii, fiecare cu câte patru
premii. Categoriile sunt:
Categoria Good Night – care scoate în evidență
capacitatea telefonului de a fotografia și ziua, și noaptea
– imagini surprinse seara și noaptea, până acum o
perioadă dificilă pentru fotografii care folosesc telefonul.
Hello, Life! – momente care ne inspiră din viața de zi cu zi
Faces – un omagiu adus identității și autopercepției
Check-In – descoperirea de locuri și experiențe noi
Nature – floră, faună și peisaje în starea lor naturală
Storyboard – o poveste spusă doar cu ajutorul unei
grile de nouă imagini
Concursul se desfășoară de pe 9 iulie până pe 30 august
2018. Câștigătorii vor fi anunțați pe 10 septembrie 2018.
Aflați mai multe despre concurs și citiți termenii și con-
dițiile la http://campaign.consumer.huawei.com/ro/.
S P R E V I I T O R

GENIUL
JASON DE LEÓN
T E X T: RACHEL HARTIGAN SHEA F OTO : DAN WINTERS

Arheologia l-a ajutat

să dezgroape trecutul.
Acum o folosește
pentru a explora
migrația modernă.
Jason De León și-a început cariera ca
arheolog tradițional. A excavat situri
antice din Mexic, descoperind artefacte
vechi de secole – dacă nu milenii. Dar
în timp ce își termina dizertația despre
unelte din piatră, s-a pomenit tot mai
atras de muncitorii de la săpături, care
i-au spus povești dureroase despre cum
au trecut granița în SUA doar pentru a
fi deportați. Deși crescut în apropiere
de granița dintre Texas și California,
De León și-a dat seama că nu știa nimic
despre imigrație. Dar s-a gândit că arheo-
logia ar putea fi folosită pentru a înțelege
această problemă controversată.
Peste cinci milioane de oameni au
încercat să traverseze Deșertul Sonoran
din 2000 încoace. Cercetările lui De
León arată cum s-a schimbat migrația
de-a lungul timpului. De pildă, în 2009
a început să găsească sticle de plastic
negre. Flacoanele albe erau prea vizibile
pentru paza de frontieră; acum migranții
aveau la ei sticle decorate cu sfinții
protectori ai migranților sau hărți cu
reperele importante – produse ale unei
Jason De León conduce Proiectul Undocumented Migration.
noi industrii bazate pe migrația clandes-
tină. De León își descrie munca de teren
drept „eclectică”. În unele zile parcurge
CE A GĂSIT EL: traseele. În altele, poate că intervie-
SCRISORI DE vează migranții la un adăpost, o casă
DRAGOSTE, UN CD de siguranță sau un tribunal – sau caută
PL AYER, TEQUIL A , cadavre cu drona. Arheologia presupune
O BIBLIE CARE „să încerci să înțelegi comportamentul
uman din trecut, studiind lucrurile pe
CONȚINEA BILETE
care le lasă oamenii în urmă”, spune el.
LA UN MECI DE
„Nimeni n-a zis că trecutul trebuie să fie
FOTBAL DIN BOLIVIA. în urmă cu o mie de ani”.

22 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
E X P L O R E A Z Ă | AT L A S

Î N A C E A S TĂ S E C Ț I U N E

E X P L O R E A Z Ă Mina toxică de sulf

Ursul polar care murea
de foame

D E Z VĂ L U I N D M I S T E R E L E – Ș I M I N U N I L E – D I N J U R U L N O S T R U Z I D E Z I

N AT I O N A L G E O G R A P H I C NR. 184

CRIZA CORALILOR
de
J U M ĂTAT E D I N M A R E A B A R I E R Ă Severitatea albirii
Corali a fost albită până la moarte din Proporția din coralii individuali în
2016 încoace. Albirea în masă a coralilor, evenimente din 1998, 2002 sau 2016*
o problemă globală declanșată de schim- Extremă (more than 60%)
bările climatice, are loc atunci când Moderată (30–60%)
apa nefiresc de caldă distruge algele Redusă (10–29%)
colorate ale unui recif, lăsând coralul
să moară de foame. Marea Barieră de
NOUA Corali ilustrează cât de extinsă poate
fi deteriorarea: 30% din corali au pierit
G U IN EE
în 2016, încă 20% în 2017. Efectul este Reciful
similar cu cel asupra unei păduri după Osprey
un incendiu devastator: o mare parte din
ecosistemul marin pe coasta nordică a
recifului a devenit pustiu și scheletic,
cu slabe speranţe de recuperare. ~
R
I E
R
A
Eastern
e a B
Fields
M a r A R E A
A R I N M N O R D IC ~
Golful
U L M IT A T EA
P A R CA D E M A N A G EM EN T D IN
EX T R EM
Papua ZON
Recifele
Portlock Reciful
Ashmore
Mai rău decât
s-a prevăzut
În 2016, albirea a avut loc I
A L
atât de rapid, încât cerce- C O R
tătorii au fost nevoiți să D E Lockhart
E R ~
își revizuiască predicțiile
M A R E A B A R I Fair Cape
River
privind căldura pe care o
Golful S
poate suporta reciful. helbu Capul
Grenville
rne
81

l a
P e n i n s u
u i Y o r k
N C a p u l
Insula
Saibai Capul York A
A U S T R A L I
s
NOUA To
rre St
Str. r.
G U IN EE
En
de

Insula
avo

Prin]ul
ur

de Wales

SCARA VARIAZĂ ÎN ACEASTĂ PERSPECTIVĂ. DISTANȚA DINTRE INSULA SAIBAI ȘI CAPUL YORK ESTE DE 145 DE KILOMETRI. *CEL MAI GRAV SCOR (UNELE RECIFE AU FOST STUDIATE ÎN
MAI MULTE ALBIRI). REDARE TEREN: CHARLES PREPPERNAU. ILUSTRAȚIE: MATTHEW TWOMBLY. SURSE: CENTRUL DE EXCELENȚĂ ARC PENTRU STUDII PRIVIND RECIFELE DE CORALI;
 S T R E S P R OVO C AT D E C Ă L D U R Ă CÂT DE CALD ȘI PENTRU CÂT TIMP
Marea Barieră de Corali
Zona de management din extremitatea nordică Pe măsură ce schimbările climatice încăl-
Indicatorul 16 zesc oceanele, valurile de căldură subac-
DHW (Degree vatice durează mai mult. Coralii nu rezistă
Heating Week) 12
combină la perioade prelungite de căldură. Încep să
intensitatea și Căldura excesivă dispară, diminuând diversitatea recifului.
durata 8
a ucis în 2016 Când stresul termic se agravează, ca în nor-
stresului 80% din coralii
provocat de 4 dul Marii Bariere de Corali în 2016, rămân
din această
căldură într-o secțiune a puține specii, iar dispariția finală e rapidă.
singură cifră. recifului.
T E X T: LAUREN E. JAMES

Recifele
Reciful Marion

LI
Swain

RA
Recifele Lihou C

O
E
IER~ D
BAR
Recifele Tregrosse R EA
Platforma MA
Coringa
Grupul
Whitsunday Mackay

Recifele
Flinders
Recifele
Holmes
r
o
l I. Palm Townsville
i
l I NOUA
a A L UNGHI GUINEE
r R
C O
DE VEDERE
o AL HĂRȚII
C D E

1.8
50
Cairns

K
PARCUL MARIN MAREA

M
1
BARIER~ DE CORALI

AUSTRALIA
Brisbane
Capu
l Flatter
Cooktown
y Sydney
NU ESTE TIMP PENTRU RECUPERARE Canberra
Albirea regională severă obișnuia să lovească un recif dat o
dată la 27 de ani. Din anii ’80, ritmul s-a accelerat până la o
Capul Melville dată la șase ani. Chiar și în cele mai bune condiții, recifele
grav deteriorate au nevoie de cel puțin 10 ani pentru a-și
reveni. Este posibil ca Marea Barieră de Corali, lovită doi
ani la rând, să nu se recupereze niciodată în totalitate.

Un parteneriat sănătos Stricarea relației

Algele hrănesc coralul; Coralul stresat de apa prea caldă expulzează 1
coralul le oferă algelor algele, ajungând să se înfometeze. Scheletul
adăpost și nutrienți. expus al coralului muribund se descompune.

Alge
Mărit în
zooxantele
dreapta Distrus

Sănătos Stresat Albit

G o l f u l C a r p e n t a r i a

NOAA CORAL REEF WATCH; ROBIN BEAMAN, UNIVERSITATEA JAMES COOK; BIROUL HIDROGRAFIC AUSTRALIAN; GEOSCIENCE AUSTRALIA; INSTITUTUL AUSTRALIAN DE ȘTIINȚĂ
MARINĂ; RAY BERKELMANS ȘI ALȚII, CORAL REEFS 23, 2004; © OPENSTREETMAP CONTRIBUTORS, DISPONIBIL SUB LICENȚĂ OPEN DATABASE: OPENSTREETMAP.ORG/COPYRIGHT
E X P L O R E A Z Ă | AM FOST ACOLO

ÎN CIFRE

2.160
A LT I T U D I N E A M I N E I D E
SULF ÎN METRI

600°C
T E M P E R AT U R A G A Z E LO R
S U L F U ROA S E D E G A JAT E
D I N C R Ă PĂT U R I

1999 U LT I M A E R U P Ț I E
C U N O S C U TĂ
A MUNTELUI IJEN

ASIA

COBORÂRE
INDONEZIA

Indonezia are 127 Mt. Ijen

de vulcani activi. OCEANUL AUS.
Doar SUA (168) și INDIAN
Rusia (144) au mai
mulți.

O drumeție la 2 noaptea într-un vulcan activ,

NGM MAPS
 „CÂND EȘTI ÎN MINĂ , CERUL
ESTE ACOPERIT DE GAZE. ZIUA
ȘI NOAPTEA SE CONFUNDĂ.
T E S I M Ț I S U S P E N D AT Î N T I M P.”
— Andrea Frazzetta
CU ȘASE LUNI ÎNAINTE
UN VIS VULCANIC
Voiam să documentez cum
trăiesc și lucrează oamenii
în medii extreme, pentru că
asta ne poate învăța cum
să ne adaptăm la o planetă
în schimbare. Muntele Ijen
din Java de Est, Indonezia,
e un vulcan activ care con-
ține un lac acid și o mină
de sulf. În adâncul crateru-
lui, în aerul îngreunat de
gaze toxice, minerii extrag
bucăți de sulf. Cară câte
70-90 kg până la marginea
craterului și în vale pentru
a fi vândute către fabrici,
care folosesc sulful în fabri-
carea de produse precum
cosmeticele și zahărul.
ÎNTR-O MINĂ DE SULF
unde minerii extrag sulf dintr-un crater care scuipă flăcări albastre
CONSEMNARE DE: NINA STROCHLIC
CU TREI ZILE ÎNAINTE
L I S TA D E B A G A J E
ESENȚIALE
Am aterizat pe Java și am
mers trei zile cu mașina
până la muntele Ijen. În
timp ce mă pregăteam de
deplasare, am aflat că gazul
sulfuros e imprevizibil. Une-
ori e atât de dens, încât
nu poți vedea sau respira.
Dacă se întâmplă așa ceva,
nu intra în panică, am fost
sfătuit – așteaptă să-l risi-
pească vântul.
• Ochelari de protecție
• Apă și batoane
energizante
• Geacă groasă pentru fri-
gul din timpul nopții
• Lampă frontală
F O T O : A N D R E A F R A Z Z E T TA
CU O ORĂ ÎNAINTE
G ATA D E L A N S A R E
La poalele vulcanului, am
închiriat o mască de gaze.
De acolo am urcat la mar-
ginea muntelui, unde se
strâng turiștii după lăsa-
rea întunericului pentru
a vedea flăcările albas-
tre rezultate din arderea
gazelor. Însă dacă faci doar
o fotografie frumoasă cu
flăcările, pierzi povestea
umană. Minerii aleg noap-
tea ca să coboare în crater
și să-și facă munca istovi-
toare, pentru că este mai
răcoare. Am vrut să intru
în mină. La ora 02:00 i-am
urmat în crater pentru a
petrece noaptea acolo.
E X P L O R E A Z Ă | PRIN OBIECTIV

„Nimic nu m-a
pregătit pentru
ceea ce am văzut.”

S
T E XT: CRISTINA MITTERMEIER

lent și indirect: prin

S C H I M B Ă R I L E C L I M AT I C E U C I D
incendii, secetă, frig și inaniție. Legătura dintre moar-
tea unui animal individual și schimbările climatice
rareori este clară – chiar și atunci când un animal este
atât de emaciat ca acest urs polar. Fotograful Paul
Nicklen și cu mine suntem într-o misiune de a sur-
prinde imagini care comunică urgența schimbărilor
climatice. N-a fost ușor să documentăm efectele lor
asupra faunei. Cu această imagine, am crezut că am
găsit o cale de a-i ajuta pe oameni să își imagineze
cum ar putea arăta viitorul schimbărilor climatice.
Am fost, poate, naivi. Fotografia a devenit virală – iar
oamenii au luat-o la propriu.
Paul a zărit ursul polar acum un an, într-o recu-
noaștere într-un golf izolat de pe Insula Somerset, în
Arctica canadiană. Mi-a cerut imediat să adun echipa
SeaSwat de la SeaLegacy. SeaLegacy, organizația
pe care am înființat-o în 2014, utilizează fotografia
pentru a răspândi mesajul conservării oceanelor;
echipa SeaSwat este o unitate mobilă de povestitori
care abordează probleme urgente. A doua zi după
apelul lui, echipa noastră a zburat până într-un sat
inuit din Golful Resolute. Nu exista nicio certitudine
că vom găsi din nou ursul sau că va mai fi în viață.
Când am ajuns la golf, am scrutat țărmul cu bino-
O FOTOGRAFIE clul. N-am văzut decât clădiri dărăpănate, butoaie
SFÂ ȘIET OARE . UN PERICOL . de combustibil goale și un peisaj foarte dezolant, ce
INDIGNARE GLOBALĂ . DAR părea o tabără de pescuit abandonată. Nu puteam
N AT I O N A L G E O G R A P H I C N U localiza ursul. Abia când și-a ridicat capul am reușit
să-l zărim, întins pe pământ ca un covor uitat,
AR FI TREBUIT SĂ PUNĂ CU
aproape lipsit de viață. După forma corpului, părea
CERTIT UDINE MOARTEA
a fi un mascul mare.
ACESTUI URS PE SEAMA Trebuia să ne apropiem; ne-am urcat într-o barcă
S C H I M B Ă R I L O R C L I M AT I C E . Zodiac și am mers pe uscat. Vântul puternic ne-a aco-
perit sunetele și mirosul. Dintr-una dintre clădirile

28 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
FOTO: CRISTINA MITTERMEIER (ÎNTR-O EXPEDIȚIE SEALEGACY)
E X P L O R E A Z Ă | PRIN OBIECTIV

acolo plângând»: Urs polar emaciat într-un clip și

P OATE AM GREȘIT
NESPUNÂND POVESTEA
ÎNTREAGĂ – CĂ ERAM
ÎN CĂUTAREA UNEI
FOTOGRAFII CARE
PREVESTEA VIITORUL.
goale, am privit ursul. Nu s-a mișcat aproape o oră.
Când s-a ridicat în sfârșit în picioare, a trebuit să
îmi țin respirația. Paul mă avertizase cu privire la
starea ursului polar, dar nimic nu ar fi putut să mă
pregătească pentru ceea ce am văzut. Blana cândva
albă a ursului era năpârlită și murdară. Corpul lui
cândva robust era piele și os. Fiecare pas pe care îl
făcea era dureros și încet. Ne dădeam seama că era
bolnav sau rănit și înfometat. Vedeam că își trăia
probabil ultimele zile.
Eu am făcut fotografii, iar Paul a filmat. În timp ce
ursul se apropia de butoaiele goale de combustibil în
căutare de hrană, îi auzeam pe colegii mei plângând.
Când a postat clipul pe Instagram, Paul a scris:
„Așa arată inaniția”. A notat că oamenii de știință
se tem că urșii polari vor fi împinși la extincție în
secolul următor. S-a întrebat dacă populația globală
de 25.000 de urși polari avea să moară așa cum murea
acest urs. I-a îndemnat pe oameni să facă tot ce
puteau pentru a-și reduce amprenta de carbon ca
să împiedice acest lucru. Dar nu a spus că acest urs
anume a fost omorât de schimbările climatice.
National Geographic a preluat clipul și a adăugat
subtitluri. A devenit cel mai vizualizat clip de pe
pagina National Geographic – din toate timpurile.
Organizațiile de știri din toată lumea au transmis
despre el; platformele de socializare s-au umplut
de opinii legate de el. Estimăm că filmarea noastră
a ajuns la uluitorul număr de 2,5 miliarde de oameni.
Misiunea a fost un succes, dar exista o problemă:
pierduserăm controlul asupra narațiunii. Primul rând
din clipul National Geographic spunea: „Așa arată
schimbările climatice” – „schimbările climatice”
fiind evidențiate cu galbenul distinctiv al brandu-
lui. Retrospectiv, National Geographic a mers prea
departe cu această legendă.
Alte canale de știri au publicat titluri dramatice
precum acesta de la Washington Post: „«Stăteam
fotografii «sfâșietoare»”.
Trimiseserăm o fotografie „sfâșietoare” în lume.
Probabil nu ar fi trebuit să fim surprinși că oamenii
nu au sesizat nuanțele pe care am încercat să le tri-
mitem împreună cu ea. Cu toate acestea, am fost
șocați de reacție. Multe persoane și-au exprimat
recunoștința pentru că am aruncat lumină asupra
schimbărilor climatice, însă alții au întrebat furioși
de ce nu am hrănit ursul sau nu l-am acoperit cu
pături și nu l-am dus la un veterinar – lucruri care
nu l-ar fi salvat. Acele răspunsuri au dezvăluit cât
de deconectați sunt oamenii de fauna sălbatică, de
ecologie și chiar de geografie. Apoi erau alții, convinși
că trebuie menținut statu-quo-ul periculos și negând
schimbările climatice. Pentru ei, am devenit încă un
exemplu de exagerare ecologistă. Dar ne-au făcut să
ne dăm seama la ce număr descurajant de oameni
mai trebuie încă să ajungem.
Poate am greșit nespunând povestea întreagă – că
eram în căutarea unei fotografii care prevestea viitorul și
că nu știam ce se întâmplase cu acest urs polar anume.
Nu pot spune dacă acest urs murea de foame din
cauza schimbărilor climatice, dar știu că urșii polari
se bazează pe o platformă de gheață marină de pe
care vânează. O Arctică în încălzire rapidă înseamnă
că gheața marină dispare pentru perioade tot mai
îndelungate în fiecare an. Asta înseamnă că mulți alți
urși vor rămâne izolați pe uscat, unde nu pot urmări
focile, morsele și balenele care reprezintă prada lor
și unde vor muri încet de foame.
După ce nu a găsit nimic de valoare în butoaiele de
combustibil, ursul polar a intrat clătindu-se în apă
și s-a îndepărtat înot. Paul își făcea griji că avea să
își irosească energia și să moară, dar ursului părea
să îi fie mai ușor în apă. A dispărut după o cotitură a
țărmului. Nu l-am mai văzut niciodată, dar sperăm
că imaginile noastre cu acest urs aflat pe moarte
a mutat conversația despre schimbările climatice
în prim-plan, unde trebuie să rămână până când
rezolvăm această problemă planetară.
Până atunci, când vom da peste o astfel de scenă,
o vom împărtăși din nou lumii – și ne vom strădui
ca intențiile noastre să fie clare, iar narațiunea să
rămână a noastră. j
Cristina Mittermeier este fotografă colaboratoare, conferenți-
ară și exploratoare pentru National Geographic. Este co-fonda-
toarea, directoarea executivă și lidera de viziune a SeaLegacy, o
organizație nonprofit care lucrează pentru protejarea oceanelor.

Nota editorului
National Geographic a mers prea departe în trasarea unei legături certe între schimbările
climatice și un anumit urs polar înfometat, în legenda de început a clipului nostru despre
animal. Am spus: „Așa arată schimbările climatice”. Deși știința a stabilit că există o
legătură puternică între gheața marină care se topește și moartea treptată a urșilor polari,
nu se poate ști sigur de ce acest urs se afla în pragul morții. Pentru a vedea o versiune
actualizată a clipului, mergeți la natgeo.com/starvingpolarbear.
E X P L O R E A Z Ă | PĂSĂRI DIN ROMÂNIA
SCUFUNDACUL CU ȘUVIȚE BLONDE
T E X T Ș I F O T O : H E L M U T I G N AT
ca în expediția în
M I -A M D O R I T M U LT
Antarctica din 2013 să am ocazia să văd
un pinguin-macaroni, cu șuvițele lui
blonde rebele, care îi dau un aer așa de
amuzant. Nu am avut șansa, dar am
găsit șuvițe blonde foarte asemănătoare
chiar acasă, la corcodelul-cu-gât-negru
(Podiceps nigricollis).
Nici ochii, nici șuvițele nu se reflectă
însă în denumirea științifică, ci negrul
gâtului și poziționarea picioarelor la
extremitatea din spate a corpului, care
nu avantajează deloc mersul pe uscat.
De altfel, nici zborul nu-i place, îl evită
până în perioada migrației sale de mii
de kilometri spre meleaguri mai calde.
Uneori, alege totuși să înfrunte la noi
sezonul rece, echipându-se cu un penaj
cenușiu, foarte asemănător cu al rudei
sale, corcodelul-de-iarnă (Podiceps
auritus), mult mai rar la noi. Spre deosebire de pin-
În România, cuibăresc 2.500-3.500 guin, care și le poartă în
creștet, corcodelul nostru
de perechi (din aproape 100.000 în are șuvițe care pleacă din
Europa) în sudul și estul țării. Vin din coada ochilor – și ei de o
migrație în aprilie și ne delectează cu culoare neobișnuită: roșu
aprins. Puii devin inde-
un spectaculos dans nupțial, apoi cu pendenți în nicio lună,
plimbatul puilor pe spatele părinților la maturitate urmând să
în primele zece zile. măsoare până la 34 cm
lungime și să cântărească
Corcodelul pare veșnic în alertă,
500 gr.
întorcându-și brusc capul în diferite
direcții. Își face cuibul de preferință
în preajma unor colonii de păsări vigi-
lente și agresive, precum chirele și chi-
righițele, iar în caz de pericol, nu zboară,
ci se scufundă. La asta se pricepe grozav:
poate sta sub apă 15-30 de secunde, par-
curgând și câte 20-30 m sau ajungând
la 2-3 m adâncime în căutarea hranei.
Nu întâmplător, corcodelul e denumit
popular și „scufundac”.
A U G U S T | 3 ÎNTREBĂRI DE LA EDITOR

ARIANNA
HUFFINGTON
Lipsa de somn
INTERVIU DE: SUSAN GOLDBERG

Mulțumim că împărtășești cu noi ce

știi despre somn, subiectul nostru
de copertă. Thomas Edison îl numea
„o absurditate” și „un obicei prost”.
E o idee înrădăcinată în cultură?
Cred că este adânc înrădăcinată,
dar ne aflăm într-un moment de
transformare. Ceea ce îi oprește pe
oameni să acorde prioritate somnului
este teama că vor rata ceva, cumva.
Avem expresii care confirmă asta –
„O să dorm când oi fi mort”. Dar acum
există modele de urmat, oameni care
acordă prioritate somnului și sunt
super-eficienți.

Ești cunoscută ca o persoană ambițioa-

să. Ai avut un moment în care ai spus
„Trebuie să schimb ce fac”?
Da, în 2007, când am leșinat din cauza
lipsei de somn și a surmenajului.
Fiind o mamă divorțată, cu două fiice
adolescente, mă hrăneam cu iluzia că
era prețul succesului și al gestionării
tuturor aspectelor vieții. Abia după
ce am leșinat am început să studi-
ez această epidemie de surmenaj.
Se scrisese mult despre importanța
alimentației și a exercițiilor fizice,
dar somnul era încă subestimat și
ignorat. Și astfel am scris cartea.

Va acorda vreodată cultura noas-

Arianna Huffington, de 68 de ani, e co-fondatoare a portalului Huffing- tră prioritate dormitului suficient?
ton Post și CEO și fondatoare a companiei de wellness Thrive Global. A
Importanța sa devine tot mai cunos-
scris 15 cărți, inclusiv The Sleep Revolution: Transforming Your Life, One
Night at a Time. cută. Sigur că mai există oponenți, ca-
re încă se laudă cât de puțin dorm, dar
ei devin un fel de dinozauri. Una din-
tre metaforele pe care le folosesc este
„CÂND DORM OP T ORE, că somnul e ca rufele spălate. N-o să
VĂ D D I F E R E N ȚA . Î M I le scoți cu zece minute mai devreme
DAU SEAMA CĂ SUNT ca să economisești timp. Trebuie să
termini toate ciclurile mașinii de
MAI EFICIENTĂ , CĂ
spălat. Și ciclurile noastre de somn
SUNT CEA MAI BUNĂ
trebuie parcurse; altfel ne trezim și ne
V E R S I U N E A M E A .” simțim ca niște rufe ude și murdare.

FOTO: PETER YANG

ACEST INTERVIU A FOST EDITAT PENTRU CONCIZIE ȘI CLARITATE.
N-ai somn?
Iată o
poveste
de(spre)
adormit.
Nu, serios.
Pune jos telefonul.
Îți vom arăta cum e un somn
de noapte sănătos. Și cum
luminile acelea albastre ne
împiedică să dormim suficient.

T E XT: MICHAEL FINKEL

F OTO : MAGNUS WENNMAN

34
Americanii
dorm sub șapte
ore pe noapte,
cu vreo două
ore mai puțin
decât acum
un secol. În
societatea
noastră agitată
și inundată de
lumină, adesea
considerăm
somnul un
adversar.

Se consideră că somnul
ar întrerupe viața, dar
adevărata nenorocire
este insomnia cronică.
În Japonia, cam 40% din
populație doarme sub
șase ore pe noapte.
Moțăiala în public, ca la
acest restaurant non-
stop din Tokio, este
acceptată social.

PA G I N I L E A N T E R I O A R E

Wile, fiul de șapte ani al

fotografului Magnus
Wennman, se uită la
desene animate pe
iPad — un ritual modern
înainte de culcare. Sti-
mularea poate alunga
somnul, dar la fel face
și ecranul iluminat din
spate: lumina pe timp
de noapte inhibă pro-
ducția de melatonină,
hormonul care ajută la
reglarea ritmurilor noas-
tre biologice zilnice.
 Aproape în fiecare
noapte a vieții
noastre trecem
printr-o
metamorfoză
surprinzătoare.
Creierul nostru își modifică profund compor-
tamentul și scopul, diminuându-ne starea de
conștiință. Pentru o vreme, suntem aproape total
paralizați. Nu putem nici măcar să dârdâim. Însă
ochii noștri se tot reped de colo-colo în spatele
pleoapelor închise ca și cum ar vedea, iar muș-
chii micuți din urechea noastră medie, chiar și în
liniște, se mișcă de parcă ar auzi. Suntem stimulați Înfășurat în tuburi și
electrozi, Francis Ajua,
sexual, atât bărbații, cât și femeile, repetat. Uneori de zece ani, așteaptă
credem că putem zbura. Ne apropiem de granițele „stingerea luminilor”
morții. Dormim. pentru studiul privind
somnul lui de noapte
În jur de 350 î.Hr., Aristotel a scris un eseu, la Sistemul de Sănătate
„Despre somn și veghe”, întrebându-se ce anume Națională pentru Copii
facem și de ce. În următorii 2.300 de ani nu a avut din Washington, D.C. Va
fi testat pentru apnee
nimeni un răspuns bun. În 1924, psihiatrul ger- în somn, în care respira-
man Hans Berger a inventat electroencefalograful, ția se oprește repetat.

38 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
care înregistrează activitatea electrică din creier,
iar studiul somnului s-a mutat de la filosofie la
știință. Însă abia în ultimele câteva decenii, când
aparatele de imagistică au permis priviri și mai
aprofundate asupra mecanismelor interioare ale
creierului, ne-am apropiat de un răspuns con-
vingător pentru Aristotel.
Tot ce am aflat despre somn a scos în evidență cât
e de important pentru sănătatea noastră mintală
și fizică. Tiparul somn-veghe este o caracteristică
centrală a biologiei umane – o adaptare la viața pe
o planetă care se învârte, cu nesfârșita sa alternanță
zi-noapte. Premiul Nobel pentru medicină din 2017
a fost câștigat de trei cercetători care, în anii ’80 și
’90, au identificat ceasul molecular din celule care
are rolul de a ne menține sincronizați cu soarele.
Când acest ritm circadian se defectează, arată cer-
cetările recente, suntem expuși unui risc sporit de
boli precum diabetul, boala cardiacă și demența.
Totuși, dezechilibrul între stilul de viață și
ciclul solar a devenit epidemic. „E ca și cum am
trăi într-un test global al consecințelor negative
ale privării de somn”, spune Robert Stickgold,
director al Centrului pentru Somn și Cogniție de
la Facultatea de Medicină Harvard. Americanul
de rând de azi doarme sub șapte ore pe noapte,
cu vreo două ore mai puțin decât acum un secol.
Acest lucru se datorează în principal proliferării
luminilor electrice, urmate de televizoare, com-
putere și smartphone-uri. În societatea noastră
agitată și iluminată, considerăm adesea somnul un
adversar, o stare care ne privează de productivitate
SOMNUL 39
Creierul treaz
este optimizat
pentru
colectarea de
informații,
creierul
adormit pentru
consolidare.
Noaptea
comutăm de
la înregistrare
la editare.

La Clinica de somno-
logie pentru copii din
Washington, Michael
Bosak, de opt ani,
doarme în timp ce e
examinat într-o poziție
care împiedică îngus-
tarea repetată a căii
respiratorii superioare —
cauza sforăitului lui.
(Această fotografie a
fost făcută în întune-
ric, cu o cameră cu
infraroșu, pentru a nu-l
deranja.) Somnul e
esențial pentru sănă-
tate și dezvoltare în
copilărie; este perioada
în care sunt secretate
cantitățile cele mai mari
de hormon de creștere
și proteine care luptă
împotriva infecțiilor.
Somnul necorespunză-
tor la copii a fost asociat
cu diabetul, obezita-
tea și tulburările de
învățare.

40
și distracție. Thomas Edison, care ne-a dat becu-
rile, spunea că „somnul este o absurditate, un obi-
cei prost”. El credea că în cele din urmă ne vom
dispensa de el în totalitate.
Acum, un somn de noapte complet pare la fel
de rar și demodat ca o scrisoare scrisă de mână.
Toți părem să o luăm pe scurtături, luptând cu
insomnia prin pastile de dormit, dând pe gât cafea
pentru a alunga căscaturile, ignorând călătoria
complexă pe care suntem concepuți să o facem în
fiecare seară. Într-o noapte bună, trecem de patru
sau cinci ori prin mai multe stadii ale somnului,
fiecare cu calități și scopuri distincte – o coborâre
întortocheată și bizară într-o lume alternativă.

STADIILE 1-2
C Â N D T R E C E M L A S TA R E A D E S O M N, C R E I E R U L
NOSTRU RĂMÂNE ACTIV ȘI P ORNEȘTE PRO CESUL
D E E D I TA R E – D E C I Z Â N D C E A M I N T I R I S Ă
PĂ S T R E Z E Ș I C E S Ă A R U N C E .

Transformarea inițială are loc rapid. Corpu-

lui uman nu îi place să se oprească între stări.
Preferăm să fim pe un tărâm sau pe altul, fie treji,
fie adormiți. Așa că stingem luminile și stăm în
pat și închidem ochii. Dacă ritmul nostru circa-
dian este legat de fluxul luminii și al întunericului,
dacă glanda pineală de la baza creierului nostru
pompează melatonină, semnalând că este noapte,
și dacă un șir de alte sisteme se aliniază, neuronii
noștri intră iute în ritm.
Neuronii, aproximativ 86 de miliarde, sunt celu-
lele care formează Internetul creierului, comu-
nicând între ele prin semnale electrice și chimice.
Când suntem complet treji, neuronii sunt ca o fur-
tună celulară cu fulgere. Când descarcă impulsuri
uniform și ritmic, exprimate pe o electroencefalo-
gramă (EEG) prin linii frumos ondulate, e semn că Noile amintiri sunt con-
creierul s-a întors spre interior, departe de haosul solidate în somn. Ce
vieții din starea de veghe. În același timp, receptorii se întâmplă în creier?
La Universitatea din
noștri senzoriali sunt înăbușiți și în curând dormim. Tsukuba, lângă Tokio,
Oamenii de știință numesc asta stadiul 1, capătul Takeshi Sakurai studiază
superficial al somnului. Durează poate cinci minu- întrebarea cu ajuto-
rul optogeneticii — în
te. Apoi, urcând din adâncul creierului, urmează care un laser activează
o serie de scântei electrice care transmit sarcini sau dezactivează celule
electrice către scoarța cerebrală, materia cenușie cerebrale individuale
la șoareci modificați
cutată care acoperă stratul exterior al creierului, genetic pentru a fi
care găzduiește limbajul și conștiința. Aceste rafale sensibili la el.
de jumătate de secundă, numite fusuri de somn,

42 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
indică faptul că am intrat în stadiul 2.
Creierele noastre nu sunt mai puțin active când
dormim, cum s-a crezut mult timp, ci doar active
în mod diferit. Se speculează că fusurile stimu-
lează cortexul în așa fel încât să păstreze infor-
mațiile dobândite recent – și, poate, să le și lege
de cunoștințe existente în memoria pe termen
lung. În laboratoarele de somn, după ce oame-
nilor le-au fost prezentate anumite sarcini noi,
frecvența fusurilor lor crește peste noapte. Cu cât
au mai multe fusuri, se pare, cu atât își îndeplinesc
mai bine sarcina a doua zi.
Forța fusurilor de somn, au sugerat unii experți,
ar putea fi chiar un semn al inteligenței. Somnul
creează, la propriu, conexiuni pe care poate nu
le-ai fi făcut niciodată conștient, așa cum ne dăm
seama intuitiv. Nu spune nimeni: „mâncarea e un
sfetnic bun”, ci „somnul e un sfetnic bun”.
Creierul treaz este optimizat pentru a colecta
stimuli externi, creierul adormit pentru a consolida
informațiile colectate. Adică, noaptea comutăm de
la înregistrare la editare, schimbare măsurabilă la
SOMNUL 43
44
Somnul
consolidează
memoria atât
de puternic,
încât ar putea
fi preferabil
ca soldații
epuizați,
care se întorc
din misiuni
cumplite, să nu
se ducă direct
la culcare.

Odihnindu-se pe pri-
ciul lui de pe U.S.S. Paul
Hamilton, un marinar
poartă ochelari lumi-
niscenți pentru scurt
timp după trezire. Nita
Shattuck de la Școala
Postuniversitară Navală
din Monterey, Califor-
nia, testează dispozi-
tivele pentru a vedea
dacă pot reseta ceasu-
rile interne ale marina-
rilor, sincronizându-le
cu schimburile de lucru
în locul ciclului solar.
scară moleculară. Nu doar ne arhivăm gândurile
în mod mecanic – creierul adormit hotărăște în CEASUL DE
mod activ ce amintiri să păstreze și ce să arunce.
Nu alege neapărat înţelept. Somnul ne consoli-
dează memoria atât de puternic – nu doar în sta-
REFERINŢĂ
CUM NE AFECTEAZĂ LUMINA
diul 2, unde petrecem cam jumătate din timpul
de somn, ci pe toată durata călătoriei nocturne – Cât de vioi ne simțim la un moment
încât ar putea fi preferabil, de exemplu, ca soldaţii dat depinde de interacțiunea dintre
epuizaţi care se întorc din misiuni cumplite să nu două procese: somnolența, care se
crede că este creată de substanțe
se ducă direct la culcare. Pentru a preveni tulbu- favorizante ale somnului, acumulate
rarea de stres post-traumatic, soldaţii ar trebui să în creier în timpul orelor de veghe,
rămână treji între șase și opt ore, potrivit neuro- și ritmul nostru circadian, ceasul
intern care sincronizează creierul și
cercetătoarei Gina Poe de la Universitatea din Cali- organismul cu soarele. Ceasul poate
fornia. Cercetările ei sugerează că somnul la scurt fi dat înainte și înapoi de lumină.
timp după un eveniment major, înainte ca o parte Suntem sensibili îndeosebi la lumina
albastră (cu lungime de undă scurtă),
din încercarea prin care ai trecut să fie soluţionată tipul care intensifică lumina soarelui
mintal, are o probabilitate mai mare de a trans- la amiază și ecranele computerelor,
forma experienţa în amintiri pe termen lung. dar ne poate perturba ciclul — mai
ales noaptea, când avem nevoie
Stadiul 2 poate dura până la 50 de minute în de întuneric care să ne semnaleze
timpul primului ciclu de somn de 90 de minute să dormim.
al nopţii. (De obicei ocupă o porţiune mai mică
din ciclurile ulterioare). Fusurile pot sosi la fie-
RĂSĂRIT
care câteva secunde pentru o vreme, dar, când
acestea slăbesc, ni se reduce frecvenţa cardiacă.
FACTORI AI SOMNULUI
Temperatura corpului scade. Dispare orice urmă
CICLUL CIRCADIAN
de conștiinţă faţă de mediul exterior. Începem SOMNOLENȚA
lunga cufundare în stadiile 3 și 4, părţile profunde
TREZIE ADOR-
ale somnului. MIRE
SOMN

STADIILE 3-4
7 a.m. 7 a.m.

Somnolența se acumulează pe
tot parcursul zilei.

I N T R Ă M Î N T R - U N S O M N A D Â N C , A S E M Ă N ĂT O R
UNEI COME, CARE ESTE LA FEL DE ESENȚIAL
P E N T R U C R E I E R C A H R A N A P E N T R U C O R P. E S T E
RETINĂ
T I M P U L P E N T R U C U R ĂȚ E N I E F I Z I O L O G I C Ă – N U OCHI
PENTRU VISARE .

Orice animal prezintă cel puţin o formă primi-

SECȚIUNE PRIN RETINĂ
tivă de somn. Leneșii cu trei degete dormitează
cam zece ore pe zi, într-o formă dezamăgitoare Celulă Bastonaș
ganglionară
de moleșeală, însă unii lilieci frugivori reușesc 15
ore, iar despre liliecii-mici-maronii s-a semnalat
că trândăvesc 20 de ore. Girafele dorm mai puţin Con

de cinci. Caii, de obicei, dorm o parte din noapte

în picioare și o parte întinși. Delfinii dorm cu câte
o emisferă odată – jumătate din creier doarme în
timp ce cealaltă jumătate este trează, permiţân-
du-le să înoate fără întrerupere. Fregatele-mici
pot moţăi în timp ce planează, ca și alte păsări.
Rechinii-dădacă se odihnesc grămadă pe fundul
LUMINA NE FIXEAZĂ
CEASUL INTERN...
Unele celule ganglionare au receptori sensibili la
lumina albastră, spunând creierului să seteze cea-
sul circadian pe noapte/zi. Ele adună și informații
subtile despre lumină de la bastonașe și conuri.

46 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
 NIVELUL HORMONULUI Unii nevăzători, la creierul cărora nu ajung infor-
100% mații luminoase, folosesc produse cu mela-
tonină la 24 de ore pentru a încerca să rămână
sincronizați.
50%

ZOL
RTI
E CO
LD 0%
LU
VE irii logic
e
NI al gând
im
max Amiază Niv
vel
Ni (st el m
ab ax
iliz im
im ato al
ax r a ser
m
n al 10 a.m. 2 p.m. l d ot
isp on
i
at oz in
m iți e
o .) ei
id a.m )

i
(6 ib
-8
L

Ce p d
tim

lm er
ai eac
CEASUL BIOLOGIC

rap ție
id
Nucleul suprachiasmatic (NSC)
8 a.m. generează spontan un ritm de apro- 4 p.m.
ximativ 24 de ore. Lumina soarelui îl
sincronizează în fiecare zi.

For
ța m
uscu
NUCLEUL SUPRA- MELATONINĂ CONTROLUL DE ZI
CHIASMATIC (NSC)

lară m
Metabolismul, digestia și
hormoni precum cel al stre-
RETINA sului, cortizolul, sunt strâns

aximă
controlate de ritmul NSC.
LUMINĂ
GLANDA
PINEALĂ

Tensiunea arterială
6 p.m.

NERVUL OPTIC INFLUENȚA SERII

Un semnal luminos La apus, NSC semnalează
ajunge prin nervul glandei pineale (prin
optic la NSC. măduva spinării) să secrete
REGLAREA
melatonină, hormon care

cea m
CORTIZOLULUI spune organismului că a
sosit întunericul.

ai rid
REGLAREA
MELATONINEI

icat
ă
4 a.m.
8 p.m.
ție
ne uc
rfi rod
do ă p

Cortizolul e sintetizat de
en us
de red

glandele suprarenale.
ai

m 2 a.m. m
So

nu a
lc Ce APUS
el
m Miez de 10 p.m.
ai ce
pr noapte xim rgi
of
un ă mar ale
r
d sea iilo
de acț
LĂ

Rep SOMN do l re
Libi xim a
A

ara
FI
CI

rea
țesu l ma TI
turilor Nive AR
A
IN
M
ME LU
LA LA
TO RE
NIN NE
Ă PU
EX

DEPLASAREA FAZELOR
(Amânarea somnului de noapte)
Tabletă Smartphone E-reader* Bec incandescent Lumânare
96 min 67 min 58 min 55 min 0 min
... IAR LUMINA
ARTIFICIALĂ
ÎL PERTURBĂ
Cu cât lumina e mai albastră și mai intensă, cu
Luminozitate atât e mai probabil să suprime producția de mel-
MAI SPECTRUL SURSEI MAI PUȚIN atonină și să ne modifice ciclul de somn — mai ales
ALBASTRU DE LUMINĂ ALBASTRU când suntem expuși la ea noaptea și de aproape.

*CU DISPLAY RETROILUMINAT

MÓNICA SERRANO, NGM; MESA SCHUMACHER. SURSE: STEVEN LOCKLEY, SPITALUL BRIGHAM AND WOMEN’S; RUSSELL FOSTER, UNIVERSITATEA OXFORD;
DAVID SLINEY, ȘCOALA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A UNIVERSITĂȚII JOHNS HOPKINS; MICHAEL PERLIS; PROIECTUL F. LUXOMETER
 Războiul împotriva somnului a
început când becurile incan-
descente au ajutat prima oară

PUTEREA la alungarea nopții. Acum, ora-

șele mari precum Tokio sunt

LUMINII
adesea iluminate cu becuri
LED. Ele sunt mai eficiente
energetic, dar tind să producă

ARTIFICIALE multă lumină albastră, care

perturbă cel mai mult somnul.

48 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
SOMNUL 49
 EFECTUL Laboratorul lui Steven Lockley de la
Spitalul Brigham and Women’s din
Boston studiază un fenomen care ne
LUMINII afectează pe toți zilnic: lumina și cum
anumite lungimi de undă care ajung

COLORATE la ochi ne afectează creierul, compor-

tamentul și fiziologia. Lumina bogată
în lungimi de undă roșii, spune el, e
cea mai bună noaptea, având cea mai
mică putere de a favoriza vigilența
sau de a ne reseta ritmul circadian.
 LUMINĂ
DE LA
TOKIO
Portretele nocturne
făcute pe străzile din
Tokio, în strălucirea fir-
melor cu neon, arată
curcubeul de culori care
ne pot fie stimula, fie
relaxa, o experiență cu
susu-n jos care submi-
nează ritmul natural al
luminii și al întunericului
la care corpurile noastre
s-au adaptat de-a lun-
gul a milioane de ani.
oceanului. Gândacii își lasă în jos antenele în timp poate fi mai important pentru noi decât hrana;
ce moțăie și sunt și sensibili la cafeină. animalele mor din cauza privării de somn înainte
Somnul, definit drept un comportament marcat de a muri de foame, spune Steven Lockley de la
de receptivitate diminuată și mobilitate redusă, Spitalul Brigham and Women’s din Boston.
ușor de întrerupt cu ușurință (spre deosebire de Un somn bun reduce probabil și riscul de
hibernare sau comă), există la creaturi care nu au demență. Un studiu pe șoareci efectuat de Maiken
creier deloc. Meduzele dorm, acțiunea pulsatoare Nedergaard sugerează că, în timp ce suntem treji,
a corpurilor lor încetinind vizibil, iar organismele neuronii noștri sunt strânși laolaltă, dar când
unicelulare precum planctonul și drojdia prezintă dormim, unele celule cerebrale se dezumflă cu
cicluri clare de activitate și odihnă. Asta presupune 60%, lărgind spațiile dintre ele. Aceste spații
că somnul este străvechi și că funcția sa inițială și intercelulare sunt gropi de gunoi pentru rezi-
universală nu este legată de organizarea amintirilor duurile metabolice ale celulelor – în special o
substanță numită beta-amiloid, care
perturbă comunicarea între neu-
roni și este strâns legată de boala
„Vorbim despre un nivel de dezactivare Alzheimer. Numai în timpul som-
a creierului foarte intens”, spune Michael nului poate lichidul cerebrospinal să
Perlis, directorul programului de se reverse precum detergentul prin
Medicină a Somnului Comportamental aceste culoare mai largi ale creierului,
de la Universitatea Pennsylvania. spălând beta-amiloidul.
„Somnul din stadiul 4 nu e departe În timp ce are loc toată această
de comă sau de moartea cerebrală. curățenie și reparație, mușchii ne sunt
Deși este recuperator și revitalizant, complet relaxați. Activitatea mintală
n-ai vrea să faci o supradoză.” este minimă: undele din stadiul 4
sunt similare cu tiparele produse de
pacienții în comă. De obicei, nu visăm
sau de favorizarea învățării, ci mai mult de prote- în timpul stadiului 4; este posibil să nici nu fim
jarea vieții însăși. Este evident o lege a naturii ca capabili să simțim durerea. În mitologia greacă,
o creatură, indiferent de dimensiune, să nu poată zeii Hypnos (somnul) și Thanatos (moartea) sunt
funcționa la capacitate maximă 24 de ore pe zi. frați gemeni. E posibil ca grecii să fi avut dreptate.
„Este solicitant să fii treaz”, spune Thomas „Vorbim despre un nivel de dezactivare a creieru-
Scammell, profesor de neurologie la Facultatea lui care este foarte intens”, spune Michael Perlis,
de Medicină Harvard. „Trebuie să te iei la întrecere directorul programului de Medicina Somnului
cu toate celelalte organisme pentru a supraviețui, Comportamental de la Universitatea Pennsyl-
iar consecința este că ai nevoie de o perioadă de vania. „Somnul din stadiul 4 nu e departe de comă
odihnă pentru a ajuta celulele să își revină.” sau de moartea cerebrală. Deși este recuperator și
La oameni, asta se întâmplă îndeosebi în tim- revitalizant, n-ai vrea să faci o supradoză.”
pul somnului profund, în stadiile 3 și 4, care diferă Cel mai mult, putem rămâne în stadiul 4 doar
în procentul de activitate cerebrală compusă din vreo 30 de minute înainte ca creierul să iasă sin-
unde delta mari, ondulate, măsurate pe EEG. În gur. (Cel puțin la somnambuli, schimbarea poate
stadiul 3, undele delta sunt prezente mai puțin fi însoțită de o tresărire a corpului.) Adesea tra-
de jumătate din timp; în stadiul 4, mai mult de versăm direct stadiile 3, 2 și 1 către starea de veghe.
jumătate. (Unii cercetători le consideră pe cele Chiar și cei care dorm sănătos se trezesc de mai
două un singur stadiu de somn profund.) Somnul multe ori pe noapte, deși majoritatea nu observă.
profund este cel în care celulele noastre produc Adormim la loc în câteva secunde. Dar în acest
cantitatea cea mai mare de hormon de creștere, moment, în loc să repete din nou stadiile, creierul
necesar pe tot parcursul vieții pentru a alimenta se resetează pentru ceva cu totul nou – o călătorie
oasele și mușchii. într-o lume cu adevărat bizară.
Există și alte dovezi că somnul e esențial pen-

P
tru a menține sănătoase sistemul imunitar, tem- este 80 de milioane de adulți ameri-
peratura corpului și tensiunea arterială. Fără somn cani suferă de privare cronică de somn,
suficient, nu putem să ne reglăm dispoziția sau adică dorm mai puțin decât minimu-
să ne recuperăm rapid după un accident. Somnul mul recomandat de șapte ore pe noapte. Oboseala

52 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
contribuie la peste un milion de accidente rutiere ERA SOMNIFERELOR
în fiecare an, precum și la un număr semnificativ Un studiu al Centrelor pentru Controlul și Preveni-
rea Bolilor a constatat că americanii mai în vârstă
de erori medicale. Chiar și micile modificări ale au o probabilitate mai mare de a utiliza somnifere
somnului pot fi problematice. În SUA, în lunea decât cei tineri. De asemenea, e mai probabil
ca femeile să raporteze că folosesc somnifere
de după trecerea la ora de vară, are loc o creștere decât bărbații.
cu 24% a atacurilor de cord, în comparație cu alte
zile de luni, precum și un salt al numărului de
accidente fatale de mașină.
Pe timpul vieții, cam o treime dintre noi vom
suferi de cel puțin o tulburare de somn diagnosti-
5%
dintre femei
3%
dintre bărbaţi
cabilă. Ele variază de la insomnia cronică la apneea
DUPĂ VÂRSTĂ
în somn, la sindromul picioarelor neliniștite și la
afecțiuni mult mai rare și mai stranii. 20-39 1,8%

În sindromul capului care explodează, în creier 40-49 4,9

par să-ți reverbereze bubuituri în timp ce încerci 50-59 6

să dormi. Un studiu Harvard a constatat că parali- 60-69 5,5

zia în somn – incapacitatea de a te mișca timp de 70-79 5,7

câteva minute după ce te-ai trezit din vis – e la origi- +80 7

nea multor povești cu răpiri de către extratereștri.

Atacurile de narcolepsie, episoade incontrolabile
de adormire subită, sunt declanșate adesea de PIAȚA SOMNULUI
emoții foarte pozitive, cum ar fi ascultarea unei Consumatorii nedormiți au plătit 66 de miliarde
de dolari în 2016 pentru dispozitive, medica-
glume, gâdilatul sau degustarea unei mâncări mente și studii legate de somn. Cifra s-ar putea
ridica la 85 de miliarde până în 2021.
delicioase. O dată la câțiva ani, persoanele cu sin-
dromul Kleine-Levin vor dormi aproape nonstop 27,5 miliarde de $
timp de o săptămână sau două. Ele revin la cicluri
17,8
obișnuite ale stării de conștiință fără niciun efect
secundar perceptibil. 9,4
11,9
9,0
7,2
Insomnia este de departe cea mai comună
problemă, principalul motiv pentru care 4% din- 0
+9,1% +4,8% +4,6%

tre adulții din SUA iau pastile de dormit în orice 2016 2021 ‘16 ‘21 ‘16 ‘21

lună dată. Insomniacii în general au nevoie de mai

mult timp pentru a adormi, se trezesc pe perioa-
de prelungite în timpul nopții sau ambele. Dacă Accesorii Somnifere Centre
anti-sforăit de somn
somnul este un fenomen natural atât de ubicuu,
rafinat de-a lungul timpului, am putea să ne între-
băm de ce atâția dintre noi au atâtea probleme cu COSTUL NEDORMITULUI
el. Putem să dăm vina pe evoluție; putem să dăm Un studiu Rand din 2017 a constatat că lipsa de
vina pe lumea modernă. Sau putem să dăm vina somn poate reduce productivitatea, ducând la
mai multe absențe de la muncă, accidente indus-
pe nepotrivirea dintre cele două. triale și rutiere, cheltuieli cu îngrijirile medicale și
erori medicale.
Evoluția ne-a înzestrat, la fel ca pe alte cre-
aturi, cu un somn cu programare maleabilă și Miliarde de $ pe an % din PIB
pierdute
ușor de întrerupt, ca să poată fi subordonat unor SUA
411 miliarde de $ 2,28%
priorități mai înalte.
Japonia
Creierul are un sistem de anulare, funcționând
138,6 mld. $ 2,92%
în toate stadiile somnului, care ne poate trezi
Germania
atunci când percepe o urgență – plânsul unui 60 mld.$ 1,56%
copil, să zicem, sau sunetul pașilor unui prădător Marea Britanie
care se apropie. 50,2 mld.$ 1,86%
Problema este că în lumea modernă, apelul nos- Canada
tru înnăscut, atavic, de trezire e mereu declanșat 21,4 mld.$ 1,35%
de situații care nu amenință viața, ca neliniștea
NGM. SURSE: CENTRELE PENTRU CONTROLUL ȘI PREVENIREA
dinaintea unui examen, griji legate de finanțe sau BOLILOR DIN SUA; BCC RESEARCH; RAND EUROPE

SOMNUL 53
Oricine doarme
regulat mai
puțin de șase
ore are un
risc mai mare
de depresie,
psihoză,
accident
vascular
cerebral și
obezitate.
Lipsa de somn
îți subminează
întregul
organism.

În Suedia, sute de copii

imigranți ai căror familii
se confruntă cu depor-
tarea s-au îmbolnăvit de
sindromul resemnării, o
tulburare enigmatică în
care copilul se retrage
din lume, nu mai reac-
ționează nici măcar la
stimuli dureroși și tre-
buie hrănit cu o sondă
gastrică – uneori timp
de ani de zile. „Acum
nu suferă”, spune medi-
cul Elisabeth Hultcrantz
despre Leyla Ahmed, în
vârstă de zece ani, refu-
giată din Siria.

PA G I N I L E U R M ĂT O A R E

Mike Morris, vete-

ran cu două detașări
în Irak, poartă o cască
EEG în timp ce doarme
cu câinele lui de tera-
pie, Olive. El participă
la un studiu realizat de
Jeffrey Ellenbogen de
la Universitatea Johns
Hopkins, care explo-
rează cum compania și
sunetele în timpul som-
nului influențează recu-
perarea după traumă.

SOMNUL 55
fiecare alarmă auto din cartier. Înaintea revoluției
industriale, care ne-a adus ceasurile deșteptătoare
și programele de lucru fixe, puteam adesea să con-
tracarăm insomnia pur și simplu dormind până
târziu. Nu și acum. Iar dacă ești unul dintre cei care
se mândresc că pot adormi repede cam oriunde,
poți să te oprești din jubilat – este un semn clar,
mai ales dacă ai sub 40 de ani, că suferi de privare
acută de somn.
Primul segment al creierului care începe să slă-
bească când nu dormim suficient este cortexul
prefrontal, leagănul luării deciziilor și al rezolvă-
rii problemelor. Oamenii care dorm insuficient
sunt mai iritabili, capricioși și iraționali. „Fiecare
funcție cognitivă pare într-o măsură afectată de
lipsa de somn”, spune Chiara Cirelli, o neurocerce-
tătoare de la Institutul Wisconsin pentru Somn și
Starea de Conștiință. S-a arătat că suspecții privați
de somn reținuți de poliție vor mărturisi orice în
schimbul odihnei.
Oricine doarme în mod regulat mai puțin de
șase ore pe noapte are un risc crescut de depre-
sie, psihoză și accident vascular cerebral. Lipsa
de somn este, de asemenea, legată în mod direct
de obezitate: fără somn suficient, stomacul și alte
organe produc în exces ghrelină, hormonul foa-
mei, făcându-ne să mâncăm mai mult decât avem
nevoie. Este dificil să se demonstreze o relație
cauză-efect în aceste cazuri, deoarece oamenii nu
pot fi supuși la experimentele necesare. Dar e clar
că lipsa de somn subminează întregul organism.
Siestele nu rezolvă problema, nici farmaceu-
ticele. „Somnul nu este monolitic”, spune Jeffrey
Ellenbogen, un somnolog de la Universitatea
Johns Hopkins care conduce Proiectul Sound
Sleep, care consiliază firmele cu privire la modul
în care angajații lor pot obține o performanță mai
bună printr-o odihnă mai sănătoasă. „Nu este un
maraton, este mai mult ca un decatlon. Este o mie
de lucruri diferite. Este tentant să manipulăm
somnul cu medicamente sau cu dispozitive, dar
încă nu-l înțelegem suficient pentru a risca să-i
manipulăm artificial segmentele”
Ellenbogen și alți experți se opun scurtăturilor,
mai ales celei de pornire – ideea că în general ne
putem lipsi de somn. Era o idee superbă: dacă am
putea tăia părțile inutile ale somnului, ar fi ca și
cum ne-am adăuga decenii de viață. La începutu-
rile somnologiei, în anii ’30 și ’40, a doua jumătate
a nopții era considerată de unii ca fiind perioada
de stagnare a odihnei. Unii credeau că e posibil să
nu avem deloc nevoie de ea.
Se pare că acea perioadă, de fapt, este izvorul
58 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
unei forme de somn complet separate, dar la fel
de importante, practic un cu totul alt tip de stare
de conștiință.
REM
ÎNTR-O STARE AGITATĂ DE PSIHOZĂ, VISĂM, ZBURĂM
ȘI CĂDEM – FIE CĂ NE ADUCEM AMINTE, FIE CĂ NU. DE
ASEMENEA, NE REGLĂM DISPOZIȚIA ȘI NE CONSOLIDĂM
AMINTIRILE.
Somnul cu mișcarea oculară rapidă, sau REM
(rapid eye movement), a fost descoperit în 1953 –
la peste 15 ani după maparea stadiilor 1-4 – de către
Eugene Aserinsky și Nathaniel Kleitman. Înainte,
din cauza tiparului său neremarcabil de pe EEG-
uri, era de obicei considerat o variantă a stadiului
1 și nu prea semnificativ. Dar odată ce a fost do-
cumentată mișcarea distinctivă a ochilor, precum
și dilatarea organelor sexuale care o însoțește întot-
deauna, și s-a înțeles că practic toate visele intense
au loc în această fază, știința somnului s-a schim-
bat complet.
În general, un somn sănătos începe cu o spirală
descendentă către stadiul 4, o revenire momen-
tană la starea de veghe și o sesiune de REM între
cinci și 20 de minute. Cu fiecare ciclu următor,
REM se dublează, practic. În general, somnul REM
ocupă cam o cincime din timpul total de odihnă la
adulți. Somnologii speculează că anumite secvențe
ale somnului NREM și REM ne optimizează cumva
recuperarea fizică și mintală. La nivel celular, sin-
teza proteinelor ajunge la maximum în timpul
somnului REM, menținând funcționarea corectă
a organismului. Somnul REM pare esențial și pen-
tru reglarea dispoziției și consolidarea amintirilor.
De fiecare dată când trecem prin somnul REM,
înnebunim la propriu. Prin definiție, psihoza este
o stare caracterizată prin halucinații și deliruri.
Visarea, spun unii oameni de știință, este într-
adevăr o stare psihotică – credem în totalitate
că vedem ceea ce nu este acolo și acceptăm că
timpul, locul și chiar oamenii se pot transforma
și dispărea pe neașteptate.
De la vechii greci la Sigmund Freud și la ghi-
citoarele de pe străzi lăturalnice, visele au fost
mereu o sursă de încântare și mister – interpre-
tate ca mesaje de la zei sau de la subconștient.
Astăzi, mulți specialiști în somn nu sunt interesați
de imaginile și evenimentele specifice din visele
noastre. Ei cred că visele rezultă din descărcarea de accesorii anti-sforăit, apare când un curent de
haotică de impulsuri de către neuroni și, chiar dacă aer turbulent face țesuturile relaxate ale gâtului sau
sunt impregnate cu rezonanță emoțională, ele sunt ale nasului să vibreze. Este comun și în stadiile 3 și
lipsite de semnificație. Numai după ce ne trezim, 4. În somnul REM, indiferent dacă sforăim sau nu,
creierul conștient, în căutarea unui sens, însăilează suntem complet incapabili de reacție fizică, cu gura
o pânză întreagă din bucăți la întâmplare. deschisă, neputând să ne reglăm nici măcar tensi-
Alți somnologi nu sunt deloc de acord. unea arterială. Cu toate astea, creierul nostru poate
„Conținutul viselor face parte dintr-un mecanism să ne convingă că plutim pe nori, ucigând dragoni.
evoluat pentru a analiza semnificația mai largă a Credința în incredibil apare deoarece în somnul
amintirilor noi și cum ar putea fi ele utile în viitor”, REM administrarea creierului este transferată de
spune Stickgold de la Harvard. la centrii logicii și de control al impulsurilor. Pro-
Chiar dacă nu îți amintești nicio imagine, tot ducția a două substanțe specifice, serotonina și
visezi. Toți visăm. Faptul că nu ținem minte e de norepinefrina, este complet oprită. Ambele sunt
fapt indiciul unui somn sănătos. Acțiunea din neurotransmițători esențiali, permițând celule-
somnul cu vise are loc prea adânc în creier pentru a lor cerebrale să comunice, iar fără ele, capacitatea
fi înregistrat bine pe EEG, dar cu ajutorul tehnolo- noastră de a învăța și a reține este grav deteriorată –
giei mai noi, am dedus ce se întâmplă, la nivel fizic ne aflăm într-o stare de conștiință modificată
și chimic. Visele apar și în somnul NREM, mai ales chimic. Dar nu este o stare precum coma, ca în
în stadiul 2, dar acestea sunt considerate în ge- stadiul 4. Creierul nostru în timpul somnului REM
neral mai mult ca niște preludii. Numai în somnul este complet activ, consumând tot atâta energie ca
REM întâlnim întreaga forță puternică a nebuniei atunci când suntem treji.
noastre nocturne.

S
Se crede că visele, adesea eronat considerate omnul REM e condus de sistemul lim-
doar niște străfulgerări momentane, se întind bic – o regiune din adâncul creierului,
de fapt pe toată durata somnului REM, de obicei jungla neîmblânzită a minții, unde ni
cam două ore pe noapte, deși intervalul scade pe se ivesc unele dintre cele mai sălbatice și mai pri-
măsură ce îmbătrânim – poate deoarece creierele mare instincte. Freud avea dreptate, într-adevăr,
noastre mai puțin flexibile nu învață
la fel de mult în starea de veghe și au
mai puține amintiri noi de procesat
în timp ce dormim. Nou-născuții De fiecare dată când trecem prin
dorm până la 17 ore pe zi și petrec somnul REM, înnebunim la propriu.
cam jumătate din acestea într-o stare Psihoza este o stare caracterizată
activă, asemănătoare cu REM. Iar în prin halucinații și deliruri. Visarea,
uter, timp de vreo lună, începând cu spun unii cercetători, este o stare
săptămâna 26 de gestație, se pare că psihotică – credem în totalitate
fetușii rămân fără întrerupere într-o că vedem ceea ce nu este acolo și
stare foarte similară cu somnul REM. acceptăm că timpul, locul și oamenii
S-a emis teoria conform căreia toată se pot transforma și dispărea.
această perioadă de REM este echiva-
lentul testării software-ului de către
creier, pregătindu-se să intre în funcțiune. Pro- că visele se hrănesc din emoțiile noastre primitive.
cesul se numește telencefalizare. Nu este nimic Sistemul limbic găzduiește dorința sexuală, agre-
altceva decât deschiderea minții. sivitatea și frica, deși ne permite și să simțim exal-
Corpul nu se reglează termic în somnul REM; tare, bucurie și iubire. Deși uneori pare că avem
temperatura noastră internă rămâne la setarea sa mai multe coșmaruri decât vise plăcute, probabil
cea mai joasă. Suntem cu adevărat reci. Frecvența că nu este adevărat. Visele înfricoșătoare au doar
cardiacă crește comparativ cu alte stadii ale som- o probabilitate mai mare de a ne declanșa sistemul
nului, iar respirația este neregulată. Mușchii de anulare și de a ne trezi.
noștri, cu câteva excepții – ochii, urechile, inima, Jos, în trunchiul cerebral, o mică umflătură
diafragma – sunt imobilizați. Din păcate, asta nu numită punte este supraîncărcată în timpul
ne împiedică pe unii dintre noi să sforăim; acest somnului REM. Impulsurile electrice de la punte
blestem al partenerului de pat, imbold pentru sute țintesc adesea partea din creier care controlează

SOMNUL 59
Termenul japonez ine-
muri, sau „a dormi în
timp ce ești prezent”,
e o formă distinctă de
moțăială, în care ațipim
într-un loc care nu este
menit pentru somn,
precum metroul –
sau chiar un dineu
sau propriul birou.
„Din moment ce ofi-
cial nu dormi, pentru
a fi acceptabil social
trebuie să te com-
porți adecvat situației”,
spune Brigitte Steger,
o specialistă în cultura
japoneză de la Univer-
sitatea Cambridge din
Anglia. „De exemplu,
la o ședință, te prefaci
că asculți sau îți ascunzi
capul adormit după
hârtii”. Dacă nu ești deja
cunoscut drept leneș,
adaugă Steger, puțin
inemuri ar putea chiar
să îți crească reputația:
arată că muncești până
la epuizare.

60 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
SOMNUL 61
mușchii din ochi și urechi. Pleoapele ne rămân de
obicei închise, dar globii oculari sar dintr-o parte
în alta, posibil ca reacție la intensitatea visului.
Și urechile interne sunt active în timp ce visăm.
La fel sunt părțile din creier care generează miș-
carea – motiv pentru care există frecvent o senzație
de zbor sau cădere în vise. Visăm, de asemenea,
în culori, dacă nu suntem orbi din naștere, caz în
care visele nu au reprezentări vizuale, dar rămân
intense emoțional. Visele bărbaților și ale femeilor
par a avea conținut emoțional similar. De fiecare
dată când un bărbat visează, chiar dacă conținu-
tul nu este sexual, are o erecție; la femei, vasele
sanguine din vagin sunt dilatate. Și, în timp ce
visăm, oricât de absurd, în ciuda tuturor încăl-
cărilor legilor fizicii, suntem aproape întotdeauna
convinși că suntem treji. Mașinăria supremă de
realitate virtuală se află în capul nostru.
Slavă Domnului că suntem paralizați. Când
visezi, creierul încearcă de fapt să facă mișcări, dar
un sistem din trunchiul cerebral închide complet
poarta neuronilor motori. Există o parasomnie – o
anormalitate a somnului care afectează sistemul
nervos – numită tulburare de comportament REM
în care poarta nu se închide complet, iar oamenii
își interpretează visele spectaculos, lovind cu
pumnii, cu picioarele, înjurând, în timp ce au ochii
închiși și sunt complet adormiți.
Finalul unei sesiuni REM, ca și finalul stadiului
4, e marcat de obicei de o scurtă trezire. Dacă ne
odihnim în mod natural, fără ceas deșteptător,
ultimul vis din timpul nopții adesea ne încheie
somnul. Deși timpul total pe care l-am petrecut
dormind ajută la determinarea momentului
optim pentru trezire, lumina zilei are proprietăți
de alertare imediată. Când lumina ni se strecoară
printre pleoape și ne atinge retinele, un semnal
este trimis la o regiune din adâncul creierului
numită nucleul suprachiasmatic. Pentru mulți
dintre noi, e momentul când ultimul vis se dizolvă, Joe Diemand, de 76 de
deschidem ochii și revenim la viața reală. ani, a petrecut ultimii
20 de ani ca șofer de

O
camion, uneori con-
are? Poate cel mai remarcabil lucru ducând toată noap-
legat de somnul REM este că acesta tea. O astfel de muncă
demonstrează că creierul poate te lasă „atât de obosit,
încât nu poți să dormi”,
funcționa independent de inputul senzorial. Ca spune el. Organizația
un artist instalat într-un atelier secret, mintea Mondială a Sănătății a
pare să experimenteze fără inhibiție. descris munca în tura
de noapte ca fiind „pro-
Când suntem treji, creierul este ocupat cu babil cancerigenă pen-
activitatea cotidiană – are membre de controlat, tru oameni”.
de șofat și de făcut piața, de trimis mesaje și de
vorbit. Dar când dormim și ne începem prima
sesiune REM, cel mai minuțios și complex

62 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
instrument cunoscut în univers este liber să facă
ce dorește. Se autoactivează. Visează. Acesta,
am putea spune, este timpul de joacă al creieru-
lui. Unii teoreticieni ai somnului postulează că
somnul REM este momentul în care suntem cei
mai inteligenți, perspicace, creativi și liberi. Este
momentul în care prindem cu adevărat viață.
„Somnul REM poate fi lucrul care ne face cel mai
mult umani, atât prin ceea ce face pentru creier
și organism, cât și prin pura experiență”, spune
Michael Perlis.
Atunci poate am pus întrebarea greșită despre
somn, de la Aristotel încoace. Adevărata întrebare
nu este de ce dormim, ci de ce, având la dispoziție
o asemenea alternativă incredibilă, ne mai de-
ranjăm să stăm treji?
Iar răspunsul ar putea fi că avem nevoie să ne
ocupăm de elementele de bază ale vieții – hrăni-
rea, împerecherea și lupta – doar pentru a ne asigu-
ra că organismul e complet pregătit de somn. j
Cea mai recentă carte a lui Michael Finkel, The
Stranger in the Woods, este despre un pustnic care,
după 27 de ani singur, a ajuns la următoarea reve-
lație: „dormi suficient”. Expoziția despre refugiați a
fotografului suedez Magnus Wennman, Where the
Children Sleep, a fost în turneu prin întreaga lume.
SOMNUL 63
 Leul tânăr a fost unul dintre cei trei membri ai celebrului clan Marsh din Kenya morți în 2015, după ce au mân-
cat dintr-un hoit de vacă otrăvit de păstorii maasai cu carbosulfan, un insecticid. Leii omorâseră câteva vaci.
64
 T E XT: E DW I N D O B B
F OTO : C H A R L I E H A M I LTO N JA M E S

Cum otrăvim
Africa
M O R T A L E , I E F T I N E , PESTIC I DE LE. . .
 Metoda tradițională de a otrăvi animalele e arcul cu săgeți – ca cele din imagine, făcute de maasai la un târg
din Olpusi Moru, la granița dintre Kenya și Tanzania – cu o substanță letală din scoarța arborelui Acocanthera.
66
...S U N T A R M E P U T E R N I C E Î N AFRICA...
 Conservaționiștii țin un stârc cenușiu bolnav și alte păsări moarte, victime ale stropirii aeriene cu pesticidul
numit fention în Bunyala, zonă cu orezării. Sătenii adună păsările și le mănâncă, deși sunt otrăvite.
68
...Ș I F A C R A V A G I I Î N FAUNA SĂLBATICĂ.
Doi lei masculi omorau
vite și capre de
săptămâni. Păstorii
maasai din regiunea
kenyană Osewan se
săturaseră.
Rezolvați problema până la Crăciun – le-au Insecticidul legal Mar-
spus reprezentanților Serviciului Kenyan pen- shal (marginea dreaptă)
e ușor de procurat în
tru Fauna Sălbatică (KWS) după jumătatea lui Kenya, inclusiv în acest
decembrie anul trecut – sau o rezolvăm noi. magazin aproape de
„Știm să omorâm lei”, a spus în swahili un tânăr parcurile naționale
Amboseli și Tsavo West.
războinic maasai la o întrunire comunitară cu Vânzătoarea, Faithy
discuții aprinse și nu se referea doar la sulițele Ndungu, spune că nu ar
cu care erau echipați el și ceilalți maasai. Vorbea vinde Marshal dacă ar
ști că un client vrea să
și de otravă, devenită arma preferată a păstorilor omoare animale sălba-
care văd în lei o amenințare la pâinea lor zilnică, tice, dar a fost găsit pe
nu simbolul național pe care încearcă să îl prote- leșuri puse ca momeală
pentru prădători. Com-
jeze serviciul pentru fauna sălbatică. pania americană produ-
Kenneth Ole Nashuu, îngrijitor principal la cătoare, FMC, declară
KWS, a decis că cea mai bună soluție era să mute că nu are informații
despre utilizări neco-
leii din Osewan, aflat la nord de Parcul Național respunzătoare ale otră-
Amboseli, unde ar fi intrat în contact cu vitele la vii și că investighează.
păscut, într-un parc național învecinat, Tsavo
West. Dar mai întâi trebuiau tranchilizați.
În noaptea de Crăciun, Nashuu și alți paznici

70 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
ai parcului au fost însoțiți de Luke Maamai, de la
grupul de conservare Lion Guardians. Au urcat
într-un Land Cruiser, au găsit un loc cu vegetație
joasă și au parcat. Sub o lună mare și luminoasă,
cu farurile stinse, au așteptat să apară prădătorii
scăpați de sub control – frați tineri.
Maamai, care e maasai, a pus un difuzor pe
acoperișul vehiculului și a transmis în întu-
neric mugetul înregistrat al unui pui de bivol
african pe moarte, sunet căruia leii nu îi pot
rezista. După doar 15 minute, din umbrele din
dreapta lor a ieșit un animal mare. Ole Nashuu
a aprins farurile. Era o leoaică, una dintre cele
două surori care le erau partenere, dar nu și rude,
fraților. De la vreo 10 m în fața mașinii, leoaica
s-a îndreptat, prudentă, spre un copăcel în care
Maamai pusese măruntaie de capră ca momeală.
Ole Nashuu i-a făcut semn veterinarului care
aștepta în al doilea Land Cruiser, cu pușca
încărcată cu o săgeată tranchilizantă.
După ce și-a trimis echipa să împingă leoaica
adormită într-o cușcă, Ole Nashuu a felicitat pe
toată lumea pentru o misiune reușită. Îndepăr-
tarea femelei, a spus el, avea să tulbure grupul de
lei, iar frații nu aveau să mai prade vitele comu-
nității – afirmație aparent ciudată, pentru că tine-
rii masculi (principalii buclucași) erau încă liberi.
În aceeași noapte, ghidul meu, Simon Thomsett,
expert de marcă în prădătorii din Kenya, și cu
mine încercam să dormim în Land Cruiserul lui
când am auzit mârâieli și pufnituri – mai întâi din
depărtare, apoi mai aproape. Erau cei doi lei mas-
culi, probabil căutau femela. Echipa l-a nimerit
pe unul cu săgeata și l-a capturat, dar celălalt a
fugit. Masculul și femela prinși au fost eliberați,
mai târziu, în Tsavo West. Experiențele anterioare
arată că aveau puține șanse de supraviețuire: leii
aruncați fără aclimatizare în teritoriul altui grup
C U M O T R ĂV I M A F R I C A 71
sunt tratați ca intruși și adesea mor în chinuri.
„Vrem să le dăm o a doua șansă”, spune Francis
Gakuya, directorul serviciilor veterinare din ca-
drul KWS, responsabile pentru binele tuturor ani-
malelor sălbatice din Kenya. Dar mulți experți în
lei cred că, în astfel de situații, ar fi fost mai uman
să omoare leii problematici pe loc.
Între timp, în ciuda teoriei paznicului despre
tulburarea grupului, masculul rămas a continuat
să atace vitele. De data aceasta, păstorii – poate
din altă zonă – nu au mai căutat ajutor în afară.
L-au otrăvit, împreună cu cealaltă femelă, punând
pe un hoit de capră sau vacă un compus chimic
care i-a omorât după ce s-au hrănit cu animalul
mort. Până să audă KWS și să trimită un veterinar
să investigheze, cadavrele leilor putreziseră.
Veterinarul a mai găsit și rămășițele unor
vulturi și ale unei hiene, probabil doar o mică
parte din animalele moarte după ce s-au hrănit
cu vita otrăvită – „locul crimei” era mai amplu,
cum se întâmplă adesea când se otrăvesc animale
sălbatice. Din păcate, nu a luat mostre pentru
testare, deși anumite otrăvuri rămân mult timp în
organism. Așadar, singurii care știu ce substanță a
omorât leii sunt cei de la care nu ne putem aștepta
să vorbească.

oamenii încă folo-

Î N K E N YA Ș I Î N TOATĂ A F R I C A ,
sesc otravă ca să vâneze animale pentru hrană
(impactul ei asupra sănătății umane e neclar),
ca să braconeze elefanți și rinoceri pentru fildeși
și coarne și ca să obțină organe pentru leacuri
tradiționale. Un alt uz îngrijorător al otrăvii rezultă
din ciocnirile dintre oameni și animale sălbatice –
când un leu sau o hienă omoară vite, de exemplu,
sau când un elefant le distruge proprietatea – și
presupune, de obicei, un pesticid, pentru că pes-
ticidele sunt ieftine, ușor de procurat și mortale.
„Otrăvirea e o problemă gravă”, recunoaște
Gakuya. Iar episodul din Osewa arată că soluția
încă ne scapă. Otrăvirile ca represalii pot avea
loc oriunde, oricând, dar dovezile sunt adesea
anecdotice și aproape întotdeauna incomplete.
Cu toate acestea, aproape toți cei care monitori-
zează fauna sălbatică a Kenyei – biologi, personal
KWS, grupuri de conservare – consideră că există
toate șansele să se întâmple tot mai des, odată cu
înmulțirea conflictelor între om și animale.
Zonele protejate ale Kenyei sunt sub asediu,
inclusiv rezervațiile celebre și parcurile din sud:
Masai Mara, Amboseli, Tsavo West și Tsavo East.
Dezvoltarea rapidă – de la autostrăzi, căi ferate,
centrale și linii electrice la industria grea, centrele
tehnologice moderne și orașele în expansiune – le
acoperă teritoriul. Se estimează că populația țării,
care deja depășește resursele locale, aproape că se
va dubla până în 2050, depășind 80 de milioane,
iar zonele necultivate devin ferme și îngrădesc
deplasarea animalelor.
În consecință, zonele adiacente parcurilor –
suprafețele mari în proprietate colectivă, numite
ferme de grup, și alte terenuri comunitare – devin
neprimitoare pentru fauna sălbatică. Pentru ele-
fanți și alte animale mari care au nevoie de ele
pentru a migra de la un parc la altul, pentru a se
dispersa sezonier în căutare de hrană și apă și pen-
tru a naște, consecințele sunt catastrofale.
Kenya a ajuns la o răscruce. „Nu ne mai vedem
ca o oază pentru fauna sălbatică”, spune Thom-
sett cu referire la creșterea economică accelerată a
țării. „Încercăm să devenim Dubaiul Africii.” Poate
părea extrem, dar faptele sunt greu de contrazis.
Leul e animalul sălbatic emblematic al Kenyei,
dar în toată țara nu au mai rămas nici 2.000, față
de cifra estimată de 20.000 de acum cinci decenii,
iar specia a dispărut din circa 90% din arealul
original. Unii experți preconizează că, în 20 de
ani, nu vor mai exista decât populații de mărimea

72 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
 Ornitologul Martin
Odino (dreapta) și un
ajutor ard guguștiuci
africani otrăviți cu pes-
ticide în orezăriile din
Bunyala. Incinerarea
lor împiedică moartea
altor păsări și hoitari
care s-ar hrăni cu cada-
vrele. Vulturii hoitari
din Kenya s-au împu-
ținat drastic din cauza
otrăvirilor de animale
sălbatice.

DEDESUBT

Un păstor maasai arată

carbosulfanul pe care îl
păstrează aproape de
casă. În noaptea ante-
rioară folosise otrava
pentru a omorî o hienă
care îi mâncase din
capre.

C U M O T R ĂV I M A F R I C A 73
 REZERVA}IA NA}IONAL~
TURKANA DE SUD
REZERVA}IA
REACȚIE TOXICĂ ÎN LANȚ NA}IONAL~ Savană disputată

Peisaj
NASOLOT Speciile sălbatice și oamenii
concurează cel mai aprig
pentru resursele din savană, 7 lei, 2004
unde turmele pasc, iar

letal
animalele sălbatice abia
supraviețiuiesc. 3 lei, 2006

3 lei, 2006

Kitale
ANIMALELE SĂLBATICE ale Africii pierd 1 elefant, 2016
tot mai mult teren în fața presiunii REZERVA}IA NA}IONAL~
PARCUL NA}IONAL
umane. Reducerea habitatului, mai MUNTELE ELGON
LACUL BOGORIA
Eldoret
ales din cauza agriculturii și a creș-
terii animalelor, obligă oamenii și Eldama

A
Webuye

UGAND
Ravine

KENYA
fauna sălbatică să concureze pentru
spațiul și resursele finite. Fermierii Bungoma Nakuru
și păstorii răspund cu arme letale:

ia
Kakamega

zo
otrăvuri puternice, cum e carbofu- PARCUL NA}IONAL

N
LACUL NAKURU
ranul, care pot face prăpăd nu doar Busia
în specia vizată, ci și printre anima-
Ugunja Kericho
lele și oamenii din jur. Se cunosc Kisumu
3.186 de păsări, 2009
circa 8.600 de cazuri de animale
1.233 de păsări, 2015
otrăvite în ultimele două decenii. Bondo
Port
Pentru fiecare caz documentat, alte Bunyala 1.028 de păsări, 2014 Bomet
zeci rămân neraportate.
Kisii 16 vulturi-hoitari, 2017
Lacul
Victoria 5 elefanți, 2016
Rongo 8 elefanți, 2014
PARCUL
NA}IONAL Sare REZERVA}IA NA}IONAL~
Cazuri de otrăvire a faunei raportate în anii RUMA MASAI MARA
2000–2018
15 vulturi-hoitari, 3 lei,
Autostradă Migori 1 vultur, 1 șacal, 2015
Alte drumuri sau poteci Isebania 13 hiene, 6 șacali, 2013
Cale ferată N 78 de vulturi-hoitari, 2008
Olpusi Moru
Teren agricol
PARCUL NA}IONAL
Zonă sălbatică SERENGETI
0 40 km

DE CE SE FOLOSESC ILEGAL PESTICIDELE UNDE SE APLICĂ

Protejarea vitelor Pesticidele se pun pe hoituri lăsate ca
Prădătorii sunt otrăviți ca momeală pentru animale sălbatice, dar și în
represalii pentru că au mâncat surse naturale de apă și hrană.
vite, pui și capre.

H O I T OT R ĂV I T
Vânătoare în scop comercial
Comerțul e susținut de cererea
globală de produse animale,
printre care fildeșul și blana,
alimentată de China.

A PĂ OT R ĂV I TĂ
Vânătoare pentru hrană
Carnea peștilor și a păsărilor se
vinde fără a informa consumato-
rul că animalele au fost otrăvite.

Protejarea recoltelor
Elefanții, maimuțele și păsările S E M I N Ț E Ș I F R U C T E OT R ĂV I T E
care mănâncă recolta sunt
omorâte pentru a diminua
pierderile agricultorilor.

MATTHEW W. CHWASTYK ȘI MANUEL CANALES, NGM. KELSEY NOWAKOWSKI. SURSE: DARCY OGADA, FONDUL PEREGRINE; AFRICAN RAPTOR DATABANK, HABITAT INFO; UNIVERSITATEA & INSTITUTELE DE CER-
CETARE WAGENINGEN; AFRICAN WILDLIFE POISONING DATABASE, TRUSTUL PENTRU FAUNA SĂLBATICĂ PERICLITATĂ; MINISTERUL OLANDEZ AL AFACERILOR ECONOMICE; WWF-OLANDA; RAPTORS MOU, UNEP/
CMS; LIVING WITH LIONS; GRĂDINA ZOO CAROLINA DE NORD; BAZA DE DATE MONDIALĂ A ARIILOR PROTEJATE; NASA EOSDIS LAND PROCESSES CROP EXTENT; WRI, INSTITUTUL PENTRU RESURSELE MONDIALE;
DATE DESPRE DRUMURI: © COLABORATORII OPENSTREETMAP, DISPONIBILE SUB LICENȚĂ OPEN DATABASE: OPENSTREETMAP.ORG/COPYRIGHT
 REZERVA}IA Garissa
NA}IONAL~ SHABA
REZERVA}IA
NA}IONAL~ REZERVA}IA NA}IONAL~
SAMBURU BUFFALO SPRINGS PARCUL
4 lei, 2005 5 lei, 2007 NA}IONAL
50 de vulturi-hoitari, 2009 PARCUL KORA
NA}IONAL MERU
20 de vulturi-hoitari, 2007
4 lei, Meru
2012 4 lei, 2015 A F R I C A

na
Ta
2 lei, 2 lei, 2003
2008
Nanyuki PARCUL
ZONA
NA}IONAL Frecvența otrăvirilor
Vˆ
Varful
ˆarful Kenya MĂRITĂ
4 lei, 5.199 m MT. KENYA speciilor sălbatice
2004
3 vulturi-hoitari, 1 cimpanzeu, 2018 Scăzută Ridicată

În afara Kenyei, și alte țări

africane monitorizează regu-
Nyeri
PARCUL Sagana lat incidentele de otrăvire a
NA}IONAL ABDARE speciilor sălbatice, mai ales în
apropierea zonelor protejate.

K E N Y A Kitui

Naivasha Thika PARCUL NA}IONAL

OL DONYO SABUK
PARCUL NA}IONAL
MUNTELE LONGONOT 1 elefant, 2014
Simisi
5 vulturi-hoitari,
PARCUL NA}IONAL NAIROBI 2014 Machakos At

a
Wote hi 10 elefanți, 2014

iv
POR}ILE IADULUI T
PARCUL NA}IONAL 216 vulturi-hoitari, 5 vulturi,
NAIROBI 1 hienă, 1 șacal, 2004
PARCUL NA}IONAL
1 elefant, 2017

Kibwezi TSAVO EAST

1 elefant, 2014
3 hiene, 2 vulturi-hoitari, 2010
PARCUL NA}IONAL
Kajiado DEALURILE CHYULU
8 lei, 2002
Tsavo 1 elefant, 2015
Ilbisil
Magadi 3 lei, 2015 7 lei, 2002
OSEWAN PARCUL
2 lei, 1 hienă, 2017
vo
PARCUL NA}IONAL 2 vulturi-hoitari, Ts a
AMBOSELI 1 hienă, 2008 NA}IONAL Voi
KENYA 5 lei, 2010 Oloitokitok
TANZANIA TSAVO WEST Maktau
P.N. KILIMANJARO
Lacul Kilimanjaro
Natron 5.895 m 1 elefant, 2017
Taveta
1 șacal, 1 leu,
vulturi-hoitari, 2016

PRINCIPALELE ȚINTE PAGUBE COLATERALE

Printre animalele vizate direct se numără leii, Chimicalele persistă în mediu și în lanțul
otrăviți ca să nu vâneze vitele, și elefanții, trofic, așa că victimele sunt variate.
braconați pentru fildeși. Și oamenii se pot îmbolnăvi.

Lei Vulpi-cu-urechi-
Hiene Vulturi Leoparzi Vulturi-hoitari
Insecte Lupi-de-pământ de-liliac

Elefanți
Pești Rațe Bivoli Vidre Vaci Hipopotami

Elefanți Berze Porumbei Primate

Păsări Insecte
 Până nu demult, populația maasai mâna zeci de mii de vite în Rezervația Națională Masai Mara. Incursiunile
vitelor fluctuează ca reacție la fărâmițarea terenurilor învecinate, creșterea populației, politica locală și secetă.
76
 Păstorii maasai din imagine mână vite și oi din satul lor în Rezervația Masai Mara, reducând resursele speciilor
sălbatice vânate de lei și hiene. Prădătorii ucid vite, iar păstorii răspund otrăvind hoituri.
78
celor de la zoo, trăind în condiții de zoo. Fiecare
otrăvire intenționată aduce Kenya cu un pas mai
aproape de ceea ce fotograful de faună sălbatică
africană Peter Beard a numit „sfârșitul vânatului
și al vânătorii”.

P E TOT M A PA MO N D U L , oamenii folosesc de

mult otrăvuri ca să vâneze și ca să-și omoare
dușmanii. Arborele Acocanthera din estul Africii
conține un compus care, chiar și în doze mici,
poate opri inima unui mamifer mare; e popular
de secole. Mai recent, stricnina e folosită împo-
triva „dăunătorilor” atât de frecvent, încât până
și George Adamson, admiratul conservaționist
numit cu drag de kenyeni Baba ya Simba (Tatăl
Leilor în swahili), o folosea ca să scape de hienele
pe care le considera păgubitoare.
Dar schimbarea cu cele mai multe implicații,
binecuvântarea cu o față întunecată care încă afec-
tează mare parte din Africa și nu numai, ca să nu
mai vorbim de SUA, a fost inventarea otrăvurilor
sintetice – insecticide și erbicide – de uz agricol.
Din anii ’80, când populația umană a început să
explodeze în întreaga Africă și concurența pentru
spațiu și hrană s-a accentuat dramatic, proprieta-
rii de terenuri și crescătorii de vite au descoperit că
pesticidele puteau ucide și prădători (lei, leoparzi,
câini sălbatici, șacali), hoitari (hiene, vulturi) și
prădători de recolte (elefanți, unele păsări). La un importarea substanței prin intermediul distribui-
moment dat, oamenii au început să folosească torului Juanco Group din Nairobi.
chimicalele letale și pentru a bracona rațe și alte La prima vizită în regiunea Bunyala, Odino a
păsări de apă, pe care apoi le vând ca hrană. descoperit că majoritatea farmaciilor fitosanitare
O mișcare națională împotriva otrăvirii s-a vindeau Furadan 5G oricui. A confirmat faptul că
născut când Nature Kenya, cea mai veche orga- braconierii aplicau Furadan pe orez ca să omoare
nizație pentru studiul istoriei naturale din estul rațe și pe melci ca să omoare berze chelfăitoare,
Africii, a aflat că în nordul țării fermierii omorau care se hrănesc cu ei. Animalele mureau cu miile.
lei cu pesticide. Darcy Ogada, membră a Comite- Braconierii vindeau păsările localnicilor, care
tului pentru Păsări de la Nature Kenya, s-a oferit credeau că, deși contaminată, carnea nu dăuna
să proiecteze și să supravegheze studii pentru a – sau aproape deloc – dacă era preparată corect.
evalua amploarea problemei. Pentru aplicarea lor, Unele persoane care au mâncat supă din păsări
l-a chemat în ajutor pe un tânăr ornitolog pe nume otrăvite i-au spus lui Odino că după aceea și-au
Martin Odino. simțit genunchii moi, simptom corespunzător
Unul dintre locurile pe care s-au concentrat a fost unui compus care afectează activitatea celulelor
zona de orezării Bunyala din vestul Kenyei, aproa- cerebrale. Dar încă nu s-a efectuat niciun studiu.
pe de lacul Victoria. Conform informațiilor neofi- Ogada i-a prezentat datele Paulei Kahumbu,
ciale, populația locală omora păsări cu pesticidul director executiv la WildlifeDirect și unul dintre
Furadan 5G, o substanță granuloasă mov, produsă cei mai influenți conservaționiști din Kenya, care
de o companie americană din Philadelphia, FMC. auzise de incidente asemănătoare din alte părți
Furadan 5G conține compusul numit carbofuran, ale țării. Kahumbu a format o forță de intervenție
o neurotoxină atât de otrăvitoare, încât în Canada, împotriva problemei. Întrunirea inaugurală, din
U.E., Australia și China a fost interzisă sau sever aprilie 2008, a fost „fundamentală”, spune Ogada.
restricționată, iar în SUA nu mai poate fi folosită „Pentru prima oară, un întreg grup de conser-
pe culturi de uz alimentar. Dar Kenya a permis vare discuta despre problemă în aceeași sală.”

80 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
 Leii din clanul Talek
atacă adesea vitele
maasailor. De data asta,
au omorât două vaci și
au rănit o alta. Păsto-
rii i-au gonit, dar acest
mascul tânăr a fost ucis
după mai multe luni,
probabil cu o săgeată
otrăvită.

DEDESUBT

Sătenii din Empopogi,

la est de Masai Mara,
tratează o capră rănită
cu spray antiseptic viu
colorat. Cu o noapte în
urmă, hienele au omo-
rât peste o sută de
capre și oi, sfâșiindu-le
abdomenul.

C U M O T R ĂV I M A F R I C A 81
O fetiță maasai sare
pe leșul unui elefant,
o femelă de 52 de ani,
aproape de Parcul Nați-
onal Amboseli, încon-
jurat de ferme. Paznicii,
care bănuiesc că anima-
lul a fost otrăvit pentru
că dădea iama în rezer-
vele de cereale, i-au
tăiat fildeșii.

DEDESUBT

Elefantul din imagine,

o femelă tânără îngri-
jită cu drag la un adă-
post din Nairobi, a
rămas orfan în Masai
Mara, când mama
i-a fost lovită de o
săgeată otrăvită.

82 N AT I O N A L G E O G R A P H I C

Dar Kahumbu știa că avea să fie greu să convingă
statul să interzică un compus chimic de care
industria agricolă înfloritoare a Kenyei ajunsese
să depindă. „Nu au nicio alternativă mai ieftină și
la fel de eficace”, spune ea.
Problema otrăvirii a ajuns în atenția mondială
la începutul lui 2009, când o emisiune de știri
din SUA, 60 Minutes de pe canalul CBS, a difu-
zat un reportaj despre leii din Kenya otrăviți cu
Furadan 5G și a evidențiat cât de ușor de procu-
rat era pesticidul. Biologul specializat pe carni-
vore Laurence Frank cita „peste 30 de otrăviri”
în regiunea Amboseli și „alte 35-40” în regiunile
pastorale (în afara fermelor de conservare) din
Laikipia, la nord-vest de Muntele Kenya; tot el a
declarat pentru corespondentul Bob Simon: „Și
sigur e doar vârful minuscul al aisbergului.”
Dezvăluirea a afectat imaginea firmei FMC, care
a retras Furadanul 5G de pe piața din Kenya și a
stabilit un program de buyback. Strategia a fost
eficientă până într-un punct: din 2010, aproxi-
mativ, farmaciile fitosanitare din țară nu au mai
vândut Furadan 5G. Dar carbofuranul rămâne
perfect disponibil. Ocazional, mai ajunge în țară
și Furadan din alte state africane. Iar acum circulă
Furadan contrafăcut, pe lângă alte produse pe
bază de carbofuran din China și India. În paralel,
alt pesticid de la FMC, o substanță roz numită
Marshal, a apărut pe cadavre puse ca momeală
pentru prădători. Marshal conține carbosulfan,
care se descompune în carbofuran într-o concen-
trație scăzută, dar tot toxică. În ciuda eforturilor
lui Kahumbu, Odino, Ogada și alții, statul kenyan
nu a interzis nici acum carbofuranul. Președin-
tele Uhuru Kenyatta a pus pe primul loc siguranța
hranei, iar creșterea populației scade șansele unei
interdicții. Mai multă mâncare înseamnă agri-
cultură mai intensivă, cu mai multe erbicide și
insecticide, spune Kahumbu. „E foarte improbabil
să se interzică vreun pesticid”, adaugă ea.
Cât despre FMC, Cori Anne Natoli, purtătoare
de cuvânt a companiei, scria într-un e-mail că
„e prima oară când am auzit de uzul impropriu
al insecticidului Marshal” și că firma cercetează
problema și nu își asumă responsabilitatea pentru
prezența Furadanului în Kenya.
P OAT E C E L M A I E V I D E N T memento că în Kenya se
găsesc pesticide după pofta inimii după retragerea
Furadanului a fost o otrăvire de acum aproape trei
ani, din grupul de lei Marsh, deveniți enorm de
populari din serialul documentar BBC Big Cat
Diaries. La începutul lui decembrie 2015, clanul,
care trăiește în mlaștina Musiara, aproape de
granița nord-vestică a rezervației Masai Mara, a
omorât mai multe vite. Ca represalii, păstorii au
otrăvit un leș. O leoaică a murit, iar o a doua, foarte
slăbită, a fost ucisă de hiene. La scurtă vreme după
aceea, un mascul debilitat a fost zdrobit sub copite
de bivoli și a trebuit să fie eutanasiat de un veteri-
nar KWS. La autopsie s-au găsit urme de carbosul-
fan și răni vechi de suliță – cicatrice de luptă de la
încercările anterioare de răzbunare ale păstorilor.
Marginile tuturor zonelor protejate au deve-
nit mai periculoase pentru fauna sălbatică, dar
amenințarea pentru animalele mari și foarte
mobile nu e nicăieri mai mare decât în partea
estică a regiunii Mara. În afara rezervației, tur-
mele de vite se înmulțesc, iar terenul necultivat
se împuținează, așa că populația pastoralistă
maasai e nevoită să mâne tot mai multe vite la
păscut în rezervație, mai ales în sezonul secetos
sau pe secetă.
La apogeul incursiunilor, mii de vite intră ile-
gal în habitatul leilor. Leii capătă gustul prăzii
nepricepute și lente și fac victime de ambele părți
ale graniței. Într-o țară în care armele de foc sunt
greu de obținut legal, păstorii apelează la ce au la
C U M O T R ĂV I M A F R I C A 83
îndemână: otravă sau sulițe. „Noaptea e măcel”,
spune Thomsett, evocând o latură a experienței
cu fauna sălbatică pe care turiștii nu o văd.
ONG-urile sunt conștiente că, pentru a pune
capăt măcelului sau măcar pentru a-l limita, vor
avea nevoie de cooperarea localnicilor și au testat
o nouă abordare – conservarea pornită din comu-
nitate – în încercarea de a reduce otrăvirile-repre-
salii, braconajul și alte forme de violență asupra
animalelor sălbatice din Kenya.
Cele mai notabile organizații folosesc strategii
ca cele de mai sus. Printre ele se numără căutarea
cu patrule a capcanelor de sârmă artizanale –
metodă ieftină și eficace de a imobiliza zebre și
alte animale folosite ca hrană –, despăgubirea
proprietarilor pentru vitele și caprele pierdute
(cu bani publici și privați) și asigurarea unor
modele mai solide de boma, împrejmuirile adesea
șubrede, din bețe și crengi, în care stau animalele
noaptea. Din 2010, Fondul Anne Kent Taylor a for-
tificat aproape 800 de boma din regiunea Mara
și, în aproape toate cazurile, atacurile împotriva
vitelor s-au împuținat, ceea ce a eliminat principa-
lul motiv pentru otrăvire ca metodă de represalii
sau de precauțiune.
Una dintre strategiile cele mai promițătoare ale
grupului a fost să angajeze localnici ca păzitori,
mediatori de conflicte și conservaționiști. „Admi-
nistrarea faunei sălbatice înseamnă administrarea
oamenilor”, spune Richard Bonham, cofondatorul
organizației Big Life și directorul său de operațiuni
în Africa, referindu-se la problema conflictului
între om și animale în întregul Amboseli.
AR FI UȘOR să facem din KWS principalul
responsabil de eșecul de a opri otrăvirea faunei
sălbatice, iar unii o și fac. Viziunea ambițioasă
a agenției – „salvarea ultimelor mari specii și
locuri de pe planetă pentru omenire” – pare să îi
depășească puterile.
Peste tot unde am mers, am auzit despre
incompetență: mostre de la animale otrăvite
nepreluate, pierdute, identificate greșit, netes-
tate, rezultate care nu s-au mai întors de la labo-
rator. Oamenii se plângeau și de tratamentul
necorespunzător al animalelor rănite, dar recu-
perabile, care a dus la morți evitabile, de anchete
prost executate la locul faptei și de lipsa unui set
de date consistent și cuprinzător ca bază pentru
noi politici și proceduri.
Dar KWS e la mila unor forțe mai mari, dintre
care dominantă este lipsa de fonduri, spune Brian
Heath, șeful organizației Mara Conservancy, care
84 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
administrează Triunghiul Mara – zona de vest și
cea mai solidă ecologic din Masai Mara. „La nivel
național, conservarea nu e de mare prioritate”,
spune el. Heath, fost membru al consiliului direc-
tor KWS, amintește că statul alocă mult mai mulți
bani către comitetul pentru turism decât către
KWS, deși industria turistică, a doua ca mărime
din economia kenyană, s-ar prăbuși fără marile
specii și locurile de a căror protecție este respon-
sabilă KWS.
Parcurile naționale ale țării duc lipsă de per-
sonal, iar mare parte din personal duce lipsă de
pregătire. Veterinarii sunt adesea copleșiți de
muncă pentru că legea le cere să trateze orice rană
provocată de om unei specii sălbatice, chiar și cele
mărunte provocate de lațuri, lucru care le întârzie
intervenția la incidente de otrăvire cu multe vic-
time animale. „E foarte frustrant”, spune Francis
Gakuya de la KWS. Peste tot, resursele elemen-
tare sunt insuficiente, de la prea puține vehicule
la combustibilul insuficient.
O altă piesă ignorată din puzzle-ul național e
rolul poliției și al justiției. Păzitorii Mara Conser-
vancy i-au prins pe doi dintre suspecții din cazul
de otrăvire al clanului Marsh. Dar vecinii lor maa-
sai au strâns banii de cauțiune și oamenii au fost
eliberați. Aici s-a oprit povestea – nicio anchetă,
niciun proces, nimeni tras la răspundere. În
ultima vreme, numărul de acuzări pentru otră-
virea speciilor sălbatice a crescut în Kenya, dar
majoritatea făptașilor rămân nepedepsiți. „Cel
mai important e să începem să arestăm”, spune
ornitologul Odino, dând glas nemulțumirii tuturor
celor care cred că gravitatea infracțiunilor de otră-
vire a animalelor rămâne subestimată.
Așadar, otrăvirile continuă. Carbofuranul
rămâne popular, dar se folosește orice substanță
letală la îndemână. Anul acesta au murit într-un
singur incident din Masai Mara circa 40 de vul-
turi hoitari, aproape sigur ca victime colaterale
ale represaliilor împotriva leilor. Se folosesc în
continuare amestecuri tradiționale, mai ales în
rândul braconierilor de elefanți din Tsavo East,
unde cel puțin jumătate din elefanții uciși sunt
doborâți de săgeți otrăvite – poate chiar 15 anul
trecut. Stricnina e ușor de adus pe ascuns din Tan-
zania pe motocicletă și orice angajat de pepinieră
poate scoate un insecticid nou pe piața neagră
locală. S-a folosit pentru otrăvirea animalelor săl-
batice chiar și cimentul – ironie perversă într-o
țară unde construcțiile răsar la tot pasul. Aproape
de Nairobi am văzut o reclamă mare la cimentul
Simba, produs în Kenya. Pe afiș apărea figura unui
leu și, pe ea, următoarele cuvinte: „Regele junglei
de beton”. Măcar specia va supraviețui ca simbol.
a Fondului
Î N T R- O Z I , PAT R U L A A N T I - B R AC O N A J
Anne Kent Taylor m-a escortat într-un safari „de
culise” în pădurea Nyakweri, pe escarpamentul
Siria, lângă Masai Mara. Liderul patrulei, Elias
Kamande, tânăr conservaționist kenyan, mi-a
arătat o zonă împădurită care, până nu demult,
fusese creșă de elefanți.
„Nășteau în același timp 200 de femele”, spunea
Kamande. Azi, refugiul e decimat de producătorii
de cărbune. Unde cu câteva luni înainte se înălțau
copaci mari, înfrunziți, acum mai era doar o zonă
clar delimitată cât patru terenuri de fotbal –
una din sutele de cicatrice despădurite presărate
prin resturile pădurii care îmbrăca odată panta.
Industria bănoasă, dar ilicită a cărbunelui e un
derivat al fărâmițării terenurilor.
Populația maasai de aici și din afara altor
zone protejate a început să împartă fermele
de grup: fiecare bărbat major primește o parte
Kenyenii și vizitatorii se obișnuiesc să vadă tot mai puțini lei.
Nu e greu de imaginat un viitor în care să nu ne mai îngrijoreze
pesticidele: dispare fauna sălbatică, dispare și conflictul.
– efectiv, terenul se privatizează în trecerea la traiul
sedentar.
„Peste cinci ani”, spunea Kamande despre
pădurea Nyakweri, „va dispărea toată”. Ce îi va lua
locul? Așezări, turme, câmpuri cultivate și garduri,
multe garduri. Rezultatul va fi, probabil, eliminarea
animalelor – elefanți, lei, girafe, hiene, bivoli – care
se deplasau liber între Triunghiul Mara și escarpa-
ment, ambele parte din ecosistemul Mara extins.
Kenya mai are timp să salveze zonele de disper-
sie critice și coridoarele de migrație. Mișcarea se
bazează în mare parte pe așa-numitele zone de
conservare, care, asigurându-le localnicilor o sursă
de venit din pensiuni turistice și alte avantaje, îi
motivează pe proprietarii de terenuri din afara
zonelor protejate să păstreze un habitat pentru
faună. Când se stabilesc zone de conservare –
din regiunile Masai Mara și Amboseli până în cele
două Tsavo – otrăvirile tind să se rărească, cel
puțin pe termen scurt. „Deocamdată e un experi-
ment”, spune Heath, care observă că seceta sau
politicile de stat pot distruge totul.
În jurul zonei Amboseli, Big Life a demarat
recent un alt experiment la fermele de grup înveci-
nate: stabilirea de contracte remunerate prin care
localnicii se angajează să nu instaleze garduri, să
nu mai construiască și să nu deterioreze în niciun
fel habitatul animalelor sălbatice.
Ce se va întâmpla dacă aceste contracte și
zonele de conservare eșuează?
„Parcul moare”, spune Bonham de la Big Life.
În anumite perioade din an, aproape toți cei
aproximativ 200 de lei din Amboseli, la fel ca cei
doi frați turbulenți de lângă Osewan, trăiesc în
afara zonei protejate, în ecosistemul mai amplu
al zonei Amboseli. Atâta timp cât animalele mari,
ca leii și elefanții, au acces sigur la ecosistemul
general, care, la ai săi 8.000 km2, e de peste zece ori
mai mare decât parcul, au toate șansele să reziste.
Ambele populații s-au împuținat drastic în trecut,
în cazul leilor mai ales din cauza represaliilor cu
sulițe ale populației maasai. Dar nu și-ar fi revenit
niciodată la nivelul din prezent (circa 1.600 de ele-
fanți) dacă ar fi fost obligate să rămână pe „insula”
numită Parcul Național Amboseli. Gospodărirea
fermelor de vite în interesul faunei sălbatice și al
agriculturii ar menține posibilitatea supraviețuirii
leilor și elefanților în Kenya.
În orice caz, oamenii se pricep să trăiască fără
lucruri pe care odinioară le considerau indispensa-
bile, fenomen aplicat de Peter Beard și la elefanți.
Capacitatea animalului „de a-și distruge habitatul
adaptându-se cu mare ingeniozitate la distrugere”,
scria el, e o trăsătură prezentă și la Homo sapiens.
Kenyenii și vizitatorii se obișnuiesc să vadă tot
mai puțini lei – atât de puțini, acum, încât fiecare
are nume, ca un animal de companie, și fan-club
pe internet. Nu e greu de imaginat un viitor în
care să nu ne mai îngrijoreze pesticidele: dispare
fauna sălbatică, dispare și conflictul. Sau, cum
spune Simon Thomsett, „Nu vom mai avea ce să
otrăvim. Gata.” j
Unul dintre articolele lui Edwin Dobb, „Dilema
Alaskăi: somon sau aur”, despre o mină contro-
versată, a apărut în numărul din decembrie 2010.
Charlie Hamilton James face fotografii pe tema
conservării în Africa și Amazon. E la al șaptelea
articol pentru National Geographic.
C U M O T R ĂV I M A F R I C A 85
Vânătorii
de fluturi
LUM E A T E N E B ROA SĂ A C A P T U R I I Ș I
VÂ N Z Ă R I I D E A R I P I C O L O R A T E E P U S Ă
Î N M I Ș C A R E D E FA S C I N AȚ I A FAȚĂ D E
D E L I C AT U L T R O F E U .

T E X T: M AT T H E W T E AG U E
F O T O : E V G E N I A A R B U G A E VA
O ornitopteră-goliat
eclozează în bucătă-
ria unei pensiuni pen-
tru turişti din Papua de
Vest, Indonezia. Astfel
de exemplare, de-abia
eclozate, sunt ucise ca
să li se păstreze aripile.
În toată lumea se face
comerţ cu fluturi rari –
şi legal, şi ilegal – de la
oamenii care îi prind
până la cei care inter-
mediază tranzacţiile şi
colecţionari.

87
 E o îndeletnicire
nesigură să
urmăreşti acest
fluture anume. Baco Bugis are propriul
traseu de migraţie din
decembrie până în mar-
Fluturele-păun – Papilio blumei – trăieşte doar tie, când străbate sute
aici, pe Insula Sulawesi din Indonezia, şi numai la de kilometri după flu-
turi, până în adâncurile
o anumită altitudine. E la el acasă sus, pe munte, pădurilor din Indonezia.
într-o zonă abruptă şi stâncoasă, acoperită cu Vânează specii rare ca
un strat fin de pământ jilav, unde fiecare pas ornitopterele – une-
ori doar una sau două
declanşează o mică alunecare. Undeva pe traseu, într-o săptămână – pen-
între vale şi pisc, devine clar aspectul economic: tru care comercian-
iată de ce sunt preţioşi unii fluturi. Iată de ce există ţii plătesc şi 100 $, iar
colecţionarii străini –
o piaţă neagră pentru exemplarele rare. mult mai mult.
Vânătorul, un tip pe nume Jasmin Zainuddin,
PA G I N I L E A N T E R I O A R E
se oprește o clipă. Are un băţ cu care tot împunge
noroiul, încercându-l. „Încă puţin mai sus”, spune. Un vânător de fluturi
din Insula Bacan, Indo-
Jasmin a trăit toată viaţa pe insula asta, creân- nezia, îşi sortează prada
du-şi în câteva zeci de ani o întreagă reţea de infor- pe care o va vinde în
matori, curieri şi vânători care prind fluturii şi îi Bali. De acolo, fluturii
sunt exportaţi în toată
livrează colecţionarilor din întreaga lume. Ziua de Asia şi ajung la colecţi-
azi şi-a început-o în Makassar, un oraş mare din onari din toată lumea.

90 ILUSTRAŢIA CU PAPILIO BLUMEI: MONICA SERRANO, NGM.

extremitatea de sud-vest a insulei. Împreună cu
câteva ajutoare, a mers cu o dubiţă pe un drum
sinuos, pornind din arşiţa zonei de câmpie, prin
junglă, ca să ajungă în final într-un sat de munte
unde drumul a devenit prea abrupt şi alunecos.
Acolo, Jasmin şi-a mutat proviziile şi oamenii pe
şase motociclete, majoritatea conduse de niște
puști. Drumul s-a tot îngustat până a rămas doar o
cărăruie care a devenit un şir de punţi din scânduri
şi funii, peste care motocicletele puteau trece doar
pe rând. Dar şi punţile s-au terminat în următorul
sat. De acolo, toată lumea s-a dat jos de pe moto-
ciclete, şi-a pus în spate saci cu orez şi ulcioare cu
apă şi a început să urce muntele la pas.
E o călătorie anevoioasă. Dar acum, sprijinin-
du-se în toiagul cu care tot încearcă nămolul,
Jasmin răsuflă greu, cu gura larg deschisă într-un
zâmbet. „Suntem aproape”, zice.
În cele din urmă, muntele începe să se ordoneze
în terase cu orez, iar destinaţia lui Jasmin apare
deasupra. E o colibă construită chiar de el, cocoţată
pe stâlpi înalţi. Unul câte unul, el şi ajutoarele lui
se caţără pe un buştean ca să intre. Soarele apune
când Jasmin se întinde pe podeaua colibei. E
deja la vârsta mijlocie, aşa că îi vine tot mai greu
să care provizii, cu fiecare drum. Mâine, spune el,
va începe cu adevărat vânătoarea. Deocamdată,
două femei pregătesc masa de seară.
Pentru Jasmin, fiecare vorbă rostită, fiecare
lucru atins, fiecare amintire depănată e despre
fluturi. I-a studiat, i-a urmărit şi i-a prins de când
era băieţandru şi s-a întâlnit cu un străin. Acum
plăteşte el însuşi o armată de băieţandri, toţi echi-
paţi cu plase de borangic. Ei reprezintă treapta cea
VÂ N ĂT O R I I D E F L U T U R I 91
Seen from above,
the Pine Island
Ice Shelf
is a slow-motion
train wreck.
Its edges are
shredded
by rifts a quarter-
mile across. Captiontk ipsem lorem
uis vend occab ipsam
res et et larum et lame
ipis ea que molor pore
uis vend occab ipsam
L E A D L I N E T K I P S E M LO R E M pro blaceribus diosm
res et et larum et la ipis ea que molor pore pro quis aspie brndan isa
blaceribus diosam quis aspie brndant adipsus adipsus cearu ptatemp
ossimil litatur sin pore
necearu ptatemp ossimil litatur sin pore nulpa nulpa consequo berro
consequo berro quae. Ucillori ommollauda quae. Ucillori omll auda
dolorecus volorum quat gium quiat. Itatia aut dolorecus ul volporm
orum quat gium quiat.
aute laccusa nturiam nat ionsequi doluptatur
sam rem qui quibu sdae cum etur. Lab int quat.
Isquam a aceribuscid que quo et occatia turibus
nobis et offic imusam faccum quibus alistibus-
tem ipsa natio demperia pernatem que velitis
moluptius et forta cipiend. Icipiend esequis ven-
dae occab ipsam res et et laborestrum et la ipis
ea que moloer porema ipsem lorem dolor. Lab
int quatsquam a aceribuscid que quo et occa-
tia turibus nobis et offic imusam faccum qui a

nturiam nat ionsequi dolup kitatur sam rem qui
quibu sdae cum etur.
Fortomab int quat cipied uis vend occab ipsam
res et et larum et la ipis ea que molor pore pro blac-
eribus diosam quis aspie brndant adipsus necearu
ptatemp ossimil litatur sin pore nulpa consequo
berro quae. Ucillori ommllauda dolorecus volorum
quat gium quiat. Itatia aut aute laccusa nturiam
nat ionsequi doluptatur sam rem qui quibu sdae
cum etur.
Lab int quatuam a aceribuscid que quo et occa-
tia turibus nobis et offic imusam faccum quibus
alistibustem ipsa natio demperia pernatem velitat
ipsae vele nis que velitis moluptius et forta cipi-
end. Icipiend esequis vendae occab ipsam res et
et laborestrum et la ipis ea que moloer poremapro
O tânără mamă de pe
insula indoneziană
Sulawesi îşi sortează
fluturii prinşi. Aproape
de sursă, acest comerţ
e un mijloc de subzis-
tenţă. De multe ori,
familiile au grijă de o
fermă într-un sezon şi
prind fluturi în altul.
Fiecare exemplar le
aduce câţiva bănuţi.
blaceribus diosam quis aspie brndant adipsus necl
litatur sin pore nulpa consequo berro quae. Ucil-
lori ommollauda dolorecus volorum quat gium
quiat. Itatia aut graute laccusa nturiam nat ion-
sequi dolup kitatur sam rem qui quibu sdae cum
etur. Lab int quat.
Ucillori ommollauda dolorecus volorum quat
gium quiat. Itatia aut aute laccusa nturiam nat
ionsequi doluptatur sam rem qui quibu sdae cum
etur. Lab int quat. Isquam a aceribuscid que quo
et occatia turibus nobis et offic imusam faccum
quibus alistibustem ipsa natio demperia pernatem
que velitis moluptius et forta res et et l que moloer
porema ipsem lorem dolor. Lab int quatsquam a
aceribuscid que quo et occatia turibus nobis et offic
imusam
mai de jos a unei pieţe de fluturi al cărei circuit se
încheie în saloane private şi săli de consiliu cor-
poratiste din ţinuturi îndepărtate, unde unii co-
lecţionari plătesc mii de dolari pentru exemplare
de expus sub sticlă.
În beznă, femeile râd de silueta culcată a lui
Jasmin. Cea mai în vârstă e Mujiauna, soţia lui de
aproape 30 de ani. Îşi zâmbesc adesea.
Jasmin se ridică în capul oaselor. „Trebuie că ai
şi tu o soţie, nu?”, mă întreabă.
E prima dată când se abate de la subiectul flu-
turilor, iar întrebarea e atât de neaşteptată, încât
îmi vine greu să-i răspund.
„Nu”, îi spun. „Nu mai am.”
„S-a întâmplat ceva cu ea ?”
„Da.”
Rămâne un moment tăcut, apoi se întinde la loc.
COLIBA SE RIDICĂ PE VERSANTUL VESTIC al
muntelui, aşa că ziua următoare soseşte ca o les-
pede de lumină care se strecoară între munte şi
norii de ploaie care atârnă jos.
Jasmin spune că rareori mai ajunge până sus,
pe vârf, dar azi îl va însoţi o parte din drum pe
vânătorul lui preferat, un tânăr pe nume Aris.
Fiecare din ei duce o plasă.
Un pârâiaș curge pe lângă culturile de orez, iar
ei îl urmează până la un râu, pe care pornesc apoi
în amonte. Pe drum, Jasmin vorbeşte fără griji –
fluturii nu aud vocile umane – dar ochii lui citesc
pădurea cu o ştiinţă anume. Într-un decor cu ferigi,
liane şi apă care picură, el ştie să repereze orice
creatură micuţă, cu aripi, care se odihneşte pe
spatele unei frunze. „Nu”, spune de fiecare dată.
„Prea banal.”
Şi tatăl lui Jasmin s-a ocupat cu fluturii, înaintea
lui, de pe la începutul anilor ’70. Trăiau într-un
sat numit Bantimurung, pe care Alfred Russel
Wallace, marele naturalist britanic, îl vizitase cu
un secol mai devreme. El a descris Bantimurung
drept „o privelişte splendidă, punctată cu pâlcuri
de fluturi viu coloraţi – în portocaliu, galben, alb,
albastru şi verde – care se ridicau în aer cu sutele,
când erau tulburați, formând nori pestriţi.”
Tehnica tatălui lui era rudimentară. Prindea
orice creatură se întâmpla să treacă în zbor pe
lângă casa lor şi o oferea străinilor care vizitau
insula. Nu după mult timp, străinii care veneau
aici păreau deja să ştie mai multe lucruri despre
fluturi decât localnicii. De exemplu, când Jasmin
era tânăr, un colecţionar francez i-a arătat un clo-
pot de sticlă în care prindea fluturi, folosind puţin
eter. „Un borcan ucigaş”, spune Jasmin.
94 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
După ceva vreme, un proiect guvernamental a
obligat familia să se mute de acolo, însă acel bor-
can i-a rămas întipărit în minte: mişcarea fluturilor
care mai apoi rămâneau neclintiţi.
Următorul punct de cotitură din viaţa lui a venit
ceva mai târziu, prin anii ’80. Pe insula Sulawesi
a sosit un mic grup de turişti japonezi care aveau
întrebări despre fluturi. Unul dintre ei, un bărbat
pe care Jasmin l-a numit „domnul Nishiyama”,
vorbea puţină indoneziană şi l-a remarcat pe băiat.
A constatat că Jasmin era isteţ, atent şi părea să
aibă o afinitate reală cu fluturii.
În următoarele două decenii, domnul Nishiyama
a tot revenit pe insulă şi de fiecare dată l-a angajat pe
Jasmin să-l ajute în expediţii prin munţi. În dru-
meţiile lor, japonezul i-a dezvăluit o întreagă lume
a fluturilor: tiparele de zbor, împerechere şi odihnă;
lucruri care îi atrăgeau şi lucruri care îi alungau.
Abia după mai mulţi ani a aflat Jasmin că profesorul
lui era, de fapt, Yasusuke Nishiyama, unul dintre
cei mai mari lepidopterologi din Asia, care a şi scris
cărţi despre fluturii pe care i-au găsit împreună.
Acum Jasmin îmi arată ceva, în spatele unei cas-
cade. „Acolo”, spune. Acolo trăiesc blumei.
Aris continuă să urce. Face nişte salturi ca de
leopard, trecând peste rădăcini şi pietre ude. Jasmin
rămâne în urmă. Se retrage în pădure, dar nu se
întoarce imediat cu spatele. Ochii lui mai zăbovesc
pe ceţurile fine care plutesc deasupra cascadei. Cu
un aer absent, îşi leagănă băţul care descrie arcuri
de cerc domoale, în timp ce plasa pentru fluturi
pluteşte în aer ca o pânză de păianjen.
este doar prima dintr-un
C A S C A DA , S E D OV E D E Ş T E ,
şir. Aris se caţără mai departe şi, în final, reuşeşte să
treacă de învelitoarea norilor. Îl vedem proiectat pe
fundalul cerului senin, încadrat de coronamentul
înalt al junglei. Se opreşte şi caută ceva într-o cutie
triunghiulară de lemn, care i se leagănă pe şold. Din
ea scoate o bucată triunghiulară de hârtie cerată de
pe care desprinde cu grijă un exemplar din specia
pe care speră s-o găsească. Papilio blumei.
Are aripi ca de catifea neagră, fiecare brăzdată
de o dungă albastru-verzuie, în nuanţa cozii de
păun. E un obiect uimitor, ca un giuvaer, şi înţelegi
imediat de ce colecţionari de pe continente înde-
părtate şi-ar dori aşa ceva.
Aris taie o aşchie îngustă de lemn dintr-un
copac, nu mai mare decât un chibrit, şi o ascute
foarte bine. Cu vârful ei îşi fixează fluturele pe o
frunză mare, care îi vine cam în dreptul taliei, apoi
se retrage şi urmăreşte scena de pe un pâlc de roci.
„Femelă”, spune el, dând din cap. „O să vină un
mascul care îşi caută pereche.” Se instalează într-o
scobitură din stâncă şi aşteaptă.
Are şi el o pereche a lui, îmi povesteşte, şi un
copil de-abia născut. Locuiesc tot anul în coliba
lui Jasmin, ducându-şi zilele cu orez şi cu ce mai
câştigă de pe urma fluturilor. El şi alţi vânători îi
aduc lui Jasmin, care le dă câţiva cenţi pentru fie-
care insectă. Apoi Jasmin îi vinde fie la piaţa din
Bantimurung, fie unui bărbat din Jakarta – un şef
al industriei indoneziene a fluturilor – care îi vinde
apoi comercianţilor din toată lumea. La momentul
când ultimul vânzător din acest şir montează în
sfârşit un blumei într-o casetă specială pentru a-l
expune, fluturele costă aproape o sută de dolari.
Alte specii – protejate la nivel internaţional – se
vând la preţuri astronomice.
Ideea comerţului cu fluturi sună uşor afectat,
aproape victorian, dar internetul a făcut posibilă
formarea unei pieţe moderne. În 2017, în premieră
absolută, autorităţile britanice au condamnat un
bărbat pentru că a prins și ucis un exemplar din
Marele albastru – unul dintre cei mai rari fluturi
din Marea Britanie. Anchetatorii au stabilit legătura
între Phillip Cullen şi un cont de licitaţii online.
În 2007, o investigaţie de mai mulţi ani a Servici-
ului SUA pentru Pescuit și Viață Sălbatică din Los
Angeles s-a finalizat cu condamnarea lui Hisayoshi
Kojima, un japonez care se considera „cel mai cău-
tat contrabandist de fluturi din lume”. El se oferise
să-i vândă unui agent sub acoperire o colecţie ile-
gală de fluturi în valoare de peste un sfert de milion
de dolari. E greu de spus cât de mare e azi piaţa
neagră a fluturilor, la nivel mondial, dar estimările
merg până la sute de milioane de dolari pe an.
„Tu vezi fluturi la tine acasă ?”, mă întreabă Aris.
„Uneori”, îi răspund.
Oraşul meu natal, Fairhope, Alabama, se află
în mijlocul traseului pe care migrează flutu-
rii-monarh. Una dintre ultimele ieşiri pe care
le-am făcut împreună cu soţia mea şi cele două
fiice ale noastre a fost la un muzeu unde am
urmărit un documentar numit „Zborul fluturilor”,
un film despre marea migraţie anuală a fluturilor
negri-portocalii – din Canada până în centrul
Mexicului şi înapoi. Ne-am îndrăgostit cu toţii de
ei şi, plecând din muzeu, fetele ne-au implorat să
le luăm cărţi şi jucării cu fluturi. Soţia mea, Nicole,
şi-a cumpărat o pereche de cercei delicaţi, în formă
de fluturi-monarh.
Lui Aris îi place ideea unui film despre flu-
turi. Îi stârneşte râsul. Aşa că mă opresc acolo cu
povestea. Nu am de ce să-i povestesc despre can-
cerul care deja o luase în stăpânire pe Nicole când
am făcut excursia de atunci şi avea s-o ia de lângă
noi, puţin câte puţin, în următorii doi ani. Uneori,
fetele mai scot cerceii cu fluturi din cutia lor şi îi
admiră în oglindă. Nu sunt nişte bijuterii scumpe,
dar fetele îi ating întotdeauna ca pe o comoară.
„Mi-e dor de soţia mea”, spune Aris.
„Şi mie”, îi spun eu.
Rămânem pe loc mult timp. Ore în şir. Prinsul
fluturilor e o strădanie singuratică. Apoi degetul
lui Aris ţâşneşte spre cer: „Uite!”
Sus, printre vârfurile copacilor, mai sus decât
m-aş fi uitat eu după un fluture, se vede o scăpărare
de albastru, ca un fragment de confetti. Coboară
încet, pe un traseu indirect, ca şi cum ar pluti în
derivă spre momeală.
Pe măsură ce se apropie, îmi dau seama cât
de diferit e de ea. E iridescent, nu într-o singură
Fluturii par să existe
la marginea non-existenţei,
ca şi când ar pluti diafan
în umbra unui văl mortal.
Sunt atât de gingaşi,
încât ne e imposibil
să-i atingem în viaţă
şi imposibil să ne mai
mulţumească după ce mor.
nuanţă, ca penajul de păun, ci în multe. Culoarea
lui are o a patra dimensiune. De la o clipă la alta,
culoarea i se schimbă în funcţie de cum îi cade
lumina pe aripi.
Oamenii de ştiinţă încearcă de mulţi ani să
copieze această calitate a speciei blumei. În 2010,
o echipă de cercetători britanici de la Cambridge
şi Exeter au încercat să-i descrie esenţa în jurnalul
Nanotehnologia naturii: „Deşi fizica acestor culori
structurale e bine înţeleasă, încă este dificil să
creăm copii artificiale ale structurilor fotonice
naturale. Aici folosim o combinaţie de tehnici de
depunere a straturilor, inclusiv prin autoasamblare
coloidală, pulverizare şi depunere de straturi ato-
mice ca să creăm structuri fotonice care imită
efectul de mixare a culorilor întâlnit pe aripile
fluturelui indonezian Papilio blumei.”
Toate acestea – toată frumuseţea atomilor
VÂ N ĂT O R I I D E F L U T U R I 95
 COADA-RÂNDUNICII-DE-JAMAICA
Papilio homerus
Denumit în limba latină după
poetul grec Homer. Prezentat pe
timbrele poștale din Jamaica.

Mascul
AMERICA
DE NORD
JAMAICA

AMERICA
DE SUD

Femelă

Dorinţe înaripate
Dintre cele circa 20.000 de specii de fluturi de pe
Mărimea reală
a celei mai mari
O. alexandrae
cunoscute.
Toți ceilalți
fluturi sunt la
glob, coada-rândunicii încântă colecționarii. Prin- jumătate din
tre cele peste 560 de specii de coada-rândunicii dimensiune.
se numără cei mai mari fluturi din lume – ornitop-
Plantă gazdă terele – și printre cei mai scumpi și mai periclitați
Hernandia
(cinci sunt prezentați aici). Ei se confruntă cu un
catalpifolia
pericol triplu: pierderea habitatului, schimbarea
climei și braconajul. Datorită programelor de con-
servare și legilor antibraconaj, coada-rândunicii
supraviețuiesc în pofida pieței negre, unde speci-
ile protejate se vând cu mii de dolari.

COADA-RÂNDU-
NICII-DE LUZON
Papilio chikae
Descoperit în 1965. Comercianții
etichetează adesea greșit specia,
ca să scape de rigorile legii.
Mascul Femelă

ASIA
ARH. FILIPINE
Euodia glauca

AUSTRALIA

ORNITOPTERA-LUI-WALLACE
Ornithoptera croesus
Denumit după celebrul
biolog care aproape a leșinat
când a văzut prima dată
frumusețea acestei specii.
Femelă

Mascul
ASIA

INDONEZIA

AUSTRALIA

Aristolochia
gaudichaudii
 Femelele depun ouă după
ce lovesc ușor frunzele cu
picioarele din față, cu senzori
care identifică planta dorită.
Aristolochia
dielsiana
SENZORI ORNITOPTERA-REGINEI-ALEXANDRA
Ornithoptera alexandrae
O. alexandrae e cel mai mare
FRUNZĂ fluture cunoscut de cercetă-
tori: poate avea o anvergură
de până la 30 de centimetri.

ASIA
PAPUA
NOUA
GUINEE

AUSTRALIA

SOLZ
TRANSPARENT

SOLZ ÎNCHIS
LA CULOARE
Femelă

Mascul

Solzii lui microscopici

dispersează lumina, creând
nuanțe iridescente și modele
care foarte probabil ajută la
atragerea partenerului.

Rarităţi zburătoare
Un ginandromorf foarte
căutat, jumătate mascul
și jumătate femelă, apare
atunci când un ou fertilizat
se divide inegal în cele două
celule care formează fiecare
parte a corpului unui fluture.
APOLLO
Parnassius apollo
Modelele diverse ale aripilor Mascul
i-au făcut pe colecționari să Mascul Femelă
exagereze masiv numărul de
subspecii. Femelă

EUROPA
ASIA
Sedum album G IN AN D RO M O RF

AFRICA

MONICA SERRANO, LAUREN E. JAMES ŞI RYAN T. WILLIAMS, NGM. LORI PUMA. SURSE: ED NEWCOMER, SERVICIUL SUA PENTRU PESCUIT ȘI VIAȚĂ SĂLBATICĂ;
FABIEN CONDAMINE, CNRS; THOMAS TURNER, CARIBBEAN WILDLIFE PUBLICATIONS; BRENT KARNER, BIOQUIP; MARK COLLINS, TRUSTUL PENTRU FLUTURI-PĂUN
ȘI ORNITOPTERE; MARTIN FEATHER, GRĂDINA TROPICALĂ BOTANICĂ FAIRCHILD; RUDI VEROVNIK, UNIVERSITATEA LJUBLJANA
pulverizaţi – sunt etalate în toată splendoarea de
fluturele care coboară. Este, pe scurt, viu.
Se îndreaptă spre potenţiala parteneră, dar
plasa lui Aris ţâşneşte şi îl înghite cu totul, ca un
prădător diafan. E o scenă dureroasă. Pentru o
clipă, uitasem de plasă.
Faţa lui Aris s-a luminat de bucurie. E firesc, căci
cu multă răbdare şi îndemânare a pus mâna pe
un premiu care îl va ajuta să-şi hrănească soţia şi
copilul. Bagă cu grijă mâna în plasă şi apucă flu-
turele. Îi fixează aripile pe spate, între degetul mare
şi arătătorul lui, iar cu mâna cealaltă îi ciupeşte
corpul. Şi fluturele moare.
Aris îşi strânge momeala, o pune împreună cu
noul exemplar în pliculeţele triunghiulare din
hârtie cerată şi le strecoară pe amândouă în cutie.
Apoi pleacă fluierând.
Coborâm pe lângă cascade, iar eu nu pot să trec
peste momentul când blumei a încetat să se mai
mişte. A rămas frumos şi după aceea, dar într-o
fracţiune de secundă parcă i-a secat toată acea aură
care ţinea de o a patra dimensiune. Devenise o sim-
plă nestemată, o pată de vopsea.
100 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
În afară de fluture, îmi pare rău – chiar mai rău
– pentru cel care, în final, şi-l va etala pe un perete
sau pe un birou. Omul acela nu va şti niciodată ce
splendoare avusese făptura lui vie.
Î N U R M ĂTOA R E L E D O U Ă Z I L E , vânătorii îi tot aduc
lui Jasmin fluturi la colibă ca să-i examineze. Vin
din toate părţile, uneori în zori, alteori ivindu-se
din întuneric.
De cele mai multe ori se întorc cu fluturi, dar
apar şi câteva molii sau alte insecte. Într-o seară,
la apus, câţiva vânători stau de vorbă pe prispa
lui Jasmin. Brusc, unul dintre ei, mai în vârstă, se
ridică, îşi înşfacă plasa şi sare jos, pe pământ. Cei-
lalţi îl aclamă în timp ce omul sprintează în sus,
pe pantă, fluturându-şi plasa în aer, spre o formă
întunecată, fantomatică.
Când se întoarce, ceilalţi examinează pe rând
prada: un fluture-pasăre, din genul Ornithoptera.
Un fluture rar, o specie protejată.
„E doar unul mic”, spune Jasmin.
Chiar şi aşa, e enorm, căci poate să acopere în
întregime palma unui bărbat. Aripile lui pestriţe
 chiar coboară în subteran şi reapar la suprafaţă în
locuri unde cascade străvechi încă le şlefuiesc cu
încetinitorul.
Piaţa e îngrămădită în jurul intrării în Parcul
Un comerciant de flu- Ecoturistic Bantimurung, care e poarta spre Par-
turi din Papua de Vest cul Naţional. În contrast cu singurătatea tăcută
atrage molii pentru un
colecţionar japonez, a vânătorilor care îşi întind capcanele în ceţurile
construind capcane din diafane ale muntelui, piaţa e un adevărat carnaval,
cearşafuri albe şi lumini ca o explozie multicoloră. Vânzătorii ambulanţi
puternice. Comerci-
antul angajează săteni strigă „kupukupukupu – kupu!” – „fluturi, fluturi!”
care să îngrijească flu- în timp ce mulţimea se plimbă printre rândurile de
turii din crescătorie şi tarabe. Două feluri de vizitatori populează scena.
să lucreze ca ghizi, cre-
ând locuri de muncă Unii sunt turiştii care poartă tricouri cu fluturi,
care dau fluturilor un beau din căni cu fluturi şi ronţăie dulciuri în formă
rol important în econo- de fluturi, sub umbrele de soare cu fluturi. Ceilalţi
mia locală, dar ar putea
afecta eforturile de sunt bărbaţi cu cămăşi încheiate până la ultimul
conservare. nasture – comercianţi veniţi pentru afaceri. Ei trec
în revistă tarabele cu mii şi mii de fluturi – unii
PA G I N I L E A N T E R I O A R E
înrămaţi, alţii închişi în casete cu capac de sticlă.
Din nuanţe diafane apar
culori vibrante: variaţiu- Regulile din Indonezia referitoare la prinderea,
nile crisalidelor de orni- vânzarea şi exportarea fluturilor sunt complicate
toptere – etapa finală şi ciuruite de tot soiul de excepţii care permit, în
a metamorfozei care
va produce un adult anumite condiţii, chiar şi cumpărarea şi vinderea
cu aripi – imită vege- unor specii periclitate, crescute în scop comercial.
taţia din jurul omizilor Dar cum poţi să deosebeşti un fluture din sălbăti-
care îşi formează pupa.
Aceste exemplare sunt cie de unul crescut la o fermă de fluturi?
din Cambodgia. În timp ce Jasmin trece de la o tarabă la alta, îl
ROBERT CLARK
întreb dacă există o zonă pentru comerţul legal
şi una pentru piaţa neagră. Îşi încolăceşte braţele
unul pe după celălalt, apoi îşi lipeşte mâinile şi îşi
par acoperite de tonuri mohorâte – până când împleteşte toate degetele între ele, ca să-mi arate
Jasmin îndepărtează aripile anterioare de cele pos- că aceste două pieţe se întrepătrund.
terioare, dezvăluind între ele un galben şocant. O
panglică de frumuseţe ascunsă. Dacă vede expusă o specie amenințată, ar putea
Bărbaţii sărbătoresc. Fluturele-pasăre se va să mi-o arate şi mie?
vinde pe bani frumoşi, spun ei, chiar mai bine Clatină din cap cu o schiţă de zâmbet, apoi
decât blumei. Nu discută motivele: conform păşeşte de-a lungul şirului de tarabe, atingând
legii, e ilegal să prinzi blumei în Parcul Naţional din mers rame şi casete: „Asta”, îmi spune. „Asta...
Bantimurung Bulusaraung, dar capturarea orni- asta... asta... asta… asta… asta… asta…” Îmi arată
topterelor e interzisă peste tot. Deci fluturele va cam jumătate din fluturi.
ajunge pe piaţa neagră. Când bărbaţii cu cămăşi încheiate la toţi nasturii
A doua zi, Jasmin coboară de pe munte în piaţa sunt puşi serios pe treabă, intră aplecându-se în
de lângă Parcul Bantimurung. El şi ajutoarele lui cămăruţe dosnice din spatele tarabelor ca să nego-
parcurg în sens invers acelaşi traseu lung: panta cieze. Jasmin e pus pe treabă. Într-o cameră din
muntelui, motocicletele, podurile suspendate din spatele unei vitrine, un alt bărbat îi arată câteva
scânduri şi funii, dubiţa şi, în final, arşiţa câmpiei. cutii pline cu triunghiuri din hârtie cerată. Aceşti
Parcul Bantimurung se vede de la o distanţă de fluturi şi-au început călătoria în plasele băieţilor
câţiva kilometri. Face parte dintr-una dintre cele din tot soiul de insule îndepărtate, apoi au fost
mai vaste formaţiuni carstice din lume, modelată transportaţi în dubiţe conduse de samsari, iar în
când straturile de calcar şi de sol spălate de ape final au ajuns aici – mormane care aşteaptă un
au lăsat în urma lor conuri şi turnuri impunătoare cumpărător de peste mări.
ce se ridică drepte sau înclinate deasupra peisaju- Oare guvernul chiar ştie de acest comerţ?
lui. Coridoarele dintre ele sunt sinuoase, ba uneori Jasmin schiţează din nou un zâmbet şi se apropie

VÂ N ĂT O R I I D E F L U T U R I 101
O sculptură cu un Papilio
blumei – motiv de mân-
drie locală – încununează
poarta de intrare în Parcul
Bantimurung pentru Eco-
turism. Parcul Naţional din
jur, înfiinţat în 2004, ajută
la gestionarea unor ame-
ninţări la adresa fluturilor –
pierderea habitatului şi
pesticidele – dar se con-
fruntă în schimb cu pro-
blema braconierilor.
Exponatele delicate
au atras colecţiona-
rii spre Deyrolle, un
magazin de taxidermie
din Paris, încă din anul
1831. Cam atunci a înce-
put în Europa mania
colecţiilor de fluturi,
iar lepidopterologii au
început să scotocească
lumea după exemplare.
Astăzi, colecţiile de flu-
turi sunt în mare vogă
în Japonia.
de o fereastră de unde îmi arată în mulţime: „Uite...
uite... uite...”, spune el. Arată bărbaţi în uniforme
de poliţie, cu un aer imperturbabil.
„Hai să-ţi arăt ceva”, adaugă.
Intrăm în parcul propriu-zis, unde vedem un
hotel cam ofilit, un tobogan acvatic natural şi ghizi
care conduc grupuri de turişti spre peşteri. Peste
tot vezi decoraţiuni cu fluturi, chiar şi pe pavaj.
Numai în aer nu vezi nici urmă de fluture. „Guver-
nului nu-i pasă”, spune Jasmin.
Îmi arată o clădire: „Acolo era casa mea, când
eram mic.” Parcul Bantimurung pentru Ecoturism,
spune el, a fost proiectul guvernamental care i-a
alungat familia de aici, în copilărie.
Intră mai adânc în parc, apoi trece de fosta lui
casă şi de un terariu cu pereţi de sticlă, în care
cândva erau fluturi, dar care acum a rămas gol.
Ocoleşte un colţ, coboară printr-un pasaj îngust,
departe de îmbulzeala mulţimii, apoi începe să
vorbească şi să păşească mai domol.
„Asta era familia mea”, îmi spune. Stă în faţa
a ceea ce pare o grădină decorată cu pietre mari.
Contextul e atât de strident – îi auzim pe turişti
106 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
bălăcindu-se în parcul acvatic – încât de-abia după
un timp încep să înţeleg ce semnificaţie au pietrele.
Marchează nişte morminte.
se joacă pe podea cu
Î N TO R S AC A SĂ , JA SM I N
nepoţica lui. Îmi spune că şi-ar dori ca fiul lui să-i
calce pe urme în afacerile cu fluturi, dar tânărul
nu e deloc interesat.
În timp ce bunicul şi copila se joacă, mă uit peste
hărţile zonei. Îmi dau seama că Parcul Naţional
Bantimurung Bulusaraung e mai mare decât cre-
deam eu. Mult mai mare. Îl mai întreb o dată pe
Jasmin cum se chema satul de lângă coliba lui.
„Laiya”, îmi răspunde.
Găsesc pe hartă sătucul Laiya, la picioarele
muntelui. Mult în interiorul parcului.
Deci toţi fluturii pe care el şi vânătorii lui îi aduc
de pe acel munte sunt prinşi ilegal.
Omul ridică din umeri. „Atâta timp cât există
pădurea, vor exista şi fluturi”, îmi spune.
Are un sentiment de proprietate, fiindcă familia
lui provine de pe acele pământuri. Consideră că
guvernul i-a răpit un drept din naştere, aşa că şi-l

Colecţionarii şi comer-
cianţii cumpără şi vând
exemplare de fluturi
din Africa, Asia, cele
două Americi şi alte
regiuni la un eveniment
anual: Târgul de Insecte
de la Tokyo, care, deşi
nu are un website dedi-
cat, atrage pasionaţi de
pe tot mapamondul.
Ca şi fluturii înşişi, piaţa
internaţională pe care
sunt tranzacţionaţi se
mişcă discret şi e destul
de greu s-o prinzi de
undeva... Conform esti-
mărilor, acest comerţ ar
putea rula sute de mili-
oane de dolari pe an.
ia singur înapoi.
„Dar dacă toată lumea ar face la fel”, încep eu
să spun – şi pentru prima dată îl văd pe Jasmin
zbârlindu-se.
„Atâta timp cât există pădurea”, repetă el. „Dar
acum ăştia fac şi pădurea să dispară.”
Deja furios, îşi ridică arătătorul şi începe să
enumere o serie de denumiri ştiinţifice. Aleg una –
Ixias piepersi – şi o caut într-una dintre cărţile lui
ilustrate. Nu pare cu nimic remarcabilă, e doar
o chestie galbenă şi mică. Însă aceşti fluturi au
existat doar pe o porţiune îngustă de coastă, între
Bantaeng şi Bulukumba, pe marginea de sud a
insulei. Acum, fermele piscicole le-au distrus
habitatul, îmi spune Jasmin, care se teme că spe-
cia începe să dispară. Văd că i s-au umezit ochii.
„Nimeni nu-i iubeşte mai mult pe kupu-kupu,”
îmi spune el. „Uită-te la casa mea! Priveşte în jur!”
Are faţă de masă țesută cu fluturi şi fluturi pictaţi
pe pereţi. Are cărţi cu autograf, publicate de dom-
nul Nishiyama în japoneză şi engleză; nu le poate
citi, dar se uită la poze împreună cu nepoţica lui.
Chiar şi cărămizile din pereţi au forma aripilor atât
de familiare. Nu există parte din casa lui Jasmin –
şi nici din viaţa lui – care să nu fie atinsă de fluturi.
E GREU DE ZIS de ce fluturii inspiră asemenea
obsesii. De ce colecţionarii din epoca victoriană
erau înnebuniţi după ei, de ce oamenii de afaceri
japonezi le dedică încăperi întregi sau de ce marele
scriitor Vladimir Nabokov i-a studiat toată viaţa în
detalii microscopice. „Am vânat fluturi în tot felul
de tipuri de climă, deghizat în fel şi chip”, a scris
el în „Vorbeşte, memorie”. „Ca băieţel drăgălaş, cu
pantaloni până la genunchi şi şapcă de marinar; ca
expat ciolănos şi cosmopolit, cu geantă de flanelă
şi beretă; şi ca bătrân gras, cu pantaloni scurţi şi
fără pălărie.”
Bănuiesc că tocmai efemeritatea lor îi face să
exercite o atracţie atât de durabilă. Ca acel blu-
mei pe care Aris l-a ciupit delicat pe acel pisc de
munte din Sulawesi, fluturii par să existe la mar-
ginea non-existenţei, ca şi când ar pluti diafan în
umbra unui văl mortal. Sunt atât de gingaşi, încât
ne e imposibil să-i atingem în viaţă şi imposibil să
ne mai mulţumească după ce mor.
Primăvara, acasă, în Alabama, fiica mea cea
mică şi-a ridicat ochii spre mine şi m-a întrebat:
„Ştii ce voia mami dintotdeauna să facem ?”
Are acum 11 ani, dintre care patru am fost singuri.
Patru ani de asemenea întrebări, care m-au făcut să
tresar dureros şi care îmi tot reamintesc că, fiindcă
eu nu mi-am găsit o altă pereche, fetele mele nu au
în preajmă o figură maternă. Şi care îmi reamintesc
de toate lucrurile pe care nu le-am făcut sau nu le
pot face sau sunt prea obosit să le încerc singur.
Dar nu pot s-o las pe fiica mea să vadă asta, aşa
că îi spun: „Nu, nu ştiu. Ce?”
„O grădină pentru fluturi.”
„Ce idee bună”, îi răspund. Şi în sinea mea:
„Chiar e o idee bună. Asta pot să fac.”
Aşa că alegem un loc în curte şi săpăm mai
multe gropi în care plantăm diverse plante, inclu-
siv flori pe care fluturii-monarh le adoră. Mai ales
Lantana camara şi Bulbine frutescens.
După ce o plantăm pe ultima, facem un pas
înapoi ca s-o vedem cum arată în ansamblu. Fiica
cea mare îmi spune: „Nu-i rău deloc. Sper să vină.”
Vor veni. Mai trebuie doar să aşteptăm schim-
barea de anotimp, îi spun. Şi vremea deja începe
să se încălzească. j
Matthew Teague a urmărit turmele de elefanţi
din Sudanul de Sud în ediţia din noiembrie 2010.
Evgenia Arbugaeva a fotografiat păstorii care îşi
mână turmele de reni în zona arctică a Rusiei pen-
tru numărul din octombrie 2017.
VÂ N ĂT O R I I D E F L U T U R I 107
PORTUL PASAJES, SPANIA

LA VÂNĂTOARE
PE O BALENIERĂ BASCĂ După ce s-a descoperit în largul coastelor canadiene epava unui galion basc –
considerat a fi San Juan – National Geographic a scris despre explorarea vasului
(numărul din iulie 1985, stânga). Acum revizităm istoria corabiei din secolul al
XVI-lea pentru a ilustra ce am aflat despre riscurile și răsplata care îi așteptau
pe basci în noile teritorii pe care le numeau Terranova. Prada lor: balenele și
uleiul produs din grăsimea lor, care valora milioane de dolari moderni.
I L U S T R AȚ I E : F E R N A N D O G . B A P T I S TA

Galionul
San Juan
24 m

Tun
(bombarda)

PREGĂTIREA DE CĂLĂTORIE
Echipajul era aprovizionat cu lăzi de fasole, Armament greu Obiecte personale
mazăre uscată, bacon și pesmeţi (biscuiţi Corăbiile aveau artilerie Pieptenii, pantalonii, ciorapii
tari din făină și apă). Mesele consistente (falconete, tunuri) pentru a de lână, pantofii și cizmele de
erau însoţite de vin și cidru tare și supli- păzi teritoriul de vânătoare și piele și alte echipamente de
mentate cu fructe de pădure, pește și carne a impune suveranitatea asu- bază erau ținute în butoaie
de balenă, când se găseau. pra rivalilor europeni. sau cufere mici.
 Programul vânătorii
de balene 1 Aprovizionare 2 Navigație 3 Vânătoare și procesare 4 Navigație

IAN. IUN. DEC.

Spitsbergen

TERRANOVA Groenlanda

60°
V
(AMERICA DE NORD) Jan Mayen
VÂNĂTOARE
C ER C U L
ÎN DEPĂRTĂRI 3 AR C T I C
Red Bay 30° Islanda
Expedițiile de pescuit
cod în America de Nord G
0°
i-au dus pentru prima Sf. Lauren
Lauren]]iu
]iu
oară pe basci în zonele de
4
vânătoare de balene, la OCEANUL Londra
peste 3.200 km de casă. ATLANTIC 2 Amsterdam
Bristol Antwerp
45° N Rouen E U R O P A
Zonă de pescuit sau Nantes
vânătoare bască (1530–1760)
1
Islanda Alte locații de vânătoare basce Pasajes
Bristol Centru comercial important SPANIA
pentru uleiul de balenă

AFRICA

Extra
(bota)
936 L

Mare Mediu
(pipa) (barrica)
454 L 210 L

Pesmeți
Frânghie marinărești

Mic
(media
barrica)
55-97 L

Provizii pentru tabăra Transportul de butoaie Femei la lucru

de pe uscat Pentru economie, la întoar- Marinarii erau plecați cu
Balenierele transportau țigle, cere, balenierele trans- lunile, așa că femeile mun-
cuie, cuțite, ferăstraie și alte portau uleiul în butoaie ceau adesea în port. Ora-
materiale pentru topitoriile reutilizate, destinate inițial șul de origine se identifica
de untură de pe uscat. comerțului cu vin. după basmale.
STRÂMTOAREA BELLE ISLE, CANADA

CUM VÂNAU
Cercetașii patrulau în bărci de vânătoare, numite chalupas, și
anunţau echipajul prin semnale când vedeau balene în strâmtoarea
Belle Isle. Căpitanii lor, care de obicei aveau fiecare șase vâslași și
un harponier, își îndemnau echipajul să vâslească iute – dar fără
zgomot – spre uriașii care ieșeau să respire sau dormeau.

Căpitanul șalupei

Pânze

Catarge

Topor
de tăiat parâma

CHALUPAS
Bărcile de stejar pentru vânătoarea
de balene, numite chalupas, erau
atât de rapide și manevrabile, Primele două scânduri
încât populațiile native din din bordajul unei chalupa
regiune le-au adoptat tehnologia. se suprapuneau (în clin),
Având catarge ajustabile, puteau fi iar celelalte erau așezate
manevrate și cu pânze. 8m cant la cant (bordaj latin).

PROCESAREA PRĂZII
Corpul balenei plutea de la sine, așa Mai întâi, balena era prinsă
că procesarea putea începe încă de pe în chingi; apoi, cadavrul era
apă. La atelierele de pe uscat, untura rotit cu cabestanul și vin-
era topită pentru a obține uleiul; butoa- ciurile pe măsură ce echi-
iele erau trase pe apă până la corăbii. pajul tăia grăsimea.
 Atac-surpriză Primul harpon Al doilea harpon

Vâslind pe tăcute, De la prova, harpo- Dacă balena se smulgea

echipajul se apropia nierul lovea balena din primul harpon, un al
de balenă din spate – când ieșea să respire. doilea, cu geamandură,
din punctul orb. îi ajuta s-o urmărească.

Harponier

I . Sad d l e

Lănci

Parâmă de balenă,
220 m

Geamandură

BALENELE DE GROENLANDA
ȘI BALENELE NEGRE
Stratul de grăsime deose-
bit de gros făcea din aceste
balene lente o țintă prefe- Pe pagina următoare:
rată. Balenele de Groenlanda –
pradă aleasă pentru baleniere,
fiindcă din ele obțineau mai
mult ulei – înotau adesea pe
lângă banchize, singure sau în Balenă-de-Groenlanda 17 m Capul balenei Balenă-nordică 15 m
grupuri familiale. Balaena mysticetus 90 tone de sus Eubalaena glacialis 80 tone

Hălcile de grăsime se Grăsimea se topea încet,

Topitorie fierbeau în topitoriile de
pe mal, șoproane acope-
Cuptor
rite cu țiglă, cu cuptoare
de piatră și cazane.
se limpezea și se turna
în butoaie. Fanoanele se
1,5 m
extrăgeau, se curățau și
se legau în mănunchiuri.
 Urmărire în adânc Lovitura de grație

Frânghia harponului se desfă- Vânătorii îi tăiau balenei

șura rapid când balena gonea tendoanele cozii, ca să nu
Geamandură
cu vârful înfipt ea sau se scu- fie răsturnați, apoi îi stră-
funda, încercând să scape. pungeau organele vitale.

Cimitir Topitorie

Piele Mușchi

Grăsime
30 cm

Uleiul obținut din gră-

simea izolatoare a bale-
nelor gresa războaiele
de țesut ale Europei, se
ardea în lămpi și se uti-
liza la săpunuri.

Lucrând și zi și noapte, în
ture, două echipe puteau
vâna și procesa o balenă
în 2,5 zile, producând 60
de butoaie de ulei.
 Zone de pescuit Red Bay
și vânătoare basce (zona mărită)
(1530–1580) Str.
Belle Isle
CANADA
Transportarea prăzii dlan
d RED BAY
Golful Sf. f oun
48° N Lauren]iu New În fiecare sezon, în perioada de
Împreună, bărcile trăgeau apogeu a vânătorii de balene a
balena, cu o parâmă legată OCEANUL bascilor, între anii 1560 și 1570,
de coadă, din larg până la ATLANTIC vânau sau lucrau în topitori-
corabie sau la mal. ile de untură circa 1.000 de
60° V 0 200 km oameni pe 15 corăbii.

Topitorii
Insula
Penney Ponton scufundat
Epavă

Red Bay
0 250 m

Portul
San Juan?
(1565)

33 m Insula
I-le
Sad d l e Cimitir Twin
Echipajele basce au omorât
aproximativ 13.000 de balene
în aceste ape de coastă în
secolul al XVI-lea. Unghiul de vedere
Stramtoarea Belle Isle al scenei

Maxilarul superior

UNELTELE
VÂNĂTORULUI
Fanoane Harpoanele și lăncile
cu cap de fier și mâner
de lemn erau ceruite ca
protecție împotriva apei
de mare corozive.

Fanoanele, puternice și
flexibile, folosite la hră- Harpon
nirea prin filtrare, deve- (mărime reală
neau balene de corset a vârfului)
și, mai târziu, tije de
umbrelă și undițe.

Buză (care acoperă fanoanele)

Mandibula

Lănci Unelte
de curățat
grăsimea
 GREUTATEA
CORABIEI

190 tone
ARMAREA CORABIEI SAN JUAN ÎNCĂRCĂTURĂ
Cercetătoarea canadiană Selma 217 tone
Huxley Barkham a analizat amă-
nunțit arhivele basce care deta-
liază soarta corabiei și cu ce era
echipată; studiul ei a contribuit la
localizarea epavei din 1565.

5 bărci de
Scândurile se puteau vânătoare 5 cazane
scoate pentru a face (chalupas) de aramă
loc butoaielor la
întoarcere.

Butoaie mici:
sardine, ulei de
măsline, bacon

Pesmeți
marinărești:
240 de butoaie

NIVELUL
APEI

1.000 de butoaie
erau transportate
demontate, pentru a
ocupa mai puțin loc.

Cidru: 220 de butoaie

Vin
Butoaiele erau fixate cu pietre.

CĂPITAN ȘI ECHIPAJ
Într-o călătorie obișnuită, căpitanul se ocupa de navigație și de
operațiunile de pe corabie; secundul se ocupa de operațiunile
de pe uscat și de încărcătură. O corabie de mărimea aceasta
avea de obicei un echipaj de până la 60-65 de bărbați și băieți.

OFIȚERI

Căpitan Secund Nostrom Boțman Tunar Tâmplar Călăfătuitor

(inventar de bord) (parâme și pânze)

OFIȚERI 20
16
5 5 5

Jupuitor Dogari Căpitani Harponieri Marinari Muși

(tăia grăsimea) (pentru butoaie) de chalupa
ÎNCĂRCĂTURĂ ÎNCĂRCAREA ULEIULUI
263 tone Butoaiele erau prinse între ele ca să
nu se deplaseze și să ocupe cât mai
puțin spațiu. De obicei, se pare că
Cidru chalupas erau lăsate în urmă și parte
din echipaj era plătit în plus ca să ier-
neze în Red Bay și să lase mai mult loc
la bord pentru ulei.

Butoaie cu pesmeți
marinărești și cod

Din 15-20 de balene se

obținea suficient ulei
să umple cala.

1.000
de butoaie
cu ulei
de balenă

NIVELUL
APEI

Mănunchiurile de
fanoane – la mare cău-
tare la sfârșitul seco-
lului al XVI-lea – erau
stivuite și legate.

ÎMPĂRȚIREA PROFITURILOR ÎN SEC. XVI

Proprietarii corabiei, armatorii și echipajul primeau fie-
care câte o treime din încărcătură. Căpitanul și secundul
își negociau partea cu proprietarii și armatorii, iar membrii
echipajului primeau părți variabile, în funcție de ierarhie.

10.000.000$ Butoaie de persoană

valoarea totală a încărcăturii Proprietari
în dolari SUA din 2018 și căpitan 12 Harponieri

4 Marinari
Armatori
și secund 3 Muși
10.000$
pe butoi Echipaj 8 Ofițeri
RED BAY, CANADA

GATA DE ÎNTOARCERE
Bascii erau cei mai buni vânători de balene ai epocii, dar nu toate
corăbiile lor rezistau călătoriei. Din mărturiile date de marinari
în faţa judecătorilor și din daunele de asigurare, se vede că San
Juan a avut un sfârșit costisitor, împinsă pe stânci de vânturi
violente înainte de plecare, în 1565. Dar echipajul a supravieţuit,
s-au recuperat multe din butoaie, iar bascii au dominat zonele
de vânătoare din nord și în secolul următor.

Echipajul se ușura
peste prora navei și
folosea parâme călă-
fătuite pe post de
hârtie igienică.

În timpul călătoriilor,
mâncarea se gătea
în ceaune, pe o vatră
căptușită cu pietre.

Latrina
din prora
Bucătăria

Operațiuni
de tranșare

Cabina
echipajului

Butoaiele erau trase cu barca

de pe uscat până la corabie,
unde erau încărcate.

FERNANDO G. BAPTISTA, RILEY D. CHAMPINE, DAISY CHUNG

ȘI EVE CONANT, NGM; PATRICIA HEALY. SHIZUKA AOKI
ȘI ELIJAH LEE, BIORENDER (BALENA DE GROENLANDA, ANATOMIE INTERNĂ).
SURSE: XABIER AGOTE ȘI MIKEL LEOZ AIZPURU, ASOCIAȚIA PATRIMONIULUI MARITIM
BASC ALBAOLA; BRAD LOEWEN, UNIVERSITÉ DE MONTRÉAL; NINYA MIKHAILA ȘI JANE
MALCOLM-DAVIES, THE TUDOR TAILOR; J. CRAIG GEORGE, DEPARTAMENTUL PENTRU
ADMINISTRAREA FAUNEI SĂLBATICE, UTQIAGVIK, ALASKA; ROSALIND ROLLAND,
CENTRUL ANDERSON CABOT PENTRU FAUNA ȘI FLORA MARITIMĂ, NEW ENGLAND
AQUARIUM; BRENNA FRASIER, UNIVERSITATEA SAINT MARY’S, NOVA SCOTIA; CINDY
GIBBONS, AGENȚIA DE STAT PENTRU PARCURI, CANADA Baza catargului
 1978: RECUPERAREA LUI SAN JUAN
14 m Apele reci ca gheața i-au conservat de-a
Reconstrucția epavei
lungul secolelor chila aplatizată, găsită
Fundul mării sub alge și sedimente. Prima scândură
Epava propriu zisă
scoasă la suprafață era de stejar, care nu
crește în regiune, dar despre care se știa
Poziția originală a epavei Vedere din spate că era folosit de basci. Acum, Red Bay face
parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Cabina
ofițerilor

Clepsidră

Cabestan
Cabina
căpitanului

Cutia
busolei
Pompa
de santină
Tija cârmei

Cabina
echipajului

Marinarii dor-
meau pe saci
umpluți cu paie.

Marinarii își petreceau timpul Ancorele prinse cu

țesând, jucând dame și cio- lanțuri erau trase
plind modele în fanoane sau pe San Juan cu
în chila corabiei. cabestanul.

În timpul navigației, cârmacii

înregistrau atent distanțele,
mareele și înaintarea navei
cu ajutorul unor instrumente
rudimentare precum clepsi-
dra – care măsura timpul și
Cârma viteza – și busola.
 FOTOGRAFIA TA
KHAI NGUYEN
I M AG I N I D I N C OMU N I TAT E

CINE Nguyen planifică vacanțele familiei în funcție de ceea

Khai Nguyen, regizor de
animație – jocuri video, din
Montréal, Québec
UNDE
O plajă celebră pentru can-
gurii săi din Parcul Națio-
nal Cape Hillsborough din
Queensland, Australia
CE
O cameră Sony a7R II, cu un
obiectiv Sony FE 55mm F1.8
Alăturați-vă comunității Your Shot a National Geographic și arătați-vă fotografiile pe YourShot.ngm.com.
ce numește „lista de dorințe fotografice”. Când visa
să fotografieze canguri, Google Earth l-a condus la o
plajă din Australia frecventată de canguri. Prima sa
vizită matinală a fost un fiasco: nu era niciun cangur.
Riscând să-și înfurie familia, s-a întors și a descoperit
o duzină de canguri și canguri pitici care căutau plante
de mare în valuri. Doi se luptau – unul părând mai
dornic decât celălalt. „Cel mic mi-a amintit de fiul
meu”, spune Nguyen.

118 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
 PULSUL LUMII| EVENIMENTE | O P O RT U N I TĂȚ I
„C H A MPION S OF W IN E ” D E L A TOHA N I
American Edition celebrează șase vinuri ale Tohani România
medaliate în SUA: Double Gold Medal – Apogeum IV și un
vin încă nedezvăluit; Gold Medal – Apogeum III și Cuvee
Dolette; Silver Medal – Cuvee Nicolae și Maestro. Sunt
vinurile care s-au întors cu medalii din Rochester, New York,
de la un concurs în care au fost înscrise peste 1.000 de vinuri
din 12 țări, jurizate de 28 de arbitri din 9 țări. Tohani România
lansează cu această ocazie „CHAMPIONS OF WINE”, o serie
de evenimente-concept găzduite de crama din Dealu Mare
pentru a celebra vinurile medaliate pe plan internațional.
WWW.TOHANIROMANIA.COM
ED UCAȚIE SEXUA L Ă #TA B OOFIG HTE R
România se află în primele zece locuri în Europa privind inci-
dența infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS) declarate anual
la nivel global și pe locul doi în Europa la cazuri raportate de
sifilis. Veneris lansează campania #TabooFighter de conști-
entizare a importanței educației sexuale pentru sănătate. În
România, Veneris vine în ajutor cu teste rapide de depistare
a infecțiilor genitale (infecția urinară, candidoza, vaginita
bacteriană, trichomonas, chlamydia și sifilis). Cu o precizie
similară testelor de laborator, testele veneris pot fi efectuate
acasă și oferă diagnosticul în câteva minute.
WWW.VENERIS.RO
| RECLAME | PROMO |
 H O MMAG E À V I N CE N T VA N G O G H
FREYWILLE dezvăluie un nou omagiu dedicat unuia dintre
cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor – Vincent van Gogh
(1853-1890). Trei dintre capodoperele artistului au fost alese
ca sursă de inspirație pentru bijuterii manuale: „Ramuri de
migdal înflorit”, „Noaptea înstelată” și „Floarea soarelui”.
Emailul artistic unic, aplicat în mai multe straturi pe fiecare
bijuterie și tratat la temperaturi înalte, dar și cei aproape 100
de pași diferiți pentru a produce decorul delicat și intens co-
lorat ce va fi fixat pe montura metalică, transformă bijuteria
într-o poveste despre artă în cea mai pură formă.
WWW.FREYWILLE.COM
S K I N ME D S PA : 5 T RATA ME N T E MI N U N E
1. Body Sculptor – aparat de remodelare corporală care
atacă celulita prin BIO Stimology, lăsând pielea fină și centi-
metri mai puțini. 2. Criolipoliză Cool Tech – prin înghețare,
cu efect de liposucție și fără durere, o ședință înlătură 30%
din țesutul adipos din zona lucrată. 3. Unde de șoc acustice –
care supraîncălzesc adipocitele la peste 60ºC și te scapă de
celulită în 8 ședințe. 4. Venus Legacy – terapia anticelulită cu
radiofrecvență multi-polară, câmpuri electromagnetice
pulsate și vacuum. 5. BTL-6000 Lymphastim – metodă non-
dureroasă, cu efecte de slăbire, detoxifiere și drenaj limfatic.
#SKINMEDSPA
EDITOR IN CHIEF Susan Goldberg NATIONAL GEOGRAPHIC SOCIETY
Societatea National Geographic este
EXECUTIVE EDITOR CULTURE: Debra Adams Simmons o organizație globală nonprofit care
MANAGING EDITOR: David Brindley
împinge limitele explorării, promovând
EXECUTIVE EDITOR DIGITAL: Dan Gilgoff
EXECUTIVE EDITOR SCIENCE: John Hoeffel cunoașterea planetei și ajutându-ne să
DIRECTOR OF PHOTOGRAPHY: Sarah Leen generăm soluții pentru un viitor mai
EXECUTIVE EDITOR NEWS AND FEATURES: David Lindsey sănătos și mai sustenabil.
CREATIVE DIRECTOR: Emmet Smith
INTERIM PRESIDENT AND CEO
INTERNATIONAL EDITIONS
EDITORIAL DIRECTOR: Amy Kolczak
Michael L. Ulica
DEPUTY EDITORIAL DIRECTOR: Darren Smith SENIOR MANAGEMENT
TRANSLATION MANAGER: Beata Kovacs Nas
CHIEF SCIENTIST AND SVP: Jonathan Baillie
EDITORIAL SPECIALIST: Leigh Mitnick
CHIEF ADMINISTRATIVE OFFICER: Tara Bunch
EDITORS: ARABIC: Alsaad Omar Almenhaly. BRAZIL: Ronaldo Ribeiro. BULGARIA: Krassimir Drumev.
CHIEF MARKETING OFFICER: Emma Carrasco
CHINA: Tianrang Mai. CROATIA: Hrvoje Prćić. CZECHIA: Tomáš Tureček. ESTONIA: Erkki Peetsalu.
GENERAL COUNSEL AND SECRETARY: Angelo Grima
FARSI: Babak Nikkhah Bahrami. FRANCE: Gabriel Joseph-Dezaize. GEORGIA: Natia Khuluzauri.
VP GLOBAL EDUCATION BUSINESS STRATEGY:
GERMANY: Jens Schroeder. HUNGARY: Tamás Vitray. INDIA: Shreevatsa Nevatia. INDONESIA: Didi Kaspi Kasim.
Lina Gomez
ISRAEL: Daphne Raz. ITALY: Marco Cattaneo. JAPAN: Shigeo Otsuka. KAZAKHSTAN: Yerkin Zhakipov.
SVP PARTNERSHIPS: Leora Hanser
KOREA: Junemo Kim. LATIN AMERICA: Claudia Muzzi Turullols. LITHUANIA: Frederikas Jansonas.
VP EDUCATION PROGRAMS: Kim Hulse
NETHERLANDS/BELGIUM: Aart Aarsbergen. NORDIC COUNTRIES: Lotte Juul Nielsen.
VP MEDIA INNOVATION: Kaitlin Yarnall
POLAND: Agnieszka Franus. PORTUGAL: Gonçalo Pereira. ROMANIA: Cătălin Gruia.
RUSSIA: Andrei Palamarchuk. SERBIA: Igor Rill. SLOVENIA: Marija Javornik. SPAIN: Josep Cabello. BOARD OF TRUSTEES
TAIWAN: Yungshih Lee. THAILAND: Kowit Phadungruangkij. TURKEY: Nesibe Bat
CHAIRMAN: Jean M. Case
VICE CHAIRMAN: Tracy R. Wolstencroft

„CREDEM ÎN PU TEREA ȘTIINŢEI, Brendan P. Bechtel, Michael R. Bonsignore,

Katherine Bradley, Ángel Cabrera, Elizabeth
A E X P L O R Ă R I I Ș I A R E P O RTA J U LU I (Beth) Comstock, Jack Dangermond, Alexandra
Grosvenor Eller, Jane Lubchenco, Mark C. Moore,
D E A S C H I M B A L U M E A .” George Muñoz, Nancy E. Pfund, Peter H. Raven,
Lyndon Rive, Edward P. Roski, Jr., Frederick J.
Ryan, Jr., Anthony A. Williams

RESEARCH AND EXPLORATION

NATIONAL GEOGRAPHIC ROMÂNIA TIPOGRAFIE COMMITTEE
Tipărit la Radin Print prin reprezentantul exclusiv CHAIRMAN: Peter H. Raven
REDACTOR-ȘEF: Cătălin Gruia pentru România, 4 Colours, www.4colours.ro VICE CHAIRMAN: Jonathan Baillie

Kamal Bawa, Justin Brashares, Ruth DeFries,

ART DIRECTOR: Bogdan Giubernea
Margaret Honey, Anthony Jackson, Gary Knight,
MANAGING EDITOR: Domnica Macri
Steven R. Palumbi, Andrew Revkin, Jerry A.
Sabloff, Eleanor Sterling
COLABORATORI DISTRIBUȚIE
CONTRIBUTING EDITOR: Alexandra Popescu Burda Romania, distrib@burda.ro
EXPLORERS-IN-RESIDENCE
EDITOR ONLINE: Elena Drăghici
CORECTOR: Sabina Ușurelu Sylvia Earle, Enric Sala
EDITOR-AT-LARGE: Cristian Lascu INTERNATIONAL AD SALES REPRESENTATIVES
EXPLORERS-AT-LARGE
LECTOR: Bogdan Croitoru ITALY BURDA INTERNATIONAL
Mariolina Siclari +39 02 91 32 34 66 Robert Ballard, Lee R. Berger, James Cameron,
TRADUCĂTORI e-mail: mariolina.siclari@burda.com J. Michael Fay, Beverly Joubert, Dereck Joubert,
Monica Secetă, Anca Bărbulescu, Adriana Hoancă GERMANY BURDA COMMUNITY NETWORK Louise Leakey, Meave Leakey
Julia Mund +49 89 9250 3197
FELLOWS
FOTOGRAFI e-mail: julia.mund@burda.com
Helmut Ignat, Adrian Câtu, Costas Dumitrescu, Michael Neuwirth +49 89 92 50 36 29 Katy Croff Bell, Jim Bentley, Steve Boyes, Joe
Cosmin Bumbuț, Dragoș Lumpan e-mail: michael.euwirth@burda.com Grabowski, Kavita Gupta, Dan Hammer, Stephanie
AUSTRIA BURDA COMMUNITY NETWORK Harvey, Charlie Hamilton James, Corey Jaskolski,
CONSULTANȚI ȘTIINȚIFICI Christina Bresler +43 1 230 60 30 50 Heather Koldewey, David Lang, Erika Larsen, Tom
GEOGRAFIE: Șerban Dragomirescu e-mail: christina.bresler@burda.com Lovejoy, Arthur Middleton, Pete Muller, Alex
ASTRONOMIE: Minodora Lipcanu SWITZERLAND BURDA COMMUNITY NETWORK Oberle, Sarah Parcak, Joe Riis, Paul Salopek, Joel
BIOLOGIE: Doru Ruști, Silviu Petrovan Goran Vukota +41 44 81 02 146 Sartore, Shah Selbe, Brian Skerry, Martin Wikelski
BOTANICĂ: Gavrilă Negrean e-mail: goran.vukota@burda.com
PALEONTOLOGIE: Mihai Popa FRANCE/LUXEMBOURG BURDA COMMUNITY NETWORK
ORNITOLOGIE: Tamás Papp, Marion Badolle-Feick +33 1 72 71 25 24 NATIONAL GEOGRAPHIC PARTNERS
Societatea Ornitologică Română (SOR) e-mail: marion.badolle-feick@burda.com
ETNOGRAFIE: Ioan Ghinoiu UK/IRELAND BURDA COMMUNITY NETWORK CEO Gary E. Knell
CONSERVARE: Silviu Chiriac Jeannine Soeldner +44 20 3440 5832
ANTROPOLOGIE: Oana Ivan e-mail: jeannine.soeldner@burda.com SENIOR MANAGEMENT
USA/CANADA/MEXICO BURDA COMMUNITY NETWORK CHIEF MARKETING OFFICER: Jill Cress
Salvatore Zammuto +1 212 884 48 24 EDITORIAL DIRECTOR: Susan Goldberg
BURDA ROMÂNIA SRL e-mail: salvatore.zammuto@burda.com CHIEF FINANCIAL OFFICER: Marcela Martin
DIRECTOR GENERAL: Sandrin Apostoloiu GLOBAL NETWORKS CEO: Courteney Monroe
DIRECTOR GENERAL ADJUNCT: Susana Pletea EVP GLOBAL COMMUNICATIONS: Laura Nichols
PUBLISHER: Daniel Secărea EVP SALES AND PARTNERSHIPS: Brendan Ripp
EVP BUSINESS AND LEGAL AFFAIRS: Jeff Schneider
PUBLICITATE EVP DIGITAL PRODUCT: Rachel Webber
GROUP ADVERTISING DIRECTOR: Florentina EVP CONSUMER PRODUCTS AND EXPERIENCES:
Păuna-Laudă ADRESA Rosa Zeegers
ADVERTISING SALES MANAGER:Genoveva Enuță, Bd. Decebal 25-29, Olympia Tower, etajul 4,
e-mail: genoveva.enuta@burda.ro Sectorul 3, București 030964; BOARD OF DIRECTORS
tel.: 037 210 60 00, fax: 021 311 35 87 Jean M. Case, Kevin J. Maroni, James Murdoch,
SERVICIUL ABONAMENTE Copyright © Reproducerea integrală sau parțială Lachlan Murdoch, Frederick J. Ryan, Jr.,
tel: 037 210 60 00, fax: 021 311 35 87 a textelor sau ilustrațiilor din revista National Brian F. Sullivan
e-mail: abonamente@burda.ro, Geographic România este posibilă numai cu acordul
web: www.burda.ro; ng@burda.ro prealabil scris al National Geographic Society. INTERNATIONAL PUBLISHING
National Geographic România este o publicație SENIOR VICE PRESIDENT: Yulia Petrossian Boyle
PRE-PRESS lunară a Burda România SRL, sub licență National Ariel Deiaco-Lohr, Gordon Fournier,
Mihai Vătășelu Geographic Society. Kelly Hoover, Jennifer Jones, Jennifer Liu,
Rossana Stella

ISSN 1583-6541
Publicație auditată Publicație ce beneficiază de rezultate de audiență
aprilie 2016 – martie 2017 conform Studiului Național de Audiență, măsurate în
perioada mai 2016 – februarie 2018.

120 N AT I O N A L G E O G R A P H I C
 Vara asta citești mai mult
Cumperi
1 revistă și
PRIMEȘTI
1 CADOU!

CINE DOARME CU NATIONAL GEOGRAPHIC TRAVELER SUB PERNĂ,

VISEAZĂ FRUMOS. ȘI PLEACĂ SĂ-ȘI ÎMPLINEASCĂ VISUL!
natgeo.ro

LA ORICE PUNCT DE DIFUZARE A PRESEI O REVISTĂ EDITATĂ DE